
Nr. 7-8


Sibiiu, 1—15 Aprile 1883.


Anulu XIV.





                TRANSILVANI’A.





            Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si oul-
            tur’a poporului romanu.



Acăsta foia ese căte 2 cole pe luna si costa 2 florini val. austr., pentru
cei ce nu suntu membrii asociatiunei.

Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei.


Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu.

Se abonedia la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta său
prin domnii colectori.


Sumarii!: Sesiunea academiei 1883—84. — Actulu de fundatiune alu scdleloru naționale romanesci din Brasiovu si lega-
tele concetatienului loanu Juga de Baci’a. — Biografi’a Prea Sântitului Dionisie Romano, episcopulu de Buzeu, de enis-
copulu Melchisedecu. — Procesu verbale alu comitetului Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a po-
porului romanu, luatu in siedinti’a dela 16 Martie n. 1883.


    Sesiunea Academiei 1883—84.

(Raportulu secretariului generalu.)

             Domniloru membrii!

     Conformăndu-me art. 12 din regulamentulu nostru
generalu, amu onore să ve aducu informatiuni despre
lucrările terminate sau pe cale de urmărire, dela dat’a
inchiderei sesiunei d-vostra, din anulu 1882.

     1. Activitatea Academiei in anulu percursu Acade-
micu o puteti urmări, Domniloru membri, in procesele
verbale ale celoru 36 de siedintie, cari s’au tînutu păna
la cea de Vinerea trecuta, 11 Martie.

    ■ In aceste siedintie s’au ocupatu Academia, negresitu,
cu multe afaceri de simpla administratiune, dar’ nu numai
siedintiele din primele Vineri ale fia-carei luni, ci si mai
multe din cele de peste septemăna au fostu consacrate
la desbateri si ascultări de lucrări si memorii din diver-
sele direcțiuni ale activitatiei Institutului nostru.

     Cu buna-sdma, procesele verbale nu voru putea să
ve faca sensibilu totu căstigulu moralu si intelectuala
dobănditu din diversele desbateri de peste anu, dar’
acestu căstigu este realu si se manifesta evidenta mai
cu sema prin deșteptarea atentiunei publice asupra a
numerose cestiuni, cari intereseza desvoltarea rapede si
sigura a literiloru, sciintieloru si arteloru naționale.

     Dintre cestiunile atinse prin diversele comunicări si
memorii citite in decursulu anului expiratu Academicu,
voiu aminti aci pe cele urmatore:

     a)      Comunicatiunea d-lui Gr. Stefanescu asupra unui
coltiu de mamutu aflatu in carierile de nisipu din sio-
sdua Colintinei.

     b)      Comunicatiunea aceluiași onor, membru asupra
unui fragmenta de aerolitu.

     c)      Raportulu d-lui Bucevski asupra bisericei dela
Balilesci, a logofetului Teutu.


      d)       Raportulu d-lui Dr. Felix asupra congresului de
higiena, din Elveti’a.

      e)       Comunicatiunea d-lui Cogalnicenu, asupra anti-
citatiloru din Basarabi’a, colectate in Chisineu.

      f)       Comunicatiunea d-lui Bacaloglu asupra colectiu-
niloru din Cabinetulu de fisica, mai cu sema din punc-
tulu de vedere al electricitatiei.

      g)       Relatiunea aceluiasiu D. membru asupra espo-
sitiunei de electricitate din Miinchen.

      h)       Recensiunea d-lui V. Maniu despre documentele
din colectiunea Hurmuzaki.

      i)       Relatiunea d-lui N. lonescu asupr’a manuscrip-
tului din bibliotec’a St. Galles, despre Vladu Draculu.

      k)       Darea de sema a aceluiasiu invetiatu colegu,
despre altu manuscriptu din o biblioteca elvețiană, re-
lativu la mortea lui Mihai Vitezulu.

      I)       Memoriulu atătu de plinu de informatiuni, alu
P. S. Episcopulu Melchisedecu, despre escursiunea sa
din 1882, la numerose monastiri in Bucovin’a, insotitu
cu 40 gravuri pretidse dupre diverse inscriptiuni, dela
monastirele Putn’a, Radauti, Dragomirn’a, Sucdv’a etc. etc.

      m)        Darea de sema a aceluiasiu neobositu colegu
despre inscriptiunea dela Resboeni.

      n)       Informatiunea invetiatului nostru membru cores-
pondinte, d-lu profesoru Haret asupra aparatului seu,
construitu la Parisu, prin lucrarea Academiei, si desti-
nata la mesurarea repediciunei apei in canalele desco-
perite.

      o)       Raporturile multiple ale d-lui Tocilescu, alta
membru corespondinte, din cei mai activi, asupra escur-
siunei archeologice, cu care Academi’a l’a insarcinatu in
Dobrogea si in specialu la Iglitza.

     p)        Memoriulu atătu de instructivu si de unu folosu
realu, alu aceluiași d-nu membru, despre falsificatorii de
anticitati, cari au ajunsu a insiela lumea, păna si in
Constanti’a.


7

50


      q)       Același colegu a mai intretinutu Academi’a, in
o recinta siedintia, despre inscriptiunea dela Isarlic din
Dobrogea.

      r)       Memoriulu P. S. Melchisedecu despre evangeli’a
dela Resboeni.

      s)       Informatiunile d-lui Urechia despre manuscrip-
tulu acatistului S-tului Haralambie a documentului aflatu
in turl’a Bisericei Trei-Ierarchi din Iași, a doue docu-
minte relative la Mihaiu Vitdzulu, descoperite de repo-
satulu Papiu Ilarian etc. etc.

      t)       Memoriulu atătu de interesantu alu d-lui membru
Aurelianu, despre starea economica a României in se-
colulu alu XVIII-lea.

      u)       Memoriulu d-lui Sturdza asupra documenteloru
din Wiesbaden.

      Activitatea interna a Academiei a provocatu lucrări
esterne, cari i s’au comunicatu cerfendu-se avisulu ori
deslegarea ei. Voi cita dintre tote:

      a)       Memoriulu d-lui Alex. Pencovici asupr’a escur-
siunei sale la Romanii din Macedoni’a si la Muntele Atos;

      b)       Scrisdrea d-lui Lieutaud membru importantu alu
Felibrigiloru si alu Societatiei de limbi romanice, din su-
dulu Franciei, prin care cere avisulu Academiei asupr’a
inscriptiuniloru după unele tave de metalu, aflate de elu,
in mai multe biserici catolice din acea parte a Fran-
ciei, etc.

      Ambele lucrări sunt tramise in cercetarea sectiunei
nostre de istoria.

      c)       Scirea ce d-lu Cretin a facutu să pervina despre
unu codice nou aflatu de d-sa in Bucovin’a, coprindiendu
unu evangeliaru cu o limba romanesca amintindu pre
aceea a codicelui Mahacenu, a interesatu viu Academi’a.
Acelu codice incredintiatu de d-lu Cretiu in manile co-
legului nostru d-lui Sbiera, speramu că va veni neintăr-
diatu in mai directa cunoscintia a Academiei. Păna atunci
Academi’a, pe cătu i-a stătu in putintia, a facutu din
acesta descoperire interesanta, objectulu unoru desbateri
speciale.

      II.  In marginea midiuldceloru de cari dispune.

      Academi’a a regulatu unele misiuni de cercetări di-
verse. D-lu G. Tocilescu a primitu insarcinarea de a face
săpături la Iglitza si in alte părți ale Dobrogei, si rapor-
turile d-sale asupra resultateloru obținute, voru convinge
din nou pre Academia: de ce paguba naționala este
exiguitatea bugetului ei, căci nu se potu continuă si in-
multî inca lucrări câ cele ce â facutu d-lu Gr. Tocilescu.

      In o recenta caletoria la Severinu, subsemnatulu
luăndu sciintia despre descoperirea unei necropole române,
cu ocasiunea nivelării malului Dunărei pentru construirea
cheiului, am avutu de a regreta tacerea autoritatiloru
locali asupra acestui faptu si desfacerea morminteloru,
fără unu prealabilu studiu si o competinta observatiune
a loru. Cu tote acestea, in asistintia d-lui presiedinte
alu nostru, amu ,avutu multiamirea, dăndu de unu miCu
mormentu de copilu inca intactu, sa-lu desfacemu cu in-


grijire si să constatamu presinti’a in elu a unei medalii
romăne.

     Daca amintescu acestu faptu la acestu locu, este
pentru câ să amu ocasiune solemna, de a atrage aten-
țiunea autoritatiloru nostre judetiene si comunale asupra
marei gresieli, asi putea dice crima chiaru, ce făcu, de
căte ori, dăndu de ori-ce monumentu anticu, nu vestescu
indata Academi’a sau Ministerulu de Instr. publica, cari
prin omeni competinti să traga tote invetiamintele isto-
rice posibile inainte de nimicirea monumentului sau de
dislocarea lui. Voiu mai adaogă inse că lucrarea dela
Severinu avendu a continuă si fiindu posibile descoperiri
ulteriore. guvernulu a si insarcinatu pre d-lu Sutzu,
membrulu Comitetului Archeologicu cu veghiarea sapa-
turiloru ce au a se mai face.

     La propunerea d-lui N. lonescu, că să se intereseze
Academi’a de săpăturile ce se făcu in forum dela Rom’a,
s’au insarcinatu colegulu nostru membru corespondinte
d-lu Dr. Obedenaru, câ să urmardsca si se vddia intru
cătu descoperirile acele aru putea interesă istori’a no-
stra. — Secțiunea istorica vă ave să ia informatiuni din
raportulu deja primitu dela d-lu Dr. Obedenaru.

     Colegulu nostru d-lu Hajdeu a fostu impedicatu de
a realiză păna acumu misiunea ce a avutu in Dobrogea.
Domnia sa credu că o va indeplinf cu succesu in cur-
sulu verei acesteia.

     III.       Observatiunile meteorologice provocate de Aca-
demia sau facutu prin membrii sei, dobăndescu o valore
din ce in ce mai mare in ochii observalorieloru din străi-
nătate. — Si aci, câ in tote directiunele, putinatatea mi-
diuldceloru financiare ne-a tinutu aprdpe in statu-quo alu
anului din urma. Cu tote acestea, zelosulu nostru mem-
corespondentu d-lu Hepites, cu ocasiunea lucrariloru sale
câ inginera alu Calei ferate Bucuresci-Calarasi-DobrOgea,
a instalatu, cu instrumentile nostre, unu observatoru tem-
porara in Cămpi’a Bărăganului.

     Dintre judetiele provocate după deslegarea D-vdstra,
de a se asociâ, cu midiuloce banesci, la stabilirea de
observatorii locale, n’au respunsu păna astadi de cătu ju-
detiulu lasiloru, punendu-ne la dispositiune o suma de
300 lei. Ori cătu de mica, acesta suma probeza in fa-
vorea membriloru conducători acelui judetiu si ne face
să speramu, că nu voru intărdiâ si alte judetie a imită
pe cele dela Iași si asia, Academi’a va pută organisă
unu sistemu completu de culegeri de observatiuni me-
teorologice.

     IV.        In privinti’a imprimateloru esecutate in de-
cursulu anului academicu, amintescu d-vdstra, că s’au
impartitu: Tom III sect. I. si sect. II. (memorii) din
anale; asemenea Tom. IV. sect. I. cu sect. II. (observa-
tiuni meteorologice) si din Tom. V. aprdpe tote memo-
riile au aparutu in brosiure deosebite, conformu unei
decisiuni a d-vostra anteriora; si inca in decursulu ace-
stei sesiuni va fi completatu si impartitu intregu si to-
mulu acesta de memorii.

     Din publicatiunea Hurmuzaki a aparutu Tom. IV.
partea l-a si 69 cole din partea Il-a, utilisăndu-se la

51


acesta publicare si o insemnata parte din copiile de do-
cumente dobândite dela Archivulu Venetianu, pe lănga
cele adunate de reposatulu intru fericire Hurmuzaki.

      Dela d-lu B. P. Hajdeu nu s’a primitu Tom. II.
din publicatiunea Coresi, din caus’a dificultatiloru ce În-
tâmpina la pregătirea acestui alu doilea volumu, menitu
a cuprinde unu vastu glosaru comparativu.

      Me vedu silitu a înregistra aci necompletarea, din
caus’a lipsei sale din tiăra, si a publicatiuniloru ce a
fostu luatu asupra-si on. d. Alex. Odobescu si anume:
„Istori’a Ierografica a lui D. Cantemiru“ (opere com-
plete tom. IV.) „Vita Dem. Cantemirii“ autobiografia de
același scriitoru; „Vieti’a sântului Varlaam“ (din care
suntu tipărite numai 4 cole), după manuscriptulu lui
Udriste Nasturelu, care este in manile d-lui Odobescu
si „Pravida dela Gavor’a“, din care avemu deja im-
primate 12 cdle. In sesiunea anteriora d-vostra ati es-
primatu parerea, că acele din operele imprimate, cari
suntu terminate, să se dea in măn’a publicului. Deca
delegatiunea d-vostra n’a realisatu acea dorintia, a fostu
leganendu-se mereu cu speranti’a că, din o di in alfa,
d-lu Odobescu ar putea veni in tiera, spre a dă pre-
fetiele, notele, glosariile, etc. promise la fia-care din
aceste publicatiuni.

      „Mai bine mai intărdiate, dar’ publicate cum se
cuvine“, a fostu conclusiunea delegatiunii d-vostra' atătu
pentru lucrarea d-lui Odobescu cătu si pentru a d-lui
Hajdeu.

      V.          La concursurile pentru premii din diversele
fonduri ale Academiei s’au presentatu opurile aretate in
anexata lista, si cari s’au trimisu in timpu comisiuniloru
respective.

      VI.         Dintre membri noi aleși d-lu Marienescu, con-
formăndu-se regulamentului ’si au trimisu, este putinu
timpu, discursulu seu de intrare asupra „vietiei si scrie-
riloru lui Petru Majoru“ — Academi’a va avea deci a
ascultă acestu memoriu inauguralu.

      VII.        Colectiunile diverse ale Academiei se înmul-
țiră si astu-timpu in modu imbucuratoru.

      Amu avutu onore a mai provocă schimbulu de pu-
blicatiuni cu 36 societăți diverse, din tota lumea. Res-
punsurile favorabile primite dejă dela o mare parte din
aceste societăți, ne face a speră unu respunsu de aceeași
natura dela acele cari din caus’a distantiei, au intărdiatu.
Astu-felu, bibliotec’a nostra, deja prospera, gratie iubirei
si staruintieloru d-niei vostre si chiaru si a unoru per-
sane streine Academiei, va dobăndi unu nou midiulocu
de înavuțire. Că si in alti ani, in adeveru, darurile de
cărți nu au lipsitu bibliotecei nostre, iar’ printre dona-
tori voi cită si de astadata pre d-nii Dimitrie Sturdza,
George Sion, Ministeriile de esterne, finantie si agricul-
tura, d-nii de Rosny, Tache Andreianu, P. Ispirescu etc.
Să nu uitu a înregistra mai alesu intrarea in bibliotec’a
nostra a intregei colectiuni de manuscrise de Letopisetie
romăne, colectiune dobândita dela d-lu Mihailu Cogalni-
cenu, prin ministerulu de culte si instr. publica, in lun’a
Iulie a trecutului anu.


      Numerose si forte pretidse suntu Uricele, documin-
tele, medaliile, ce au sporitu colectiunile nostre in anulu
din urma, nu numai câ daruri dela unii din membri,
precumu dela d-nii Sturdza, Cretiulescu, Urechia, dar’
si dela persone streine precumu d-nii: G. Lensch, A. Po-
povici (dela Salonicu), Ispirescu, d-na Anglaea Ghica, etc.

      Aceste numerose si pretidse daruri suntu o proba
elocinte de iubirea ce intălnesce Institutulu nostru in so-
cietatea culta romănesca. Constatăndu acesta iubire, cu
căta neplăcere me vedu constrînsu a ve informă, dom-
niloru membri, că a mai trecutu inca unu anu fără să
fimu pututu inaintă cu lucrările relative la construc;
tiunea localului indispensabilu pentru desvoltarea Acade- <
miei, si fără de care devine aprope imposibila conser-
varea frumoseloru nostre colectiuni si mai alesu utili-
sarea loru, fia de cătra d-vostra, fia de cătra cercetători
particulari.

      Asemenea constatare nu o făcu totuși alungdndu
din inima ori-ce sperantia in viitorii. Nu credu a ma-
nifestă unu sentimentu numai subjectivu, căndu afirmu
că națiunea, care a incredintiatu Academiei grij’a si iu-
birea culturei si a limbei sale, nu va intărdiâ de a
acordă acestei Academii si midiulocele prin care dens’a
îsi va putea indeplini marea ei chiamare. Urmarindu
cu incordare de puteri, imbunatatirea situatiunei sale,
națiunea a pututu unu momentu să lase pe unu alu doilea
planu alu preocupatiuniloru sale, acesta Academia ro-
mâna; astadi insa, ea urmeza se se simtă datore, a asi-
gură primului seu institutu de cultura, tota desvoltarea
de care este capabila, punendu-i la dispositiune midiulo-
cele financiare indispensabile, dar’ mai cu sema unu lo-
calu apropriata cu trebuintiele sale.

      Terminendu, domniloru membri, am ondre de a anexa
pe lănga raportulu acesta, darea de sema a casierului
d-vostra, relativa la gestiunea fonduriloru, pe anulu bu-
getaru alu cărui finita se apropia.

                      Secretariu generalii: V. A. Urechia.



Actulu de fundatiune alu scoleloru na-
ționale romanesci din Brasiovu si le-
gatele concetatienului loanu luga de
Baci’a,*)


        Preeuventare.

      Dreptulu chiaru si luminata alu celoru doue comune
romanesci de relegea resaritena, care sunt fundatdrele si pro-
prietariele scoleloru naționale romanesci centrale din Brasiovu,
a fostu in anii din urma disputata si trasu la indoiela de


     *) La cererea mai multora lectori din generatiunea noua, cari
voru se afle prin cine si cumu s’au urditu scolele normali, gimnasiali,
reali si comerciali romanesci din Brasiovu, reproduceam aici in. a.
dou’a editiune acestea doue documente, literele fundationali ale ce-
loru doue comune bisericesci din Brasiovu si testamentulu fericitului
fundatoru loanu Juga. O facemu acesta cu atătu mai virtosu, câci inca
n’a trecutu macarn o generatiune de ani 35 si dejă se spunu si se scriu


7*

52


catra unii omeni, la carii nu potemu presupune reintia, catu
mai virtosu o grosa nesciintia a stării lucrului, cum si o trista
confusiune de idei absolutistice, autonomice, chiaru si unele
ânarchice, de care tote ferbe capulu unora.

      Romanii din Brasiovu inca la 1835 isi intemeiara o mica
scola normala cu trei clase, eara acesta se făcu preste voia
mai mariloru, carii pe atunci le dicea, că „au alte neamuri
destule scole, se merga, si romanii se invetie pe la acelea®.
In tomn’a anului 1837 brasiovenii romani, eara anumitu cei
din clas’a negutiatoresca suplicară la inaltulu gubernu, pentru
câ se li se dea voia de a întemeia si unu gimnasiu nationalu
romanescu cu cinci clase. In Octobre 1838 gubernulu se
înduplecă a emite o comisiune amestecata*), constatdre din
5 membrii si unu actuariu spre a cerceta după dreptulu ce
aru avea si romanii la veniturile mosiiloru brancovenesci s. a.
Acea comisiune tienu cu multe intrecurmari pana la 1844,
insa fara nici unu resultatu imbucuratoru, din causa că aceasi
cernea tota dioa, pentrucâ se nu mai freinente nici odata. In
acelu periodu de timpu părinții nostrii versara bani multi si
alergara de cateva ori pe la Sibiiu, Clusiu si Viena, că dora
aru potea înduplecă pre cei puternici odata si in favorea
romaniloru greco-resariteni. N’a fostu cu potintia.

      Cu tote acestea părinții noștri nu s’au lasatu de planulu
loru. In cele din urma ei au reesitu abia la 1851 câ se’si
implinesca o parte a ferbintei loru dorintie, precum se vede
mai alesu din legamentulu ce publicamu si carele fu recuno-
scuta intru totu coprinsulu lui, nu numai de catra scaunulu
episcopescu, ci si de inaltulu ministeriu c. r. acceptatu si
intaritu.

      Unele parti din legatele lui loanu luga inca au inceputu
a se tălmăci de catra cei carii le cunoscu numai din audite,
intr’unu modu, precum nici liter’a nici spiritulu acelora nu
sufere si nu va suferi in veci.

      Deci pentru câ se inlesnimu cunoscerea acestoru doua
acte de o importantia mare pentru romanii din Brasiovu si din
tienutu, ne simtiramu îndatorați ale tipări cu spesele nostre.

Editorii.


anecdote, fabule si neadeveruri conturate despre originea aceloru scole;
ce e mai multu, se atribue meritulu tocma si la unii omeni, cari in
cursu de doi ani, au fostu din resputeri in contra infiintiarei aceloru
scdle si au pretinsu’, câ prim’a colecta de 22 mii fl. m. conv. se
se dea la Sibiiu pentru a infiintiâ unu seminariu pe care inse trebuea după
dreptu si datorintia se’lu infiintiedie dieces’a intrega, era nu numai
românii din Brasiovu. Meritulu intregu alu infiintiarei aceloru scole
este numai alu familiiloru fruntasie de naționalitate româna din Bra-
siovu, cu fostulu loru protopopu loanu Popasu in frunte.

       Conceptulu litereloru fundationale este alu lui Georgie Baritiu,
revediutu apoi si stabilitu intru o comisiune de cinci inși preoți si mi-
reni, adunati intr’o nopte din anulu 1851 in locuinti’a lui Popasu; da,
intru o ndpte, pentrucâ sub legea marțiala care inca totu mai domniâ
in acelu anu in urmarea resboiului civile, diu’a nu cutediamu se ne
adunamu câte cinci la unu locu, de fric’a politiei si a gendarmiloru, mai
alesu dupaee comunele bisericesci fuseseră oprite a dâ dela biserici la
scole o suma mai mare decătu celu multu câte 200 fi. m. conv. precumu
se p6te vede din actele conservate in archive.                      Red.

       ♦) Sub presidiulu comisariului provincialu Fr. Thuri.


Uegamentu,

prin care subscrisele doua comune si respective representantiele
bisericesci romane de religiunea resaritena dreptu-credinciosa
din Brasiovu, se indatora si se lega intre sine in solidum,
atatu pentru vremea de acum, catu si pentru totu viitoriulu
din neamu in neamu, câ se zidesca incaperi pentru scole
naționale romane centrale de religiunea dreptu-credin-
ciosa resaritâna din Brasiovu, si totuodata se ingrijesca nu
numai pentru tienerea loru in stare buna, ci si pentru n e -
curmat’a adaogere si crescere a acelorași scole, atatu
in privinti’a spirituala, catu si materiala. — Acesta
este scopulu legamentului, ear’ temeiurile pe care, si conditi-
unile cu care ne amu propusu cu ajutoriulu lui Dumnedieu tare
si virtosu câ se’lu ajungemu, sunt urmatdrele:

     I.        Comun’a bisericesca. dela sânt. Nicolae din sub-
urbiulu romanescu si comun’a bisericesca din laîntrulu cetatii
dela Adormire in privinti’a bisericesca si in ori care alta
privintia neatarnatore un’a de alt’a, la treb’a si insarcinarea
inse de a zidi aici numitele scole, de ale tiene si administra
pentru tote veacurile, se socotescu pe sine de astadi incolo
câ un’a si singura comuna astufeliu, incatu acesta sarcina a
tienerei scoleloru sale se aiba dreptulu si datorinti’a de a o
purtă cu puterile si sfaturile totudeuna împreunate si nici
odata desbinate, cum si fara a fi ertata macar umbra de
antaietate seu prerogativa a uneia asupra alteia, ci se voru
socoti amendoue câ unele, care împreunate intr’unu scopu si
la unu locu servindu comuneloru bisericeloru ortodocse si
natiunei, implinescu porunc’a Apostolului: „de a fi tuturoru
tote“. Indatorânduse aceste doue comune si respective repre-
sentantiele loru spre susu atinsulu scopu si solidaritate, isi
renoescu prin acesta si otaririle loru din 18., 19. si 21. No-
emvre 1844 făcute sub Nr. protocolaru 68, 69, 70, 71 si 72,
cum si contractulu seu legamintea din Octomvre 1850, primindu
intru tote si provocanduse la invoielele făcute sub aceste daturi
intre aceste doua comune si respective representantii. — Deci

     II.       Scol’a are se remana in veci naționala confesionala,
nefiindu’i neci odata ertatu a îmbrăcă altu caracteru seu natura,
decătu ce se coprinde in numirea ei de susu. — Acesta o
intielegemu asia: că zidirea acestoru scole si fondurile ce i se
voru adună, trebue se fie si se remana numai proprietate a
romaniloru de religiunea resaritena dreptu-credinciosa sub
blastemu si afurisania, tocmai si profesorii se se alega si se
se denumesca numai din sinulu națiunii romane de religiunea
resaritena dreptu-credinciosa, precum se cere chiaru si in in-
strucțiunea bisericei dela s. Nicolae din anulu 1843.

     III.      Scolele acestea naționale romane centrale de reli-
giunea resaritena dreptu-credinciosa din Brasiovu se zidescu, /
se inzestredia si se fundedia din collecte seu daruri, ce se
aduna dela benefactori din sinulu națiunii romane, prin urmare
ele au se fia deschise pentru toti fii romaniloru cati aru trage
la densele; cu acesta inse nici odata nu se socotescu inchise
pentru alte națiuni si confesiuni. — Inse

     IV.       Pentrucâ aceste doua comune si respective repre-
sentantie au fundatu mare parte, au intreprinsu si au luatu
asupra’si acesta sarcina de a întemeia si administra aceste

53


scole, isi si pastredia dreptulu deplinu de a le susține pentru
toti vecii sub nemidiulocit’a si neatarnat’a loru
carma si administratiune, fara a suferi nici unu feliu
de amestecu strainu, decătu numai suprem’a inspectiune a mo-
narchului si a guvernului seu.

      De aici urmedia, că, comunele prin representantii si in-
spectorii seu eforii seiisi voru alege si isi voru denumi
pururea profesorii, atatu in puterea acestui legamentu,
catu si intru intielesulu organisatiunii ministeriale seu guver-
niale din 1849, care tiene, câ profesorii se fie aleși si denumiti
de catra aceia, carii ii si platescu. — Totu de aici urmedia, câ si
acum in presentu voru întreprinde clădirea scoleloru cu modulu
si mediulocele, care voru aflâ densele mai priinciose. — Dar

      V.      Nou’a zidire a scoleloru naționale romane centrale
de legea dreptu-credinciosa resaritena neaparatu trebuinciosa,
din pricin’a totalei lipse a unoru incaperi scolastice, se va
întreprinde asia:

      Representantiele amendoue in corpore voru ingriji, câ se
se adune capitalu de bani, cum si materialele cerute pentru
ridicarea unei zidiri scolastice; totu ele voru incheie si voru
subscrie contracturi si învoieli cu toti maisterii, cati se ceru
la Îndeplinirea clădirii, cum si alti ajutători; — eara plățile
se voru face prin unu casieriu anumitu, si tote chartiile privi-
tore la plati voru fi contrasemnate si de catra unu secretariu,
care apoi va avea insarcinarea de a le petrece pe tote la
cataStifele cerute; se intielege inse de sine, că casieriulu si
secretariulu in acesta aloru calitate nu voru luâ asuprasi catra
contractanti nici unu feliu de datorintia personala de a plati, ci
plățile se voru face de catra casieriu numai din sumele ce se
voru dâ la man’a densului, pentru care este responsabilu cu
socotela curata catra representantie, eara adeverat’a responsa-
bilitate a implinirii conditiuniloru legate in contracturi cade
asupra corpului ambeloru representantie de 26 inși, cum si
totuodata asupra toturoru acelora, carii s’au indatoratu prin
subscrierile loru, câ voru numerâ o suma dresicare pentru
clădirea scoleloru, pe sum’a cu care s’au indatoratu, ear’ mai
multu nu. — Deci remane la datorinti’a si intieleptiunea ambe-
loru representantie, câ se incheie contracte astufeliu, incatu
se le stea in voia a margini infiintiarea planului architectonicu
alu cladirei după mesur’a puteriloru banesci si materiale cate
le voru veni la mâna.

      VI.      Tocmai pentru câ aceste doua comune si respective
representantie isi reservara nu numai siesi dreptulu admini-
strare! pe viitoriu alu acestora scdle precum ilu avura de
vecuri, — representantii acelorași se si indatora pe sine si
pe toti urmașii loru in deregatoriile de representanti, inspectori
seu efori dinveacuinveacu, a pune la cale si a cauta
tote mediulocele cate aru adaoge la inbunatatirea, inavutirea,
lărgirea si tota putincids’a înflorire a de multe ori pomenitei
scdle naționale confesionale atatu prin crescerea fondului din
feliuri de isvora si prin regulat’a lui administrare, catu si
prin tota putincids’a immultire a profesoriloru cu lefi cuviin-
cidse si a sciintieloru in transele; — de unde urmedia, câ
representantii voru priimi in sinulu loru si voru denumi la
curatel’a scoleloru numai barbati, carii voru fi in tota privinti’a
cunoscuti de evlaviosi, amici ai scolei întocmai ca si ai biserici,
ear pe contrarii se voru sili a’i departâ.


      VII.        Organisatiunea din laintru a acestoru scole va fi
totudeuna aceea, ce se va prescrie de catra inalt. guvernu
pentru scolele statului de același rangu.

      VIII.        Catu pentru acurat’a si neprichanit’a administrare
a acestora scdle, se va compune o instrucțiune deosebita, care
se va supune la timpulu seu in. guvernu spre întărire.

      IX.        Profesorii se voru alege prin/C.on cursa de catra
representantiele comuneloru totu in intielesulu organisatiunii
guverniale.                                             ■

      X.        Representantii comuneloru voru administra tota treb’a
scoleloru prin atati inspectori seu efori, carii se voru alege in
numera egalu din amendoua pre catu va cere trebuintia; se
va alege si capu eforiei; se va da unu secretariu cu leafa,
a cărui datorintia se depune in instrucțiunea menita pentru
densulu.

      XI.        Tote căușele si ori care alte lucruri privitore la
administrarea trebiloru scolastice se voru consulta de catra
representantiele adunate si se voru otari prin maioritate ab-
soluta (mulțimea glasuriloru), ear’ candu voturile s’aru desface
in doua parti de o potriva, atunci votulu maioritatii se va
socoti acela, langa care va stă presiedintele ce va fi după
timpuri. — Representantiele se socotescu adunate atunci, candu
se voru aflâ la unu locu celu putinu cu unulu mai multu de-
catu jumătate.

      XII.        In cele din urma subscrisele representantie se in-
datora inaintea ceriului si a dmeniloru, că voru păzi si apară
tote punctele si conditiunile acestui legamentu din cuventu in
cuventu, cu atata santienia si taria nestrămutata, incatu, deca
cumva, ceea ce nu credemu, din nenorocirea religiunei dreptu-
credincidse si a natiunei s’aru intemplâ, câ după timpuri si
vecuri una din aceste doua representantie se se prefaca intrega
in partida seu tarafu vrasmasiu culturei si fericirei naționale,
voindu a strica scoleloru prin apucare de mesuri contrarii
acestui legamentu si înaintării scoleloru, atunci ceealalta re-
presentantia, care va remanea intru tote credinciosa, apara-
torea puncteloru de mai susu, are prin acesta dreptulu de a
provoca in contra representantiei necredinciose la comun’a
respectiva, din a cărei sinu va fi purcediendu aceeași; ear
candu si acea comuna ar lucră pe fatia totu in intielesulu
representantiei sale necredinciose legamentului, atunci repre-
sentanti’a pazitore de acestu legamentu remane in dreptulu
seu de a carmui si a administra scolele singura. — Totu
acesta se intielege si despre acea representantia seu comuna,
care ar parași dreptu-credincios’a sa religiune si ar trece la
alt’a, una că acesta adeca, isi va perde totu dreptulu seu
asupra acestoru scole.

      Sub aceste conditiuni, pe care le priimimu si le sub-
scriemu fiecare cu bucuria si cu deplina convingere, pentru
câ se aiba deplina valore si taria in vecuri, sunt si deter-
minate aceste comune a întreprinde infiintiarea noueloru scole
catu mai curendu, ear inceputulu loru a’lu face inca in anulu
acesta, aratandu mai antaiu acesta vointia a comuneloru si
respective a representantieloru si la locurile cuviinciose.

      Datu-s’au in Brasiovu Ia anulu Domnului si mantuito-
riului nostru Isusu Christosu 1851 in 1. Sept., si s’au intaritu

54


ca subscriptiunile nostre ale tuturoru representantiloru, punen-
duse atatu sigilele sânt. biserici, catu si ale fiecărui dintre noi.


(L. S.) Representanti’a sf. be-
  wrici dela sf. Nicolae.

(L. S.) loanne Poppassu m. p.
            prot. locului.

(L. S.) Petru Germanii m. p.


        prot. si par. la Bolgarszeg.

(L. S.) loanu Zsippa m. p.
            representantu.

(L. S.) Dim. Cepesou m. p.

             represent.

(L. S.) loanu Pantazi m. p.

             represent.

(L. 8.) Rud. Orgidanu m. p.

(L. S.) Nicolae Teclu m. p.

(L. S.) George Nica m. p.

(L. 8.) M. Plusturan m. p.

(L. 8.) George luga m. p.

(L. 8.) Buouru Popp m. p.

(L. S.) G. B. Leoa m. p.


         curat, si represent.

(L. 8.) loanu Manole m. p.

               represent.


(L. 8.) Bepresentanti’a sf. be-
serioi dela adormire din
cetate.

(L. 8.) Dim. Otiotioi m. p.
               represent.

(L. 8.) loanu Deca m. p.
             represent.

(L. 8.) G. M. Burbea m. p.

               represent.

(L. 8.) N. Voinescu m. p.

             represent.

(L. 8.) loanu luga m. p.
             represent.

(L. 8.) N. Măciucă m. p.
             represent.

(L. 8.) N. Pădure m. p.

represent.

(L. 8.) Vasilie Stinge m. p.
               represent.

(L. S.) N. Th. Oiurou m. p.
               represent.

(L. S.)' Vasilie Lacea m. p.

(L. 8.) I. G. Sasu m. p.

(L. S.) George loanu m. p.


     învoirea acesta a obstiloru nostre bisericesci din Brasiovu
o amu vediutu, si nu numai o laudu in totu coprinsulu ei, ci
inca o si binecuventu, fagaduindume a inainta lucrulu acesta
vrednicu de tota laud’a cuprinsu in învoirea acesta.

     Brasiovu, in 17. Sept. 1852.

(L. 8.) Andreiu Schaguna m. p.

                                  episcopu.



        Legatulu lui loanu lug’a.

  In numele Tatalui si alu Fiiului si alu sf. Duchu, Amin.

     Dumnedieu, carele prin unulu nascutu alu seu fiiu Isusu
Christosu au invatiatu pe muritori (Mateiu capu V. si VI.,)
câ se fie induratori catra cei lipsiti si se’i ajute pre ei, —
au binecuventatu si ostenelele mele in cursulu acestei vieți
trecatdre, incatu me aflu in stare nu numai de a îndestula si
asigura viitorulu celoru mai deaprope clironomi ai mei, pentru
câ se fie scutiti si aparati pentru totudeuna de orice lipsa a
vietiuirei, ci totuodata a face bine si altora, eara mai vîrtosu
fiiloru multu cercatei mele națiuni romanesci, ale careia lipse
si trebuintie sunt multe câ nasipulu marii.

     Deci inim’a si cugetulu meu me îndemna cu totuadinsulu,
câ pana inca me aflu din mil’a lui Dzeu in putere si sanatate,
fblosindume de dreptulu ce mi se da câ unu sotiu si părinte
de legile acestui pamentu, eara mai deaprope prin §§. 9 si 12
din cartea II. tit. 5 alu statuteloru, se asiediu si se lasu unu

Legații,
precum prin acesta ilu si asiediu si’lu intarescu cu cea mai
curata si determinata a mea vointia, indatorindu pe clironomii


mei, cum si poftindu pe derogatoriile competente ce voru fi
după timpuri >câ din tota averea si starea mea se se scoția
si se se pună la cea mai deplina sigurantia urmatdrele capi-
taluri seu fonduri:

      I.         2000 f. m. c., adica: doua mii fiorini in mon. dc
argintu, din care se curgă pururea interesulu seu dobend’a
anuala de 5 f., adica cinci fiorini, adica una suta fiorini in
bani de argintu, câ la dioa numelui meu se mi se faca unu
parastasu in fiecare anu la biseric’a romanesca cu chramulu
Adormirii din cetate; cu acea ocasiune a patra parte din acestu
venitu se se jertfesca la indeplinirea acestui servitiu dumne-
dieescu după datina; mai incolo celelalte trei parti se se im-
partia regulatu asia: y₄ seu 25 f. la spitalulu militarescu,
’/₄ femeiloru veduve si sarace, eara ¹lₜ arestantiloru locali.

      II.        Pentru spitalulu civila din Brasiovu lasu unu fondu
de 4000 f. m. c., adica patru mii fiorini bani convenționali,
din care curgendu venitulu anualu, același se se intrebuintiese
pentru bolnavi de națiunea si relegea mea, căci că aceștia,
sunt mai lipsiti decâtu altii; eara deca vreodată s’ar intocmi
aici in Brasiovu vreunu spitalu menitu numai pentru romani,
la acea intemplare voiescu, câ fondulu aici numitu inca se se
treca la același.

      Am cunoscutu si m’am petrunsu in cursulu vieții mele,
câ pe langa biserica, scdl’a este singurulu mijlocu de scapare si
scutu aparatoru alu viitorului prea iubitei mele națiuni; insa
tocmai in asta privintia vedu si simtiu cea mai neaparata lipsa
a ei. Deci voiescu tare si vîrtosu, câ se asiedu unu fondu de

      III.        12.000 f., ad. douasprediece mii fr. bani de arg.,
din alu cărui venitu anualu se se faca unu salariu de 600 f.
m. c., adica siese sute fiorini mon. conv. pentru unu profesoru
la scol’a naționala romanesca de legea resaritena din Brasiovu,
dela care ceru eu urmatdrele calitati: Se fie romanu si cu
nascerea si cu simtiementulu seu; se se supună la cercetare,
pana incatu ar fi adapatu in sciintie si mai vîrtosu in speciali-
tatea, pe care va avea se o propună in scola; voiescu inca,
câ numai din doua specialități se pota alege un’a, adica seu
istori’a generala si a patriei cu unele sciintie ajutatdre, cum
geografi’a ori statistic’a, ori chronologi’a pana in catu acestea
voru trebui se se propună in gimnasiulu nostru romanescu, —
seu sciintiele comerciale si technice , pana in catu aceleași
voru fi de a se propune in clasele reale si comerciale, care
se deschidu aici in Brasiovu. Deca acelu profesoru fundatu
de mine va luâ asupra’si specialitatea istoriei, se se indatorese
totuodata, câ in cei dintaiu cinci ani ai profesoriei sale se
compună si se publice istoria patriei si a națiunii sale, inca
si geografi’a patriei, care se fie tipărite cu spesele scolei sub
conditiuni ce va aflâ cu cale efori’a scolastica, atatu in folo-
sulu fondului, catu si spre dresicare premiare a profesorului
auctoru, cu o suma de esemplare; se intielege insa, câ manu-
scriptulu mai nainte de tipărire are a se da la o revisiune
de vreo trei barbati romani din cei mai procopsiți; — eara
deca profesorulu si-ar alege specialitatea comerciala, se scoția
in același cursu de 5 ani in limb’a nostra cărțile cele mai
neaparatu trebuincidse la acesta specialitate, totu pe langa con-
ditiunile de susu. Preste totu ceru eu dela acestu profesoru
alu meu, câ elu se fie unu capu si talentu nu numai teoreticu,
ci totuodata si practieu, de a cărui procopsela se se folosesca

55


nu numai tinerimea scolastica nemijlocitu in clase, ci si nați-
unea pe din afara.

       IV.       Se se mai asiedie din starea mea inca si unu altu
fondu scolasticu de 6000 f. m. c., adica siese mii fiorini bani
de arg., a cărui menire se fie precum urmeza:

       1.        Dobând’a anuala de 300 f. m. c., adica trei sute
fiorini bani de argintu dela acestu capitalu se remana neatinsa,
adica se se prefaca intru unu altu capitalu intru unu cursu de
ani — pana candu acesta ar cresce că se arunce chiaru
elu o dobânda de 300 f. m. c., adica trei sute fiorini bani
de argintu.

       2.        Deca profesorulu fundatu după vointi’a mea aratata
la II. si III. in cursu de 10 ani ar deveni cu totulu nepu-
tintiosu de a mai da prelectiuni in clase, atunci se i se defiga
din dobend’a dobendei o pensiune de 200 f. m. c., adica doua
sute fiorini argintu pe anu pana la capetulu vietiei sale, eara
jumatatea restului dela 100 f. m. c., ad. una suta fiorini, ad.
50 fr. m. c., se se intrebuintieze de stipendiuri la vreo doi
școlari de frunte, insa lipsiti, aleși insa totudeuna numai din
cele doua clase mai mari gimnasiale, seu din clas’a de susu
comerciala; eara ceilalți 50 f. m. c. se se adaoge din anu
in anu la capitalulu, care cresce din dobend’a curgatore de
300 f. m. c.

       3.        Ne avendu profesorulu trebuintia de pensiune pana
la 15, zicu cincisprediece ani, jumătate din venitulu curgatoru
dela capitalulu adunatu din dobândile originale se se impartia
pe fiecare anu in stipendii scolastice cate 30 h 40 fiorini bani
de argintu, eara jumătate se se adaoge totu la noulu capitalu.

       4.        Fiindu silitu profesorulu a se cere in pensiune mai
tărdiu, i se va asigură din fondu după analogi’a aniloru si a
pensiuniloru ce va fi dandu statulu.


      5.        Insa intâmplanduse că profesorulu se nu aiba tre-
buintia de pensiune nici pana la 25 de ani ai servitiului,
urmeza câ dobânda curgatore in acestu restimpu de ani s’ar
preface intru unu altu fondu insemnatoru. La intemplarea
acesta si dela acestu anu in susu se se impartia totudeuna ⁸/₄
parti a le venitului dobândiloru in salarii si pensiuni pro-
fesoresci si in stipendii scolastice, cum si in spese pentru
tipărirea cartiloru, cumpărarea de instrumente fisice si mate-
matice, adaogerea la bibliotec’a scoleloru de cârti bune; eara
a patra parte se se alature ne’ncetătu la fondu, carele vreu
câ se cresca catu se pote mai mare si se fie vecmicu.

      6.        Ceru si dorescu, că scolariloru, carii ar fi după timpu
din famili’a mea seu din rudeniile mele colaterale, avendu
silintia si purtare buna si neprichanita, cum si trebuintia de
stipendiu, se li se dea intaietate.

      V. Cu administrarea drepta si regulata a tuturora patru
fonduri mai susu aratate voiescu câ se se însărcineze unu
comitetu, statatoru din 5 membrii, dintre carii unulu se fie
totudeuna din familia mea ori din rudeniile mele colaterale,
eara doi se fie din curatorii pe carii ii va alege comun’a
romanesca din cetate si ceilalți doi totudeuna membrii ai eforiei
seu ai deputatiunei scolastice. Acestu comitetu va fi indatoratu:

      a)        A îngriji in cugetu curatu si in fric’a lui Dzeu, că
fondurile se se asieze catu se pote mai sigura si mai fara


periculu. Deci deca densulu ar afla cu cale, că atatu fon-
durile mele originale, catu si capitalurile ce vom fi spetită
din economi’a dobândiloru, ar fi mai sigure, ar aduce si unu
venitu mai mare, deca s’ar asiedia in realitati nemiscatdre,
adica moșii si case, atunci ascultandu si parerea eforiei intregi,
lasu tota voia câ se faca in privinti’a acâsta, precum va fi
mai siguru si mai cu folosu.

      b)       Tote socotelele acestora fonduri se Ie tiena pre regu-
latu si nu numai se le substerna la loculu mai inaltu pria
episcopi’a Sibiiului, ci se le si publice in fiecare anu prin
tipariu. Prin loculu mai inaltu intielegu eu aici pe acelu
dicasteriu supremu, care va fi menitu după timpuri că se
administre si se supună la revisiune tote veniturile bisericesc!,
scolastice si filantropice ale natiunei romane.

      Fiinducă mie imi e preste putintia câ se prevedu pe
unu cursu de ani mai multi inainte tote trebile scoleloru
nostre naționale, de aceea remane la intieleptiunea si patrio-
tismulu acestui comitetu, câ totudeuna se se silesca a core-
spunde si a îndestula cele mai neaparate trebuintie, si in
mesur’a in care va fi crescându fondulu, alu cărui isvoru ilu
descbidu eu; eara de părtiniri scandalitore se va feri cu
totadinsulu, nici se va da in judecat’a lumii, nici va voi uimini
turburarea de repaosulu sufletului meu.

      VI. Asiediendu eu acestu legatu alu meu, credu că
intru asiediarea lui nu me abatu intru nimicu dela legile de
clironomia, care se afla in putere in timpulu candu orenduescu
acestea, si mai virtosu că legatulu meu nicidecum nu trece
preste a treia parte a starei mele, despre care pociu dispune
liberu, ci câ ea cuprinde o suma mai insemnatore; deca totuși
s’ar întâmplă câ se fiu trecutu din vedere vreo hotarîre a
legii, voiescu câ din pricin’a acesta nicidecum se nu se de-
sfiintieze legatulu, ci numai se se corega strînsu intra intiele-
sulu legii, eara mai multu nimicu si se remana intaritu. Vreu
earasi tare si vîrtosu, câ deca cumva statulu seu prin vreiinu
evenimentu cu totulu neasteptatu, seu vreo alta națiune ori
altu stătu ar pune man’a pe averea si fondurile scolastice
romanesci, incatu acestea se nu se mai pota numi proprietate
naționala romana, la asemenea casu comitetulu se fie indatoratu
a îngriji si a face, câ fondurile mele nicidecum se nu se treca
in proprietatea statului, subtu ori si ce titula, ci ele sa remana
totu in proprietatea națiunii, macar de ar fi aceea chiaru si
prin mijlocirea si scutulu bisericei, candu nu ar mai remanea
alta cale deschisa.

      Eara pentrucâ acestu legatu alu meu se aiba taria
neclatita si nestrămutata in veci, ilu subscriu si ilu intarescu
eu insumi cu subscrierea numelui meu si cu punerea pecetii
mele; totuodata punu si de martori ai vointiei mele neschim-
bate in fati’a lui Dumnezeu si a omeniloru pe dumnealora,
credincioșii barbati si prietini ai mei, carii se si vedu aici
subscrisi.

      Brasiovu, 12/24 Iulie 1851.

loanu luga m. p.

           Thoma Vasiliu,

parochu locului,
câ martoru alu vointiei Dlui legatoru.

Georgie Baritiu,

  câ martoru si descriitoru alu vointiei Dlui legatoru.

56


      PostScriptu. Se intielege de sine, totuși aflu cu cale
a dechiara si in acestu postscriptu, cumcă legatulu acesta din
12/24 Iulie 1851 desfiintiesa pe celu mai vechiu alu meu din
a. 1842, 6/25 Aprilie si numai singuru are taria si putere legala.

      Brasiovu, in 12/24 Iulie 1851.

      Codicilu seu cărticică. Prin acestu adaosu alu meu
mai lasu 1225 galbini ă 4 f. 48 cr. m. c., dicu una miie doua
sute douadieci cinci galbini imp. cu acea conditiune, ca repre-
sentanti’a si curatorii sf. biserici dreptu-credinciose cu chramulu
Adormirei maicei Domnului din cetatea Brasiovului se aiba
bunătate si se se insarcinese a asiedia sum’a acesta catu mai
curendu câ fondu pe o ipoteca sigura, eara venitulu aceluiași
se’lu dea in fiecare anu la man’a nepotei mele Catinca Michaiu
Milea, născută Ch. Ilie câ ajutoriu, de care o aflu vrednica
a i se da pe catu va fi dânsa in viatia; eara după mortea ei
același ajutoriu se treca la copiii dânsei, de cumva ii va avea;
eara ne avendu nepotamea Catinc’a copii, după mortea dânsei
venitulu acestui fondu se se prefaca in ajutoriu seu adaosu la
zestrea unora din acele fetitie de ale fratiloru mei seu fratiloru
ei, care după drepta judecata a curatoriloru susu numitei
biserici s’ar află mai vrednice atatu prin purtările loru cuviose
si neprichanite, catu si pentru lips’a de avere intru care s’ar
aflâ cutare dintre familii. Eara la intemplare deca dintre
rudeniile mele colaterale păna la a opta spitia nu s’ar aflâ
nici o fetitia de maritatu, seu că familiile rudite cu mine ar
avea stări atatu de bune, incătu nu ar simți trebuintia de
asemenea mila, atunci din veniturile anuale ale acestui fondu
se se Înzestreze alte fetitie de familii bune si cuviose, insa
mai lipsite, dintre negutietori si dintre ai barbatiloru de
sciintia, romani de nascere, insa numai din Brasiovu, ci asia,
câ fetitiele orfane de tata si de muma, seu si numai de tata
se aiba intaietate (protie). Totudeuna insa a cincea parte
(Vs) din dobândi pastranduse se se alature la fondu, câ același
se cresca, insa acesta numai dela mortea nepotei mele Catinca
inainte. Dela unu ajutoriu de zestre pana la altulu interesele
se voru adunâ regulatu pe fiecare anu, se voru capitalisâ
deosebitu de fondu, eara apoi la timpulu cerutu se voru pre-
face in ajutoriuri de zestre, inca si la cate 2 persone, deca
sum’a din interese ar fi apucatu a se strînge din cate 4 a 5
ani seu mai multu. Fondulu câ fondu se romane in veci
neatinsu.

      1.       Se se mai scoția din starea mea inca si 2000 f.
m. c., dicu doua mii fiorini mon. conv., câ capitalu menitu de
mine spre ajutoriu la zidirea unei biserici romanesci de relegea
resaritena dreptu-credinciosa in Brasiovu cu chramulu sf. Ador-
miri ; eara păna va ajuta Ddieu a se incepe acea zidire, cura-
torii sub strîns’a loru respundere ilu voru asiedia cu dobânda
ipotecaria, alaturandu pe fiecare anu interesele la capitalu.

     2.       Lasu hold’a Nr. 1600 de 1295 stînj. 'patrati din
campulu de mijlocu alu Brasiovului in a 5-ea brasda, la sf.
biserica a nostra dela Adormire, cu acea legătură catra repre-
sentantia si curatori, câ venitulu aceleiași curatu se se dea
pe fiecare anu regulatu la man’a parochului acestei biserici;
eara parochulu pentru acesta danie se me pomenesca pe mine
si familia mea in spiti’a ântaia la tote prasnicele imperatesci
după rituhi nostru; totu odata se fie datoru a privegie, deca
fondurile mele din legatu si codicilu se administra in


fric’a lui Dzeu, eara la din contra a dojeni pe cei leneși in
puterea apostoliei sale, fara insa câ se’si pota luâ dreptulu
de a se amestecă la administrarea fonduriloru in vre-unu
chipu orecare.

       3.         Lasu 2000 f. m. c., dicu doua mii fiorini mon. conv.,
pentrucă deca tatalu cerescu va binevoi a me chiama la sinesi,
se mi se ridice uhu monumentu familiaru de marmoru, cu
inscriptiuni romanesci privitdre atatu la famili’a luga, catu
si in deosebi la mine insumi, atatu câ unu semnu trupescu
alu nemurirei sufletului, catu si spre indemnarea altora la
faceri de bine; eara monumentulu si cript’a voru avea form’a
din alaturatulu desemnu.

       Si mi-am insemnatu acesta vointia noua a mea la anulu
Domnului una miie optu sute cincizeci si siese, Ianuarie in
2/14 de fatia cu martorii poftiti inadinsu.

loanu luga m. p.

Thoma Vasiliu,
parochu locului.

   câ martora alu vointiei Domnului legatoru.

Georgie Baritiu,

   câ martora si descriitora alu vointiei Dlui legatoru.




        Cativa de lege câ nota la legamentu.

      Regulamentulu organicu, carele in a. 1849 se publicase
câ provisoriu cu privire la tote scolele de tote confesiunile si
limbile din totu coprinsulu monarchiei austriace, după optu
ani de proba se sanctionă definitivu, in catu acelasiu astadi
e lege oblegatore pentru toti cetatienii de stătu din tierile
austriace. Cu tote acestea după esirea prea’naltei diplome
imper. din 20. Oct. 1860 adica după restaurarea autonomiei
tieriloru si a confesiuniloru, mai virtosu in asia numitele tieri
tienetore de cordn’a Ungariei poterea oblegatore a susu atin-
sului regulamentu organicu s’a trasu la indoiela de cătra mai
multi, eara in unele parti ale lui s’a si delaturatu. Intr’aceea
regimulu din partea sa nu numai că nu a delaturatu nici unu
§. din acea lege, ci tocma din contra elu astadi câ si mai
’nainte sustiene cu tota tari’a dreptulu de a priimi la deroga-
torii de stătu numai individi de aceia, cari isi voru fi facutu
studiile loru după sistem’a statorita in legea organica a in-
strucțiunii publice. Diferiteloru confesiuni, episcopii si mitro-
polii ânca nu le e disputatu dreptulu de a’si deschide scole
si anumitu gimnasii după sisteme esite din capetele loru; deca
insa acelea nu voru placea si statului mirenescu, regimulu le
denega publicitatea, prin urmare tineriloru esiti din aceleași
le remane deschisa numai carier’a preotiesca si cea dascalesca.

      Romanii transilvani dorescu din totu sufletulu câ se li
se immultiesca gimnasiile, ei insa aru simți o durere sageta-
tore, deca la vreunu gimnasiu de a le loru li s’ar denegâ
publicitatea.

      Noi din parte-ne credemu asia, că caracterulu confesio-
nala si nationalu recerutu de fundatori pentru unu gimnasiu
oricare se pote impacâ prea bine cu legea organica a instruc-
țiunii publice, numai omenii se nu confunde ideile si se nu
se amestece la mijlocu interese reservate.

57


       Intr’aceea impartasindu noi aici cativa §§-i din legea
organica după care s’a intocmitu si legamentulu subscrisu de
comunele nostre, lasamu cu totulu in grij’a publicului câ se
ne judece positiunea in care amu ajunsu cu totii in privinti’a
scoleloru cu referintia cătra stătu si regimu.

       §. 2, Keine Lehranstalt darf den Namen eines Gymna-
siums fiihren, wenn ihre Einrichtung der in diesem Gesetze
vorgeschriebenen in allen wesentlichen Punkten nicht entspricht.

       §. 3. 1. Ein Gymnasium zu errichten ist Jedermann
berechtigt.

       2. Zur Erbffnung desselben ist die Genehmigung des
Unterrichtsministeriums nothwendig; sie setzt die Nachweisung
voraus, dass die Subsistenzmittel der Lehranstalt fiir eine
Reihe von Jahren, wenigstens mit einem hohen Grade von
Wahrscheinlichkeit, gedeckt sind, und dass die Einrichtung der
Anstalt den Vorschriften dieses Gesetzes entspricht.

       3. Das Ministerium kann ein solches Gymnasium wegen
Mangel der vom Gesetze geforderten Eigenschaften zu jeder
Zeit wieder schliessen lassen.

       §. 4. Das vollstăndige Gymnasium besteht aus 8 Klassen,
deren jede einen Jahreskurs bildet; es zerfăllt in das Ober-
und Untergymnasium, von je 4 Klassen.

       Das Untergymnasium bereitet auf das Obergymnasium
vor, es hat aber, indem es jeden seiner Lehrgegenstănde zu
einem relativen Abschlusse fiihrt, und mehrere davon in vor-
herrschend populărer Weise und praktischer Richtung behandelt,
ein in sich abgeschlossenes Ganzes von allgemeiner Bildung zu
ertheilen, welches fiir eine grbssere Zahl von Lebensverhălt-
■ nissen erwiinscht und ausreichend ist, und zugleich auch als
Vorbereitung fiir die Ober-Realschulen und weiter fiir die
technischen Institute zu dienen vermag.

       Das Obergymnasium setzt diesen Unterricht in mehr
wissenschaftlicher Weise fort, und ist die specielle Vorberei-
tungsschule der Universităt.

       §.8. 1. Die Gymnasien sind entweder offentliche oder
Privatgymnasien.

       2. Die bffentlichen Gymnasien stellen Zeugnisse aus,
welche von den Staatsbehbrden anerkannt werden; sie haben
das Recht Maturitătspriifungen vorzunehmen, und es konnen
ihnen vom Landesschulrathe Candidatei) zur Bestehung des
Probejahres zugewiesen werden. Welche Gymnasien offentliche
seien, das wird von dem Unterribhtsministerium mit Riicksicht
auf die Biirgschaft bestimmt, welche die Beschaffenheit der
Anstalt fiir die kiinftigen Leistungen derselben gewăhrt.

       3. Alle Gymnasien; welche nicht offentliche sind, sind
Privatgymnasien. Die Schiiler derselben haben, um staats-
giltige Zeugnisse, namentlich Maturitătszeugnisse zu erwerben,
den Priifungen an einem bffentlichen Gymnasium sich zu unter-
ziehen.

       §.9. 1. Diejenigen Gymnasien, welche ausschliesslich
oder zum grbssern Theile aus den bffentlichen Fonden des
Staates erhalten werden, sind Staatsgymnasien.

       2. Die Gymnasien, welche nicht Staatsgymnasien sind,
werden mit oder ohne Unterstiitzung des Staates durch die
Corporationen, Gesellschaften oder Individuen erhalten, deren
Anstalten sie sind. Die Erhalter solcher Anstalten sind be-
rechtigt, ein Schulgeld zu fordern und zur Erhaltung der Lehr-
anstalt zu verwenden (§. 57. 2.).


      §. 10. Neben den Staatsgymnasien konnen auch bischbf-
liche Gymnasien, ferner Gymnasien geistlicher Corporationen,
weltlicher Gemeinden, anderer Gesellschaften oder auch ein-
zelner Personen, wie bisher, fortbestehen oder neu errichtet
werden.

      §.11. 1. Die Leitung der Staatsgymnasien liegt ganz
und in jeder Beziehung in der Hand der Staatsbehbrden.

      2. Auf die Leitung der Gymnasien, welche nicht Staats-
gymnasien sind, steht den Bischofen, Corporationen, Gesell-
schaften oder Individuen, deren Anstalten sie sind, derjenige
Einfluss zu, welchen sie durch die Bestellung und Entlassung
der Lehrer unter den §. 103 angefiihrten Beschrănkungen
und iiberhaupt mit Beachtung des §. 2 aufgestellten Grund-
satzes iiben.

      §. 13. Ein bffentliches Gymnasium, welches nicht Staats-
gymnasium ist, hat nur dann Anspruch auf eine Unterstiitzung
von Seite des Staates, wenn die Nothwendigkeit des unge-
schmâlerten Fortbestandes desselben nachgewiesen ist, und
wenn das mit dem fur Staatsgymnasien festgesetzten Schul-
gelde gleich hoch gestellte Schulgeld in Verbindung mit den
iibrigen Mitteln desselben nicht ausreicht, um die Kosten zu
bestreiten.

      §.14. 1. Wenn die jăhrliche Unterstiitzung, welche
der Staat einem solchen Gymnasium gewăhrt, den Gehalt eines
oder mehrerer Lehrer desselben erreicht, so wird der Staat
die von ihm dotirten Lehrer auch anstellen, und diese sind
dann abgesehen von ihrer sonstigen Unterordnung unter die
unmittelbare Leitung des Gymnasiums, den Lehrern an Staats-
gymnasium gleich zu halten.

      2. Der Staat wird in solchen Făllen, wenn er es fiir
erspriesslich halt, besonders die Besetzung des Directors in
Anspruch nehmen.

      3. Das Recht, die von ihm dotirten Lehrer zu be-
stellen, erlangt auch eine Corporation oder Einzelperson, wenn
sie einem schon bestehenden Gymnasium, welches einer Un-
terstiitzung bedarf, diese in einem Masse zuwendet, welches
dem Gehalte eines oder mehrerer Lehrer gleichkommt.

      §. 16. Wenn die Corporation, Gesellschaft oder Einzel-
person, deren Gymnasium an den Staat iibergegangen, gleich-
wohl noch ferner einen oder mehrere Lehrer bezahlt, so hat
sie das Recht, im Falie der Erledigung eines von einem dieser
Lehrer besetzten Postens den Vorschlag zur Wiederbesetzung
desselben zu machen. Der Staat wird von diesem Vorschlage
ohne wichtige Griinde nicht abweichen.

      Nici ne simtimu in stare, nici este chiamarea nostra a
traduce acești cativa §§-i in romanesce, eara preste vreo
traductiune oficibsa nu amu datu nicairi. Aceia insa caroru
le pasa din totu sufletulu ca se se lumineze odata asupra
dreptului comuneloru nostre la scblele romanesci din Brasiovu,
alu caroru numai edificiulu le-a costatu preste 76 mii fiorini
m. c. versati din pungile proprie, usioru isi voru găsi intre
domnii profesori de aceia, carii nu’si voru pregeta a le face
cate-o traductiune autentica, precum si a le da esplicatiuni
mai departe din regulamentulu organicu.


8

58


    Biografi’a Prea Santitului Dionisie
    Romano, episcopulu de Buzeu

de episcopulu Melchisedecu.

Estrasu din Analele Academiei romane, seri’a II, tom. V, sect. II:
Memorii si notitii.


(Urmare).

      De basa a cuventarei sale, Dionisie iâ cuvintele profe-
tului Isai’a: „Amu vediutu și eta erâ plina de slava cas’a
Domnului." După ce predicatorulu dâ o idea generala despre
esistenti’a bisericei in nemulu omenescu, dela inceputulu lumei,
si apoi in nemulu nostru romanescu, se opresce la istori’a bi-
sericei episcopale a Buzeului si descrie pe ctitorii sei asia:

      „Alu acestei biserici, celu mai antâiu intemeiatoriu a fostu
fericitulu intru pomenire Domnu Mateiu Basarabu Voevodu,
care o a impodobitu si indiestratu după cuviintia. Acest’a
(biserica), după trecere de ani, din pricin’a nestatorniciei vre-
mei si a altoru impregiurari, ajunsese in derapanare, si impo-
varata cu mulțime de datorii. Dar’ eta dumnedieesc’a pronia
inaltia pe scaunulu acestei sânte episcopii pe noulu Zorovavelu
pre prea santitulu nostru pastoriu, care o a ridicatu din de-
rapanarea ei, câ pe unu altu Ierusalimu, o a infrumsetiatu cu
buna cuviintia, si santitoriu intru dens’a, ei si noue tuturoru,
stă acum inaintea lui Dumnedieu, inaltiandu rugăciunile sale
cele prea sânte si pline de dumnedieesculu daru, păna la scau-
nulu celui vecinicu si pricinuindu sufleteloru nostre o veseli-
tdre mangaere si bucuria.

      „Eta in mediuloculu nostru, nevediutu, avemu si pe bine-
credinciosii Domni si ctitori ai acestui santu locasiu, pe Mateiu
Voevodu, dicu, pe Vintila Voevodu, pe Neg’a Domn’a, si pe
prea santii si fericitii intru pomenire archierei: loasafu si
Metodie, cari din cerescile locasiuri au venitu, câ se ne inso-
tiesca la prasnuirea acestei sânte episcopii, alu cărei’a unii
intemeiatori, precum Mateiu Voevodu, celu rîvnitoriu spre zi-
direa dumnedieesciloru locasiuri, Neg’a Domn’a, la care cu
adeveratu se potrivesce cuventulu intieleptului Solomonu, câ
„femeile cele intielepte au ziditu case", Vintila Voevodu, care,
domnindu trei ani, au plinitu multi, căci domnesce si astadi
in inimele cinstitoriloru de Dumnedieu."

      Apoi, adresandu cuventulu cătra fericitii ctitori, cere ier-
tarea loru pentru gresielile crestiniloru contimporani si rug’a
loru pentru îndreptarea celoru greșiți, pentru câ acesti’a se
ajunga a urma faptele cele bune ale ctitoriloru si ale episco-
pului Kesarie, „carele astadi, dice predicatorulu, stă inaintea
lui Dumnedieu si a ctitoriloru, si fatia cu totu norodulu dă
sema de avuti’a, ce i-au incredintiatu ctitorii. Isi dă socotela
cu platirea greleloru datorii, de care acesta santa episcopia
erâ impovarata, cu impodobirea dumnedieesciloru locasiuri si
cu ingrigirea pentru slugitorii bisericei. Isi dă socotela cu
deamenuntulu, si nici-decum nu se mandresce celu smeritu-
cugetatoriu pentru bun’a intrebuintiare a celoru incredintiate
lui, ci tota cinstea si laud’a voue o dă, o fericiti ctitori! Căci
de multe-ori, căndu cinevasi voia sâ-i laude rîvn’a, ce o are
pentru impodobirea dumnedieesciloru locasiuri l’am auditu în-


sumi dicdudu: „nu se slavesce herestraulu si securea, ci
celu ce le porta pe ele; si eu aici sunt unu ingrigitoriu vre-
melnica, renduitu a intrebuintia bine cele incredintiate mie de
santii ctitori. De s’a facutu ceva bine, s’a facutu din avuti’a
loru, asia dar’ loru li se cuvine tota cinstea si laud’a." Cu
adeveratu, continua oratorulu, voue vi se cuvine, o fericiti
ctitori! câ celoru dintăiu intemeiatori; inse, impreuna cu voi,
nu putemu a nu cinsti si pe bunulu acesta ingrigitoriu, care
pe ale vostre nu si le-au insusitu lui, ci le-au intrebuintiatu
după dorinti’a vostra. Bucurati-ve dar’ si strigati, impreuna
cu noi: amu vediutu, si eta eră plina de slava cas’a Dom-
nului!"

      Areta mai departe că fia-care crestinu trebue a fi casa
a lui Dumnedieu si dovedesc acest’a prin cuvinte din scriptura,
si prin exemplele omeniloru santi din trecutu. Dar’ deodata
oratorulu se opresce si se intreba pe sine: „Dar’ pentru ce
me silescu a străbate intunereculu vecuriloru, câ se gasescu
pilde de fapte bune, avendu-o inainte-mi? căci eta, prea santitulu
nostru pastoriu se infatisieza inaintea nostra, si prin pild’a
fapteloru sale ne îndemna se unnamu lui Christosu, câ si cum
ne-ar grai cu apostolulu Pavelu: „fi-ti mie următori, fratiloru,
precum si eu lui Christosu", in cătu putemu si noi strigă:
„Archiereu câ acesta se cadea se fia noue", seu mai bine a
dice: Archiereu câ acesta „a trebuitu se aiba patri’a in re-
nascerea ei: dreptu, neinteresatu, gata a face bine, iubitoriu
de adeveru, rîvnitoriu spre impodobirea dumnedieesciloru lo-
casiuri, si gata a jertfi seu a-si pune sufletulu pentru folosulu
turmei sale."

      Oratorulu, ingrigitu de a nu fi superatu modesti’a firesca
a episcopului, prin laudele sale, se scuseza in urmatoriulu chipu:
erta-me, o prea santite stapane! că sciindu-ve că nu suferiti
laude, plinu de sfiala, voiescu a inceta cuventulu, cu tdte că
stapănulu Christosu ’mi dă slobodienia, dicendu: „lasa-i pe ei,
că de voru tacea aceștia, petrele voru strigă." Si intielep-
tulu Solomonu ne petrunde urechile, strigăndu de atâtea vecuri:
„laudandu-se dreptulu, se voru veseli norddele, câ-ci pomenirea
lui este nemuritore. Tacendu eu, eta striga dumnedieescile
locasiuri, ce prin prea santi’a vostra s’au ziditu si s’au impo-
dobitu, precum: frumos’a biserica dela Ciolanulu, monastirea
Berc’a, ce de curendu ridicăndu-se din deramaturile ei s’au
impodobitu si s’au santitu si acesta santa episcopia, care eta-o
inaintea nostra impodobita si infrumsetiata după cuviintia. In
vreme ce eu plinu de mirare si sfiala tăcu, neavendu cuvinte
atătu pe cătu cere trebuinti’a, câ se laudu după cuviintia, din
gur’a cea nevinovata a prunciloru se sevîrsiesce laud’a; căci
prin ajutoriulu si silinti’a prea santiei vostre s’a ziditu scol’a
naționala, din care ’si primescu tinerii invetiaturile, ce potu
a-i povatiuf cătra fericire, si din tipografi’a, ce a-ti adusu cu
mari cheltueli, au inceputu a esi cârti folositore, atătu tine-
rimei, cătu si tuturoru ieloru ce se voru îndeletnici la cetire.
Totu ce mai remane mie a dice, o cinstita adunare! este, câ
deca proni’a nu ne pedepsiâ cu acesta seceta, păna acum, intre
alte zidiri, erâ se vedemu si scol’a pentru cei ce se hirotoni-
sescu sevîrsita, fiindu tdte materialurile gata, care nadajduimu,
câ preste puținu o vomu vedea pusa in lucrare, si dintru acesta
vomu avea preoți petrunsi de cunoscinti’a vredniciei si a dato-
rieloru loru, si corespundiendu la rîvn’a prea santiei sale, care

59


si pana acum a ingrigitu, cătu s’a pututu, de invetiatur’a loru,
chirotonisindu numai pe cei vrednici, din care pricina si nu-
merulu preotiloru din acesta eparchia este mai puținu decătu
in fiasi-care din celelalte. Dar’ ce mirare ar cuprinde pe
ori-cine, căndu ar vedea faptele bune, ce se lucreza intru
ascunsu, care lesne se potu cundsce din cele ce se vedu de
toti, că-ci nu pote cetatea a se ascunde, desupra muntelui
stăndu.....*)

      Ierodiaconulu Dionisie, câ profesoru nationalu in Buzeu,
s’a ocupatu cu compunerea manualeloru de invetiamentu pri-
mariu, cari lipsiau cu totulu. Ele au fostu traduse din fran-
tiuzesce, si apoi tipărite in tipografi’a episcopiei de Buzeu.
Aceste mici manuale le areta insusi Dionisie intr’o insemnare
pe copert’a unei brosiuri din anulu 1851, anume: 1. Abecedariu
religiosu, numitu asia, se vede, dela cuprinderea lui, căci con-
tienea mai multe rugăciuni, destinate pentru a nutri in copii
simtiulu religiosu. Ast-feliu erau: a) rugăciunea scolariloru,
care se incepe cu cuvintele: „Fiintia prea inalta, “ si care, pentru
frumseti’a ei, a fostu reprodusa in multe abecedare, publicate
de alti autori, mai din urma; b) rugăciunea unui fiiu pentru
tatalu si mam’a lui; c) rugăciunea pentru unu protectoru si
bine-facatoru, s. a.

      2.         O brosiurica intitulata: „Bibliotec’a tineriloru înce-
pători, sau culegere de antâele cunoscinti, trebuincidse pentru
invetiatur’a copiiloru, ce incepu a citi." Brosiuric’a este de
53 pagine, 8°, tradusa din frantiuzesce. Ea consta din 7 ca-
pitole, care trateza: despre Dumnedieu, religiune si morala;
despre numeru, cifrele arabe, romane, bisericesci, despre so-
cotela. Despre timpu si părțile lui. Descrierea generala a
universului, adeca a cerului si a pământului. Despre cele trei
imperatii ale naturei. Tote aceste noțiuni generale sunt es-
puse in forma de conversatiune, prin intrebari si respunsuri
intre invetiatoru si invetiacelu.

      3.         Aritmetic’a, o brosiurica 8°, 45 pagine. Cuprinde:
principii de numeratiune, cele 4 operațiuni fundamentale, cu
numere intregi si completite, regul’a de trei, a dobândi-
loru, a tovarasieloru, a amestecarei.

      4.         Geografi’a, o brosiurica 8°, 36 pagine. După o in-
troducere cu noțiuni generale despre geografia, urmeza no-
țiuni despre cele cinci continente, cu tierile si capitalele loru,
si alte puține noțiuni despre densele, si apoi se încheia cu
Remania, care se descrie mai pe largu, in 10 pagine. La fi-
nele fia-carei tractatu, se punu intrebarile, la care trebue se
respunda elevulu asupra materiei tractate**)

      5.         Principiuri de catichisis.

      Episcopulu Kesarie a numitu pe Dionisie directoru alu ti-
pografiei episcopiei, in care calitate, elu, pe lănga alte cârti


      *) Cuventulu acesta este tiparitu la finele unei cărticele, intitu-
lata : „Invetiaturi cătra preoți si diaconi", tipărită in episcopi’a Buzeului
in anulu 1835, de catra Filoteiu, archidiaconulu episcopiei. Fii’a 103—121.


     **) Dionisie in însemnarea amintita, de pe copert’a brosiurei „Ma-
nualul adeveratului religiosu", unde insira lucrările sale literare, ’si in-
susiesce si acesta geografia; dar’ in brosiur’a tipărită in Buzeu, la 1839,
intitulata: „prescurtări de geografia, tipărită pentru trebuinti’a tineriloru
începători," de autoru se da loan Costinescu. Contradicerea acest’a se
desFga prin strînsele relatiuni dintre Dionisie si Costinescu, câ intre
profesoru si elevu. Se vede că Costinescu o a tradusu, sub conducerea
lui Dionisie.


ce a tiparitu, in acea tipografia, a tiparitu si manualele sale
scolastice, amintite mai susu, intre anii 1837—39.

       După ce s’a ispravitu casele pentru seminaru in episcopi’a
de Buzeu, si acestu institutu de crescere alu preotiloru s’a
deschisu sub direcțiunea profesorului Gavrilu Muntenulu, adusu
inadinsu din Transilvani’a de episcopulu Kesarie, Dionisie, im-
preuna cu Muntenulu, au infiintiatu, la episcopi’a din Buzeu,
o foia periodica, intitulata: „Vestitorulu bisericescu", destinata
pentru nutrirea simtiului religiosu in cleru si poporu. Foi’a
acest’a a continuatu in anii 1839 si 1840.

       Mitropolitulu Grigorie, după intorcerea din esilulu ru-
sescu, s’a apucatu să repareze biseric’a Mitropoliei si se o
zugravesca din nou; insa elu a muritu inainte de a isprăvi
acea reparatiune, in anulu 1834. Scaunulu vacantu alu Mitro-
poliei l’au tinutu provisoriu, unu timpu, episcopii tierei: Neo-
fitu alu Rîmnicului, Kesarie alu Buzeului si Ilarionu alu Ar-
gesiului. Reparatiunea bisericei mitropolitane s’a continuatu
si s’a ispravitu in anulu 1839, căndu ea s’a săntitu din nou.
Cu acesta ocasiune episcopulu de Argesiu a tinutu in Mitro-
polia o predica, in diua săntirei, la 2 Apriliu. Dionisie dela
Buzeu s’a grabitu a tipări si a publica acesta predica a das-
călului si protectorului seu intru o brosiurica separata. Fi-
indu-câ avemu puține remasitie literare dela acest insemnatu
episcopu romănu, profitamu de acesta ocasiune, spre a estrage
aici unu pasagiu din predic’a amintita, spre a putea intru
cătu-va judecă de talentulu lui predicatoralu.

       Ilarionu, vorbindu asupra marei destinatiuni ce a pusu
Dumnedieu bisericei pe pamântu, întreba: „Dar’ pentru ce
ore a alesu Dumnedieu biseric’a si o a săntitu? La acesta
respunde insusi Dumnedieu in Scriptura: „Câ să fia numele
meu intrânsa in veacu." Ati auditu crestiniloru, cine este
alegatorulu si săntitorulu bise'ricelor nostre tuturoru in deobste,
si acestei sănte case? Este insusi Dumnedieu, fiiul si cuvân-
tulu, care intrupăndu-se mai pe urma, s’a suitu indata in leru-
salimu si a gasitu in biserica pe cei ce vindeau boi si oi si
porumbi, si pe schimbătorii de bani siediendu, si facendu
biciu de strenguri, pe toti i-a scosu din biserica, si risipi
banii schimbatoriloru, si mesele le-au resturnatu. Si celoru
ce vindeau porumbi le-au disu: luati acestea de aici, si nu
faceți cas’a Tatalui meu casa de negutiatoria. Acesta si cu
acesta fapta aratăndu, că este cu adeveratu fiiu si cuventu alu
celui ce disese mai inainte in prilejulu zidirei bisericei din
Ierusalimu: „si acumu amu alesu si amu săntitu cas’a acesta.“
Cu cuventulu: „si nu faceți cas’a Tatalui meu casa de negu-
tiatoria," adeveri si cealalta parte a dicerei, scopulu si sfîr-
situlu, pentru care Dumnedieu alege si săntiesce casele sale:
„câ să fia, dice, numele meu intrens’a in vecu."

       Totu in acestu anu 1839, Dionisie, asociatu cu unchiulu
seu Ieromonachulu Ieroteiu, inspectorulu Seminariului din Bu-
curesci, au retiparitu cartea intitulata: „Kiriacodromion," sau
cuvintele lui Nikiforu Teortoki, la tote Duminecele anuale,
asupra texturiloru din evapgeliele duminecale, spre a în-
lesni propoveduirea cuvântului lui Dumnedieu pe la biseri-
cele din tiara. Cartea acesta fusese tipărită mai ăntăiu in
Bucuresci, pe la inceputulu vecului presinte, sub mitropolitulu
Dositeu, dar’ acum ajunsese o raritate. Editiunea acesta a
fostu dedicata episcopiloru administratori ai Mitropoliei: Neo-
fita, Ilarionu si Kesarie.


8*

60


      In anulu urmatoru, 1840, Dionisie a retiparitu unu li-
turgiaru, pentru trebuinti’a preotiloru din eparchi’a Buzeului.

      Activitatea literara a lui Dionisie in Buzeu, câ profesoru
si câ directoru tipografiei episcopiei, a duratu pana după anulu
1840. Prin necontenitele lui ocupatiuni cu literatur’a, elu
si-a imbogatitu cunoscintiele, la care I’au ajutatu multu zelulu
si frumdsele sale talente naturale, cu deosebire memori’a sa
cea larga. Temperamentulu lui veselu si glumetiu, ’lu facea
dragalasiu, cu deosebire in societatea lumesca. Nobleti’a Bu-
zeului se intrecea a-lu ave impreuna Ia adunările si petrece-
rile ei casnice, pe care Dionisie le incântâ cu infatisiarea sa
cea plăcută, cu ideile lui liberale, cu sententiele lui spirituale,
cu anecdotele nesfîrsite ce i le presintau memoria si presinti’a
lui de spiritu, cu mare nemerela, la tote ocasiunile. Insa pe
câtu elu erâ dragalasiu in societatea lumesca, pe care elu o
si cultivâ cu deosebire, pe atât’a elu erâ criticatu si reu ve-
diutu in societatea bisericesca, adica a persdneloru ce com-
puneau clerulu, cari vedeau in elu unu omu cu totulu lu-
mescu, ba unii ’lu credeau chiaru vatamatoru pentru biserica.
De aceea, asupra lui Dionisie, inca de timpuriu s’au formatu
doue curinte deosebite in opiniunea publica a tiarei: Unii ve-
deau in elu o capacitate rara si sciintia mare, si-lu credeau
celu mai demnu dintre totu personalulu clerului; altii ’lu ți-
neau de unu sufletu perdutu, si de unu omu vatamatoru si
primejdiosu. Aceste doue curinte ale opiniunei publice au ur-
maritu pe Dionisie mai in tota viati’a lui. Amu facutu acesta
observatiune aici, pentru câ sâ se pota mai lesne pricepe deo-
sebitele fase, prin care a strabatutu Dionisie in activitatea
si viati’a sa.

      In anulu 1840 s’a sfîrsitu administratiunea provisoria a
Mitropoliei Ungro-Vlachiei, care a continuatu vre-o patru ani,
dela mortea mitropolitului Grigorie. In acestu anu s’a alesu
mitropolitu episcopulu Rîmnicului, Neofita.

      In Bucuresci, inca din anulu 1836, se infiintiase unu se-
minariu pentru invetiatur’a si educatiunea preotiloru. In lips’a
de încăperi proprii, episcopulu de Argesiu, Uarionu, a oferitu
o parte din încăperile mitocului seu dela monastirea Antimu,
pentru locuinti’a eleviloru si pentru clase. Seminarulu s’a
deschisu la Februarie 2, cu o mare ceremonia, in presinti’a
Domnitorului Alexandru Ghica si a episcopiloru locoteninti.
Din nenorocire direcțiunea acestui Seminaru s’a incredintiatu
unui omu sventuratu, care de si avea dosa buna de cunoscintie
teoretice, in vieti’a sa practica erâ lipsitu de tota judecat’a
sanatosa. Scoi’a mergea reu de totu si in privinti’a didactica
si a educatiunei religiose. După repetite scandaluri in intru
si afara, provocate de acestu nemintosu omu, elu in fine fu
batutu de elevi si apoi departatu, prin staruintiele episcopului
Uarionu, care numai putea suferi batjocur’a acestei scole. In
loculu lui, neavendu unu barbutu capabilu, mitropolitulu a
pusu directoru, sau cum se dicea atunci, inspectoru, la se-
minaru, pe unu Ieromonach Ieroteiu, care celu putinu, daca
nu avea invetiatura, avea o minte sanatosa si elu a codusu
câtu-va timpu seminariulu.

      Mitropolitulu Neofitu, dorindu a avea in fruntea semi-
nariului, unu omu mai invetiatu, indemnatu si de episcopulu
Uarionu, nu găsi pe nimeni altulu in clerulu romanu mai ca-
pabilu, pentru a-lu pune in fruntea educatiunei clerului, de


câtu pe diaconulu Dionisie, profesorulu dela Buzeu, si-lu si
aduse in Bucuresci si-i dădu direcțiunea Seminariului, care fu
stremutatu in monastirea Radu-Vodă, unde erau mai multe
incaperi de câtu la Antimu.

      Dionisie, câ directoru si profesoru la Seminarulu din Bu-
curesci, pe lângă organisarea lui interna si disciplinara, s’a
ocupatu cu reformarea manualeloru trebuitore si a indemnatu
si pe ceilalți profesori a face asemenea.

      Din acestu timpu alu activitatii lui profesorale, dateza
unele manuale, publicate de densulu in Revist’a sa reli-
giosa, din anulu 1851, si despre care vomu vorbi mai pe
largu la timpulu seu. Aceste manuale suntu:

      1.  Prescurtare din geografi’a sânta si vechia.

      2.        Geografi’a antica a tieriloru din Asi’a, Afric’a si
Europ’a.

      3.  Ermenevtic’a sacra.

      4.  Principii de retorica si eloquenti’a amvonului.

      Pe Dionisie ’lu preocupâ multu turebuinti’a ce se simtiâ,
atâtu la seminaru din Bucuresci, câtu si pe la seminarele ce-
loru-lalte eparchii, de profesori cu cunoscintie întinse in ramulu
sciintieloru teologice si limbistice, de aceea insufla mitropoli-
tului Neofitu ideia de a trimite pe la scdlele din străinătate
unu numeru de tineri absolventi ai seminarului, câ se studieze
mai profundu sciintiele, atâtu teologice câtu si umane. Mi-
tropolitulu primi bine acesta ideia, si in anulu 1845 se tri-
mite 8 tineri in Rusi’a, 4 la Aten’a si 4 la Pest’a, cu tota
cheltuel’a Mitropoliei. Pentru cei destinati a studiâ in Rusi’a,
fu insarcinatu insusi Dionisie, câ se’i asiedie mai antâiu in
seminarulu din Kisineu, unde se pota invetiâ limb’a rusesca.
In anulu 1847, Dionisie earasi fu trimisu de mitropolitulu, câ
se ia elevii dela Kisineu si se’i asiedie prin seminarele rusesci:
4 la Moscv’a si 4 la Petersburg. Dionisie, intorcendu-se din
calatori’a acest’a, a visitatu seminarulu din Socol’a, unde a
facutu cunoscintia cu directorulu seminarului si cu profesorii
de acolo, si si-a procurata mai multe manuale de invetiamen-
tulu teologicu. Atunci amu facutu si eu cu ddnsulu antâia
cunoscintia.

      După intorcerea lui Dionisie, din Rusia, mitropolitulu
Neofitu l’a ridicata la trept’a preoției si l’a onorata cu ran-
gulu de protosingelu, si după câtu-va timpu cu rangulu de
archimandritu.

      Câ doveda despre îngrijirea lui Dionisie pentru prospe-
rarea invetiamentului bisericescu si pentru incuragiarea pro-
fesoriloru la lucru, vomu citâ aici unu pasagiu din prefati’a
profesorului de cântări Antonu Pann, la cartea sa intitulata:
„Prescurtare din basulu musicei bisericesci si din Anastasima-
tariu," carte dedicata „cuviosului protosingelu Dionisie Ro-
mano" si publicata in 1847, in Bucuresci.

      „De si cu seriositate mi-ati disu, spune Pann, adresân-
du-se lui Dionisie, câ sâ nu pomenescu de numele Cuviosiei
vdstre, in cartea acesta, inse bunetatea Cuviosiei vdstre, care
face pe multi sâ ve iubesca si sâ ve respecteze fia-care, aceea
m’a facutu si pe mine a socoti, câ nu ve veți super’a a ve
inchinâ acesta carte, fâra a ve aduce intrens’a magulitore
laude. De câtu voiu sâ aretu, câ ea este lucrata si întoc-
mită după planulu Cuviosiei vdstre, pentru care m’ati indem-
natu mai de multe ori, cum si tipărite cu ajutorulu care bine

61


ati voitu a dă, câ se o pota dobândi cu un pretiu mai usioru
candidatii (de cântăreți) si alti școlari cu nedare de mâna,
fiindu că nici unu bogata nu-si da copilulu seu se-lu faca căn-
taretiu, ci numai seracii si veduvele, cari nu au nici bran’a
de tdte dilele."

       Totu la timpulu activitatiei lui profesorale, câ inspectoru
alu seminarului din Bucuresci, trebue a raporta inca unele
scrieri needitate ale lui Dionisie, pe cari elu le insira in anun-
tiulu de pe copert’a brosiurei sale „Manualulu adeveratului
religiosu¹¹, publicata in anulu 1858. Acolo, sub titlulu: de
„Cârti lucrate si gata a se pune sub tiparu,“ se insira ur-
matdrele opuri: a) istoria tuturoru religieloru vechi si noi
de pe fati’a pământului; b) istoria biblica a vechiului si noului
testamentu; c) istori’ă bisericesca; d) manualu de teologi’a
dogmatica; e) manualu de teologi’a morala; f) manualu de
teologi’a pastorala. Inse tdte aceste scrieri n’au vediutu lu-
min’a tiparului, nici se scia de esista ele undeva.

       Sosi anulu 1848, care a adusu cu sine marea revolu-
tiune romănesca contra vechei ordine politice ruso-turcesci
in principate. Acesta revolutiune, de si in urma a adusu re-
sultate fericite pentru starea politica a României, inse resul-
tatele acestea au costatu mari sacrificii si au ceruta mare
abnegatiune dela bunii patrioti români, atâta in Munteni’a
câtu si in Moldov’a.

       Mitropolitulu Neofita a trebuita să se pună in fruntea
misicarei, revoluționare, să distrugă Regulamentulu Organicu si
sâ bine-cuvinteze noua Constitutiune, compusa de Eliade si
adoptata de toti capii misicarei.

       Dionisie, in acesta catastrofa sociala, crediendu si elu câ
pune umerulu la derîmarea zidului celui vechiu si la ridicarea
celui nou, a facutu o gresiala, care i-a atrasu desaprobarea
multora dintre barbatii seriosi si mai alesu dela conservatorii
betrăni, — chiaru ur’a. Elu, fâra a putea a-si da sema de
ceea-ce doresce tiar’a, si la ce tindea revolutiunea românesca,
a tradusu din frantiuzesce si tiparitu cu cheltuel’a sa, in multe
esemplare, o scriere demagogica si anarchica, intitulata: „Cu-
vintele unui credinciosu¹¹, compusa de disgratiatulu abate fran-
cesu Lamennais. *)

       Dionisie o dedica poporului romănu si trimise un nu-
meru mare de esemplare guvernului provisoriu, spre a le res-
păndi in tiara in daru. Guvernulu, care tindea se tiena or-
dinea in tiara, nu au luatu in considerare acestu daru si nici
a usatu de densulu. Guvernulu nu tindea se restdrne ordinea
sociala antica, ci doria se o reguleze după nisce principii noue,
cerute de civilisatiunea moderna, si mai alesu se scape de
despotismulu din afara si de coruptiunea lăuntrică.

       Revolutiunea inse curendu fu inabusita de oștirile rusesci
si turcesci, cari au ocupatu tiar’a muntenesca. Capii misicarei
naționale fura inchisi la Cotroceni si acolo păziți de sentinele
rusesci 'si turcesci, si apoi parte distierati, parte emigrati.
Dionisie inca fu inchisu la Vacaresci, impreuna cu alti revo-
luționari de a doua mâna, si in fine după unu arestu de câ-
te-va luni, fu eliberatu cu toti tovărășii sei, după care a emi-


       *) Les paroles d’un croyant. Bouillet, in dictionarulu seu de
istoria si de geografia, numesce acesta scriere: „pamfletu dintre cele
mai violinte, in care autorulu ataca totu-odata biseric’a si monarchia."


gratu si elu in Transilvani’a, petrecendu pe la Brasiovu si
pe la Sibiiu.

      In anulu 1849, venindu la Domnie principele Stirbeiu,
mitropolitulu Neofita fu destituita si, spre marea batjocura a
demnitatiei naționale, trimisu la Constantinopole, că unu prin-
sonieru, pentru câ patriarchulu cu sinodulu lui se-lu judece
si se-lu pedepsesca pentru cutezarea de a fi participatu la re-
volutiune.

      Neofita fu aspru dojenitu de patriarchia si degradata
din trept’a sa. Intorcendu-se in Bucuresci dela Constantino-
pole, a trăita câ omu privata, parasitu de toti, până ce nu
tărdiu a muritu in miseria.

      Dionisie erâ in Sibiiu, la episcopulu Siaguna, cându s’au
inceputu dusmaniele intre români si unguri. Episcopulu voia
sâ se retraga la Vien’a, câ se nu-lu apuce crudimele resbe-
lului a casa. Inse neputendu a se duce d’a dreptulu pe la
Pest’a, s’a otarîtu sâ se duca acolo inconjorându prin Ro-
mâni’a si luându pre Dionisie de calauza. — Tiptilu si intr’o
carufia jidovesca, au strabatutu amândoi Transilvani’a si au
venitu in Munteni’a. Dionisie a remasu in Bucuresci, iar’
Siaguna si-a urmatu calea prin Moldov’a si Bucovin’a la Vien’a.

      In Bucuresci, de si furiâ resbunatoriloru politici se
mai domolise, Dionisie totuși numai erâ trebuitoru acolo.

      Postulu lui de inspectoru la seminaru se dăduse unui
preotu, care, neavându invetiatura, se marginiâ numai in pur-
tarea economiei casnice si in disciplin’a interiora a institutului.
Cărmuitorulu Mitropoliei, Nifonu Sevastisu, inca mai din na-
inte erâ nefavorabilu lui Dionisie. De aceea elu se retrase
pe un timpu la monastirea Babenii, din judetiulu Rîmniculu-
Saratu, eparchi’a Buzeului, si acolo a inceputu a continua cu
ocupatiunile sale literare. Despre petrecerea lui Dionisie in
monastirea Babenii, in anulu 1850, ne spune unulu dintre
elevii sei, I. Costinescu, care in prefati’a Lexiconului seu ro-
mano-francesu, edatu cu cheltuial’a lui Dionisie, in anulu 1870,
vorbindu despre traiulu loru in acesta monastire, dice: „Cu-
viosia vdstra m’ati incurajatu si moralminte si materialminte,
timpu de 20 ani, a dota limb’a cu acestu opu, si in anulu
1850, retrași in monastirea Babenii de persecutiunile regi-
mului, ce a succesu lui 1848, mi-ati disu: „ocupa-te cu com-
punerea unui dictionaru românu, căci ori-câtu de imperfecta,
inceputulu fiindu greu, viitorulu v’a perfectionâ mai usioru
inceputulu teu.“

      In retragerea dela Babenii, Dionisie a intreprinsu edi-
tarea unei reviste religiose, intitulata: „Bibliotec’a religiosa“,
in care elu, pe fia-care luna, publică câte o brosiura din tra-
ductiunile sale. De asemenea si o foia lunara, intitulata:
„Echo bisericescul Publicatiunea acesta a continuata in cur-
gere de doi ani, 1850—51.

      In prefati’a brosiurei pe Septembriu 1850, Dionisie spune
singuru despre petrecerea si ocupatiunile sale in monastirea
Babenii: — „Esindu din Bucuresci, dice elu, pentru câtu-va
timpu si tragendu-me in singurătatea unei monastiri, mi s’a
parutu câ nu potu intrebuintiâ mai bine orele petrecute aici,
de câtu a me ocupă cu lectur’a, mai alesu sciindu, câ sco-
pulu acestoru asiedieminte este cu totulu moralu, si cei ce
petrecu intr’însele trebue a se ocupă mai multu cu lucruri
morale si cu invetiatur’a, precum urmau părinții cei d’ântăiu

62


ai bisericei, dela care avemu atâtea scrieri de totu felulu, si
precum se urmeza si astadi intr’alte părți: multiamiudu cu
acestu chipu societății, care aștepta dela cei bisericesci totu ce
privesce moralulu, invetiatur’a si întinderea religiunei. In
timpulu der’ cătu am zabovitu acolo, am tradusu mai multe
bucăți din „Geniulu Cristianismului", care se si dau la lumina
in trei brosiuri; asemenea si din confesiele si meditațiile S-tului
Augustinu, cari urmeza a se tipări.

       „Liniscea monastirei in care me aflu, locurile pitoresci,
pe care mai tdte aceste monuminte suntu ridicate, si chiaru
asiediarea mea din intru, erâ in armonia cu scrierile de cari
me ocupamu. Nimicu nu pote se insufle idei mai morale si
mai seriose, de cătu infatisiarea unoru asemenea asiediaminte
religidse.

       „De multe ori, câ se resuflu aerulu recoritoru alu serei,
me asiediamu pe muchea unui dealu sau in marginea unei
rîpe, si cufundăndu-me in intunereculu trecutului, me găn-
diamu la bunii patrioti, cari in timpi grei, cu multa dragoste
si patriotismu, lucrau pentru viitorulu patriei loru, si religi’a
’i facea se inaltie asiluri, unde nevinovati’a si slăbiciunea se-si
pota afla odihna, de unde celu flamăndu se pota primi o bu-
cata de păne, celu lipsitu de sciintia — invetiaturi folositdre,
celu apasatu de dureri morale sau fisice — măngaere si aju-
tora ; caletorulu..... se-si afle bucuri’a si multiamirea ce

cauta..... Fia bine-cuventati, diceamu, cei ce in midiuloculu

indestularei si bogăției nu uita pe Dumnezeu si datoriele ce
elu a pusu omului! Numai aceia merita bunurile pamentesci
cu prisosu, câ unii ce sciu se fia, câ o a doua provedintia pe
pamentu, impartindu bine-faceri cu măni pline. Aceste cuge-
tări ’mi absorbiau ore si dile intregi, din cari numai timpulu
celu inaintatu alu nopții sau infatisiarea unui prietinu putea
să me traga.“

      In anulu acesta Dionisie a publicatu o cărticică, inti-
tulata: „Adunare de rugăciunile cele mai trebuitore fia-carui
crestinu," si cu bine-cuventarea „D-lui Nifonu Sevastis, ocăr-
muitorulu săntei Mitropolii," o a tiparitu in Bucuresci, in ti-
pografi’a lui Kopainig, formatulu 16°, 272 pagini.

      Carticic’a acest’a este dedicata de Dionisie Ddmnei Eli-
savetei, sotiia Domnitorului Stirbeiu. In cuventulu dedicatoru,
Dionisie spune, că acesta cărticică o a facutu după dorinti’a
Domnei si câ o recunoscintia pentru că „sub bine-voitdrea ei
protectiune mai pdte încă a se ocupâ cu asemenea îndelet-
niciri, ce se ceru dela persdnele bisericesci, cari voru se co-
respunda chiamarii loru." Mai departe, Dionisie vorbindu
despre cuprinderea cărticelei sale, dice, că la rugăciunile cele
obicinuite ale bisericei a mai adaosu căte-vâ, parte compuse,
parte traduse de elu. In acesta din urma categoria intra:
a) rugăciunea scolariloru, b) rugăciunea unui fiiu pentru tatalu
si mam’a sa, c) rugăciunea pentru unu protectoru sau bine-
facatoru, d) rugăciunea unui sotiu pentru soti’a sa, e) rugă-
ciunea unei soții pentru barbatulu ei, f) rugăciunea tatalui
si a mamei pentru fiii loru, g) rugăciunea la diu’a aniversara
a numelui seu a nascerei cuiva, h) rugăciunea căndu cineva
se afla in nenorociri si întristări, i) rugăciunea pentru vrasi-
masi, k) rugăciunea unui stapănu de casa, l) cugetări pentru
dragostea lui Dumnedieu cătra noi.

      După acesta, Dionisie a mai pregatitu si publicatu, păna
la finele lui luniu, doue brosiuri, un’a intitulata: „Măn-


gaitorulu Celoru intristati", alfa „Măngaitorulu celoru bol-
navi si celoru betrăni." Obiectele tractate in aceste brosiuri
suntu impartite in trei secțiuni. Antăiu se dă măngaere ce-
loru intristati, alu doilea celoru bolnavi si alu treilea betră-
niloru. Fia-care secțiune este impartita in meditatiuni asu-
pra unoru cuvinte din sănt’a Scriptura, care insufla sau usiu-
rare in scărbe, sau curagiu si rebdare in suferintie, sau ne-
temere de morte. Meditatiunile acestea se încheia cu o do-
rire, esprimata in scurtu, care areta sentimentulu religiosu
ce a desteptatu in sufletu meditatiunea respectiva si apoi, cu
o otarîre, de care trebue să se conducă meditatorulu in
positiunea sa, conformu cu spiritulu Evangeliei. Celoru in-
tristati li se propunu 23 de astu-felu de meditatiuni, bolna-
viloru — 12, si betrăniloru — 12.

       In tomn’a anului 1850, Mitropoli’a cea vacanta a Ungro-
Vlachiei s’a ocupatu de Nifonu, care păna acumu o ocărmuise
câ locoteninte. La ocasiunea instalarei noului mitropolitu,
Dionisie, venindu din Babeni in Bucuresci, a tinutu, din partea
clerului, unu discursu de felicitare mitropolitului celui nou
alesu.

       In acestu discursu, după o privire generala asupra so-
lemnitatiei ocasionale si după ce areta nadejdiile cele mari ce
publiculu crestinu pune in noulu alesu, Dionisie, adresăndu-se
către noulu mitropolitu, ’i dice, după ce-si cere scuze dela
densulu: „Chiamarea Ve este inalta, Vi s’a datu multu, dar’
Vi se si cere multu. Vi se deschide inainte unu cămpu in-
tinsu de lupte si greutati, dar’ nu Ve temeti, că aveți aici
aprope pe Domnulu puteriloru in ajutoriu.......... Pășiți der’,

Prea Săntite, cu pasu sigura in mareti’a cale ce Vi se des-
chide, strigbndu credinciosei turme: „următori fiți mie, pre-
cumu si eu lui Christosu." Pășiți inainte si fiți incredintiati,
că toti Ve voru urmâ. Pășiți, plini de curagiu si încredere
in Domnulu, urmăndu prea săntitiloru archierei si dăscăli ai
bisericei nostre, Vasile, Grigore si loanu........, câ după o

vietia lunga si plina de glorie, se puteti dice, cu apostolulu:
„lupt’a cea buna m’am luptatu, caletoria amu sevârsitu, cre-
dinți’a amu pazitu."

       Episcopulu Kesarie alu Buzeului murise in anulu 1846.
De atunci scaunulu acelei episcopii remăsese vacantu păna in
anulu 1850. Odata cu alegerea mitropolitului, s’a alesu si
episcopu la Buzeu. Episcopulu celu nou, Filoteiu, fusese sub
Kesarie archidiaconu si apoi economu alu episcopiei. Elu erâ
originara din Transilvani’a der’ nu erâ carturaru, si la oca-
jSiunea instalarei in episcopia, câ să se pota infatisiâ cu dem-
nitatea ceruta de postulu seu, s’a adresatu la Dionisie cu
poftire câ se-i faca unu cuvăntu, pe care elu se-lu pronunție
la acea ocasiune. Dionisie implinindu cererea episcopului, i-a
compusu si trimisu cuventulu cerutu in urmatorea coprindere:

       Vorbindu despre scopulu institutiunei episcopale, de a
continuă pe pamentu oper’a cea măntuitdre a lui Isusu Chri-
stosu, Dionisie pune in gur’a lui Filoteiu cuvinte, prin care
acesta fagaduesce împlinirea datorintiloru episcopale, precum:
ridicarea moralului preotiescu la vrednici’a sa, desredacinarea
obiceiuriloru rele dintre cei bisericesci, impacarea neuniriloru,
măngaerea celoru intristati, spriginulu celoru ce se poticnescu
se cadia, ridicarea celoru cadiuti, intdrcerea oei cei retacite,
propoveduirea cuvântului lui Dumnedieu poporului, rugăciunea

63


către Dumnedieu pentru toti. Adresându-se către boeri, intre
alte bune sfaturi, le dă si pe acesta: „fiți modelu de drep-
tate, de adeveru si de fapta buna — supusiloru voștri, fiiloru
voștri si slugiloru vostre, pentru cari aveți ore-căndu a res-
punde înaintea lui Dumnedieu. Proni’a a facutu câ se ve
deosebiti de mulțime prin o nascere mai alesa, prin cunoscintie,
prin positia: veți suferi ore câ se nu ve osebiti si cu fapt’a
buna? Omulu celu nascutu nobilu se cuvine a dâ dovedi de
nobilitate, prin purtarea si faptele sale, după cari se reguleza
si ale multimei."

      Egumeniloru le dă povetiuiri pentru disciplin’a monasti-
resca, asia că monastirile, pentru bunurile timporale ce pri-
mescu dela societate, se -resplatesca cu bunurile duhovnicesc!:
ascultarea, evlavi’a, pild’a cea buna, citirea sănteloru scrip-
turi s. a. — Protopopiloru, numindu-i ochii si urechile epis-
copului, le dă povetiuire intru implinirea datorieloru de pri-
veghiare pentru paza disciplinei bisericesci in judetiele incre-
dintiate administratiunei loru, si la ori-ce nedumerire se cera
deslegare dela episcop» s. a.

      Preotiloru le dă povetiuiri la îndatoririle loru, de a
formâ creștini buni. Intre altele le dice: „petrundeti-ve de
acesta delicata si grea sarcina. Fiți modelu de fapte bune
tuturoru, cu cuventulu, cu purtarea si cu fapt’a. Nefiindu de
nici o clasa, voi sunteti primiti de tote clasele: in colib’a se-
racului, precumu si in palatulu bogatului s. a.

      Pe creștinii de tote clasele ’i numesce fii ai bisericei, si
’i îndemna a cauta la ea măngaere si ajutoru in tote neca-
zurile loru. Fia-care să se silesca a-si indreptâ viati’a tre-
cuta. Daca vinu asupra nostra atâtea rele, pricina este că
ne abatemu dela calea Domnului s. a.“

      Dionisie, intorcendu-se earasi la Babeni, a continuatu de
acolo publicatiunile sale literare, anume:

      a)        Confesiunile sântului Augustinu*), o brosiura de 61
pagine, 8°; ea cuprinde o prescurtare din vieti’a fericitului
Augustinu si meditații de ale lui, in 12 capitole, caritrateza:
despre marimea lui Dumnedieu si micimea omului; despre
marirea si atotu-puternici’a lui Dumnezeu; despre copilari’a
lui Augustinu s. a.

      b)        Geografi’a sânta, cu cart’a Palestinei, dedicata mitro-
politului Nifonu. Brosiur’a cuprinde 52 pagine, 8°.

      c)       Geografi’a antica, 57 pagine, 8°.

      In anulu 1851, Dionisie a continuatu publicatiunea bi-
bliotecei sale religiose, dăndu la lumina: d) Trei brosiuri din
Chăteaubriand, intitulata „Geniulu Cristianismului." Brosiur’a
l-a, in mărime de 59 pagine, 8°, trateza despre Isusu Cri-
stosu si invetiatur’a sa; despre clerulu bisericescu; despre
monachismu si asiediamintele monachicesci, mai alesu la bi-
seric’a catolica apusena. Brosiur’a 2-a trateza despre misiu-
nile bisericei catolice apusene, in Levant, in Chin’a, in Pa-
raguai, in Guian’a 53 pagine. Brosiur’a 3-a, in 52 pagine,
trateza totu despre misiunile bisericei apusene catolice, anume:
la Antile, la Canad’a serviciele făcute omenirei de cristianismu:
Spitale, pruncii găsiți si surorile de caritate.


       *) Biseric’a romano-catolica numera pe Augustinu intre sântii ei;
era biseric’a catolica ortodoxa ’lu deosibesce numai prin epitetulu de
„fericitu.“


      e) Doue brosiuri sub titlu de „Ermenevtic’a Sacra." Iii
ele se predau noțiuni despre canonulu cărtiloru sânte ale ve-
chiului si noului Testamentu, despre inspiratiunea divina a
loru, despre autenticitatea loru, se comunica nisce scurte no-
țiuni istorice despre fia-care din cărțile sântei scripturi si
despre autorii loru. Acesta este cuprinderea brosiurei l-a,
care numera 78 pagine. In brosiur’a 2-a, după ispravirea
notiuniloru istorice, vorbesce puținu despre intielesulu scrip-
turiloru si despre regulele critice sau esegetice, ce trebue a
se păzi la talcuirea scripturiloru. Dă in fine si dre-cari no-
țiuni despre archeologi’a biblica, precum: despre impartireh
timpului la evrei, despre serbatorile loru religiose, despre
jertfele loru. Brosiur’a este de 67 pagine. Tote aceste pu-
ține notitie despre biblia suntu luate din unu manualu intinsu
despre studiulu biblicii, intitulatu: Hermeneutique sacree, ou
introduction â l’Ecriture sainte en general, compusa in lati-
nesce pentru seminarele catolice, de I. Hermemann Jansses,
si apoi tradusa in frantiuzesce si imbunatatita de Abbe Glaire
si de Abbe A. Sionnet

(Va urmă).




            PARTEA OFICIALA.


Procesu verbale

alu comitetului Asoeiatiunei transilvane pentru literatur’a ro-
mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela
16 Martie n. 1883.

     Presiedinte: lacobu Bologa, vice-presiedinte. Mem-
bri presenti: P. Dunca, Davidu br. Ursu, B. P. Harsianu,
Dr. II. Puscariu, I. V. Russu, G. Baritiu, C. Stezariu, D.
Comsia, Dr. I. Crisianu, bibliotecariu.

     Secretariu: Dr. D. P. Barcianu.

     13.       Secretariulu presenta raporturile senateloru sco-
lastice gr. cath. din Siomcut’a si Betleanu (comitatulu Solnoc-
Dobăc’a) trimise in urm’a recercarei comitetului de dtto 3 Fauru
a. c. Nr. 40, cu scopu de a arată starea scoleloru confesionale
din acele localitati, pentru cari sau cerutu subventiuni din
partea Associatiunei (Nrii exh. 80 si 94/1883).

     — Comitetulu, considerandu de indestulitdre datele cu-
prinse in aceste raporturi, acorda scoleloru confesionale gr.
cath. romane din Siomcut’a si Betleanu pro 1883 o subven-
tiune de câte 100 fl. care este a se avisă immediatu la cassa
spre platire.

     14.       Direcțiunea despartiementului XV, Naseudu, prin
relatiunea sa de dtto 18 Decembre 1882, in conformitate
cu decisiunea comitetului de dtto. 28 Februariu 1881 Nr. 59
prin care s’a concesu câ, acei dintre membrii Associatiunei
din acelu despartiementu, cari in anulu 1876 au cerutu a fi
stersi dintre membrii Associatiunei transilvane, se pota deveni
erasi membrii noi, fără a li se impune plâtirea tacseloru, cu
cari au remasu in restantie arata că mai multi din âmintitii
domni, au reîntratu câ membrii noi, platindu tacsele pro 1881/2.
Intre aceștia au fostu si dd. Macsimu Popu si Octaviu Baritiu.

64


Tacsele loru inse, la cassa, sa indusu totuși câ restantie, a
lui M. Popu pro 1871/2 si alui O. Baritiu pro 1869/70.

      Deci cere câ 1) membriloru amintiti se li se insemne
sumele plătite câ tacse pro 1881/2 ear 2) dlui O. Baritiu
se-i se trimită prin urmare „Transilvani’a¹⁴ pro 1882, 3) ear
foai’a dela Nr. 13 din 1882 incoaci să se trimită pentru bi-
bliotec’a despartiementului.

      Deorece conclusulu amintitu alu comitetului din anulu
1881 Nr. 59 din erore nu s’a comunicatu si cassei, acesta s’a
conformatu, in însemnarea tacseloru conclusului unei adunari
generale anteridre, care dispune că tacsele restante au a se
insemnâ după sîrulu aniloru, decăndu s’a incetatu cu plati-
rea, si astufeliu s’a urmatu si fatia de dd. M. Popu si O.
Baritiu.

      Ce privesce trimiterea foiei pe sema despartiementului
s’a facutu indata din partea biroului, dispositiune pentru con-
tinuarea in trimitere regulata. (Nr. exh. 498/882).

      — Spre sciintia cu aceea că, ce privesce computarea
tacseloru restante plătite se va urmâ conformu hotarirei co-
mitetului de sub Nr. 59/1881, care va avea a se comunică si
cassei; de ore ce inse in privinti’a computarei tacseloru res-
tante plătite, esista unu conclusu contrariu alu adunarei ge-
nerale, conclusu care pănă in presentu nu este abrogatu, sus-
numitulu conclusu alu comitetului are a se supune proximei
adunari generale spre competenta afacere.

      15.         In legătură cu aceste dlu cassariu arata, că con-
clusulu adunarei generale din Turd’a din anulu 1880, care
dispune, câ foia Associatiunei se se trimită gratuitu tuturoru
membriloru si anumitu ceioru ordinari cu tacse anuale, numai
daca platescu aceste tacse anticipando, pentru anulu 1883 nu
s’au pututu esecutâ fiindu-că abia 1—2 au satisfăcut acestei
conditiuni. Si pentru a nu veni mai tărdiu in impasu cu tipă-
rirea foiei s’a dispusu trimiterea foiei tuturoru membriloru
cari au platitu tacsele pro 1882.

      — Spre sciintia, avendu a se propune procsimei adunari
generale spre modificare conclusulu amintitu alu adunarei ge-
nerale din Turd’a in intielesulu indigitatu de dlu cassariu.

      16.         Dl Rubinu Patiti’a, advocatu in Alb’a luli’a trimite
15 fl. ca tacse dela membrii ord. A. Tordosianu, George Filipu
advocatu si dela sine insusi, cerendu câ aceste tacse să se
inducă in registrele cassei acum, întocmai ca si in alte even-
tuale cașuri, câ tacse plătite pe anulu curentu si in confor-
mitate cu acesta să se dispună si trimiterea foiei pro 1883.
(Nr. exh. 67/1883.)

      — Fiind tacsele administrate la cassa, servesce spre
sciintia, cu aceea, că in privinti’a tacseloru cestiunea e re-
solvita prin conclusulu de sub Nr. prot. 14 al acestei siedintie.

      17.         Se presenta espensariulu advocatului P. Cosma, in
caus’a de estabulare a „Asociatiunei⁴⁴ contra cassei de păstrare
din Sibiiu si capitulului rom. cath. din Alb’a luli’a, pcto su-
meloru foste intabulate pe cas’a cumperata de Asociatiune
(Nr. ex. 74/1883).

      — Sum’a acestui expensariu, anumitu 8 fl. v. a. se avi-
seaza la cassa spre platire din sumele ce intra câ chirie a casei.

      18.         Dlu Vasilie Fodoru, stud. jur. dela academi’a reg.
ung. din locu presenta pentru bibliotec’a associatiunei o co-
lectiune de 12 opuri din bibliotec’a repausatului seu părinte.

      — Spre plăcută sciintia.

      19.         Se presenta cererile:

      a)        a lui Emilian Popoviciu, stud. techn. la politechniculu
din Vien’a.

      b)        a lui Adam Silagi, ascultatoriu de agronomie la in-
stitutulu reg. ung. din Clusiu Manasturu, pentru unu imprumutu
spre a’si pută termină studiile. (Nr. exh. 50 si 69/1883).

      — Aflăndu-se cererile de ajunsu întemeiate se acorda
fiecărui căte unu imprumutu in suma de 50 fl. v.


       20.         Direcțiunea despartiementului I, (Brasiovu) presenta
procesele verbale ale siedintieloru subcomitetului de dtto. 2
Decembre 1882, alu conferentiei romaniloru brasioveni, convo-
cate cu scopu de a face dispositiunile necesare pentru primirea
adunarei generale a Associatiunei, si protocolulu siedintiei sub-
comitetului de dtto. 27 Februarie 1883.

      Din aceste procese verbale se vede:

       1)        că s’au comunicatu comitetului ad hoc, infiintiatu in
Brasiovu in caus’a monumentului lui Andr. Muresianu, deci-
siunea comitetului asociatiunei din siedinti’a dela 21 Noembre
1882, comunicata prin graiulu viu alu Domnului Diamandi
Manole, care a participatu la acesta siedintia si care tintesce
intr’acolo câ din cause binecuventate afacerea amintitului mo-
numentu să se lase in buna chibsuintia a comitetului ad hoc.

      2.        că s’au facutu dispositiunile de lipsa pentru pregă-
tirea primirei adunarei generale viitore a Associatiunei, ale-
gendu-se unu comitetu arangiatoriu de 60 persdne.

      3.        că s’au primitu studiile dlui G. G. Meitani, trimise
de comitetu pentru bibliotec’a despartiementului.

      4.        că in loculu membrului subcomitetului losifu Popu
de presentu jude r. ung. la tribunalulu de a doua instantia
in Muresiu-Osiorheiu, s’a substituitu păna la proxim’a adunare
generala dlu jude r. u. V. Onaciu.

      5.        că afacerea monumentului lui Andr. Muresianu, s’a
concrediutu comitetului ad hoc, presidatu de dlu D. Manole.
(Nr. exh. 76/1883).

      — Spre sciintia.

      21.         Se presenta din partea cassei tote actele ce pri-
vescu cumperarea casei Associatiunei (Nr. exh. 73/1883).

      — Spre sciintia, avendu a se pastrâ aceste acte in cass’a
wertheimiana a Associatiunei.

      22.         Dlu Patriciu Barbu, advocatu in S. Reghinu, in con-
formitate cu promisiunea din adunarea generala din Sighisior’a
trimite, pentru a fi primitu de membru fundatoru, cele 2 obli-
gațiuni de stătu devinculate ă 100 fl. si 9 fl. câ interese
după aceste obligațiuni pe unu anu (1882) promitiendu a face
pașii necesari pentru dobândirea intereseloru si pe anii pre-
cedenti (Nr. exh. 95/1883).

      — Spre plăcută sciintia.

      23.         Stipendistii: luliu Dombradi, student de VIII cl.
gimnasiala si Emiliu Popescu stud. de a VII cl. gimn. in Na-
seudu ; loanu Rusu, ascultatoriu de pedagogie in anulu III in
Blasiu, losifu Moianu, elevu la scol’a de sculptura in Satu-
lungu si Elen’a Petruca, dela scol’a de fetitie rom. cath. din
Turd’a, presenta atestatele de pe semestrul I, anulu scolasticu
1882/3 cu sporiu bunu.

      — Spre sciintia, avendu a li se retrimite atestatele.

      24.         Comitetulu Societatiei „Romani’a Juna⁴⁴ din Vien’a
si alu societatiei „Petru Maioru⁴⁴ din Budapest’a adeverescu cu
multiamita primirea studiiloru constituționale ale dlui G. G.
Meitani, trimise de comitetu pe sem’a bibliotecei societatiloru
numite. (Nr. exh. 51 și 56/1883).

      — Spre sciintia.

      Sibiiu, d. u. s.

lacobu Bolog’a m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p.,
vice-presiedinte.                   secretariu alu Il-lea.

      Autenticarea acestui procesu verbale se concrede
domniloru: Dunc’a, Harsianu, Dr. Puscariu.

      S’au cetitu si autenticatu. Sibiiu, 26 Dec. 1882.

  P. Dunc’a m. p. Bas. P. Harsianu m. p. Dr. II. Puscariu m. p.


Editur’a Asociatiunei transilvane.


Redactoru: G. Baritiu.


Tipariulu tipografiei archidiecesane.