---------- w Acăsta f6ia ese ''>•£ ' cate 3 căle pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, ăra pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto <, IV» I I (IU VI V U pu l IlU S 5 Vj duplu alu poștei. 5 ris^³c-v- TRANSILVANIA. Ftfi’a Asociatiunii transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului rornanu. . - . - Xr. 22. Brasiovu 15. Novembre 1878. Allllltl XI. / 'Abonamentulu se S tace' numai pe cate 1- anu intre'gu. Se abonădia Ia Comi- tetul» asociatiunei in Sibiiu, său prin posta său prin domnii co- lectori. • Sumar iu: Recensiune. — Raportu generale. — Unu rnemorialu istorieu. — Recensiunea unoru ABCdarie romanesc!. (Fine.) — Societatea academica romana. — Padi’a Dunărei. — Bibliografia. Recensiune asupra cartiei titulate: KsBenre den BiTpani*). Limb’a rom au a vorbita intre anii 1550 — 1600. Studiu paleografico-linguisticu, de B. Petri- c e i c u-Hasdeu. Cn observatiuni filologice de Hngo Schuchardt. Tomulu I. Bucuresci, Tipografi’a socie- • tatiei academice romane 1878. Acestu Jitlu speciale este precesu de altulu duplu, mai generale, care suna: Direcțiunea generala a archiveloru statului. Pu- blicatiuni istorico filologice. Texturi si glosse romane intre 1550—1600. In acestea doue titluri, sau cumu le numia be- tranii, porta, porti ale cartiei, tendenti’a autorului este respicata binisioru. Aceeași inse se afla descrisa si motivata cu atatu mai limpede in prefatiunea ge- nerale dela pp. I—II si in prolegomen’a speciale co- prinsa pe pp. 1—4 sub titlu Texturi romane inedite inainte de anulu 1600. In partea I. a acestei publicatiuni erudite aflamu 30 de documente, dintre care numai documentulu Nr. 1. este traductiune, ceealalta colectiune coprinde texturi originali. Partea II. este titulata Apendice, care stă dintr’unu lungu inventariu romanescu, sdu cumu se titulddia acela, Catastihulu Averei Mănăstirii Ga la ta (Iași) 1588 Noembre 4—25. Acestu pretiosu documeutu, proprietate a generosului si eruditului domnu Dim. A. Sturdza, fu datu domnului Hasded spre publicare si comentare. Totu in apendice se mai vedu alte doue documente roma- nesc! originali din secol, alu 17-lea. In P. III., mai mica decatu tdte celelalte, se afla unu glossariu de cuvente romanesci, intercalate si ascunse prin documente vechi slavone, incependu dela unu chrisovu alu lui Ște- fana Dus ian u tiaru serbescu dela 1348 pana la 1533. In partea IV. vine unu alta glossariu Nr. II. dintre anii 1600 — 1630, pe care dn. Hasdeu ilu de- n<5ta cu titlulu: Specimen de dictionariu etimologica alu limbei romane, cu vreo 1500 de cuvente. Dsa ilu comentddia pe 53 de pagine. In partea din urma *) A se vede procesulu verbale alu societăției academice din 20 Sept. v. a. c. avemu Cronic’a călugărului Michaila Moxa din Ol te ni’a, scrisa pe la a. 1620, la care edito- riulu drasi adaose multe adnotatiuni erudite. Scopulu principale alu acestoru publicatiuni este, precumu insusi auctorulu observa in prefatiune, „a pune o seridsa temelia analitica pentru filologi’a si . diplomatic’a romana;" dra in catu pentru limb’a din texturi dice, că ele representa li m b’ a vor bi t a o de- ni dra de romani, si asia generatiunile de astadi voru cundsce, care era 1 i m b’ a c e a v o r b i t a a po- j porului romanescu intre anii 1560—1600 sdu adeca / inainte cu 300 si mai bine de ani. Colegulu nostru î apasa espressiunea limba vorbita si o motivddia | observandu, ch „pana acumu, catu se atinge de se- colulu XVI, s’au publicatu numai texturi romane traduse, in cari nu numai sintaxea oglindesce mai multu sau mai pucinu o constructiune străină, adeca este slavica sau greca, dara adesea pana si cuventele isolate se intrebuintiddia pe dosu, din causa că tra- ducatoriulu nu intielegea sau nu sciea se broddsea ide’a originalului.¹⁴ „Sunt acte oficiali sau particulărie, scrise in Romani’a de catra Romani după trebuintie locale si momentane. Auctorii loru, dmenidin poporu* nu scieau multa carte. Ei scrieau asia cumu se Vor-- bia in dilele loru, in orasiulu sau chiaru in sătula unde traiau.⁴¹ Asia crede dn. auctoru, si remane cd lectorii se se convingă despre afirmatiunile dsale corn- parandu mai alesu constructiunea, fraseologi’a roma- ndsca vechia din sec. XVI. cu ceea ce o audirnu a- cuma in secolulu nostru, din gur’a poporului romanescu locuitoriu iu acelea parti ale Munteniei si Moldovei, pe unde elu nu este amestecata cu nici-o populatiune de alte limbi străine. Acf, in a- cdsta carte autorulu presupune, eh limb’a documen- telor!! publicate de domni’a sa si a celoru ce se voru mai publica, se fia comparata numai cu cea vechia cunoscuta din traductiunile vechi. Este invederatu, că cu acesta se face alusiune mai virtosu la intere- santele si instructivele publicatiuni ale venerabilelai nostru collegu dn. Timoteiu Cipariu, cunoscute nu numai literatiloru romani, ci si filologiloru străini, cati se ocupa cu studiulu limbeloru neolatine, prin urmare si cu alu limbei ndstre. De altumentrea in- susi colegulu nostru Hasdeu ne-a observata la oca- 43 — 254 — siune, ch dsa cu acestea publicatiuni continua pe ale dlui Cipariu. Eu credu ch acăsta impregiurare merita cea mai de aprăpe atențiune, nu numai a fi- lologiloru de professiune, ci si a toturoru romaniloru inspirati de legitim’a dorintia de a petrunde in na- tura limbei ndstre, de a’i cunăsce geniulu ei si a’i descoperi eternele sale regule, care stau modeste si ascunse de înaintea mintiloru profane, din care causa apoi acestea se vedu₃ cadiute intr’o anarchia spai- mantatăria. Auctorulu afla, ch importanti’a filologica a aces.- storu documente este întreita: 1) Dialectologie a, aratandu diferintiele dm locu in locu, in acelasiu in- tervalu de timpu; 2) Fonetica, intru catu scrii- torii lipsiti de ori-ce cultura orthographica, isi dedea silinti’a de a scrie intocma orthographi’a cea popo- rana; 3) Sintactica, de drace cugetarea si espres- siunea aceluia ce scriea, nu era impedecata prin ni- micu strainu.⁴¹’ Acestea sunt thesele, pe care auctorulu si-a pro- pusa a le demustra si totuodata ilustra cu unu nu- meru mare de esemple, pe care inse promite ale inmulti cu altele intr’unu alu doilea volumu. La deslegarea acestora probleme auctorulu vene armata cu erudi- tiune vasta, cunoscintia de mai multe limbi vechi si noue, orientali si europene, la care se adaoge pa- tienti’a sa de feru si agerimea de spiritu. Că se tacemu de extraordinariele dificultăți paleografice, pe care auctorulu va fi intempinatu la descifrarea mai multoru documente, daca nu in fia-care cuventu, de sigura inse in fia-care serie de cuvente, dara adno- tatiunile sale mumerdse insocite de mai multe citate istorice si philologice, a trebuitu se’lu coste mare ostenăla, perdere de dile multe si de nopți nedormite. Preste acestea dn. Hasdeu manuesce la mai multe locuri si scalpelulu criticei, spre a corege erori co- mise pana acumu de catra mai multi philologi, des- copere multe cuvente curatu romanesci, care pana astadi nu se afla in nici unu dictionariu romanescu, in fine nu trece cu vederea nici-una din formele gra- maticali archaice, conservate in acelea documente, alaturea cu unele espressiuni si frase de mare valdre. Acesta este pe scurtu coprinsulu cartiei dom- nului Hasdeu, spiritulu in care si methodulu după care e scrisa. De aceea ea nu va potea lipsi din bi- bliotec'a nici-un ui romanu si patriotu, carele pretende a iubi si a cultiva limb’a ndstra. Cu atatu eu asiu crede ch mi am inplinitu mis- siunea cu care am fostu onorata de catra d-vdstra domniloru colegi, de a face cunoscuta noulu opu alu dlui Hasdeu si calitatile sale atatu de recomandabili, mai alesu ddca le votau lua in consideratiune si din punctulu de vedere alu grelei missiuni, a cărei inpli- nire o aștepta națiunea intrdga dela societatea aca- demica romana. Ar lipsi totuși ca se aratu, care sunt conclusiunile philologice, aplicabili la limb’a ndstra moderna, trase de insusi auctorulu din acelu studiu .critica alu seu. Acelea inse lipsescu chiaru la domni’a sa, din causa cum se pare, ch auctorulu si-a reservata conclusiunile pentru volumulu alu doilea. Dupace inse colectiunea domnului Hasdeu coprinde materialu bogata relativa la indelung’a si chiaru cerbicds’a lupta, ce mai decurge Ia noi intre sustienetorii prin- cipiului etimologica si intre ai celui fonetica, eu credu ch esprimu dorinti’a unanima a domniloru * mei colegi, de a vedd acea lupta terminata cu o dra mai inainte, sau macara a’i trage oresi-care miediuini, preste care se nu aiba trebuintia de a trece in vii- toriu. Asia eu, fara a continua cu analisarea meri- tului intrinsecu alu colectiunei dlui Hasdeu, care se constata de ajunsu prin cea făcută in paginele pre- cedente, mi-am propusa a cerceta, pana la ce me- sura Hasdeu continua pe Cipariu, de unde apoi s’aru potea conbina si la conclusiuni. ■'< Dn. Hasdeu premitte, că pana acumu s’au pu- blicata numai texturi romane traduse, in care con- structiunea e străină, candu din contra collectiunea de facia ne dh limb’a vechia originala a romanului- Din acestea premisse ar urma la prim’a vedere, ch conclusiunile dlui Hasdeu voru diferi cu totulu de cele cunoscute ale dlui Cipariu. Eu inse am temeiuri grave că se me indoiescu, daca logofeții, dăscălii, preoții si preste totu cărturării din secolii 16 et 17 dela carii au remasu cate ceva originalu, in acte oficiali ori particularie, au scrisu in adeveru „asia cumu se vorbia in dilele loru, in orasiulu sau chiaru in sătula unde traiau,“ adeca in acelasiu dialectu, ca observarea de aceeași pronuntiare a cuventeloru si in aceeași ordine a ideiloru, a cugetarei (sintaxea), cu alte cuvente, ch scriptorii originali n’au fostu in- fluentiati de nici o limba străină. Pentru-că se me convingă despre aserțiuni că acestea, amu dreptu se ceru a mi se documenta, ch acei individi au invetiatu numai carte romanăsca, in scdle romanesci, ăra nu carte slavăna ori grecăsca, in scdle străine, precumu si ch toti aceia au fostu romani nascuti, si inca de acolo din locu, nu slavi ori greci româniți, sau romani veniti din alte parti si crescuți in alte limbi, precumu se mai intempla cu fdrte multi chiaru si pana in diu’a de astadi. Pana candu nu mi se va demustra in aceste cestiuni contrariulu, eu voiu persiste in credinti’a mea, ch acei preoți si lo- gofeți, că auctori de acte originali, au fostu influen- tiati de scdle si de limbi străine, de fonetic’a si de spiritulu loru, mai multa sau mai puținu, că si tra- ductorii, ăra unii din ei au fostu străini, buna-<5ra cumu a fostu calugarulu Moxa, grecu dela Chio. Eu pe Dialectologica nu punu la loculu acesta prea mare temeiu, din causa ch aceea in comparatiune cu dia- lectologie’a din alte limbi, in limb’a năstra nu difere prea multu; me impedecu inse cu atatu mai multu in capritiăs’a fonetica, preste care dau mai in tăte documentele originali vechi. Auctorulu acestui stadiu paleographico-linguisticu observa la pag. 2, ch acei „scriitori lipsiti de ori-ce cultura orthogra- phica , isi dedeau silinti’a de a transcrie întocmai 255 — pronuntiatiunea cea poporana.⁴* Vediu si eu, eh be- tranii nostrii de inainte cu 330, chiaru si numai cu 280 de ani era lipsiti de ori-ce cultura orthogra- phica, sau si mai precisa, ei nu avea consciin- ti’a legiloru limbei ndstre, precumu nu o au pruncii, si că nu cunoscea gramatic’a si dictionariulu ei nici din nume, candu ele nici eh esistă pe acestu pamentu. Ceea ce inse eu nu vediu este, că scrii- torii din acelea timpuri si aru fi datu silinti’a de a scrie iutocmai pronuntiatiunea poporului, pentru-că nu’mi pociu esplica, cumu se intempla, că acelasiu scriitoriu, in acelasiu locu, in acelasiu docu- mentu scrie aceleași cuvente in doue trei moduri, fbra nici o regula, fbra picu de consecentia. Spre a con- stata de ajunsu acdsta aparitinne mai multu decatu curidsa, acdsta lipsa totale de respectu pentru pro- nuntiatiunea poporana, nu avemu decatu se citamu sute de exemple din acestea texturi originali, totu- odata se cautamu bine, in ce modu si pana la ce mesură scriitorii traductori ai cartiloru bisericesc! din sec. 18-lea au respectata mai multu regulele grama- ticei si pronuntiatiunea. Aci vomu cita numai unele esemple din colectiunea dlui Hasdeu, din care se ne convingeam despre importanti’a si necesitatea acestui studiu si anume: Pag. *21 Egumenulu Evtimie, Bistriti’a (distri- ctului Valcea) 1571 Decembre 21. genitivala cuven- tului mănăstire ilu scrie in acelasiu documenta in trei moduri; pron. pers, la si lui, prepositiunea de in si din. Pag. 70. Glodeni, (distr. Prahova) 1596 conj. d e si di, deci si di ci; prep, din si di in; verb, aau datu, a am prins, dara si simplulu au si am in acelasiu „Zapis de vendiare.⁴⁴ Pag. 76. Pețrascu Paturnica, Suceava 1597 Ian. 8. pronum. demonstr. in trei moduri: Aceasta, a i a s t a, c e a s t a. Pag. 80. Zapisa de camparatdre, Bunescii (distr. Valcea) 1.597 luliu 3. din si den; lu si lui, ca se-i fie pomana si lu si fecioriloru lui. Pag. 88. Zapisu de danie. Mehedinți 1599 Dec. 15. intre actele monastirei Tismana. Cu e> a tt»ata, n»astra, nmaw; dara totu acolo de 2 ori numai cu o, mor tea. Din acelasiu documenta trecema aci si o sin- gularitate sintactica: Cum au ei lasat cu al lor c u v e n t ă. Ce constructiune se fia acdsta ? Pag. 62 Testamentulu lui Negrea, scapata din -captivitate tatarasca. Budesci (distr. Ilfovu, cap. Bu- curesci) inainte de 1600. „Peîntru să se ștei că mau fost robitii Tataraie, de ce am scapat dela tătară taiâtîi si plenii de virmi, dece m’au cautatii frate- rn i u Nedd... sufletul m i u, fratiene-m iu, de t o o t e, cu sufletul miu la mortd si amu pus si măr- ' tori... ⁴⁴ 6re candu voru fi vorbita locuitorii din regiunea capitalei in limb’a acestui documentu? Pag. 148. Pop’a Tifulu, Mircesci (in distr. Vlasca spre Dunăre) 1606 Aprile 15. O mărturia. „Șă se știe că au votu (= avuta) unchisiulu Fugle w 1 ~ una) braneste ... sie (= sî) mărturie; — sie — ine acesta vine de vreo 11 ori. Apoi confesiunea intre o si « ~ una, este din cele mai neașteptate, de es. martori-e si mărturie, loco si lucu, fustu si fusto, molti a mo scris o, pptia (putiu, fonta na), d ato, peintro (pentru), r e to â s o, no (nu); tute (t<5te) etc.⁴⁴ Adeca cumu strica limb-a romandsca grecii veniti de curendu intre romani. Se pdte dre că acelu popa Tifulu se fia fostu romanu si nu grecu, sau incai romanu grecitu? E cunoscuta că vocalile finali u si t, sunt ame- rintiate cu esterminare de catra logofeții .din dilele ndstre. Păna aci se sustienea de catra mai multi li- terati, că pe acestea litere le-au introdusa că finali numai ardelenii cei pedanti in scrierea limbei ndstre, că-ci s’au luatu după cativa traductori vechi, totu asia de pedanti că si acești moderni. Dara acelea litere se vedu figurandu in cele mai multe texturi originali vechi, scdse din archivele României si pu- blicate de Hasdeu! Anume u finale vine atatu că pronuntiatu intregu, denotată firesce cu ciriliculu catu si că diumetatitu, candu apoi se dendta preste r totu cu s; alteori vine amestecata, candu 8 deschisa si intregu, candu inchisu, adesea in acelasiu do- cumenta, uneori in acelasiu cuventu, fbra picu de consecentia, curatu cumu se intempla si in dilele ndstre intr’o mulțime de scripte si publicatiuni cu aplicarea catoruva litere si a multora forme grama- / . ticali. Asia de es. in sententi’a de judecata a logofe- tului T ud or a din distr. Muscelu a. 1585 (pag. 38) finalulu 8 plina vine scrisa si respicatu in 31 de cuvente; dara nici acesta demnu străbuna alu logo- fetiloru si publicistiloru moderni nu este consecente in gramatic’a si fonetica sa, că-ci elu in acelasiu . documentu scrie de es. foost si fos tă, Tudoru (cu a), si Simion (fbra «), feciorul, egumenul, al, si apoi drasi intr’unu resnfletu, totu acolo: catamă, sa-lă tiie, amil aflată, jupaneasa An- ca a n’au faptă coconii.. ce au luată prd o so oru ... si inca candu o-u măritată, iau dat etc. etc. Asia dara cumu au pronuntiatu romanii din districtulu Muscelu pe 8 finale inainte cu 300 de ani? dra daca nu l’au pronuntiatu, din ce causa popii, si logofeții isi facea de lucru că se’lu scria intregu? ' Asia si finalulu i e scrisu intregu pretotindeni. Ce vomu mai dice si de duplicatinnea.Iui o, o, », in mai multe cuvente, precumu : waanceii, asiaa, Ancaa, Marinaa, să-l iaa; nowă, fomstu, nowastră, mowsie, sornru, feciowru, torotu mowrtea, aporii, bowiarii, aco stuii, maiii, jupaneseiii, coconiii, etc. / Cui ii place se mai caute exemple de natur’a acestora, le pdte afla usioru, intre altele la pp. 40, 52, 64, 68, 73, 77, 89, 215. Cine voiesce se dea preste confesiunea dintre d, dz, si z, se caute la pg. 188—9, dra pe cea dintre 3K et IJ o afla la pag. 219 si pe airea. Mai in scurtu, fructele fonetismului 43* — 256 — jdestramatu, care domina pana in dilele ndstre si dă uimb’a in prada unei anarchii desfrenate, le pdte gusta ori-cine mai din tdte părțile acestei publicatiuni asia, in catu unu nnmeru de cuvente si forme ar- chaice rationabili si sanetdse descoperite in acelea documente, abia ne potu desdauna pentru infricosia- tele devastatiuni, pe carele face fonetismulu in fra- tnds’a ndstra limba. La pag. 158 in actulu celoru siese boiari asu- pra unei delimitatiuni făcute in a. 1608 Aprile 15 la monastirea Cozi’a distr. Valcei, logofetulu loru pare că ar’ fi fostu gangavu de a scrisa: tocă- melhici, parinătele, sfanăta, cuvenitul. Despre aspi- ratiunea literei H (X) la finea cuventeloru, că gatah, aflah, mareh, manah, numeh, meh, meih, valeh etc. a se vedd documentele dela pag. 100—101, 231 —232. Eu inse nu me miru de popii si logofeții din vechime, că-ci precumu s’a observatu mai in susu, ei sermauii nu avea consciinti’a legiloru limbei, loru le lipsise timpulu de a si-o studia din fundamentu, că se făcu, că multi din ei au fostu străini după originea si naționalitatea loru, veniti in patri’a ro- mana cine scie de preste cate tieri si mari, dedati a pronunția cu totulu alte limbi, prin urmare ei nici nu audia sunetele limbei ndstre asia precumu le audu romanu, ci o patia precumu o patu de ex. ger- manii chiaru si in dilele ndstre, candu urechi’a loru nu scie se distingă intre B si P, D et T, G et K, J (ÎK) et Ș (III). Cu acestea, inchiaiu analisea scurta ce am fostu in stare se făcu in dilele cate imi stetera la dispo- sitiune, de candu comissiunea imi facnse ondrea de a me insarcina cu compunerea acestui raportu. Seo- pulu imi fu, că se aratu si prin analise cevasi mai detaliata importanti’a studieloru dlui Hasdeu si me- ritele auctorului. Bucuresci, 14/26 Septembre 1878. G. Baritiu mp. (Din 7 membrii ai comissiunei vener. domnu Nicolae Cretiulescu aflandu-se pe atunci in așternuta in urmarea unei căderi pericul6se, concertatiunea asupra celoru 4 opuri in- trate la acelu concursu, a fosta in ¹⁵/₂₇ Sept, numai intre 6 membrii. S’au datu voturi secrete prin bile. Dn. Hasdeu avă maioritate de 4 contra 2. Dara in siedinti’a plenaria din 20 Sept, s’aa respinsu t6te. Vedi procesulu verbale Nr. 28 din 20 Sept. st. v. 1878.) 1 / y Raportu generale asupra celoru patru opuri intrate la concursu pentru premiulu Nasturelu-Herescu de 4000 lei noi, citita in siedinti’a plenaria din 20 Sept. st. v. 1878. Domniloru Colegi! Comissiunea de siepte esmisa de catra DVdstra cu scopu de a lua la esamenu cri- ticu opurile scientifice si literarie publicate iu anulu acesta si presentate de catra patru domni concurenti in sensulu vointiei testamentarie a generosului si ne- muritoriului fundatoru generalu Const. Nasturelu-He- rescu, le-a impartitu indata din primele dile ale ses- siunei actuale intre cativa membrii spre a le studia cu tdta diligenti’a si totuodata cu imparțialitate. După trei septemani comissiunea întrunită in conferenția, ascultandu raporturile celoru cinci referenti si luan- du-le in discussiune îndelunga si seridsa, a datu intre altele in apretiarile sale de o mare dificultate, ce purcede din natur’a lucruriloru; că-ci adeca opurile venite la concursu, pe langa qe sunt cu totulu he- terogene in materia, apoi diferu fdrte multu si in estensiunea, in volumulu loru asia, că de es. alaturea cu studiulu paleografico-lingvisticu alu dlui B. P. Hasdeu coprinsu in 448 pagine tipariu fdrte variatu, stă dram’a La Plevna a dlui S. Sionu pe 64 pp., dra' langa cele 3 volume in care ni se presenta pe 6 pag. cele mai multe scrieri ale dlui Vas. Alesandrescu-Urechia, stă modesta lucrarea dlui P. Teulescu pe 318 form. 8 vo, dara tipariu fdrte raru. Preste acdsta inse critic’a literaria si scientifica nu are se caute atatu la volumu, catu mai virtosu la coprinsu, nu atatu la cantitate, catu la calitate. Asia dara iu locu de a se demitte la unu studiu comparativu anevoiosu si rapitoriu de timpu nease- menatu mai lungu decatu ar’ fi scurtulu periodu alu sessiunei anuale, fia-care opu urmă se fi^ cititu si esaminatu in parte, fbra a’lu potea compara cu cele- lalte; pentru-că ce au a face scrutările philologice, aride si reci, cu sublimele inspiratiuni ale unui dra- maturga, sau „Revoluti’a si revoluționarii" dlui Teu- lescu si tendentiele sale relative la politic’a dilei, cu partea cea mai mare a conferentieloru si pieseloru dramatice din colectiunile dlui Urechia. Acf dara nu se potea aplica in mesura egala si dintr'odata nici regalele artei, nici criteriele sciintiei la tdte patru producte ale mintiei intrate la acestu concursu, ci precumu observaiu, fia-care opu potea se fia com- paratu numai cu altele străine de acdsta lupta literaria. Păna Ia ce mesura a succesu comissiunei dv. si respective referentiloru sei a’si ajunge scopulu, s’ar cundsce mai bine din raportulu tia-caruia, daca scur- timea timpului ar permite ascultarea toturoru cinci raporturi. Eu m’am incercatu se ve aducu unu es- trasu din tdte; mi-am tienutu inse de pecatu a cbn< trage si dresi-cumu a castra aceea ce fia-care rapor- toru a disu ori a scrisu asia de bine intru apretia- rea calitatiloru fia-carul opu admisa la concursu. Ceea ce me simtiu eu obligata a ve comunica din tdte, este că: Unudomuu raportoru au aflata, cădram’a examinata de dsa după regulele artei, este una lu-< crare, de si mica in volumu, dara intrdga in sinesi insasi, productu alu unei inspiratiuni patriotice si sublime, demna de tdta laud’a, prin urmare spera că comissiunea o va recomenda spre fi premiata. Altu domnu raportoru avendu a’si da opiniunea sa; asupra voi. 1 alu domnului Vas. Ales, tlrechia, o motivddia pe largu si recomenda lucrările dsale cu tdta caldur’a. Alu treilea dn. colegu afla in colectiunea — 257 — din voi. II. multe defecte, anume erori gramaticali si altele istorice, precumu si puțina observare a re- guleloru artei, adaoge apoi, că dnpace scriitorii no- strii cu puține esceptiuni, nu prea respecta acelea regule, precumu se respecta la alte popdra cu tdta rigdrea, in casulu de fația luandu-se bunele cn re- lele la unu locu, din tdte trei volumele, cele bune totu c'umpanescu, si asia crede că merita premiulu. Alu patrulea raportoru ocapatu cu recensiunea stu- dieloru dlui Hasdeu, le face analisea mai in detaliu si le recomanda la apretiarea comisiunei. Unu sin- gura dn. raportorii crede, că opulu alu cărui studiu criticu l’a facutu, adeca „Revoluti’a si revolu- ționarii,¹¹ nu pdte se fia admisu la concursu, nu atatu din causa că acdsta este mai multu numai o scriere intiesata de allusiuni politice, adeca scriere tendentidsa, relativa chiaru si la inpregiurarile ac- tuali ale ndstre si ale altora staturi, si nici numai pentru erorile sale gramaticali si orthogra- phice fdrte numerdse, catu mai vîrtosu pentru mari neesactitati istorice si apretiari care nu potu se fia ădmisse de critic’a drdpta si nepartinitdria, precumu ar fi de es. candu auctorulu sustiene in termini ca- thegorici, că regin’a Marfa Antoinetta avea dreptulu se organisedie contrarevolutiunea si se dica privile- giului: Arata că ai avuta cuventu de a fi. (pag. 18); s’au candu dsa vorbindu despre regele Ludovicu, enuntia sententi’a nrmicitdria contra unui mare nu- meru de barbati, carii s’au sacrificata pentru binele omenimei. „Elu (regele) nici-odata n’a sciutu, că lu- crulu celu mai raru ce se pdte găsi in reformatorii unei- nații, este onestitatea si lealitatea. Elu n’a po- tutu intielege, că in peptulu acelora cari pledează cu prea multa arddre pentru binele publica, rareori se gasesce devotamentulu si desinteresarea. Regele nu mtielegea, că dmenii politici sunt dmenii carii cauta a’si ascunde cugetările, si cei ce imbracisiaza caus’a poporului, mai totudeaun’a cauta cumu se specule acdsta causa: poporulu este credulu si advo- catii sei adesea sunt perfidi.“ (pag. 20) Este înve- derată, că auctorulu confunda acf si arunca la unu locu pe reformatori devotati omenimei si pe miria- dele de martiri din toti secolii, cadinti victime tira- niei, cu toti demagogii si charlatanii din piatiele pu- blice ale capitaleloru mari. Cu tdte acestea diversități d§ păreri ale referen- tiloru, comissiunea dv. se invoi că se admita la vota secreta prin bile tdte patru opurile* intrate la con- cursă, ceea ce se si intemplă in sinulu comissiunei. | Ordinea votarei se regulă prin tragere la sorti. Nici unulnhdin concurenti nu a intrunitu unanimitate de voturi, dra maioritate numai unulu 4 contra 2, alu - doilea 3 contra 3, alu treilea 2 contra 4, alu patru- lea 1 contra 5 voturi. Opulu care a intrunitu ma- ioritatea, este alu dlui colegii B. P. Hasdeu; si eu in calitatea mea de raportoru generale ad-hoc, me simtiu obligata a’lu recomanda totu pe acesta ple- nului societatiei academice spre a fi ofloratu cu pre- miulu de 4000 lei noi. “ \ Bucuresci, 20 Sept. v. 1878. > G. Baritiu. (Resultatulu se se vedia in procesuhi verbale dîn acea di. După discussiuni lungi si animate, la care au participată mai multi membrii, s’a respinsa si acesta premiate de cârti tipărite, câ si tote manuscriptele venite la concursu in anulu acesta. Caus’a respingerei se se caute nu numai in argumen- tele aprige ale ddloru Nic. lonescu, Grrig. Stefanescu s. a., ci si mai virtosu in impregiurarea, câ unii ddni profesori de pe la liceuri imputaseră societatiei academice, că-ci a fostu pana acumu atatu de indulgenta la premiarea un orii traductiuni din classicii latini; era altii strigâ in gur’a mare, câ eca, membrii societatiei academice voru se impartia pre- miele ei intre sinesi; dara despre alte adeveruri tacea intie- leptiesce, că adeca in 7 ani de dile 1860—1867 nu se ara- tase nimeni la premiulu dictionariului de trei mii de. galbini ~ 15 mi florini, cumu nu s’au aratatu mai tardiu. nici la premiulu Sintaxei de 400, apoi de 6, de 800 si mai la urma tocma de una miie galbini. Noi adeca avemu’ destui critici de aceia, carii nu lucra in t6ta vieti’a loru pi- ' micu, dara sunt passionati intru a defaima lucrările altora³ si a seduce chiaru si judecat’a barbatiloru competenti.) - Unu memorialu istorico din lun’a Martin 1869 sugrumata după nascerea sa in opidulu Miercurea din Transilfani’a. Dela Septembre 1865 in cdce, de candu veniră barbatii de stătu ai Ungariei la influintia, de pi se. . pronunția solemnu principiulu liberei conlucrări a po- pdraloru spre formarea unui edificiu armonica de constitutiune, că idea conducatoria a nouei ere, cu profunda dorere vediuramu, cumu se incepii fația cu romanii o procedura cu totulu contraria, se.de-.- latura preste totu derepturile ndstre constituționali | stabilite prin legile patriei, si se inaugură in contra i poporului romanu preste totu unu sistema de con- tumaciare cu atatu mai vatematoriu, cu catu totu pre acelu tempu se permitea toturoru celorulalte po- pdra ale imperiului o mișcare mai libera, pana ce contumaciarea acăst’a isi afla culmea in desfiintiarea, | independentiei Transilvaniei, si supunerea acestei¹’ tieri sub legislatiunea tierei unguresci si administra^: . tiunei sale, ărasi totu fara ascultarea si învoirea ndstra. ..<■■■ Grele si triste sunt consecentiele, ce vina se pice pre capulu nostru si alu imperialul din pasiula acesta alu regimului Maiestatiei Sale; drepturile, in- teresele cele mai sânte, chiaru esistenti’a ndstra na- ționale a primitu prin acel a loviturile cele mai grave, si lealitatea ndstra nepatata, cea mai grea vatamare. Uimiti si răniți fiindu pana la sufletn de lovi-> tur’a neașteptata, singuru numai neclatit’a ndstra spe-U rantia in simtiulu de dreptate alu Maiestatiei Sale nep consola ₜ ăra a ndstra credintia si încredere catra prea Inalt’a casa domnitdria ne da dreptulu si n«: impune datorinti’a, de a descoperi cu fiiăsca incre- dere si cu tdta francheti’a pericululu imminente, pro*>. — 258 — venitoriu pentru imperiu si pentru noi din acăst’a mesura, si a urgită vindecarea, pana candu momen- tulu propiciu n’a trecutu. In cuventulu de tronu alu Maiestatii Sale in- dreptatu catra. diet’a Ungariei in 14 Decembre 1865, citatu si in biletulu de mana catra presiedintele mi- , nisteriului magiaru datu 17 Fevruariu 1867 cu oca- siunea desfiintiarei cancelariei aulice Transilvane, M. ; Sa binevoise a dechiară solemna, că sancțiunea prag- matica este acelu terenu legale, ce are se servăsca de base la regularea relatiuniloru de stătu ale tieri- loru dincăce de Lait’a. Sancțiunea pragmatica s’a primitu inse de ca- tra Transilvani’a, că si de catra o tiăra de sine stâ- tatăria, separata de Ungari’a si s’a inarticulatu in le- gile tierei că alu treilea articlu de lege in 1744 cu precisarea relatiunei Transilvaniei catra celelalte tieri si regate ale imperatiei, asia, că Transilvani’a in respectulu posesiunei si alu aperarei comune pasie- sce la o uniune nedivisibile si nedespartibile cu acele tieri si regate, adeca, la uniune personale. Uniune personale a fostu dara relatiunea Tran- silvaniei atatu catra Ungari’a, catu si catra celelalte tieri si regate ale imperiului. Acăsta stare si con- ditiune a Transilvaniei se comprobădia si confirma si mai respicatu prin articlulu de lege alu 6-lea din 1791, sub titlulu „Despre¹ legatur’a Transilvaniei cu Ungari’a si despre propri’a sa constitutiune, nesupusa | altei tieri,¹¹ care articlu dice, că atatu Maiestatea Sa Francisco II. catu si următorii aceluia, din august’a casa austriaca, că regii legitimi ai Ungariei posiedu Transilvani’a, că si candu s’ar’ tienă de sant’a co- răna ungara, pre bas’a aceluiași dreptu de domnire si ereditate, că si Ungari’a, si o voru gubernă că pe un’a tiăra, care-si are constitutiunea propria, si nu e supusa nici unei altei imperatii, si anume după legile si institutiunile ei legalmente intarite, ăra nu după norm’a altoru provincii ereditarie, sustienendu- se uniunea nedivisibile si nedespartibile a ei cu cele- lalte tieri si provincii in consunetu cu sancțiunea pragmatica in intielesulu articlului III din anulu 1744, numai in catu atinge posesiunea simultana si ape- rarea reciproca (indivisibili ac inseparibili cum om- nibus regnis et provinciis quoad simultaneam et mu- tuam defensionem Unionis nexu juxta pragmat. san- ctionem in conformitate Articuli III. a. 1744 perma- . nente). Acelu articlu se încheie cu cuvintele că: Tran- ? silvani’a stă de sene si e nedependinte de ori care alta tiăra. Pentru-că in acestu respecta se nu mai remana locu la nici una indoiăla, artic. II. din 1791 mai dispune, că: Transilvani’a sub pretestulu, că ajunsese sub fericitulu Leopoldu I la corăn’a Ungariei, nu se pdte rearuncă cu vatemarea drepturiloru si institu- tiuniloru sale municipali in pusetiunea de mai înainte, in carea se aflase sub Voivodi, nici se păte sili la reincorporare. Mai chiaru că sărele se vede din a- ceste independinti'a Transilvaniei de catra Ungari’a, că si de catra ori-care alta tiăra a imperiului, si e unu adeveru istoricu nedisputabile, că Transilvani’a pana la 1848 a remasu nestirbata in posesiunea â-j cestei autonomii a sale, atatu in respectulu legisla-l tiunei, catu si alu administratiunei. La anulu 1848, ce e dreptu, s’a încercata par- tid’a aristocratica a fortia uniunea reale a Transil- vaniei cu Ungari’a, si chiaru fusionarea totale a a- cestei tieri cu scopu de a intemeiă unu imperiu ma- giaru ; acăsta uniune inse nici-odata nu s’a realisatu in forma legale, după cumu a binevoita a recunăsce singuru Maiestatea Sa in rescriptulu regescu catra diet’a Ungariei din 25 Octobre 1861, si in acelu ca- tra diet’a Transilvaniei din 15 luniu 1863, anume in celu de antaiu cu cuventele urmatărie: „Ce se atinge de uniunea Transilvaniei cu Ungari’a decretata fara de învoirea romaniloru si a sasiloru, e de in- semnatu mai înainte de tăte, că uniunea acăst’a nu s’a infiintiatu nici-odata cu potere de lege, si că după prochiamarea conclusului unilaterale s’a si des- fiintiatu indata, si are se se privăsca de neesecuta- bile pana atunci, pana candu locuitorii nemagiari ai Transilvaniei ’si vedu periclitate interesele loru naționali prin acea uniune, si pana nu se va dă si intereseloru imperiului garanția necesaria.“ Cum-că anume romanii uniunea improvisata in anulu 1848 nici-odata n’au primit’o nici recunoscuta, aducemu aminte numai de protestulu adunarei dela Blasiu din 15 Maia 1848, de juramentulu depusu acolo de catra vre o 40 mii de romani jbî de pro- testulu repetitu in adunarea dela Orlatu in 11, dela Nasaudu in 14, si dela Blasiu in 16 Septembre 1848, sigilațe cu sângele a mai multu de 40 mii romani, ale curoru acte solemne naționali si adi traiescu viu in fiii natiunei romane. Dupace a incetatu terorismulu magiaru, inde- pendenti’a Transilvaniei de Ungari’a ăra s’a restabi- lita, si aceea a esistatu că tiăra autonăma pana in an. 1867. Independenti’a si autonomi’a acăst’a a tierei s’a recunoscuta si sanctionatu din nou prin articlulu de lege din 1863, cu carele s’a primita diplom’a din Octobre 1860 si patent’a din 26 Februariu 1861 intre legile marelui principatu alu Transilvaniei, cumu si prin tienerea dieteloru tierei in 1863—1864 si re- gularea relatiuniloru de stătu fașia cu imperiulu si celalte tieri de corăna, anume si catra Ungari’a, pre basea acestei independentie. Prin adoptarea diplomei din anulu 1860 Octobre, si a patentei din Februariu 1861, sperămu acumu cu totu dreptulu, că vomu fi ajunsa la finea incur- caturiloru, cari împiedecară esercitarea drepturiloru constituționali dela 1850 incăce, că s’ar fi regulatu definitivu relatiunile de stătu ale tierei fașia cu cele lalte provincii si cu intregulu imperiu, anume asia numitele cause comune, spre binele si înflorirea itrr- peratiei si spre fericirea patriei, că se ne remana atatu mai multu tempu pentru efectuirea reformeloru — 259 — ardietorie in privinti’a administra tiu nei politice si ju- diciârie a tierei si pentru regularea altora trebi interne. Credemu si tienemu acdst’a si din acelu temeiu, că de ăre-ce Transilvani’a in intielesulu constitutiunei sale are a fi gubernata numai după legile si institu- tiunile ei in moda legale statorite, precumu suntemu noi indatorati a le observa, asia speramu că se voru observă acelea si din partea gubernului Maiestatiei Sale cu tdta rigărea, si ori-ce strămutare s’ar afla de lipsa, se va face numai in cale constituționale, adeca cu cointielegerea cu diet’a ardelena. Inse cu cea mai profunda dorere vedemu, că in urm’a machinâriloru unei partide prea mici din tiăra, si la cererea dietei ungare, carea n’are nici unu dreptu de a se mestecă in afacerile ndstre, le- gile acestea se desfiintiădia unilateralii, autono- mi’a tierei ndstre e data de prăda Ungariei, .ăra noi suntemu predati domniei nemărginite si nedumerite a barbatiloru de stătu din aceea tiăra, fara nici o ascultare, cu atatu mai pușinu pre bas’a vreunei în- voiri, si fara că se se pdta areta din trecutulu nostru vreunu altu actu catu de mica de nelealitate, prin carele ne-amu fi facutu cumva demni-de pedăpsa prin acăsta tractare. Partid’a magiara si barbatii ei con- ducători, ajunși acumu la influintia prin cercurile inalte* au pretinsa fu si unea totale pre bas’a legiloru din 1848, si o presenta că si o dorintia a tierei, proyocandu-se la adunarea dela Clusiu din 19 No- vembre 1865. Cum-că inse uniunea din 1848 nu ' e legale, a enuntiatu Maiestatea Sa in rescriptulu din 21 luniu 1861 cu cnventele mai susu citate. Se ni se permită, că se espunemu acumu in urmatdriele si neadeverulu acelei afirmatiuni, că adunarea des- chisa la 19 Novembre 1865 in Clusiu ar’ fi fostu representanti’a legale a tierei si că aceea ar’ fi ce- rutu uniunea. Adunarea clusiana desu -numita din 1865 n’au avutu cerintiele legali spre a se potă consideră si respectă că dieta a tierei, din causa că a fostu com- pusa pre basea articlului XI strinsu feudaiisticu din anulu 1790—91, inse asia, că si acelu articlu fu alterata in modu esențiale prin octroy nou cu carele națiunea romana nici decumu nu s’a potutu impacă, că se tacemu, că aceea basa fusese dejă de- laturata prin legea electorale din 21 Aprile 1863, pentru că Insasr Maiestatea Sa dechiarase prin res- criptulu prăinaltu din 15 luniu 1863 de nerealisabile si nereaplicabile, prin urmatdriele cuvente: „A'ceea parte a constitutiunei avitice a marelui principatu Transilvani’a, ce concerne compunerea dietei, s’a schim- bata in urm’a stergerei stării exemtionale a nobilimei, a roboteloru si prestatiuniloru urbariali, si in urm’a ' statorirei egalitatei de datorintie si drepturi civili pentru tdte clasele locuitoriloru tierei, asia de esen- țiala, catu o.dieta conchiamata pre basea articlului XI din anulu 1790—91, prin carea ar’ fi eschisa cea mai mare parte a poporului dela esercitarea dre- pturiloru politice in contra inlereseloru adeverate ale tierei, nu s’ar’ potea si nici că s’ar’ privi că o atare adeverata representatiune a poporatiunei întregi din tiăra, fara distinctiune de nascere, stare, naționalitate si religiune, care posiede autoritatea morale-nespe- rata trebuintidsa, pentru că atatu afacerile din laintru. ale Transilvaniei se se deslege spre multiamirea to- turoru natiuniloru locuitdrie in trensa, catu si in re- spectulu referintieloru publico-juridice ale acelui mare principatu catra intrăg’a monarchia se aduca la în- deplinire intentiunea ndstra parintăsca de repetite-ori respicata.“ Mai incolo aceea adunare dela Clusiu se pdte numi cu atatu mai puținu o dieta a tierei, cu catu dins’a fu dechiarata nu numai din partea romaniloru, ci chiaru si din partea magiariloru de nelegale., Ma- ioritatea absoluta a locuitoriloru tierei, romanii, au luatu parte la ea numai spre a protestă in contr’a compunerei unei atari adunați, si spre a cere dieta legale. Tdte acestea s’au espusu pre largu in repre- sentatianea din 18 Decembre 1865 a acelei adunari clusiane, substernuta Maiestatei Sale imperatului cu , adres’a romaniloru. (Va urma). < Recensiunea unoru ABCdarie romanesc!. (Fine). Mai avemu 4 foi din partea prima. <5re ce voru fi coutienendu acele? lâta: literele mici scrise si tipărite, cele din urma, din josu de cele dintaiu apoi in 7 linii avemu cuvente de cate 1 si de cate 2 silabe, despărțite prin come, puse in litere de ale alfabetului latinu tiparitu. Pagin’a urmatdria, 52, contiene literele mari, scrise si tipărite, apoi cate unu nume propriu de‘. persdne barb. pentru fîa-care inițiala mare. De aci, pe 6 pagine urmădia 40 de puncte ce cuprindă intrăg’a materia pentru invetiamentulu in-2 tuitiva, adeca numele toturoru lucrariloru ce avemu a le tractă la inv. intuitiva. Urmădia Partea a dou’a, carea se divide in ur: matdriele parti, după cumu adeca lectiunile au di- verse direcțiuni. I. Scdl’a cu lectiunile: Scdl’a, Rogăciune inainte și după scdlă. Copilul și cucul. Tăblița de scris. Școlarul și pena. . " II. Cas’a parintăsca, cu lectiunea de același nume; Gâcitura. Scânteia. Familia. Iubirea fiiăscă. Fiiul mulțămitor. Mama și fiiul. III. Omul cu lecțiunile: Omul. Copila reposată. Cerșitorol. Conștiința. Avuția mea. IV. Animalele domestice, cu lectiunile: Anima- lele domestice. Calul. Călărețul. Vaca. Oea. Mielușe- lul. Șărecele șiret. Găina și gâscă. Puiul neascultător. V. Grădina cu lecțiunile: Grădina. Ce poți face astăzi, nu lăsa pe mâne! Nu minți! Nu fura. Șco- larul și merele. Căja de nucă, — 260 — VI. Satul și orașul, cu lectiunile: Satul și orașul. Călătorul șt copiii. Purtarea cu cuviință. Copilul onest. Copila milăsă. Fiți ascultători! Iubirea părin- tăscă. . VII. Câmpul, lectiunile: Câmpul. Grierul și fur- nica. Comăra. Spicele. Păstorul mincinos. VIII. Pădurea, lectiunile: Pădurea. Răsunetul. IX. Animalele sălbatice. Ursul și albinele. Pă- sările. Rîndunica. Apa. Fântâna. Șărecele și broscoiul. Pescii. Binele cu bine să resplătesce, X. Pămăntul. Sămânța. XI. Aerul. Zefirul. XII. Cerul. Țâra mea. XIII. Timpul. Orologiul. XIV. Dumnezeu. Copilul și fldrea. Dumnezeu prăputernic. Dumnezeu pretutendenea de față. Dum- nezeu părinte al tuturor. Rugăciune de sără cătră ângerul păzitor. * După aceea nrmădia „Alfabetul bisericesc ală- turea cu cel roman.“ Nume, cu literele alfabetului besericesc. Semnul sântei cruci. Tatăl nostru. împă- rate ceresc. Născătăria, aceste tipărite cu litere din alfabetul besericesc. Urmădia literele streine cu cate unu esemplu; după aceea infacisiarea numeriloru pana la diece. a) prin puncte; b) prin cifre arabice; c) prin cifre romane si in fine „Tabela de în- mulțire in ciclulu nriloru pana la 100-si in fine fi- nale semne in scristfre. Acest’a e tipulu Noului Abcdar românesc de Vasile Petri; intru tdte bunu, frumosu, metodicii, practicu, duce usioru si siguru la scopu, numai : Cu tdte că diseiu, la inceputulu acestei descrieri, că facia de ortografia tăcu, era de doritu, ca dlu au- toru — precumu a sciutu de bine alege, atatu ma- terialulu catu si metodulu; precumu si-a datu tdta ostenăl’a de a ne preda unu Abcdariu ca care nu mai avemu si cumu nu amu mai avutu romanii de dincdce de Carpati, de candu suntemu pre acestu pamentu; precumu s’a ingrigitu ca vestmentulu con- ceptului seu, literele, ce personifica in acestu Abcdar idei’a autorului, precumu s’a ingrigitu dicu, ca vest- mentulu se fia din o materia prea eleganta si cu gustu, se fia binevoitu a luă in considerare, că si toalett’a face multu! Ce insămna coditiele si cornitiele de pre si sub literele latine, decatu vuclele de peru falsu, la damele moderne si pintenii la nobilimea ndstra „pe- destra !“ Mergemu reu! In decursulu anului 1862 nu avii Amiculu Scd- lei decatu' dispute ortografice. De atuuci: cate diarie,. gramateci, calindarie, tdte si tdte-su pline numai si numai de ortografia, de ortografia romana. Toti ne dascalescu de tdte părțile, toti ne invătia a scrie, si in fine serman’a ortografia romana remane că si prunculu cu mdsie multe! De altcumu ce se dicetnu, suntemu ardeleni, apoi ardelănulu fia-carele trebue se dea una Gramatica, firesce romana; adeca pardon! uitasemu că unu dnu inspectoru, ’mi dise dilele tre- cute: Ce cauta ortografi’a in scdla? subintielegându-o că ceva bidigania de sene statatdria si nu ca una parte a gramaticei; fiacâre ardelănu de adi trebue se dea una ortografia romana si se vădia a’si câștigă baremi doi scriptori cari se’lu partinăsca, pana si voru născoci si aceia vre-unu modu nou de scriere, vre- una ortografia, firesce romana. (5re nu ar’ fi mai bine se ne indestulimu cu calea ce o avemu bătută de altii? Nu ar’ fi mai bine se scriemu după cumu ne invătia betranii nostrii venerabili, la cari nu suntemu demni a le deslegă curelele iucaltiaminteloru loru? Nu cumva ar’ fi con- sulta se mai formamu coditie si cornitie si prin ele imparechieri religiunarie si dispute seci? Avemu lipsa de atari dispute si neintielegeri, chiar’ acuma? Bine? Dăca scriu frații de preste Carpati in alta forma, nu ca noi, bine, se scria! Dar’ paremi-se că ei, nu numai au primita, dara au chiar’ premiata Grama- tic’a intieleptului nostru filologu. Candu dicu Gra- matic’a, intielegu si ortografi’a. Ei bine, dăca se școlara adi vre-o cati-va in frunte, paremi-se cu dlu Titu Maiorescu si nu voru a ne cunăsce scrierea de corecta, nu-i silesce nime! Candu ar’ fi adeveru- rile impartasite de dloru atatu de cu temeiu, sutn siguru ch unu Cipariu, unu Baritiu, unu Moldovanu si alti 100 nu ar fi atatu de reu-voitori connatio- naliloru loru, se nu le spună verde: „Vedeți, intocmiti-ve scrierea după cutare său cutare autoru, după noi nu ve luati, noi scriemu cumu potemu si cumu ne-a invetiatu necasula si es- perienti’a propria; dara voi se urmati acestu modu de scriere, că-ci va fi scrisdrea venitoriului si veni- toriulu e alu vostru, nu alu nostru!¹⁴ Sum siguru, dăca venerabilii nostrii filologi aru recunăsce in senesi descoperirile său inventările co- ditieloru de corespondietărie, ne-aru spune si noue cesțoru mai mici. Paremi-se inse că si acf faptele memorabile se repetu, său mai bine disu: nu se ter- mina nici una-data. — Gestiunea orientale se va deslegă, dara noi, facia de ortografia nu vomu de- veni in placut’a positiune de a cântă: Cauta in ju- rulu Teu Sione si vedi’ti fiii tei împrejura adunati ca nesce stalpari de finicu ! Nu, nu vomu ajunge noi acele dile. Noi, multiamita ceriului, arVemu ortografii, cati autori si adese cate opuri! Tăcu inse, mi frica că si catu diseiu, fu pră multu. Secțiunea filologica ne va deșteptă, ea ne va fi judele ce impaca pre cei 2 copii din fabul’a cu nuc’a. Se dea bunulu Ddieu ajutoriu, se ne păta capacită catu mai curendu! Precumu vedemu, divergenti’a intre carte si carte — intielegu Abcdariele cestionate — in privinti’a ortografiei, totu asia vedemu divergentia, in privinti’a metodului după care sunt compuse. Aci ăra se pote dice: Cate capete, atatea păreri; cate sate, atatea datine! Ei, dara ce se facemu, di$ra numai nu ne — 261 — vomu lasă noi conduși de alții?! Noi, romanii, ve- risiori francesiloru si italieniloru celoru culti! Nu, nici nu trebue,. dicu si eu. Dar’ dfe, de nu ne lasamu conduși de altii, nu ne e nici ertatu a ne consultă, său chiaru a lucră împreuna? Noi, romanii din imperiulu Austro-Ungaru, a- fara de frații Bucovineni cari ăra voru fi avendu. baremi unu Abcdariu romanu, avemu 5 Abcdarie, tdte romanesci: unulu nationalu, altulu constituțio- nala, altulu puru confessionalu si altulu Ddieu mai scie cumu! Apoi totuși dice lumea ch nu suntemu luminati! Si dreptu are, ăta de ce: Pre candu la alte popdra lucra cate 8 si mai multi pedagogi la unu Abcdariu; precandu la ei, materi’a Abcdariului e cernuta prin tdte sitele, ce facemu noi? Ne apucamu, pe întrecute, chiamati si nechiamati, a face Abcdarie pentru copii, ch ddra noi scimu mai multu decatu aceia si nu reflectamu ch: „opulu se recomenda insusi, elu spune neintre- batu, pe ce trăpta sth autorulu lui. Dăca amu re- flectă noi, respective dăca aru reflectă toti autorii Abcdarieloru romane, din imperiulu austro-ungaru, la acăsta împrejurare, sum siguru ch amu avă numai unulu, multu doue Abcdarie! Ce ar’ fi deci de doritu, m’ar¹ întrebă nescine? Una si buna ’mi e respunsulu. /Dăca la tdte institutele din patria — intielegu institutele de invetiamentu — afara de scdlele po- pulație, cu pucina eseptiune se foloseseu totu aceleași manuale din tdte obiectele de invetiamentu, atunci ar trebui se vedemu, in interesulu nostru si se ela- boramu unu unicu Abcdariu romanu, care apoi se fia universala, celu pucinu la noi cești dincdce de Carpati. Si cumu s’ar’ potd acăsta? I. Ministerinlu de culte si instrucțiune publica se insarcinedie pre profesorii romani dela pedagogiele de stătu, precumu pe dlu Lazariciu, prof. pedag. in Deva; dlu Victoru Rusu, prof. pedag. in Clusiu; dlu Bfisitia, dăca nu me insielu — prof. pedag. in Si- getulu Marmatiei, si pe altii cu asteruerea unui plano, după care ar’ avea se fia lucrata proiectulu de Abcdariu romanu universalu, dandu-le terminu, d. e. de unu anu; II. Totu asemenea se faca ven. ordin, metro- politanu blasianu, ce are, paremi-se 3 său 4 peda- gogi de. professiune: d-lu Stefanu Popu, dnii Sold- monu, Munteanu si Moldovanu, se-i insarcinedie cu operatulu totu pe terminulu pusu de ministeriu. III. Veneratulu consistoriu sibiam ’si are cativa pedagogi, in frunte cu dlu Popescu si Boiu, impu- na-le si dsele, care sperediu ch voru primi cu bu- curia sarcin’a, fiindu in interesulu nostru, se le dea terminulu ministeriului. IV. Veneratele consistorie ale Lugosiului, Ca- ransebesiulu, Oradei_mare, Aradului, inca sunt ro- .gate a’si insarcina pedagogii cu acăsta missiune. V. Dieces’a Gherlei sth prea bine in acăsta pri- vintia. Ea nuinera mulțime de pedagogi, d. e. dlu Mic’a, fostu redactoru alu unei foi pedagogice, dnii Demianu, Bene si Borgovanu, toti profesori de pe- dagogia in funcțiune, său foști; dlu loanu P. Papiu, autoriulu unui Abcdariu romanu, si altii multi. Bine-- voiăsca venerabiluln consistoriu numai a le aminti, nu a le impune oficiosu, cumu impuse la anulu 1860 dini Basiliu Petri, si-su mai multu decatu siguru, ch in tempu scurtu proiectulu va fi gata. Mai avemu superiorități romane scolastece, co- mitetele fostiloru granitieri din reg. I. si II. din care au esitu multi pedagogi, cumu de es. dnii Cosm’a Anca, lacobu Popu, Titienii, Siard’a, Tofanu s. a. Singura naseudenii ar’ fi mai intaîu chiamati la a- căst’a. Acolo sunt invetiatori, pedagogi din străină- tate, din Prag a, si dmeni practici, Cari servescu de cate 15—20 de ani. Mai avemu noi omeni, pedagogi, cari de pre- sentu nu mai ocupa posturi de invetiatori, d. e. dlu Basiliu Petri si Petra Anca, pedagogi, celu dintaiu de Prag’a si adi prof. prep, pensionatu; alu doilea de Vien’a ori de Prag’a, de presentu presiedinte la scaunulu orfanale in Deesiu, capital’a comit. Solnocu- x Doboca. Asemenea dlu Dumbrava invet. la institu- , tulu corectoriu in Gherl’a, ărasi pedagogu de Vien’a. Me rogu, dăca proiectulu său planulu Abcda- riului ar’ veni din tdte părțile in decurau de unu anu, fia publice fia la una comissiune pedagogica, nu s’ar’ potea alege vre-unu lucru mai bunu decum ilu avemu? , Din tdte acele planuri s’ar’ potea formă opulu fundamentale alu literaturei romane, care, fiindu lu- crata de mani romanesci, ar’ fi romanescu si univer- salu. Nu ar’ fi nici unitu, nici neunitu, ci ar’ fi ro- manescu, ar’ fi metodicu. Pentru tipărirea lui s’ar¹ potea insarcină a so- ci atiunea transilvana pentru cultur’a si lite- ratura poporului romanu, carea ar’ fi proprietare» numitului opu si carea după o intielăpta apretiare ar’ sci remunera pe auctorii numitului opu spre de- plin’a loru îndestulare. De aci ăta profitulu: 1. Fondulu asociatiunei ar’ cresce siguru; 2. Autorii si-ar’ avea recompes a sigura, nu ar’ mai avea frica de rivali, de concurintia; 3. Veneratele consistorie nu ar’ mai avea se-si sfarme capulu; facia de acestu lucru ar’ fi libere. 4. Invetiatorii ar’ avea de studiatu numai unu Abcdariu, dar’ pe acel’a bine; ’ - 5. Poporulu nu ar’ fi totu cu fric’a iri spate, ch venindu dnu inspectorulu, va duce Abcdariele cii sene si va fi necesitatu se procure altele none; 6. Si profitulu celu mai mare l’amu avea ... uniformitatea, la care tindemu si dela carea speramu mai multu decatu dela toti deputății. Scris’amu in Valea Jiiului, lun’a lui Martisioru , 1878. loanu Popu Reteganulu, invetiatoriu romanescu- 44 — 262 — Societatea academica romana. Procesa verbale Nr. 35. Siedinli’a dela 28 Seplembre 1878. Membrii presenti: Dnii Aarelianu Petre S., Baritiu George, Cre- tiulescu Nicolae, Falcoianu Ștefana, Ghica loanu, Hodosiu losifu, lonescu Nicolae, Laurianu Augusta Treb., Mania Vasile, Odobescu Alexandra, Sionu George, Stefanescu Grigorie, Sturdza Dimitrie. Siedinti’a se deschide la 9 si jumătate dre ante- meridiane. Se cetesce procesula verbala alu siedintiei pre- cedente si, după 6re cari rectificări se verifica. D. secretariu generala, aducenda aminte ch in program’a delegatiunei mai este si alegerea de membri, societatea decide a nu se mai face nici o alegere in anulu acesta. La prdinea dilei propunerea premiului Nasturelu pentru anulu 1881. D. Odobescu propune ca tesa „Disertatiune. complecta snb raportulu fisico-econo- micu alu unui judetiu alu României.“ După mature deliberati uni se admite acdsta tesa cu program’a urmatdre propusa de D. Sturdza: L Geografi’» cu ramificatiunile ei (orografi’a, hydrografi’a, topografi’a). II. Ochire asupra istoriei naturale (teramurile, lora, fauna.) III. Starea economica, atatu agricola catu si in- dustriala. IV. Statistic’a populatiunei (starea civila, statis- tic’a religidsa, juridica, medicala, militară, scolastica, nationalitati si celelalte). V. Etnografi’a, adeca descrierea usuriloru, cre- dintieloru popularie, porturiloru locale si celelalte. D. Baritiu comunica conclusiunile sectiunei isto- rice asupr’a manuscriptului venitu la concursu cu titlulu „Istori’a petrecerei romaniloru in Daci’a dela Aarelianu pana la 1300.“ — Dlai arata ch scopulu societatiei candu a propusa acdsta tesa a fostu pen- tru ca printr’o buna scriere se se aduca mai bune lumini asupra acestei periode de 1000 ani, si se com- bată celu pucinu indirecta, teoriele repausatului pro- fessoru Rosler cu tendintie învederate de a întemeia dreptu istoricu asupra pamentului Daciei in favdrea altora popdra. La acdst'a antorulu n’a potutu core- spunde; pe langa acestea limb’a si stilulu autorului lașa multu de doritu, din causa mai virtosu ch con- structiunile sale nu corespundu cu natur’a limbei ndstre, după progresele ce a facutu. — Secțiunea este de părere a respinge acestu manuscriptu, a se pune din nou subjectulu la concursu si a cresce pre- miulu dela 3,000 la 4,000 lei. Punendu-se la vota respingerea manuscrisului prin bile, resulta 7 bile contra si 4 pentru; prin ur- mare se respinge. Se propune fixarea termenului de concursu si se admite prelungirea de 4 ani. Se pune la votu propunerea de a se mari cifr’a la 4,000 lei si se admite. După observatiunile făcute, se decide că titlulu operatului se fia: „Istori’a romaniloru in Daci’a Tra- iana dela Aurelianu pana la fundarea principateloru Moldov’a si Tiăr’a Romanăsca." D, Udobescu dh lectura raportului comissiunei insarcinata cu cercetarea probelor» de traductiuni din autorii eleni, care conchide la respingerea loru. Se pune la votu prin bile conclusiunile rapor- tului: resultatulu este 9 bile albe si 3 negre, prin urmare traductiunile se respingă si se decide a se publica concursu din nou. D. secretarul generala dh lectura raportului seu asupra lucrariloru si activitatiei societății in anulu acesta in coprinderea urmatdre: „De si, multiamita bunei-vointie particulare a dlui ministru de interne, procesele verbale ale socie- tatiei ndstre s’au publicata in coldnele „Monitoriulai oficialii," de si d-vdstra, d-loru colegi, cundsceti bine lucrările cu cari v’ati ocupatu si solutiunile ce li s’au datu, sum datoria a ve supune tabelulu activi- tatiei dvdstra iu a 12-a sessiune academica ce ati tienutu. Acăsta sessiune a fostu necessitate se fia mai prelungita, fiindu ch lucrările societatiei au fostu mai numerdse, si ea nu se potea desparți inainte de a le resolve pe tdte. Probele de traductiuni din au- torii clasici, concursurile premieloru Nasturelu, cer- cetarea mai multora manuscrise aduse la cercetarea societatiei, v’au supusa la atatea studii copidse, ca- rora a trebuita se sacrificati cu generositate unu timpu pretiosu. I. Mai inainte de tdte vomu memora ch dnulu ministru de culte, apretiandu activitatea ndstra în- cordata catra scopulu infiintiarei acestei societăți si rolulu ce este cbiamata a juca 'in viitoriu pentru progresulu culturei intelectuale a natiunei, si avendu in vedere desideratulu espresu in un’a din siedintiele ndstre, a bine-voitu a inaintă catra corpurile legiui- tdre unu proiectu prin care nu numai ch confirma esistenti’a societatiei, dara o redica chiar’ la rangulu de academia, asigurandu-i atatu subventiunea anuala catu si independenți’», destinandu-i totu-odata si unu locu pe care se’si faca unu edificiu propriu alu seu: astu-feliu ch in viitoriu acăsta institutiune se ajunga cu o destinata solida, autonoma, eterna, si fara nici o grigia de fluctuatiunile politice. II. Venindu la lucrările cele mai proprii atri- butiuniloru sale, societatea a ascultata pentru prim’a dra raportulu unei missiuni scientifice cu care a fostu insarcinatu anulu trecutu pe dn. Grigorie Tocilescu, junele nostru istoricu laureata; numerdsele documente istorice ce au adusa din archivele si bibliotecele din Rusi’a au absorbita mare timpu din ocupatiunile d-vdstra, astu-feliu ch ati potutu luș decisiunea d’a editiona operele cantemiresci întregi, după originalele’ decopiate cu cea mai severa fidelitate: trei din ope- — 263 rile Iui Dim. Cantemiru, adeca' „Vită Constantini Can- temiri, Colectania Orientâlia si. istori’a ieroglifîca,“ se voru pune sub tipariu imediata după decisiunea ce ati datu; dra după cele trei volume manuscrise originale ce cuprindă istori’a imperiului otomanu in limb’a latina, anunciate dela academi’a imperiala din Petersburg, se voru trage copii esacte spre a se pune mai tardiu sub tipariu. III. Fericit’a ideia ce ati avutu de a vota o suma de bani pentru bibliotec’a regretatului nostru colegu Papiu Ilarianu, aduce pe de o parte o fru- mdsa aquisitiune pentru bibliotec’a societatiei, dra pe de alt’a arata o frumdsa proba de recunoscintia pa- triotica pentru memori’a unui barbatu care a onoratu literile si națiunea romana, ridicandu’i unu monumentu pe pamentulu in care s’a născuta si in care zăcu re- masitiele sale mortale. IV. Cererea incidentala a veduvei reposatului nostru colegu lonu Massimu, de a’i veni in ajutoriu la strimtorarea in care se gasesce famili’a sa, v’a datu ocasiune a liquida drepturile de autoru ale colabo- ratoriloru la dictionariu si glossariu, a cărui editiune inunda depositulu nostru câ o adeverata sarcina; astu-feliu dnii colaboratori ’si-au luatu partea din esemplare la care erau indreptatiti după regnlamentu, magasinulu societatiei s’a usiuratu, dra d-nei Veronica Massimu ’i s’a facutu unu ajutoriu cumparandai-se unu numeru însemnata de esemplare. V. Cercetarei probeloru de traductiune din au- torii clasici venite la concursu ’i-ati consacratu unu timpu destula de pretiosu. Labdrea dumndvdstra inse n’a avutu alta folosu decatu deceptiunea de a le afla insuficiente. Pentru acdst’a ati fostu nevoiti a le re- spinge si a decide concursuri noui pentru anala vii- toriu. Se sperama ch respingerile acestea nu voru fi luate in nume de reu: dnii concurenti, după ob- servatiunile ce voru vedea in analele ndstre, nu se voru descuragia, ci din contra se voru stimula, si persistandu in labdre voru ajunge a se perfecționa si a veni la anulu viitoriu cu lucrări mai solide; si după modelulu laudateloru traductiani din Cicerone, Dione Casio si Tita Liviu, vomu avea si pe Plinin, Herodotu, Plutarch si alti autori clasici pe cari amu decisu a’i traduce in romanesce. VI. Alte concursuri, nu mai pucinu dorite, au avutu același resultatu. Premiulu Nasturelu, atatu celu din seri’a A, catu si cela din seri’a B, nu s’a potutu decerne. Din tdte publicatiunile de peste anu cari vi s’au presentatu, n’ati potutu pune preferinti’a d-vdstra nici pe un’a care se pdta fi calificata de cea mai buna. Elaboratele venite cu tes’a „Tieranulu romanu,“ si cari au fostu tractate de doai concurenti, n’au potu corespunde criteriului d-vdstra, si astu-feliu ati decisu câ aceeași tesa se se pana din nou la concursu pentru anulu 1881. Asemenea elaboratulu pentru tes’a „Istori’a petrecerei romaniloru in Daci’a“ ’ dela Aurelianu pana la anulu 1300, pusu la concursu , inca din 1874, dopa ce ’i-ati datu tdta atențiunea studidsa, ati fostu nevoiti a’lu respinge câ insuficienta si a publica unu nou concursu pentru aceeași tesa; VII In cursulu sessiunei curente, societatea a tienutu cinci siedintie publice; sidpte din colegii no- ștri au comunicata disertatiuni sciintifice si din multe puncte de vedere interesante. D. Aurelianu ne a intretienutu despre economi a • rurala in Romani’a; d. Baritiu, in doue renduri, de- spre economi’a sociala si istori’a civilisatiunei in Tran- silvani’a; d. Odobescu asupra cununei dela Novo- Cerkaski; d. Sturdza despre bibliografi a numismati- ' cei romanesci; d. Stefanescu, despre doue descoperiri ‘ paleontologice: masdu’a de Dinoteriu aflata in distric- tulu Tecuciu si falc’a de cămilă fosila aflata in dis- trictulu Oltu; d. 1. Ghica, despre omu si inceputulu seu, dra d. Al. Papadopolu Calimach, despre Pedaniu Dioscoridi, „Botanic’a daco-getica. VIII. Voindu a face din societatea acdsta taber- nacolulu sciintiei si alu suveniriloru naționale, d-v<5- stra v’ati intrecutu a’i face neincetatu daruri pretidse ₛ si nestimate: atatea objecte de sacra pietate, atatea. cârti, cari ati venitu a le depune aicea, dau atatea î probe de iubirea care v’au legata de acdsta societate, dau atatea frumdse sperantie pentru viitorialu ei, si I justifica, potu dice, consideratiunea ce se manifesta in favdrea ei, atata din partea guvernului, catu si din partea publicului bine simtitoriu. IX. Voiu trece repede preste lucrările carențe, precumu controlulu scrnpulosu alu Incrariloru admi- ₜ nistrative si financiare, votarea budgetului si altele, cu care v’ati ocupatu ca atat’a minutiositate si con- sciintia; ci, după dubl’a sarcina de seeretariu ad-hoc si seeretariu generalii cu care m’ati onaratu, ttie voiu margini a ve ura si pe viitoriu același zelu si activitate. ' D. presiedinte declara sessiunea anului 1878 închisa. Aeestu procesa verbala s’a verificata in siedinti’a *; de astadi. Presiedinte, I. Ghica. Seeretariu ad-hoc, G. Si o nu. Padi’a Dunărei. (Poesia de M. S. D.) O! nu te teme tiar’a mea, Cu bratiulu meu te-oiu apara, Vedi tu colo stegnlu turcescu De unde turcii ne pandescu! Chiaru mii de bombe d’ar asverli Cu domnulu Carolu le-oiii sdrobi. Dunarea vecinicu, ne-a iubitu, Pe und’a ei amu mai plutitu, Ale ei valuri canta blandu; „La zidu, copii, săriți curendu! Dati, focu, luptati, viteji eroi Câ-ci Domnulu Carolu e cu voi!“ — 264 — O! nu teme tier’a mea, A tale lantiuri le-oiu sfarma! Mai făcu o cruce si apoi Pornescu la lupta, la resboiu, Desfasiuru falnicu stegulu meu... < Cu Carolu este Dumnedieu. Pe aceste versuri s’a compusu unu Marsiu Triumfalu, de d-nu Ed. A. Hubsch, inspectorulu generalu alu musice- loru armatei. BIBLIOGRAFIA. Cataloga alfabetica alu lui W. Krafft in Sibiiu. (Urmare). Datorintiele supusiloru, bros. 12 cr. Dorulu, culegere de canturi nation. si popuK Part. I. si II. bros. â 75 cr. Dobrescu, Sallustiu, lugurta si Catilina, bros. 2 fl. Dragositt Dr. luliu, Vivia sau biseric’a din Cartagine, bros. 1 fl. 50 cr. Emanuilu, Enarare istorica din timpulu resipirei Ierusalimului, bros. 30 cr. Epistol’a Domnului nostru Isusu Christosu, bros. 10 cr. Esplicarea evangelieloru domenicale celoru mai alese, bros. 25 cr. Felicitatiuni pentru anulu nou si pentru diu’a numelui, bros. 25 cr. Ganescu I., Poesii, bros. 1 fl. 20 cr. Geografi’a pentru scdlele poporale. Curs. I., leg. 20 cr. Glodariu V. Dr., Vocabulariu pentru opur. 1. Caiu J. Cesare bros. 1 fl. 80 cr. Goldsmith O., Vicarulu dela Vakefield, bros. 50 cr. Grandea G. H., Patimile junelui Werther după Goethe, bros. 1 florinu. Hasdeu B. P., Istori’a critica a romaniloru voi. I. bros. 10 fl. — Resvanu Vodă. Drama istorica in 5 acte 1 fl. 40 cr. Heliade I. R., Histori’a Romaniloru sau Daci’a si Romani’a, bros. 75 cr. Hintiescu I. C., Bucatares’a naționala, carte de bucate, leg. 3 florini. — Proverbele Romaniloru, bros. 60 cr. — Intemplarile lui Pacala. Istoria vesela in 25 capit. bros. 20 cr. — Patianiele multu cercatei Griselde, bros. 20 cr. Horea B. C., Amoru si Patria, Poesie, bros. 1 fl. 20 cr. larcu D., Aritmetic’a practica, bros. 15 cr. — Comptabilitatea agricola, bros. 50 cr. Imnuri si rogatiuni pentru poporulu credintiosu, bros. 20 cr. Indreptariu pentru cărțile funduare, bros. 60 cr. Instrucțiune pentru autiștii comunitatiloru, bros. 20 cr. Intemplarea unui ingropatu de viu, bros. 8 cr. Istori’a Genovevei de Brabantu, bros. 50 cr. Istori’a prea frumosului Argiru si a prea frumdsei Elena, bros. 20 cr. Istori’a lui Alesandru celu mare, bros. 40 cr. Istori’a lui Sofronimu si a Haritei celei frumdse, bros. 20 cr. Istori’a lui Erotoclitu marelui erou alu vechiei Atene, bros. 1 florinu. lunius, Femeiele de luliu Pederzani. Traducere, bros., 25 cr, Kozma.Endre, Elmeleti ds gyakorlati român nyelvtan, bros., 1 fl. 20 cr. Laurianu A. T., Elemente de Istori’a Romaniloru, leg. 30 cr. — Istori’a Romaniloru, bros. 2 fl. 60 cr. — Manuala de Filosofia si de literatura filosofica, bros. 1 florinu. Lazaru Dr. I. M, Tabele istor. sincronistice ale colOnieloru romane din Daci’a Aureliana, cu pretiulu redusu, bros. 40 cr. Legendele si Basmele Romaniloru Part. I. 1.—, Part II., bros. 75 cr. Legendre A. M. Elemente de geometria, bros. 2 fl. . Lengeru I., Despre metre in poesiile lirice ale lui Horatiu, bros. 40 cr. Leonatu betivulu omu din Longobard’a, bros, 14 cr. Lerescu I. C., Catechismulu dreptului administrativa romanu, bros. 30 cr. Marculetiu I., Manualu de aritmetica, bros. 1 fl. Massimu I. C., Elemente de gramatic’a romana, bros. 50 cr. Massimu-Badilescu, Abecedariu romanescu, bros. 84 cr. Mesiota Dr. I. G., Geografia si istoria voi. II. evulu mediu bros. 1 fl. 50 cr. Michalescu S. C., Elemente de zoologia, bros. 66 cr. — Compendiu de istoria naturala, bros. 30 cr. Micu A., Elemente de fisica, leg. 33 cr. Micu S., Teologi’a fundam, sau gen. după I. Schwetz, bros. 3 florini. , Miculescu G. F-, Collecta de Recepte, bros. 50 cr. Miculescu Gr., Procedur’a cârtii funduarie 80 cr. Missailu G., Epoc’a lui Vasilie Lupulu si Mateiu Basarabu, bros. 1 fl. 65 cr. Moldovanu I. M., Acte sinodali ale Basericei romane de Alba-Iuli’a si Fogarasiu part. I. fl. 1, part. II. 70 cr. — Istori’a patriei, leg. 32 cr. — Spicuire in istori’a besericesca a romaniloru, respunsu la contra-critic’a dlui N. Popea, bros. 40 cr. Munteanu G. I., Carte de lectura romana Partea I. si II. bros. 50 cr. — Carte de lectura romana. Part. III. si IV. bros. 50 cr. — Germani’a. Traducere din scripturile lui Tacitu, bros. 40 cr. — Gramatic’a romana pentru clasile gimn. part, form., bros. 80 cr. — Gramatic’a romana pentru clasile gimn. part, sintact. bros. 1 fl. 15 cr. — Odele si Epodele lui Horatiu Flacu, bros. 1 fl. 75 cr. — Opurile lui Caiu Corneliu Tacitu, bros. 2 fl. 80 cr. — Viati’a lui Agricol’a, bros. 35 cr. Munteanu-Solomonu, Elementariu crud. 18 cr. leg. 23 cr. — Educatiunea bî instrucțiunea generale, bros. 1 fl. (Va urmă. Dictionariulu ungurescu romanescu de Gr. Baritiu, se afla de vendiare si la re da c t i u- nea acestui diariu „Transilvani’a“ in Brasiovu, strad’a Catarina Nr. 402 cu pretiulu scadiutu de 3 fl. v. a. Totu la acdsta redactiune sunt depuse si: Dic- tip nari ulu etimologica romanescu latinescu de 184’/₂ cdle si Glossariulu de 37 cdle, ambele cârti cu 15 fl. v. a. Corneliu Tacitu, tradusu intregu de feri- citulu Gavr. Munteanu, fostu odenidra profesorii si directoru, tiparitu cu spesele societatei academice, 2 fl. 80 cr. Cântece voinicesci, mica colectiune, 10 cr. Bditoriu si provedletoriu: Comitetulu. — RedactoHu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipografi’# Rfimer & Kamner.