Nr. 15-16 Sibiiu, 1—15 Augustu 1882. Anulu XIII. TRANSILVANIA. Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acesta foia ese câte 2 cole pe luna si costa 2 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asociatiunei. Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe câte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii colectori. Sumarii!: O escursiune botanica in Romani’a si Dobrogea (urmare). — Regin’a României si Dor’a d’Istri’a. — Darvi- nismulu (urmare). — Petrecerea mortului (bocetu). — Publicarea baniloru incursi la Cass’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu dela 15 Decembre 1881 pana astadi. O escursiune botanica in Romani’a si Dobrogea, de Dr. A. P. Alexi. (Urmare). VIII. Malvaceae I). C. Malvaceele (Nălbile). 14. Malva silvestris L. Nalba de pădure s. selbatica. R. fusiformu-ramificata. T. culcata (preocumbenta) ascendenta s. erecta, ramificată, imprastiatu-pilosa, (sparsu- pilosa) precumu este intrega plant’a. F. petiolate, re- nichiforme s. cordatu-suborbiculare; 5—7 slabu-lobate s. superiorele palmatu-5—7-fidate, lobii neegalu-crenati. FI. cumulate cate 2—6 in axilarele foiloru. Pedunculii erecti si pe timpulu maturitatii fructului. Corol’a 5- petala. Calicele 5-fidatu. Involucrulu calicelui 3 fo- liatu. F. dela involucrulu calicelui oblonge. Petalele de j—p ori mai lungi decătu calicele, profundu emar- ginate la unghitia desu-barbate. Carpetele foveatu- rugose. glabre. T. 0’5 păna 1 metru. FI. purpurie deschise si forte mari. XVI. 4. © luliu—Augustu. Pe rituri, lănga drumuri, siantiuri. Leg. Faurei. (Rchb. ic. f. 4840; Bmgt. 1436; Sch. En. pl. n. 760; F. En. pl. n. 658; Kan. Pl. R. n. 356; Ad. et Cor. n. 424). Nota. Acesta planta este forte respandita câ si M. vulgari* Fr., cu deosebire in Greci’a unde cresce selbatica pe tote pasciunile si in tote grădinile. Inca in timpurile cele vechi se folosiâ câ un’a. din cele mai plac- ente plante culinarie apoi se folosiâ in medicina la b61e interne si esterne. Medicilorp elini erâ cunoscuta sub numirea de uaka.jfi] (dela țidkâoow). Plutarchu si Luculu spunu cumcâ acesta nalba serviâ de comunu câ alimentu omeniloru celoru seraci. Dara folosulu ei este astadi introdusa in medicina. Flores et herbae Malvae sunt destulu de cunoscute in .medicina si se prescriu cu deosebire la prepararea gargarismeloru la bole de grumadiu, la scalde etc. Se mai folosesce si câ alimentu la animalele rumegatorie. 15. Althaea officinalis L. Altea oficinala, vulg. Nalba alba. R. la inceputu fusiformu-ramificata mai tărdiu for- media o rizoma grosa orisontala, cilindrica. T. erecta simpla s. ramificată, mole-tomentosa precum/u este in- trig’a plant’a. F. petiolate, inferiorele cordatu-suborbi- culare, slabu 5-lobate, celelalte ovate s. ovatu-oblonge, deformu-3-lobate; lobii neegalu-crenati s. duplu-crenati, Ped. axilari, mai adese ori ramificați si pluriflori mai scurti decătu foile, formandu unu racemu compusu, fo- liatu s. la vîrfulu tulpinei golu (nudu). Calicele 5-fidatu. Involucrulu calicelui 9-fidatu cu lacinie lanceolate, acuminate. Corol’a 5-petala. Carpe- lele numerose, monosperme, nedehiscente. T. 80—170 cm. F. verdi, moi, albe s. pubescente. XVI. 4. 4 Miu—Augustu. Prin pasciuni, siantiuri, garduri, drumuri. Leg. Megidie langa drumulu de feru si lacuri. (Rchb. ic. f. 4849; Bmgt. 1430; Sch. En. Pl. n. 750; F. FI. Tr. n. 661; Kan. Pl. Rom. n. 351; Ad. et Cor. n. 420). 16. Lavathera thuringiaca L. Lavatera turingiaca. R. fusiformu-ramificata. T. erecta, ramificată, ier- bacee de desuptu hirsuta, desupr’a tomentosa precumu sunt si petiolele, pedunculii si calicele. F. petiolate, slabu 5-lobate, pe dosu tomentose, pe fația pubescente s. sub- glabre, superiorele 3-lobate cu lobi neegali-serati. FI., pedunculate, solitare in axilariele foiloru, la vîrfulu ra- miloru confluente in unu racemu scurtu s. in unu corymbu. Calicele 5-fidatu. Involucrulu calicelui 3-fidatu cu lacinie ■ ' .TI 15 114 suborbiculare, scurtu-acuminate. Corol’a 5-petala; Peta- lele de 3 ori mai lungi decătu calicele, profundu-emar- ginate s. duplulobate. Carpelele numerose, monosperme, nedehiscente. T, 50—100 cm. F. pe dosu glaucosa. Fl. forte mari, palidu-rosii. XVI. 4. 4 luliu—Augustu. Pre locuri uscate,ₑ lănga drumuri, marginea padu- riloru. Leg. Buzeu, Macinu. Este forte cautata de albine. Syn. Olbia thuringiaca Medic, v. F. Fl. Tr. n. 666. (Rchb. ic. f. 4854; Bmgt 1438; Sch. En. Pl. 748; Kan. Pl. Rom. n. 354; Ad. et. Cor. n. 422). 17. Hibiscus Trionum L. Zamositia besicdsa. R. fusiforma. T. procumbenta s. ascendenta, rami- ficată, hispida precumu e plant’a intrega. Foile petio- late, inferibrele cordatu-orbiculare ; puținii 5-lobate, su- peridrele 3—5-fidate; laciniele oblonge, duru s. pinnatu- fidatu-dentiate. Pedunculii axilari, uniflori, asemenea de lungi s. mai scurti decătu foile. Involucrulu calicelui ierbaceu impartitu in 12 foi lineare. Calicele 5-sepalicu, cuticularu semi-5-fidatu, umflatu, venosu, 20-striatu. Co- rol’a 5-petala. Staminii monodelfici. Stili 5. Capsulele 5-lobate, 5-locularie; Loculele despărțite la midilocu prin părete, cu un’a seu mai multe seminție. Tulpin’a 20—70 ctm. Florile mari, palidu-sulfurii. Infloresce numai la lumin’a sorelui căteva cesuri. XVI. 4. 0 luliu—Augustu. Prin semănături, pasciuni. Leg. Ploiesci, Buzeu, Macinu. Amu vediutu si la Giurgiu pre lănga drumuri. Nota. Se cultivedia si prin grădini. (Rchb. ic. 4860; Bmgt. n. 1439; Sch. En. n. 793; F. Fl. Tr. n. 667; Kan. n. 347; Add. et Corr. 416). IX. Hypericineae I>. C. Hiperieineile (Po- siarnitiale). 18. Hypericum perforatum L. Posiarniti'a vulgara (vulg. Sunatore, Sanitare). R. fusiformu-ramificata, multicipita, cu stoloni sub- terani filiformi. T. erecta s. ascendenta, ramificată sub- cilindricu-ancipita, nearipata, glabra precumu este in- trdga plant’a. Foile ovale, oblonge s. oblongu-lineale, obtuse, intregi, pellucidu-punctate. Fl. mai totudeun’a multiflore in cime paniculatu-compuse. Calicele 5-sepa- licu. Sepalele lanceolate arareori eliptice, acute s. acu- minato, cu margini intregi, eglandulose de 2 ori mai lungi decătu ovariulu, Staminii 50—-60. T. subfructi- cosa. Fl. galbina (flava). XVII. 3. 4 luniu—Augustu. Prin tufisiuri, pe cămpuri, rituri, lănga drumuri in regiuni inferiore păna montane. Leg. Faurei. (Rchb. ic. 5176; Bmgt. n. 1604; Sch. En. pl. Tr. n. 775;, F. Fl. Tr. n. 673; Kan. Pl. R. n. 346; Ad et. Corr. m 415). < 19. Hypericum elegans Steph. Posiarnitia eleganta. R. fusiformu-ramificata, multicipita, cu stoloni fili- formi, subterani. T. erecta, subancipita. F. din basa cordate lanceolate s. ovate, pe margine atropunctate, pe discu pellucidu-punctate. Sepalele lanceolate, acute, fim- briate; fimbriele mai scurte decătu diametrulu trans- versalu alu sepaleloru, la apice (vîrfiu) glandulosulate. Pet. obovate crenate, pe margini negru-glandulbse. S. puncticulate. Pe coline, vii, rituri, locuri de fația. XVII. 3. 4 luniu—Augustu. Leg. Buzeu. Syn. H. Kohlianum Spreng. H. elegans. Stev. Wild. Sp. 3. 1396; Rchb. ic. 5190. (Sch. En. pl. n. 776; F. Fl. Tr. n. 682; Kan. Pl. R. n. 343; Add. et. Corr. n. 412). Nota. Tote Hypericineile contienu mai multu ori mai puținu unu sucu particulariu de colore galbina s. roșia numitu Hypericinu, carele se afla cu deosebire in punctele cele pellucide, seu in glandurile succifere precumu si in glandurile negre., Partialu se afla in flori, deca se freca printre degete, pelea capeta o colore roșia câ sângele, ce se numesce si sângele lui loanu. Din flori de H. comunu se preparedia prin ferbere asia numitulu Oleum hypericum, ce mai inainte se folosiâ si in medicina. In giurulu Naseudului este usitatu ca medicina poporale cu deo- sebire la anumite morburi femeiesci. Hypericinulu amestecatu cu spirtu de vinu se folosesce la coloritu. In unele locuri se usita la colorirea vinarsului (rachiului,). In vremi mai vechi se culegea acesta planta in noptea St. loanu si se conserva câ unu midilocu sympateticu si pentru suculu celu rosiu de unu bunu midilocu aparatoriu contr’a vrajitoriloru, strigoiloru ăi a tuturoru duhuriloru rele. Fetele si acum’a mai au datina de a storce florile acestei plante invelindu-le in o pandia si din petele cele roșii născute din ele ’si pro- fetiescu sortea in viitoriu. Cele mai multe Hypericinee se cultivedia câ flori de gradina. X. Papiliouaceae I<. Papilionaceile. 20. Ononis spinosa L. Ononida spinosa, vulg. Sudarea calului (dsulu iepurelui, Darmotiu) spinosu Br. Sulcina spinâsa. Su- darea capului. Suddrea calului. Salasitore. Por. R. fusiformu-ramificata, pluricaula. T. subfructicosa, erecta s. ascendenta, neradicaula, monoserialu-vilbsa, pro- vediuta câ si calicele cu peri simplii, scurtati, glanduli- ferenti si mai multu ori mai puținu conspersi (impras- ciati), căte odata subglabra, ramosisima, ramii tineri cu deosebire dela ramii cei inferiori excurenti in i—2 spini subulati. F. impreuna cu stipolele glandulosu-pe- rosa s. subglabre, inferibrele 3-mere, superibrele si late- ralele simple. Foliolele si foile simple lanceolate păna ovale, obtuse, denticulatu-serate. Stipolele subovate, con- crescute, denticulate. Fl. brevipetiolate, in axilare mai 115 multu solitare, cele dela capetele ramiloru seu ale ra- mureiloru formedia racemuri foliose întrerupte săi agregate. Cal. g-sepalu, la maturitate deschisu, pu- cinu mai mare, egale s. mai scurtu decătu pastaîa oviforma. Sem. verucosulata. T. 30—70 ctm. virgulata, Florea mare. XVI. 3. 4 Iun iu—Augustu. Pre pasciuni, langa cai, pe câmpuri. Leg. Megidie, pe araturi. Syn. O. arvensis fl. Lm. Sch. Eu. pl. Tr. n. 885. (Bmgt. n. 1475; F. Fr. Tr. n. 766; Br. Pr. Fl. rom. p. 105; Kan. Pl. R. n. 423 ; Ad. et. Corr. n. 496). Nota. Atătu acest’a specia cătu si O. arvensis L. O. hircina Jacq. se folosescu cu deosebire radacin’a in farmacie. Radix et kerba Onoms sunt destulu de cunoscute atătu in medicina cătu si in veterinarie. 21. Medicago falcata L. Luzerna in forma de secere — vulg. Colbacesa in forma de secere Br.; Cobelcesca vulgara Por. R. fusiformu-ramificata, multicipita. T. procumbenta s. ascendenta, ramdsa, impreuna cu dosulu foiloru pu- bescenta s. mai glabra. Foile 3-mere. Folidlele mucro- nate, cătra vîrfu dentiate, dela foile inferiore oblongu- cuneate, dela cele superidre linealu-cuneate. Stipolele ovatu-lanceolate, subulatu-acuminate, inferiorele dentiate. Racemulu multifloru, scurtu adese ori subcapitatu. Pedunculii mai scurti decătu calicele, după deflorare erecti. Corol’a caduce, carina obtusa. Staminii didelfici ne- concrescuti cu coron’a. Păstăi’a inerma, falcata s. in- tărsa in unu singuru ciclu, reticulatu-vîndsa, pubes- centa s. patentu-perosa s. glandulosu-perosa. T. 10—25 ctm. patentisimu-ramosa. Florea flava (galbina). XVII. 3. 4 luniu—Septembre. Pe rituri, coline, pasciune. Leg. Constanti’a. (Bmgt. n. 1597; F. Fl. Tr. n. 773; Sch. En. pl. Tr. n. 896; Br. Pr. Fl. r. pag. 103; Kan. Pl. R. n. 426; Ad. et Cor. n. 499). Nota. Acesta specia câ tote speciele de Luzerna este forte res- pandita, forte buna si folositore la nutrirea viteloru. De aceea in multe locuri se cultivedia câ si cerealele. Este de insemnatu cumcă acesta planta este transportata la noi din Oriente si astadi aclimatisata in tota Europ’a. Mai antăiu s’a adusu din Media prin Alexandru celu mare in Elad'a, era de aici la an. 1550 prin Heracles Lucho la Veneti’a, de aci prin episcopulu Montigli in sta- tulu papala si in Lombardi'a, de unde in urma s’a respanditu in tota Europ’a ma chiaru si in Americ’a. Acesta planta folositore este persecutata căte odata de unu mare duslmanu, unu burete parasitu (mycetes) numitu Rhizoctonia Medicaginis, carele face se se usuce de multe ori grădini si livedi întregi cultivate cu Luzerna. 22. Melilotus alba Desrouss. Sulcina alba, Trifoiu mare, P. R. fusiforma. Tulpin’a erecta s. ascendenta, ramdsa, glabra câ si intrega plant’a s. glabra in cea mai mare parte. Foile 3-mere. Foliolele obtuse, argutu-serate, foliolele foiloru inferiore obovate s. eliptice, ale foiloru su- peridre oblonge s. oblongu-lanceolate. Stipolele lanceo- latu-subulate, intregi s. cele ale foiloru inferiore 1—2 .dentiate. Racemii axilari, nudi, laxi si mai in urma elon-, găti. Pedicelele numai jumetate asiâ de lungi câ calicele. Aripele si carin’a egale de mari, inse mai scurte, de- cătu vexilulu. Pastaile ovate, obtuse, mucronate, reti- culatu-rugosa, pre sutur’a superidra obtusu-carinate, gla- bre. Calicele 5-dentiatu. Corol’a caduce. Stăm, didel- fici, neconcrescuti cu corol’a. T. 25—50 ctm. Florea alba. XVII. 3. @ luliu—Septembre. Pre rituri, araturi, lângă drumuri. Leg. Constanti’a, la malulu Marei negre, spre nordu’ dela Constanti’a. Syn. M. vulgaris Host. Fl. dan. t. 1705; Wild. En. 750. M. bucantha Coch ap. D. C. Trifolium Melilotus oflicinalis fl. L. Trifolium album Lois. Melilotus Petitpierreanum Wild. (non Rchb.) M. officinalis nivea Bmgt. 1566). M. arguta Rchb. exc. germ. p. 299). (F. M. n. 2685; F. Fl. Tr. n. 782; Sch. En. pl. Tr. n. 909; Kan. Pl. R. n. 435; Ad. et Cor. n. 511). 23. Melilotus officinalis Desrouss. Sulcina officinala vulg. Erba de petra. R. fusiforma. T. erecta, ascendenta s. procumbenta, * glabra câ intrega pl. seu glabra numai in cea mai mare parte a plantei. F. trimere. Foliolele obtuse, argutu- serate ; foliolele foiloru inferiore obovate s. eliptice dela foile superidre oblonge s. oblongu-lanceolate. Stipolele lanceolatu-subulate, intregi s. cele dela foile inferiore 1—2 dentiate. Racemii axilari nudi, laxi si in urma elongati. Pedicelele mai scurte decătu calicele. Aripele si calicele egali, inse mai scurte decătu vexilulu. Pastaile ovate, obtuse, mucronate, transversale rugosa-plicate, la sutur’a desupr’a rotundite, obtusu-carinate glabre. T. 20—95 ctm. Fl. galbina. Pe timpulu inflorirei are unu mirosu petrundiatoriu, in stare uscata este si mai mirositoria. XVII. 3. Q luniu—Septembre. Pre araturi, rituri, siantiuri, drumuri. Leg. Faurei. Syn. M. Petitpierreana Rchb. exc. germ. p. 498. Schur sert. n. 701 var. b. Trifolium Petitpierreanum Hayne Arz. Gew. 2, t. 33. M. officinalis Desf. Bmgt. 1566. M. arvensis Wallr. M. officinalis var. a L. (Sch. En. pl. Tr. n. 907; F. Fl. Tr. n. 783; Kan. Pl. R. n. 432; Ad. et Cor. n. 508. Nota. M. alba cresce alta data păna la mărime de 1’5 metru, mai alesu in Americ’a, de unde s’a adusu la a. 1828, inse avendu unu mirosu de totu prea tare, nu se folosesce câ nutretiu uscatu pentru vite. M. officinalis se afla spontaneu. Are unu gustu amara. Flârea, este cautata de albine. 15* 116 24. Lotus corniculatus L. Lotu corniculatu; vulg. Ghisdeiu (visdei/u) co- rnrnu. Trifoiște cornurata, Trifoiște coltiurată Por. R. fu'siformu-ramosa, multicipita. T. procumbenta s. ascendenta, ramosa, glabra impreuna cu foile si cu cali- cele imprastiatu (disit)-perdsa s. villosa. F. 3-mere, la âparintia 2 jugatu-fidate pentru ambele stipole, equifor- mate cu foliolele. Foliolele lineale păna obovate, intrigi, acute si obtuse. Florile petiolate în cyme axilare, ori- sontalu-patente s. pendulate precumu sunt si pastaile. Pedunculii de 4—5 ori mai lungi, decătu foile. Calicele 5-dentiatu s. 5-fidatu. Dinții calicelui, din o basa j-ungulara subulati mai egali, asemenea de lungi, cu tubulu inainte de eflorescintia confluente s. connivente ; aripele lanceolatu-obovate. Corol’a caduce, carin’a sub- romboidala, rectu-ascendenta. Stăm, didelfici neconcres- cuti cu corol’a. Pastaile lineale, cilindrice, recte. Florile galbene flavescente. XVII. 3. 4 Maiu păna tdmn’a. Pe rituri, pasciune, araturi. Leg. Megidie, Buzeu, Ploiesci. Syn. L. arvensis Schkh. t. 211. (Bmgt. n. 1530; F. Fl. Tr. n. 824; Sch. En. pl. Tr. n. 949; Br. Pr. Fl. r. p. 96; Kan. Pl. R. n. 459; Ad. et Cor. n. 538). Nota. Acesta planta este forte folositore câ nutrementu pentru vite, de aceea se si semina in estensiuni mari. De 6ra-ce este forte «cantata de albine, se cultivedia de cătra agricultori, 25. Coronilla varia L. Coronitia pestritia Br. Coronitia varia, vulg. Samachisia, Coroniste Por. R. cilindrica, ramosa, repenta. T. erbacea, decum- benta s. scandenta, ramosa, impreuna cu foile glabra s. sparsu-pilosa (imprastiatu-perosa). F. pennate, glauce, mai multu 10-jugale. Foliolele oblonge s. ovate, întregi, obtuse s. emarginate. Stipolele lanceolate, libere, sesile la basea petiolului, rapede marcescente (vesteditore). Cimele axi- lare, lungu-petiolate cu 12—20 flori. Pedicelele de g ori mai lungi, decătu tubulu calicelui. Calicele 5-den- tiatu, aprdpe bilabiatu. Petalele brevi-unghitiate, unghiti’a egale cu calicele. Pastaile 4 ungulare, 3—12 articulate, moniliforme, la geniculi munite cu unu inelu prominentu, arenatu-patente. T. 30—90 ctm. Fl. albe s. rosee, de regula ve- xilulu rosiu, aripele si carin’a albe. XVII. 3. 4 luniu—Septembre. Pe rituri, coline, araturi, drumuri, dumeturi. Leg. Buzeu, Ploiesci, Faur ei. Vediutu la Giurgiu. (Bmgt. n. 1562; Sch. En. pl. n. 990; F. Fl. Tr. n. 863; Br. Pr. Fl. r. p. 107; Karn Pl. R. n. 460; Ad. et Cor. n. 540). Nota. Acesttu planta apârtieue celoru veninose. TFiZMirand comu- nica in Handbuch der Botanik p. 236 cumcă 2 fete au muritu in urm’a Sucului ce l’au storsu dela acesta planta si l’au luatu că medicamenta contr’a friguriloru. 26. Onobrichis sativa Lam. Sparceta cultivata Br. Sparseta vulgara. Espar- seta Por. R. fusiformu-ramosa, cespitosa, multicipita. T. as- cendenta s. procumbenta, simpla, impreuna cu foile glabra s. sparsu-pubescenta. F. pinnate. Foliolele eliptice oblonge s. linealu-oblonge, întregi, obtuse. s. emarginate. Fl. lungu- petiolate in racemi axilari. Racemii la inceputu conden- sati, ovati apoi elongati, sublineali. Aripele forte mici, mai mici decătu calicele. Carin’a mai lunga decătu ve- xilulu. Pastaile cu marginele anteriore carinate, cu dis- curile elevatu-reticulate cu marginile si discurile spinosu- dentiate. Dinții jumetate asiâ de lungi ca latimea caninei. Areolele midilocii ale reticulei mai mari. T. 20—90 ctm. Florile roșie cu vergi purpurie. XXVII. 3. 4 Maiu—Augustu. Pre rituri, coline, marginea araturiloru, lănga drumuri. Leg. Macinu. Syn. Hedysarum Onobrychis L. Jacq. A. t. 352. Stunn. H. 19. Fl. d. T. 2243. (Bmgt. 1557; Sch. En. pl. n. 996; F. Fl. Tr. n. 868; Br. Pr. Fl. r. p. 106; Kan. Pl. R. n. 478; Ad. et Cor. n. 565). Nota. Acesta planta este in privinti’a folosului, indata după tri- foiu si luzerna, ofere unu bunu nutrementu animaleloru domestice, cu deosebire pentru acelea ce ne dau lapte, de aceea se bucura de o cul- tura estinsa. Ii priesce bine cu deosebire pre substratu de varu si de creta. Florea este cautata de albine. 27. Vicia tenuifolia Roth. Vica subțire in foi; Maz arie he. Rhiz. cilindrica, ramâsa, repenta. T. precumbenta, scandenta s. erecta, ramosa, impreuna cu foile perosa. Foile pinnate, 8—12-jugale, terminate in căte unu căr- celu simplu s. pluri-furcatu. Foliolele oblonge, lanceolate s. lineale, intregi, acute s. obtuse, nervosu-venosa, cele infime patentu-perosa. Stipolele semihastate, intregi. Ra- cemii lungu-pedunculati, multiflori, condensati, axilari, mai lungi decătu florile. Calicele 5-dentiatu. Dinții din o basa larga deodata subulati forte scurti. Lamina vexiluhti inca odata asia, de lungă ca, unghiti’a. Pastaile linealu-oblonge, glabre, pendulate. Stipetele pastailoni mai scurte, decătu calicele. T. 20—100 ctm. Florile 15—20 m/m. de colore violaceu-cerulee, aripele mai palide s. chiaru albe. Pa- staile păna la 25 m/m. lungi si păna la 5 m/m. late. XVII. 3. 4 luniu—Augustu. Pe marginea pădurilor^ pe coline, rituri. Leg. Faurei. Syn. V. cracca var. tenuifolia Spen. var. a) angustissima Neilr. Fl. v. Wien si Fl. Niederost. pag 959. (Bmgt. n. 1515; Sch. En. 1002 ; F. Fl. Tr. n. 880; Kan. Ad. et Cor. n. 592). < 28. Lathyrus tuberosus L. Latiru tuberosu, vulg. Linte tuberăse, vulg. Linte de rîtu Por.; Mazariche gulidsaMv. 117 Rhiz. cilindrica, ramosa, repenta, munita cu tabere oblonge seu subrotunde. T. procumbehta seu scandenta simpla seu ramosa, 4 ungulara, câ si petiolele nearipata, glabra câ intrega pl. F. unijugatu-pinnate, terminate in unu cărcelu simplu s. plurificatu, Foliolele ovale s. oblongu- ovate intregi obtuse s. acute. Stipolele semisagitate, în- tregi. Pedunculii axilari, racemosi, 2-pluriflori, mai lungi decâtu foile.. Calicele 5-fidatu s. 5-dentiatu. Dinții su- periori scurti, 3-ungulari. Pastaile lineali, oblonge, gla- bre reticulatu-venosa. Sem. subnodosa. T. 35—100 cmt. Fl. purpurie. XVII. 3. 4 luniu—Augustu. Pe araturi, vii, rituri, prin vii. Leg. Faurei, Ploiești. (Bmgt. 1495; Fl. dan. t. 1463; Sch. En. pl. n. 1056; F. Fl. Tr. n. 904; Br. Pr. Fl. r. p. 83; Kan. Pl. R. n. 488; Ad. et Cor. n. 573). Nota. Agricultorii numera acesta planta intre cele ‘■nefolositârie (buruiene) si cerca se o stirpesca din araturile loru. Tuberele le sapa si manca porcii. Unele popdra precumu Tatarii se servescu de aceste tu- bere pentru a pregăti mancari plăcute. Pregătirea se face in multe mo- duri câ si din tuberele baraboiloru (cartofiloru). In Germani’a se folosescu aceste tubere la ingrasiarea de porci, pentrucă sunt forte avute in amilu. Florile sunt cautate de albine. (Va urma). Regin’a României si Dor’a d’Istri’a. Reproducemu cu o deosebita plăcere urmatoriulu ar- ticulu din „La missione della Dona.“ Elu a esitu din pen’a d-nei Id’a Melisztrgo Vegezzi-Ruscalla, fiic’a con- sulului României dela Torino (Italia). Romani’a, care d’abiâ de câtu-va timpu a scuturatu jugulu strainu, dupa-ce a lasatu atâti’a fii ai sei pe cam-, piile Bulgariei luptandu vitejesce in contr’a turciloru, după ce a atrasu admiratiunea Europei intregi prin luptele din pregiurulu Plevnei; acumu, incetandu resboiulu, remanendu libera si independenta si proclamandu-se regatu, cauta glori’a in câmpii industriei si comerciului si in luptele roditore ale sciintiei. Se observa o repede înaintare a arteloru frumose; literatur’a mai cu sema infloresce si se afla intr’unu periodu de mare desvoltare. Acest’a pentru câ Regin’a României, care e o invetiata cultivatore a ar- teloru si literaturei, protege pe literati si Ea insasi ’si-a luatu sarcin’a de a face cunoscuta literatur’a romana in afara. Ascunsa de altmintrelea sub modestulu pseudo- nimu de Carmen Sylva, a publicata unu volumu din poesiile celoru mai de căpetenie scriitori romani pe cari Ea ’i-a tradusu cu eleganția in nemtiesce, volumu care a fosta primita forte bine de teribilii critici din Lipsc’a si Berlin. Tient’a Reginei e fâra indoiela maretia si no- bila, cu totuiu demna de Ea, care iubesce atâțu de multu a dou’a sa tiera. Pe dreptu cuventu Romanii se lauda cu Regin’a loru, care e indiestrata cu unu mare, geniu, de o energie nu comuna si in sfersitu cu unu alesu feliu de a simți si de a cugetâ. Afara de aceste calitati toti ’si aducu aminte de ceea ce facil Ea in timpulu resboiului dela, 1877—78, in care se aratâ pe atâtu de mare patriota, pe câtu de buna si caritabila. E destulu se âmintimu câ se aflâ acolo unde ranitii cereau ingrigire, in spitaluri, in am- bulantie si chiaru pe campulu de batae. Infiintiâ cu chel- tuiel’a Sa mai multe spitale provisorii si ajutâ pe apera- torii tierei cu o iubire de mama. Entusiasmulu pe care ’lu desteptâ acesta nobila si generosa purtare a Sa fu atâtu de mare, in câtu poporulu, nemultiamindu-se de a’i aratâ simtiemintele sale cu urări continue, o numi Mum'a ranitiloru, titlu care contiene cea mai frumosa lauda ce se pote face Reginei. Elisabet’a a României e de o activitate minunata. Ea se ocupa de literatura, de pictura si de musica, si cu tdte acestea nu uita pe copiii seraci protegiati de Dens’a si nici chiaru plictisitoriulu ceremonialu de curte. Si câ si cumu acestea n’aru fi de ajunsu, Ea face stu- diile cele mai seriose asupr’a eticei sociale si asupr’a eco- nomiei politice, ba a si avuta satisfactiunea de a obtiene dela guvernu câ administratiunile publice, cumu buna-dra armat’a, spitalurile si celelalte se’si procure numai pandie tiesute de tierance. Astufeliu a isbutitu se scoția din miserie clasele serace ale tieraniloru si ale lucratoriloru, cautandu in ori ce modu se aline durerile pe cari le in- dura părțile mai puipnu civilisate ale României. Dar’, lasandu la o parte câ e regina si judecandu-Q fâra pasiune câ literata, nu putemu face mai puținu de câta se laudamu sincera pe Elisavet’a a României, fie pentru intins’a si adenc’a invetiatura care se vede in poe- siile sale, fie pentru dulceati’a si simplitatea stilului si pentru delicateti’a cugetariloru, câtu si pentru originali- tatea si singularitatea ideiloru cari mai multu se ridica in cea mai de curendu publicatiune a unei poeme filoso- fice lehov’a seu vechia legenda a Ovreiului ratacitoriu, ■ unde ’si arata tota puterea geniului Seu, pentru câ~acesta noua lucrare e in geniulu lui Fazist alu nemuritoriului Goethe. Acumu dens’a are de gandu se tiparesca Li- niștea mea, care va vede lumin’a la Berlinu. Cu alte cuvinte, Regin’a României e o femela de unu geniu exceptionalu, care va face epoca in istori’a litera- turei romanesci si a celei germane. Nu mai pucinu ilustra de câtu Ea mai e si o alta femela, princes’a Elen’a Ghic’a, Dor’a dIstria, sub care nume e in deobste cunoscuta si care de multi e crediuta dalmata seu albanesa; dar’, din contra ea e romanca, fiindu născută in Bucuresci dintr’o familia a vechiei no- bilimi romanesci. Dor’a d’Istri’a e o femeia superior a, prin profunditatea geniului multor’a din barbatii de sciintia. Ea cunosce mai multe limbi,: frantiodiesca, englediesca, nemtiesca, italienesca, grecesca moderna si cea vechia, albanesa si sanscrita; membra a Academiei de litere, și sciintie din Athen’a si a altora multe societăți scientifice si literarie, facil studii forte erudite asupr’a canteceloru 118 poporale albanese si romanești, asupr’a a grele cestiuni de etica sociala, si publică trei studii adenci asupr’a con- ditiunei femeiei: Les femmes en Asie, Les femmes en Occident si Les femmes en Orient; publică doue studii asupr’a lui Marco Polo si Giovanni del Piano Carpino si doue altele, despre Rămăyana si Mahâbhârata; tipări apoi unu mare numeru de articole, opuscule, scrisori si memorii, de cari diariele si revistele tuturoru natiuniloru se grabescu de a le reproduce. Afara de acestea, Dor a d’Istri’a e forte invetiata in archeologia. Dens’a e, cu alte cuvinte, o adeverata femeia de sciintia, nu ’i lipsesce unu spiritu finu de ob- servatiune, judecata drepta, vointia de feru si farmecu in scriere, tote calitatile cari se intrunescu pentru a face dintr’ens’a o femeia mai multu singulara de cătu rara. Romanii potu fi mândrii cu aceste doue femei, distinse literate, cari amendoue cu puterea geniului loru marescu renumele României. Ei nu potu uită de Regin’a Elisa- vet’a, pentru că Dens’a, de sf germana, iubesce din inima tier’a Sa de adopțiune si nici nu voru pute se nu’si aduca aminte de Dor’a d’Istri’a care, de sf cosmopolita, e con- cetatien’a loru, si meritele ei peregrine onoredia tier’a in care s’a nascutu. Noi putemu asigură, că aceste doue individualități asia de mari, aceste doue nume atătu de strălucite, sunt si voru remane totu-deun’a sapate alaturi cu alu lui Bo- lintihenu, V. Alexandri, I. Eliade Radulescu, A. Hurmu- zachi, Aug. Treb. Laurianu si altii, in mintea ori-cărui romanu si in acelor’a cari profesedia cultulu arteloru frumose si alu literiloru. Elisavet’a a României si Dor a d’Istri’a sunt acumu nume faimose in lumea intrega, si noi italienii nu pu- temu decătu se ne bucuramu din inima de aceste doue mari figuri de femeia, cari ilustredia celu mai frumosu periodu alu renascerei fratiloru nostrii romani. (După „Națiunea" Nr. 4). ! / Darwinismulu, (Continuare dela Nr. 14.) însemnătatea legei Huxleyane de care amu vorbitu mai susu, dedusa din cele mai esacte resultate ale ana- tomiei comparative, ne arata fără cea mai mica indoiala, că diferendele corporali in organisatiunea omului si a aceloru mai bine organisate maimutie cunoscute păna acum’a, sunt cu multu mai neînsemnate, decătu cores- pundietorea diferintia in organisatiunea moimeloru mai superiori, si a moimeloru mai inferiori. Intrebandu inca si Ontogeni’a, aflamu, că embrionii moimeloru an- tropoide si ai omeniloru consuna la olalta unu timpu indelungatu cu multu mai tare decătu embrionii moime- loru superiori, cu cei inferiori; si că intre moimitiele su- peridre ori asia numitii primati Gorill’a, Schimpans’a, Orangutanulu si Gibbonulu si intre omu in structur’a cor- pului loru — in scheletu — se afla mai puțina diferintia, decătu intre aceste Simii superiore si cele inferibre: de ex. Macaco, — Pavianulu etc. Omulu dara după tota organisatiunea si după originea sa este o genuina catarhina Simia si elu este productulu lumei străvechi din o forma catarhina necunoscuta, care a disparutu cu totulu, adeca o simia cu nasulu ridicatu. Asemenandu naturalistii anatomi’a comparativa a Simieloru cu aceea a omului, cu cea mai mare diligintia si esactitate, din trepta in trepta, in organisatiunea Si- mieloru păna la pur’a formare a omului, in cestiunea Si- mieloru, care in timpulu celu mai nou, se tractesa cu interesu passionatu, au ajunsu a stabili sententi’a demon- strata mai antăiu de Huxley: Se luamu orice sisteme de organisme din căte se afla intre tdte varietățile de moime, se comparamu tdte modificările dintre ele si resultatulu va fi unulu si acelasiu că: diferentiele anatomice care despartu pe Omu de Schimpanso si de Gorill’a, nu sunt asia de mari câ cele ce despartu pe Gorill’a de alte varietati ₜde simii inferiore. Acesta sententia tradusa in limbagiulu Phylogeniei este plina de consecentie. Legea dovedita de Huxley este de aceeași importantia câ si sententi’a populare, că „Omulu se trage dela maimutie seu Simii.“ Firesce că strămoșii omului, adeca Simiile catarhine (cu nasulu ridicatu) au trebuitu se percurga in miriadele de ani si vecuri o serie forte lunga de forme si transformatiuni, păna căndu in fine din tdte acelea resultă form’a cea mai perfecta, adeca Omulu. Câ cele mai insemnate propășiri, cari acesta „Creatiune a omu- lui“ a efeptuitu despărțirea lui de moimele mai aprope rudite, sunt a se observă: dedarea la mersu dreptu, si despărțirea mai exacta a estremitatiloru anteriore de cele posteriore, a maniloru de piciore; mai departe perfecțio- narea limbei intielegibile, articulate si a organului seu a laringei; in fine inainte de tdte mai perfect’a desvoltare a creriloru si a functiunei loru, a sufletului. Influintia estraordinaria va fi avutu aci si „Selectiunea secsualaP Cea mai vechia forma a Simiiloru catarhine a fostu: Prosimiele — Lemurii (lat. Lemures), forte flocose si cu o coda forte lunga. Din aceste s’au desvoltatu prin per- derea codei Antropoida, adeca moimele cele mai desvol- tate. Gorill’a stă mai aprope de omu in formațiunea maniloru si picioreloru; Schimpans’a in ponderdsele ca- ractere ale formatiunei creeriloru si Gibonulu in desvol- tarea cosiului pieptului. De sine se intielege, că nice unii din acești Antropoidi, cari traiescu astadi, nu apartienu la direptii antecesori ai genului omenescu, ci toti sunt cele de pe urma remasitie risipite ale unui ramu de ca- tarhine odata bogatu de forme, din cari câ o deosebita ramura s’a desvoltatu genuin omenescu, după o propria direcțiune. De sf acum’a omulu nemidilocitu se alipesce de ace- sta familia antropoida si fără indoiela si-a luatu originea sa din ea, totuși câ o insemnata intreforma, intre ea si Omu se potu pune Pithecantropii; adeca maimuti- omeni, cu care nume se insemna proto-omenii — fara limba, adeca Alalii, carii in calitatea comuna a formei — anume in diferentiarea estremitatiloru s’au presentatu deja câ omeni in sensulu usitatu; căror’a inse au lipsitu cele 119 mai importante insusiri omenesci, Adecă limb’a articu- lata si formarea de concepte mai inalte împreunată cu limb’a. Diferintiarea mai inalta a laringei si a creeriloru conditiunata prin limb’a articulata a formatu de abia pe „omulu“ adeveratu. Studiulu comparativu alu limbeloru ne arata de nou, câ propri’a limba omenesca este de origine polyplytetica — de multe vitie; — că noi trebue se deosebimu mai multe proto-limbi diferite cari s’au desvoltatu. Si istori’a desvoltarei limbei si adeca atătu ontogeni’a ei la fia-care copilu, cătu si Phylogeni’a ei la fia-care rassa, câ pro- pria limba Omenesca intielegibila s’a desvoltatu numai cu incetulu, după ce deja celalaltu corpu s’a transformatu in omu. Este aprope de adeveru, că limb’a, adeca vor- birea la omu s’a perfectionatu numai după ce s’a efep- tuitu diverginti’a diferiteloru specii ori rasse omenesci, si acest’a s’a intemplatu d’abiâ la inceputulu periodului cuartariu seu alu dihtviului. Pithecantropii seu Alalii voru fi esistatu dara cătra finea timpului tertiariu, in pe- riodulu pliocaenu, ba pdte fi că si in periodulu miocaenu. Pe bas’a celoru mai susu aratate au sistemisatu dara naturalistii „Phylulu seu pomulu vitiei omenesci, din speciele animaleloru escate mai nainte. Câ se pricepemu mai apriatu acesta desvoltare, avemu inainte de tdte se facemu unele observări asupr’a spațiului de timpu seu restimpiloru, periddeloru, intru care a urmatu desvoltarea genului omenescu din alte animale; era acelea restimpuri nici că se potu esprime prin cuvente, si se perdu in eter- nitate. Individulu omenescu are lipsa numai de 9 luni so- lari ori 10 lunari dela fecundatiunea celulei, păna in mo- mentulu căndu se nasce si parasesce pântecele mamei sale. Embrionulu omenescu percurge dara intregu drumulu des-' voltarei sale in scurtulu spațiu alu timpului de 40 sep- temani seu 280 dile. Si la mai multe maimutie este durat’a timpului pentru desvoltarea embrionului camu totu aceea; d. e. lavițele mari, la calu, asinu ceva mai lunga 42—45 septemani, la cămilă 13 luni, la cele mai mari mamalie embrionulu are lipsa pentru desvoltarea sa per- fecta, de unu timpu mai indelungatu, d. e. la Rinoceru l¹/₃ anu. La Elefantu 90 de septemani. La cele mai mici mamalii din contra se cere timpu mai scurtu; asiâ sidrecii se desvolta in 3 septemani, iepurii in 4 septe- mani, chitioranulu si marmot’a in 6 septemani, canele in 9 septemani, porculu in 17 septemani, oi’a in 21 sep- temani si cerbulu in 36 septemani. Si mai repede se desvolta paserile: gain’a in 21 dile, rati’a in 25 dile, curc’a in 27, paunulu in 31, lebed’a in 42, casuarulu in 65, cea mai mica pasere colibrii in 12 dile. Durat’a desvoltarii individului in laintrulu invelitdrei oului stă dara invederatu⁻la mamalii si paseri in oresi-care pro- portiune cătra absolut’a mărime a corpului, la care camu ajungu ele. Aci inse nu e acdst’a singur’a causa regu- lativa, ci mai vinu a se consideră si alte impregiurari. Pe tota internplarea durat’a timpului Ontogenesei apare preste mesura scurta, deca o asemenamu cu imens’a durata de timpu, in care s’a escatu phylogenes’a sa, seu incdt’a desvoltare a șirului antecesoriloru omului. Acestu spațiu alu timpului nu se numera după ani si vecuri; ci după mii si milione de ani. In adeveru a trecutu mulțime de ani păna ce din stravechiulu organismu cu o singura celula s’a desvoltatu cu incetulu din trepta in trepta celu mai perfecții organismu vertebratu Omulu. Antagonistii Phylogeniei, dechiara acesta treptata desvoltare a formei omenesci din formele animaleloru mai interiore din original’a sa descendentia dela unu unice- lulariu proto-animalu — proto-zoa, — de o minune ne- credibila ; dara nu cugeta, că totu acest’a minune, pre- curmi vomu vede mai la vale, se indeplinesce in fapta inaintea ochiloru nostrii in embrional’a desvoltare a flă- cărui individ u omenescu. Totu acelu sîrU de forme fârte diferite, pe care le-au percursu animalele inainte de omu in decursulu milioneloru de ani, a percursu in fia-care din noi in cele 40 de septemani dintaiu ale esistintici nostre individuali in pântecele mameloru nostre. Tdte schimbările organice de forme, tdte meta- morfosele formeloru animali si vegetabile ne aparu cu atătu mai admirabile, cu cătu ele se efeptuescu mai re- pede. Deca dara contrarii acestei desvoltari istorice a genului omenescu din formele auimaleloru mai interiore le dechiara de unu procesu necredibile, atunci ei trebue se tina desvoltarea embrionala a individului omenescu din o simpla celula de ou, in asemenare cu aceea, de o mi- nune si mai mare. Acest’a de pe urma, adeca ontoge- netic’a transformare, ce se efeptuesce inaintea ochiloru noștri, trebue se apara in acea mesura mai admirabila, in care durat’a timpului Phylogeniei intrece durat’a tim- pului Ontogenie! — căci embrionulu omenescu trebue se percurga intregulu procesu de desvoltare individuala dela simpl’a celula păna 1a multicelulariulu desvoltatu câ omu, cu tdte organele sale, in scurtulu periodu de 40 de sep- temani. Unde din contra, pentru desvoltarea antecesori- loru genului omenescu dela cea mai simpla forma unice- lularia de trupina ’i stau 1a dispositiune multe milione de ani. A fixă in abstracțiune acestu periodu phylogeneticu este cu neputintia, căci elu urmedia după decursulu des- voltarei pamentului insusi. Si aci aflamu sententi’a prin- cipala : că vietia pe pamentulu nostru a luatu ince- putulu seu in unu timpu certu. Acest’a este o sen- tentia ce nu se mai nega nici de unu geologu. Se scie dara cu securitate, că vieti’a organica pe planet’a nostra s’a produsu in adeveru odata noua, si nu cumu vreu unii se afirme, că ea este din veci. Pentru acest’a ne dă argumentu neresturnabile de o parte astronomi’a fisica, cos- mogeni’a, de alta parte ontogeni’a organismiloru, Pre- cumu individii, asiâ inca si speciele si tulpinele drganis- miloru nu se bucura de o vietia vecinica, si ele inca au avutu unu inceputu care s’a finitu. Spatiulu timpului, care a trecutu dela nascerea dintaiu a vietiei pe pamentu păna in presentu, ce numesce „Istori’a organica a pa- mentului, câ opusa la Istorii anorganica a pamentului-, care a decursu mai nainte de a se nasce vidti’a organica. Istori’a organica a pamentului a potutu incepe numai 120 atunci, căndu au ajutat’o ap’a picuratdre pe pamentu. Pentru că fia-care organismu fără esceptiune are lipsa pentru esistenti’a sa de apa picuratoria si cuprinde in corpulu seu .o insemnata cantitate din ea. Insusi cor- pulu nostru cuprinde 70 parti de apa si 30 solide; unele animale maritime constau din 99 parti de apa si 1 so- lida. Nici-unu organismu nu pote esiste si a esecutâ func- țiunile sale fără apa. Ap’a picuratoria, dela care depinde esistenti’a vieții in prim’a linia, a potutu a se produce numai atunci pe pamentulu nostru, candu temperatur’a globului inflacaratu a scadiutu in suprafați’a sa păna la unu gradu orecare. Cumu lucra ap’a in forma de ploia, grindina, neua, ghiatia, rîuri rapitdre, o vedemu si astadi, că in fine formedia molulu, din care apoi s’au produsu petrile ce formedia munții, si de aci inainte s’a desvol- tatu vieti’a organica pe pamentu in relatiune cu forma- rea pamentului. Geologii iau cinci periode palaeontologice seu secțiuni mari de timpu si adeca: I-ulu Spațiu alu timpului. Veculu archoliticu, „Timpuluprimordialu"(veculu acranieloru si alu paduriloru de tange (alge). Acestu vdcu se subimparte in 3 periode, adeca in: 1. Anticu seu periodulu laurentinu. 2. Mediu seu periodulu Chambrinu. 3. Nou seu periodulu Si- lurinu. In acestu vecu, care a duratu multe milione de ani, si este celu mai estinsu din tote, s’au escatu prin generatiune spontanea cei mai simpli si mai vechi orga- nismi. In durat’a acestui vecu s’au desvoltatu din pro- toamoebe toti antecesorii nevertebrati ai genului omenescu, cari impopulau atunci apele, căci continentulu nu ave locuitori. II-lea Spațiu alu timpului. Veculu palaeothicu, timpulu primariu (veculu pe- sciloru si alu paduriloru de filice). Care inca se subimparte in: 1. Anticu seu periodulu devonicu. 2. Mediu seu periodulu carbonicii. 3. Nou seu periodulu permicu. Si a duratu erasi lungu timpu. In acestu periodu au inceputu unii pesci singulari a esi la uscatu si a se deda la vieti’a terestra, dandu origine clasei amfibieloru. Cătra finea acestui vecu se pare că s’au nascutu cei dintăiu amnioti, adeca pro- toparintii ceioru trei clase supreme ale animaleloru. Pro- toparintii genului omenescu voru fi fostu in acestu vecu representati la inceputu prin pesci genuini, mai tardiu prin pesci amfibiosi, apoi prin amfibii si celelalte animale betrane, adeca prin protoamniotice. III-lea Spațiu de timpu. Veculu mesolithicu, Timpulu secundariu (veculu reptilieloru si alu paduriloru cetinose). Si aceste se subimpartu in: 1. Anticu seuperio- dulu trias. 2. Mediu său periodulu. iur a. 3. Nou seu periodulu cretei. In acestu vecu a inaintatu per- fecționarea vertebrateloru, s’au produsu pescii Osoși; si mai tardiu reptiliele, apoi din reptilie de feliulu sioperlei clas’a paseriloru. In fine unele mamalii — marsupialele — seu pungosele. IV-lea Spațiu alu timpului. Veculu coenolithicu seu coenozoicu. Timpulu ter- tiariu) său cu alte cuvinte, veculu mamalieloru, adeca alu animaleloru cu tîtie si alu paduriloru frundiose. Si acest’a se subimparte: 1. Anticu seu periodulu eocaenu. 2. Mediu seu periodulu miocaenu. 3. Nou seu periodulu pli'ocaenu. In acestu periodu s’au des- voltatu mai cu sema animalele si plantele superidre. Faun’a si Flora pamentului nostru s’au apropiatu totu mai multu de caracterulu ce’lu posiedu astadi. Mamaliele. cele superidre au capetatu preponderanti’a, si acum’a se arata perfectulu despartiementu alu loru, adeca despar- tiementulu placintileloru, la cari apartiene si omulu. La inceputulu acestui vecu au fostu protoparintii genului omenescu representati prin animalele marsupiale. Antăi’a pășire a omului pe scena, seu după espresiunea mai cau- stica, desvoltarea omului din cea mai de aprope forma de Simii, cade dora său in periodulu miocaenu seu plio- caenu. Pote că omulu propriu, adeca celu dotatu cu limba, a esitu in spațiulu timpului urmatoriu, adeca in veculu antropoliticu din Pithecantropi fără limba. V-lea Spațiu alu timpului. Veculu anthropolithicu. Timpulu cuartariu (ve- culu omului si alu paduriloru de cultura). Si acest’a se subimparte: 1. Anticu seu periodulu glacialu de ghiatia. 2. Mediu seu periodulu postglacialu după ghiatia. 3. Nou seu periodulu de cultura, care este si timpulu istoricu si alu traditiuniloru. In acestu vecu cade perfect’a des- voltare si estindere a diferiteloru speție ori rasse ome- nești si pentru aceea se numesce si periodulu Antropo- zoicu. Pentru câ periddele acelea immense de timpu se fia pricepute mai bine, geologii le impartu in o 1000 de parti, din cari apoi se’vinu pe: 1. Spațiu de timpu antăiu . . . 53.6 2. Alu doilea spațiu de timpu . . . 32.1 3. „ treilea „ T> « . . . 11.5 4. ,, patrulea „ 71 75 ... 2.3 5. „ cincilea „ ji n . . . . 0.5 1.000 Său adeca, deca spațiulu primu aru fi tînutu preste 53 milione de ani ; apoi alu doilea aru fi tînutu preste 32, alu treilea preste 11, alu patrulea preste 2 milione; ăra alu cincilea d’abiâ vre-o cinci sute mii de ani. Vedemu dara, că acestu spațiu de timpu cu cătu a inaintatu mai multu, tu atătu devenise mai scurtu. Anatomi’a compa- rativa si Ontogeni’a ne dau probe neresturhabili, că omulu este unu animalu genuinu, vertebratu, si că prin urmare trebue se’sfi derive pomulu vitiei sale, conformu legiloru naturei, din unu "locucu pomulu vitiei tuturoru anima- leloru vertebrate, cari resaru totu din acea rădăcină co- muna. Sciinti’a inca basata pe multe probe ontogenetice 121 si de ale anatomiei comparative, iâ pentru tote animalele vertebrate impreuna numai un’a comuna origine, numai o descendentia monophyletica. Deca dara teori’a descen- dentiei este drepta, apoi tote animalele vertebrate im- preuna cu omulu se tragu numai din un’a singura specie a unui proto-animalu vertebratu. De aci urmedia, că pomulu vitiei animaleloru ver- tebrate este totuodata si pomulu vitiei genului omenescu. Acest’a depinde erasi dela pomulu vitiei animaleloru ne- vertebrate, adeca prin amfioxu si ascidi’a nemidilocitu dela vermi. Si acesta forma ne aduce erasi la Gastraea, la acea însemnata forma de animalu, care ne dă proto- tipulu unui animalu de doue lamine. Gastraea insasi s’a potutu nasce erasi numai din clas’a animaleloru mai in- teriore, care ne dă la inceputulu seu cea mai simpla forma de animale, care astadi representa class’a proto- zoeloru si din aceste amoeb’a unicelularia, a cărei în- semnătate estraordinaria se basedia pe asemenarea ei cu celul’a de ou a omului. Statulu unicelulariu, in care fia- care omu începe individual’a sa esistentia câ o simpla celula de ou, ne da dreptu a afirma, că cei mai betrani antecesori, protoparinti ai genului omenescu, câ si in ge- nerata ai imperatiei animale, au fostu simple celule amoebe. Aci vine întrebarea, de unde au resaritu la inceputulu Istoriei organice a pamentului, la inceputulu periodului laurentinu cele dintăiu amoebe? si aci este erasi numai unu respunsu. Câ si toti organismii unicelulari, au potutu si amoebele originalmente a se desvoltâ numai din cei mai simpli organismi, pre cari ii cunoscemu, adeca cei moneri, alu căroru corpu nu posiede nici o forma ota- rîta si nu e alfa, decătu o bucățică de protomucu seu plassonu; unu brusiuletiu de acea massa viia de albusiu dejâ efeptuitdre de tote funcțiunile esențiali de vietia, de mișcare, nutrire, crescere, propagare, cari originalminte au formatu basea materiala a vietiei. La intrebarea: cumu s’au produsu cele dintăiu mâ- neri l se pune erasi intrebarea, care au agitatu multu mințile filosofiloru naturalisti, adeca intrebarea despre ge- neratiunea = archigonîaspontanea-ecuivoca. După Istori’a naturala a creatiunei si după Morfologi’a gene- rala au fostu siliti naturalistii a primi ipotes’a unei ge- neratiuni spontane in sensulu mai strînsu, adeca numai pentru celu dintăiu inceputu alu vietiei, deducendu că monerii s’au nascutu fără ou din combinatiuni carbonice anorganice. Căndu s’au aratatu pe pamentulu nostru păna aci neinvietu, corpuri naturali vii, a trebuitu se se formedie mai nainte de tote acea combinati une carbonica forte complicata, contienatoria de azotu, - care se nume- sce plasson si care este celu mai betranu purtatoriu ma- teriale alu totalei activitati de vietia. In adenculu mari- loru traiesce si astadi astufeliu de plasson homogenu, fără forma, sub nume de bathybius, in cea mai simpla a sa calitate. Fie-care bucățică individuala si via a acestei masse fără structura, o numimu unu moneru. (Va urmă). Doue studie din Calindariulu d-nului Sim. Mangiuc’a. Reproducemu acești anticii asiâ precumu ii aflamu in Calindariulu on. domnu Simionu Mangiuc’a dela Oraviti’a din Banatu, editiune propria; tipariulu in Bra- siovu. Noi amu apretiatu meritulu studieloru publicate in acestu calindariu la timpulu seu in „Observatoriuta" din a. c.; ne-a parutu inse reu că din lipsa de spațiu si pentru mulțimea altoru materii nu amu fostu in stare se invederamu si mai bine importanti’a aceloru studie. Nu e de ajunsu ca se alergamu numai după documente scrise, spre a ne avea odata istori’a nostra naționale, ci trebue se ne adunamu la unu locu si literatur’a nescrisa si tote traditiunile nostre, fia acelea ethnice pagane, fia cristiane, fia intielepte, fia si absurde, căci avemu trebuintia se strabatemu in cea mai departe ve- chime, păna unde ne luminedia multu purtau scriitorii elini si latini. S’au mai ocupatu si altii din alte pro- vincii locuite de romani cu studie de acestea; dara ddnii Mangiuc’a si Marieneseu făcu prin studiele loru tota onorea Banatului temesianu si ele merita se fia cu- noscute de cătra unu publicu pre cătu se pote mai mare, nu numai romanescu, ci si strainu si anume de cătra barbati carii se ocupa cu istori’a si totuodata cu Mitho- logi’a. Amu fi doritu câ toti aceia se aiba Calendariulu dlui Mangiuca, nu câ tipăritură efemera, adeca nu câ simplu Calendariu, ci incependu dela pag. 35 păna la 143 adeca aprope intregu, câ o carte de adeverata valore literaria, la care’i lipsescu numai unele corecturi in limba. Acestea impregiurari ne făcu si pe noi, câ cu permis- siunea dlui autoru se reproducemu si in acestu organu alu Asociatiunei transilvane doue studie dintr’ensulu si anume: Petrecerea mortului.*) (BOcetu). Motto: O deplinita istoria a tuturora credintielora desierte romanesci ar deveni o istoria a ore- dintieloru desierte a tuturora natiuniloru. Trandafirefire, Reu mai ești la fire Ce te-ai zabovitu De n’ai infloritu De ieri diminetia Păn’ asta ’minetia? Lașa ciudei c’amu privitu ‘ Păna ce s’a despartitu Sufletu dela osa Din lumea frumdsa *) S’a publicatu si in: Cuvinte din betrani de P. Hasdeu, Bucuresci 1880 pag. 706—716 dar’ cu notele numai in parte si in estrasu. r) Forte memorabila, si de mare însemnătate traditiu- nala este alegerea si punerea trandafirului in capulu cân- tecului. Trandafirulu nostru este de asemenea origine cu TQiavTacpvHov din limb’a greca cea noua, si însemna „rosa“,, „ruja.“ — Ros’a este celu mai insemnatu simbolu alu frum- setiei. Achiles Tatius dice: ros’a este frumseti’a pamentului).. 16 122 Din lume eu sore Din ventu cu recore Si-apa curgatore. Trandafire, fire Reu mai ești la fire Ce mi te-ai grabitu De ai infloritu? M’amu grabitu d’amu infloritu Câci vremea mi-a venitu Câ si tie de pornitu De pornitu cătra apusu'* ⁱ ²) Unde sorele-i ascunsu. Unde-su tote florile Cu tote surorile Si-unde florea sorelui Siede ’n port’a raiului³ ⁴) Se judece florile Unde li-su mirosele: Cu de ser’a a ploiatu Cu de nopte a ’nseninatu In diori bruma-a cadiutu Mirosele s’oru perdutu. Sufletu despărțita De multe machnitu Pleca si se duce Marea o ajunge ¹). Vine marea mare Vine ’n tulburare Greu urlandu si urducandu Tota lumea spaimentandu. lumin’a si ochiulu planteloru, simholulu amorului si alu Vi- nerei. Ros’a este bucuri’a Ddieiloru si a bmeniloru, frumseti’a gratieloru, amica museloru si a nimfeloru (Dierbach, Flora mythologica p. 157). — Trandafirulu după sciinti’a simbolico mitologica (Nork etim. symb. mythologisclies Real-Worterbuch t. IV. pag. 185) insemna: a) unu simbolu de ambre consacrata Vinerei (re- ginei naturei), care este urdîtbrea vietiei infloritore, b) dar’ trandafirulu totuodata insemna si Horea mortii; de aceea se si afla intaiata pre crucile de petra ale mormenturiloru. (Winkelman II. p. 561). Dreptu aceste de mare insemnatate este si acea impregiurare, cumcâ cajiteculu nostru in intro- ducerea sa intrebuintiedia trandafirulu in ambele sale insusiri insemnate aci! o) câ flore a vietiei, de brece câ atare i se impedeca înflorirea la privirea despartirei sufletului de trupu, adeca la încetarea vietiei acestei’a, b) câ flore a mortiei, era pornescc si infloresce, căci mbrtea este inceputulu vietiei viitbre. Din tote acestea se adeveresce vechitatea si insem- natatea traditiunei trandafirului in canteculu mortului la noi romanii. ²) Semnificante este caletori’a sufletului spre apusu. — Sorele purcede dela resaritu- spre apusu, asemenea purcedu in caletoriele loru si toti eroii luminati, eroii de sore din poveștile romanesci. După credinti’a vechiloru greci si ro- mani, la apusu preste oceanu spre „Cadice“ (Cadix) din Spa- ni’a diace lumea ceealalta, celalaltu terâmu, câci in acolo spre Fabeioa (= Cadix) a caletoritu si Ercule si acolo pre- ste oceanu sunt si „gradinele esperidice“, acolo este elisiulu (raiulu), lângă elisiu apoi hades (iadulu) si tartarulu mai inainte de ce a devenita pusu sub pamentu (Hahn mythol. Parallelen p. 54). Spre apusu in părțile Spaniei după cre- dinti’a betraniloru este capetulu lumei (acesteia), si in părțile acele face si sorele in decursulu seu marginea (capetulu) anului. (Nork: biblische Mythologie t. p. 287). Florile din canteculu nostru insemna pre dinele mandre de pe celalaltu terâmu (din ceealalta lume). Acolo-su titanii (smeii, uriașii) cu titanidele loru cele mandre, dintre cari si lupiter si-a luatu siesi de soții spre a se face partasiu de puterea loru (Hartimg. Rel und Mythol. der Griechen t. II. pag. 42). Acolo traiesce Uranu (Saturnu) in cămpulu fericitiloru (im Lande der Gliick- seligen); acolo este etatea de auru (das goldene Zeitalter), unde omenii tara a lucra si fără pecatu traiescu in fericire. Acolo este după dis’a romanului: traiu si vietia. Smeii, omenii cei mari si puternici, cari locuiescu in acea lume, cari ra- pescu din acesta lume pre fetele cele mandre de imperati (după povesti, basme), acolo le ducu. Feciorii de imperati (eroii de sore) din poveștile romanesci de regula spre apusu caletorescu, spre a aduce din ceealalta lume (de pre cela- laltu terâmu) pre fiicele de imperatu răpite si duse acolo. i Cu unu cuventu, acolo este etatea de auru, acolo lumea man- dretieloru si a frumsetieloru, la cari indigitedia florile din ! canteculu nostru. ³) Florea sorelui din port’a raiului, este simholulu ne- j mortalitatiei si alu generatiunei genului omenescu. Acest’a este mangaierea omului in lume. Dionisos (Bachus) dieulu : desfatarei si alu bucuriei lumesci, căndu in caletoriele sale pe- ; trecuta de Bacantine, de Menade, de Satiri etc. au ajunsu la port’a iadului, au plantatu in pamentu acolo arborele ne- murirei. ⁴) Marea, la care ajunge sufletulu mortului caletoriu din spre apusu si preste care trebue se treca in lumea ceea- lalta (pre celalaltu terâmu), este „oceanulu" greciloru vechi. Grecii ’si închipuiau, cumcă oceanulu câ unu rîu, incungiura pamentulu, si cumcâ de dincolo de „oceanu" diace ceealalta lume (Hahn mythol. Parallelen p. 54). Acesta mare inchi- । puita dreptu rîu, care incungiura pamentulu, este „sorbulu ; pamentului" din poveștile si mitologi’a dacu-romana, care formedia marginea, otarulu intre cele doue lumi, si preste i care trebue se treca omulu dintr’o lume intr’alt’a, de pre unu terâmu pre altulu. Sorbulu pamentului câ si „oceanulu" greciloru, dreptu rîu, este si personificata. Argiru (Fetu fru- ’ mosu) din poveștile romanesci, căndu trece preste muntele ! de glaja (nega) din cesta lume in ceealalta, ducendu-se după ! Ilen’a Cosingen’a- si căndu intbrce inapoi cu dens’a sburandu : cu calululu (bidiviu, nesdravenu) in aera, sorbulu pamentului j dreptu persona, care nemijlocita de locu se vede a domni ! după muntele de glaja, striga amenintiandu vrendu se-i opresca, căci trecu fără concesiunea sa din o lume in alt’a sburandu in aeru. Sorbulu pamentului, de acolo ’si porta numele seu, căci câ rîu se absârbe la unu locu sub pamentu (poporulu romanu numesce sorbu tote rîurile, cari se absorbu sub pa- mentu), precumu se absorbe si „oceanulu" vechiloru greci prin „Stige“ (Stix) fiic’a sa cea maî betrana, care asemene vine inainte si personificata. (Dlu Marienescu a greșita, căndu a dedusu in Argiru si Elen’a publicata in „Albin’a" pre sor- bulu pamentului dela arborele numita „ sorbu “, care cresce — 123 — Und’a se aduce Lumea s’o imbuce Totu mălini, calini Bradi din radecini⁵) Er’ in rip’a mariloru Unde-i Bradulu dîneloru") pre munții cei inalti. Cele doue lumi, seu cele doue terâ- muri sunt cele doue emisfere, precumu in ceriu asia si pre pamentu. Emisfer’a spre media ndpte este cea luminata, unde domnescu si stapanescu eroii de sore si puterile lumi- nate, era emisfer’a spre mediadi este cea intunecata, unde este dominiulu puteriloru întunecate, alu demoniloru puternici. Drumulu de paie (de lapte) de pre ceriu, privitu dreptu munte de glaja, ori rîu, care taie zodiaculu in doue, desparte cele doue emisfere un'a de alta formandu otarulu intre ele (Nork biblisclie Mythologie I. p. 345. 346). Tote cele din ceriu si-le-au socotitu omenii a fi asemenea si pre pamentu, apoi si vice-versa, cugetandu in ceriu a fi prototipulu. După desclinitele păreri ale vechiloru greci si romani otarulu in- tre cele doue lumi nu este la totu loculu apa, ci pote se fia si pamentu, adeca munți mari, munți de glaja, seu rîuri (Hahn, mythol. Parallelen p. 54 si urmatore), seu munți si rîuri de- odată, câ mai susu, unde „muntele de glaja⁻', dar’ si „sor- bulu pamentului", care nemijlocitu urmâdia după munte, for- media otariulu intre cele doue lumi. După ce s’a strapusu „tartarulu" de pre pamentu sub pamentu (Hahn mythol. Parallelen p. 54), de atunci si-au inchipuitu cei vechi, cumca printr’o vagauna (gaura, peștera) ce duce prin pamentu, se trece din acesta in ceealalta lume. Ambele păreri sunt re- presentate in poveștile romane. In poveștile romanesci lu- mea ceealalta este de asemenea intielesu cu terâmulu cela- laltu, lumea lacoma este astufeliu numita lumea nostra, de cei ce locuiescu in lumea ceealalta. Dreptu aceste numai doue terâmuri potu esistâ, câci densele intipuiescu form’a dua- listica întemeiata pre acesta si ceealalta lume, ori acesta si ceealalta emisfera (die Binnenwelt und die Aussenwelt) in mi- thologi’a si poveștile poporeloru. Dar’ si canteculu nostru spune, cumca marea desparte lumea in doue, câci sufletulu dice: „Se trecu marea in cea parte, ce lumea-mi desparte." Cuventulu „terâmu" este si trebue se fia de origine romana. Totu spatiulu de pamentu, care'are margini de pa- mentu semnate, ori de rîuri afundate in pamentu (tiermi, tiermuri), se pote numi „terâmu" dela „terra" = tiera, ori dela „terren" spațiu de pamentu ori dela „tiermii" (tiermu- rii) cari ’lu incungiura. Etimologi’a din urma: cumca cu- ventulu „terâmu" ’si trage originea dela „tiermu" = margine, confiniu, corespunde pre deplinu formatiunei „otaru", care însemna totuodata si „margine", „confiniu", dar’ si „terito- riulu" cuprinsa intre atari margini. In limb’a spaniola „ter- mino" însemna: otaru (granitia), districtu, dominiu, globulu pamentului si teritoriu. Carisch vocabulario reio-romano 1849 dice câ; „tiarm" (tierm) si „term", însemna petr’a de hotaru. Monti vocabulario di gallia cisalpina e celtico Milano 1856 spune câ: „termine" insemna petr’a ce se pune si desparte otarele. Valentini, gran-dizionario ital. tede- sco Lipsia 1831 spune câ: „terrigno insemna a locui sub pamentu. Porni, dizionariu sardu, Cagliari 1832 spune câ: „terra" sta pentru „mundo" si pentru „terreno", apoi cumcâ: „terreno" sta pentru „terestre. Burguy grammaire de la lanque d’oil, Berlin 1856 tom. III p. 365 sub cuventulu „terre" adauge „terrien", „terien" pentru „terrestre" „de terre" si indigene. O li vieri dizionario genovese = italiano Genova 1851 pune „terme" pentru „termine." Din acestu „terme" usioru s’a pututu face „terem" si apoi terâmu. Din tote aceste forme se pote deduce cuventulu romanescu „te- râmu" (terâmu). Asiâ se pote din: „tiarm", „tierm", „term", „terme" prin intercalarea unui „e“ (ori „a") face „tiarem", „terem" etc. In „terrigno" ital. este evidentu „teremu." Dar’ din „terreno", care are in limb’a spaniola chiaru si in- tielesulu de teritoriu si emisfera, precumu si din latinesculu „terrenus" s’a pututu forma conformu geniului limbei roma- nesci „terem", câci in „teren" urmandu finahilu „en" după „i“ nu casciga limb’a destulu fulcru, adeca spriginu intru rostire, deci a trebuitu se converte pre „n“ in maî virtosulu „m“ facendu din „teren", „terem", precumu a facutu „sal- câmu", si din „sfarinare", „sfarîmare", care acesta din urma etimologie o spriginesce si Diez in vorbariulu seu etimologica alu limbeloru romane. Dar’ nu numai din „terrenus", ci precumu vediuramu si din „terminus" a pututu se se for- medie „teremu", facendu-se câ in limb’a reto-romana: „tiarm", „term" deci prin intercalarea „tiarem" „terem." Apoi si idei’a, ori intielesulu logicu nu este contr’a acestei etimologii, câci totu teritoriulu de pamentu câtu este cu tiermu (mar- gini) incungiuratu, pote formâ chiaru dela numele „tierm" „terâm", precumu dela „tiaru" (tiarusiu = păru, s’a formata „tiarcu) astufeliu se numesce in Banatu unu locu ingraditu cu pari, unde tînu omenii nutretiulu de ierna alu viteloru, fenu, paie, tulei etc.). Dar’ nu numai „tiarculu", ei si „tia- rin’a" s’a formatu dela „tiaru" ce insemna păru, câci cu astufeliu de pari resp. gardu in Banatu (comitatulu Garași u si in Almasiu, parte a fostului confiniu militariu romano-ba- naticu) este despărțită pasiunea comunala de asiâ numit’a „tiarina" compusa din pamentele estravilane. In fine trebue se recunoscemu, cumcâ lamurindu-se după tote aceste intie- lesulu cuventului „terâmu" care nu pote se însemne alta ce, decâtu „ceealalta lume" ori ceealalta emisfera in raportu cu acesta lume, ori acesta emisfera (die Binnenwelt und die Aussenwelt, la comentatorii germani de povesci mai vîrtosu pre pamentu, dara si in ceriu). Dlu Marienescu si Cihacu făcu nedreptate d-lui Hajdeu combatendu-lu intru derivatiunea sa dela „terrenus" latinescu. ⁵) Marea, care dreptu rîu incungiura pamentulu, curge tulbure, si tirlandu lumea spaimăntandu, er’ cu und’a sa aduce arbori mari scosi din rădăcini. După credinti’a poporului romanu acelu rîu se tulbura cându ajunge la elu omu din lumea acest’a pecatosa „Mălinii" (prunus padus, ori frangula vulgaris lat.) si „calinii" (viburnum opulus) precumu si „bradii" (pinus abies lat.), ce a rapitu din rădăcini und’a acelei mari, a buna seina sunt atâtea simbole despre lucru- rile mari si trecatore din acesta lume. ⁶) Bradulu dîneloru (celu mare) din rip’a mariloru, care formedia trecatorea apeloru, este asemenea cu „buștenulu | dîneloru" din poveștile romanesci, care asemenea formedia 16* 124 Trecatorea apelor» Sufletul» statea Si mi se rugă: Brade, brade! Se-mi fi frate Intinde-ti intinde Eu se le potu prinde Verfurile tale Se trecu preste ele Marea in cea parte Ce lumea-mi desparte. Eu nu potu intinde Tu se le poți prinde Verfurile mele Se treci preste ele, Ca ’n mine a puiatu Din inima spurcatu Rosiu sioimuletiu Cu ochiulu sumetiu Căndu nici vei gândi Puii te-oru simți, Ei oru siuerâ De te’i spariâ, In mare’i cadea Si te’i innecă. — Lasu se fia si asiâ! Vine marea mare, Vine ’n turburare Greu urlandu si urducandu Tota lumea spaimentandu Und’a se aduce Lumea se o ’mbuce Totu mălini, calini Bradi din radecini. Er’ in rip’a mariloru Unde-i bradulu dîneloru Trecatorea apeloru Sufletulu statea Si mi se rugă: Brade, brade! Se ’mi fii frate Intinde-mi intinde Se le potu cuprinde Trupinele tele. Se trecu preste ele Marea in cea parte Ce lumea-mi desparte. Eu nu ’ti potu intinde Câ se le poți cuprinde Trupinele mele Se treci preste ele Câ ’n mine a puiatu trecatorea apeloru. Vedi „Dafinu si Afinu" din poveștile ro- manesci de Fundescu, si „Omulu de petra “ din poveștile (basmele) romanesci culese de unu tipografu romanu din Ro- mani’a. Acestu bradu ce formedia trecatârea apeloru este luntrea lui Caronu din mitologi’a vechie, cu care trece den- sulu sufletele in ceealalta lume. Bradulu este asemenea si de o natura cu „cipresulu“ (conifere lat., Naddpflanze germ.), apoi cipresulu este cunoscutu in mitologia dreptu simbolu alu lui Pluto, alu dieului lumei celeilalte, alu celuialaltu terâmu; dreptu acest’a cu multa rațiune este asiediatu acelu bradu la marginea lumei acesteia, formandu trecatorea apeloru in ceea- lalta lume. Acestu bradu inca formedia unu arbore alu lu- mei (Weltbaum), precumu vomu ved6 mai la vale. Vidr’a latratorie Omeni panditorie, Nici nu vei gândi Puii te oru simți Ei mi te-oru latră De te-i spaimentâ In mare-ei cadea Si te-i innecâ. — Lasu se fia si asiâ! Vine marea mare , Vine ’n tulburare Greu urlandu si urducandu Tota lumea spaimentandu Und’a se aduce Lumea s’o imbuce Totu mălini, calini Bradi din radbcini Er’ în rip’a marilor» Unde-i bradulu dîneloru Trecatorea apeloru Sufletulu statea Si mi se rugă: Brade, brade, Se ’mi fii frate Tntinde-ti intinde Câ se le potu prinde Radecini de-a tele Se trecu preste ele Marea in cea parte Ce lumea-mi desparte. Eu nu potu intinde Se Ie poți tu prinde Radecini a mele Se treci preste ele Câ ’n mine a ’ncuibatu Si apoi a puiatu Galbina sierpone') Ce piere de fome. Nici nu vei gândi Puii te-oru simți Si oru siuerâ Tu te-i spaimentâ ¹¹ In mare-i cadea Si te-i innecă Las’ se fia si asiâ! Haide brade, hai, Multu me mai rogai O rugare mare Cu multa rabdare. Brade, brade! Amu și eu unu frate Unu frumos» pecurarelu Si are unu toporelu Si are verisiori Doi voinici feciori Ei te voru taiâ Si te-oru resturnâ, Maisteri voru veni Si te voru ciopli ⁷ ⁷) In acestu bradu din rip’a mariloru ce formedia tre- catorea apeloru, a puiatu si adeca: a) in vîrfurile bradului unu rosiu sioimu (accipiter lat., Falke germ.) după alte va- riatiuni, a puiatu unu vulturu negru, b) trupinele bradului o vidra (Fiber, castor lat., Biber germ.) latratdre, c) o gal- bena sierpdne. Aceste sunt trei animale rapitâre, puse pe- deca la trecatore, precumu se afla in povesti (basme) atare pedici la trecatorele din acesta in ceealalta lume. 125 Si din tine-oru face Că se fie pace Punte preste mare! S’aiba trecatore Suflete ostenite Cătra raiu pornite, Bradu atuncea se gandea Si trupinele întindea. Era mortulu imi trecea Unde dorulu ilu ducea Marea fără nume L’aialalta lume. Pasu suflete pasu Dute făr’ necasu Păn’ vei trece tu cu dare Cele grele siepte vame⁸ ⁹) Tine draga sufletiele Drumulu inainte, Păna vei ajunge, Unde se înfrânge, Drumulu jumetate, Ce locuri desparte, Acolo se stai Si sema se iai Că-i vedea o salca") Mare si inalta Salca aplecata Si cu frundia lata. Sema-aci er se iai, Si spre stăng’a se nu-mi dai Căci in partea stănga E calea cea strîmba Strîmba si-astupata Cu lacrami udata, Apoi totu in aia parte Sunt cămpuri urîtu arate Si cu spini rei semenate. Acolo-i din’a betrana Si-ti iă pasportulu din mana. Ci se dai in man’a drepta Precum firea iti arata, Că-acolo tu vei află Spre îndestularea ta Câmpuri frumose¹⁰ ll) ⁸) Si la greci, precumu si la romanii cei vechi, se vedu a fi fostu mai multe vame, care trebuia se le petreca mor- tulu intru caletori’a sa spre ceealalta lume. Prim’a vama s’a cuprinsu intru banulu (obolulu) datu.lui Caron (Charon) pentru trecerea preste rîulu Stix ori Acheron. Alta vama a fostu de datu la „Cerberus“ canele iadului, spre a pute trece, precumu a datu-o Orfeu, căndu s’a dusu in iadu la Pluto si la soci’a acestui’a Proserpina, spre a-si cere inapoi muierea mbrta. ⁹) Salc’a, la care ajunge sufletulu in ceea lume, este simbolulu lunonei (reginei naturei, pre care o substituedia Sant’a-Mari’a in creștinătate), dar’ totu odata, este simbolulu intristarei, apoi alu curatieniei sufletesci (Dierbach, flora my- thologica p. 32). Salca in tote tierile unde nu cresce feni- cele (foenix lat., Palme germ.) substituedia pre acest’a. La Floriile n6stre se folosescu ramuri de salca in locu de fenice, precumu suna in cărțile bisericesci. Fenicele, este simbolulu invingerei, alu dreptatiei si alu libertatiei, precumu si alu caletoriei fericite (Dierbach, Flora mythol. p. 87). ¹⁰) Campulu cu flori din ceealalta lume, este evidentu campulu aogco^sÂog (Asphodelos = Wiese germ.), care vine inainte si la Omeru, Odis. 24. 13. Vedi si Richter: Phan- tasien des Alterthums oder Sammlung mythologischer Sagen, tom. II, p. 329. Cu flori alese Cămpuri d’ale arate Cu flori semenate “) Flori tu vei culege Si doru-ti va trece¹² * * ls). Si apoi er’ se stai, Ci sema se iai Că’n doue redidre Va fi căte o flore, Flore la pamentu N’ajunsa de ventu Elfire la recdre N’ajunsa de sdre. Tu se mi le iai, Că sunt flori din raiuⁱa) Apoi er’ se mi te duci Păna căndu vei se ajungi L’alu meni mare de San-Petru ' ’) Cu ajutoriulu lui San-Medru. ll) Sufletulu ajunge in lumea ceealalta la doue cămpuri arate, unulu cu spini, altulu cu flori semenate. Aceste câm- puri sunt raiulu (eliseulu) si iadulu (hades), cari după cre- dinti’a celoru betrani stau lănga olalta, (păna căndu mai tăr- diu a fostu iadulu despartitu in doue in „ hades “ si in „ tar- tara “ si cestu din urma pusu sub pamentu. Dar’ si mai tărdiu totu a remasu ide’a confusa. In iadu domnesce o dîna betrana, era in raiu (precumu urmddia mai tărdiu in căntecu) Sant’a-Maria, carea este substituita lunonei reginei ceresci si a naturei. „Din’a betrana" se vede a representâ elementulu negru alu puteriloru intunecâse, alu puteriloru de erna. Si acesta „dina betrana" este totu luno, dar’ cea ne- gra, rea, care este asemenea cu Demeter (Ceres) despicata in doue, in fiic’a sa Proserpin’a, ori Demeter SQivvvg. luno este aceea-si fiintia cu Diana, carea in fiinti’a sa rea negra este = Hecate; luno este identica cu „Bavani" = (Bhavani) „alma mater rerum" din Indi’a, care in fiinti’a sa cea negra, rea este „Kali." — Dar’ luno este aceeași fiintia cu Sant’a- Mari’a cea buna, apoi cu Sant’a-Mari’a cea negra (rea) din evulu de medilocu, a cărei icâna si astadi se afla prin atătea monastiri creștine din Europ’a. Dreptu acesta luno regin’a ceriului si a naturei, pre care o substitue Sant’a-Mari’a in creștinătate, domnesce si in raiu, si in iadu, si fiindu in doue feșie, in raiu domnesce sub fagi’a sa cea luminata, era in iadu sub fagi’a sa cea intunecata (negra, rea). In cănteculu nostru deci „dîn’a betrana" este representatorea elementului intunecatu, elementului reu si alu ernei. ¹²) De insemnatu este acea impregiurare din eăntecu, cumcă căndu sufletulu va culege flori din cămpurile raiului, ’i va trece dorulu de lumea acest’a. Totu de acdsta natura sunt si cele doue flori din doue resori (părți de cămpu ce se cuprindu intre drumuri), despre care se dice sufletului: trr pre acele se le iai, căci ele sunt flori de raiu. Sunt sim- b61e, cari sierbescu spre mangaierea si mântuirea sufletului. ls) Vedi esplicatiunea de sub punctu 11. Merulu mare de San-Petru este de celu mai mare ’intielesu si de cea mai' mare însemnătate in acestu căntecu. Este „arborele lumei" (der Weltbaum) din mitologiele popo- reloru. Din mitologi’a cea vechie a poporeloru ni sunt cu- noscuti patru arbori de acești mari representatori de lume. Este: a) gârniti’a (gorunitia) lui lupiter dela oracululu „Do- dona" din Epiru, b) gorunulu dieului Ares dela resăritu din Colchis, pre care gorunu a fostu întinsa veler’a (pielea de berbece cu mitiurile de auru) padiendu la radecina unu ba- lauru grozavu, c) Frapsinulu „Yggdrasil" din mitologi’a nordica a germaniloru si d) pomulu cu merele de auru din gradin’a esperidiea dela apusu, la a cărui trupina asemenea privighiă unu balauru (după unii) cu 100 de capete. Gra- 126 Meru-i mare si rotatu Si de pole aplecatu Cu vîrfulu ajunge ’n ceriu Cu polele pan’ la mari Si pre vîrfu e infloritu Er’ pre pole impupitu. din’a esperidica cu pomulu cu merele de auru, după credinti’a vechiloru greci si romani a zacutu spre apusu in părțile Spaniei preste rîulu „oceanu", adeca preste „sorbulu pamen- tului", chiaru in acele părți, unde cănteculu nostru despre „petrecerea mortului“ pune „cămpurile fruntașe." — Deci -gradin’a esperidica'¹ este identica cu „cămpurile frumose" din cănteculu nostru. Apoi in „gradin’a esperidica" aflan- du-se pomulu cu merele de auru, acestu pomu din mitolo- gi’a vechie, corespunde pre deplinu si era este identicii cu „merulu mare de San-Petru“ din cănteculu nostru. Virgi- liu in geogr. II 291 descrie „arborele lumei" (gorunulu) in urmatoriulu modu: Aesculus in primis: quae quantum vertice ad auras aetherias, tantum rădice in Tartara tendit. Ergo non hiemus illam, non flabra, neque imbres convellunt, immota manet, multosque nepotes. Multa virum volvens durando sae- cula vincit. Turn fortis late ramos et brachia tendens. Huo illuc, media ipsa ingentem sustinet umbram. Acesta va se dica pre romanesce: • „Gorunulu" mai alesu: care pre cătu ’si întinde vîrfulu in aerulu etericu, pre atătu ’si frânge ra- decinile in adenculu pamentului (iadu). Astu-modu pre den- sulu nici erni, nici venturi si nici furtune nu l’a nimicitu, remanendu nestrămutata, a invinsu traindu multi nepoti, si multi secuii omenesci, apoi intindiendu-si in latu ramurile si bratiele cele tari, sustiene printr’ensele umbra forte mare. Si Ovidu, in metam. 8. 742 intr’o fruntașa poveste despre Erisichthon vorbesce despre „ingens annoso robore quercus", care ceru (gorunu) formedia asemenea: arborele lumei. — Creștinii din evulu de medilocu au inaltiatu „crucea" la atare însemnătate (Grimm: deutsche Mythologie editiunea 4, tom. II. p. 664): Nam ipsa crux magnum in se mysterium continet, cujus positio talis est, ut superior pars coelos petat, inferior terrae inhaereat'. fixa infernorum ima contingat, latitudo auteni ejus partes mundi appetat.“ Aceea ce va se dica pe româ- nie : Pentru că crucea cuprinde in sine mare misteriu (taina), a cărei pusetiune este astufeliu, incătu partea de susu se inaltia la ceriuri, partea de josu înfipta in pamentu atinge adenculu iadului, latimea ei apoi acopere părțile lumei." — Despre arborele „Yggdrasil" din mitologi’a nordica germana, se scrie, cumcă elu lega la olalta ceriulu, pamentulu si iadulu si este celu mai mare mare si mai sânta din arbori. Se crede a fi unu frapsinu, a cărui crenge sbatu preste tdta lu- mea, si si in susu trecu preste ceriu. Trei radecini se in- tindu in trei direcțiuni, un’a spre „asi" (asen) la ceriu, ceea- lalta spre „hrimpursi" (hrimpursen), atrei’a spre iadu, si sub tota radecin’a isvoresce unu minunata isvoru (Grimm: deutsche Mythologie edit. 4, ,p. 664). Cauta deci se credemu, cumcă „merulu" dreptu „arbore alu lumei" din cănteculu nostru este o institutiune stravechie in mitologi’a daco-romana, si că „merti" precumu mai susu vediuramu convine pre deplinu cu arborele cu merele de auru din gradin’a esperidica a ve- chiloru greci si romani aceea, ce inaltia inca vechitatea „me- rului" romanu. Apoi căndu descrie romaijulu acestu meru dicendu . Aleru ₘₐᵣₑ rotatu De pole plecata Cu vîrfulu in ceriu Cu pole spre mari Pre vîrfu infloritu Pre pole impupitu Josu la radecina E lina fantăna. Nu credu cumcă astufeliu de scurta (laconicu) si in versuri de cadentii va fi a dou’a. națiune pre faci’a pamen- tului, care se pota in limb’a sa asemenea romanului descrie acestu arbore alu lumei! Josu la radecina E lina fantana ¹S) Acolo-i Sant’a-Maria Cu noi mil’a ei se fia, Caletori câți mai trecea Ea spre toti se indura Ea pre toti ’i adapă Drumurile le-arată: Sufletulu din apa bea Si elu lumea o uită. — Erasi calea se-ti apuci Păna căndu vei se ajungi La mandr’a răchită Răchită ’mpupita Ci mila se-i fia Totu Santa-Maria. In haina alesa Haina de metasa La mesa chitită Mesa inflorita Siede si scrie Maic’a Mărie Pre cei vii si pre cei morti Si-si însemna a loru sorti. R6ga-mi-te tu de ea Col’a viiloru s’o iă Dora câ s’a indură Si ’ntre vii te-o însemnă, Dar’ ea nu se va ’ndură Intre vii a te scriă Căci col’a i s’a implutu Condeiulu si l’a perdutu. Dar’ tu roga-mi-te bine Se te iă in raiu cu sine Deca nu mi te-ai rugatu Căndu a ’ntratu scrisorea ’n satu.— Apoi er’ dumi-te dute Pe cărări bătute Pana vei petrunde Si tu vei ajunge Tocm’a ’n port’a raiului Unde-i florea sorelui. Acolo se te opresci Acolo s’adapostesci Si aștepta cu rabdare Cesulu de reinturnare Câ elu va sosi Si tu vei veni: Deca cerbii voru ară Ciutele voru semena. — Pamente, pamente De adi inainte En se ’mi fii părinte Se nu te grabesci Se me putrediesci Câ acumu-ti dau Si nu le mai iau Spatele mele In bratiele tele Si fatia d’a mea Sub pasistea tă. /®) Lina fantăna, este rîulu Lete (Lethe), adeca rîulu uitarei (der Fluss der Vergessenheit germ.) din mitologi’a greco-romana. Fantăn’a însemna isvoru ori lacu, si asemene ideia esista si despre rîurile Stige (Stix), Acheron si Lete a vechiloru greci si romani, căci din atari lacuri se scurgdu rîurile respective, ori intrau intr’ensele (Har tung:_Religion und Mithologie der Griechen partea II, p. 152, 155). 127 Acesta „Petrecere a mortului" mi s’a comunicata din mai multe părți: de Antonie Mustetiu docinte din Fagetu, de Paul Cimponeriu notariu cercualu din Cacov’a, de Stefanu Pauloviciu parochu din Gherbovetiu, de Mariti’a Sierpe din Bozoviciu, si de Opr’a Ciulu din Brosteni. Variantele sunt mai lungi ori mai scurte, dar’ fondulu este identica. Simeone Mangiuc’a. , PARTEA OFICIALA. Procesu verbale ■alu comitetului Asociatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a din 17 luliu n. 1882. Presiedinte: Paulu Dunc’a. Membri presenti: Br. Davidu Ursu, Elia Macelariu, Partenie Cosm’a, Visarionu Romanu, Basiliu P. Harsianu, George Baritiu, loanu V. Russu, Dr. Harionu Puscariu, Constantinu Stezariu. Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. 53. Teodoru Goti’a din Vurperu, lângă Vintiulu de josu, cere pe sem’a Aiului seu Elie, invetiacelu de cojocarie, unulu din stipendiile de 25 fi., pentru cari s’a escrisu concursă cu terminulu păna la 30 Aprile (Nr. esh. 140/1882). — De orece acesta suplica a intratu după siedinti’a dela 13 Maiu a. c. in care s’au distribuitu amintitele ajutore si de 6re-ce suplicantele nu intrunesce nici conditiunile concursului, avendu numai 2 clase elementarie si vîrst’a de 13 ani, cererea nu se pote lua in considerare. 44. In conformitate cu conclusulu comitetului de dto 13 Maiu Nr. prot. 44 dlu consiliariu Elia Macelariu presenta o copia a testamentului repausatei Sabin’a Tobias din Abrudu, de dto 27 Iulie 1870. In acestu testamentu, subscrisu de dd. Rubinu Patiti’a, Basiliu P. Harsianu si Nicolae Lobontiu câ martori, se cuprinde in p. II al. 8 dispusetiunea, că in casulu căndu strănepoții testatorei, acumu inca in vietia, aru mori inainte de a intră in beneficiulu amintitu in testamentu, intreg’a avere se o rno- stenesca națiunea romana, anume se se elocedie pana căndu se va pute fonda din ea, seu cu ajutoriulu altoru contributiuni, o scola reala romana in Abrudu. O dispusetiune, care aru privi chiaru numai pe departe Asociatiunea, nu se face. (Nr. esh. 143/1882). — Spre sciintia cu aceea, că se se cera prin advocatulu R. Patiti’a din Alb’a-Iuli’a o copia vidimata a testamentului si informatiuni despre starea lucrului. 55. Direcțiunea despartiementului I (Brasiovu) comunica protocolulu siedintiei subcomitetului dela 33 Aprile a. c. Din acestu protocolu, relativa la cererea făcută de aici sub Nr. 64/1882 de dto 6 Martie, de a se aretâ modulu, cumu au a se administra sumele colectate in favorulu scolei de tiesutu, a cărei infiintiare se intentionedia in Satulungu si pentru care s’au presentatu unu proiectu de statute sub dto 12 Novembre 1881, se vede, câ păna acumu sumele amintite sunt numai promise, remănendu a se face incassarea după aprobarea statuteloru de comitetulu Asociatiunei si după ter- minarea planului (Nr. esh. 144/1882). Membrulu V. Romanu propune: „Cu reservele implinirei recerintieloru legei pentru ase- menea infiintiari, comitetulu aproba statutele" si cere câ ace- sta propunere se se treca la procesulu verbale. Comitetulu admitiendu cererea dlui V. Romanu, decide a se rescrie susu- mentionatului subcomitetu: — câ avendu in vedere insemnatatea ce o astufeliu de scola de tiesutu aru pute se aiba pentru desvoltarea econo- mica a poporatiunei romane din tienutulu Brasiovului, comi- tetulu aru voi se vedia pe deplinu asigurata nu numai inte- meiarea, ci si sustienerea si funcționarea regulata in viitoriu a ei. Pe căndu dar’ in principiu consimte cu cuprinsulu in generalu alu proiectului de statute presentatu la 12 Novembre 1881, in specialu aru dorf se vedia contînute in amintitulu proiectu si dispusetiuni, cari se faca cu putintia cercetarea scolei si de elevi de secsu barbatescu, mai evidentu modulu de administrare alu fondului si de conducere si supraveghiare, precumu si o eventuala continuare a instructiunei in obiectele de invetiaraentu, cari stau in legătură cu productiunea in astu- feliu de scole. Pe lănga aceste impregiurari, cari aru impune sarcini mai mari si aru impinge infiintiarea scolei in unu vii- toriu mai indepartatu, e de a se consideră, câ intemeiarea unei astufeliu de scole din partea subdespartiementului, aru intim- pinâ greutati de alta natura, de 6re-ce statuia nu recundsce decâtu scole de stătu, scole confesionali, seu scole intemeiate de privati seu societăți, cari anume au obtienutu spre acestu. scopu auctorisare din partea autoritatiloru competente. Astu- feliu usioru s’aru pute intemplâ, câ neavendu autorisarea amin- tita, despartiementulu si cu elu Asociatiunea se pierda dreptulu de conducere si dispunere in scol’a intemeiata din propriele sale mediloce. Avendu tote aceste in vedere, comitetulu crede a nu greși, deca va atrage atențiunea sub-comitetului asupr’a altei moda- lități, prin care scopulu intenționata s’aru pute ajunge pe o cale mai acomodata mediuloceloru de cari dispunemu. Anumita din sumele promise de on. dni inițiatori, seu din o parte a loru, s’aru pute procură — precumu s’a practicata si in alte părți — unu numeru de resbdie de tiesutu, de o constructiune mai perfecta si usioru de manuatu. Resbdiele procurate se se distribue la femei mai serace romane, cari s’aru pute in- strui in folosirea loru prin vre-o femeia trimisa anume, cu stipendiu, la un’a din scolele de tiesutu esistente in patria. Pe acesta cale in decursu de câti-va ani, femeile aru produce tieseturi mai perfecte, mai corespundietdre cerintieloru publi- cului consumatoriu si aru generalisâ dorinti’a după lucrare mai perfecta si mai usiora, preparăndu in același timpu tere- nulu pentru infiintiarea cu mai mare succesu a scolei de tie- susu in unu timpu viitoriu, căndu impregiurarile aru fi mai favorabile. Pentru casulu candu subcomitetulu aru insistă pe lângă intemeiarea mai in graba a amintitei scole, se recomanda, spre a incungiură neplăceri, a implinf recerintiele legei in acesta afacere, anumitu a cere, câ privati seu câ societate privata, aprobarea statuteloru dela organele competente de stătu. 56. Dlu advocatu Fabiu Rezeiu din Lugosiu respun- diendu la recercarea comitetului de dto 13 Maiu a. c. Nr. 141, pentru a cercetă după starea pretensiuniloru legatarie ale Aso- ciatiunei, cuprinse in testamentele canoniciloru repausati Petru Ratiu si Mateiu Kiss din Lugosiu, — arata că: 1. Averea mobila, remasa după Petru Ratiu a fostu de 385 fl. 36 cr., nefiindu si avere immobila. Din sum’a acesta s’au acoperita spesele inmormentarei, ale inventarei si pertrac- tarei lasamentului, asiâ că n’a remasu nici unu prisosu, care se se pota pune la dispositiunea Asociatiunei, conformu voin- tiei testatorelui. Spre intarire se alatura in copia decisiunea tribunalului reg. din Lugosiu de dto 3 Octobre 1877, Nr. 6992. 2. Cu privire la lasamentulu după repausatulu M. Kiss se comunica in copia decisiunea tribunalului reg. din Lugosiu de dto 21 Fauru 1877 Nr. 887 civ., prin care se recunoscu de valide legatele făcute Asociatiunei si fondului Academiei romane de drepturi cu câte 200 fl. Totuodata se arata, că nu s’a pututu constata, deca ace- ste sume s’au asignatu păna acum’a, de oi*e-ce dlu episcopu diecesanu Victoru Mihăli, dela care s’aru pute câștigă infor- matiuni esacte in acesta direcțiune, se absentedia din locuia 128 resiedintiei sale. Indata după reintorcerea sa inse, dlu advo- catu promite a face cercetările de lipsa si a raporta imediata comitetului, adaogendu că atătu pentru casulu presentu, cătu si pentru viitoriu ofere serviciile sale in favorulu Asociatiunei, fără a reflectă la vre-o gratificate. (Nr. esh. 148/1882). — Spre sciintia cu aceea, că d-lui advocatu Fabiu Re- zeiu i se esprima multiamit’a comitetului pentru bunavointi’a, cu care a oferitu serviciile sale in favorulu Asociatiunei tran- silvane. Sibiiu, d. u. s. Verificarea acestui procesa verbale se concrede dom- niloru: P. Cosm’a, I. V. Rusu si B. P. Harsianu. Paulu Dunc’a m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p., secretarii! alu li-] ea. S’a cetitu si autenticatu. Sibiiu, 25 luliu 1882. P. Cosm’a m. p. B. P. d’Harsianu m. p. I. V. Rusu m. p. Publicarea baniloru incursi la Cass’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultura poporului romanu, dela 15 De- cembre 1881 pana astadi. (Continuare dela Nr. 23—24 alu „Transilvaniei¹¹ pro 1881). 1. George Filipu, advocatu in Tasnadu tacs’a pro 1880/1 5 fl. 2. Gregorie Mezei, amploiatu domin, in Cricau tacs’a pro 1881/2 5 fl. 3. Nicolae Pepeloviciu, mesariu in Blasiu, ajutoriu 5 fl. 4. Michailu Socanu, parochu in Capusiu pro 1880/1 5 fl. 5. Prin direcțiunea despartiementului III (Sibiiu) dela Comun’a bisericesca si Comun’a politica din Cacov’a căte un’a obligațiune de stătu ă 100 fl. = 200 fl. dd.: loachimu Munteanu, parochu in Gurariu pro 1880/1 5 fl. Demetriu Comsi’a, negutiatoriu in Seliste pro 1872/3 5 fl. Ni- colae Ivanu, capelanu in Seliste pentru diploma 1 fl. loanu Voicu, proprietariu in Gurariu pro 1880/1, 1881/2 10 fl. Eu- geniu Brote, proprietariu in Sibiiu pro 1880/1 5 ti. Parteniu Cosm’a, advocatu in Sibiiu pro 1881/2 5 fl. 6. Stefanu Borgovanu, c. r. capitanu in Alb’a-Iuli’a pro 1881/2 5 fl. 7. Teodoru Moldovanu Bucsi’a, proprietariu in Mediasiu pro 1880/1 5 fl. 8. loanu Simionasiu, asesoru in Dev’a pro 1876/7 5 fl. 9. Vasilie Cernea, not. jud. in Cincumare pro 1881/2 5 fl. 10. Prin direcțiunea despartiementului II (Fagarasiu) dela dd.: Nicolau Garoiu, advocatu in Zernesci pro 1880/1 5 fl. loanu Metianu, jurista absoluta in Zernesci pro 1880/1 5 fl. 11. Sim. Horvath, fiscala r. u. in Dev’a pro 1881/2 5 fl. 12. George Gradoviciu, când, de advoc. in Desiu pro 1881/2 m. n. 5 fl. 13. Prin direcțiunea despartiementului VIII (Alb’a-Iuli’a) ajutore dela următorii-domni: Nicolau Daramusiu 1 fl., Vivianu Laslo 1 fl., Szekeres lustinu 2 fl., Stana Fatianu 1 fl., Stefanu Crisianu 5 fl., Cio- plinta Tom’a 1 fl., Michailu Dobosiu 1 fl., loanu Sav’a 1 fl., losifu Neagoi 1 fi., lacobu Mausc’a 1 fl., Nicolau Medrea 1 fl. Nistoru Cioplinta 1 fl., Nicolau Suciu 10 cr., loanu Bot’a 1 fl. Simeonu Medrea 1 fl., Nicolau Comanu 1 fl., loanu Comanu 50 cr., Simeonu Comanu 1 fl., loanu Stanu 6 fl., Avramu Stanu 1 fl., Nicolau Stanu 1 fl., Nicolau Crisianu 1 fi., Stanu Petru 1 fl., Stanu Londin 1 fl., Stanu Achimu 1 fl., loanu Neagoi 1 fl., Mitrea loanu 1 fl., Stefanu Balosiu 1 fl., loanu Tiuranu 1 fl., Gregor Sabu 3 fl. Sum’a 40 fl. 60 cr. 14. Dr. D. P. Barcianu, profesoru in Sibiiu pro 1881/2 5 fl. 15. Stefann Campeanu, protopopu in Elisabetopole pro 1881/2 5 fl. 16. V. M. Lazaru, ingin. asistentu in Prunisioru pro 1881/2 m. n. 5 fl. 17. D. F. Caianu, profes. in Focsiani pro 1881/2 5 fl. 50 cr. 18. Dr. A. P. Alexi, profes. in Naseudu pro 1881/2 5 fl. 19. Prin direcțiunea despartiementului XV (Naseudu) dela dd.: loanu Avramu Corutiu, proprietariu in Maieri pro 1881/2 m. n. 5 fl. Paulu Besi’a, invetiatoriu in Borgo-Prundu pro 1881/2 m. n. 5 fl. Dr. Paulu Tanco, pro- fesoru in Naseudu pro 1881/2 m. n. 5 fl. Gregoriu Pletosu, profesoru in Naseudu pro 1881/2 m. n. 5 fl. loanu Tanco, profesoru in Naseudu pro 1881/2 m. n. 5 fl. Gavrilu Scri- donu, profesoru in Naseudu pro 1881/2 m. n. 5 fl. Florianu Motiocu, profesoru in Naseudu pro 1881/2 m. n. 5 fl. loanu Ciocanu, directoru gimn. in Naseudu pro 1881/2 m. n. 5 fl. Octaviu Baritiu, profesoru in Naseudu pro 1869/70 5 fl. Dr. Const. Moisilu, profesoru in Naseudu pro 1877/78 5 fl. Maximu Popu, profesoru in Naseudu pro 1871/72 5 fl. 20. Prin direcțiunea despartiementului XX (Blasiu) dela dd.: Dr. Gregoriu Silasi, profesoru in Clusiu pro 1880/1—1881/2 10 fl. Lucianu Campeanu, c. r. maioru pro 1881/2 5 fl. Petru Rosc’a, protopopu in F.-Szt.-Peter pro 1881/2 5 fl. Ales. Marincasiu, parochu in Miresiulu mare pro 1879/80 5 fl. Biseric’a gr. cat. din Miresiulu mare pro 1881/2 5 fl. Gabrilu Popu, protopopu in Clusiu interese pro 1878/79 10 fl. Basiliu Poddba, capelanu in Clusiu pro 18S0/1 5 fl. 21. loanu Cepesiu, când, de advoc. in Fagarasiu pro 1881/2 m. n. 6 fl. 22. Gabrilu Ciobotariu, parochu in Cs. Gyimes pro 1881/2 5 fl. 23. Dela Comun’a Cinciari pro 1872/3 si 1873/4 10 fl. 24. „ „ Vladeni pro 1877/8 5 fl. 25. Florianu Porcius dela Rodn’a tacs’a pro 1881/2 5 fl. 26. N. F. Negrutiu, redactorii in Gherl’a pro 1877/8 păna 1881/2 20 fl. 27. Nistoru Manciu, parochu in Ocolisiulu mare pro 1880/1—1881/2 10 fl. 28. Andreiu Medanu, asesoru in Siomcut’a mare pro 1881/2 5 fl. 29. loanu Porutiu, interpreta alu consulatului României in Pest’a pro 1877/8—1880/1 ă 5 fl. 20 fl. 30. Demetriu Coroianu, canon, in Gherl’a pro 1879/80 5 fl. 31. Prin direcțiunea despartiementului XX (Blasiu) dela dd.: loanu Fekete Negrutiu, canonicii in Blasiu pro 1881/2 5 fl. Antonu Vestemianu, canonicu in Blasiu pro 1881/2 5 fl. Stefanu Manfi, canonicu in Blasiu pro 1880/1 5 fl. loanu Antonelli, canonicu in Blasiu pro 1881/2 5 fl. Leontinu Leonteanu, canonicu in Blasiu pro 1881/2 5 fl. loanu Moldovanu, canonicu in Blasiu pro 1881/2 5 fl. Dr. loanu Ratiu, canonicu in Blasiu pro 1881/2 5 fl. Simeonu Micu, profesoru in Blasiu pro 1881/2 5 fl. Tom’a I. Albani, egu- menu in Blasiu pro 1877/8 5 fl. Basiliu Ratiu, profesoru in Blasiu pro 1881/2 5 fl. Simeonu Popu Mateiu, secretariu metrop. in Blasiu pro 1880/1, 1881/2 10 fl. loanu Germanu, profesoru in Blasiu pro 1881/2 5 fl. Nicolae Popescu, profes. in Blasiu pro 1881/2 5 fl. Elia Chirila, profesoru in Blasiu pro 1877/8 5 fl. Basiliu Olteanu, advocatu in Blasiu pro 1881/2 5 fl. Dr. Alexandru Gram’a, profesoru in Blasiu pro 1879/80 5 fl. George Vancea, provisoru in Blasiu pro 1880/1, 1881/2 10 fl. Sibiiu, 31 luliu 1882. Dela Cass’a Asociatiunei trans. rom. Editur’a Asociatiunei transilvane Redactorii: G. Baritiu. Tipariulu tipografiei archidiecesane.