Nr. 9-10.


Sibiiu, 1—15 Maiu 1881.


Anulu XII.



            TRANSILVANIA.



Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cul-
tur’a poporului romanu.


Acesta foia ese câte 2 cole pe luna si costa 2 florini val. austr., pentru
cei ce nu suntu membrii asociatiunei.

Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei.


Abonamentulu se face numai pe câte 1 anu intregu.

Se abonedia la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta s6ti
prin domnii colectori.


Sumariu: In memori’a lui Augustu Tr. Laurianu. — Recensiune asupr’a unui opu premiatu de catra academi’a romana in
sessiunea sa din anulu 1881.—Flor’a phanerogama din fostulu districtu alu Naseudului (urmare). — Analis’a opului titulatu
Studie asupr’a constitutiunei romaniloru. — Procesu verbalu alu siedintiei comitetului Asociatiunei transilvane pentru
literatur’a si cultur’a poporului romanu tienuta in 28 Februariu 1881. — Procesu verbalu alu siedintiei comitetului tienuta
in 11 Martiu 1881. — Catalogu atfabeticu asupra cartiloru aflatore in bihliotec’a Asociatiunei de Petra-Petrescu.


In memori’a lui Augustu Tr. Laurianu.

Doctoru in filosofici si artele frumâse, profesoru si decanu la
facultatea de litere in Universitatea din Bucuresci, membru
alu academiei romane si alu altoru societăți scientifice, auctoru
alu mai multora opuri scientifice etc.

     Solemnitatea ingropatiunei lui Augustu Tr. Laurianu
a fostu una din cele mai rare din cate a vediutu vreo-
dată capital’a României. De inaintea universitatiei sila
mormentu s’au tînutu cu acea ocasiune de catra profe-
sori si alti barbati de litere câteva discursuri funebre,
care daca s’aru aduna la unu locu, aru da o carte de
7—8 cole. Unulu din amicii cei mai vechi si mai do-
iosi, totodată colegu alu lui Laurianu, dn: Georgie Sionu ii
ținu unu discursu, care de si scurtu, a facutu impresiune
singulara asupra ⁻ ascultatoriloru. Laurianu merita intru
tdta poterea cuventului câ se i se conserve memori’a si
in acestu organu alu asociatiunei; de aceea in strimtorea
de spațiu ce ne stă la dispositiune, facemu locu incai
cuventeloru dlui Sionu, care a disu:

     „Eata-ne adunati câ se aducemu ultimele onori re-
masitieloru unui omu care, stingendu-se, parasesce lumea
acesta, pe care o putemu numi valea desfatariloru si a
amaratiuniloru 1

     O trista si durerosa datoria îmi impune sarcin’a se
făcu panegiriculu acestui omu, alu cărui nume este atatu
de mare si a cărui esistentia fostu atâtu de distinsa
intre muritori. Dar fi-voiu dre in stare se adunu intr’unu
manunchiu tdte reminiscentiele câte suntu legate de me-
mori’a acestui omu ilustru si se spunu totu adeverulu
asupra vieții lui?

     Laurianu! Eata unu nume, care de patrudieci de
ani este cunoscutu si popularu in cetatea ndstra!

     Laurianu! Eata o figura, pe care nu numai cei ce
l’amu cunoscutu nu vomu uita-o, dar pe care multe ge-
neratiuni viitdre voru cerceta-o!


       Laurianu! Eata o ilustratiune literara, pe care
ne-amu deprinsu a o privi incungiurata de o adeverata
aureola, si imbracata cu o adeverata autoritate!

       Laurianu! Dar cine era omulu acesta, la sicriulu
caruia astadi se închina cu atâta veneratiune fruntea
barbatiloru noștri de stătu, spum’a societății din capitala,
juni si betrani, profesori si școlari, poporu si nobilime?

       Fost’au elu unu Cresus, ale cărui palate sau tra-
suri stralucitore ne uimia vederile? Fost’a elu de familia
patriciana, boeru, nobilu, sau cu vreunii atributu de pu-
tere mare in mana?

       Nu! nici unulu din titlurile vanitose ale omenirei
nu se tînea de numele seu; singurulu si uniculu titlu
cu care se mandria, era titlu de dascalu, — titlu gloriosu,
fiindu-că erâ unu dascalu mare, inaintea caruia toti se
înclinau, — si putemu se-lu numimu mare, fiindu-că in
adeverii era unu dascalu devotatu, unu apostolu predes-
tinatu ca se cultive spiritele și se lumineze atâtea gene-
ratiuni in poporulu romanu.

       De origine modesta, fiiu alu unui preotu dintr’unu
micu satu alu Transilvaniei, numitu Fofeldea,.. .nascutu-
in I8țL0;~iesaritu din simburile amaritu alu vietiei roma-
nesci de peste Carpați, Laurianu a esitu ca unu fenix
de subu cenusi’a sa si s’a desvoltatu câ unu gigante
pentru binele si ondrea numelui de romanu.

       Către capetulu secolului trecutu o pleiada de omeni
însemnați se aratase in Transilvani’a, cu missiunea de a
face se se renasca națiunea romana, multu timpu amor-
țita sub barbari’a timpiloru; dar aceea pleiada cunoscuta
sub numele lui Petru Maioru, Cichindealu, Clainu, Sincai
si Lazaru, către inceputulu secolului nostru se stinseșe
si numai după doue trei dlecimi de ani, de pe la, 4 830
incdce^ incepii se se formeze noua pleiada, compusa^djjT*"
jjifce apostoli totu atatu de vigurosi, din nisce nume au ,
mai puQinu venerate, precumu: Cipariu, Barnutiu, Ba- J
ritiu, Aronu Pumnu, Muresianu, Maiorescu si Lauriang. >


9

66


        Multu au lucratu acești barbati in direcțiunea re-
  nascerei naționale, colosale au fostu lucrările loru com-
  parate cu puterile individuale ale omului si eterna va fi
  memori’a loru intre romani. Dar eata că unu alu- cinci-
  lea din acești barbati se duce dintre cei vii; abia doi,
  Cipariu si Baritiu, mai supravetiuescu. Fia glori’a loru
  eterna!

        Dar căte suveniri nu ne reamintesce acestu barbatu,
  alu caruia nume 40 de ani ne-amu deprinsu a’lu venera,
  si a caruia perdere cu dreptu cuventu o deplangemu
  astadi. La căte fase ale istoriei contimpurane n’a luatu
  elu parte! La căte lantiuri utile n’a servitu elu câ inelu
  de fortia si de legătură!

        Laurianu, după ce si-a facutu studiele secundarie in
  Transilvani’a si cele superiore in AUen’a^Ja 1840 a de-
  butatu cu publicatiimea unui opu, care a faciftu o însem-
  nata sensatiune in lumea invetiata. Acestu opu, scrisu
  in limb’a latina, sub titlu Tentamen criticum, intr’unu
  timpu căndu inamicii natiunei ndstre ne contestau ori-
  ginile, avii de scopu a proba latinitatea si romanitatea
  ndstra; de atuncea, si inca păna astadi; cugetătorii si
  filosofii cei mari ai Europei afla in acesta opera adeve-
  rate sorginti, probe si documente spre a apera caus’a
  ndstra, după adeverat’a ei dreptate.

        Acesta lucrare, plina de eruditiune, a datu auto-
riului titlulu si reputatiunea ce pe dreptu o merita. Gu-
vernulu României la 1842 ilu invită si-i oferi catedr’a
de filosofia in liceulu embrionariu din S-tulu Sava. Aici
Laurianu aretă mai cu sema ce sciea si ce putea. Ală-
turi cu carier’a profesorala, elu isi deschise unu locu in-
semnatu in aren’a tuturora misicăriloru inteligentiei ro-
mane. Elu se distinse nu numai câ filosofu, ci si câ
istoricu, câ archeologu si câ filologii. In colaboratiune cu
nemuritoriulu Balcescu si alti tineri studioși, cari cugetau
si meditau la unu viitoriu mai frumoșii pentru Romani’a,
cu respandirea ideiloru patriotice si democratice, elu con-
. tribui, putemu dice, la inflacararea generatiuniloru tinere,
/) cari au făcutu mișcarea naționala din 1848. Principii-
loru lui, propagate după aceea de către atăti discipuli
si adepti, datorimu, pdte, in mare parte transformarea
sociala, in care pasimu mereu de treidieci de ani incoce.

        La 1848, in ajunulu esplosiunii naționale din Bu-
curesci, Laurianu trebui se sbdre peste Carpati, unde
numele, esperienti’a si inteligenti’a lui îlu faceau necesariu.
In diu’a de 15 Maiu, căndu peste 40 mii de Romani se
adunasera la Blaju spre a se consulta cumu se scape de
sub legile cari’ ’i țineau câ iloti, vediut-amu pe Laurianu,
pe tribun’a din piați’a numita Câmpulu Libertății,
vorbindu poporului despre, drepturile sale istorice si po-
litice si eSsortăndu’lu la sacrificiulu capitalu, care spera
se aduca emanciparea s’a. Elocuenti’a s’a, demna de
timpii antici, inteligenti’a sa superiora, cunoscintiele sale
! necontestate, îlu desemnau intre fruntașii conducători ai
’popdrului. Laurianu atuncea, in entusiasmulu seu patrio-
ticu, uită si de carier’a sa si de famili’a sa din Bucu-
rești; si se devotă causei naționale din Ardealu. Forti’a
evenimenteloru facă din profesoru unu omu politica-si


ț unu generalu. -Vertejulu resbelului civilii dintre Romani
l si Unguri îlu luă inainte. Câ membru principale alu
Comitetului diriginte ? a-lu intereșeloru naționale, trebui
se organiseze aperarea, sau mai bine disu, lupt’a sange-
rosa ce apucase a se incinge. De-căte ori viati’a sa
a fostu amehintiata si de căte ori se pusese pretiu pe
capulu seu!,

       După Încetarea resbelului civilu, earasi forti’a eveni-
menteloru îlu duse la Viena, spre a solicita la Curtea
imperiala, câ representantu alu poporului, drepturile ce ’
se cuvenia natiunei după istori’a si după sacrificiele ce
făcuse pentru caus’a monarchiei. Sufletulu seu insa fă
amaritu vediendu că după atâta sacrifitiuri, nu putea
dobândi nimica. Elu atunci voi se reintre in Romani’^
dar aici porțile ’i erau inchise. Guvernulu conventiunii ,/
de la Balta-Limanu trecuse numele seu in list’a proscri- j
siloru condamnati a manca in străinătate pănea esilului.
De si nu luase parte, fiindu-că nu era in tiera, la eve-
nimentele de la 11 luniu, totuși numele seu fusese indi-
cat» câ revoluționarii!, periculosu pentru liniștea si secu-
ritatea publica.

       Me aflamu in corespondenta cu Laurianu: facusemu
cunoscinti’a lui pe Campulu libertății de la Blaju, si ne
dedesemu man’a câ se lucramu si amendoi, căndu ocasi- ,'
unea aru veni. Acea ocasiune se si presentă. In anulu |
1851 Moldov’a se bucura de domni’a patriotica a Hunului i
Grigorie Ghica. Eu aveamu unu micu rolu in adminis-
tratiunea instrucțiunii publice : me bucuramu de confi-
denti’a Domnitorului si a ministrului seu N. Ghica Co-
manescu. ■ Era necesitate de o reorganisare a scoleloru.
Barbatii .capabili lipsiau. Atuncea propusei se se chiame
pe Laurianu. Domnitoriulu consimți si fu forte fericitu
căndu îlu cunoscîi.

       Laurianu fă numitu inspectoru alu scoleloru, si in
acesta calitate îsi îndeplini missiunea cu competinti’a cu-
hoscintieloru sale solide, cu zelulu si devotamentulu in-
herentu sufletului seu romanescu. După densulu fura
jadusi din Transilvani’a si alti profesori distinși: Barnutiu,
iSutiu, Papiu, cari au fostu destinati a face atăte servi-
' cii tierei si a forma atătia elevi demni de onorea na-
ționala.

       Sub nefast’a Caimacamia din Moldov’a a lui Vogo- '
ride, Laurianu avendu a suferi multe desplaceri, parași
lassii. si veni in București in anulu 1858. Sub Caima- \
cami’a lui Alessandru Vodă Ghica Tepatriarea emigrati- !
loru ne mai fiindu impedicata, Laurianu potii se se in- :
torca la caminulu seu. Aici se devotă din nou carierei )
si profesiunei sale didactice. Câ membru alu fostei Eforii J
a scoleloru, câ bibliotecariu, Câ profesoru, câ decanu alu |
facultatii, elu si-a urmatu cu devotamentu apostolatulu i 1
tot-d’a-una consciintiosu in datoriile sale, laboriosu, lu- |
crandu mereu in direcțiunea luminării naționale, publi- j
căndu mereu cârti didactice si instructive, reversandti ;
|neihcetătu tesaiirele vastei sale Cugetări, elu era modelulu
|celu mai respectabile alu laborioSitatii, tipulu celu mai
perfectă., alu ipvetiatoriului.                                   ,

   : :Lăjconstituirea...societății Academice in apulu 1867
fiindu unulu din cei antai chiamati, a purtată mai multi

G7


ani sarcin’a de președinte după voturile • cqlegiloru sei.
In lucrările acestei societăți a avutu ocasiune a da forma
si corpu indelungeloru sale studii si sistemei limbistice.
Cu o staruintia si cu o labdre admirabile a facutu, cu
colaborarea regretatului seu colegu academicu Massimu,
proiectulu de Dictionariu alu Limbei romane, — lucrare
colosala, care pentru multe generatiuni viitore va servi
ca tesauru de consultatiune, — lucrare admirata de mare
parte din filologii străini, cari s’au ocupatu si se ocupa
de limb’a ndstra.

      Suntu prea debile puterile mele, mai alesu in mo-
mentele de fatia, spre a putea face completa biografia
a acestui barbatu ilustru. Bine meritata era veneratiunea
ndstra pentru elu cătu traiâ, si mai bine meritate voru
fi regretele ndstre pentru memori’a lui. A spune mai
multe, aru fi a-lu lauda, si atuncea s’aru turbura pacea
sufletului seu. Laurianu nu se laudă pentru lucrurile bune
ce le facea, si nici îi placea se asculte pe altii lau-
dandu-lu.

      In faptele si purtările vieții sale publice sau pri-
vate, elu nici-o-data nu s’a constradisu cu principiele
filosofice si morale, pe cari le profesa de pe catedra.

      Câ cetatianu, a fostu totu-d’a-una corectu, liberalii,
popularu, patriotu, francu si onestu. Câ părinte de fa-
milia, câ soțiu, câ tata, a fostu doiosu si iubitoriu câ
unu copilu. In adeveru toti acei ce au asistatu la solem-
nitatea cu care s’a primitu traducerea lui Cicerone de
Academi’a romana, nu voru putea uita sensatiunea de
bucuria amestecata cu lacrimi a betranului, candu a ve-
diutu ca premiatulu era fiiulu seu Dimitrie.

      Acuma candu mortea fatala a voitu a’lu răpi dintre
noi, datori’a ne chiama a dâ ultim’a imbratiosiare si ul-
tim’a salutare remasitieloru sale.

      Lacrimele soției si fiiloru sei intristati, suspinele
amiciloru si discipoliloru sei, fia ca o libatiune adusa
spre fericirea memoriei sale! Cătu pentru calea sufletu-
lui seu, se fimu consolați, se credemu că la judecat’a
cea din urma, Laurianu, intrebatu de ce a facutu pe
pamentu, n’aru avea de cătu se arate operele lui si se
fimu șicuri, că va fi in regiunile celoru drepți, la drept’a
tatalui cerescu ! „Romani’a libera din 15/27 Mart.u


Recensiune
asupra unui opu scientificu premiatu de cătra academi’a ro-
mana in sessiunea sa din anulu 1881.

      Domniloru colegi! Mi s’a facutu din nou ondrea
cu totulu neașteptata, de a studia inca si ulteridrele cer-
cetări filologice ale dlui colegu Bogdanu Petriceicu Has-
deu, coprinse in tomulu III alu opului Seu. Me sciti
domniloru colegi, că eu in filologia abia pociu face pre-
tensiunea la ceea ce se dice in arte diletantu; cu
tdte acestea m’am supusu si astadata decisiunei D-Vostre,
mai alesu că aceea este luata in spiritulu si in sensulu
statuteloru ndstre. Premitu inse si ve rogu, câ se nu
asteptati dela mine mai multu decătu o simpla recen-


 siune a opului ce ne stă de inainte. Spre a percurge cu
ochi de criticu unu studiu atătu de aprofundata cătu si
greu, intru care auctorulu are a face cu mai bine de
optudieci auctori străini si unii indigeni, ar cere aprope
totu atâta timpu si ce e mai multu, totu atâta eruditiune
si pațientia de feru, de care dispune, dn. Hasdeu si nu
i dispunu eu. Intr’aceea me voiu adopera din tdte poterile
i câte ’mi mai remasera păna la etatea in care me aflu,
; câ prin recensiunea mea se ve dau o icona cătu se pote
■ de Jumindsa despre marele scopu ce urmaresce auctorulu
! si despre mersul u ideiloru sale in tiner’a si fraged’a șci-
j intia a lingvisticei, cumu si in aplicarea ei la starea aer
i tuale a limbei ndstre, atătU acelei materne sau a dia-
lecteloru, cătu si a limbei n a t i o n a 1 e comune, care inca
totu se mai afla in formațiune vigordsa, frementandu si
precipitandu-se, câ si nesce ingredientie chemice. —

       Acesta parte a lucrariloru sale este titulata:

       „RtfntHTt den ErZTp^HÎ.“

       De B. P. Hasdeu.

       Tomul III. Istori’a limbei romane.

       Partea I. Principie de lingvistica.

I Fascior’a I. Conspectulu sciintieloru filologice. —-

!     Lingvistic’a in genere.

i     Bucuresci. Nou’a tipografia naționala. 1881. .

! Fascior’a I. Care este substratulu recensiunei mele,

 are câ si părțile precedente, formatu 8U lexic: si 160
de pagine.

       Aeestu studiu auctorulu ilu considera câ intro-
ducere la istori’a limbei.

       In prefatiune auctorulu premite, că limb’a fiindu
si ea cestiune sociale, nodulu celu mai potente sociale,
daca nu chiaru temeli’a societatiei, de aci vine di-
; Acuitatea de a constata adeverulu, si mai multu inca, de
a face pe ceilalți se’lu intielega si se’lu primesca, cerce-
j tandu natur’a limbei.

       După acestea dn. Hasdeu susține, că momentulu
celu mai priintiosu de a constata adeverulu este, căndu¹ o’
cestiune a fostu dejâ exagerata in doue direcțiuni, si’
adaoge, că acesta s’a intemplatu la noi, de una parte
prin asiâ numit’a, scola a 1 a t i n i s t i 1 o r u, de alfa prin
a slavi stil or u, de unde apoi inchiaie, că a sositu
momentulu de a recurge la ajutoriulu ratiunei reci pentru
! graiulu romanu. Nu vorbesce aci „de limb’a lite-
raria si cu atătu mai pucinu de limb’a scientifica
in specie, ci numai de graiulu poporului romanu.
Totu aci inse auctorulu enuntia unu mate adeveru, pe
î care forte multi ilu mai combătu orbesce* prin cuvente,
ilu constata inse totu asiâ de orbesce in fapta prin scrie-
rile si altii prin exercitiulu loru necurmatu in artea ora-
toria, la nenumerate ocasiuni. Dn. Hasdeu adeca dice:

       „Națiunea romana a facutu intr’unu scurtu intervalu
nesce pași atătu de mari si atătu de iuti pe calea pro-
gresului generalu, in cătu cerculu seu de cugetare lar-
gindu-se preste mesura, literatur’a la noi si mai alesu
sciinti’a se vedu silite vrendu nevrendu, a cauta din afara
j                                       '

l unu arsenalu de espresiuni, pe care nu le afla de Ibcu,


9*

68


sau nu le gasescu după plăcu in graiulu poporului. Acelu
' arsenalu ni’lu procura latin’a si limbile romanice, de care
ne lega gintea, curentulu de aspiratinni, insasi prove-
ninti’a culturei ndstre actuale. “

      Asia dice dn. Hasdeu. Dara apoi ce urmedia de
aici ? Urmedia cu necesitate de feru, că ori-cătu amu voi
se ne ferimu a discuta cestiunea limbei literarie
sau si pe acelei scientifice, si a ne ocupa numai de
graiulu poporului, ne e preste potintia. Eu unulu
nici nu pricepu, cumu amu fi in stare se discutamu si
se ne intielegemu noi intre noi asia numitii cărturari ai
Inatiunei, despre graiulu poporului, fără ajutoriulu
jefficace alu unei limbi scientifice. Dara si dn. Hasdeu
;observaindata acilea, că „procedur’a de a forma o limba
literar ia comuna toturoru romaniloru, o indicase celu
de antaiu, pe la finea secolului trecutu, banatienulu
Paulu lorgoviciu, a cărui carte, pe o scara mo-
desta, este pentru noi, cu totu dreptulu, ceva câ a lui
Dan te „De vulgari eloquio“ pentru limb’a materna a
Italiei, si că E1 i a d u si A s a c h i n’au facutu mai multu,
decătu a aplica si propaga ideile lui lorgoviciu, unulu in
Munteni’a, celalaltu in Moldov’a. După acestea dn. Has-
deu adauge erasi:

      „ „ Ori-ce s’ar face, ori-ce s’ar dice, literatur’a ro-
mana, mai cu sama cea scientifica, si-a croitu deja o
limba, pe care o inavutiesce si o va inavuti mereu, nu
cu elemente slavice, magiare, turce etc:, ci numai cu
elemente latine. Daca latinitatea nutresce intr’unu jnodu
aprdpe esclusivu limb’a literaria englesa, de si germ a-
nica in fondu, apoi cu cătu mai vertosu ea nu pote a
nu fi unic’a sorginte firdsca pentru limb’a literaria
romana. “

      Acesta doctrina o susține curatu si respicatu dn.
Hasdeu, si dsa ar fi mai potutu adaoge, că insasi limb’a
germana ori-cătu e de germana, si ori-cătu se lauda cu
marea ei bogatia, celu pucinu diece mii de cuvente lati-
nesc! nu le-a potutu scote cu nici unu pretiu, necumu
din limb’a sa scrisa, literaria si scientifica, dara o parte
din acelea a străbătută, s’a invescutu si inradecinatu
pentru totudeauna chiaru in graiulu poporului germanu,
in dialectele sale. Nu mai atingu acilea nimicu despre
vocabulariele germaniloru de cuvinte străine, dela 20 mii
păna la 50 mii de cuvente incuibate in limb’a loru. Si
au nu totu camu asia o patira poporale slavice căte au
apucatu a inainta mai bine in cultura, incependu dela
Agramu (Zagrabi’a) păna la Prag’a, Varsiavi’a, Moscva
si St: Petersburg ? Dara apoi cu atătu mai pucinu se
intielege la noi acesta persecutiune, pre cătu de cerbi-
cosa, pe atătu de odiosa, pornita de cătiva ani incoce
! asupra limbei latine si asupra studiului ei de cătra o
parte din cărturării nostrii, intre cari se afla si de aceia,
cari au se ’si multiamesca limbei latine positiunea loru
ilustra in societate.

      Aci inse dn. Hasdeu mai repete odata, că „nu limb’a
literaria si scientifica ilu preocupa in casulu de fația;
nu literatur’a si nu actualitatea sau viitoriulu, ci numai
graiulu poporanu in desvoltarea lui istorica.


Acestu scopu aplicatu la graiulu poporului roma-
ne s c u l’au urmaritu mai antaiu ardelenii Georgie
Sincai, Samuilu Micu, Petru Maioru, despre cari
dice dn. Hasdeu, că marimea loru trebue mesurata nu
prin ceea ce ei au facutu, ci prin ceea ce voiau se faca :
A deștepta naționalitatea romana, a o deștepta
cu ori-ce pretiu. „Sunteti fii ai Romei “, au strigatu ei;
si romanulu sguduitu din somnu, s’a pusu pe gânduri. “
De aici apoi s’a plasmuitu după dn. Hasdeu si a cres-
cutu treptatu păna la unu non-plus ultra o direcțiune
unilaterala in sensulu latinu; era acesta scola a produsu
doi barbati, „de inaintea carora dice dsa, că cauta se se
inchine toti romanii: Cipariu si Laurianu (pag. IX).
Cipariu a supusu celu anteiu unui studiu criticu vechile
texturi romane. Laurianu pe de alta parte a presimtitu,
inainte de somitati occidentale, doue dintre pârghiile
(Vectis) cele fundamentale ale lingvisticei contimpurane:
neintrerupt’a continuitate dialectala si re-
constructiunea tipuriloru. Căndu elu dice, că
dialectulu sardu unesce Itali’a cu Spani’a, dialectulu si-
cilianu pe Itali’a cu Romani’a; căndu elu reconstruesce
apoi pentru „Tatalu nostru “ romanescu de astadi trei
tipuri successive anteriore, care ilu lega cu „Pater nos-
ter“ latinu, — procedur’a pote fi necorecta, dara ide’a
desvoltata mai tardiu de Schleicher, de Schuchardt, de
Ascoli — e roditore si adeveratu scientifica *).

     După acestea sententie enuntiate de dn. Hasdeu cu
atâta bunavointia pentru meritele lui Cipariu si Laurianu
câștigate in studiulu limbei romanesci, dsa inchiaie di-
cîmdu: „Si totuși acesta scola, pe care o justificau im-
pregiurarile nascerei sale si latinitatea cea reala a lim-
bei romane, trebuea se cada prin escesu“.

     Asia crede dn. Hasdeu. Eu imi permitu a fi in
acestu punctu de alta părere. Las că scdl’a lui Cipariu
si scdl’a lui Laurianu suntu doue scole, de si înrudite,
separate inse un’a de alfa mai virtosu prin metodu, eu,
inse nu o vediu nici pe una nici pe ceealalta cadiute,
ci le vediu numai in positiune de reserva, păna căndu
isi voru alerga caii tdte încercările anarchice, care au
de scopu invederatu a falsifica nu numai materialulu
limbei, dara-a sparge si prin formele ei, sau câ se me
folosescu si eu de terminulu linguisticei moderne, a’i com-
promitte morfologi’a. Cu acest’a nu voiu se dicu, că
aplicarea principieloru professate de acelea doue scole
nu va suferi schimbări considerabili, ea va suferi; prin-
cipiulu inse are in sinesi atâta potere de vietia, in cătu
elu nu va apune nici-odata, si mai curendu va fi spul-
berata acea mulțime de hipotese fantastice, caracterisate
si de dn. Hasdeu in studiulu de fatia la mâi multe lo-
curi, pe care unii lingviști moderni isi inaltia căte o
sistema, a cărei vietia tine de joi păna mai apoi, camu
păna candu editorulu au apucatu a’i face reclamele si a
o arunca pe piati’a de cârti, cumu se arunca ori-care
marfa. Unu exemplu fdrte batetoriu la ochi, ne dă in-
susi dn. Hasdeu atătu in prefatiune (pag. X), cătu si in


      *) Laurianu Tentamen criticum, Viennae 1840 pag.
LVII — LVIII.

69


corpulu cartiei dela pag. 97 si mai virtosu dela pag.
100 inainte, intru cătu desvdlta sanetosulu principiu
alu cerculatiunei in limba, stabilitu de dsa si demnu de
tbta atențiunea natiunei intregi.

      Acf adeca este vorb’a despre „ceealalta direcțiune
unilaterala, intr’unu sensu exageratu antilatinu, sau
chiaru latinofobu", precumu o numesce dn. Hasdeu,
pe care o representă mai cu sama dn. Cihac in tomulu
II din „Dictionnaire d’ etymologie dacoromân", ca-ci in
tomulu I elu se ținea camu incoloru“. Teorii cu totulu
false, contradiceri grose, falsificări lexicografice, chiaru
lipsa de onestate scientifica plesnesce dn. Hasdeu
lui Cihac in fația, si assertiunile sale suntu preste totu
ilustrate cu exemple luate din citatulu dictionariu; era
unde trage paralela intre exageratiunile betraniloru nos-
trii si intre ale dlui Cihac, dupa-ce mustra pe acesta
si pentru nesciinti’a dialecteloru slave, Hasdeu mai adaoge:

      „Nu numai câ metoda si câ onestitate scientifica,
dara si câ principiu, exageratiunea latinomana a lui Petru
Maioru este mai legitima decatu exageratiunea slavomana
a lui Cihac."

      „Petru Maioru exagerandu latinitatea graiului ro-
manu, exageredia unu adeveru, la care sciinti’a totu
va trebui se revină, după ce ’si va da mai antaiu
ostenel’a de a inlatura trasurele cele incarcate. Cihac
din contra, exagerandu slavismulu romaniloru, ba inca
sub tdte punctele de vedere, exageredia o exage-
ra t i u n e, care ia nesce proportiuni gigantice, pentru a
deveni o curata fantoma."

      Spre a infrena exageratiunile de ambele parti, auc-
torulu e convinsu despre necesitatea de a se supune gra-
iulu romanu unui nou studiu, obiectivu, nepreocupatu,
căci lumea după dn. Hasdeu, s’a saturatu dejâ si de
prea prea, si de fdrte fdrte, dintru o parte si din
alfa. Si acesta este tînt’a operei de fagi a".

      Nimicu mai legitimu decatu acesta dorintia mani-
festata la loculu acesta (pag. XIV).

      Spre a se ajunge acelu scopu, auctorulu cere câ
conditiuni absolute: 1. Deplin’a cunbscere si aplicarea
rigorosa a principieloru generale ale lingvisticei. 2. Adu-
narea si aprofundarea in specie, după putintia, a tutu-
roru monumenteloru literarie si a tuturora dialecteloru
romane. De aci impartirea operei de fagia in doua secțiuni.



     Mi-a cautatu se me ocupu mai multu de precuven-
tarea acestei cârti, din causa că ea este una din acelea
ce ne prepara bine la intielegerea deplina a tendentiei
auctorului, daca nu si la priceperea ultimeloru corolarie,
pe care le va trage auctorulu din studiulu seu, candu
acela va fi terminatu. —

     înainte de a intra in mediaș res, auctorulu in §.
1. sub titlu Motivulu, dice că: „sciinti’a limbei
născută asia de curendu, ne fiindu inca pe
deplinu formulata, fiacare lingvistu, inainte de a pur-
cede la brazduirea unui campu specialu, trebuie se ’si
reculegă tote noțiunile teoretice, de ori-ce natura, pen-


tru câ se nu amble totu pipaindu pe intunerecu, buna-
bra câ Bolza si câ Cihac".

     După acestea auctorulu isi imparte intreg’a lucrare
in urmatbriele cinci capitule:

     I. Conspectulu sciintieloru filologice;

    II. Lingvistic’a in genere;

    III. Lingvistic’a in specie;

    IV.  Vieti’a limbei;

    V.  Metoda si metode.

     In capit: I se dau definitiuni si se făcu distinctiuni
intre filologi’a classica, precumu se consideră ea câ
sciintia până in secolulu trecutu si precumu e cunoscuta
in dilele ndstre, apoi intre filologi’a comparativa si intre
lingvistic’a moderna dicundu, că lingvistic’a este
acea ramura a filologiei comparative, care se ocupa de
limb’a poporana, era nu de cea cultivata si scrisa.
Mai incolo face critic’a terminului Ethno-psichologia
tradusu ad literam după germanulu „Volkerpsychologie,"
care nu’i place, ilu adopta totuși in modu provisoriu
(§§-i 6-7).

     Dupace esplica ceea ce intielege prin metod’a com-
parativa si arata loculu ce se cuvine sciintieloru filolo-
gice in totalitatea sciintieloru, dă si o scurta istoria a
sciintieloru filologice, apoi in §. 11. contrage tote ra-
ționamentele de păna acilea intr’unu resumatu claru.

     In capit. II. voindu a tracta despre Lingvistica in
genere, dupace in §. 13 premitte o bibliografia fi-
lologica de 89 auctori, apoi in §. 14 supune la exa-
menu mulțimea de nume differite, date nouei sciintie de
cătra scriitori chiaru inainte de a se nasce aceea, sau
după cumu se esprime d. Hasdeu, prunculu a fostu bap-
tisatu inainte de a se nasce. Din acesta causa ii
dau de lucru terminii Lingvistica, Glottica, Glosso-
logia, Glossografia, intre care afla totu atâtea distincti-
uni subțiri, până ce se decide pentru Lingvistica
câ terminu generale.

     In §. 15. are a face cu limb’a in abstracto,
pe care o definesce: Manifestatiune vocala, na-
tiva a sufletului; candu limb’a in concreto
este numai dialect u. „Limb’a este omenesc a,
dara dialectele suntunationale." Mai departe dis-
tinge intre dialectu ethnologicu si dialectu antro-
polog ic u; aci inse constata, că lingviștii dau preste
mari dificultăți, candu voru se intre in amerunte asupr’a
naturei unui dialectu; aduce apoi exemple de certe intre
unii filologi renumiti in acesta materia.

     Studiulu ulterioru dela pag. 54 păna la 65 ya fi
intielesu prea bine insemnandu că: dialectele ethnologice
se presenta sub doue puncte de vedere essentiali: punc-
tulu de vedere p e r i t e t i c u, adeca precumu se vorbescu
ori s’au vorbitu ele in acelasiu timpu, in aceeași
epoca, câ se le compari intre sine numai din acelasiu
tempu, graiuri sinchronice, contimpurane ; apoi punc-
tulu de vedere anoteticu, căndu adeca dialectele se
compara după periode successive, mergendu totu mai susu,
păna unde vei fi in stare se strabati in vechime, cumu

70


e de exemplu dialectulu nostru daco-romanescu, .pe ca-
re’lu comparamu cu elu insusi asia, precumu se vorbesce
preste totu, de cătra generatiunile actuali, si asia cilinu s’a
vorbitu inainte cu 100, cu 200, cu 350 de ani. Acesta
parte a studiului si celu care’i urmedia despre Limb’a
amestecata (§§. 65—81), meritase fia cetitu de că-
tra toti aceia, carii strimba din nasu la ori-ce le suna
sau câ archaismi sau câ neologismi.

      Cu atătu mai multu merita atențiunea ndstra trac-
tatulu despre Limb’a naționala.

      Auctorulu dă curentului Națiune definitiunea ace-
st’a: „Națiune se chiama o mare familia, ai cărei
membrii pe de o parte au credinti’a inrudirei si solida-
ritatiei loru, era pe de alfa possedu, pentru relatiunile
loru reciproce preste totu, o limba comuna, uniforma, pe
langa care figuredia divergentie de dialecte, mari sau
mici, puține sau multe. “

      „ Acesta difinitiune o scimu, nu e perfecta; ea ni se
pare totuși a fi mai buna decătu ori-care din cele păna
acumu propuse/ adauge dn. Hasdeu. Voindu apoi a da
definitiunea limbei naționale, auctorulu se vede
constrinsu a premite unele esplicatiuni despre influinti’a
reciproca a dialecteloru, păna candu ajunge a’i da acesta
definitiune:

      „Limb’a naționale este totalitatea unui
grupu de dialecte, pusu intr’o deosebita conditiune,
care lipsescu grupuriloru dialectale in genere."

      Repetu, că acesta definitiune pdte fi intielesa pe
deplinu numai citindu cu luare-aminte intregu §-ulu 17
căndu apoi potu pricepe si nefilologii, că una este limb’a
matern a si alfa e 1 imb’a n ati ona 1 a, câ dialectu cul-
tivata cu ajutoriulu celorlalte dialecte, din care vre ori
nu, trebue se adopte si dresicumu se sbea in sinesi, nu-
numai vocabule, dara si forme, mai de multe-ori si in-
susiri fonetice, pronuntiarea de cuvente.

      Eca domniloru sublimele scopu ce avusera betranii
nostrii, despre cari vorbesce dn. Hasdeu in prefatiunea
sa. Crearea, inchiagarea, stabilirea unei limbi națio-
nale romanesci, din tdte dialectele poporului, care
se ajunga a fi comuna tuturoru romaniloru din tdte tie-
rile locuite de ei. Nu fanatismulu nici pedantismulu au
condușii pe acei betrani intru cultivarea limbei, ci nu-
mai grij’a cea mai incordata pentru existenti’a nationali-
tatiei, prin urmare si a patriei romanesci. Insusi dn.
Hasdeu enuntia la pag.' 82 memorabil’a sententia că,
intru cătu multe triburi omogene (unu poporu) avendu
consciinti’a originei comune, nu se potu intielege
unulu cu altulu prin instrumentulu unui singurii dialectu,
broditu si consimtitu pentru acestu scopu, nu exista
o națiune.

      Forte greu veridictu acesta esitu din pan’a dlui
Hasdeu, din fatalitate inse totu asiâ de dreptu, si din
nefericire fdrte puținu consideratu păna acuma de cătra
acea classe a carturariloru nostrii, carii credu, că daca
vorbescu. Si scriu limb’a in dialectulu provinciei de unde
se tragu ei, sau in j argonulu din suburbiele si piatiele
vreunei capitale, se afla in deplin’a posessiune a limbei
naționale.


      §       .18. Limb’a onomastica, sau de numiri, de no-
menclaturi. Auctorulu dă acesteia urmatori’a esplicatiune.

      „In ori-care tiera, in sinulu limbei comune de acolo,
se afla asiâ dicendu, intercalata o alta limba, ceva câ
unu stătu in stătu, in mare parte independenta de gra-
iulu indigena alu momentului si compusa din mai multe
categorii de elemente erasi independente una de alfa,'
grămădite fără nici-o inlantiuire sistematica. Acesta limba
este nomenclatur’a propria."

      Toti căti ne cunoscemu tier’a si poporulu nostru,
sau si alte tieri si alte popora, voinu da dreptu aucto-
rului care dice la pag. 87, că acea limba onomastica în-
trece si lașa departe pe limb’a romanesca comuna in nu-
merulu cuventeloru, si că unu dictionariu, in care s’aru
coprinde tdte numirile proprie locale de orasie, sate, că-
tune, munți, deluri, movile, riuri, peraie, lacuri, bălti
etc. etc., plus tdte numirile proprie personale din ca-
lindariu, de „porecle" si de familia, căte se audu pe in-
treg’a suprafația a României, ar fi cu multu mai volu-
minosu decătu vocabulariulu celu usitatu alu graiului
romanescu.

      Fdrte bine facil auctorulu, că mai trase atențiunea
literatiloru nostrii si la acdsta parte a limbei, ce merita
unu studiu inadinsu, care inse păna acumu abia fu con-
siderata de cătra unii geografi si topografi.

      §        . 19. Limb’a in circulatiune. In acestu trac-
tatu ce urmedia dela pag. 91 păna la 105 se susține o
teoria, abia observata păna acumu, de si confirmata la
fiacare pasu in viati’a practica. In economi’a politica, in
comerciu, cerculatiunea, mișcarea mai desa sau mai rara
a valoriloru dela o persona la alfa, dintr’unu locu
in altulu, decide asupra realei valori. Nesce monete de
auru tînute ascunse unu secolu intregu in lad’a cine scie
a cărei familii, potu se totu fia proprietatea ei, dara nu
o scie nimeni, prin urmare ele nici că esistu pentru lu-
mea ceealalta. Din contra, valorile ce se afla in circu-
latiune de tdte dilele, in diecimi de ani, păna ce li se
tocesce aversulu, reversulu, inca si marginile, suntu cu-
noscute de tdta lumea, cărei ii si aducu folose înmiite.
Auctorulu ne observa, că intocma asiâ se intempla si
cu folosirea cuventeloru iii limba. Aplicandu acesta teo-
ria anume la cuventele străine din limb’a ndstra, scote
ad absurdum tote doctrinele tendentiose ale d-lui Cihac
propagate in dictionariu] u seu cu scopu de a face pe
romani slavi si prin acesta a’i apropiâ si mai tare, a’i
inchiaga dresicumu, de ex. cu Russi’a,. Dn. Hasdeu pe
langa ce combate cu tdta vigorea absurditățile etimolo-
gice, este totuși departe de a nega, că in limb’a roma-
nesca nu aru fi multe slavisme si turcisme; adaoge inse
la momentu, că asupr’a valorei loru reale decide numai,
circulatiunea; adeca slavismele si turcismele in ac-
tivitatea cea vitala a graiului romanescu se perdu cu to-
tulu facia cu partea latinesca a limbei, pentru-că fiindu ₍
intrebuintiate forte raru si nu preste totu, ci numai in
unele regiuni, sau nici decumu, ele nu se audu, si multe
din ele devinu successive date cu totulu uitarei. La aceL
sta se mai pdte adauge, că alte cuvente au fostu in-

71


troduse cu învasiunile rusesci si turcesci si au esitu totu
cu acelea. Cine se fia uitatu asia curendu terminii ru-
sesci intercalati inadinsu in Regulamentulu Orga-
nicii inainte cu 50 de ani; si au nu se vediura sutele
de inscriptiuni muscalesci pe la prăvăliile si magasinele
comerciantiloru din capitala si din alte orasie; ele inse
au disparutu câ si mai apoi rublele. Avea ore cineva
dreptu se le si treca in dictionariulu limbei romanesci,
precumu face dn. Cihac? Intre 1850—1865 sub dom-
ni’a austriaca absoluta audiai pe romanii din Transilvani’a
si Banatu vorbindu camu asiâ: „Mi-a spusu notairulu,
că mi-a venitu Bescheidulu dela Statthalterei; sambata
este Amsttag, se me ducu la Vorsteher se mi’lu dea.
Acelu jargonu începu se dispara dela 1867 incoce, a
facutu inse locu la altulu si mai barbaru. „Se te duci la
solgabirou, se’ti dea va 1 osu la i n s t a n t i a, câ se
nu te bintatuesca, se nu dai de birsâg si de nyo-
m o r u s â g, că gyestulu a d a u este si pe capulu teu.

       Nu cumva cărturării romani dintre munți se treca
acei barbarisme in dictionariu, numai pentru-că bietulu
poporu strimtoratu de calamitati nenumerate, cauta se’i
intrebuintiedie facia cu invasiunile? Credu că nu, nici-
decumu.

       Din tdte acestea inse tragemu totu invetiatur’a de
mai inainte, că generatiunile actuali nu mai au nici-o di
de perdutu, ci trebue se grabesca a’si crea si ficsa in-
I treg’a limba naționala, daca voimu se fimu națiune
intru tdta poterea cuventului, era limba naționala fără
purificarea ei de străinisme exotice, de care nu se simte
, nici cea mai mica trebuintia, nu se pdte nici cugeta.

       Spre a învedera si mai bine principiulu circulatiunei,
dn. Hasdeu aduce de exemplu limb’a englesa câ pe cea
fdrte amestecata. Unu scriitoriu si-a datu ostenel’a de a
clasifica cele 40 mii de cuvente din dictionariulu anglu alu
lui Robertson, după originea loru, si au aflatu de origine
germana numai 13330, era de origine latina 29854,
cele germane inse circuledia de trei, de patru, păna si
de diece-ori mai multu in vieti’a poporului.

       La noi proportiunea este tocma inversa, adeca cir-
culatiunea cuventeloru de origine latina este neasemenatu
mai mare in limb’a nostra daco-romana, decătu a celoru
de origine străină. Din nenumerate exemple auctorulu
aduce pe unulu, care pdte se surprindă pe multi. Cu-
ventulu slavonescu dragu (de unde dragoste si dragos-
tescu) este cunoscuta in tdte părțile si classele romani-
mei, usulu acestuia inse in proportiune cu usulu mai
multoru cuvente de origine latina este de 100 de ori
mai raru.

       Cătra finea acestui tractatu auctorulu susține cu
dreptu cuventu, că marele principiu alu circulatiunei
s’ar potea privi câ petr’a cea angulara a edificiului, si
că ceea ce se chiama fisionpmi’a unei limbi, nu este
altu-ceva, decătu resultatulu circulatiunei; era fisionomi’a
totala a limbei se compune din fisionomiele sale parțiale:
fonetica, tonica, morfologica, sintactica, lexica, , ideolo-
gica, resultandu fiacare dintru o cerculatiune deosebita».


        Preste §. 20 Despre limbile antice si lim-
bile moderne, cumu si preste §.21 Despre limb’a poe-
tica, trecu inadinsu, fără a le mai faqe analis’a, lasandu’i
in grij’a celoru competenti in materia; me oprescu pu-
c,inu inca numai la tractatulu despre Etimologia §. 22
pag. 128—146), câ ramura de sciintia, asupra careia
filologii moderni nu se invoiescu nici chiaru intru a’i da
o definitiune unica, care se satisfaca pe toti. Etimologi’a
se ocupa, precumu bine scimu, cu derivat iun ea cu-
venteloru; dara din acelea studie migalose au resultatu
si păna acuma la noi, câ si la filologii altoru popora, o
mulțime de hipotese fără picu de simbure, confusiuni si
absurdități, in cătu au tota dreptatea acei scriptori cari
tienu, că atătu etimologi’a vechia filologica, cătu si
cea noua linguistica, suntu fdrte periculose (pag. 131).
Mie unuia mi se pare, că confusiunea babilonica in de-
rivatiunile etimologice cresce cu atătu mai multu, cu cătu
a crescutu „predilectiunea cea exagerata pen-
tru sanscrita si erasi sanscrita/ precumu se
esprima autorulu la pag. 105. Dara limb’a romanesca
mai este maltratata si torturata cu derivatiuni etimolo-
gice, nu numai prin ceea ce se dice pedanteria de căr-
turari, ci si din alte motive inspirate de celu mai pro-
nuntiatu egoismu politico-nationale. Daca dn. Cihac a
cautatu si aflatu cu ajutoriulu etimologiei cultivate de
densulu mii de cuvente slavice in limb’a nostra; apoi nu
este asiâ multu, de căndu unii pseudo-filologi germani pu-
nendu etimologi’a la tortura cu verige si cu scobe de
otielu, mai multe mii de cuvente romanesci le presentara
câ germane, sau daca voiti dace, căci adeca după densii
Dacu si Deutsch denota una si aceeași națiune si
limba; asiâ combinandu teori’a lui Cihac cu teori'a unoru
germani, sau sumandu la unu locu ³/₆ cuvente slavice
cu 12 mii cuvente câ daco-nemtiesci, noue nu ne mai re-
mane nici macaru capulu si ochii, pentrucă după ei
capu este din Kopf si ochiu este coruptu din Auge.

        Din conclusiunile autorului adunate la pag. 145
resulta, că studiulu etimologiei pre cătu este de greu,
i migalosu si chiaru periculosu, pe atăta e si necessariu.

        §        . 23. R e s u m a t u 1 u, cu care autorulu inchiaie
acestu studiu alu seu, ilu va intielege bine si deplinu
numai acelu ce nu ’si va fi pregetatu a ceti cartea in-
trega. De altmintrea studiulu acesta filologicii se con-
tinua in partea III sub titlu; L i n g u i s t i c’a in s p e c i e,
din care au si esitu vre-o 3 eole, care inse nu făcu
obiectulu analisei de fația.

        Crediendu că cu analis’a, de si camu fugitiva, fă-
cută acestui studiu nou alu d-lui Hasdeu, am indigitatu
atătu cuprinsulu cătu si importanti’a lui, me resumu si
dicu; Sciinti’a lingvisticei, de si inca tenera si frageda,
s’au apucatu totuși chiaru si de limb’a nostra câ se o
studiedie, inse cumu ? facendu multi cu ea cumu amu
dice, experimentam in corpore vivo. In același timpu la
noi a casa amutiandu vocea filologiloru de professiunâ,
sau prin morte, sau apasati de betranetie estreme, ne
pomeniramu că ’si aroga dreptu' de regulatori ai limbei.
nu barbati carii se ’si fia luatu vreodată cultivare^.

72


de problema a vietiei loru, ci cu totulu altii, din alte
sfere ale activitatiei omenesci, intre cari mai multi omeni
tineri farmecati mai virtosu de unu dialectu, ori si nu-
’mai de unu jargonu alu vreunei comune urbane mai
mari, cu care audiulu loru s’a dedatu dela nascere. O
anarchia rusînosa ne amenintia limb’a si prin urmare
onorea naționala. Dn. Hasdeu vine cu studiele sale si
âpostrofandu pe cărturării pamenteni si străini, le dice se
contenesca cu acestu vagabundagiu lingvisticu, se reîn-
cepă de acolo de unde au incetatu betranii, se se pună
pe studiu forte seriosu, se se abata iute dela nefast’a
idea de a da natiunei romanesci o limba de moda câ tote
modele efemere, ci se lucre din respoteri la inaltiarea
unui edificiu maretiu si forte durabile, care se merite in
adeveru numele sublime de limb’a naționala comuna,
fara care nu este națiune. Si dn. Hasdeu asternandu
mai bine calea sparta de betrani, arata carturariloru si
direcțiunea in care avemu se o continuamu.

     Acestea si altele suntu după mine, calitati ale stu-
diului seu, care merita a fi remunerate cu premiulu Eliadu
de 5000 lei noi * **⁾).

     Bucuresci, 1 Aprile 20 Martiu 1881.

G. Baritiu m. p.,



J             Analis’a opului titulatu

Studie asupr’a constitutiunei romaniloru,

sau esplicarea pactului nostru fundamentalu din 1 luliu 1866.

De GG. Meitani. Bucuresci 1880.*)

      Comentariele făcute legiloru fundamentali si altoru
legi sancționate, scrise bine si propagate intieleptiesce,
suntu nu numai folositdrie, ci in cașuri nenumerate chiaru
necesarie. Ele deștepta consciinti’a drepturiloru omenesci,
nutrescu totodată respectulu cătra legile statului. Consi-
derate din acestu punctu de vedere studiele onor, domnu
GG. Meitani intrate la concursu pentru unu premiu aca-
demicu, eu unulu salutu publicarea loru cu bucuria.

      In tdte tierile libere una din grijile principali ale
guberneloru si ale scolei este, câ se propage la poporu
prin tote calile si midilocele cunoscinti’a legiloru funda-
mentali si noțiuni cătu mai multe din legile civili, ad-
ministrative si penali. In statele unite nordamericane
constitutiunea republicei se vede afipta pe table elegante,
pe la localuri publice, chiaru si pe la asiâ numite hote-
luri. In mai multe staturi europene, compendie poporane
de legi se dau in manile scolariloru din classele primărie,
se propunu si se esplica la intielesulu loru. Are deci
dreptate.dn. Meitani, căndu in prefatiunea sa dela fasc.


      *) După ascultarea acestei recensiuni citite odata in sie-
dintia privata si a dou’a dra in presenti’a regelui, acelu pre-
miu s’a si votatu dlui Hasdeu cu maioritate de 2/3 a membri-
loru adunati.


      **) Cetită in comissiunea academiei romane din Bucu-
resci, esmisa pentru censurarea cartiloru de concursu la
premie.                                                 Red.


III pune temeiu mare pe necessitatea de a se co-
menta si cundsce constitutiunea tierei, si totu asiâ drep- ,
tate are, căndu pune la unu fasciclu câ nota urmato-
riele sententie pronuntiate si scrise de cătra onor, domnu
loan Ghica senatoru si totuodata presiedente alu acade-
miei: (vedi fasc. IV).

      Convinsu de multu despre necessitatea comentarieloru
de natur’a acestora, amu cititu si eu pe ale dlui Mei-
tani cu atențiunea de care este capabila etatea mea îna-
intata si amu aflatu, că de si acestea nu semena a fi
scrise că se petrunda la massele poporului, pușinu prepa-
rate pentru studie de acestea, ele inse merita cu atătu
mai multu atențiunea classeloru midiulocie, trecute celu
puținu prin scdlele medie, si chiaru pentru jurisconsultii
de professiune potu fi de mare folosu in o mulțime mare
de cașuri si anume in acelea, unde se tragu paralelle
instructive intre constitutiunea romaniloru si intre con-
stitutiunile mai vechi si mai recente ale altoru staturi
libere.

      Din studiele dlui Meitani s’au depusu la concursu
in terminulu prevediutu de regulamentulu academiei, cei
de antai trei fasciclii, voluminosi destulu, pentru câ se
pdta trece si de ceea ce numimu volume ori tomuri.

      In fasc. I dupace lauda in prefatiune asiediarea
principiului de domnia hereditaria, indata la inceputulu
studiului seu dă definitiunea statului, ocupanduse apoi si
de opiniunea respectiva a lui I. I. Rousseau, cumu si de
natur’a staturiloru antice, trece la cele doue cestiuni de
supremu interesu:

      Ce este națiunea? Ce este poporulu?

      Ajungendu apoi cu aplicarea ce face păna la con-
gresulu si la conventiunea din Paris (1856—1858), de-
finesce granitiele României si isi dă respunsn la o alta
intrebare: Păna unde se intinde gintea ro-
mana? Constata apoi in termini categorici, că terito-
riulu României este nealienabile.

      Dela pag. 26 inainte dă căteva definitiuni, ale cuven-
tului constitutiune, a dreptului politicu, publicu,
si publicu europenu; atinge perderea Basarabiei si vor-
bindu despre congresulu dela Berlinu, atinge si arfa
politica a lui Machiavelli, voiesce mesuri severe atătu
contra cessiunei de teritoriu, cătu si contra colonisarei cu
elemente străine. Ttrecendu la statistic’a poporatiunei ru-
rale, trage mai multe paralelle, păna ce ajunge si la
relatiunile din Angli’a.

      Dela pag. 101 incepe si continua cu comentarea
dreptului publicu si a partiloru sale; vorbindu pe largu
despre naturalisare, se ocupa si de cestiunea evreiloru,
de importanti’a proprietatiloru rurali, la care nu voiesce
se admita pe străini; patri’a o numesce sentimentu
santu alu iubirei cătra marea unitate a statului.

     Pe paginele 173—180 auctorulu sustîne o doctrina,
asupra careia me simtiu obligatu a trage atențiunea totu-
roru romaniloru, căci adeca dsa maneca dela principiulu;
Unitatea naționala este mai po terni ca de
cătu unitatea politica. Preste totu lupt’a dlui Mei-

73


tani contra cosmopolitismului vagabundu se intinde că
unu firu rosiu prin o parte mare a studiului seu.

       De aci pana la finea acestui fasciclu comentatorulu
ne arata, cumu intielege dsa egalitatea.

       Tendenti’a auctorului si spiritulu in care comente-
dia constitutiunea patriei sale, se cunosce de ajunsu din
fasc. I. Dara si in următorii fasciclii suntu tractate ces-
tiuni importante. Asia in fasciclii II după ce premitte
scrisorea onor, domnu A. Cretiescu primu presiedente la in.
curte de cassatiune, intrandu in studiu, se ocupa de or-
ganisarea drepturiloru politice, intona din nou egalitatea,
recomanda studiarea trecutului, a istoriei nostre, anali-
sedia aristocrațiile feudale, esplica ce trebue se fia legea
si ce libertatea civila, personala, politica; aduce esemple
din Angli’a, Franci’a, Belgiu; esplica cumu se fia intie-
lesa si aplicata arestarea preventiva numai câ esceptiune,
liberarea pe cauțiune, respingerea fortiei prin fortia, con-
fiscarea averiloru câ pedepsa, o condamna; aci insa vine
la legea vamiloru si la monopoluri, unde incapu escep-
tiuni; arata cumu pedeps’a mortiei in Romani’a este des-
fiintiata.

       De aci inainte tractandu inca pe largu despre drep-
tulu de proprietate, susține in opositiune flagranta
cu comuniștii si cu toti bandiții, că de candu lumea, so-
cietate prospera a fostu numai acolo, unde proprietatea
a fostu temeli’a, pe care s’au asiediatu organisarea sta-
tului. Inchiaie cu comentarea proprietatiei date tieraniloru
si cu a sclaviei de altadata.

       Fasc. III. In prefatiune spune, că a urmatu meto-
dulu exegeticu, face unu studiu in sboru de pasere asupra
celoru mai însemnați publiciști cunoscuti, cari au scrisu
despre dreptulu constitutionalu. In textu desvolta ide’a
libertatiei de consciintia, libertatea culteloru; necesitatea
absoluta a religiunei, fără care omulu nu pdte trai in
lumea acdst’a: toleranti’a religiosa in Romani’a; per-
secutiunile religidse ; religiunea mosaica; dogm’a lui- Ma-
homedu; principiile religiunei creștine: iubiti-ve unii pre
altii; traiti in pace si in armonia; esercitiulu culteloru;
egalitate perfecta intre cultulu religiuniloru recunoscute
păna astadi; legea sinodala din 1872; despre tienerea
registreloru starei civile; casatori’a civila si eclesiastica;
controversa. Libertatea instructiunei e tractata pe largu
dela pag. 81—122.

      Dela pag. 122 se discute institutiunea pressei si
libertatea, cumu si licenti’a. desfrenarea ei si pedepsele de
a se dicta prin juriu.

      Dela 171 inainte apara in termini categorici secre-
tulu scrisoriloru si alu depesieloru telegrafice, asemenandu
epistol’a depusa la posta cu o cetate ce nu se pote ataca.
Aci apoi atinge si interesele comerciali si pre cele poli-
tice ; trece la monopolulu posteloru si arunca întrebarea,
daca judecatoriulu de instrucțiune pdte sau nu, a străbate
in biroulu telegrafo-postalu.

      Dela pag. 303 se intinde asupra importantelui dreptu
de întrunire, de asociari, pe care le afla fdrte folositorie.

      Dela p. 229 vine cercetată dreptulu de a adresă
petitiuni la autoritățile publice si dreptulu de a trage la


respundere pe funcționari; după acestea vorbesce erasi
despre naționalitate dicendu, „că acest’a nu se con-
serva, decătu prin legatur’a ce apropie, unesce si stringe
pe omu de tier’a sa.“

     La pag. 260 estradarea refugiatiloru politici este
oprita. Strainulu este consideratu câ unu adeveratu
ospe; acesta inse nu trebue se abusedie de acesta ’si-
tuatiune. Aci autorulu memoredia templele de refugiu
din anticitate, apoi Aten’a si Rom’a, in fine pe renumi-
tulu Vattel despre îndatorirea estradariloru.



      Acesta este câ intr’o coja de nuca cuprinsulu celoru
trei fasciclii. In ce direcțiune va continuă si cumu va
termină dn. autoru acestea studie ale sale, se va cunosce
mai tardiu. Eu din parte’mi amu cetitu si fasc. IV si
aflu, că se continua in aceeași direcțiune si in același
spiritu.

      Aflandu eu atâtea idei pretidse in acestea studie,
cumu si aplicarea loru in partea cea mai mare nimerita
la gradulu de cultura, la recerintiele actuali si viitorie
ale natiunei si patriei romane, nu hesitediu a le reco-
mandă pentru premiulu statului Georgie Lazaru. Bucu-
rești Martin 31 st. v. 1881.

G. Baritiu m. p.



Flor’a phanerogama

din fostulu Districtu alu Naseudului.

De Florianu Porcius, Cav. alu ordinului coronei de feru class’a

III. vice-capitanu emerit.

(Urmare).

I. Monocotyledone.

Potamogeton Tourn. Broscaritia. (Notatdre).

P. natans L. Br. notatore. Pre lacuri mici la Naseudu.

P. pusillus L. Br. mitite. Pre parae la Rodn’a-vechia si noua,
   Sângiorgiu, Naseudu si Rusii-munti.

P. crispus L. Br. eretici. In apa stagnanta la Rusii-munti.

dalia L. Cod’a smeului.

C. palustris L. C. sm. de paludine. Pre morasteni la Cosn’a.

Lemna L. Lentitta. (Sdretie la Rodn’a).

R. nimor L. L. mica (Linte selbateca). Pre parae si bălti.

Typha Tourn. Papura (Speteza, Siovaru).

T. latifolia L. P. lata in foi. Lângă parae, bălti, lacuri.

Sparganium Tourn. Busdufjanu.

Sp. ramosum Huds. B. ramificatu. Lângă parae, bălti, la-
   curi, vâlcele, riuri.

Sp. simplex Huds. B. simplu. Totu acolo, inse mai raru.

Sp. natans L. B. notatoriu. Lângă lacuri la Rodn’a-vechia
   si Naseudu.                                 .

             Cyperus L. Caprisioru.

C. fuscus L. C. brunetu. Pre locuri apatose seu inundate,
   pre paludine.


10

74


C. flavescens L. C. galbiniu. Pre asemenea locuri, inse
    mai raru.

Sclrpus L. Pipirigii.

Sc. Tabernaemontani Gmel. P. tabernemontanu. Pre locu
    paludinosu la scald’a Antoni’a lănga Rodn’a-vechia.

Sc. sylvaticus L. P. selbatecu. Lângă parae, riuri si vâlcele.
Sc. digynus Godr. (Sc. maritimus L. fi. digynus). P. digynu.
a. compactus Krock.

  fi. macrostachys Willd. Ambele forme lângă .parae,
     vâlcele, riuri la locu morastenosu. Eu amu aflatu in acestu
     tienutu plante numai cu 2 stigme.

Heleocbaris R. Br. Pipirigutiu.

H. palustris L. P. de paludine. Lângă lacuri, parae, riuri
    pre locuri paludindse.

  fi. gracilis (Scirpus varius Schreb. Eleocharis filiculmis
     8. E. Tr. 3669). Totu la asemenea locuri, inse raru.

H. ovatus Roth. P. ovatu. Inca pre asemenea locuri.

Schoenus L. Buinbusiorii.

Sch.. compressus L. B. compresu. La Rodn’a-vechia pe
    locuri uligindse, inundate.

Eriopliorum L. Lânaritia. (Bumbacaritia, Bumbacu
de câmpu).

E. gracile Koch. L. g racila si

E. angustifolium Both. L. angusta in foi. Ambele specii
    pre locuri turfose-morastendse la Cosn’a.

,E. latifolium Hoppe. L. lata in foi. Pre locuri uligindse
    in regiunea montana.

E. vaginatum L. L. vaginata. La asemenea locuri in reg.
    montana si subalpina.

E. Scheuchzeri Hoppe. (E. capitatum Host). L. capatienosa.
    Pre alpele Ineu la laculu „Lala,“ 1903 metri.

E. alpinum L. L. alpina. După B. Tr. 2210, S. E. Tr.
    3692 si F. Fl. Tr. 3044 indicata pre alpii Gemenea, Co-
    rongisiu si la laculu „Lala“ nu amu aflatu in acestu tienutu.
    La laculu „Lala“ provine numai E. Scheuchzeri Hoppe.

Cîarex L. Carice. (Rogozu).

C. dioica L. O. dloicu. Pre locu morastenosu la Cosn’a.

C. divulsa Good. C. desbinatu. Prin bercuri, raru.

C. muricata L. C. ghimposu.

  a. forma gen. Pre locuri umede.

  fi. virens (C. nemorosa Lumnitzer). Pre locuri umede si
     deodata umbrdse.

     bracteis longissimis (C. virens Lam). Totu pre
     locuri umede si umbrdse, inse raru.

C. vulpina L. C. rosietecu. Pre locuri apatdse la Naseudu.
fi. inter rupta (C. nemorosa Rebent. non Lumn.). Totu
la asemenea locuri, mai raru.

C. teretiuscula Schk. O. rotundioru. Pre locuri moraste-
    ndse la Cosn’a.

C. panniculata L. O- paniculatu. Pre locuri uligindse, lângă
    parae in reg. montana.

C. curvula AII. C. incurbatu. Numai la vîrvulu alpiloru
    Ineu si Gemenea la 2000 m.

  fi. Rodnensis mihi. Bractela infima linearis-subulata,
, asia de lunga cătu intrega spic’a (20—30 m/ₘ). 'Plânt’a
până la 0.34 m. inalta. Totu acolo, raru.

C. atrataL. C. negriciosu. Pre toti alpii dela 1800 m. in susu.
fi. rhizogyna mihi. Peduncululu spicei femenine infime
fdrte lungu si provenitoriu dela bas’a culmului (paiului),
intocma că la C. transilvanica Schur. Totu acolo, inse raru.


C. fuliginosa Schk. C. funinginosu. Pre alpii Ineu, Stolu, 1
   Galați, Gemenea, Obersi’a-Rebri.                               5

C. tomentosa L. C. tomentosu. Pre locuri umede de comunu.

C. montana L. O. montanu. Prin tufisiuri si pre la mar- '
   ginea silveloru frondose in reg. inferidra si montana. '

C. Czeczii lanka. C-le lui Czecz. După esemplariele primite       i

   dela loculu originalu Ganciu diferă de C. montana prin         i

   bractelele foidse si lungi la spicele femenine infime. Prin    i

   tufisiuri, inse raru, in societate cu C. montana. Amu aflatu   j

   inse si de acelea plânte, la care dintre 3 culmi prevenitori   j

   din aceeași rădăcină unulu a avutu o bractela foidsa si        j

   lunga la spic’a femenina infima, pre cându la ceialalti 2      1

    culmi au fostu acestea bractele tare scurte, că la C. mon-
   tana L. form. gen.

C. praecox lacq. C. de primavera. Acest’a infaciosieza multe
   forme in acestu tienutu, si anume:

a. forma gen.

     transilvanica (C. transilvanica Schur). Se distinge
     de form’a a prin peduncululu lungu alu spicei femenine in-
     fime, care provine dela bas’a (colulu) culmului. Spic’a
     contiene inse mai multe floricele (fructe), si nu numai
     5—6 câ la C. gynobasis Vili.

         Ce se tiene de form’a radacinei, de form’a, marimea si
     perositatea fructeloru, consuna deplinu cu form’a a si di-
     feră de C. gynobasis Vili.

         La cele mai multe plânte ale acestei forme posedu
     toti culmii provenitori din un’a si aceeași rădăcină pedun-
     culi lungi la spicele femenine infime, inse căte odata suntu
     unii dintre acești culmi cu pedunculi scurti si toti adu-
     nati la vîrvulu culmului, incătu o parte dintre acești culmi
     presenta form’a fi si alta parte form’a a.

  y. ambigua mihi (An C. rhizogyna S. E. Tr. 3793 a.—
     C. basilaris lord). Se distinge de form’a fi prin aceea,
     că tdte spicele femenine infime suntu lungu pedunculate
     (constantu la toti culmii), inse posedu numai câte 5—8
     floricele (nu mai multe), precumu si prin tempulu intar-
     diatu alu inflorirei (2—4 septemani). Abstragendu dela
     form’a radacinei, dela form’a, nervositatea si perositatea
     fructeloru, infaciosieza form’a y unu C. gynobasis Vili, in
     miniatura.

  &. an o mala-lanka. La acest’a suntu spicele femenine la
     vîrvu masculine.

  e. monoica mihi. Numai cu un’a singura spica la vîr-
     vulu culmului, care este deasupra masculina si de desubtu
     femenina, ori si vice versa.

£. reflexa Hoppe.

     Afara de modificatiunile indicate mai susu provinu plânte
     cu bractele tare scurte, seu cu bractele lungi, uneori asia
     de lungi, incătu intrecu preste spic’a masculina din vîrvulu
     culmului, apoi bractelele suntu uneori fara vagina,,era de
     alteori au o vagina păna la 9 m/ₘ lunga.

     Tdte acestea forme provinu pe colini in reg. inferidra
     parte singuratece si parte in societate.

C. polyrrhiza Wallr. (C. umbrosa Hoppe — non Host). C.
   intufasiatu. Prin poieni, lănga păduri frondose, in reg.
   montana si subalpina.

C. flava L. O. galbinu. Pre locuri umede, paludindse.

C. bryzoides L. C. tremurător iu. Prin păduri de fagetu si
   bradetu, si prin tufisiuri, in reg. inferidra si montana.

C. canescens L. C. sioreciu. Pre locuri turfdse, uligindse
   seu paludindse, in reg. montana, subalpina si alpina.

  fi. longe bracteata (C. Kanitzii mihi). Totu la asemenea
     locuri, inse raru.

C. Personii Sieber. C-le lui Persani. Pre locuri uligindse
   in reg. alpina, raru. Diferinti'a intre C. canescens si 0.
   Personii este tare subtila.

75


  C. leporina L. C. iepurescu. Pre locuri umede.

C. lagopina Wahlbrg. (C. aproximata Hoppe). C. trispicatu.
La laculu „Lala“ pre alpele Ineu. Deci e delaturata du-
bietatea indicata in F. Fl. Tr. 3077 despre provenirea a-
cestei specie in Transilvani’a.

C. stellulata Good. C. stelatu. Pre locuri umede.

C. Grypos Bchb. C. intortocatu. Pre alpi.

C. elongata L. C. prelungitu. Pre locuri turfose la Cosn’a.

C. remota L. C. remota. Prin tufisiuri la locu umedu.

C. bicolor Abl. C. bicoloru. Pre alpele Isvorulu-mare la lo-
    curi umede si arenose, unde l’amu aflatu mai dintâiu in
    anulu 1859.

         Acesta specie nu e indicata nici in F. Fl. Tr. si nici
    in S. E. Tr.

C. vulgaris Fries. C. vulgaru. Pre locuri turfose, paludi-
    ndse, uliginose, ici colea, pana pre alpi.

C. rigida Good. (C. saxatilis Willd). C. tiapenu. După B.
    Tr. 2149, —F. Fl. Tr. 3086,— N. M. E. p. 34 indicatu
    pre alpii dela Rodn’a Vîrvulu-omului si Gemenea nu amu
    aflatu. Pre acești alpi amu vediutu numai C. vulgaris.

0. dacica Heuff. (Ung. Diagn. p. 130. H. Ban. p. 185 Nr.
    1897). C. dacicu. La Naseudu lângă marginea unui lacu.

■ C. Bueckii Wirnm. (C. banatica Heuff. H. Ban. p. 186 Nr.
    1899. Ung. Diagn. p. 129. O. b. z. 1866 p. 105 ff.). C.
    de Banatu. Lângă marginea unui lacu la Naseudu.

C. acuta L. C. taiatiosu. Pre praturi umede, uliginose, la
    marginea de lacuri.

C. digitata L. O. degetatu. Prin păduri si tufisiuri in reg.
    inferidra.

O. ornithopoda Willd. C. curbatu. Prin păduri subalpine.

C. limosa L. C. de. noroiu. Pre morastini, lângă lacuri.

C. pallescens L. C. palidu. Pre locuri umede.

C. pilosa Scop. C. perosu. Prin păduri in reg. inferidra si
    montana.

C. capillaris L. C. capilarii. Pre pascatoriile subalpine si
    alpine.

C. sylvatica Huds. O. selbatecu. Prin păduri si tufisiuri Ia
    locu umedu.

C. distans L. C. distante. Pre locuri umede.

C. Michelii Host. Cde lui Micheli. Pre colini, ici colea.

  /?. gynobasea mihi. Spic’a femenina infima lungu pe-
     dunculata si provenitdre dela bas’a culmului.

  /. incompleta mihi. Fara de spice femenine, numai cu
     un’a singura spica masculina la vîrvulu culmului. Ambele
     forme fi si p mai raru cu form’a gen.

C. tristis M. B. (F. Fl. Tr. 3125 si possibilu S. E. Tr. 3757).
    C. tristu. Pre toti alpii cu substratu de varu.

  /J, Baritiana mihi. Spic’a infima tare lungu pedunculata
     si provenitdre dela bas’a culmului, câ la C. transilvanica.
     Totu acolo, inse raru.

         Pluralitatea spiceloru masculine la vîrvulu culmului
     este caracteristic’a acestei specie, prin ce se deose-
     besce de C. sempervirens si ferruginea, si numai fdrte
     arareori — se pdte dice esceptionalmente — provinu esem-
     plarie numai cu o spica masculina.

C. sempervirens Vili. (C. ferruginea Schk. — non Scop).
   C. sempervirente. După B. Tr. 2174, — F. Fl. Tr. 3122
   si S. E. Tr. 3757 b. rigida, indicatu pre alpii dela Rodn’a
   Vîrvulu-omului, Rotund’a, Corongisiu se referesce fara în-
   doiala la speci’a precedenta. Nici C. sempervirens Vil), si
   nici C. ferruginea Scop. form. gen. nu amu aflatu in acestu
   tienutu.

C. clavaeformis Hopp. C. maciucatu. După S. E. Tr. 3775
   indicatu pre valea câtra Rodn’a-noua nu amu aflatu.


C. hirta L. C. uritiosu. La locuri umede de comunu.

  fi. hirtaeformis Pers. Totu la acestea locuri, inse raru.

C. Pseudo-Cyperus L. C. caprisiorescu. Pre locuri palu-
    dindse, uliginose, lângă lacuri.

C. glauca Scop. C. albăstriu. La marginea unui lacu la Na-
    seudu.

C. paludosa Good fi. Kochiana (0. Kochiana D. 0.). C. de
    paludine. Pre locuri paludindse, lângă lacuri.

C. riparia Curtu. C. de tiennuri.

  a. forma gen.

  fi. Nasodiensis mihi. Spica femenina infima forte lungu
     pedunculata, si pedungululu provenitoriu din vagin’a foiei
     infime.

  /•androgyna mihi. (An C. riparia. b. paludosa &
     androgina S. E. Tr. 3810 b.). Spicele masculine la basa
     femenine.

        Pre locuri paludindse, lângă lacuri, parae. Formele
     fi si / mai raru.

C. vesicaria L. C. besicosu, si

O. ampulacea Good. C. inflatu. Ambele specii la marginea
    de lacuri, pre locuri uliginose.

(Va urma).



PARTEA OFICIALA.

  Nr. 87/1881.

Procesu verbalu

luatu in siedinti’a din 28 Februariu 1881 a comitetului Aso-
ciatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a po-
porului romanu.

     Presiedinte: lacobu Bolog’a, vice-presiedinte. Mem-
bri presenti: Br. D. Ursu, El. Macelariu, I. V. Rusu,
los. St. Siulutiu, Vis. Romanu, B. L. Harsianu, I. Po-
pescu, Zach. Boiu, Part. Cosm’a, Eug. Brote, N. P.
Petrescu.

     Secretariu: Georgiu Baritiu.

     §.81. Ad Nr. 13/1881 loanu Ivanu fiiulu preo-
tului Dimitrie Ivanu din Mohu, studentu in cl. VII la
gimnasiulu de stătu din Sibiiu, cu testimoniu semestralu
destulu de bunu, rdga pe Asociatiune pentru o subven-
tiune in bani.

     — Nefiindu votatu de catra adunarea generala nici
unu fondu pentru subventiuni transitorie, cererea nu i
se pdte implinf.

     §. 82. Ad Nr. 34/1881. Dlu vicariu alu Silvaniei
Alimpiu Barboloviciu transmite, sub dat’a din 16 la-
nuariu a. c. protocolulu luatu in siedinti’a adunarei ge-
nerale a despartiementului Nr. XI, tienuta sub presidiulu
domniei sale câ directoru in Sîmleulu Silvaniei in 22
luliu n. 1880. Din acelu protocolu aflamu, câ dupace
fostulu actuariu alu despartiementului dlu Daniilu Delleu
’si-a datu dimissiunea motivata, adunarea o-a si primitu;
er’ dupace se ceti protocolulu adunarei generale tienute
la 16 luliu 1878 in Basesci, presidiulu rugatu se dea
informatiune despre executarea decisiuniloru luate in acea
adunare, acest’a descopere căușele, cari se păru a fi fostu
forte grave, pentru care adunarea destinata a se con-
10*

76


vocâ pe a. 1879 la comun’a Ciseriu, nu s’a potutu tiene,
precumu nici ale comitetului; nu a fostu cu putintia nici
executarea decisiuniloru luate in adunarea dela Basesci.
Dupace periodulu de 3 ani alu activitatiei comitetului es-
pirase, adunarea procede la alegere noua de 6 membri
actuali, de 4 suplenti si unu actuariu; loculu adunarei
generale pe 1881 se deflge la comun’a Cehu in septe-
man’a după Rusalii; se mai decide, câ membrii comite-
tului se fia convocati ad personam, er’ publiculu atătu
prin diarie, cătu si prin dnii protopopi.

      — Conclusele adunarei generale din despartiemen-
tulu XI se ieau spre sciintia; alegerile membriloru co-
mitetului se confirma pentru periodulu prevediutu in re-
gulamentu.

      §.83. Ad Nrii 35, 36 si 39. Invetiaceii de me-
serii, anume: de cojocaria Nicolae Campeanu in Sibiiu;
Todoru Maioru de cismaria in Szekely-Keresztur; loanu
Ratiu si Nicolae Comsi’a ambii din comun’a Racoviti’a
aflători in Sibiiu la maestrulu mesariu losef Bell — sub-
sternu atestatele loru de invetiatura si portare buna, cești
2 din urma prin mijlocirea dlui parochu Petru Florianu.

      — Atestatele fiindu satisfacatdrie, suntu a se con-
servă in archivu, păna căndu se voru transpune alaturea
cu altele la societatea „Transilvani’a/

      §. 84. Ad Nr. 43/1881. Dlu canonicii Elia Vlassa,
nou alesulu directoru alu despartiementului XX din Blasiu,
transmite protocolulu siedintiei subcomitetului, tienute in
16 lanuariu, cuprindietoriu de 5 puncte, dintru cari se
vede, că dupace dlu canonicu Elia Vlassa insiste cu per-
severantia asupra dimissiunei sale, subcomitetulu s’a con-
stituita numai in modu provisoriu, alegunduse de cassariu
Dr. I. Ratiu, er’ de notariu Elia Cbirila; mai departe
că păna in 13 luliu a. trecutu, dela 25 membri s’au in-
cassatu 155 fl. mai tardiu la 2 ocasiuni alti 35 fl. v. a.
care sume s’au si inaintatu la cass’a Asociatiunei tran-
silvane. După aceste se ieau in discussiune cerculariele
si intimatele comitetului centrale din 7 si 24 Decembre,
cumu si script’a comitetului espositiunei, si se decide, câ
spre, a inaintâ mai cu bunu resultatu scopurile respec-
tive, pe 11 Febr. st. n. se se convoce o adunare estra-
ordinaria a despartiementului; in fine se comunica in copia
si consemnatiunile membriloru fundatori, pe viatia si or-
dinari din Blasiu si de prin vecinătate in nr. de 31,
afara de cei cari au tramisu tacs’a de 5 fl. de adreptulu
la comitetulu centralu din Sibiiu.

      — Tdte lucrările subcomitetului XX cuprinse in
acelu procesu verbale alu seu, se ieau spre plăcută
sciintia, cu atătu mai vîrtosu, că acestu subcomitetu este
unulu dintre cele puține, cari prin activitatea loru pa-
triotica si nepregetatdria dau esemplulu celu mai demnu
de imitatu.

      Catalogulu membriloru s’a transpusu redactiunei
„Transilvaniei/¹ spre a regula după acela espeditiunea
esemplarieloru.

      §. 85. Ad Nr. 53/1881. Protocolulu adunarei ge-
nerale a despartieriientului VI (Dev’a) tienute in 4/16


Dec. 1880, insoțitu de raportulu dlui protopopu loanu          1

Papiu alesu directoru in aceeași siedintia arata, că fostulu   !

directoru dlu dr. Lazaru Petco din diverse cause nu a
fostu in stare se convoce vre-o adunare generala după
cea din urma tienuta Ia Hunedor’a in 29 luniu 1876,
adeca inainte cu 4 Va ani; dar’ in același timpu nici ma-     zi

caru subcomitetulu nu s’a potutu intruni, prin urmare          |

nici nu s’a lucratu nimicu, si că actele se afla in dis-       ’

ordine, er’ acum si adunarea acest’a este convocata fără       j

nici o programa. Dupace se alege unu actuariu si se            j

decide a se face parastasu pentru sufletulu lui dr. los.       J

Hodosiu, adunarea pasiesce la alegerea de directoru si         j

de membri ai subcomitetului, dupace periodulu celoru
vechi a espiratu; er’ apoi ascultatu fiindu raportulu cas- j
sariului despre starea cassei, acest’a transpune nou ale-      ;

sului directoru sum’a de 28 fl. v. a. impreuna cu tdte         s

actele presentate adunarei prin dlu directoru in nr. de
156 bucăți, cari se dau in grij’a si respunderea nou ale- i
sului actuariu, spre a le pune in ordine si a le dâ in
revisiune subcomitetului. Loculu viitorei adunari gene-
rale a despartiementului se anumesce Dobr’a.

      Dlu loanu Balomiri refusa verificarea protocolului,
din causa că acela nu cuprinde si numele membriloru
căti au participatu la acea adunare.

      — Alegerea noului subcomitetu si a directorului seu
se confirma. Celelalte puncte cuprinse in protocolulu
acelei adunari se ieau spre sciintia cu acea observare din
partea acestui comitetu centrale, că numerulu conside-
rabile alu barbatiloru romani de cultura superidra, do-
miciliati pe o parte mare a teritoriului din comitatulu
Hunedorei, va sci se-si concentre poterile sale, si pentru
inaintarea scopuriloru Asociatiunei ndstre, cu atătu mai
vîrtosu, că sentinti’a: „ajuta-te singuru si atunci iti va
ajutâ si Ddieu,“ este si remane adeveru eternu.

      §. 86. Ad Nr. 59/1881. Raportulu dlui profesoru
dr. Constantinu Moisilu dela Naseudu din 8 Febr. a. c.
in care adeveresce primirea cercularieloru si intimateloru
acestui comitetu inaintate de aici incependu din 18 Sep-
tembre anulu tr. sub Nrii 236, 369. 377, 381 ex 1880
apoi sub 9 din a. c., la cari tote observa că, in tienu-
tulu Naseudului inca nici păna in diu’a de adi nu este
infiintiatu despartiementulu prevediutu in unele decisiuni
ale adunariloru generale; er’ circulariulu de sub Nr. 369
’i-a datu ocasiune de a mai face o încercare pentru in-
fiintiarea unui subcomitetu; cere inse dela comitetulu
centralu consiliu si respective împlinirea de 4 conditiuni.

      — După matura deliberatiune si cumpănire a to-
turoru puncteloru cuprinse in susu citatulu raportu alu
dlui profesoru Moisilu se decide, câ se i se respunda la
tdte in sensulu respectiviloru §§-i ai statuteloru si in con-
sunetu cu unele concluse anteriori, luate de cătra doue
adunari generale.

      Relative la trimiterea foiei „Transilvani’a“ pentru
Naseudu si districtu, redactiunea este autorisata a o tri-
mite gratis la cele doue bibliotece dela gimnasiu; er’ in
privinti’a altoru espeditiuni din acea foia are a se con-
forma esactu decisiunei luate in adunarea generala dela

77


Turd’a, si a luâ de basa list’a membriloru estrasa din
registrele cassariului; in prevedere inse, că in Naseudu
se voru inscrie membri nuoi, se se pună la dispositiunea
dlui profesoru Moisilu 10 esemplarie, spre a le. a ave de
indemana la Înscrierea nuoiloru membri.

      §.87. Ad 69. Dlu advocatu Al. Filipu directo-
rulu despartiementului VII (Abrudu), transmite pre lângă
comitiv’a sa din 10 Febr. 1881 procesulu verbale alu
adunarei generale, tienuta la comun’a muntena Buciumu
sub renumita Detunata, escusandu pre subcomitetu
pentru intardiat’a transmitere cu nesce impregiurari si
pedeci locale, prin cari se causase perderea insemnariloru
făcute cu scopu de a compune din ele procesulu verbalu.

      Din cele 8 puncte ale procesului verbalu se con-
stata, că dupace si acesta adunare se vediu necesitată
a-si alege notariu ad hoc in loculu celui ordinariu ab-
sentatu din caus’a morbului, cetinduse raportele despre
activitatea de preste anu a despartiementului, si despre
starea cassei, se alese o comisiune de 8 membri pentru
conscrierea de membri nuoi si incassarea tacseloru, ceea
ce se si intemplă cu resultatu frumosu, căci dela 15
membri s’au incassatu 7 5 fl.; dela 2 membri nuoi pe
viatia anume: dlu Alesandru Danciu proprietariu si di-
rectoru de mine si dlu Simionu Caianu medicu montanu
câte 100 fl.; er’ dela alti 8 membri nuoi ordinari câte
5 fl. si câte 1 fl. pentru diploma; in fine dela 3 membri
ajutători cate 1 fl.; totu atunci dlu directoru Al. Filipu
declară, că spesele despartiementului le va purta domni’a
sa din alu seu, ceea ce se primi cu aplause; er’ dupace
se reintregi comitetulu alegenduse in loculu repausatului
Simeonu Balintu in unanimitate dlu losifu J u r c’a din
Rosi’a, si de controloru dlu Dionisiu Balosu, de locu
alu viitorei adunari generale fu anumitu opidulu Zlatn’a,
adunarea generala fu inclusa de cătra directoru in or-
dine buna.

      — Resultatele adunarei generale a despartiementului
VII se ieau spre plăcută sciintia, câ unele cari făcu onore
patriotismului confratiloru locuitori din acea regiune. Su-
mele enumerate in procesulu verbale s’au transpusu la
cass’a Asociatiunei cu ocasiunea adunatei generale dela
Turd’a. Nou alesulu membru alu subcomitetului se con-
firma.

      §. 88. Nr. 65. Comisiunea esmisa din siedinti’a
comitetului dela 15 lanuariu a. c. in personele dloru:
B. P. Harsianu si Vis. Romanu spre a luâ in revisiune
computurile de spese făcute la inmormentarea colegului
dr. los. Hodosiu, in raportulu seu din 4 Febr. a. c. pro-
pune, că dupace ratiociniulu cuprinde esactu tote sumele
din alăturatele 14 conturi, se se îndrepte la cassa spre
se plati.

      — Cass’a este avisata a numerâ sum’a de 226 fl.
46 cr. v. a.

      §. 89. Nr. 70. Nou alesulu directoru alu despar-
tiementului XX din Blasiu, dlu canonicu loanu Antonelli,
transmite procesulu verbale alu adunarei generale estra-
ordinarie din 11 Februariu, intru care, conformu dispo-


sitiuniloru primite dela comitetulu centrale s’a alesu altu
directoru, după care comitetulu declaratu fiindu de intre-
gitu, adunarea puse si astadata la ordinea dilei prepa-
rativele pentru espositiunea din 15/27 Augustu si decise
a se infiintiâ 2 subcomitete de espositiune, unulu in
Blasiu, altulu in D. Santmartinu.

      — Alegerea noua se confirma. Celelalte lucrări
ale adunarei se ieau spre sciintia.

      §. 90. Nr. 76. loanu Florea invetiatoriu in He-
turiu, se roga prin scrisorea din 2/14 Febr. a. c. câ
comitetulu se binevoiesca a donâ foi’a Asociatiunei „ Tran-
silvani’a “ pentru modest’a biblioteca scolastica si poporala,
pre carea comun’a se apuca se o infiintieze.

      — Se incuviintieza, si redactiunea este autorisata
a ingrijf pentru espeditiunea foiei „ Transilvani’a“ la a-
dres’a bibliotecei din Heturiu.

      §. 91. Nr. 81. Dlu redactoru Nicolau F. Negrutiu
se rbga a i se trimite foi’a Asociatiunei cu atătu mai
virtosu, câ n’aru ave de unde se reproducă in diariele
cari le redigiaza domni’a sa, articlii relativi la esposi-
tiunea din 15/27 Aug. a. c.

      — Se i se trimită.

      §. 92. Nr. 85. loanu Bardasiu studentu in cl. II
de agronomia din Mediasiu, câ stipendistu alu Asocia-
tiunei substerne atestatulu despre progresulu facutu in
studii in semestrulu I alu anului scolasticii 1880/1.

      — Spre sciintia.

      §. 93. Nrii 378, 379, 380, 383 ex 1880, 10,
14, 28, 32, 40, 46, 48, 49, 50, 75, 60, 61, 62, 64
si 83 ex 1881.

      In urmarea conclusului publicatu pe terminulu de
15 Febr. st. n. a. c. pentru doue ajutorie de câte 25 fl.,
din cele 16 câte se dau dela societatea „ Transilvani’a “
pentru invetiacei dela 8 feliuri de profesiuni, s’au pre-
sentatu pana la terminu 21 de tineri cu suplicele loru,
er’ unulu după terminu la 12 dile. Dintre aceștia 7
inși n’au produsu nici unu testimoniu scolasticu, era 6
inși numai testimoniu de câte 2 seu 3 cl. normale; inse
fiinducâ generos’a societate „Transilvani’a" cere fdrte in-
tieleptiesce de conditiune absoluta, câ concurentii la aju-
toriele sale se fia terminatu cu lauda, deca nu mai multu,
celu puQinu 4 cl. normali (primărie), de aceea numai su-
plicele tineriloru cari au produsu testimonie de 4 cl.
normale, pre langa aceea au implinitu si celelalte condi-
tiuni prevediute in concursu, s’au potutu luâ in consi-
deratiune.

      — Ajutoriele de câte 25 fl. v. a. se voteza in una-
nimitate :

      1. Invetiacelului de fauraria Dionisiu Georgiu Popu
de nascere din Basesci (Ilyesfalva) pomitatulu Selagiului,
nascutu in 1863 asiediatu pre lângă contracta la maies-
trulu Robert Mikola in orasiulu Zelau.

   , „2, loanu. Morar iu nascutu in comun’a rurala Fp-
feldea, comitatulu Sibiiu, invetiacelu de pantofaria, asie-
diatu cu contractu la maiestrulu Cari Ott in Sibiiu.,!f>!« -

78


      Verificarea acestui procesu verbalu se concrede dloru:
Siulutiu, Cosm’a si Romanu.

lacobu Bolog’a m. p.,                  G. Baritiu m. p.,

v.-presied.                            secret.

      S’a verificata in 3 Martiu 1881.

Siulutiu m. p.         P. Cosm’a m. p.          V. Romanu m. p.



Procesu verbalu

luatu in siedinti’a comitetului Asociatiunei transilvane pentru
literatura si cultur’a poporului romanu, tienuta in 11 Mar-
tiu 1881.

     Presiedinte: lacobu Bolog’a, vice-presiedinte. Mem-
bri presenti: Paulu Dunc’a, El. Macelariu, Vis. Romanu,
loanu Popescu, dr. II. Puscariu, Parteniu Cosm’a.

     Secretariu: Georgiu Baritiu.

     §. 94. Ad Nr. 88. Dlu Parteniu Cosm’a refereza
despre spesele cancelariei cuprinse in ratiociniulu sub-
sternutu de cătra veduv’a repausatului dr. losifu Hodosiu:
după care perceptiunile suntu 75 fl., erogatiunile 59 fl.
93 cr., restulu de a se reprimi 15 fl. 7 cr.

     — Ratiociniulu se incuviintieza; er’ veduv’a repau-
satului se provoca, câ restulu de 15 fl. 7 cr. se-lu res-
punda la cassa in terminu de 15 dile dela primirea a-
cestui conclusu.

     §. 95. Totu dlu Cosm’a face urmatorea propunere:

     Considerandu, că repausatulu secretariu alu doilea
dr. losifu Hodosiu si-a ridicatu remuneratiunea păna la
finea lunei Decembre 1880.

     Considerandu, că agendele secretariului alu doilea,
atătu sub durat’a morbului, cătu si dela mdrtea aceluia
le-a provediuta si le provede secretariulu primu, — re-
muneratîunea votata de cătra adunarea generala pentru
secretariulu alu doilea, cu incepere dela 1 lanuariu 1881
se asemneza pentru dlu secretariu I Georgiu Baritiu, pe
cătu timpu domni’a sa va fi in stare se indeplinesca tdte
lucrările ce cadu in resortulu secretariului alu doilea.

     — Propunerea se adopta in unanimitate, si se de-
cide a se avisâ cass’a.

     §. 96. Nr. 93. loanu Morariu cantoru in M. 0-
siorheiu, pre lănga alaturare de atestate la suplic’a sa
arata, că fiiulu seu Emanuilu invetiacelu la maiestrulu
Tâlyai Gyorgy, stipendistu alu societatiei „Transilvani’a/
s’a portatu asia de bine, incătu de si contractulu este
inchiaietu pe 3 ani de invetiatura. principalulu seu s’a
decisu a-lu presentâ la corporatiune, spre a-lu inaintâ in
l-a lunei viitore de sodalu. Asia tatalu seu se roga

     a)       câ pre lănga cuietanti’a ce alatura se i se dea
12 fl. 50 cr. pe semestrulu computatu din 1 Octomvre
1880 păna in 31 Martiu 1881, si

     b)       câ, din consideratiune, că deca aru mai fi stata
1 anu câ invetiacelu, erâ se mai capete 25 fl., comite-
tulu se se indure a-i mai asemnâ 12 fl. 50 cr. din cari
se platesca tacsele de liberare, si se-si faca ceva vest-
minte.


      — Cererea se i se acorde in ambele puncte, in alii
doilea inse cu conditiune, câ se submita incdce atesta-
tulu fiiului seu, sdu documentulu liberarei din starea de
invetiacelu si recundscerea de sodalu.

      §. 97. Nr. 92. Atestatulu datu din 24 Febr. a. c.
de maiestrulu cojocariu loanu Fulea din Saliste, invetia-
celului Georgiu Fulea.

      — Se iea spre sciintia.

      §. 98. Nr. 59. Parochulu Andreiu Antonu din
Gherl’a, protesteza cu totu adinsulu in contr’a votarei
stipendiului Galianu in favorea studentelui Stefanu Csicso
Popu si pretinde esplicatiuni.

      — Se i se rescria, că esplicatiunile cerute de re-
petite-ori de cătra altu consangenu, dlu protopopu I. Pa-
piriu Popu, s’au datu in sensulu si după liter’a testamen-
tului, si se potu ceti in procesulu verbale alu comitetului
publicata in „Transilvani’a" Nr. 5—6 pag. 38—39.

      Verificarea acestui procesu verbale se concrede dloru:
Cosm’a, Romanu si Popescu.

I. Bolog’a m. p.,                     G. Baritiu m. p.,

        v.-presied.                             secret.

     S’a cetitu si autenticatu.

     Sibiiu 12 Martiu 1881.

  P. Cosm’a m. p. V. Romanu m. p. I. Popescu m. p.



     ' Catalogu alfabetica

asupra cartiloru aflatore in bibliotec’a „Asociatiunei transilvane
pentru literatura si cultur’a pop. rom. “ păna inclusive la adu-
narea gen. dela Turd'a din 1—9 Aug. 1880, compusu de Petra-
Petrescu, archivariu si bibliotecariu alu Asociatiunei.*)

A.

Abaffy Franc. Pro se — a statibus comitatus arvensis ad co-
    mitia deputatus. Budae 1790 8° br. (1073).

Abel Fr. G. luvenals et Sulpizius sărntl. Satiren. Lemgo 1785
    8° (657).

Academi’a, Statutele si regul. — romane. Bucuresci 1872
    br. (990).

Academie der Wissenschaften, Wien. Sitzungsberichte a) der
    mathemat. - naturwiss. Klasse. voi. I—LXX (din v.
    XXVIII—XXX lips. br. 1—17; din LXX bros. 6—8).
    Registre 7 br.; b) Philosoph.-histor. Klasse voi.
    I—LXXVIII (din a. 1849 1. br. Aprile—Sept., din 1850
    1. br: Aug. et Sept, din voi. VIII 1. br. 9—10, din voi.
    LXV 1. br. 10, din LXVIII br. 9—10), 8 br. registre;
    c) Archiv f. Kunde bsterr. Geschichtsquellen v. 1—IX,
    XI—LII, 2. registre ; d) Oesterr. Geschichtsq.
    voi. 37; e)Notitzblătter, Beilage z. Archiv. 9 voi.;
    f) Denkschriften d. math.-naturw. Klasse. voi. 1—33;
    g) Tafeln zu d. Denkschr.; h) Jahrbiicher d. Cen-
    tral-Anstalt f. Metheorologie u. Erdmagnetismus voi. 8
    (1230).

Ackner M. I. Beitrag z. Geognosie u. Petrefactenkunde d.
    siidbstl. Siebenbiirgens. br. 4° (585).

Acta societatis jablonovianae de Henetis vandalis de Lacu
    Musiano v. IV. Lipsiae 1774 (376).

Acte div. (vedi prot. corr. Nr. 1114—1228).                  i


*) Numerii din parantese arata locatiunea opuriloni in dulapuri.

I


—    79   —


Actele confer, tienute de rom. gr. cath. din provinci’a metrop.
     Alb’a-Iuli’a. Blasiu 1871 8° (12).

Acte si date despre confer, rom. tienuta la Miercurea in 7 si
     8 Martie 1869. Pest’a 1870 8°. 2 es. (273).

Adelung loh. Chr. Aelteste Geschichte der Deutschen bis zur
     Volker-Wanderung. 1 voi. 8°. Leipzig 1806 (463).

Aime-Martin, vedi Neguliciu.

Akademia, A magyar tudomânyos — Mon. Hungariae hist.
     magyar tortenelmi emlekek p. I 1—9, p. II 1—7, 9. 11,
     15; 8° voi. 19 (1237).

— Magyar tudomânyos torten. voi. 18. Se continua (1249).
Aehrenlese. Beiblatt z. siebenbiirgischen Zeitschrift f. Handel
u. Gewerbe 1 Hft. Hermannstadt 1866 (1043).

Alecsandri V. Opere complete. 7 voi. 8°. Bucuresci 1875 (736).

Alexi I. Gramatica daco-romana sive valachica. 1 voi. 8°. Viennae
     1826 (852).

Allasii Leonis de utriusque eccl. occ. atq. orient, perpetua in dog-
     mate de purgatorio confessione 1 voi. 8°. Romae 1655 (54).

Almanach v. Ungarn. 1 voi. 8°. Wien u. Pressburg 1778 (1247).

Almanach, Magyar tudom. Akademiai — 1 voi. 8°. B.-Pest
     1879 (1391).

Ambrosius C. W. Zur Hebung d. Gras-Cultur. br. Czernowitz
     1860 (1136).

Amiculu poporului. Calindariu. Sibiiu 1862, 1872/3 (1242).

Amiculu scdlei, redactatu de V. Romanu 1 voi. (1. Nr. 5—10)
     4°. Sibiiu 1861 (1288).

Ammon Dr. Chr. Fr. Anleitung z. Kanzelberedtsamkeit. 1 voi.
     8°. Niirnberg 1812 (87).

Analele soc. academice rom. v. I, II et IV. Bucuresci 1869
     (1272).

Analele statistice ale României pe 1866, 4° bros. VII p. 1.
     Bucuresci 1869 (948).

Andreae II decretum origin. quo regn. Hungariae constituit,
     a. 1222 br. Budae 1829 (347).

Andree Karl. Buenos Ayres u. die argentinischen Provinzen.
     1 voi. 8°. Leipzig 1856 (420).

— Wanderungen durch d. chinesische Reich v. A. et Gabet.
     Deutsch. v. — 1 voi. 8°. Leipzig 1855 (419).

Animadversio in recens. hist. de origine Valachorum in Dacia.
     1 voi. Budae 1814 (288).

Anleitung z. Verfassung d. im biirgerl. Leben vorkom. Auf-
     sătze mit Rticksicht auf d. sieb. sâchs. Privatrecht. Her-
     mannstadt 1841 (204).

Anonymische Schrift die im Grossfiirstenth. Siebenbiirgen im
     Vorschein gekommen ist, u. die Trennung d. siebenbiir-
     gisch. Hofkanzlei von d. ung. zum Gegenstande hat. 1791
     germ, si lat. br. (1071).

Antonelli I. Breviariu istoricu alu scdleloru din Blasiu br. 8°.
     Blasiu 1878 (969).

— Istori’a poporului romanu de T. Liviu, cartea I si II 8°.
     Blasiu 1860 (706).

Antonii C. de martiri ordo historiae juris civ. ed. IV. 1 v. 8°.
     Vienae 1779 (282).

Anzeigen, Priv. — aus sămmtl. k. k. Erblăndem. 1 voi. 4°.
     Wien 1774 (453).

Apophtegmatum ex opt. utriusq. linguae script. 1 voi. 8°. Lug-
     duni 1561 (672).

Aprobatae et compilatae constitutiones. 2 voi. 4°. Kolosvârt
     1815 (219).

Arenstein Dr. los. Oester. Bericht iiber d. intern. Ausstell. in
     London 1862. 1 voi. Wien 1663 (925).

Aricescu C. D. Istori’a revolutiunei rom. dela 1821. 1 voi. 8°.
     Craiov’a 1874 (248).


Aricescu, Acte justificatore la ist. rom. dela 1821. 1 voi. 8°.
     Craiov’a 1874 (249).

Aristoteles Werke. Poetik, iibers. von Dr. Hoffmeister u. Dr.
     Knebel. Stuttgart 1840 (699).

Ameth los. Archeologische Analecten. Tabelle. Wien 1851
     (1324).

Aron Teodor, Anotari din istori’a ecl. despre urzirea si latirea
     credintiei creștine intre romani. 1 voi. 8°. Pest’a 1850 (33).

Ars semper gaudendi. 1 voi. 8°. Vienae 1756 (667).

Artaria et Cnie. Nouvelle carte geograph. et des postes de
     L’Europe. 4 foi. Vienne (552).

Articuli dietales Budenses, a. 1792. Pestini et Posonii (163).

Articuli dietales a. 1791/2. 4°. Cibinii (155).

—   Posonienses a. 1715. Debreczini 1726 (106).

Artiștii in vietia. Esplicatiunea operiloru de pict. sculpt. si ar-
     chitectura ale —. Bucuresci 1865 br. (996).

Arz I. Agri Sabesiensis et loc. conf. topograph. mineralogica.
     Dissertatio br. Cibinii 1801 (961).

Asaki G. Culegere de poesii. 1 voi. ed. 2. 8°. Iași 1854 (737).
Asociat, trans. Actele — pro 1862/6. 1 voi. 3 ex. 8° (1295).
Astl H. Alphab. Sammlung all. polit. Gesetze d. Kaiserth. Oe-
sterreich. 3 voi. 8°. Wien. 1858 (1373).

Atanasescu D. Istori’a romaniloru pentru rumanili din drept’a
     Danubiului după Urechia si Cosacoviciu, br. 8°. Bucu-
     resci 1867 (1009).

Ateneulu romanu. Revista mens. pro 1866/8. 7 fasc. (12.70).

Atlas fisicalu si technicu cu figuri fisico-mat. folio. (Fara ti-
     tula) (1336).

Auer Alois, Tafeln z. Vortrage der Polygraph. Apparat der
     Staats-Druckerei in Wien 1853 (603).

Ausstellung. Erste dalmat.-kroat.-slavon. — in Agram 1864.
     1 voi. (931).

—   vedi Wien.

Ausstellungsbericht. Offic. — herausgeg. v. bsterr. Central-
     Comite. Weltausstell. zu Paris 1867. 17 voi. 8°. Wien
     1867 (926).

Austria. Universal-Calender f. d. J. 1850 8°. Wien (1244).

Auro/a romana, foia beletr. 2 voi. Pest’a 1863/4 (1298).

Avventure di Telemaco. Venezia 1756. 1 voi. (833).

Az elso folyamodăsu kir. torveny-szekek es jărâsbirosâgok te-
     riilet-koreinek kimutatâsa. 1 voi. Pest 1872 (1384).

B.

Babler H. Quadriga judicum seu de officio jurisdictione. Folio.
     Neostadii 1728. (1327).

Balasiescu Nif. Epistolele si evangeliele pentru dumineci si
     serbatori. 1 voi. 8°. Bucuresci 1864 (41).

Baldauf P. Das Reich Gottes auf Erden. Predigten. 3 voi. 8°.
     Gratz 1821 (89).

Ballmann I. M. Statist. Landeskunde Siebenb. im Grundrisse.
     1 voi. 8°. Hermannstadt 1801 (543).

Bancila P. Colindele crăciunului si ale pasciloru. 8° br. Si-
     biiu 1875 (728).

Banus Steph. Elem. jurisprudentiae naturalis. 1 voi. 8°. Clau-
     diopoli 1836 (148).

Barasch Dr. I. Cursu de igien’a popor. Ser. I. Bucuresci
     1857 (229).

Barasiu Dr. I. Cursu elementara de istori’a naturala. T. I
     zoologi’a. 8° 2 ex. Bucuresci 1864 (611).

Barcianu S. P. Adunare de istoridre morale. 16°. Sibiiu 1864
     (771). ' •

80


  — Gramatic’a germana, teoret. pract. pentru usulu tiner.
     rom. 1 voi. ed. II 8°. Sibiiu 1864 (858).

Baritiu G. Catechismulu calvinescu impusu clerului si popor,
     rom. sub Georgiu Racoti I si II. 1 voi. 8°. Sibiiu 1879
     (1388).

  — Dictionariu ung. rom. 1 voi. 8°. Brasiovu 1869 (889).

  — Istori’a regim. II rom. graniciarescu transilv. 1 voi. 8°.
     Brasiovu 1874 (263).

  — vedi si Transilvani’a.

  — O. Magyar-român zsebszotâr. 1 voi. 8°. Kolozsvârt
     1870 (905).

Barnutiu S. Dreptulu publicu alu romaniloru. 1 voi. 8°. Iași
     1867 (132).

Barthol a Cartagena. Enchiridion juris utriusq. 1 voi. 32°.
     Francofurti ad M. 1735 (98).

Bartolomaeides L. De bohemis kishontensibus commentatio his-
     torica, bros. 4°. Wittenberg 1783 (362).

  — Comitatus Gbmbriensis notitia statist. 4°. Leuschoviae
     1806 (305).

Bassero A. H. Cursu elementaru de antropol. si med. practica.
   , 8° 1 voi. 2 ex. Bucuresci 1863 (225).

Bauer S. Praktisches Hand- u. Hilfsbuch f. Stadt u. Land-
     prediger. 4 voi. 8°. Leipzig 1828 (84).

Becher Dr. Siegfr. Das bsterr. Mtinzwesen v. J. 1524—1838.
     2 voi. (921).

  — Statistische Uebersicht d. Bevolkerung d. dsterr. Mo-
     narchie. 1 voi. 8°. Stuttgart u. Tiibingen 1841 (521).

  — Album d. glorr. Ereignisse der Woche v. 12/18 Mârz
    . 1848. Wien 1848 (407).

Beck Chr. A. Jus publicum Hungariae. 1 voi. Wien 1790 (158).

Becker Bernh. Die Reaction in Deutschland gegen d. Revo-
     lution v. 1818. 1 voi. 8°. Wien 1868 (451).

Beda C. Vertheidigung d. Deutschen u. Slawen in Ungarn.
     1 voi. 8°. Leipzig 1843 (977).

Bedeus los. v. Scharberg: Histor.-geneal.-geol. Atlas z. Ueber-
     sicht d. Geschichte d. ung. Reiches, seiner Nebenlănder
     u. d. angrenzenden Staaten u. Provinzen. (Folio mare).
     Hermannstadt 1851 (1334).

Begleiter I. Vindiciae const. et priv. nat. sax. 1 voi. 8°. Ci-
     binii 1803 (283).

Behamb Ferd. Notitia Hungariae Berneggeriana. Argintorati
     1676 (316).

Beiusiu. Raportu gen. despre gimn. r. gr. cath. din — pro
     1870/1, br. (973).

Belii Math. Compendium Hungariae geograph. 1 voi. 8°. Po-
     sonii 1783 (504).

  —   De vetere litter. hunno scythica exercitatio, 4° br. Lip-
     siae 1718 (356).

Belius C. A. De Maria Hungariae regina comment. histor.
     crit. 1 v. 4°. Lipsiae 1742 (354).

Benczur los. Hungaria semper libera suique juris. 1 voi. Vin-
     dobonae 1764 (363).

Benigni I. H. v. Mildenberg. Statistische Skizze d. siebenbtir-
     gischen Militărgrănze. 1 voi. ed. 2. Hermannstadt 1834 (533).

  —   Statistik u. Geographie v. Siebenbiirgen. 3 voi. 8°. Her-
     mannstadt 1837 (532).

— Unterhaltungen aus d. Geschichte Siebenbiirgens. I Bd. 8°.
     Hermannstadt 1840 (440).

Benko los. Imago nationis Syculicae hist.-polit. 1 voi. Ci-
  • binii et Claudiopoli 1791 (289).

BenkoK. Marcsszek ismertetese. 1 voi. 8°. Kolozsvârt 1868 (483).

Benzur los. Juspubl. Hungariae. Viennae 1790. 1 voi. 8° (297).


  Berger Dr. I. N. Kritische Beitrăge z. Theorie d. ostetr. 1
     allg. Privatrechtes. 1 voi. 8°. Wien 1856 (187).            1

Berger Th. Synchronistische Universal-Historie d. vornehmsten |
     europăischen Reiche u. Staaten. Folio. Coburg u. Leip- I
     zig 1767 (1337).                                              |

Bergeri I. H. Resolutio legum obstantium, quae in comp, juris |
     Lauterbâchii exprimuntur. 1 voi. 8°. Wittenbergae 1716 1
     (173).                                                        |

Berthet Elie. Le jure. Paris 1865 (816).                          i

Beschlusse d. săchs. Nations-Universităt. 1861. lustitzsachen, J
     bros. (1044).                                                 |

Beszedek tara zâratekul az 1837-ik orszâggyiil. jegyzokonyvhez. |
     3 voi. (1306).                                                |

Betlenius I. Rerum transilvanicarum libri quatuor (?) 1663.       /

     1 voi. 12° (281).

Biblioteque pour tout le monde. Directeur: Ad. Riou. 46 br.
     8° (824).

Bibra, Freih. v., Tafeln z. Abhandlung: Beitrăge z. Naturge- j
     schichte von Chile (1323).

Biedermann Em. Die freie Theologie oder Philosophie u.
     Christenthum im Streit u. Frieden. Tiibingen 1844 (1362).

Bielek Lad. v. Ethnogr. geograf. Statistik d. Kbnigreichs Un-
     garn u. dessen Nebenlănder, br. 8°. Wien 1837 (524).

Bielz E. A. Fauna d. Wirbelthiere Siebenbiirgens. 1 voi. 8°.
     Hermannstadt 1856 (610).

  — Handbuch der Landeskunde Siebenbiirgens, eine statist.
     topograph. Beschreibung d. Landes. 1 voi. 8°. Hermann-
     stadt 1857 (527).

  — Die dakischen Tetradrachmen Siebenbiirgens, br. 8°. Her-
     mannstadt 1874 (978).

  — „Transilvania¹* Beiblatt d. Sieb. Boten pro 1861. 1 voi.

     8°. Hermannstadt (1258)

Binder I. F. Verzeichniss d. in Siebenbiirgen wildwachs. nutz-
     baren Pflanzen nebst e. Anhange d. dem bebauten Lande
     schădl. Unkrauten u. d. Giftpflanzen. 1 voi. 4°. Her-
     mannstadt 1843 (963).

Bidgraphia succinta medicorum Hungariae et Trans. 1 voi. 4°.
     Lipsiae 1774 (553).

Biro M. Egy mezei gazda elete. Kolozsvârt 1847 (1374).

Biserida ortod.. rom. Jurnalu period, ecles. 2 voi. 8°. Bucu-
     resci 1874/5 (a. I lips. Nr. 6/9) (1302).

Bisselii Jo. Medula historica. 1 voi. 8°. Ambergae 1675 (276).

Bistritz. Programm d. Obergymn. in — pro 1864/5 et 65/6,
     br. (970).

Blasiensis, Annales gymn. gr. cath. majoris — pro 1855, 58
     bt 77/8. 3 bros. (968).

Blătter f. Geist, Gemiith u. Vaterlandsk. 1 voi. 4°. Kron-
     stadt 1840 (1261).

Bluntschli. Allgem. Staatsrecht. 2 voi. 8°. Miinchen 1863. 3
     Aufl. (799).

Bobu loanu, vladic’a Fagarasiului, cuventare de instalare in
     a. 1784, br. (1050).

Bod I. E. Allgem. Betrachtungen iiber d. Weltgebăude. 1 voi.
     Berlin 1818 (629).

  — Petrus. Hungarus Tymbaules. br. 1764 (285).

— Synopsis juris connubialis. br. 8°. Cibinii 1763 (118).

Boehmeri G. L. Principia juris canonici. 1 voi. 8°. Gottingae
     1762 (217).

(Va urma).


Editur’a Asociatiunei transilvane.


Redactoru: G. Baritiu.


Tipariulu tipografiei archidiecesane.