ț" Acesta fdia ese c'- । cate 3 c61e pe luna Isi costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto v, duplu alu poștei, ,----------v»e®6l TRANSILVANIA. Foia Âsociatiunii transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ! W W' * ^Abonamentulu se S face numai pe cate I 1 anu intregn. I Se abonâdia la Corni- tetulu asociatiunei in Sibiiu, sdu prin posta sdu prin domnii co- lectori. S Nr. 20. Brasiovu 15. Octombre 1878. Anulu XI, Sumariu: Precuventare la unu vocabulariu de cuvente străine. (Urmare.) — Recensiunea unoru ABCdarie romaneseL , (Urmare.) — Importanti’a si utilitatea studiului limbei romane. — Procesu verbale. — Concurse. — Bibliografia. Precuventare la unu vocabulariu de cuvente străine. (Urmare). Era adeveratu, romanii in prunci’a loru, si că copii neprecepdndu ce făcu, totu precepea că copii candu se jucă de a bab’a-Gaiea si caută aculu ddm- nei. Loru le lipsia de multe si totu caută. Sciti jo- culu babei Gaiei, cumu se intrdba si cumu se răs- punde: „o fi ast’a? — Ptiu ... nu sciu ce (inse dum- neavdstra sciti bine ce). Ei bine, asia făcură si ro- manii, cercară de tdte, si pe tdte celea străine le detera pe bete. Veniră străinii si începură a le dice: „o fi jupanu Voinea? — Ptiu... Ptiu... nu sciu ce. — O fi Celebi Kiulofaglu? — Ptiu... nu sciu ce. — O fi kir.Nicola? — Ptiu... nu sciu ce. — O fi coconu Draganu ? — Ptiu... nu sciu ce. •— ■ O fi Gospodina of? — Ptiu nu sciu ce. — .0 fi musiu Lombardonu? — Ptiu... nu sciu ce. — O fi domnulu... anulu sau... escuhi?— Asta e.“ Pune man’a pre elu si nu-lu mai lașa, pentru-ch i vine lui bine cu domnulu lui. Tdte celelalte trecură si se invechira si cadiura in deridere, numai „d o ra- na lu“ dela descalicatdre nu invechi si stă in ade- verat'a lui putere si va sta catu va sta si numele de romanu. Copii, uitati-ve bine si vedeți, ch vorbele străine nu au potutu se faca satu in limb’a romana. Eu amu strinsu aci, ddca nu pre tdte, inse pe celea mai multe si mai pe tdte ce suntu mai adesu in usu. Peste totu abia se suie la 1200 cu radecini cu nade. Din trinsele unele suntu uitate si neintielese că: peasna, dîrbovnicu^... altele cadiute si luate in risu ca: glava, jupânu, craiu, popa, cinste, bezi... altele ce unele suntu si altele insemndza, că resboiu, isca- lire, bezciznicu, bazaconia, potea,.. (vedi însemnarea loru in vocabulariu) si celea mai multe au pre celea adeverate romanesci corespundietdre, că zăbovire in- tardiare, blajîn blandu, (ferice), banuiala prepusu, inzedaru in desiertu, ghimpe spinu, vreme tempu, gazda dspe, dojana mustrare, zapis inscrisu, belea asuprire, odaia, camera. Din celea remase dra, pe unele le reimpinse re- gulamentulu dinpreuna cu resultatele lui, buiurdisma se facil resolutia, ispravnici’a se facil cârmuire, mai pre urma vrendu Domnedieu se va face si adminis- trație, sfatulu obladuitoriu se facil sfatu administra- tiva că se nu fia... in doi peri; breslele se făcură corporații si altele mulțime; inse pre catu regula- mentulu alungh pre unele, cu atata ne mai aduse altele cu totulu străine, ce nu le cunosceamu nici noi nici părinții noștri, si pentru acdsta avemu< se multiamimu traducâtoriloru capului alu IX-lea. Mai suntu inca unele vorbe cari de si se mai audu in gurile romaniloru, inse le iau loeulu si mai cu energia si mai cu demnitate altele cari, de si era necunoscute acuma vre-o 15 ani, inse suntu din a? ceea si origine cu intregulu celu nobile alu limbei ndstre; toti sciu astadi ce este publicu si potu scapa de vestejit’a si uscat’a . o b s t e. Fiecine intielege ce va se dica relație si avere, că- se pdta trai, ei fora „alisiverisiu*).“ Ori-cine pronunția adi vorb’a liber? tate, simte a se deștepta in ânim’a lui nisce simtie- minte regeneratore, ce nu au potutu nici odata se le producă vorb’a slobozania. Câte vorbe nu mai suntu mulțime de familii latine ce vinu astadi a-si lua loeulu lorii langa atatea dieci de mii ce le au pastratu antenatii noștri, numai se le id cineva cumu se cuvine, dr’ nu întregi frantiozesci, întregi italiane, sau întregi latine, sau de famili’a acdst’a date mai antaiu prin tipu grecescu, ori ungurescu, si aduse numai bune in limb’a ndstra. Spre esemplu daca e cunoscuta vorb’a „publicu¹¹ si va voi cineva se faca unu verbu, se nu 'dica nici publicarisesce, nici pu? blicuesce, nici publicaluesce, nici publiaza, nici publi- cdza, ci publica (asia mi se pare); daca va voi se scape de gatdl’a sau poddb’a capului, se nu djea coafiura, pocindu si ortografi’a franceza si intrddu- candu o macardna in limb’a ndstra: se dica inse pe romanesce conciura sau celu pucinu coifura, facîmdu se mai semene dre cumu cu coifu, de unde si fran- cezulu are vorb’a coifu. Din vorbele ce mai potu remanea din aceste , 1200, mai suntu unele ce n’au in gur’a poporului altele correspundietore romane; inse se potu face ro- manesce fdrte pe întielesulu publicului, cumu spre ; *) turcesce. Red. 39 — 230 — esemplu: ambaru se pdte prea bine împlini cu vor- bele granariu, orzariu, fainariu, si e multu mai strînsa limb’a decatu candu amu lasa-o desmatiata si amu dice ambaru de grâu, — de orzu, — de faina; bos- tan’a se pdte împlini cu vorb’a pepinetu; plugu, cu vorb’a aratru, dela arare; gîdea muntenesca si ca- laulu moldovenescu precumu a lipsita intre noi, ar’ potea lipsi si dintre Moldoveni, si candu se va mai vorbi de densulu, i s’ar’ potea dice după cumu ii dice si Psalmistulu, omulu sangiuriloru, sau si Car- nefice, că nu e nici un pecatu, pentru ck aceea si face, uciga’lu tdc’a! ii dă dreptatea omendaca dmenii Iții Dumnedieu, si elu face la carne din trinsii! — grijei ăra de ce se nu i se dica cura, de unde vine si curare, si apoi participiulu curatu? că ci lucru curatu nu e alt’a decatu cautatu, ingrijitu; nimeni nu e curatu, daca nu va fi spalatu, netedîtu, cu un- ghiile taiate sau si tiutiuiate; e grija sau cura multa pana se’si tienă cineva unghiile curate, cate spurcări de totu feliulu numai intra pe sub densele? De vomu urmă astu-feliu, din vorbele remase pe alocurea, cumu la Moldoveni basic’a, se pdte dice că la noi turnu; hasapulu se pdte dice cA la noi ma- celaru; vin’a dela noi se pdte dice cA aiurea culpa, ran’a se pdte dice cA in alte locuri intre romani plaga. De vomu întrebă pe romanii din Macedoni’a ei pe cei din Istri’a, cate amu mai afla si dela densii, si amu potea scapă si de alte vre-o cinci-dieci siese- dieci, pentru care e tdta cărt’a si nevoi’a. Pentru unele că gloria, ondre, servu, secolu, eternu, ora, amica, mai este tdta nevoi’a. Si care e romanulu acel’a se mai voiăsca in timpii ce ne aflamu slava si cinste străină? De voru mai fi unii, sunt toti aratati cu degetulu de copii. Pe unii că aceia trebue se’i chieme, fara îndoiala, ori Voinea ori Draganu, ori ce scii ce feliu pecatele li se incepe sau li se termina numele. Me întrebă odata unulu, ce amu eu cu numele Voinea, ori Draganu? Amu ceva de a împărți cu niscaiva dmeni ce se numescu astu-feliu? si ’i amu respunsu, precumu ve spunu si dumneavdstra acumu: Eu, n’amu nimicu nici cu numele, nici cu dmenii; Romanii si dmenii in generalu nu sciu ce totu au cu nisce nume: catu audu Vladu* Musiatu si altele, începu a ride, si prin urmare nu me potu nici eu tienă de a nu me inflă risulu, cu iertatiune, candu audiu Voinea, Draganu,.. Pana la dmeni, nu sciu dieu ce are sdrtea, destinulu, ori si Dumnedieu cu nisce nume. Pe Gabriel de l’ar fi chiamatu Belzebub ori Satan, nu sciu de ar’ fi fostu angerulu păcii. Pe loanu, Petru si Pavelu, de i ar’ fi chiamatu lud’a, nu sciu ce feliu de figura ar’ fi facutu intre apostoli. Pe Mihaiu Bravulu, pe Stefanu celu Mare, de i-ar fi chiamatu Musiatu, ori Vomea, nu sciu ce ar’ fi facutu cu numele loru cu totu. Pe Napoleonu de ’l ar’ fi chiamatu Bertram, sau Kativaparte, nu sciu ce feliu de parte ar’ fi avutu. Nașii cate odata par’ ck au cate o inspiratiune profetica candu punu nu- mele finiloru. Este si cu numele că si cu formele figurele, fisionomiile: cumu vei vedea cucuvai’a cti ochii sghîiti, pricepi indata ck nu o se cânte frumosu, nu’ti vine nici-de cumu se credi ck se chiama cioca ori cîufu. Vedi unu sidrece si te înfiorezi de o spaima scârboasa. Prin urmare audi pe cate unulu ck pre- fere pisani’a din inscriptiune, slav’a din glorie, sk>- bozeni’a din libertate, cinstea din ondre, este că si candu ar’ preferi pe jupanulu din domnu, pe crâiăsa din regina, pe ocara din insulta; pricepi indata ck omulu acel’a trebue se aiba gustulu musceloru, ce trece peste flori, si se pune... nu sciu unde; omulu acel’a cauta se aiba ori numele nu sciu cumu, ori ochii nu sciu cumu, ori capatîn’a, cu unu Cuventu, cauta se fia însemnata. Ast’a e, copii, ck-ci chtra voi me adresezu, mai totu vocabulariulu vorbelorn străine; voue vi le făcu cunoscute, si e alu vostru de a le face se nu se mai audia nici in scrierile vdstre, nici in gurile vdslre, nici in casele vdstre, candu veți fi odata barbati si tati de familii. Betranii noștri nu sciura atat’a carte că voi, si ve detera pe bete o mulțime de jupani si de craisiori, si voi nu o se poteti da copiiloru voștri asta limba curata, si splendida, si radidsa ca soro- rile ei din aceiași părinți? Dîcu inse unii: tdte acestea sunt bune, inse po- porului ii trebue idei, si că se i le pdta da cineva, se cuvine a i le arată prin vorbele cunoscute de elu. Si eu dîcu ck poporului ii trebue idei, si că se i le dai, trebue mai intaiu se’lu inveti carte ca se le pdta ceti; si apoi trebue se *aibi si dumneat’a si idei, ei y principie, si metodu ca se’i poți a’i da idei. Cumu - s’au datu si se dau idei popului francesu? prin jar- gdnele provinciale sau prin limb’a lui Fenelon? Cumu se dau idei germaniloru, prin giergulu vienesu sau sasescu, ori prin limb’a lui Goete? Cumu au luatu si iau idei grecii regenerați prin vorbele turcesci si italiene, prin cuiungis, vaccevanos, cadis, topcis, sau prin espulsi’a unora asemenea mii de vorbe si reîn- tregirea in cele străbune si uitate? In care popolu s’au introdusa sau. s’au potutu introduce idei printr’o limba inculta si desmatiata? Ca se dea cineva po- polului idei, cauta se aiba elu mai intaiu si se le aiba intr’unu chipu lamuritu in capulu seu, se nu fia încurcate, ck atunci ori cumu va scrie, nimeni nu ’lu pricepe. Mai antaiu de tdte, dela unu serii- toriu, in tdta lumea se cere stilu, si tdta idei’a, si tdta nuanti’a ideiei se’si aiba numele seu: se nu dîca adeca si onorii, si probității, si onestității si stimei totu cinste; se .nu dica si la virtuosu inbunatîtu, si Ia ameliorata inbunatitu. Seriitoriulu se intielege di se cuvine se scia mai multa decatu poporulu, si poporulu, candu ia o carte in mana, va se mai afle si elu cate ceva, adeca si idei si numele ideilora acelor’a. Dela scriitoriu dar’ se se căra stila, si di- cându stilu, na va se dica vorbe innobile si etero- gene cu intregulu-unei limbe; dela seriitoriulu ro- manu se se căra metodu.______Cate-va vorbe, si de nu se pricepu de vulgu, inse vnl«ulu ce a invetiatu — 231 — carte intrdba si e îndoita folosita. Ce se folosesce vulgulu de va transporta cineva pe boierii in tdte tierile si in toti secolii, si va dice boierii Spaniei, boierii Franciei, boierii Engliterei, boierii Ungariei, boierii din Psalmistu, boierii Atenei? nu e mai fo- losita canda se va dice Cortetii, Pairii, Lorzii, Mag- nații, Principii, Archontii? Intrdba dr’ cineva ce se folosesce romanulu, de va dice ondre si nu cinste? întreba si eu, ce se folosesce dra de va dice cinste si nu ondre? Ce se folosesce greculu daca dice opi’a si nu armat’a, astinomi’a si nu politi’a? Se folosesce atat’a catu se folosesce ori-ce omu candu are alu seu si nu ambla imprumutandu-se. Candu este câ se ne curati&u limba de strainismi si de vorbe pă- răsite, candu este vorb’a a se da romanului o limba mai culta decatu ceea ce au avutu pana acumu; candu este vorb’a a desbracâ limb’a de nisce tiortidle ce o facea ridicola chiaru acelora ce ’i-au datu acele tiortidle, atunci ne apuca ca nisce nabadai simtie- mintele simpatiei catra poporu; si in faptele si por- turile ndstre nu damu probe decatu cumu amu po- tea se’lu (precupetimu) si se’lu degradamu mai multu. E rusîne, domniloru, se combatemu cu atat’a rentate totu ce este adeveratu romanu si se ne facemu apă- rătorii unora vorbe, pe care pe catu le voma tiend,- pe atatd ne sunt nisce suveniri ale unei epoce de plânsu si de rusîne (pecetea) sclaviei pe frunțile ndstre. Romani, luati-ve inapoi literele si vorbele vdstre, cautati-le pretutindeni pe unde se vorbesce limb’a romana, cautati-le in cărțile vdstre, in manu- scrisele vdstre, in limbele sorori, in latin’a, si resta- biliti-ve in drepturile vdstre. Cu litere străine, si cu limb’a cârpită ati fostu atatia secoli, si sciti cumu V’a mersd; cercați si cu ale vdstre si veți vedea cumu va merge. Vedeți care a fostu cugetulu scrii- toriloru noștri celoru mai mari. Ce drumu v’a des- chisa lanache Vacaresculu, P. lorcovici, P. Maioru, Sîncai, S. Clainu; cetiti precuventarile reposatului ârchiepiscdpu Veniaminu alu MoWaviei. Barbatii a- eestia au cugetată, au veghiatu, an asudata pentru voi. Respectati părerile acelora ce au cugetatu pen- tru binele vostru, nu faceți ca jidanii ce isi ucidea * profeții. A! Remania, că-ci n’am lacrimele Ieremiei, că ci nu amu sufletulu lui celu prevedietoriu, că se plangu cumu plangea elu cetatea cea santa! Tu iti ai adapatu cu otietu si cu fiere pe toti cati au voita binele, si te-ai lasatu a fi amagita de cei-ce ’ti-au urzita peirea.... Inse uitasemu că eu imi pusesemu in minte se fiu numai (chiefu) si anima voidsa, facfindu acdsta precuventare; vedîu că m’a furatu ap’a si pe nesim- țite a mii ineeput’o a o da prin tragico. Ce ne sunt de folosu lacrimele, candu vorbimu de stilu? Ceru dmenii se se respecteze limb’a, fara a scii nici ce e respectulu, nici ce e limb’a. Ce respecta are dumnealui catra limba candu dice: comprometatU si nu com- promisa , ce respecta are catra limba candu i se pare că «unt romanesci espresiile, „tineralu omuag’a din Spani’a, nouța ti politice, gazeta literaria?“ A dice . cineva „sciri politice¹¹ este.pe o romania curata, „nu- vele politice¹¹ pe o romania mai gramatisata, ori mai dupalogica;.,no vitale politice¹¹ pe o romania’ ma- caronisata; a diceinse „noutati politice¹¹ este o frâu tiozia de ignoranta (noaveautds politiques!) Se nu cugetați că eu făcu acf vre-o ilusie; se nu’si ia ni- meni asupra; pecate d'alu de astea amu făcuta toti; toti suntemu pecatosi. Vorb’a noutate eu însumi amu dis’o antaiu la Nr. 1. alu Curierului Romana ala anulai I. si amu dis’o in locu de nuvela. Nft m’amu tienutu inse că orbulu de gardu, si nici n’amu risu de cei ce an disu: sciri si nuvele, dicăhdu că nu scriu romanesce; din contra amu vediuta că dicu mai bine si m’amu indreptatu: Indreptdza-te dar’, domnule si dumneata ori cine esci, fi romanu Cumu te cere partea cea sanetdsa a nației': cumu te'va cere viitorimea. Celu puțina invatia © gramatica dre-care; scrie celu pucinu limb’a bisericei, că e prea după o logica. Nu scii nici o limba cumu se cade, că-6i de ai scii frantiozesee bine, daca nu si romanesce, ai dice* compromisa ca trimisa, dr’ mj comprometatU (com- prometd! ce rușine!) că trimitatu; nu scii o grama- tica, care e lucru copiiloru. si o se te Credo etrcă scii politic’a, legile, sciintiele naturale: Esci in sofin" tiele acestea vre-unu Montesqiiieu, Becaria, Nefton,' Galileu? Asia! vei fi sciindu si din trinsele catu scii si din gramatica, sau de vei fi sciindu mai multu,* de se pdte sci fara gramatica si logica, esci unu feliu de âyfțâp.pa'toi; o$. ’ ’? Cu tdte acestea ea ii lasu pe toti in pace, cahdil si-aru’ vedea lungulu'nasului si si-ar’ caută fia-care de meseri’a lui, si ar’ lasă in pace pe cei cari scriu pentru copiii loru. Catu pentru mine, e bine venit® si celu cu idei, si cela cu limba, si celu cu ătiln;’ si celu cu tdte si mai bine venitu, si celu cu slav’a si celu cu glori’a, si celu cu conciur’a si cfelu cd coi^ fur’a, si celu cu coafiur’a, (numai se nti’i prea fia asia ciufulită ori vîlvoîata) vie toti, aiba unu scopii si o fratia si tdte se dregu incetulu cu incetulu. Celu ce dice inse că numai un’a e buna si alt’a nu, celu ce se crede că e autoru mare de va dice craiasa si nu regina, celu ce pretinde a remanea in retacire si defăima pe celu ce nu va se remana cu dumnealui, pe acela, si de asiu avea eu vre-o potere se’iii pri- mescu, nu’lu primesce națiunea, nu’lu primesc® vii- torimea de voitoriu de bine. Amu strinsu vocabulariulu acesta; amu insem- natu la fia-care vorba de ce origine e, cama se dice pe romanesce sau cumu s ar’ potea dice, si «unde nu s’a aflatu vorbe din limb’a vorbitdre, amu alergată ; acolo de unde ne este si numele, si carnea, si san-, gele, si pieptulu, si insusi laptele ce 1 amti suptu*) *) Românu romanus, carne, caro, carnis; carne, sânge, sanguis, sangue; pieptu, pectus; lapte, lac, lacte. 39* — 232 — romanulu in doue capete ale esistentiei sale are de o parte nascere si de alt’a morire; dta’i confinii sau hotarele de totn romane. Dela unu capetu pana la altutu viaza, traiesce, simte, vede, aude, ride, plânge, vorbesce, ambla, siede, ddrme, se mișca , străbate, se lupta, suda, si la lupta pune bratiu , pieptu, isi varsa sângele*) si cumn s’aru potea, din tdte acestea a esi o slava si nu o gloria? Ia lasati, domniloru, că glumiti toti cati ve prefaceti că nu sciti ce va se dîca glori’a. Pentru satdnu aci nu e vorb’a, elu a uitat’o de multu si in diu’a de astadi elu nu se dis- puta nici pentru slava nici pentru gloria; si de candu ne-amu slavo nitu noi si totu aude din gur’a ndstra slava, elu nici nu viseza la dens’a. Daca vreți se’i dati idei, desteptati’lu, regenerati’lu, nu’lu lasati fara carte, sau si cu carte nu’lu lasati buchieru. De veți dice de ondre, d-vdstra o intielegeti, daca nu fapt’a incai vorb’a; satdnulu a uitat’o, si candu ii spui lui de cinste, elu crede că sau vrei se’i dai, au mai multu că vrei se’i iai vre-o cinzeaca; lui cu cinstea i se duce mintea la cârciuma; nu intielege ce vreți se intielegeti d-vdstra. Candu va fi se intieldga si elu aceea, elu se esprima pe limb’a lui cea simpla: „omu de omenie'¹ dr’ nu „omu de cinste" care este o traductiune ad litteram din frasulu francezu homme d’honneur. „Omu de cinste" pentru densulu e acel’a care dă cu ocau’a sau cu vadra, dr’ nu cu cinzeac’a. Mai dicu dr’ unii: bine, destula destula, vedemu că vorbele acestea sunt curatu slavone, unguresci, turcesci etc., nu sunt romanesci; inse ce atat’a stâ- rnire a le scdte afara? nu cumva limbele celelalte sunt numai de unu elementu? nu vedi că limb’a elena are atatea vorbe asiatice si egiptene? nu vedi limb’a englesa jumetate germana si jumetate galla? de ce si limba ndstra se n'aiba vorbe străine care s’au pamentenitu, si s’a deprinsu lumea cu densele? — Buna vorba, buna întrebare; inse domnule asia ar’ fi candu ar’ fi si la noi asia; dar’ vedi, la noi nu merge lucru totu asia. Va urma.) v Recensiunea unoru ABCdarie romanesci. (Urmare.) Elementariu pentru clasea antania a scoleloru poporali, de Solomonu Munțeanu. Aprobatu de comisiunea scolasteca Archi-diecesana. Editiunea a IV-a. Blasiu, 1877. Tipografi’a Semi- nariului gr. cat. Proprietatea tipografiei. Si de ce recomandu eu dre acdst’a carte, si in- tru cătu ? Respunsu din destulu va da descrierea ce ur- mddia: Cu esteriorulu întrece pe cele pana aci nu- mite; e compusu din chartia alba, grdsa si neteda. *) Tdte vorbele astea sunt romane, Literele suntu mai curate ca m cele dinainte, suntu deplina cnrate. Legatur’a inca e mai buna. Cartea intrdga contiene 79 de pagine si se di- vide in 4 secțiuni: Sect. I. tractddia alfabetulu micu scrisu si tiparitu; ₙ II. „ mare „ „. „ „ III. „ materia pentru invetiam. intuitivu; „ IV. „ capete de cetire ca esercitie de in- tuitiune, cugetare si vorbire. Se privimu secțiune de secțiune. Secțiunea I. tractddia literele mici in ordinea urmatdria: i, u, n, m, r, v, c, e, o, a, s, t, d, 1, b, j> g? P> fi ă, b, d, â, e, î, fi, 6, ci, ce, chi, ci, si, ti, z, di, ge, gi, ghi, x, qu, fr, fl, br, bt, pr, pl, tr, str, dr, cr, cl, gr, gl, vr. Partea sdu secțiunea acdsta e cea mai delicata, si chiaru de acea ’mi iau libertate a vorbi de ea mai pe larga. Tractarea acestei secțiuni are a se face, precumu e compusa cartea, după principiele scriptologiei me- stecate si metodulu sinteticu. Indata la lectiunea lui n vedemu „unu," „nunu." Ore nu veni prd iute u diumetatitu, sdu finalu? E dreptu ca de elu avemu mare trebuintia la for- marea cuventeloru terminate in elu; sciutu este, că cuventele romane, cea mai mare parte se termina in w, fia acela diumetatitu, fia intregu, fia mai multa ca intregu. Se vede deci, că numai ca se nu’si vina dnii autori in contradîcere, lasara pe a a urmă in acdsta prelegere, cu tdte că era mai usioru de trac- tata mai catra finea sectiunei I. In lectiunea lui m ne occuru doi i lungi finali si unulu diumetatitu d. e. ui-mi nu-mi u-nimi, toti 3 inse an punctele de asupr’a in lectiunea scrisa; in cea tipărită, i finalu lungu e apostrofatu, nu-mi. Secțiunea intrdga merge in ordinea sasu aratata pana se apropia de fine. Cuventele sunt despărțite in silabe prin pausa (—) ceea ce fu si necesariu, că-ci avemu cuvente atătu de lungi, in cătu, ddca ar fi înlocuite prin altele mai scurte, din mai pucine silabe, ar dă cu totulu alta fația Elementariului. Semnele, ce au de a occure printre cuvente, anume comele, lipsescu cu totulu din secțiunea I-m,a; sin- guru doue come vedemu la pag. 17-a lect. z si unu semicolon (;) la lect. gi, pag. 18-a. Eră, după a mea părere, mai la locu intrebuintiarea comei ori colo- nului, cumu i mai dicu, decătu a punctului printre cuvente. Se ne aducemu aminte, că după puncta avemu de a scrie cu inițiala mare, dra după coma nu, apoi si coma e mai asia usioru de scrisu că si punctulu. Punctulu, semnulu strigarei si alu intre- barei nu lipsescu, numai com’a, drag’a de ea, carea trebuia intrebuintiata mai desu, numai com’a nu ’si afla loculu competente. In secțiunea acdsta mai damu si preste pucini termini cari, ddca e vorb’a ca se le cedemu locu in Elementariu, se-i fimu lasatu pana catra finea sect. a Il-a, că-ci sunt prd grei, respective insgmnatatea — 233 — loru e pră grea. Acești termini inse, precumu diseiu, suntu puțini si se potu corege usioru in editiunea, ce crediu ch in scurtu va urpia; d. e. mim, parcu, cârdu, sândacosa, rîsulu, dropi’a, dromedariu, drama, drapelu, aclamatiune, reclamare s. a. puține. Candu e vorb’a pana acolea, se insemnamu inca ceva: după ce si aci avemu câteva lucruri rotunde, pe cari le poteamu boteză si altcumu; după ce ne dă cuvente, nume proprii, scrise cu litere de ale al- fabetului micu, mai avemu „la ambe manile diece degete. Paremi-se ch mai departe decătu la Nrulu 5 nu poturamu ajunge cu copiii din computu, pre candu ajunseramu din cetitu la ge, pag. 18-a. Se intornamu inse una folia inderaptu, la lect. ti pag. 16. si vedemu ca una suta de punți făcu nnu cente- nariu. Din computu e imposibila se fimu ajunsu cu acei copii, carii cetescu acăsta prelegere, la acei nu- meri; prin urmare poteau se remana, dăca nu ambe propusetiunile amintite aci, la totu casulu cea de pe pag. 16. x Asia secțiunea L Secțiunea a Il-a e cu multu mai buna si contiene 5 foi. Acăsta secțiune incepe cu literele P, micu si mare, scrisu si tiparitu. Totu asia urmădia B, R, F, T, I. J, H, A, N, M, V, Z, U, O, S, C, Gr, L, E, D. După aceea pe ultim’a pagina a sectiunei Il-a urmădia tăte literele, mici si mari, scrise si tipărite, in ordinea loru alfabetica. Firesce, aceste litere inca sunt tractate sintetice, a- vendu fia-care litera chte una lectiune scrisa si alta tipărită. — La acăsta secțiune inca lipsescu comele cu totulu. Literele care sunt a se tracta, ca si in secțiunea I. si, ca si in cele 3 Abcdarie memorate mai susu, suntu in, campnlu liberu. Ore nu eră mai bine, dăca erau intre linii, fia acele si numai de puncte? De aci încolo in secțiunea a IILa si IV-a nu păte omulu avă nimicu contr’a. Lucrarea este, pre chtu de frumăsa, pre atata de practica. Bucățile, său după cumu le numescu dnii autori, capetele de cetire, suntu bine alese si bine tractate. Materi’a e sanetăsa si tractata in unu modu viu, atragatoriu. Bucăți de lectura suntu 56, adeca: 2 buc. ce se referescu la corpulu omului, cu care începu dnii autori cetirea fluenta; 15 buc. ce se referescu la gradurile etatiei omului si la membrii familiei 5 3 buc. referitărie la locuinti’a omului; 2 buc. ref. la spiritulu omului; 5 buc. ref. la scăla; 3 buc. ref. la biserica; 1 buc. ref. la comuna; 2 buc. ref. la cetate; 6 buc. ret. la animalele de casa; 5 buc. ref. la gradina; 1 buc. ref. la tierina si praturi; 1 buc. ref. la păduri; 2 buc. ref. la apa; 1 buc. ref. la pamentu si aeru; 3 buc. ref. la ceriu; 2 buc. ref. la omu; 2 buc. ref. la Domnedieu. Din aceste suntu: 14 poesiăre si 42 prosa. Intregulu operatu, fația de cele antecedente, e superioru. Secțiunile lil a si IV-a suntu destulu de complete; II. aprăpe de completare, său cumu am dice de întregire, ăra I. secțiune e cam defectuăsa; modu de reparare său coregere inse este. Pre candu va fi ca dnii autori se scătia una editiune noua, sperediu ch voru binevoi a fi cu pre- cautiune: 1. Ch secțiunea I. nu e provediuta cu comele necesarie; 2. Ch secțiunea I. are multe nume proprii si puncte printre diceri. Ceste din urma voru avă locu numai la finea lectiunei. 3. Ch secțiunea I. are chti-va termini cam grei si ch ar fi buni inlocuiti prin altii mai usiori. 4. Ch secțiunea I. contiene cuvente pră poligi- labe si ch ar fi bine redusu nrulu loru, ca cele mai lungi se fia de 2 silabe. 5. Ch secțiunea II., chiaru ca si cea I-a e lip- sita de come; sperediu deci, ch in editiunea prosima voru fi, precumu secțiunea a JII-a si IV-a la gra,- dulu cuvenita chiamarei loru, asia si secțiunea L si II. cari, mai repetu odata, suntu lucrulu celu mai delicata, ch-ci dela ele (aceste 2 secțiuni) depende ca se invetie pruncii scrisu-cetitulu in tempu scurtu său lungu, siguru său nesiguru, bine său reu. De si invetiatoriulu capabile face si din ABC- dariu greu usioru, trebue se scimu totuși, ch si Abc- dariulu bunu invătia insusi pe invetiatoriu metodulu, i arata drumulu si chiaru candu invetiatoriulu nu e dip cei dintaiu. Deci, pondu mare se punemu pe secțiunile I. si II. ale Abcdarieloru, pondu mare pe Abcdariulu intregu. Dupa-ce onoratii lectori binevoira a-si inteti ob- servarea, dinpreuna cu mine asupra celoru 4 Abc- darie său Elementarie ce avui onăre a le avea pana aci de obiectu alu vorbirei, sumu siguru ch țotu cu acea bunavointia me voru insoci si la descrierea unui alu 5-lea Abcdariu romanu, ce ni se presenta sub numele: Nou Abcdar romanesc, de Vasile > Petri. Sibiiu. Tipografi’a lui losif Drotleff & Comp. 1878. Pana a nu me apuca inse de descrierea: acestui Nou Abcdar romanesc, imi permitu a însemna că: Abcdariulu dlui Rosiescu se folosesce in tăte scdlele de stătu si comunale din patria, unde mai e vorba si de limb’a romana; Abcdariulu dlyi Popescu, in tăte scălele confe- sionale romane gr. or. din patria si scălele granitie- resci din fostuln regimentu romanu l-mu; Abcdariulu dloru Munteanu-Solomonu, in tăte scălele confesionale rom. gr. cat din Archi-dieces’a Blasiului; Abcdariulu dlui Papiu, in tăte scălele cont ro- mane gr. cat. din dieces’a Gherlei; da, tăte aceste se folosescu prin numitele scăle conformu mandate- loru mai înalte, adeca: tăte sunt impuse din oficiu. Cartea, despre carea voiescu a vorbi, nu sein se fia introdusa pana acumu undeva, nici sciu se fia recomandata, cu athtu mai pucinu impusa ex oficio, din partea vreunei eforie scolarie; in cinci foi, ce le cetescu, nu aflai u urma de ea. (Va urmă.) . , — 234 — Importanti’a si utilitatea studiului limbei romane. Discursu rostita de D. Andrei Vizanti. Cu ocasiunea solem- nități ei distributiunei premieloru la elevii,,Liceului Nou'* din Iași, pe anulu scolariu 1877—8. 27 luniu*). Urmasiloru mei Vacaresci Lasu voue moștenire Crescerea limbei romanesci Si-a patriei iubire. I. Vacarescu. Domniloru l Astadi e diu’a judecatiei resultatelora anulai șco- lăriți 1877—8. Astadi e diu’a multa dorita de toti elevii, in speciaiu de acei cari s’au distinsa in cur- sulu anului atatu prin o buna conduita, catu si prin diligentia la studiu. Astadi, in fine, e diu’a in care si părinții si profesorii sirntu de o potriva cea mai viia multiamire sufletdsca, vediendu resultatulu sacri- ficieloru si alu solicitudine! loru incoronatu prin re- compensele ce au se vi se distribuiasca acuși, spre constatarea progreselora ce ati facutu. Dieu acest’a, pentru că premiele nu vi se dau ddra in scopu de a recompensa zelulu si activitatea ce ati pusu in studiu, că-ci d-vdstra nu v’ati facutu decatu datori’a, ci mai multu ca unu semnu de recundscere a succe- seloru obtienute de cei buni, ea unu stimulante pen- tru acei cari ati remasu mai in urma. Sciu că sunteti impacienti de a trece mai re- pede la distributiunea premieloru. Dar’ ori catu de legitima ar’ fi impacienti’a d-vdstra, asia precumu peste cateva dre o se ne despartimu pentru unu timpu mai indelungatu, fiți îngăduitori unu momentu ca se mai vorbimu ceva împreuna si se ascultati cateva consilii pe care ’mi propunu a le recomanda meditatiunei d-vdstra. In speciaiu me adresezu la acei cari au terminata sdu sunt pe cale de a termina cursurile si ’i rogu se crddia că dorescu a le face unu serviciu realu mdemnandu’i cu totu din adinsulu se nu le dea uitarei, că-ci elu se rapdrta Ia o Ge- stiune de cea mai mare împortantia atatu pentru educatiunea tinerimeî, cata si pentra progresulu cul- turei ndstre naționale. Voiu se ve aretu, d-loru, in»cate-va cuvinte im- portanti’a si utilitatea unui studiu din cele mai in- dispensabile; voiu se vorbescu despre studiula „limbei romane," care din diferite impregiurari, a fostu pana mai eri fdrte negligiatu, că se nu dieu datu uitarei, ba chiaru despretiuitu**). Acesta studiu, d-lora, constitue bas’a fundamen- *) Reprodusa după esemplariulu trimisu de dn. autoru, dara mai multe erori de tipariu corese de noi. Red. **) Acdsta aserțiune coprinde unu mare adeveru. Chiaru si in Romani’a ca stătu liberu, s’a comisu pana acumu, acea erâre capitala, că prin sc61e s’au invetiatu si se invdtia si astadi cateva limbi străine, era despre limb’a ndstra s’a pre- supusu că o scia fia-care din cas’a parintdsca; acdsta inse este o ilusiune fdrte periculdsa. Red. Trans. tala a unei bune educatiuni; ela coprende in sene forti’a centrala, din care decurge prosperitatea si pro- gresala intelectuale si .morale alu unui poporu; dr’ pentru noi romanii, cu deosebire, elu a fostu, este si trebue se fia pedestalulu celu mai poternicu alu edi- ficiului nostru naționala, scutalu de aperare alu esi- stentiei ndstre naționale. Daca m’ar întreba cineva, dice unu pedagoga americana, se spună: care din studiele invetiamen- tului publicu e celu mai esențiala si mai superioru, fundamentulu principale pe care se basddia o bună edttcatiune si care, prin urmare, trebue se fia obiec- tulu celei mai seridse îngrijiri din partea ori-carui invetiatoriu, in genere?... eu asiu respunde, fara nici o esitatiune, că acel'a e „studiula limbei materne.** In adeveru d-loru, sunt o suma de considera- tiuni in stare de a ne convinge, cum că din tdte ma- teriele unui programa scolastica, din tdte obiectele invetiamentului publicu, nici unulu nu se pdte me- sura in împortantia si utilitate cu acelu alu limbei mame. Cetatianulu, ori care fia conditiunea sociala in care s’ar’ afla, trebue se fia neîncetata in relatiune cu ceilalți concetatieni; acdsta inse nu o pdte face decatu prin midilocirea limbei vorbite sdu scrise; deci elu are nevoia se’si cundsca limb’a parintdscă. Pentru că elu se pdta apoi se’si perfecționeze si se’si inmultidsca* cunosciotiele câștigate in copilăria, inca are nevoia de cunoscinti’a limbei; fara acdsta i-ar’ fi Cu nepotintia a se dedica lectttrei cartiloru folosi- tdre si studiului propriu personala. Unu poporu, ca si Unu individa, lipsita de cunoscinti’a limbei sale naționale, este neîncetata espusa a cadea sub tirani’a celui inteiu venitu; elu nu’si cundsce drepturile si datoriile Sale, nici pdte avea cunoscinti’a de natur’a sa morala, singurulu lucru care inaltia caracterele si face pe cetatidnu liberu si independenta. De aceea toti cei cari dorescu libertatea, progresulu si pros- peritatea patriei, ceru scdle pentru poporu; ceru se invetie a ceti si a scrie, cu alte cuvente, ceru se in- vetie limb’a patriei, pentru ca prin midilocirea ei se se pdta si elu apropia de tesaurulu cunoscintieloru, ma- oaru alu celoru mai indispensabile, se pdta si elu cu- ndsce care’i sunt însușirile si menirea sa ca omu si ca cetatidn.t, in midiloculu atatoru vicisitudini, atatoru obligațiuni si îndatoriri, de care se vede obsediatu pe tdta diu’a. Inqa unu motivu poternicu care ne face se damu mai multa atențiune studiului de care e vorba, reese din insusi relatiunea psychica, din insusi raportulu ei legatur’a sufletdsca ce esista intre limb’a si spiri- tula omului sau alu poporului. D-vdstra cnndsceti din psychologia, că ori-ce cugetare a mintei ndstre, este efemera si fara vidtia, daca nu are espresiunea, daca nu are cuventulu necesariu cu care se se îm- brace si in care se se petrifice. Cugetările, creatiu- nile activitatiei spiritului nostru, ar’ retaci prin aeru, daca n’ar’ fi limb’a; că-ci, totu ce nu potemu pre- cisă esactu prin cuvinte, e unu ce fara fiiutia, e ca — 235 — si candu n’ar’ esistepentru noi. Acesta relatiune intima se determina si se desvolta printr’o inriurire reciproca: pe de o parte, limb’a este supusa la tdte capritiele si variatiunile spiritului; dr’ pe de alta, influintidza la rendulu ei. asupra spiritului si contri- bue in modu simtitoriu chiaru la progresulu activi- tatiei ndstre intelectuale. E cu nepoti ntia, dice unu scriitoriu*), e cu ne- potintia, a spune ceea ce castiga spiritulu prin cu- noscinti’a limbei. Elu fixdza impresiunile cele con- fuse, face cunoscinti’a loru mai aprofundata, le cla- sifica si'si formdza despre densele o consciintia ra- ționala. Pentru densulu limb’a e unu felin de aparatu cu care operdza intocmai ca si mesterulu cu .instru- mentele sale. Că-ci asia precumu man’a maidstra a acestuia pervine, prin ajutoriulu instrumenteloru se transforme si se modeleze materi’a, se tidsa stofele cele mai fine, se percurga distantiele, se mesure tim- pulu, etc. cu multu mai mare esactitate decumu ar’ potea se o faca prin simple midildce naturale; totu asemenea si mintea omului, prin ajutoriulu limbei, perfectionddia forti’a activitatiei spiritului si inmul- tiesce operațiunile cugetarei. • Cumu vedeți, d-loru, limb’a nu e punt si simplu mimai o îmbrăcăminte a cugetariloru ndstre; ea este inca si u,nu midiiocu de desvoltare intelectuala, unu conducatoriu si dreptariu alu toturoru cugetariloru si conceptiuniloru ndstre. Lucrulu fiindu asia, intrebu: fi-va de ajunsu, pentru a atinge aceste resultate, fi-va de ajunsu dre numai studiulu, mai multu sdu mai pucinu superfi- ciale, alu Gramaticei; cundscerea mai multu sau mai puțina mecanica a ortografiei? De siguru eh nu! Si aci vine Ibculu pentru a desveli o poternica cpn- sideratiune, care primdza pe tdte celelalte si in pri- virea careia atragu serids’a d-vdstra atențiune. Pentru a fi priceputa inse mai cu înlesnire, amu șe ve spunu mai inteiu doue cuvente despre ceea ce este limb’a. Din insusi acdsta esplicare, speru eh o se ve pătrunderi mai bine si de necesitatea si de utilitatea studiului de care suntemu ocupati. Limb’a, dloru, este acelu organu, cu care natur’a, in minunatele sale creatiuni, a înzestrata pe omu, pentru ca elu se’si pdta esprime tdte păsurile, tdte dorerile si bucuriile, tdte simtiemintele, tdte cugetă- rile sale cele mai intime. Ecoulu, nu e mai fidelu in transmiterea sunetului; insasi istori’a nu pdte fi mai buna martora a fapteloru si evenimentele™ unui poporu, •Tdte popdrale au limb’a loru. Limb’a e nedes- părțită de densele; ea se nasce odata cu poporulu, apare odata cu esistenti’a lui si’lu acompanidza pre- tutindeni, din Idganu pana la mormentu. Acdsta le- gatara e asia de intima, in catu unui poporu pdte *) Whitney. La vie du langage. la inceputu se’i lipsdsca vre-unulu din elementele necesarie culturei sale; limb’a inse nici odata. Ea ’lu insoțesce pretutindeni si primesce ășupra’i urm’a neperitdre a toturoru vioisitudiniloru prin care a tre- cuta poporulu, a totu ce elu a simtitu si a cugetate; intr’unu cuventu, ea este o adeverata oglinda a vie- tiei lui intime, pentru care cu dreptu cuventu amu potd dice, că „limb’a e insasi națiunea,“ după cumu Buffon a disu, că „stilulu este omulu.“ Din aceste puține cuvente, sunt siguru, că dv. presimțiri deja, de cata importantia pdte fi pentru noi studiulu limbei ndstre naționale. Lucrulu devine inca si mai evidenta , din alaturarea cu studiulu isto- riei, pe care in genere, elevii o invdtia mai de pre- , ferintia. Asia, daca observamu bine, vedemu că: in timpu ce istori’a ne vorbesce despre fapte mai multu esterne, cum d. e. resbdie, cuceriri, tractate, emigra- tiuni, resturnari etc., care cu tdta varietatea de timpu, de locu si de moraluri, totuși presenta o monoto- nia obositdre; — limb’a atrage atențiunea ndstra catra o voce care ne vorbesce si ne arata insusi se- cretele inimei si ale inteligentiei. Ore nu e mai im- portanta studiulu acela, care ne descdpere totq ce unu poporu a cugetării si a simtitu dela nascerea sa si pana astadi, decatu acela care ne descrie vidți’ă lui in totu ceea-ce are, mai multa sdu mai puți nu, comunii cu celelalte popdra? Dar’ se va dice pdte: „cumu remane cu istori’a critica ?“ Ei bine,'la acdst’a se respunde, că istori’a, chiaru candu din narativa tende a deveni critica, totu remane măi pre josu decatu istori’a limbei; că-ci, daca cea din tăia ne arata căușele si efectele evenimenteloru, cea din urma ne descopere totu ce unu poporu are mai in- timu si mai individuala; ea ne face cunoscuta tabe- lulu fapteloru sale morale si intelectuale, singurele in stare de a caracterisa glori’a si activitatea pro- pria a unei națiuni, singprele in stare a descoperi vidti’a in totu ce unu poporu are mai propriu și’ mai secreta, si a ne face se ne urcamu chiar’ Ja ori- ginea, chiaru la isvorulu marirei si scaderei sale. Nu voiu trece mai departe cu aproprierile, Atât» ve intrebu numai: daca noi studiamu ip modu obli- gatoriu atătea sciintie si mai cu sdma atațep limbi < străine, cu catu mai mare interesa n’ar* trebui șe studiamu limb’a ndstra mama, pentru ca așia s# po- temu face cunoscintia cu geniulu poporului romanu, cu desvoltarea sa morala si intelectuala, cu siwrie- mintele, ideile si aspiratiunile sale, intr’unu cuventu, cu totu ceea-ce a cugetatu, cu totu ceea-ce a simtitu si a dorita poporulu romanu dela pascereasa si pana astadi? In totu-deaun’a, la ori ce reminiscentia, la ori-ce suvenire a generatiuniloru trecute, ânim’a, sufletulu nostru simte o via plăcere si bucuria. Cu catu mai multu n’au se tresalte de bucuria ânimile ndstre, candu va fi vorb’a de geperatiunile romane trecute, candu va fi vorb’a de a ne intretienea cu . acele figuri măreție, care cu tdta amortidl’a si aspri- mea timpuriloru, sacrificară totulu pentru cultivarea — 236 — limbei, pentru deșteptarea si luminarea natiunei ro- mane, pentru intarirea maretiului edificiu naționale cu care ne mandrimu astadi in faci’a lumei? Nu avemu pretentiunea de a sustienea, că ro- manii au si ei pe Omeru sdu pe Dantele lorii. Acăst’a ar’ fi o lipsa de modestia. Dar’ ceea-ce nu trebue se ne sfiimu a sustienea este: că avemu si noi o li- teratura care dovedesce, că limb’a romana se adap- teaza de minune pentru tdte formele si genurile lite- rarie; că avemu si noi o limba, pe care analisandu-o ori-cine, va vedea că e apta a esprime ori-ce cu- getări. ori ce simtieminte. Da, d-loru, avemu si noi o literatura fdrte va- riata prin formele sale, fdrte fecunda prin ideile si simtiemintele ce transpira, fdrte instructiva prin in- vetiaturile nobile si patriotice cu care se potemu re- crea si gustulu, si ânim’a si inteliginti’a ndstra: avemu o limba clara, sonora, maleabila, plina de abundantia si precisiune; o limba care, — fara a pretinde se intrdca in pompa si maiestate pe cea spaniola, in gratia si flesibilitate pe cea francesa, in dulcdtia si intonatiune pe cea italiana, — totuși satisface pe deplinu essigentiele estetice, ajunge pentru espresiu- nea ideiloru si simtieminteloru ndstre si, cu tdta di- versitatea aparenta a eufoniei si a derivatiunei, e demna de a figura alaturea cu celelalte sorori, po- tendu se’i dicemu cu poetului „Facies non omnibus una, Nec diversa tamen, qnalem decet esse sororum.'¹ Asia d-loru, ori-care se fia punctulu de vedere din care s’ar’ judeca cestiunea, acestu studiu se im- pune ca o necesitate inevitabila pentru toti membrii unei națiuni, fara distinctiune de clasa si positiune sociala. Cu deosebire pentru omulu cultu, elu se impune că o conditiune, că o datoria din cele mai imperidse; că-ci ori-care se fia carier’a sdu speciali- tatea ce ar’ imbracisia, nu pdte se nu faca studii seridse asupra limbei. Aceste, pe langa regulele for- mali ale vorbirei si ale scrierei corecte, ilu invdtia sensulu cuventeloru, valdrea loru precisa si esacta, usulu celu regulatu si siguru alu limbei, in fine, midildcele pentru espresiunea fidela a cugetarei, pen- «tru intielegerea si intrebuintiarea corecta a limbei ndstre naționale. Numai facându si cunoscându bine aceste, pdte cineva da sboru activitatiei sale intelec- tuale, pdte pune ordine in cugetări si clasifică cu usiuriutia conceptiunile mintiei sale. Afara de acdsta, unui omu cu dre-care cultura nu’i este permisu a fi nesciutoriu de problemele si cestiunile ce se agita cu privire la limb’a sa, a nu cundsce bogati’a si lipsele literaturei sale naționale, a nu sci, in fine, care sunt laurele capatate si care sunt inca de cu- lesu pe caile neamblate pana astadi de poeții si pro- satorii* noștri. Mai pre susu de tdte, d-loru, pentru toti fara deosebire, este o datoria fiidsca catra patria aceea, de a ne studia si cultiva limb’a. Limb’a a fostu celu mai poternicu elementu alu esistentiei ndstre naționale; limb’a aparata timpu de 17 secole contra viscoleloru si calamitatiloru de totu feliulu, ne a sca- patu de peire; limb’a in totu-deaun’a ne-a insuflata nona fortie de viătia si de resistentia; ea ne-a ser- vitu de sentinela contr’a toturoru valuriloru străine si, după espresiunea grafica a nemuritoriului Quinet, ,.a fostu singura marca de nobletia in midiloculu barbariloru de care amu fostu incongiurati.“ Se studiamu dar’ d-loru, limb’a tierei! In momentele critice prin care străbate iubit’a ndstra patria, astadi mai multu decatu ori-candu sun- temu datori se ne apropiamu si se ne stringemu toti cu dragoste in giurulu acestui scutu poternicu alu naționalitatiei ndstre. Se ne iubimu, d-loru, limb’a si se cautamu in studiulu ei asiln și mângâiere sufleteloru ndstre ama- nte si comprimate! Se ne aducemu totu deaun’a a- minte, că nici funinginea seculara a panslavismului, nici sdrentiele inveninate ale fanariotismului n’au fostu in stare se ni-o strice, necum se ni-o pdrda; că in midiloculu atatoru inundatiuni si incendii, prin limba ne-amu conservata si esistenti’a, si forti’a, si drep- turile ndstre naționale; că, in fine, limb’a este celu mai pretiosu tesauru ce ni au lasatu de moștenire antecesorii noștri, si că prin urmare, intocmai ca fiiulu celu bunu, avemu datoria nu-numai se conser- vamu, dar’ inca se si inmultimu moștenirea ce amu primitu.... „Urmasiloru mei Vacaresci Lasu voue moștenire Grescerea limbei romanesci Si-a patriei marire“ a disu neuitatulu poetu Vacarescu. Aceste invetiatori patriotice se fia pururea de- vis’a vietiei ndstre, pentru că se asiguramu progre- sulu culturei naționale, marirea si prosperitatea pa- triei. — Procesa verbale. (Urmare din siedinti’a Il-a tienuta in orasiulu Sîmleu la 5 Augustu.) XVII. Sulevandu-se cestiunea, ca de unde se se se dea reuuiunei clusiane 50 florini votati? se primesce a se lașa resolvirea acestei intrebari pana la desbatereă preliminariului budgetariu. XVIII. Raportqriulu T. Rosiu urmdza a relată, că comissiunea asupra unei propuneri făcute in si- nulu seu de m. N. F. Negrutiu, afla a recomendă, că din sum’a de 500 fl. destinati pentru scdlele rom. poporali mai misere, se se ajute cu 100 fl. scdl’a normala rom. din Lapusiu, carea e unu foculariu de cultura romana in aceea parte a tierei. In desbaterile mai animate, ce se stirnira asupra acestui punctu, m. Anani’a Trombitasiu propune, că amesuratu .unei decisiuni a asociatiunei si usului din anii mai de aprdpe trecuti, sum’a de 500 fl. se se impartia in doue diumetati, un’a diumetate dandui-se — 237 — spre împărțire consistorial ai gr, or. din Sibiiu, ceea- lalta consistorialul gr. cat. din Blasiu si Gherl’a, care eosistorm ultima se aiba a dâ din partea sa 100 fl. scdlei din Lapusiu. Georgiu Popu observa, că se indoiesce in esistinti’a unei asemeni decisiuni ca a- ceea, pe carea m. Trombitasiu ’si intemeidza propu- nerea, de dre-ce din unele economisari, ce ratioci- niulu anului trecuta le arata făcute la pusetiunea sumei, votate pentru scdlele mai lipsite, s’ar’ vedea contrariulu, că adeca sum’a desu memorata a im- partitu-o si in anii espirati de-adreptulu comitetulu asociatiunei, nu consistoriele. După nescari deslușiri date in privinti’a aceloru economisari de secret. II. dr. los. Hodosiu, N. F. Negrutiu propune, că sum’a de 100 fl. se o dea scdlei Lapusiene asociatiunea directa, dr’ membrul u los. Vulcan u, că se se amane tdta afacerea acdst’a pana la desbaterea speciala a proiectului budgetariu. Cerendu-se încheierea disCusiunei si facăndu-se votarea, se primesce, că ajutorarea scdlei din Lapusiu se se iea in considerare la p. 20 alu proiectului de budgetu; la tdta intemplarea inse sum’a eventualu votanda se i-o asemne asociatiunea directa. XIX. Asupra motiunei membrului N. F. Ne- grutiu, că asociatiunea se arangeze un’a espusetiune rom. industriaria, comissiunea pentru moțiuni si ce- reri opindza, că adunarea gen. se cohcrddia comite- tului U face dispositiunile de lipsa pentru arangiarea unei atari espusetiuni, care Jucru după părerea co- misiunei s’ar’ potd esecuta in restempu de 2 ani, spre ce, asia cugeta, că ar’ fi celu mai acomodatu locu Clusiulu. In cursulu lungiloru desbateri asupra acestui obiecta loanu M. Moldovanu uhitu in fonda cu idei’a ataroru espusetiuni, propune, că ele se se tiena totu-deaun’a in loculu eventuale alu adu- narei gen., lasandu-se in voi’a celoru ce voru invită adunarea gen. la densii a determină, dre se fia aceea numai espusetiune industriara, ori si economica si altele? In nexu cu obiectulu de pe tapeta, presie- di ațele adunarei generali dă cetire unei telegrame (9) sdsita dela confrații Sighisioreni, cari salutandu adu- narea generale presenta, intr’una o rdga, a nu se abate dela decisiunea adusa anu la Blasiu cu re- specta la locuia adunarei gen. tienende in anulu ve- nitoriu. Andr. Cosma face propunerea, se se esprime dorinti’a, că invitatorii venitoriei si altora adunari generali se arangeze după potintia si inșii atari espusetiuni. După unele deslușiri din partea presi- diului, dr. Silasi propune, că de-ocamdata se stamu pe langa telegram’a Sighisioiana, resp. pre langa decisiunea luata in acestu respecta ia adunarea gen. din Blasiu. Conclasu: Asociatiunea se se ingrigdsca de tie- nerea ataroru espusetiuni din periodu in periodu, punen- duse in privinti’a acdst’a in cointielegere cu respectivii in- vitatori si insciintiendu-se despre acdst’a publicultt de cu bunu tempu. XX. Comissiunea pentru moțiuni si cereri re- comenda spre acceptare aceea propunere a membrului T. Roșia, amesuratu careia pentru incassarea mai regulata a tacseloru curenti si restanti asociatiunea se se folosdsca pe venitoriu de asia numitele man- date poștali, cu cari se încaseze tacsele aceloru membri aflători altu-cumu in curenti-, ce n’ar’ solvi tacs’a pana la ultim’a Martin a fia-carui anu; apoi ce se atinge de restantiarii pe mai. multi ani, restan- tiele acestora se se incasseze pe ronda, si anume asia, că cestiunatii in fia-care ana se solvdsca pre langa tacs’a currenta totu-odata si restanti’a celu pu- cinu de pre căte unu anu. După ce mai multi membri pleddza contra prea- tinsei propuneri, si numai unulu doi pentru: Adunarea gen. cu maioritate departe precttm- panitdre o respinge, XXL Aceeași comissiune recomenda spre pri- mire moțiunea membrului T. Rusiu, că sub auspiciele asociatiunei se se întreprindă editarea unei serie de cârti populari, destinate mai alesă pentru tinerimea esita din scdlele primărie; ăr' incatu pentru esecu- tarea acestei întreprinderi mantuitdre, se se lase co- mitetului a se pune in atingere cu respectivele sec- țiuni scientifice ale asociatiunei. Se decide a se recomenda lucrulu cu totu adin- salu sectiuniloru scientifice. XXII. Andreiu Cosm’a face propunerea: se bi- nevoidsca comitetulu asociatiunei a enunciă aicea, că din ocasiunea inbucuratoriului evenimente ala triumfului literariu, raportata de laureatulu nostru Alesandri la Montpellier comitetulu a tramisu gratu- latiunile sale invingatoriului, in legatur’a cărei enun- , ciatiuni adunarea gen. se esprime alaturarea sa la acele felicitări. Ioane Gala propune, că neconsiderandu grătu- latiunea comitetului, se felicitamu pe triumfatoriulu dela Montpellier si din sinulu adunarei generali. - Propunerea membrului I. Galu se accepta in unanimitate si intre entusiastice ovatiuni esprese facia - de marele poetu, insarcinandu-se biroulu cu redac- tarea telegramei. XXIII. Presidiulu incunosciintidza, că in cele din urma i se presentara doue suplice: un’a (10) a proprietariultii dm Mocodu, Tom’a Hontila, carele pe bas’a unui conspecta preste progresulu facutu dinsulu intru cultivarea de pomi, arbori si vinia, se rdga a i se aplacidă unu.premiu; alt’a (11) a ĂSeul- tatoriului la universitatea din Clusiu, lacobu Maioru, cerendu a i-se conferi unu ajutoriu pentru a-si potd . continuă mai departe studiele pe carier’a medicinale. Ambele suplice se reldga Ia comitetu, spre a se luă in posibila considerare. XXIV. Presiedintelo face cunoscuta, că studen- tele dela universitatea din Vien’a, Bas. Mich. Lazara, Poesi'a sa „Plevn’a¹¹ dejă publicata prin diarie si iu brosiura separata, o presenta presidiului (12) cu a- . 40 * — 238 — cea rogare, că se fia admisu a o ceti că disertatiune in adunarea generale. După mai multi vorbitori, los. Hodosiu obser- vandu, ck cestiunat’a poema nu se păte admite la cetire, din causa, ck usulu aduce cu sene a se ceti in atari adunari numai tractate inca nepublicate, pro- pune se o reco.mendamti publicului spre cumperare. A. Cosma nu e nici pentru recomendare, fiindu ck asia ceva ar’ potă face adunarea gen. numai pe te- »meiulu unei previe recensiuni, ceea ce nu s’a facutu. Facimdu-se votare, se reiăpta simplu admiterea la cetire a poemei intitulate „Plevn’a.¹¹, XXV. Vine la ordine raportulu comissiunei pen- tru esaminarea fonduriloru asociatiunei si academiei rom. de drepturi si a ratiociniulni de pe anula 187T/₈. Presiedintele comissiunei Georgiu Filepu arata ck, afara de un’a smenta neesentiala in sumare, aflatăre in ratiociniulu asociatiunei, comissiunea tăte le a ga- situ duse cu cea mai mare acuratetia si in cea mai esemplaria ordine; deci pre langa dorinti’a, că de aicea incolo spre a usioră revederea ratiociniulni, la transpunerea sumeloru intrate pentru făi’a „Transil- vani’a,“ in cassa se se transpună totu-odata si con- spectulu prenumerantiloru respectivi, — propune a se dă cassariului asociatiunei Const. Stezariu abso- lutoriu pe anulu espiratu. Intregu raportulu comissiunei si tăte propunerile lui se primescu cu voci unanimi. XXVI. Se reasume discussiunea proiectului de budgetu pe anulu 187⁸/₉ in speciale, si in unire cu propunerile comissiunei budgetarie. Adunarea generale primesce fara desbateri: t) Remuneraiiunea secret. I. că redactoru alu „Transilvanieiu cu . . . 400 fi. cr. 2) Remuneratiunea secret. II. . 300 „ — 3) „ cassariului . . 200 „ — 4) „ bibliotecariului . 60 „ — 5) Spese de cancelaria . . . 100 „ — 6) Pentru scrietoriu . . . . 150 „ — 7) Chiri’a pentru localitatea cancelariei 100 „ — 8) Pentru biblioteca . . . . 74 „ 70 9) Spese straordinarie . . . 200 „ — 10) Unu stipendiu pentru unu realistu . 70 „ — 11) „ „ „ „ comercial. 70 „ — 12) „ „ „ „ studente de fîlosofia său technica in afara . 400 „ — 13) Patru stipendie a 60 fi. pentru peda- gogia in patria .... 240 „ — 14) Unu stipendiu pentru unu agronomu 60 „ — 15) Pentru unu gimnasistu din fostulu co- " mitatu Doboc’a . . . . 60 „ — 16) Pentru unu gimnasistu din fundatiu- nea N. Marinoviciu .. . . . 60 „ — 17) Pentru unu gimnasistu din fundatiu- neâ’ Galliana . . . . . 60 „ — 18) Ajutoriu pentru unu gimnasistu din fund. E. Basiot’a.-Motiu Dembulu . 20 „ — XXVII. La punctu 19 alu proiectului de budgetu « comissiunea propune, că spre a satisface decisiunei dela p. XV si XVII ale acestui procesu verb., se se escinda din suma acestei pusetiuni florinii 50 vo- tati fondului Reuniunei sodaliloru romani din Clusiu. După un’a scurta disensiune, adunarea gen. accepta: 19) Pentru sodali si invetiacei de meseria 350 fl., ăr’ 50 fl. pentru reuniunea sodaliloru rom. din Clusiu la olalta 400 fl. — XXVIII. La punctu 20 se nasce de nou un’a disensiune viua despre modulu si sum’a, in care se se rumpa si dă ajutoriulu votatu scălei normali ro- mane din Lapusiu; pe urma se primesce a se dă desu-mentiunatei scăle unu ajutu de 100 fl. din sum a preliminată pentru scăle poporali romane misere; si la propunerea membrului A. Trombitasiu se pri- mesce, a se pune acăst’a in pusetiune separata, adeca: 20) Ajutu scălei normale rom. din Lapusiu 100 fl. — 21) Pentru ajutorarea scăleloru poporali romane mai misere . . . 400 fl. — din cari 400 fl. diumetate se se transpună consisto- riului gr. or. din Sibiiu, diumetate consistoriloru gr. cat. din Blasiu si Gherl’a, că acestea, conforma usului de pana acumu se’lu impartia scăleloru rom. popo- rali mai lipsite. XXIX. Comissiunea budgetaria recomenda mai incolo acceptarea pusetiuniloru 21 si 22 din proiec- tulu de budgetu, ăra adunarea generala primesce: 22) Pentru secțiunile scientifice . . 800 fl. — 23) Pentru servitoriulu cancelariei . 180 fl.— XXX. Referentele dr. G. Vui’a continua a arată, ck precumu se vede din raportulu cassariului, dintre doue stipendie pentru realiști a 70 fl. se dede a. tn numai unulu; ăra celalaltu stipendiu se conferi, nu- mai io suma de 60 fl., tenerului Nic. Neamtiu, ascul- tatoriu de technica in Vien’a, pentru care schimbare făcută in destinatiunea stipendiului alu doilea, comi- tetulu asociatiunei cere si comissiunea propune a i se dă indemnitatea. Se votăza unanimu indemnitatea ceruta. XXXI. Comissiunea budgetaria propune escrie- rea unui concursă spre a se distribui in anulu ur- matoriu cele patru premie cate 25 fl., cari se votaseră in anulu tr. pentru invetiatorii cei mai distinși in instrucțiunea pomaritului si grădinăritului, dara cari inca nu se distribuira. Se primesce. XXXII. Cu respectu la loculu si tempulu adu- narei generali procsime: adunarea gen. decide, că aceea se se tiena la Sighisiăr’a in prim’a domineca după 1 Augustu șt. nou. XXXIII. Pentru autenticarea procesului verbale alu siedintiei a dou’a — adunarea gen. esmite un a comissiune de trei, in persănele membriloru Alimpiu Barboloviciu, Vasiliu Popu si Simeone Orosu. , XXXIV. Presidiulu dk cuventulu membrului dr. losifu Hodosiu, care din tractatulu seu (14) intitu- lata „Inceputulu scăleloru romane,“ pentru scurtimea tempului cetesce numai unele fragmente privitărie / * — 239 — mai vertosu la istori’a scdleloru rom. din Transil- vani’» si Bucovin’a. Adunarea gen. asculta cu cea mai viua intere- sate si aplauda repetitu pe disertante, carele cu multa diligintia si multu talentu culese si releva in ope- ratulu seu numerdse date prea interesanti, privitdre la scdlele romane, incependu dela urdîrea acestor’a pana mai in tempulu de facia. După acestea presiedintele G. Baritiu, dechia- randu terminate agendele adunarei gen., multiamesce acesteia in termini caldurosi pentru onoratdri’a în- credere, cu care-lu alese de presiedinte alu seu, multia- mesce biroului pentru ajutoriulu ce-i dete intru con- ducerea afaceriloru adunarei, toturoru celoru presenti pentru sacrificiele aduse in interesulu culturei națio- nali, dra cetatieniloru urbei Sîmleu pentru neascep- tat’a primire atatu de serbatordsca si cordiala, ase- curandn-i, ca ducemu cu totii si duce in specialu d-sa in ânima-si suvenire, pe cari nu le va uită pana la finele vietiei sale. Dr. V. Lucaciu, respicandu dii* partea adunarei gen. multiumita ferbinte si adenca presiedintelui pen- tru intielept’a conducere, ilu incredintidza, ch parti- cipantiloru la acdst’a convenire culturala le va fi totu-deaun’a dulce memori’a de a fi fostu conduși de unu atare barbatu; convenirea atatoru barbari rom. pe terimulu publicu sociale, că si pe celu lite- rariu deopotrivă străluciri, a convinsu pe fiii Silva- niei, ch națiunea romana este demna de a fi propaga- tdri’a culturei in orientulu Europei. De aceea in mo- mentulu de despărțire nu le remane decatu a pro- mite, ch voru fi pururea recunoscători atatu pentru conducătorii! catu si pentru salutariele principii, ce le audira in dfecursulu acestei solemne adunari si cari se infipsera adânca in ânim’a fia-carui romanu. Doresce, că D-dieulu parintiloru noștri pre presie- dinte si pre ceialalti conducători se-i traiesca! Cu acestea intre resunete de „se traidsca!'* si intre caldurdse stringeri de mani fratiesci, adunarea generale la 1 */₂ dre după pr. se disdlve. D. c. m. s. Dr. Gregoriu Silasi mp., secretariu ad hoc. losifuVulcanu mp. secretariu ad hoc. Demetriu Suciu mp., secretariu ad hoc. Procesu verbalii. Comissiunea esynisa, de sub Nr. XXXIII, din adunare» gen. a asociatiunei transilvane pentru lite- ratur’a romana și cultur’a poporului romanu, întru- nite la 4 și 5 Augustu 1878 in Sîmleulu Silvaniei, pentru autenticârea procesului verbalu redactatu din siedinti’a a doii’a, a adunarei amentita, coadunendu- se la 25 Augustu 1878 in Sîmleu, cu aceea ocasiune se dh cetire procesului verbalu alu siedintiei a Il-a 5 Augustu 1878. » Care procesu verbalu, aflandu-se intre tdte pun- ctele conforma decisiuniloru enunciate in aceea sie- dintia, ■— prin subscris’a comissiune se dechiara de autenticatu, și se decide a se tramîte comitetului centrala. După acestea siedinti’a comissiunei se redica. Alimpiu Barboloviciu mp., presiedintele comissiunei verificatorie. Vasiliu Popu mp., secretariulu comisiunei. Simeonu Orosu mp. Nr. 187-1878. Concurs u. Pe bas’a budgetului pentru anulu 1878—9 votatu de adunarea generala a asociatiunei transilvane, tie- nuta in Sîmleu la 4 si 5 Augustu a. c. (punctu 26 alu procesului verbalu) se publica prin acdst’a (Urma- tdriele concurse: 1) La unu stipendiu de 400 fl., destinâtu pentru unu studenta la filosofia sdu technica. 3) La unu stipendiu de 60 fl., destinate pentru agronomia. 3) La trei stipendie de cate 60 fl. destinate pentru pedagogia in patria. 4) La unu stipendiu de 60 fl. din fundatiunea Galliana, destinata pentru unu gimnasistu, si carele a devenita vacanta din causa, ch studentulu, carui’a i-sa fosta conferita acesta stipendiu in anula trecuta, a intrelasatu a-si tramite cu finea anului scolastica testimoniala prescrisa. Conforma literilora fundatiu- nali, la obtienerea acestui stipendiu, ceteris paribus va ave preferintia acel’a dintre concurenti, carele va ’ dovedi, cum-ch se trage din famil'a fundatorelui, si anume din famili’a „Popu si Antonu.“ r 5) La unu ajutoriu de 20 fl., din fundatiunea Emilia Basiot’a, cu aceea observare, ca conformă'li- teriloru fundatiunali, la obtienerea acestui ajutoriu voru avea preferintia studentii eminenti, născări m munții apuseni, ori in fostulu districtu alu Naseudțdui. Terminulu concurseloru se defige pe 2>5 Octobre a. c. St. n. Concurentii au se-si înainteze suplicele lorula șub- semnatulu comitetu, provediendu-le cu atestata de botezu si de paupertate si cu testimoniala de pe semestrulu alu II-lea alu anului scolasticu 1877—8, ăr’ cei ce voru concurge la stipendiulu de sub punefu 2, trebue se doveddsca, cum-ch au absolvită celu pucinu scdl’a elementara, ch se pricepu in genere la economia, după cumu acdst’a se pdrta in tidr’a ndstra, si ch au ajunsa alu 16-ea anu alu etatii. Din siedinti’a comitetului asociatiunei fFansilvane, tienuta in Sibiiu la 24 Septembre 1878. Pentru presiedinte Pentru secret. II. P. Dunca. V. Petri. 240 — Nr. 187-1878. Concursu. Pe bas’a budgetului pentru anulu 1878 — 9, vo- tatu de adunarea generala a asociatiunei transilvane, tienuta in Sîmleu la 4 si 5 Augustu a. c. (punctulu 31 alu procesului verbalu)', se publica prin acdst’a concurau la patru premie de cate 25 fl. pentru acei in veți a tor i, cari se voru fi destinau intru predarea pomeritului si grădinăritului la scdlele ndstre poporale. Suplicile instruite cu atestatele recerute se se adreseze la acestu comitetu pana la 30 luoill 1879 St. D. Din siedinti’a comitetului asociatiunei transilvane, tienuta in Sibiiu la 24 Septembre 1878. Pentru presiedinte . Pentru secret. II. P. D u n c a. V. P e t r i. Nr. 187-1878. Concursu. Pe bas’a budgetului pentru anulu 1878 — 9, vo- tatu. de adunarea generala a asociatiunei transilvane, tieuuta in Sîmleu la 4 si 5 Augustu a. c. (punctu 27 alu procesului verbalu^, se publica prin acdst’a concursu la urmatdriele ajutdrie: 1) La 5 ajutdrie de cate 20 fl., destinate pentru sodali de meseria, cualificati de a se face maeștrii. 2) La 20 de ajutdrie de cate 12 fl. 50 cr., de- stinate pentru invetiacei de meseria. Terminulu concursului se defige pe 25 Octobre a. c. st. n. Concurentii au se-si înainteze suplicele loru la subsemnatulu comitetu, provediendu-le, incatu pentru sodali, cu atestatu de botezu si de portare morala, dovedindu totu odata, că sunt cualificati de a se face măiestrii; dr’ incatu pentru invetiacei, se recere, că suplicile loru, pre langa atestatu de botezu si de portare morala, se fia instruate si cu adeverintia dela maiestrulu respectiva despre desteritatea si diliginti’a desvoltata in meseri’a, cu care se ocupa. Din siedinti’a comitetului asociatiunei transilvane, tienuta la 14 Septembre 1878. Pentru presiedinte Pentru secret. II. P. D u n c a. V. P e t r i. Nr. 187-1878. Concursu. Societatea „Transilvăni’a® din Bucuresci a de- cisu se imparta cate patru ajutdrie pentru fia-care din urmatdriale 8 meserii: rotari’a, dulgheri’a (car- pentaria, Zimrnermănn), ferari’a, cojocari’a, mesari’ă (templâri’aᵤTischler), cismari’a grdsa, peleriari’a cu- relari’a sdu sielan’a. Subsemnatulu comitetu, la invitarea Societății „Transilvani’a,“ deschide prin acdst’a concursu pentru imbracisiarea meserieloru indicate, insarcinandu-se a asiediă pre junii, cari ar’ voi a se aplică la mese- riele acestea, la maeștrii cei mai buni pe cate 3 sdu 4 ani, cu contracte formale, inse sub urmatdrele con- ditiuni: 1) Se fia romani de nascere. 2) Se aiba celu pucinu etatea de 14 ani. 3) Se posieda celu pucinu cunoscintiele, ce se predau in scdlele primărie din Austro-Ungari’a si se oundsca si o limba străină, germana sdu maghiara. 4) Părinții se se lege in scrisu, că voru lasă pe fii loru se invetie meseri’a, la care se aplica, pana candu voru esi calfe sdu sodali cu atestatu in regula. Suplicile instruite conformu celoru espuse mai susu, se se inainteze la subsemnatulu comitetu celu multu pana la 25 Octobre a. C. st. n. Din siedinti’a comitetului asociatiunei transilvane, tienuta la 24 Septembre 1878. Pentru presiedinte Pentru secret. II. P. Dunca. V. Petri. Catalogu de cârti romanesci la W. Krafft in Sibiiu. Spre sciintia. Cârtite sunt ordinate in serie alfabetica după numele autoriloru, unde lipsesce acest’a s’a luatu titul’a cârtii. Candu se făcu comande se se tramita ai pretiulu seu celu pucinu o parte din acest’a. In casulu din urma restulu se va rădică prin recepere poștala. La cerere se voru spedâ cârti singuratice si sub le- gătură (Kreuzband), dar’ atunci pentru -francare se urca pretiulu cu 10°/ₒ. Sum’a acest’a ni se Va tramite prin asig- natia poștala d’odata cu comand’a. Catalogulu, completata din candu in candu, se va îm- părți gratis si franco ori-cui ilu va cere. Spre completarea catalogului rogu pe dd. editori a’mi tramite in comissiune esemplare din opurile dumnialoru seu a se pune cu mine in corespondintia in asta privintia. Me recomanda domniloru protopresbiteri, directori gim- nasiali si invetiatori poporali pentru procurarea a totu feliulu de cârti scolastice si requisite de invetiamentu. In fine tragu atențiunea domniloru notari comunali si cer cu aii la depositulu meu de tipărituri. Tarifulu pretiurlloru se tramitu la cerere gratis si franco. Din edilur’a librăriei. Grube A. W., Biografie romane trad. de N. Petra-Pe- trescu bros. 50 cr., leg. 60 cr. Laurianu A T., Istori’a Romaniloru leg. 30 cr. Rozek, Crestomația scurta din poeți latini, adunata si provediuta cu note, bros. 30 cr. Velceanu M., Educatiunea de scdla si acasa, bros. 36 cr. Mapa Europei, proiect, si desemn, de B. Kozenn, tra- dusa de I. M. Moldovanu, 140 cm. Itâa si 120 cm. înalta, pe pandia, in mapa 5 fl. 50 cr. Semigloburile seu Cart’a globului pameiitescii, 131 cm. lata si 110 cm. inalta, pe pandia, in mapa 4 fl. 50 cr. (Va urmă). Editoriu si provedietorlu; Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, seeretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi a Rfirier & Kamner.