Nr. 3-4 Sibiiu, 1—15 Februariu 1883. Anulu XIV. TRANSILVANIA. Fdi’a Asoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Ăc&ta f6ia ese căte 2 c61e pe luna si costa 2 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asoeiatiunei. Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu asoeiatiunei in Sibiiu, seu prin posta sdu prin domnii colectori. Sumariu: Disertatiune: O escursiune atenta prin istori’a pedagogiei la Romanii cei vechi, de V. Gr. Borgovanu (urmare si fine). — Colorile heraldice ale Transilvaniei. — Datorinti’a mameloru fașia de crescerea si educatiunea copiiloru, de Sofi’a Bria. — Procese verbali ale comitetului Asoeiatiunei transilvane pentru literatur’a rom. si cultur’a poporului romanu, tînute in 22 Decembre 1882, 2 si 3 Februariu 1883. — Bibliografia. — „Furnic’a" : Apelu pentru propagarea si desvol- tarea industriei casnice. — Diverse. — Memorialulu. — Concursu. 0 escursiune atenta prin istori’a pedagogiei si a instructiunei la Romanii cei vechi. (Urmare si fine). Mai multu decătu Senec’a se cuprinde cu crescerea 3. Cuintilianu. Marcu Fabiu Cuintilianu (Quinctilianu) nascutu in anulu 42 d. Chr. in Calagurri in Spani’a; venindu de timpuriu la Rom’a, mai pe urma se facil profesoru de retorica, si câ atare si-a căstigatu renume mare, incătu la prelegerile sale conveniau si le ascultau personele cele mai distinse din Rom’a. Elu a fostu primulu invetiatoriu, carele primi plata din visteri’a statului. Celu mai insemnatu opu alu seu este: „Institutiunea oratorica “ („Institutiones oratoriae“),la care lucră preste doi ani si care apară pre timpulu lui Diocletianu in 12 cărți. Anulu mortiei lui nu e siguru, căci anulu 118 d. Chr. — precum se afla consemnate la unii scriitori, pare prea tărdiu. Dela Cuintilianu putemu invetiâ multu. Mai antăiu voiu constata, că elu puse pondu pre crescerea forte timpuria a prunciioru. „Unii credu, dice elu, (Lib. I. 5. 15.) că pruncii nu trebue să se instrueze sub 7 ani, pentru-că numai la etatea acest’a ajungu la pricepere si potu suportă greutățile (invetiarei). Mai corectu cugeta aceia, cari tienu, că nici unu timpu (in vietia) nu trebue lipșitu de grigia si cultura, câ Chrysippu, carele de si permite grigitorieloru trei ani, totuși poftesce, câ si acestea se îndrepte ânim’a micutiloru prin povetiuiri bune si intielepte. Pentru-ce să nu se potrivesca si cultur’a in- telectuala cu verst’a, in carea se lucra la cultur’a morala? Altucum sciu eu bine, continua Cuintilianu, că tote nesuintiele din timpulu, despre care vorbescu eu aci, nu ne ducu la atăt’a resultatu culturalu, la cătu ajungemu mai tărdiu intr’unu anu; inse totuși mi se pare, că spri- ginitorii acestei păreri au voitu se crutie mai multu pre invetiatori decătu pre școlari. Se nu perdemu asiâ dara indata cea dintăiu vreme, cu atătu mai puținu, ca ele- mentele cunoscintieloru nostre se obosesca singuru numai pre memoria, carea chiaru in etatea pruncesca e mai credintiosa. Unic’a arte mai sigura si cea mai însemnata constă in deprindere si in diligentia — „a invetiâ multu de rostu (pe din afara) — deca se pote pe tota diu’a, e lucrulu celu mai bunu.“ Si quis tamen mam a me maximamque artem memoriae quaerat, exercitatio est et labor: multa, disc ere, multa cogitare et si fieri potest, quotidie, potentissimum est (Inst. XI. 2.). In urmare, continua Cuintilianu, pruncii se invetie indata de rostu cătu de multu, si fia-care vârsta, ce tientesce la cultivarea memoriei prin sirguintia, trebue indata la inceputu se invinga ori-ce neplăcere cătra repetirea si cuprinderea desa cu cele scrise si cetite, buna ora, câ si rumegarea aceluiași nutrementu. Pre lănga acest’a si imitatiunea o prive- sce densulu de semnu alu unei naturi docile, si omenii tineri, cari se încerca a reproduce aceea ce au vediutu, au capu bunu. „Activitatea spiritului, si o facultate inventiosa e propria omului", dice Cuintilianu aiurea, si de aci se crede că spiritulu nostru se trage dela diei. Hebeucii si nerodii se născu chiaru asiâ de raru, câ si gigantii si piticii." Se intempla că pruncii de multe ori ne indreptatiescu la sperantie mari si feliurite; si dâca aceste dispăru mai tărdiu, de buna sâma, că n’au lipsitu dispusetiunea firesca, ci tractarea eorespundietdrie. Firesce, că unulu intrece pre altulu cu capacitatea, in dispusetiunile firesci; inse urmarea de aci este numai, că unulu presteza mai multu decătu altulu, pe căndu nu s’a aflatu nimenea, carele se nu fi ajunsu la nimicu prin sirguintia. Cuintilianu nu e amiculu p e- depseloru corporali, ce se practicau atunci in scdla și se luau si in aperare de unii invetiatori. „Câ să se bata pruncii in scdla", dice elu, „eu unulu nu me potu învoi, si anume: a) pentru-că e urîtu si unu ce demnu numai de sclavi", si apoi de siguru, că e si 3 18 injuria, ceea ce va concede ori si cine in anii mai târdii; b) pentru-câ prunculu celu incapatînatu si reu, care nu vrea se se corega prin dogene, se otieresce, fiindu batutu; si se tempesce că si sclavii cei rei; c) pentru-că nici aru fi de lipsa atari pedepse, dăca prunculfi aru avă lănga sine pururea unu monitoriu (grigitoriu de studia). Ci acum credu omenii, că negliginti’a crescatoriloru se va pută corege prin aceea, că in locu de a stărui pre lănga prunci, câ se faca numai ce e bine si se se porte omenesce, ’i pedepsesce dăca nu se porta asia. Apoi dăca astringemu pre pruncutiu prin lovituri, ce se facemu cu junele, la care nu mai putemu aplică atari mediuloce silnice, si carele totuși trebue se mai invetie? 1 Acestea păreri ale pedagogului romanu ne aduce aminte de tragediculu Terentiu, carele asiâ se esprima intr’unu locu (in ,,Fratii“). „Eu credu, că mai bine putemu cresce pruncii prin sternirea simtiemen- tului de ondre si prin blandetie decătu prin frica, inse frate mieu — cu tote acestea cugeta altcum, — acest’a nu-i place/ Intr’altu locu inca mai intregesce Cuinti- lianu părerile acestea, reflectăndu la acea impregiurare, că pruncii stagnăza une-ori in coregerea loru pre lănga asprime prea mare, pentru-că se descuragiăza si intristeza, ba mai pre urma se si otierescu, si temăndu-se de ori-ce, nici nu se mai hotarescu a face ceva. Chiaru din mo- tivele acestea invetiatoriulu trebue se se porte pretinesce, câ asiâ se apara si se’si prefaca domole mediulocele cele altucum aspre dela natura; elu pote ici laudă, colea mai trece cu vederea, intr’altu locu pote modifică spunendu motivele sale intielepte si binevoitorie, si in totu modulu pote aretâ — pe bas’a esperientiei si prudentiei sale — lucrurile intr’o lumina atragatoria. Căndu se aretau pruncii prea cutediatori, atunci ’si dicea că lucrulu acest’a ’i place, ’lu lauda pentru acum’a, inse va veni, dicea, unu timpu, căndu nu-’lu va mai pută suferi. Asiâ ’si ma- nifestau si se bucurau băieții de facultățile loru, fâra de a fi sedusa judecat’a loru pe caii ratecite. Dela invetiatoriu pretinde Cuintilianu multu. Mai deaprope se esprima, că la inceputulu invetiarei aru fi de ajunsu unu invetiatoriu de mediulocu, inse chiaru pentru clasele inferiori se se alăga invetiatorii cei mai calificati si mai isteti, câ asiâ următorii (invetiatorii) se fia scutiti de sarcin’a dupla, a delaturâ cele inve- tiate(reu) si a sădi noue in loculu acelora. Invetiatoriulu se se demită cu elevulu si asiâ se’lu ridice la sine, tînendu contu de mesur’a si gradulu cunoscin- tieloru sale. De regula, materii propuse, ori predate de celu cultu si cu multe cunoscintie, dice, o intielegemu forte usioru, pre cându din contra, ori-ce ne propune invetia- toriulu saracu de cunoscintie, ni se pare nechiaru, neintiele- gibilu. Pedagogulu si invetiatoriulu, dice mai incolo Cuint., trebue se aiba anima parintăsca fașia cu elevii sei, aducen- du’si aminte, că elu tine loculu acelora, cari i-au incredintiatu lui pruncii. Invetiatoriulu se nu sufere nici o scădere, nici o gresiăla, dar’ se silesca a se emancipâ si elu de acelea. Seriositatea sa se nu fia inspaimentatorie, ami- citi’a sa se nu fia escesiva, câ asiâ aceea se nu producă ura, ăr’ acăst’a dispretiu. Nu vorbăsca despre nimicu asiâ de adese, si cu atăta căldură, câ si despre ce e cuvenintiosu si moralu. Să se feresca, ce e dreptu, de mania, inse pentru aceea șe nu treca nimicu cu vederea din acelea ce pretindu corectiune intr’o privintia său alfa. Din gur’a invetiatoriulu! se duca pruncii in tota diu’a cu sine o gramada de invetiaturi bune; căci pre lănga tote modelele, ce ne prestăza cetitulu, totuși vocea cea viua a invetiatoriului ne intinde nutrementu cu multu mai bogatu, cu deosebire atunci, căndu băieții ’si stimăza si iubescu pre invetiatoriulu loru cu iubire si afecțiune adeverata, pentru-că se nu uitamu, că cu cătu stimamu pre cine-va mai multu, cu atăt’a ’lu ascultamu mai cu bucuria/ Cuintilianu atinge si chesti’a, că care din doue aru fi mai de preferitu: crescerea publica ori cea privata? Si elu se alatura pre lănga cea de antăia. „Cugetandu, că prin crescerea privata s’aru favorisâ mai multu moralitatea, se nu uitamu, ne dice, că aceea si acasa se pote periclitâ multu prin pedagogi rei, si că chiaru singurătatea trebue se fia pentru pruncii negligenti si aplecati mai tare spre reu, mai periculosa in privinti’a pastrarei simtieminteloru morali. Lumin’a unei scole bune e totudăuu’a de preferitu singuratatiei morose a crescerci domestice, fiindu-că ori-ce invetiatoriu bravu seu la loculu seu, se simte oresi-cum ridicatu intr’o sfera mai inalta, intr’o mulțime de școlari; pre căndu ocupatiunea dilnica si continua numai cu unu baiatu, si acestui’a ’i casiuna cu vreme neplăcere, câ se nu dicu gretia, adao- gendu, că invetiarea in scola dă viătia, stîrnesce si nu- tresce emulatiunea, carea deca unde-va, apoi in invetiare aduce fruptele cele mai imbucuratorie. Cuintilianu e mare contrariu alu grabirei pripite si nefundate in invetiare. „Nu putemu crede, căta intăr- diare causeza invetiatoriului pripirea (festinatio). De aceea se nasce nesiguritate, intrerumperi, repetitiuni, pentru-că băieții cutedia mai multu decătu potu, si apoi facăndu ceva gresiăla, ’si pierdu Încrederea si in celea ce sciu. Aru fi cu totulu superfluu, a pomeni de acăst’a, continua densulu, deca forte multi n’ar incepe pentru grab’a cea mare cu cele de mai tărdiu, si deca, voindu a se făli cu pruncii loru cu lucruri, ce se păru mai imbetatorie prin sclipirea loru, n’aru impedecâ progresulu prin metode prescurtate/ (Lib. I. 1. 35.). La Romani, câ si la Greci, instrucțiunea elementaria se incepea cu invetiarea c e t i t u 1 u i său a alfabetului, cu care se impreunâ si scrisulu, va se dica unu feliu de metodu legogra- ficu. Amendoue deprinderile acestea se cuprindeau la inceputu sub numirea de gramateca. Cuintilianu nu trece cu vederea nici aceste elemente ale invetiarei. Asiâ d. e. dice elu in punctulu acest’a: „Nu-mi place, că prunculu trebue se invetie a cunăsce nu- mele si sirulu literiloru inainte de formele acelor’a. Procedur’a acăst’a împiedeca cunoscerea acelor’a, pentru-că prunculu ’si indrăpta atențiunea nu asupr’a trasuriloru scrise, ci asupr’a șirului (alfabetului), cum se-’lu memoriseze. Pentru aceea mai bine se in- vătia — câ si la omu — form’a si numele deo- 19 dat a. “ Va se dica inca Cuintilianu combate, precum vedp.nm din: acestea, invetiarea separata a scrierei si a ce- tiței,accentuăndu metodulu moderau scriptologicu („ftHrțn’a si numele deodata"). Si cu tdte acestea si astadi se mai afla unii pretinși invetiatori, cari mai mortifica pre bieții prunci antăiu cu silabisatulu si apoi se apuca flp scrisu, câ de unu obiectu de invetiamentu separatu. Cuintilianu amintesce despre datin’a cunoscuta si de apro- bata ,de pe timpulu acela, câ sb se dea prunciloru litere de osu seu de lemnu, câ asiâ jucăndu-se cu ele, sb li se deștepte voi’a spre invetiare. Dupa-ce pruncii cunosceau literele, se trecea la si- 1 a bisat u, adeca pruncii compuneau cu ajutoriulu in- vetiatoriului seu alu prunciloru mai marisiori, literele in silabe, cari infatiosiau deja si unele cuventiele singuratece, si cari apoi le repetiau pruncii adese-ori si cantăndu-le, fiindu pre lănga aceea cu deosebita luare aminte la ac- centuare. Dela silabe si dela cuvinte mai mici si mai mari treceau mai pe urma la sententie (propusetiuni ori diceri). Aci poftesce Cuintilianu, că pruncii se fia astrinsi indata la inceputu la pronuntiarea chiara si recomanda, spre a ajunge mai usioru la scopu, deprinderi verbali constatatdrie din sunete aspre, siueratorie si licuide, după exemplulu Greciloru. Datin’a acest’a si astadi o intim- pinamu arare-ori in unele familie de ale nostre, unde audimu pre părinți sdu pre alti băieți mai marisiori, es- primăndu inainte unele cuvinte mai grontiurose si lasăndu pre cei mai mici a le repeți intocmai. Că la Romani (câ si la Greci) s’aru fi invetiatu ce- titulu deodata cu scrisulu, nu se pote sci cu securitate; din cuvintele lui Cuintilianu citate mai susu in privinti’a acest’a nu se pote deduce acest’a. Imitarea litereloru se intemplâ după mustre, si anume cu condeiulu (stilulu) pre table obduse cu căra, adese portăndu invetiatoriulu man’a invetiacelului. Pentru de a incungiurâ mechanis- mulu cu portarea manei, proiepteza câ se se faca litere scufundate, adeca sb se taie (graveze) in table de lemnu asiâ, incătu prunculu de sine se fia in stare a merge cu condeiulu pre urmele acelor’a de atătea ori, păna căndu ’si-aru imprimă bine formele loru. Cumcă cei vechi au scrisu si cu negrela, se pare a se pute conchide din ob- servatiunea lui Cuintilianu (Lib. X. 3. 31. sqq.) „că cei mai debili se potu folosi cu pergamentu si cu trestia. Cuintilianu pune mare pondu si pre cuprinsulu mu- streloru de scrisu. Atari modele, dice elu, nu trebue se fia nisce secaturi, ci sententie si macsime de ale barba- tiloru celoru renumiti, locuri escelente dela poeți, si in- vetiaturi morali. Cu privire la ortografia dice: „Se scriemu asiâ precum pronuntiamu, afara de casulu, căndu usulu scrierei ne arata altucum.“ Primele deprinderi stilistice le lega Cuintilianu de fabulele lui Esopu*) *) Esopu se fi fostu sclavu frigianu, cam pe la anulu 550 a. Chr. Densulu trece de părintele fabulei; dar’ astadi convinu criticii, câ aru fi numai persona fabuldsa, carea prin ur- mare n’a esistatu nici căndu. Sub Augustu — libertinulu Phedru adună si prelucră fabulele esopice. si de alte istoriore usiore, ce invetiatoriulu trebue se le enareze prunciloru inainte intr’unu limbagiu simplu si usioru. Elu pune mare valore pre desteritatea de a scrie frumosu si totuodata si iute, si’i pare reu (regreta), că barbatii iluștri, neglegu artea acest’a, necugetăndu, că man’a tărdia impiedeca sborulu ideiloru, dr’ scrisorea ne- cetetia produce confusiune. Cundscerea cifreloru (com- putulu) o tine Cuintilianu de lipsa pentru ori-ce omu in cătu-va cultu. Câ mediulocu de intuitionare ser- viau cu deosebire degetele, mai tărdiu inse se mai introduseră si nisce petricele si scănduricea de computu. In vieti’a de tote dilele se numera pe de- gete, infatiosiandu-se in modulu acest’a câtatimele. Fia-, care degetu, ma fia-care indoitura de degetu esprimâ căte unu numeru deosebita, asiâ, incătu scolariulu trebuiâ se fia cu mare atențiune la degetele invetiatoriului, pre- cum si la mișcările si Îndoiturile acelor’a, deca vrea se afle sum’a ce se poftiâ. Din datele acestea puține apare, că inca pre atunci erâ cunoscutu si practisatu s i s t e - mulu decadicu. Nimerita apretieza Cuintilianu si insemnatatea pe- f ț dagogica a recreatiunei si a jocului, căndu dice: '-p „Puțina recreatiune, din căndu in căndu nu numai că e de lipsa, ci si pentru aceea cu scopu, fiindu-că poft’a invetiarei se baseza pre voia, acest’a inse nu se pdte sfortiâ, si fiindu-că pruncii recreați se apuca de invetiare cu „zelu nou si voia tare.“ Joculu este, după Cuin- tilian, semnulu vioisiei spirituali, pentru-că prunculu, care e pururea reu dispusu si su- per a tu, si carele n’are voia la jocu, nu pdte avea pasiune deosebita nici la invetiare/ Desemnandu marginile, preste cari nu trebue se treca joculu pe cont’a activitatiei si voiei de a invetiâ, — continua Cuintilianu: „Unele jocuri ascutiescu si cuge- tarea. precum d. e. respunsurile potrivite la unele Între- bări, precum si resolvirea unoru gâcituri, ce se dau pentru deșteptarea emulatiunei in scola. Apoi se nu uitamu, ne dice: „că caracterulu bărbatului fiitoriu se areta mai chiaru, mai apriatu in joculu prunciloru. “ Eca Prea on. adunare! convingerile primului peda- gogu romanu, atătu cu privire la disciplina cătu si la metodulu, ce aru fi trebuitu se domnesca in scolele ro- mane din acelu timpu indepartatu! Si, judecăndu bine acestea mărturisiri pedagogice, câ se le dicu asiâ, vomu trebui se recunoscemu, se constatamu intr’ensele unu spiritu esteticu, carele s’a realisatu după 15 vecuri si mai bine după grelele si asprele povetiuiri ale unui Comeniu, Pestalozzi, Graser si alti apostoli ai causei sco- larie. Si cu acestea asi pute incheiâ schitiele acestea, cari si asiâ devenira prea lungi, si pdte voru fi ostenita atențiunea si luatu patienti’a prea on. auditori, deca n’asiu fi promisu la inceputu, a Ve mai aduce aci inca pre doi barbati renumiti din timpulu carele ne preocupa, intie- legu pre Plutarcu si Juvenalu, câ pedagogi. Deci păna ce voiu petrece si pre aceștia, Ve rogu, se binevoiti a Ve mai reinnoi pre căte-va clipite luarea a minte! 3* 20 4. Plutarcu. Plutarcu a trăita intre anii 60 si 120 d. Chr. Elu a fostu născuta Jin Cheronea Beotiei (in Greci’a), studia in Aten’a si ajunse mai pre urma profesoru de filosofia in Rom’a, unde avu printre discipuli si pre im- peratorele Adriana. Elu a scrisa intre altele „Biogra- fiile comparative ale barbatiloru ilustri“ {Biot nagă^fc^oi) 44 seu 46 de tdte, inse asiâ, că. compardza pe căte unu romanu cu căte unu grecu. Ci aci ne intereseza mai multu tractatulu seu despre „edu- catiunea prunciloru“, care, de si criticii disputa auten- ticitatea, pentru anticitatea si datele ce cuprinde cu pri- vire la crescerea junimei, merita se ne ocupamu nitielu cu dens’a. Plutarcu acentudza inainte de tdte, că numai acel’a pote se aiba o adeverata bucuria in pruncii sei, carele duce insusi o vietia virtudsa, incungiurăndu tdte vitiurile, si cu deosebire cela alu beției. Părinții se premdrga prunciloru loru cu exemplu bunu intru împlinirea deto- rintieloru loru, câ asiâ aceia se aiba pe calea vietiei modele de virtute concrete in genitorii loru. Er’ părinții aceia, cari comită totu acele fapte, pentru cari ’si pe- depsescu pruncii, se acusa pre sine; si aceia cari ducu o vietia scandalosa, nu potu pedepsi linisciti nici pre sclavu, cu atătu mai puținu pre pruncii loru. Pentru-că, ar- gumentdza Plutarcu, „deca părinții ’su nerusi- nati, pruncii loru trebue se fia inca si mai rei.“ Pentru aceea, continua Plutarcu, se damu tine- rimei invetiatori numai virtuoși, fără scăderi vedite, imi- tăndu pre viariu, carele pentru aceea pune pari lănga vitie, câ se cresca in susu pre lănga aceia. Vai de părinții, cari ’si concredu pruncii unoru omeni slăbănogi, nu se intreba deca făcu acest’a din nepricepere seu din lips’a de esperientia; si apoi e si mai reu, deca cumva părinții se lașa conduși in acesta afacere momentosa de lingu- șirile seu de consideratiunile amiciloru. Plutarcu ilustreza cele insirate prin exemplulu urmatoriu: Cine va intrebă pre Aristipu (unu scolariu alu lui Socrate), că cătu cere pentru instruirea fiiului seu, si respundiendu-i: „Un’a miie de drachme (390 fl. v. a.), se spariă respectivulu si’i reflectă: „Credi, cu atătia bani ’mi potu cumperâ unu sclavu 1 “ „ Fa cum ’Ti place, ’i replică Aristipu, in casulu din urma vei avea doi sclavi, pre fiiulu teu si pre celu cumperatu." Plutarcu recomanda deprinderile gimnastice câ conditiune pentru betranetie sanetdse, ci se nu abu- samu cu gimnastic’a, dice, căci altucumu pruncii s’aru obosi si si-aru perde voi’a la invetiare." Unii părinți gresiescu in prea marea loru iubire cătra pruncii loru si cu aceea, că ’i incarca cu prea multe ocupatiuni, prin care procedura le debilitâza multu voi’a si zelulu spre invetiare. Nu mai puținu gresiescu aceia, cari in locu de a indemnâ cubun’a, silescupruncii prin amenintiari ori chiaru prin batai la invetiatura. Se nu intrelasamu nici odata, ne spune mai departe Plutarcu, recreatiunea potrivita, aducendu-ne a- minte, că vidti’a ndstra intrdga constă in variatiune intre lucru si repausu, că recreatiunea e arom’a lucrului. Nu numai animalele, ci si fiintiele neînsuflețite ne dovedescu acdst’a, asiâ de ex. lir’a si cord’a le slobodimu, pentru de a Ie incordâ căndu cere trebuinti’a. Mare pretiu pune Plutarcu si pre dreprinderea me- moriei, carea o numesce vistieri’a sciintieloru. Si in mitologia pentru ce au pusu pre Mnemosyne (memori’a) de mam’a celoru noue muse, câ se arete, că tota sciinti’a dmeniloru se nasce si conserva prin memoria. Junimea se stimeze si se deprindă printre alte virtuti si adevera- tatea, pentru-că minciun’a e lucru rusinosu, si că atare merita dispretiulu tuturora, neputăndu-se permite nici sclaviloru. Dorere, că tdte aceste dojene, câ se le nu- mescu asiâ, ale lui Plutarcu si ale altoru barbati geloși de marirea si numele romanu, n’au pututu impedecâ co- rumperea moravuriloru in Rom’a, a cărei causa diacea, precum scimu din istoria, parte in liniscea cea somno- lenta a unei păci îndelungate, parte in averile cele fa- bulose si in petrecerile cele lucsuriose, cari tdte s’au straplantatu si in imperati’a romana din tierile si dela popdrele subjugate! — Totu cam in intielesulu lui Plu- tarcu vorbesce si 5. Juvenalu. Ultimulu — in sirulu pedagogiloru — romani. Acest’a a traitu intre anii 40 si 132 d. Chr. si a escelatu cu deosebire prin satirele sale (16 la numeru), dintre cari inse numai 11 se fia a le Iui. Ocasiune la satirele sale ’i detera chiaru moravurile cele corupte ale timpului seu. In pri- vinti’a crescerei tinerimei se esprima in modulu urmatoriu: „Cine se mai pote mirâ de lumea intorsa de astadi, căndu părinții nu numai nu’si ascundu slabitiunile si vi- tiile dinaintea prunciloru loru, ci inca ’i si invetia la acestea! Căndu vede prunculu, că tatalu seu ’si cârca si afla tdta petrecerea si fericirea numai in mancari si beuturi scumpe si alese, inca inainte de a’i fi esitu dinții, va face si densulu asemenea, ori si cătu ’lu voru invetia. Deca tatalu, înaintea pruncului seu, tortureza si bate păna ce sangera bieții sclavi, pre unulu pentru-că a spintecata fără de voia vre-o servieta; pre altulu era, pentru-că i-a gresitu ceva, ’lu arde cu ferulu inrositu si apoi ’lu arunca in carcerulu intunecosu legatu butucu; vediendu acestea prunculu, acest’a trebue se devină unu tirana in intielesulu adeveratu alu cuventului.“ Totu asiâ satiri- seza Juvenalu si modulu de căstigu alu contimpuraniloru sei, carele, dice densulu, culmineza in principiele ceste doue: „Mirosulu câștigului e totudeun’a bine placutu“; si ârasi: „Nimene nu te intreba, de unde ai bani, dar’ de avutu trebue se aibi“, chiaru si pre caii si cu mediu- loce nu totudeun’a cuvenintiose. Se nu ne iee dar’ mirare, prea on. adunare, că pre lănga asemenea principie, cari in timpulu mai din urma se vede că au prinsa radecine afunde in vieti’a publica si privata a Romaniloru, si nesuintiele bietiloru pedagogi, dela cari altucum se pretindea forte multu, nu mai putură produce, nu sciu ce resultate pipăibile, abstragendu că erau platiti, numai cătu se nu le esa sufletulu P 21 din 6se“, după cum dice unu pedagogu germanu (I. Allecker). Ba Juvenalu, vediendu că releloru, ce ban- tuiau societatea romana, nu se mai pdte pune pedeca si capete, si că dieii mai suferu atăt’a reu pre pamentu: , conchide un’a din doue, anume: „său că dieii si-au l.uitatu de omeni, seu că nu mai esista diei.“ Pre căndu din contra unii barbati mai prevedietori, pdte si imperatorele Traianu, tota speranti’a unei cure radicali si-o puneau in crestinismu, carele, precum se scie din istoria, chiaru pre timpulu acest’a cuprindea din ce in ce mai multu terenu, si cărui’a ’i eră reservatu si posibile a readuce omenimea dela prepasti’a perirei si a reinnoi tdte peturele societatiei prin farmeculu puterei divine. Gherl’a, 22 luliu 1882. V. Gr. Borgovanu, prof. de preparandia. Colorile heraldice ale Transilvaniei. Multa urgia si persecutiuni dese au suferitu anume romanii din marele principatu alu Transilvaniei, dela 1868 incdce, din caus’a celoru trei colori, pe care astadi omenii le numescu numai romanesci, dra magiarii daco- romanesci. Noi amu sustînutu la mai multe ocasiuni, că acelea trei colori, albastru, rosiu, galbinu- auriu, nu sunt esclusivu romanesci, ci sunt celea le- gali ale Transilvaniei câ mare principatu. Este inse timpulu câ se limpedimu odata acesta cestiune pe temeiulu acteloru publice, inse fără a voi se tînemu nu sciu ce prelegeri din Heraldica si Sfragistica, căci in acestu casu ar trebui se mergemu pe 561 de ani înapoi. Asia numitulu S c u t u cu semne (insignia) sau cum ii dicu francesii Arme, germanii Wappen (Waffen) a trecutu in acesta tiera prin multe prefaceri, care se potu urmări mai alesu după monete. A fostu in anulu 1765 adeca inainte de acesta cu 117 ani, candu imperates’a Mari’a Teresi’a a regulatu din nou nu numai form’a scutului si semnele sau armele din trensulu, ci si cum se fia colorate câmpurile lui. In acelasiu anu repausase Francisculde Lotaringia, fostu imperator Romanorum si consorte alu Măriei Teresiei. Intre alte fapte îndeplinite in memori’a bărbatului seu pe care’lu iubise multu, imperates’a decise, câ Transilvani’a se fia inaltiata din principatu, la rangu de „Mareprinci- patu“. Totu atunci dete ordinu,-câ semnele in scutulu respective sigilulu celu mare alu imperiului, cătu si scu- turile provinciiloru singuratece se fia puse in alta ordine. In cătu pentru Transilvani’a, diplom’a imperatesca de mare principatu porta dat’a din 2 Novembre 1765. In aceea scutulu Transilvaniei compusu după regulele Heraldicei si color atu, ni se presenta asia că, scutulu intregu se desparte prin o grinda (trabs) rosiia in doue câmpuri egali, celu de asupra albastru (venetu, său mieru deschisu), celu de desuptu auriu (galbinu deschisu); asia dara trei colori, albastru, rosiu, galbinu. Acâsta este ordinea, in care trebue se fia asiediate colorile Tran- silvaniei. Voindu se cunoscemu si emblemele din scutu, acelea in celu introdusu dela Mari’a Teresi’a si usitatu păna la desfiintiarea gubernului transilvanu dupadualismu sunt: in campulu albastru sorele auriu si lun’a argintia, mai la vale unu vulturu negru (aquila, acera) se uita in sdre; sub grinda in campulu galbinu-auriu siepte castre (cetati, fortaretie) roșii in doue serii, in cea de susu patru, in cea de desuptu trei. Asia este scutulu si acestea sunt colorile Transil- vaniei combinate din cele mai vechi, adoptate de tjâra inainte cu 117 ani fără picu de opositiune si usitate. Este publicatu chiaru originalulu diplomei teresiane din 1765, sau că pote vede celelaltu exemplariu in archivulu imperiale din Vien’a, âra cei ce nu voru se intre prin ar- chive, se nu’si pregete a consultă pe scriitori. Ei inse voru dice, că acesta tricolore a Transilva- niei semena cu a României. Semena in adeveru cu a României, cu a vechiului imperiu bizantina si inca cu una sau doue, care se potu vede in almanachulu de Gotha; semena, dara nu sunt in tocma aceleași, că-ci differu in ordinea loru si in nuantie. Curcubeulu lui Ddieu de pre ceriu se presenta numai in siepte colori^ dara nuantiele loru potu fi sieptedieci si siepte. Aci inse mai sunt de observatu inca si alte impregiurari de cea mai mare importantia. In portulu stravechiu alu poporului romanescu, trecutu prin tote generatiunile, pe campulu a 1 b u colorile predomnitorie sunt albastru, rosiu, galbinu, in amestecături si in nuantie de o varietate ne- mărginită. In bisericele romanesci pe icdne, pe fruntariu (catapetesma), pe steguri (prapore, anticulu Labarum din dilele lui Costantinu M.) predomina totu numai acelea trei colori, era altele din curcubeu (Iris) se vedu aplicate numai ici colea. Aceleași trei colori se vedu in tota Romanimea, in bisericile romanesci, in portulu romanescu pre catrintie, bratiarie, mâneci, peptarie, su- mane, (tiundre, zechi), dulame, cojoce, ciucuri, gaetane, sierparie (curele), desagi, caitie si mulțime de alte parti de vestmente. Ele sunt vechi străvechi, indigene. Obser- vati inse bine, că toti străinii de gustu bunu le afla fdrte pittoresci si le plăcu. (După „Observ." din 1882). Datorinti’a mameloru fașia de cresce- rea si educatiunea copiiloru. Românce fi-ti mărite voi in barbatii voștri! Voi binecuventate in fiii voștri fi-ti! Inca in timpulu celu mai vechiu omenii donati de Creatoriulu cu un’a intieleptiune mai inalta, ău vediutu cumcă poporulu e atătu de jncultu si uitatu de sine, in- cătu nu’si cunoscea puterile sale, necum cele spirituale, ci nici cele corporale, nesciindu face deosebire intre sine si animale. Elu pretiuia mai multa intieleptiune in unu animalu, decătu in sine insusi. Din asta causa dara, 22 si-au luatu datorinti’a cei mai luminati, pe cătu se pote după impregiurari a’lu cultiva, a’lu invetia a se cunosce pe sine, si a’si folosi tote acele puteri, cari le-a primitu dela Creatoriulu. Multi ani, după cum ne spune istori’a, i-au trebuitu poporului, păna au ajunsu la acea sciintia care e cea mai de lipsa, fără care nu pote esistâ, nu pote arată seu documentă cumcă e radi’a unei seu altei națiuni. Si ore ce a fostu caus’a de din ani in ani totu asiâ a remasu? Mintea sanatosa ne respunde la acesta intrebare cumcă: N’au pututu se fia alta causa, decătu necultura remasa dela părinții copiiloru, care a domnitu păna a venitu acelu timpu, de s’au schimbata natur’a si s’au aflatu omeni in- tielepti, prin care si-au luatu inceperea culturei atătu orientale cătu si apusene. Cultur’a poporeloru orientale s’a inceputu cam cu 3000 ani inainte de Christosu, ba Chinănii inainte de estu timpu cu vre-o 4000 de ani au sciutu scrierea silabeioru si cam cu 1000 de ani inainte de Christosu au aflatu tipărirea cărtiloru. Pe lănga tote acestea, prim’a delec- tare au adusu cu sine intristare; vediendu cumcă ei de atăti’a ani nu au inaintatu nici unu pasu in privinti’a culturei, ci totu acolo sunt si adi, unde a fostu cu miile de ani. Dintre poporele apusene, cari eră inainte de Chri- stosu, si si-au tînutu de o sănta datorintia scopulu educa- tiunei, dintre care cei mai intielepti (eruditi) se simtiau trimiși de Creatoriulu pentru educarea poporului, suntu de insemnatu Grecii si Romanii. Grecii au pusu cea mai mare ponderositate pe estetica, era Romanii pe praxa. Celu antăiu invetiatoriu alu Greciloru au fostu Socrate si invetiaceii lui mai renumiti Plato si Aristotelu. Socrate nu a propusu in scola, după cum se propune adi, ci numai prin intrebari intielepte, a educatu poporulu pe strade si unde se aflau mai multi, acolo i se dă oca- siune mai cu plăcere a’i invetia. Elu insusi asiâ dicea, cumcă e trimisu dela Dumnedieu câ se lumineze popo- rulu ! In vieti’a sa a iubitu dreptatea, si a departatu dela sine fatiarnici’a. Romanii ai căroru descendenti sun- temu noi, Italienii, Francesii, Portugesii si Spaniolii cu carii semenamu nu numai prin chipu, ci si prin limb’a cea dulce care ’si are multa si mare asemenare cu a loru, ne spune Liviu că cu 449 inainte de Christosu aven scole triviale; la ei scdl’a se chiamâ luduș si in- vetiatoriulu ludi magister. Cu aceste si-au inceputu Romanii cultur’a si au ajunsu acolo, unde alte popore seu alte națiuni cu sute si mii de ani pote nu voru ajunge. Ei si-au ajunsu culmea culturei, si dela ei invetia si adi tote poporele culte. Romanii au lasatu câ mam’a se se ingrigesca de copii păna la 6 ani, ea avă cea mai mare influintia asupr’a moralitatiei copilului. A vorbi ceva neconvenitu, nu le-a fostu iertatu inaintea copiiloru. Din acestea dara se vede lamuritu, că invetiatur’a si cul- tivarea poporeloru totu-deun’a a fostu celu mai princi- palu muru alu omenimei. Traimu intr’unu timpu, căndu mai totu individulu afirma că singur’a lui fericire si plăcere in asta vietia e numai sciinti’a, numai cultur’a. O domne! d£ca astufeliu dice unu individu, apoi ce va se dica unu poporu ? Dice-va elu ore, că va pută fi fericitu si că va pute trai in nesciintia, in intunerecu, pre- cum traiescu si astadi ? Cu durere marturisindu că dintre Romanii noștri forte multi si intre mamele romane, — pe căndu ei simtu, bă vedu bine cătu li-e de greu, venindu numai in atingere cu alte popore (națiuni), vedu si aceea că o miie altii voru a’si pune fundamentulu esistentiei si fericirei loru, pe mormentulu, ba chiaru pe numele lui. Eu nu credo, Domniloru si Ddmneloru, că va dice astufeliu unu poporu, care a ajunsu a’si cunosce datori’a sa, nu, nici decum. Au trecutu timpurile antice, căndu poporele sperau si ascriau esistenti’a si fericirea loru numai minuniloru. A trecutu timpulu minuniloru, astadi e tim- pulu faptei, timpulu lumineloru si altmintrenea nici se speramu vietia. Astadi cultur’a e esistentia, si esistenti’a e cultur’a unui poporu. Omulu este cea mai sublima creatura a lui Dum- nedieu pe acestu pamentu; totuși căndu se nasce este asiâ debilu, incătu nu se pote ajutoră pre sine. Cau- tăndu la animale, dela celu mai micu, păna la celu mai mare, vedemu, că indata ce au aparutu pe pamentu, se pote ajutoră, intru a se sustiene. Instinctulu indrumedia pe animale se-si caute nutrementu, se-si zidesca locuinti’a, se-si caute si se-si afle locuintiele, păna si in tierile cele dincolo de mare. Nu stă inse lucrulu asiâ si cu pute- rile sufletesci ale omului, aceste ’i stau ascunse in sub- iectulu sufletului seu, după cum metalele cele nobile infasiurate in deosebite alte minerale in sinulu pamentului. După cum se cauta metalele cele nobile, asiâ si facultă- țile spirituale in copilu trebuescu cantate, deșteptate, nutrite, luminate si desvoltate; era acesta lucrare mare si grea, inse totuodata forte nobila si de cea mai mare insemnatate, sunt chiamate prim’a data mamele, apoi in- vetiatorii, si inca invetiatori harnici in scole. Copilulu se deștepta intre semenii sei, curiositatea, care o vedesce elu mai antăiu, ’lu indemna a cercetă antăiu dela mama, apoi dela cei ce’lu incungiura despre osebitele obiecte de care ’lu intimpina in totu pasiulu. Asiâ dara dela mama incepemu. Despre crescerea feteloru — datorinti’a parin- tiloru si cu deosebire a mameloru. Famili’a se pote ase- menâ unui copaciu .cu ramuri intinse, sub a cărui umbra aru trebui se locuiesca o deplina indestulire. Inse durere! că in seclulu nostru la radecin’a acestui copaciu rdde unu verme ascunsu; famili’a abatăndu-se dela chiamarea sa primitiva, incepe a se surpă, fără câ se se ajute pe sine. In sinulu ei domnesce neindestulire, fericirea cea antica a familiiloru e esilata; in cerculu loru a intrata o lupta de nimicire si desperatiune. Ce e dreptu, omenii cauta fericirea, si dorescu a restabili antic’a mărire a vietiei familiare: ce folosu inse, deca nu cauta leculu acolo, unde aru trebui? Omenii alerga după strălucire esterna si pompa orbitore, cugetăndu că aceea e in stare a paralisâ durerea causata in fundulu ânimei. Crescendu aceea, indestulirea interna apune mereu. Lucrulu acciden- talu se privesce de esentialu. In loculu simburelui se nutresce coj’a. De aicea se pote esplicâ simtiulu ma- teriale alu seclului nostru, de aicea nestemperat’a pofta 23 după lucsu, moda, pompa orbitore si fanfaronade netreb- nice. Au nu e destulu de mare cainti’a in contr’a ace- stei bdle lipiciose, care cu tristele sale urmări a inundatu intreg’a societate? Din acestu reu provine apoi derapai narea averiloru familiari, coruptiunea morala s. a. Din cele dise si premise pote judeca ori cine, că este o intre- bare de vietia, că in ce chipu s’aru pute stîrpi acelu reu ? Au nu prin, o educatiune corespundietore a feteloru, ba- sata pe religiune? De aceea educatiunea feteloru inainte de tote se fia religiosa.. Fără de fundamentu religiosu tota fericirea e zidita pe nasipu. Singuru unu elementu este, care e destulu de puternicu, tote le invinge, si acest’a e reli- giunea. Religiunea descopere familiei adeverat’a ei chia- mare, ’i deslega întrebările de vietia, ’i lecuesce ranele. Religiunea arata cum trebue a caută la vetrele familiare petreceri mai nobile, mai secure, si educatore de mai multa binecuventare, câ acele ce se veneza numai in sa- lone, si in curțile făcute anume pentru petreceri. Re- ligiunea incaldiesce ânimele amorțite, invetia la taria si iubire cătra națiune. Religiunea desemna in familia fia- cărui’a cerculu activitatiei. Dumnedieu după nemarginit’a sa intieleptiune a fa- cutu barbatu si muiere. Barbatulu fiindu tare, vengiosu, statornicu si curagiosu, e menitu spre aceea, câ se căstige păne, se padiesca si se porte grige de muierea sa; se domnesca cu dragoste, se o tracteze câ pe o credincidsa soQÎa de viătia, se asculte, si se iee in consideratiune cuvidsa sfaturile ei. Din contra muierea e zidita, câ prin o maniera plăcută si gratiosa, natur’a cea tare a bărbatului se o inblăndiesca, cu alipirea-i credincidsa si purtarea-i modesta să-lu imbucure, grigile si greutățile in cele trebuintiose pentru sustienerea vietiei se le im- partia prin o economie bine intocmita si lucrare acomodata, averea prin barbatu căstigata se o sustiena si inmultiesca. Tote acestea numai dela o educatiune religiosa se potu așteptă. Durere inse! că o astufeliu de educatiune din cele mai multe locuri lipsesce. Deci inainte de tote să se implanteze amorea religiunei in ânim’a si sufletulu feti- ti eloru, căci câ fiitore mame numai asiâ voru fi in stare a cresce fii si fiice asemenea insufletite de spiritulu reli- giositatiei, si atunci nu vomu purtă frica, că fetele astu- feliu educate voru fi pline de vanitate, superbie lucsuosa si surpatore de fericirea familiei. Efeptulu educatiunei unilaterale este, că unele femei aru voi tota averea a o incarcâ pe sine, si cu acest’a ele grabescu ruinarea barba- tiloru sei si a familiei'; nu e mirare, deca apoi economi’a nu inainteza, si crescu datoriile, căci vanitatea, ingam- farea tote le mistuescu. Lucrulu tristu căndu capulu femelei totu cu aceea e plinu, cum se se îmbrace, cum se se chitesca, unde se -merga â se ostentâ, Cum să-si căstige adoratori s.; a. Mam’a se fia simpla, inse curatu imbracata, si se nu se intinda preste invelitdre, tocm’a si căndu aru ave modu, să se feresca de impotionari netrebnice, pentru câ se pdta dâ exemplu bunu copiiloru si caseniloru sei. Se nu’si intipuiesca mam’a, că dens’a intru tote trebue se maimu- tiesca mod’a; omulu intieleptu o va sci stimă si in îmbrăcă- minte simpla, cu celelalte se nu-si bata capulu, vorbdscaJfa- mea ce-i va placea. Educatiunea feteloru va fi corespundie- torie scopului, deca asiâ se voru cualificâ, in cătu odir niora chiamarei loru se corespunda cu tota fidelitatea si puntualitatea. Si ore care este chiamarea loru? Că . de se voru mărită, se petreca impenate, intiundrâte, uităndu-âe in oglinda si se nu porte alta grija, decătu la. pompa, moda, baiu etc. Ce folosu, că fetiti’a va sci duce rol’a unei domnisiore, va sci jocâ, canta, cose cu mărgele, a drangani tocm’a si pe fortepianu, — deca de alta parte nu va sci se gatesca o mancare de domne-ajuta ? . nu va sci cose o camasia pe săm’a bărbatului, era incujina, nesciindu rendulu fertului — nu va sci nici cum săc se intorca! ba voindu a-si crutiâ manutiele gingășie si. vest- mintele cele pompose, nu-i nici decătu pre gustu; rol’a unei econome ingrigitore, si nu-si va nici afla intr’aceea plăcere, incătu sermanulu barbatu, ajunga nu ajunga, cauta se-i conducă bucatares’a. Nu e lume intorsa acest’a? nu e educatiune greșita? Apoi educatiunea feteloru mai cu sema o conducu părinții; fetele scol’a o incepu mai tărdiu si finescu mai iute; ce mirare apoi, deca o mama plina de vanitate, de îngâmfare si care nu vede mai încolo de vîrfulu nasului, va ave o fiica asemenea sie-si, care câ si mam’a ’si va bate jocu de altele, tăcute, blânde si umilite, numindu-le pre acestea de neculte, era pre sine — fiindu-că sciu multe bârfeli, si nime nu e scutitu de sarbedele loru guri, se inaltia in numerulu celoru culte. Si astu-feliu o fiica, care pre sine nu se scie guvernă, mai tărdiu se guver- neze o casa intrega, se se ingrigesca de copii si familie ? Dreptu aceea punctulu de căpetenie alu educatiunei scopului corespundietorie este: că din fetitie se fia manie bune. Dumnedieu a creatu femei’a, câ se fia ajutoriu bărbatului seu, si astufeliu din natur’a ei in cerculu fa- miliei e chiamata spre activitate, si spre acest’a e datore a-si jertfi tota puterea si virtutea. Păna ce tat’a de fa- milia e cuprinsu cu câștigarea pănei de tote dilele, păna atunci mam’a e datore a direge lucrurile cele din lain- trulu casei, si a cresce copii după preceptele lui Dum- nedieu si ale bunei cuviintie. Deca unde-va, cu adeveratu, in cele ce se tienu de chiamarea unei mame nu e totu un’a: ore mam’a imbraca prunculu, său doic’a ? pe bratiele mamei adorme copilulu, seu intre poveștile cele ciudate ale servitorei? dela mama primesce invetiaturile si mu- strările dintăiu, seu dela străini? împlinirea conscientiosa a tuturoru acestoru oblegaminte poftesce o iubire frageda, adeverata, si plina de jertfire, cărei’a asemenea afara de mame, indesiertu vomu caută la străini, pe cari de cele mai de multe-ori ’i conduce egoismulu, venare de căstigu si simtiementu servilu. Ceea ce o mama prin cuvinte blânde, dragalasie, insuflate de religiositate si gratiositate implanta in ânim’a copilului, nici-unu feliu de tempestate, nici ori-ce furtuna ale tim- pului nu le va pute desradecinâ de totu, după cele mai nefericite căderi morale ărasi de nou aparu, si cu putere neresistibila tragu indereptu pre celu ratacitu la calea desemnata odiniora prin bunetatea mumesca. 24 Pre lănga o astufeliu de educatiune, o! ce genera- tinne buna s’aru pute aștepta! n’aru fi multi părinți caus’a caderei, a nefericirei copiiloru sei; n’aru laudă pre copii in fatia; nu le-aru iertă tdte, nu i-aru nineri,*) nu li s’aru linguși mam’a atunci, căndu tat’a ’i pedepsesce, nu i-aru invetiâ la astutia, minciuna, apucaturi false, nu i-aru pe- depsi neintieleptiesce etc. Se poftesce mai incolo, câ fetele să se cualifice de econome bune. Datorinti’a unei econome bune este a priveghlă, câ la casa se fia regula buna, si curatienia. Inse nu asiâ câ de esemplu: o chilia destinata pentru ospeti se stra- lucfisca de pompa, fira celelalte se fia acoperite de ne- curatienia, ci intru tdte din susu păna josu, se domndsca ordine si curatienia. Si acest’a se pote nu numai in casele celoru avuti, ci si in ale aceloru mai seraci; căci uneltele si cele mai de rendu si vechi prin curatienia se voru face stralucitore; păna ce prin murdăria si necuratienia si cele mai de moda unelte se schimosescu. La acestea trebue se invetie nu numai părinții, ci si scdl’a pre fetitie. Invetie-se copiii a amblâ imbracati simplu, inse curati; necuratienia si de altmintrenea e stri- caciosa sanetatiei, pre lănga aceea pre copii ’i invetia a fi si lenosi. Dreptu aceea nu intărdiâ a matură, a cu- rați, a spală, a șterge pulberea de pe păreți, si paian- genii. E rușine si aceea, căndu o femeia ambla trentidsa, sfiu lașa câ copiii se fia trentiosi, seu barbatulu ; acest’a e urîtu si neplacutu. Din acestea resulta: că precum educatiunea scien- tifica aru fi greșita, intocm’a aru fi forte mare scădere, căndu fetele s’aru cresce numai de mame, si econome bune. Cultur’a nici interna, nici esterna se nu lipsesca, care pre lănga tdte se fia si naționala. La lucru dara mameloru!!! Cugieru, in 8 Octobre 1882. Sofi’a Bria, invetiatâria. PARTEA OFICIALA. Procesu verbale alu comitetului Asociatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 22 Decembre n. 1882. Presiedinte: lacobu Bolog’a vice-presiedinte. Mem- bri presenti: Davidu br. Ursu, loanu Popescu, Partănie Cosm’a, Visarionu Romanu, B. P. Harsianu, loanu V. Russu, G. Baritiu, Dr. loanu Crisianu, câ bibliotecariu. Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. 179. Se presentâ harti’a oficiului vice-comitialu din locu de dto 7 Decembre Nr. 11,858/1882, prin care se comunica in copie decisiunea In. Ministeriu r. u. de interne de dto 15 Novembre Nr. 61,649/1882, la cererea făcută de comitetulu *) Nineri seu ninera, se dice si resfația, guguli, desmerda. Red. Asociatiunei din siedinti’a dela 14 Septembre a. c., in caus’a intarirei alegerei de membri ai Asociatiunei a mai multora domni, cari sunt cetatieni din statulu invecinatu Romani’a. Prin acesta decisiune ministeriala alegerea dloru: Dr. Carolu Davila, medicu siefu alu serviciului militariu in Bucuresci, Grigorie Em. Lahovari, proprietariu in Bucuresci, Teodora Burada, profesoru la conservatoriulu de musica in Iași, Nico- lae Nicorescu, proprietariu in Berladu si loanu Popescu, pro- fesoru si directoru in Bârladu, intemplata in adunarea gene- rala a Asociatiunei, tînuta la Desiu, in 27—29 Augustu a. c. se declara de nula, denegăndu-se întărirea ceruta. (Nr. exh. 477/1882)....‘... — Se iâ cu părere de reu spre sciintia, avendu a se insciintiâ respectivii domni despre anularea alegerei loru, er’ proximei adunari generale a se face raportu despre acesta afacere. 180. Direcțiunea despartiementului VI (Dev’a) prin har- ti’a de dto 20 Octobre a. c. presentâ procesulu verbale alu siedintiei subcomitetului de dto 16 Septembre si celu alu adu- narei generale, tinutela 17 Septembre a. c. in orasiulu Dobr’a. In processulu verbale alu adunarei generale se constata conformu raportului subcomitetului că: a) acesta nu sa potutu intr’uni in siedintia, decătu odata, in decursulu anului 1881/2. b) că in decursulu anului nu s’a insinuata nici unu membru nou, si s’a incassatu numai dela membrulu vechiu I. Lazariciu, professoru, tacs’a de membru ord. 6 fl. c) câ dlu lonu Simionasiu a cetitu o disertatiune, despre insemnatatea reuniuniloru si folosulu associeriloru. d) că cu ocasiunea adunarei generale s’au inscrisu de membri noi Asociatiunei: 1, Petru Popoviciu, parochu gr. ort. in Sacamasiu p. u. Ilia-Muresiana, câ membru ord. pe vietia cu 100 fl. si 2.1 Alexe Olariu, parochu si administratoru protopopescu in Gurasada. 3/ Alexandru Tulea, preotu in Câmpuri. ty. Zacharia Sioita, când, de gend. in Zamu. o. Romulu Crainicu, preotu in Dobr’a. 6. Dr. loanu Popu, medicu in Dobr’a. 7. loanu Vesdeanu, proprietariu in Dobr’a. 8. losifu Sciiaga, preotu in Lapusnicu. 9. loanu Moldovanu, notariu in Gur’a-Dobr’a. 10. losifu Cristea, notariu in Dobr’a. 11. Dumitru Lacatusiu,'notariu in Zamu. 12. losifu Petro viciu, comerciantu in Dobr’a. 13. Teofilu Tulea, notariu in Gurasada. 14. loanu Morariu, notariu in Roscani. 15. Germanu lacobu, invetiatoriu in Dobr’a, câ membri ordinari, platindu taxele de căte 5 fl................75 fl. la olalta . . 175 fl. cari impreuna cu cei de mai sus....................... 6 „ făcu sum’a de . . 181 fl. cari s’au trimisu cassariului Asociatiunei; e) că s’au incassatu taxe dela membri ajutători 26 fl. fir’ pentru fondulu reuniunei pentru spriginirea meseriasiloru din acelu despartiementu 85 fl.; 25 f) că din sum’a de 26 fl. intrata dela membrii ajutători s’a hotaritu a se procura unu scrinu pentru archiva si a se acoperi spesele cancelariei, er’ din cei 85 fl. să se distribue 8 ajutore ă 8 fl si 2 ajutore ă 6 fl. pentru invetiacei de me- serii, er’ restulu de 25 fl. să se depună la o cassa de păstrare pentru a crea unu fondu de reserva pentru „întreprinderea⁰ despartiementului. Distribuirea acestora ajutărie s’a incredin- tiatu subcomitetului; g) S’a hotarîtu a se face unu apelu cătra publiculu din despartiementu pentru colectarea si conservarea anticitatiloru ce s’aru află pe acelu teritoriu, cu scopu de a le oferi even- tualu pentru înmulțirea colectiuniloru si a averei Asociatiunei; h) se trimite comitetului unu calendariu romanescu dela anulu 1830 de Stefanu Neagoie; 1 banu vechiu de argintu de pe timpulu lui Aurelianu, aflatu la Vetielu; 1 banu vechiu de arama; 3 bani de argintu; 10 bani de arama turcesci si 1 banu turcescu de argintu; donati Asociatiunei de dlu Ale- sandru L. Hossu; i) conchiamarea adunarei generale proxime s’a incredin- tiatu subcomitetului. In comitiv’a directiunei se aduce la cunoscintia: l) că subcomitetulu considerându de membri numai pe acei, cari s’au insinuatu de nou că membri si au platitu taxele pro 1882, n’au aflatu de oportunu a mai încercă si incassarea de restantie. (Nr. exh. 448/1882). — Lucrările cuprinse in procesulu verbale alu adunarei generale a despartiementului VI (Dev’a) tînuta in Dobr’a si amin- tite mai susu in estractu sub a—i si cele amintite din comitiv’a directiunei sub l, servescu spre sciintia, cu aceea, că pe viitoriu pentru spesele despartiementului să se faca, conformu §. 18 din regulamentu, unu preliminariu de budgetu, care să se presente adunarei generale si in urma comitetului centralu spre aprobare. Cătu pentru ajutoriele menite pentru invetiacei de meserii, comitetulu atrage atențiunea subcomitetului la impre- giurarea, că aru fl mai bine a se crea ajutore mai puține, dar’ ceva mai mari. Primirea sumei de 181 fl. si a cârtii si numiloru trimiși se constata, avăndu aceste din urma a se incorpora colectiuniloru Asociatiunei. 181. Direcțiunea despartiementului II (Fagarasiu) pre- senta prin comitiv’a sa de preș. 18 Noembre a. c. procesulu verbale alu adunarei generale a despartiementului, tînute la 15 Octobre in comun’a Brez’a. Din acestu procesu verbale se vede: a) că s’a inscrisu câ membru nou dlu loanu Turcu preș, la sedri’a orfanala in Fagarasiu, si că preste totu s’a incassatu suma de 78 fl. v. a.; b) că s’a decisu infiintiarea de agenture comunale, inse nu in fiecare comuna, ci căte una pentru tote comunele, ce aparținu unui cercu notarialu; c) că s’a alesu noulu subcomitetu in personele dloru: Alecsandru Micu, vicariu, câ directoru, si loanu Romanu, advocatu, loanu Turcu, presidentu la sedria orfanala; loanu Florea, assessoru la sedri’a orfanala, Laurianu Negrea, Nicolae Cipu, perceptoru la comitatu si Nicolae Negrea, controloru, câ membrii in subcomitetu (Nr exh. 456/1882). — Primirea sumei de 78 fl. trimiși cassei associatiunei, se adeveresce; lucrările cuprinse in processulu verbalu alu adunarei generale din Brez’a, servescu spre sciintia. 182. Pantilimonu Popu din Simisin’a comitatulu Do- băcei, concura pentru fiica sa Ludovica, la invetiarea cuseturei de albituri, si pentru fiiulu seu Romanu, elevu in clas’a I normala in Desiu, la căte unulu din stipendiile escrise din siedinti’a dela 14 Septembre cu terminu păna la 31 Octobre n. 1882. (Nr exh. 452/1882). De drece acesta cerere a intratu numai la 13 Noembre, la comitetu si după ce ajutorele au fostu distribuite: — Cererea fiindu intardiata, nu se pote luă in considerare. 183. Reuniunea pentru promovarea magiarisarei si culturei poporului din comitatului Sâros, trimite cu datulu Eperjes 2 Octobre 1882 o invitare, însoțita de unu exemplariu de statute, cu scopu de a sprijini întreprinderea loru (Nr exh. 458/1882). — Fiindu cestiunea pentru care se cere de amintit’a reu- niune spriginulu Asociatiunei transilvane, o cestiune de natura politica, si fiindu că după §. 3. alu statuteloru, afaceri poli- tice suntu cu totulu eschise din cerculu activitatii associatiunei transilvane pentru literatur’a româna si cultur’a poporului ro- mănu, cererea amintita nu se pote luă in considerare. 184. Banc’a de creditu fonciaru din Budapesta, ca insarcinata cu colectele pentru ridicarea monumentului poe- tului magyar Arany Jânos, trimite o invitare, pentru a parti- cipa si associatiunea transilvana la amintitele colecte. (Nr exh. 465/1882. — Se pune ad acta. 185. Dlu secretariu l-iu G. Baritiu, presenta din partea dlui jurisconsulta G. G. Meitani din Bucuresci 200 exemplarie din fascicululu alu VH-lea alu „studiiloru asupra constitutiunei romaniloru", avendu a fi distribuita la barbati cărturari, după planulu cum s’a urmatu cu fascicululu V. si VI. Totu-odata propune, că in semnu de recompensa, pentru frumosulu daru, facutu de dlu Meitani, se i se trimită acestuia gratuitu foi’a „Transilvani’a“ pro 1882 si pe viitoriu (Nr exh. 492/1882). — Comitetulu primindu cu multiamita darulu de cârti dispune a se distribui si ele conformu planului stabilitu in siedinti’a de dto 24 Iulie 1882; ear dlui daruitoriu G. Meitani a i-se trimite in semnu de recompensa, Transilvani’a pro 1882 si pe viitoriu, remanendu a’lu recomanda viitorei adunari gene- rale pentru alu denumi de membru onorariu. 186. Acelasiu dnu secretariu l-iu presenta din partea dlui Emil Picot, profesoru de limbile orientale moderne in Paris, opulu intitulatu: „Alexandre le Bon, prince de Moldavie" fragmentu din Istori’a Moldovei din anii 1401—1433 edata de densulu si dlu C. Bengescu in Viena 1882. 8° aratandu totuodata, că dlu auctoru ocupanduse cu studii speciale pentru o istoria a romaniloru, ar’ voi se aiba si organulu associatiunei dela anulu 1876 incoci. (Nr. exh. 493/1882). — Se primesce cu multiamita cartea amintita, avăndu a se adauge la bibliotec’a associatiunei. Totu-odata se dispune, ca in semnu de recunoscintia, să se trimită dlui auctoru căte unu exemplariu brosiuratu, din „Transilvania" dela an. 1876 4 26 păna la anulu curentu si pentru viitoriu Nrii după cum voru apare. 187. Comisiunea esmisa in caus’a afacerei pentru cum- perarea unei case pe sem’a Asociatiunei, prin raportorulu seu loanu Popescu, presenta in urm’a insarcinarei primite din sie- dinti’a dela 19 Novembre a. c. si in legătură cu raportulu seu din aceeași siedintia urmatoriulu raportu si anumitu că: 1. S’a incheiatu la 23 Novembre a. c. contracta defi- nitivu cu proprietarii casei din Miihlgasse Nr. 8 numitu „Leulu albu“, adeca cu Josef Ickrich, Elis’a Ickrich născută Grail, Cari Gobbel si Frideric’a Gobbel născută Bussner, stabilindu că din sum’a de fl. 27,500 să se compute ca pretiu de cum- perare alu casei fl. 26,500 si câ pretiu alu mobileloru din cas’a cedata Asociatiunei fl. 1000 v. a. 2. Că din sum’a de 27,500 fl. ce a fosta acordata pen- tru cumperarea realitatii si a mobileloru, a) s’a transcrisu in sarcin’a Asociatiunei o datorie pas- siva la cass’a de păstrare de aici cu fl. 10,850; b) asemenea s’a transcrisu in sarcin’a Asociatiunei o da- torie passiva la capitululu rom. cat. din Alb’a-Iuli’a fl. 6,825; c) s’a data in man’a vendiatoriloru la încheierea con- . tractului in locu de 9,825 fl., căci atăt’a mai remane păna la 27,500 fl. numai 9,612 fl. detragănduli-se chiri’a caseloru dela 19 Novembre păna la 41 Decembre a. c. in sum’a de 213 fl. ceea ce face cu totulu 27,500 fl. 3. Că s’au facutu spese cu contractata si transcrierea pentru timbre, conformu specificatiunei alaturate, 5 fl. 55 cr. Ridicăndu-se dela cass’a Asociatiunei in urm’a asigna- tiunei de sub dto 19 Novembre 1882 sum’a de 9,612 fl. + 5 fl. 55 cr. = 9,617 fl. 55 cr. mai remane de a se mai plati sum’a de fl. 10,850 + 6,825 fl. adeca preste totu fl. 17,675. 4. Că transcrierea realitatii din cestiune pe numele Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu s’a facutu după tote formalitățile prescrise, ceea ce dovedesce prin clausul’a de sub contracta, prin deci- siunea de transcriere si prin estractulu funduariu legalisata, cari documente se alatura la raportu. 5. Că cas’a cumparata si acum trecuta in proprietatea Asociatiunei, a fosta luata in primire dela dlu cassariu Con- stantina Stezariu si dlu controloru Eugenu Brote, dimpreună cu mobilele, aflăndu-se tote in buna ordine. 6. Că se alatura la raportu a) inventariele despre mo- bile, subscrise de chiriașii, căroru sunt date in intrebuintiare, b) consemnarea chiriasiloru, cuprindiendu si aratarea sumeloru de chirie, ce aceștia platescu; c) documentata de asigurarea realitatiei contr’a focului, tax’a de asigurare fiindu plătită păna la 17 Iunie 1883. Contracte cu chiriașii nu se presenta, de ore-ce n’au fosta încheiate in trecuta. 7. Că pentru depurarea datoriiloru aratate mai susu in sum’a de 17,675 fl. cass’a Asociatiunei propune, casă se vendia din obligațiunile rurale transilvane păna la acoperirea acelei sume, ceea ce se pote efeptai in căte-va dile astufeliu, că disele datorii să se si sterga de pe cumparat’a realitate a Asocia- tiunei cu inceputulu anului viitoriu. 8. Că se alatura la raporta si operatele ce contienu planulu realitatii cumpărate, precum si preliminariulu de spese pentru reparaturele ce au fosta proiectate in trecutu a se face acelei realitati. (Nr. exh. 494/1882). — Spre sciintia, avendu tote actele si raportele ante- ridre făcute in acesta afacere, a se pastrâ in cass’a verthei- miana a Asociatiunei. Totuodata avendu in vedere, că cu datata de 22/11 1882 Nr. 361 s’a avisatu la cassa spre pla- tire la man’a vendiatoriloru amintitei realitati sum’a de fl. 12,550, din cari inca s’au ridicata numai 9,617 fl. 55 cr. v. a. remanendu disponibila sum’a de 2,932 fl. 45 cr. se mai avi- seza la cass’a Asociatiunei spre platire sum’a de 14,742 fl. 55 cr. care împreuna cu cei 2,932 fl. 45 cr. dau sum’a de fl. 17,675, pe cari Asociatiunea are inca de a’i plăti si anu- mitu fl. 10,850 cassei de păstrare de aici din Sibiiu si 6,825 fl. capitalului romano-catolicu din Alb’a-Iuli’a. Pentru a pute plati sumele amintite la l-a Ianuarie 1883, cass’a este împuternicita a vinde din obligațiunile rurale tran- silvane atătea, căte voru fi de lipsa pentru acoperirea sumei amintite. Sum’a de 5 fl. 55 cr. câ spese de timbru la transcrierea realitatiei, se aviseza la cassa spre platire din sum’a prelimi- nată pentru spese estraordînarie. Er’ chiri’a incassata in sum’a de 213 fl. se asemneza in perceptiuni, avendu a se computâ câ venitulu realitatii cumpărate. 188. In legatara cu cele de sub punctata precedenta — Dlu cassariu alu Asociatiunei Constantinu Stezariu, e designata de administratoru alu cassei Asociatiunei, fiindu totuodata indrumatu a trece in inventariulu Asociatiunei, câ avere mobila, mobiliariulu in valore de 1000 fl. v. a. ce se afla la chiriașii din numit’a realitate. Sibiiu, d. u. s. i lacobu Bolog’a m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p., vice-presiedinte. secretariu alu II-lea. Autenticarea acestui procesu verbale se concrede domniloru: Popescu, Cosm’a, Romanu. S’au cetitu si autenticatu. Sibiiu, 26 Dec. 1882. I. Popescu m. p. P. Cosm’a m. p. V. Romano m. p. Procesu verbale alu comitetului Asociatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 2 Februarie n. 1883. ■- Presiedinte: lacobu Bolog’a, vice-presiedinte. Mem- bri presenti: P. Dunc’a, E. Macelariu, Davidu br. Ursu, I. St. Siulutiu, P. Cosm’a, I. V. Russu, Dr. II. Puscariu, B. P. Harsianu, I. Popescu, V. Romanu, C. Stezariu, G. Baritiu, Eug. Brote, Dr. I. Crisianu, bibliotecariu. Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. 1. Cassariulu presenta raportata despre starea cassei Asociatiunei la 2 Fauru a. c. Din acestu raportu se vede, că averea Asociatiunei este 80,160 fl. 50 cr. in care suma e cu- prinsu si pretiulu casei cumperate pe sam’a Asociatiunei. (Nr. exh. 34/1883). — Servesce spre sciintia. 27 2. Cassariulu presenta raportulu despre starea fondului academiei romane de drepturi, la același datu. Totalulu ace- stui fondu se urca la sum’a de 20,065 fl. 42 cr. (Nr. exh. 35/1883). — Servesce spre sciintia. 3. In legătură cu raportulu cassariului despre starea fondului Asociatiunei, membrulu comitetului P. Cosm’a propune — si comitetulu insarcineza pre cassariu a face unu ra- portu despre toti aceia, cari au luatu împrumuturi dela Aso- ciatiune, si totuodata a provoca pre cei ce inca nu s’au achi- tatu de datori’a loru, a face acest’a. 4. Cassariulu presenta o socotela in sum’a de 42 fl. 63 cr. câ spese avute cu tipărirea si brosiurarea ratiociniiloru pro 1881/2, si cu unele procurări de mobiliaru si reparaturi mai mici in mobilele casei cumpărate. (Nr. exh. 33/1883). — Sum’a de 11 fl. 99 cr. câ spese pentru tipărirea si brosiurarea ratiociniiloru si pentru reparaturile mai mici la casa, se aviseza la cassa spre platire din sum’a votata in bu- getu pentru spese estraordinarie, er’ sum’a restanta de 30 fl. 64 cr., fiindu investita in mobile, se va trece in inventariu sub rubric’a activeloru. 5. Secretariulu alu II-lea raporteza despre cererile in- trate in urm’a concursului escrisu de comitetu din siedinti’a de dto 14 Novembre, cu terminu păna la 31 Decembre 1882, pentru 6 stipendii ă 25 fl. pe anu, dela societatea „Transil- vani’a“, menite pentru invetiacei de meserii. Numerulu ce- reriloru acestor’a este 35, dintre cari un’a intărdiata. Combinandu feliulu meseriei, cu loculu de unde concu- rentulu este nascutu si in care invetia meseri’a, precum si starea materiala, purtarea si progresulu dovedite prin do- cumente — Cele 6 ajutorie se conferu: 1. lui Tauneanu Gavriilu din Ruj’a, comitatulu Terna vei Mari, invetiacelu de papucarie in Sibiiu la Ferdinand Petri, pe timpulu păna in Iunie 1885; 2. lui Costeiu Alesandru din Porcesci, comitatulu Si- biiului, invetiacelu de pantofarie in Sibiiu la Niculae Imbarusiu, pe timpulu păna la Fauru 1885 ; 3. lui Scurtu loanu, din Elopatak, comitatulu Brasio- vului, invetiacelu de tipografie in Sibiiu la tipografi’a archi- diecesana, pe timpulu păna la Ianuarie 1885; 4. lui Deacu Vasilie din Springu comitatulu Albei in- teriore, invetiacelu de cismaritu in Sibiiu la George Bogorinu, pe timpulu păna in Decembre 1886; __ 5. lui Bratu loanu, din Resinari, comitatulu Sibiiului, invetiacelu de cojocarie in Sibiiu la Georg Roth, pe timpulu păna la Novembre 1886; 6. lui Viorelu Silvie, din Sibotu, comitatulu Huneddrei, invetiacelu de templarie in Orestie la Wilhelm Fogarascher, pe timpulu păna in Septembre 1884. 6. Deorece invetiacelulu de tipografie Ibanu Scurtu, căruia in siedinti’a dela 14 Noembre i se votase unu ajutoriu de 12 fl. 50 cr. din caus’a lipsei estreme in care se afla, a concuratu si la unu stipendiu de 25 fl. care i s’a conferitu sub Nrulu precedentu p. 3, — si deorece densulu in urm’a acestei din urma conferiri, renuntia la ajutoriulu de mai na- inte de 12 fl. 50 cr. — Comitetulu declara acestu ajutoriu de 12 fl. 50 cr. de vacantu si ’lu confere lui Muresianu Vasilie din Desiu-Ocn’a, comitatulu Solnocu-Dobăca, invetiacelu de faurie in Desiu la losifu Lorincz. 7. Același raportoru arata, că la concursulu escrisu a 2-a ora sub Nr. 451/1882 pentru 2 stipendii ă 80 fl., menite pentru tineri ascultători la institutulu reg. ung. de agricultura in Clusiu-Manasturu au intratu 2 petitiuni dela elevi ai men- ționatului institutu si o petitiune dela unu studentu de filosofia dela universitatea din Clusiu. Avendu in vedere, că unulu din concurentii studenti dela institutulu din Clusiu-Manasturu, fiindu nascutu in comi- tatulu Carasiului, nu aparține teritoriului asupr’a carei’a se estinde activitatea asociatiunei transilvane, er ca al treilea concurente nu intrunesce conditiunea principala a concursului: — Stipendiulu de 80 fl. pe anu se voteza tinerului Gyurko George, elevu al scolei de agricultura reg. ung. din Clusiu- Manasturu in cursulu alu III-lea. Sibiiu, d. u. s. lacob Bolog’a m. p. Dr. D. P. Barcianu m. p. vice-pres. secretarii! al II-lea. Autenticarea acestui procesu verbalu se concrede domniloru: Harsianu, Popescu, Romanu. S’au cetitu si autenticatu B. P. d’Harsianu m. p. Popescu m. p. Romanu m. p. Procesu verbale alu comitetului Asociatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 3 Februariu n. 1882. Presiedinte: lacobu Bolog’a, vice-presiedinte. Mem- bri presenti: Dr. II. Puscariu, G. Baritiu, I. St. Siulutiu, P. Cosm’a, B. P. Harsianu, E. Brote. Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. 8. Secretariulu alu II-lea raporteza despre concursele intrate la concursulu escrisu a dou’a ora sub Nr. 420/1882, pentru 2 stipendii ă 100 fl,, menitu pentru eleve ce urmeza cursulu regulatu la vr’o scola pedagogica. Petitiunile intrate sunt trei la numeru, din aceste, 2 dela fete cari nu sunt eleve ale vre-unui institutu pedagogicu, er’ a 3-a dela o eleva a unui institutu de pedagogia. De dre-ce inse informatiunile ce comitetulu a primitu dela locuri competente despre acesta din urma concurenta, nu au fostu multiamitdre, — S’a decisu, câ stipendiulu de 100 fl., menitu pentru pedagoge, se remana pentru acestu anu neconferitu, avendu a se adauge la fondu. Despre starea lucrului se va raportă procsimei adunari generale. 9. Același raportoru presenta raportulu in caus’a distri- buirei sumei de 600 fl. anuali, menita conformu decisiunei adunarei generale dela Desiu din anulu 1882, cuprinse' sub Nr. procesului verbale 40 p. 26, pentru ajutorarea scdleloru serace. Pentru a fi ajutorate din sum’a amintita, au presen- tatu rugarile loru: 4* 28 1. Efori’a școlara din Câmpeni, pentru scol’a de fetitie de acolo. 2. Senatulu scolasticu din Lapusiulu-ungurescu, pentru scol’a poporala de acolo. 3. Senatulu scolasticu din Sîmleu, pentru scol’a de acolo. 4. Senatulu scolasticu din Siomcut’a, pentru scol’a de acolo. 5. Senatulu scolasticu din Becleanu, comitat. Solnocu- Dobăc’a, pentru scol’a de acolo, si 6. Protopopulu Reghinului I. Crisianu, pentru scol’a de acolo. a) avendu in vedere conclusulu adunarei generale din anulu 1877 din procesulu verbale alu siedintiei a Il-a p. XX si XXXVIII, prin care scolei de fetitie din Câmpeni se voteza unu ajutoriu de căte 200 fl. pe 3 ani, indata ce amintit’a scola va fi infiintiata si deschisa; b) avendu in vedere, că acesta scola s’a deschisu in a. 1879 si că pre anii 1880/1 si 1881/2 i s’a votatu si platitu dela cass’a Asociatiunei ajutoriulu cerutu; c) avendu in vedere recomandările adunariloru generale cu privire la scolele din Lapusiulu ungurescu, Sîmleu si Beclen; d) avendu in vedere conclusulu comitetului de dto 15 Septembre 1881, prin care cere, câ scolele subvenționate ale associatiunei se presente comitetului ei date despre numerulu familiiloru, pentru cari se sustîne scol’a, despre numerulu copii- loru obligati a cerceta scdl’a si despre numerulu celoru ce o cerceteza in realitate, după clase si.despartieminte, despre nu- merulu si cualificatiunea învetiatoriloru si despre fondurile de care scol’a dispune; e) avendu in vedere, că dintre scolele subvenționate păna acum, cea din Lapusiu si cea din Sîmleu a corespunsu pentru anulu scolariu 1881/2 celoru cerute si amintite in punctulu precedentu, si f) avendu in vedere, că dela presentarea cererei si păna la datulu presentu s’au respanditu vestea, că scol’a confesio- nala din Siomcut’a aru fi incetatu de a mai funcționa, — Comitetulu decide: sustienendu-se conclusele anteriore ale comitetului cu privire la presentarea dateloru dela scolele subvenționate, se voteza pre anulu scolariu 1882/3. 1. Scolei din Lapusiulu ungurescu unu ajutoriu de 100 fl. 2. Scolei din Sîmleu unu ajutoriu de 100 fl. 3. Scolei de fetitie din Câmpeni unu ajutoriu de 200 fl. 4. Scolei confesionale din Becleanu, comitatulu Dobăcei unu ajutoriu de 100 fl. 5. Scolei confesionale din Siomcut’a unu ajutoriu de 100 fl., cu observarea, că ajutoriele pentru scolele din Lapusiu si Sîmleu se voru elibera indata, cele pentru scolele din Câm- peni si Becleanu numai după ce voru fi corespunsu conclu- sului comitetului, cu privire la presentarea dateloru despre starea scolei, er’ celu pentru scol’a din Siomcut’a, dupace autoritatile respective școlare, confesionale, voru fi doveditu prin datele amintite, câ in adeveru acesta scola inca esista. Pentru casulu căndu s’aru dovedi, că scol’a din Siomcut’a a incetatu de a mai funcționa, ajutoriulu de 100 fl. se dă scolei confesionale din S. Reghinu, daca va implinl recerin- tiele amintite mai susu. 10. Același raportoru presenta raportulu in caus’a sti- pendiiloru votate de adunarea generala din 1881 din Sibiiu, cu menirea de a fi votate cu preferintia pentru tineri din Munții apuseni, căndu ei aru dovedi că se ocupa cu invetiarea unei meserii mai perfecționate in lemnu. La concursulu escrisu ;in 2 renduri la 2 stipendii ă 200 fl. nu se presentase nici o cerere, si asiâ comitetulu propusese adunarei generale din anulu 1882 din Desiu, ca pe viitoriu aceste stipendii să se distribue fără clausul’a de restrictiune, si in proiectulu seu de bugetu, presentatu amintitei adunari generale, comitetulu a pusu sub p. 17, 3 stipendii ă 100 fl. pentru invetiacei in vr’o meserie mai perfecta in lemnărie seu arte frumdse, fără clausul’a de restrictiune. Adunarea gene- rala, sustienendu prin conclusulu de sub p. 26 alu siedintiei a Il-a restrictiunea in favorulu munteniloru, căndu a pertrac- tatu bugetulu pro 1883, a primitu 2 stipendii ă 100 fl. pentru tineri, ce voru voi a se deprinde in vr’o arta frumosa, fără inse a adauge restrictiunea amintita. Comitetulu, venindu a esecutâ in siedinti’a dela 14 Sep- tembre 1882, intre altele si conclusele adunarei generale cu privire la bugetu, a constatatu că unulu din stipendiile amin- tite de 100 fl. este ocupatu de mai nainte de tinerii: I. Moianu, elevu la scol’a de sculptura din Satulungu si N. Hor’a, far- macistuin Fagarasiu, si câ prin urmare numai unulu este vacantu. Pentru acest’a s’a escrisu concursu, conformu indicariloru cu- prinse la punctulu relativu alu bugetului, fără restrictiune, — si s’a conferitu in siedinti’a dela 11 Novembre 1882 lui I. Stoic’a, fotografu in Sibiiu. Nefiiindu in bugetulu anului 1883 cuprinsa vr’o positiune de stipendiu cu clausul’a de preferentia a tineriloru din munții apuseni, nu s’a pututu si nici nu se pote escrie concursu spre acestu scopu in anulu curentu. Pentru a se conforma pe viitoriu conclusului adunarei generale dela Desiu din siedinti’a a Il-a p. 26. — Se va propune procsimei adunari generale a primi in bugetulu anului 1884 o positiune, câ stipendiu pentru me- seriesi in o meserie de lemnărie mai perfecta, cu clausul’a de preferentia pentru tineri din munții apuseni. 11. Ludovicu Mehesiu, doctorandu in medicina la uni- versitatea din Budapest’a, cere unu imprumutu de 200 fl. v. a. pentru care suma si presenta o obligațiune subscrisa de doi membri si de unu caventu bunu, care garanteza incassarea sumei cu interese de 6°/₀ păna la l-a Ianuarie 1886. Aflăndu-se obligațiunea cu deplina sigurantia — imprumutulu cerutu se acorda. 12. Tipografi’a archidiecesana'din locu presenta: a) unu contu despre 19 fl. 50 cr. pentru tipărirea ra- tiociniiloru si a programei pentru a XXI adunare generala; 29 b) unu conta despre 291 fl. 50 cr. pentru tipărirea si espedarea fdiei „Transilvani’a" pro Iulie—Decembre 1882. — Se aviseza la cassa spre platire, amintitei tipografii sum’a de 311 fl. v. a. Sibiiu, d. u. s. lacobu Bolog’a m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p., v.-presiedinte. secretariu alu II-lea. Autenticarea acestui procesu verbale se concrede dom- niloru: Dr. Puscariu, Cosm’a, Siulutiu. S’a cetitu si autenticatu. Sibiiu, 18 Febr. 1883. Dr. II. Puscariu m. p. P. Cosm’a m. p. Siulutiu m. p. Bibliografia.*) D. loanu Brezoianu publica o interesanta scriere sub titlulu: Vechile institutiuni ale României (dela 1327— 1866). Acestu volumu de 262 pagine plinu de pretiose cunoscintie si cu unu apendice estrasu din mai multu de o suta de chrisdve, este o incercare de o istorie cultu- ristica a României. Publicamu aci parte din prefati’a acestei interesante cărți: Istori’a patriei este cea dintăiu carte ce cata a fi pusa in manile junimei. Efectele miraculose ale studiului istoriei naționale le vediuramu in insusi acestu secolu, câ se mai fia nevoia de o intinsa desvoltare a utilitatiei si importantiei ace- stui studiu. Si de unde ore ne veni unirea principate- loru, deca nici din pretios’a chronica a lui Sincai? Aser- țiunea „cumcă Romanii s’aru fi pututu aperâ si de Unguri si de Sași si de Turci, de nu s’aru fi despartitu in doue domnii, ci aru fi fostu toti sub una tînendu la olalta“, arata de ajunsu, cătu de multu recomanda Sincai generatiuniloru ce-i succedea „unirea principateloru.“ Ide’a ast’a atătu de salutaria, stre- curata in mintea sa din studiulu fapteloru istorice ale lui Mircea celu Mare, Stefanu celu Mare, Mihaiu celu Mare, si reprodusa in chronic’a sa, se patronă si se propagă in secolulu nostru de patriotulu domnitoriu alu Moldovei Gr. A. Gbic’a, prin tipărirea mai cu sema a chronicei lui Sincai; ea se efectuă apoi prin staruintiele lui Alexandru loanu I, domnitoriulu principateloru-unite. Dela unire apoi ne veni putere, dela putere independentia, dela independentia regatulu si regele României. Si cum, rogu-te, facă ea aceste minuni? Cine din o națiune păna ieri jucari’a streinului — ridica atătu de susu edificiulu politicu alu României, deca nu istori’a? Temeli’a de vietia a gintei romanesci s’a pusu: dar’ mai avemu de lucru spre consolidarea si complectarea unui Stătu romanescu res- pectabilu. Istori’a ne va călăuzi atătu spre ajungerea tientei; *) Acesta bibliografia asupr’a cărtiei dlui Brezoianu o imprumu- tamu după „Națiunea" din Nr. 151, 1882. Red. „Trans.“ pentru-că — după cum dice unu scriitoriu — ea (istori’a) fiindu facli’a trecutului, pusa in intunereculu presintelui, va lumină viitoriulu nostru, va dirige pașii noștri in alegerea ocasiuni- loru favorabili, spre a ne complectă edificiulu nostru politicu. Se invetiamu istori’a. Aratăndu necesitatea absoluta, că fia-care cetatienu e datoriu a cunosce istori’a sa, se trecemu la planulu acestei scrieri, la modulu asiediarei fapteloru si la autoritatile ce au servitu de bas’a naratiuniloru din ea. Me magulescu dar’, că voiu pute se asiguru mai antăiu că, feritu de ori-ce spiritu de partitu, amu cantaritu cu scrupulu diversele probări ce amu adoptatu. Si m’amu straduitu, prin cercetări adesea obo- sitore, a presentâ unu tabelu cătu s’a pututu mai fidelu alu ve- chiloru nostre institutiuni, fără a osteni rabdarea lectorului prin discussiuni fără o nevoie imperiosa asupr’a contradiceriloru numerose, ce amu intempinatu mai la totu pasulu. Multiamita publicarei chroniceloru si archiveloru nostre istorice, precum si cătoru-va sutimi de chrisove inedite, găsite de mine in in- delungatulu timpu in care amu fostu membru la comisiunea documentala, amu pututu se ajungu prin staruintia si labore — in cerculu strînsu alu mediuloceloru mele — la finele acestei scrieri, care credu, va lumină multu istori’a nostra, pe cătu se raporta la institutiunile României si chronologi’a domniloru Tierei romanesci. Urmarea fără metodu determinatu a celoru doi chroni- cari — Cantimiru si Fotino — modulu asiediarei institutiuniloru ce ei ne-au conservatu prin scrierile loru, parendu-ne nu prea nimeritu, amu crediutu de cuviintia si mai nimeritu se coor- dinamu;asiediarea pe secole a unoru atari institutiuni, regulandu aparitiunea contimporana a fia-căroru dintr’ensele, după celu dintăiu documentu ce mentioneza a loru fiintia. Cătu pentru cele prea puține institutiuni seu datine nedocumentate, ce figu- reza in istori’a nostra, amu adoptatu — pe unele — câ pe nisce asiediaminte ce ori-ce societate constituita intr’o tiera trebue se le aiba, mai multu se'u mai puținu desvoltate, pri- mindu spre sustienerea loru traditiunea dreptu monumentu istoricu, mai cu sema că datinele, mai tote se afla si adi in nuantiele tieranului romanu. Lips’a de documente mai vechi decătu cele cunoscute păna astadi, fiindu o stavila neinvinsa spre a străbate intune- reculu vechiloru secoli ai evului mediu, ne-a constrînsu se in- cepemu lucrarea nostra din secolulu ce a precedatu pe acel’a alu renascerei. Si cu tote că istori’a gasesce in provinciile Daciei principi romani si in secolulu alu IX-lea, câ si la in- ceputulu secolului alu Xl-lea si alu XHI-lea, mai cu sema după retragerea lui Batu-chan, lectorulu nu va găsi in opu- scululu nostru vre-o institutiune mai veche, fia ea si mai an- tica decătu in epoc’a in care amu trecut’o, si care — cum diseiu — incepe cu secolulu alu XlV-lea, către mediuloculu cărui’a ambele principate (Moldova si Tier’a romanesca) de care ne ocupamu, se gasescu organisate, constituite si func- tionandu, in tote ramurile administrației loru. Apoi, afara de codiei de legi — despre a căroru adop- tare in principate amu facutu numai mențiune la timpulu cu- venita, — cauta se mai spunemu asemenea, că in considera- tiunea raritatiei si vechimei unoru institutiuni, amu pusu pe cele mai multe din ele in opuscululu nostru in tota Întregimea 30 loru, păna cătra inceputulu secolului alu XIX; er’ dela acestu timpu inainte, le-amu trecutu numai in esenti’a loru, pe temeiu cu ele fiindu edite mai de curendu si respandite in destulu prin organele de publicitate, si prin urmare cunoscute con- timporaniloru, reproducerea loru intrega in acesta scriere nu i-aru fi adaosu altu meritu, decătu crescerea volumului ei, fără a’i mari si valorea. In opuscululu nostru se voru găsi nu numai domnitorii creatori ai unoru institutiuni, ci si aceia cari le-au conservatu si au facutu a se conservă prin aperarea teritoriului romanu de vecinii sei cei rtvnitori la ale altor’a. Nu mai puginu, si domnitorii ce au imbunatatitu institutiunile nostre — si mai cu sema pe aceea a armatei — au loculu loru celu bunu in istori’a nostra. Si cu tdte că Wilkinson sustiene că, considerandu form’a guvernului, gintea, legile, moravurile si datinele loru, aceste principate au fostu totu-deun’a atătu de asemanate intru tdte, in cătu descrierea unei’a din aceste tieri, face de prisosu pe acea ce aru voi cine-va se o faca pentru ceealalta, totuși amu luatu de regula in lucrarea nostra, câ numai atunci se nu fa- cemu o mențiune in opuscululu nostru, căndu aceeași institu- tiune se afla identica si contimporana in ambele tieri surori, si căndu — pe cătu ne-amu luminatu din fantănele istorice ce amu avutu la indemana — ea nu difere nici in disposi- tiunile ei cele mai fundamentale, nici in timpulu adoptarei ei. Gasindu apoi in cursulu investigatiuniloru nostre urme nesu- puse indoiele despre esistenti’a unor’a din vechile nostre in- stitutiuni si cautandu fără reușita a afla organismulu s. mo- dulu aplicarei loru, amu lasatu viitoriului se indeplinesca ace- sta lacuna. Preste acest’a, pe căndu chronicele afirma esistenti’a unui faptu, unui asiediamentu, unei demnitari dre-care, cum amu dice — intr’unu timpu dre-care — si chrisobulele nu făcu nici o mențiune de fiinti’a acelei demnitari, decătu cu unu secolu si mai multu mai in urma, ne-amu regulatu lucrarea după acești din urma. De esemplu, istori’a Moldo-Romaniei, puindu introducerea de hatmanu in Moldavi’a prin Alexan- dru celu bunu (1490), pe căndu acesta demnitate se gasesce figurandu prin actele publice numai cătra finele secolului alu XVI-lea, noi, in acestu opusculu, amu urmatu totu-deun’a ac- teloru publice, căndu amu avutu a alege intr’aceste doue fân- tâni istorice. La librăriile Wilh. Krafft in Sibiiu, J. Stein in CIusin si la librari’a Nic. I. Ciurcu in Bra- siovu se afla: — Dictionariu ungur.-romanescu Magyar-român Szotâr, compus de Georgie B ari tiu, in partea magiara elaboratu mai alesu după alu lui Joanu Fogarasi editiunea a cincea. Brasiovu 1869. Form. 8-vo. 41 cdle. leg. 3 fl. 50 cr., bros. 3 fl. — Baritiu G., Istori’a Regimentului II romanu granit, bros. 60 cr. de cdle, si Glossariulu de cuvinte străine sau considerate că străine, stracurate in limb’a nostra, că parte integranta a Dictionariului, tipăririi pe 87 de cdle, legate in 3 parti 19 fl., bros. 16 fl. — Catechismulu calvinescu, impusu clerului si poporului romanescu sub domni’a principiloru Georgiu Râkoczy I si II transcrisu cu litere latine, după editiunea II tipărită in anulu 1656, insogitu de o escursiune istorica si de unu glossariu, deGeorgieBaritiu. Cu spesele academiei romane. Sibiiu 1879. Pretiulu 60 cr. v. a. — Amiculu Familiei. Gherl’a 1883. Anulu VII. Nr. 3. Proprietariu, redactoru respundietoriu si editoru N i - colauF. Negrutiu. — Sumariulu Nrului 3: „Femei’a si influinti’a ei.“ Dissertatiune rostita de dsior’a Emili’a Lungu in adunarea de lectura a rom. din Temisior’a, in diu’a de anulu nou. „Doreri“ poesie de T. V. Pacatianu. „Vitezulu Codru. “ Amintire din betrani. (Premiata cu 50 franci), de V. B. Mun- tenescu. „Din depărtare" poesie de loanu Tripa. „Caractere." Scbitia. „Diverse." „Virtutea si Viciulu." — Scol’a practica. Magazinu de lectiuni si materii pentru instrucțiunea primara de Va si le Petri. Nr. 11. Naseudu, 1 Februariu 1883. Tom. I. Apare la prim’a fia- cărei luni in numere de căte 2 cdle, si costa pe anu 3 fl. platiti inainte. Abonamentele se făcu la redactiunea „Scolei practice" in Naseudu (Naszdd, Transilvani’a). — Nou’a bibliotecaromana. Jurnalu belletristicu- literariu. Apare in Brasiovu la tipografi’a Alexi, editiune ele- ganta la 1 si 15 ale fia-cărei luni. Nrulu 18. Tomulu I. Abonamentu pe unu anu fl. 7, pe unu semestru fl. 3’60. Pre- tiulu unui numeru 30 cruceri — 75 bani. — Auror’a romana, organu beletristicu-literaru alu „Societatiei pentru cultur’a si literatur’a romana din Buco- vin’a." Nr. 12. Anulu II. — Apare la 15 a fia-cărei luni. Costa pentru membri pe anu 3 fl., pentru nemembri 4fl. v. a. pentru Romani’a 15 franci. Abonamentele se făcu directu la redactiune si anume pe unu anu, seu si numai pe unu semestru. Editoru si redactoru respundietoriu loanu I. Bumbacu, profe- soru la gimnasiu c. r. din Cernăuți si redactoru al publica- tiuniloru literarie ale „Societatiei pentru cultur’a si literatur’a romana in Bucovina". — Strad’a Transilvaniei Nr. 7. — Su- mariu: Ore din care seculu se fia manuscriptulu romanescu dela Voronetiu (Bucovin’a)? (Respunsu la critic’a dlui I. Nă- dejde) de I. I. Bumbacu. „Poesii" de: George Niculitia, T. V. Pacatianu. „f Ddmn’a luli’a Berariu", „Cronica lunara". „Gâcitura de siahu" de L. Diaconovici. — Dictionarulu etimologicu romano-latinu, alu socie- tarii academice elaboratu că proiectu, tipariu desu pe 184 Va 31 A esitu de sub tipariu si se afla de vendiare la librari’a Nicolescu, Pasagiulu romanu, a sieptea fas- cicula din opulu: STUDIE asupr’a CONSTITUTIUNEI ROMANILORU sau explicarea pactului nostru fnndamentalu din I luliu 1866, de G. G. Meitani. Volumele VI. si VIL Acestea studie juridice au in epoc’a de fația interesu cu atătu mai mare, cu cătu tocm’a acuma este la ordinea dilei, insasi revisiunea legei fundamentale; afara de acest’a inse avemu si alte mari temeiuri a recomanda juristiloru acestu opu alu dlui advocatu Meitani. Pretiulu unui voi. 5 lei, pentru studentii dela scdl’a de dreptu 2 lei. A esitu de sub tipariu in editur’a tipografi’a N. Miulescu: Teori’a verbului si Conjugarea complecta a verbeloru auxiliare, regulate, pronominale, interogative, reflexive, uni- personale, pasive si a 86 verbe neutre, neregulate si defec- tive, cu observatiuni asupr’a ortografiei, pronunciatiunii, con- structiunii, sintaxei si mai cu sema intrebuintiarea moduriloru, timpuriloru, persdneloru etc. etc. etc. După frații Bescherelle de N. Drocu-Barcianu par- tea I. (Carte autorisata de On. Min. alu culteloru si Intruc- tiunei publice Nr. 3458, Aprilie 12 anulu 1878). Se afla de vendiare la librari’a Socec, frații lonitiu si Niculescu (pasa- giulu Romanu) pe pretiu de 2 lei. Depositulu la tipografi’a N. Miulescu, Calea Victoriei Nr. 32. 3. Prin infiintiari de bazare, in care sd se cumpere si sd se venza totu felulu de lucrări casnice produse de Ro- mânce. — Resursele pentru ajungerea scopuriloru de mai susu, suntu acestea: , a) Cotisatiuni de 24 Lei pe anu dela domnele Romane care sunt si care se voru mai inscrie intre membrele active ale societatiei. b) Cotisatiuni de 36 Lei pe anu dela domnii aderenti, cari voru mai primi a sustîne scopurile societatiei. c) Donatiuni, legaturi si subventiuni acordate de persdne bine-voitdre seu de institutiuni de ori ce felu, ai cărpru re- presentanti voru fi numiti membri de onore, sustinetori ai Societății. d) Emisiuni de 1000 obligațiuni nominative a 25 lei una, garantate in fondulu marfuriloru ce se voru cumpără pentru bazare, purtându dobanda de 5°/₀ pe anu si rambur- sabile prin sorti. Conducerea asociatiunei F u r n i c ’ a este incredintiata unui comitetu de domne, compusu din 21 membre sub presiedinti’a d-nei Elena C. Cornescu. Representarea intereseloru finan- ciare, judiciare ale acestei societăți sunt incredintiate comite- tului de emisiune, compusu din d-nii C. Porumbaru, D. C. Butculescu, generalu C. Davil’a, Th. Nica si Elie Bozianu. Aducdndu acest’a la cunoscinti’a tuturoru domneloru si domniloru, cari voru apretia folosinti’a inițiativei luate de noi, rugamu pe toti a dâ acestei asociatiuni binevoitorulu d-loru spriginu pentru ajungerea romanescului scopu ce se urmaresce. Presiedent’a Societatiei F u r n i c’a Elena C. Cornescu. Representantele Comit, emisiune!. C. Porumbaru. „FURNIC’A“ Asociatiunea domneloru romane pentru desvoltarea industriei casnice. APELU Pentru, propagarea si desvoltarea industriei casnice. Alături cu silintiele ce depunu principalii barbati de stătu, fără distinctiune de partide politice, si membri diferi- teloru asociatiuni economice, pentru a cuceri cătu s’aru pute mai curendu indepedenti’a economica a tierei, s’au constituita si Domnele Romane, din societatea Concordi’a Romana, intr’o asociatiune deosebita sub devis’a: Fur ni c’a, avendu de patrona pe Majestatea S’a Regin’a Elisabet’a. Scopulu ce si-a propusu a urmări Societatea Furnic’a, este de a incuragia si desvolta industriile casnice prin urma- tdrele mijloce: 1. Prin propagarea intrebuintiarei de preferintia a pro- duseloru industriei casnice in loculu fabricateloru streine. 2. Prin respandirea intre femeile lucratore de instru- mente perfecționate practice, si modeluri de lucrări, care se Ie facilite o producere mai mare si mai perfecta. Diverse. Podulu celu mai inaltu din lume se construesce acumu in statulu Pennsylvani’a. Podulu va trece peste luciulu fluviului Kingn’a la-o inaltime de 91.74 metri; albi’a riului este deja 640 metri deasupra marei. Ferulu ce se va intre- buintia la acestu podu lungu de 625 metri, va cantari 180,000 kilograme; cheltuelile sunt prevediute la 1.500.000 franci după contracta, podulu trebue se fie gat’a intr’unu anu de dile. Comitiv’a Tiar ului. — In Petersburg a aparutu list’a oficiala a tuturoru persdneloru, cari in anulu curenta voru forma suit’a lui Alexandru III. Sunt 348 persdne, intre cari 248 ruși, 65 germani, 11 finlandeji, 10 gruzini, 7 Poloni, 2 greci, 2 Romani, 1 Armenu, 1 Persianu si 1 Tataru. 12 sunt membri casei imperiale, 3 duci de Leuchtenberg, 2 principi de Oldemberg, 1 principe de Sachsen-Altenburg, 1 principe de Ho- henlohe-Waldenburg, 1 principe persianu (Riza-Kuli-Mirza), 1 ex-printiu de Mingrelia, 1 Sultanu (Cinghis-Chan), 8 principi serenissimi, 28 principi, 44 comiți, 24 baroni si 222 nobili. 32 O armata noua — In Londr’a exista de multu asiâ numit’a „armata a beatificantiloru", cu care acum va concură o alta „armata eclesiastica“, ai cărei membri apartienu bise- ricei englese de stătu. Acesta armata noua, condusa de câți-va clerici, imiteza intru tote pe beatificanti. Intr’o săra acești curioși sfinți, comandati de „capitanulu" loru, părintele Wilson Carlisle, au pornitu cu music’a si steguri prin districtulu West- minster: după ei s’a luatu o mulțime de ștrengari, strigandu si aruncăndu cu noroiu si oua clocite in acei resboinici sfinți. Ajungăndu la cuartierulu loru generalu si voindu să’si faca rugăciunile, mulțimea a inceputu se cânte lucruri prea profane, incătu in cele din urma a trebuitu se intervină adeveratii sol- dati si politi’a spre a potoli scandalulu. E unu pasu ore dela sublimu la ridicolu? (După „Timpulu"). editiunea I. se pote comanda la tote librăriile, atâtu in tiera câtu si in afara, era de adreptulu se pote trage prin posta sub banda in cruce, mai usioru si mai siguru, cu spese numai de 10 cr. J pe lângă mandatu (Anweisung). Din căte 10 exemplarie cum- perate dintru odata se dă unulu gratis. Dela 30 păna la 100 ' exempl. se dâ rabatu 2O°/o. Mit¹*- Acei domni, cari inca n’au administratu pretiulu exemplarieloru din editiunea I. sunt rogati, câ se binevoiesca | a o incassâ cătu mai curendu si a o inaintâ la dlu cassariu | Visarionu Romanu in Sibiiu, câ să se pota coperf | spesele editiunei II. | Se nu uitamu, câ editiunile in celelalte trei limbi mergu Ș parte mai mare gratisu, mai virtosu in străinătate, si acelea bani costa. A esitu de sub tipariu: Memorialu compusu si publicații din însărcinarea conferentiei ge- nerale a representantiloru alegatoriloru romani adu- nati la Sibiiu in dilele de 12, 13 si 14 Maiu st. n. 1881, prin comitetulu seu esmisu cu acea ocasiune. Sibiiu, tipariulu tipografiei archidiecesane 1882. For- matu 8-vo 144 pagine tipariu frumosu, in care s’au stracuratu numai puține erori tipografice. După ce acesta editiune I de doue mii exemplarie s’a si trecutu in doue luni, au aparutu in tipografi’a W. Krafft, Sibiiu 1883 din același Memorialu editiunea a dou’a avutîta cu actele adunarei si cu părțile cele mai intere- sante ale desbateriloru conferentiei electorale din Maiu 1881, prin urmare cu unu suplementu de cinci cole asiâ, câ acest’a a dou’a editiune este de 15 cole tipărite, care aru face circa 100 cole scrise. Din suplementulu acestui operatu istoricu si¹ juridicu reflectamu anume la protocolulu adunarei, intru care se cu- prinde si catalogulu exactu alu tuturoru membriloru verificati ai acelei conferentie memorabile, cu positiunea loru sociala si cu tînutulu din care au fostu aleși si delegati. Totuodata sun- temu siguri, câ publiculu nici-decumu nu va trece cu vederea mai virtosu acelea discursuri eminente, care au fostu decisive intru a concentra tote voturile intru unu singuru votu. De si editiunea a dou’a costa cu ¹I₃ parte mai multu decâtu a costatu editiunea I a acestui memorialu, totuși pre- tiulu i s’a pusu numai 1 fl. 20 cr. v. a. Memorialulu editiunea II. precumu si acelasiu memorialu tradusu in limbile germana, magiara, francesa după Nr. 3/1883 desp. VI. Concursu. Pe bas’a concluseloru aduse de cătra adunarea generala a despartiementului VI Dev’a, tînuta in opidulu Dobr’a la 5/17 Decembre 1882 si in conformitate cu aprobarea acelor’a prin comitetulu centralu dițj Sibiiu adNr. 494/1882, subcomi- tetulu amintitului despartiementu escrie concursu pentru 8 aju- torie, si anumitu 6 ajutorie ă 8 fl. v. a. si 2 ă 6 fl. v. a. menite pentru elevi aplicati la vre-o meseria seu la vre-unu ramu de industria, ori comerciu, de pe teritoriulu despartie- mentului VI (Dev’a). Cei ce dorescu a se impartasf din acele ajutorie, au se substerna cererile loru la subscrisulu diriginte alu despartie- mentului VI in Dev’a celu multu păna la 19/31 Mar- tin 1883. Cererile intrate mai tărdiu, nu se voru lua in consi- derare. Cererile au se fia instruate cu urmatdriele documente: a) „carte de botezu", din care se se vedia, că concu- rentele este romanu; b) „atestatu scolasticu" seu privatu, din care să se vedia, că petentulu scie celu puținu ceti si scrie romanesce; c) „declaratiune" dela părinți, seu tutori, prin care ace- știa se obliga, că voru lasâ pre fiii seu pupilii loru se invetie meseri’a la care sunt aplicati, si că concurentulu e seracu si nu capeta din altu locu vre-unu stipendiu seu ajutoriu; d) „atestatu" dela măiestru, din care să se vedia, câ concurentele la ce ramu si la cine este aplicatu, si câ are portare buna. Din siedinti’a subcomitetului despartiementului VI (Dev’a) tînuta in Dev’a la 4 Februariu 1883 st. n. loanu Papiu, F. H. Longinu, diriginte. actuariu. Editur’a Asoeiatiunei transilvane. Redactoru: G. Baritin. Tipariulu tipografiei archidiecesane.