----------------'''*'&!$
M&f-------------'fcXțș

%Acest» f6ia. ese 'MJ
* cate 3 c6le pe luna

si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.
Pentru străinătate


10 franci cu porto
. v duplu alu poștei, y 5


RS^\c"V





                TRANSILVANIA.




    Foi’a Asociatiunii transilvane pentru literatur’a romana
    si cultur’a poporului romanu.


log,*/».----------

, A*.         . ,     C1.T»

Abonamentulu se ■
face numai pe cate

1 anu intregu.

  Se abonădia la Comi-


tetulu asociatiunei in


Sibiiu. seu prin poște
seu prin domnii co-


lectori.


        Ar. 16.


Brasiovu 15. Augustu 1878.


        Anulu XI.


Sum ar iu: luelulu. — Obiceiuri super stitiâse din poporu. — Consideratiuni ortografice. — Asilulu proscrisiloru. — Pro?
cese verbali. — Despre bursele societatiei Transilvani’a dela Bucuresci. — Statistic’a scoleloru romane. — Notitie diverse-.


INELULU.

   Unu studiu din istori’a culturei. După Moritz Busch.

     Inelulu este simbolulu eternitatiei, Inelulu căsă-
toriei său mai bine alu logodirei au fostu usitatu cu
multu inainte de er’a creștina. Precum aflamu din
poem’a epica „Sacuntala“ a lui Kalidasa elu era
cunoscuta si la Indiani. Inelulu care se schimba
său pe care ’lu da numai mirele miresei sale, Se
pare că pe tempurile paganismului era considerata
ca unu amuleta iri contr’a vrajitorieloru celoru rele.
Alti voiescu a sci, că elu era semnulu unei stări de
supunere, asia că mirele — si la inceputu numai
acesta da inelu — voia prin elu se faca pe mirăsa
se se intielăga, că din momentulu acela ’i era supusa
lui, că avea se ’i dea ascultare si se’lu servăsca.
Alti ărasi afirma, că inelulu ar fi fostu semnulu in-
cheiarei unui contracta, a cărui durata o ara fi re-
presentatu in modu simbolica.

     Sigura nu este nici un’a din aceste versiuni.
Dara pentru probabilitatea versiunei din urma ple-
dăsa obiceiulu vechiloru Romani, a declara contrac-
tele încheiate de valide prin oferirea unui inelu si
la logodiri a’si preda unu inelu de fieru care se nu-
mea „pronnbutn? Mai tardiu, precum ne atestă
Tertullian, inelulu era de auru si cate odata purta
cate-o inscriptiune precum: „Se traiesci tempu inde-
lungatu" său ,,Eu ’ti aducu fericire." De alta data
inelulu era ornatn cu o piătra pe care era sapata
o mâna tragendu de o urechia si in giurulu acesteia
erau gravate cuvintele: „Nu me uita!‘‘ Este proba-
bilu, că acele inele antice de metalu, de care aterna
cate-o chieitia mica erau inele de logodire. Cu inelulu
acesta barbatulu preda femeiei chieile cassei si in
scrierea lui Phocius audimu pe Theosebiu dicăndu
tinerei sale socie: „Mai ’nainte ’ti amu fostu datu
inelulu aliantiei ndstre; acuma ’ti dau pe acela alu
căsniciei, pentru ca se ’ti fia in ajutora la afacerile
tale familiare.⁴¹

     La Scandinavii cei vechi schimbarea ineleloru
nu era după traditiunile si legile loru cunoscute, nici
pe candu erau inca pagani si nici dnpa cristianisarea
loru unu obiecta nedispensabilu la ceremoniele loru
de logodire si căsătorite. Cu tăte acestea se face


si la ei amintire despre schimbări de inele, inse, a-
tuncea inelulu nu are alta însemnătate, decatu aceea
a unui suveniru.

     La Anglo-Sacsoni logodirea se facea asia, că
mirele si mirăs’a ’si da manile unui altuia si apoi
isi facău presente. Intre obiectele pe care le daruîâ
logodniculu viitdrei sale socii se afla si una inelu
pe care după ce primea binecuventarea preotului ’lu
baga intr’unnlu din degetele manei drepte ale miresei',
însemnătatea inelului si ceremoni’a usitata la fi-
dantiarea a doui tineri de confessiane greco-orientâlă
său greco-catolica, presupnnendu-o ca prea bine cu-
noscuta cetitoriloru noștri, vomu trece la Armeni.
Adesea se intempla la aceștia, ca copii de cate trei
si doui ani se fia logoditi asia dicendu inca din lă-
gănu. Candu doua mame se invoiescu intre densele
ca se se incuscrăsca, inpartasiescu acăsta barbatiloru
si aceștia mai in tdte cașurile isi dau consentieinen-
tulu loru fara intardiare. Mama tiiului merge apoi
insocita de doua femei betrane si de unu preotu la
părinții copilei si ’i daruiesee unu inelu din partea
viitoriului ei barbatu. După aceea se aduce copilulu
in cassa, preotulu cetesce unu passagiu din biblie si
apoi binecuventa pe cei logoditi, dintre cari mirele
trebue se tramitia in fia-care anu pana la cununia
o rochia noua micei sale mirese.

     Inelulu celu mai mica din tdte inelele va fi fostu
fara îndoiala acela, prin care s’au logodita dauphi-
nulu Franciei, fiiulu regelui Francisca I. cu princi-
pes’a Mary, fiic’a lui Enricu VIII, Acăsta logodna
avu locu la Greenwich in Angli’a, in din’a de 5
Octomvrie 1518. Mirele era de opta luni si au fosta
representatu prin admiraiulu Bonnivet, ambasadorula
francesu la Londra, ăra mirăs’a era de doui ani.

     Mai la tdte popdrale si in tdte locurile inelulu
de logodire este insocitu de opiniuni superstițidse si
de datine, ce sunt respandite mai in tdta Europ’a.
Nu numai’in canteculu germanu se dice: „Ea a ruptu
fidelitatea; inelulu s’au frantu" ci si intr’o balada ru-
săsca mirăs’a dice: „Dăca me voia cugeta la unu
altu amoru, atuncea verig’a se se franga si dăca ta
vei ambla după vre-o alta făta, atuncea diamantula
se ’ti cadia din inelu." Nu numai in Tirolu si in
Hess’a se crede, că dăca se frânge verig’a, unulu din


31

— 182 —


ambii soci trebue se mdra, si totu asia latita este
si opiniunea, că ddca la cununia, candu se schimba
inelele, miresei ’i cade inelulu, atuncea aceea casatoria
nu va fi fericita. In unele parti ale Angliei inca si
pana in dilele ndstre, frângerea sdu ruperea verigei
de logodire pentru femeile de acolo este unu semnu
infalibilu, că in curendu va remanea veduva. înainte
de acdsta cu vre-o cativa ani unu omu au fostu asa-
sinata in Essex. Audiendu despre acdsta veduv’a dise:
„Me asteptamu la acdsta, că o se’lu pierdu in cu-
rendu, de dre ce nu de multu ’mi s’au frantu verig’a
de cununia si sor’a mea inca isi au pierdutu pe bar-
batulu ei după aceeași intemplare. Acesta este unu
semnu neinsielatoru.¹’

      In Rusi’a este obiceiu, ca pe vreme tare se se
prindia apa de pldie intr’unu vasu, pe alu cărui fundu
se afla o veriga de cununia. Totu in Rusi’a dom-
nește credinti’a, că ap’a turnata prin o veriga de cu-
nunia are calitati medicinale, adeca vindecatdre.

      Legende vechi afirma, că Sf. losifu si fecidr’a
Maria s’au folositu la logodna loru cu unu inelu de
Onix sdu Amethist. Acdsta descoperire se se fi fa-
cutu la anulu 996 după Christosu, candu unu giu-
vaergiu din Ierusalimu au adusu acelu inelu la unu
negutiatoru in Clusium, unde negutiatoriulu acel’a
’i au descoperitu originea. Nu multu după aceea,
precum ne relatdsa legend’a. s’au observatu, că inelulu
acela avea daruri facetdre de minuni si au fostu dusu
la o biserica unde facea cure admirabile, care inse
tdte nu erau asia surprindiatdre ca o alta calitate a
acelui inelu, adeca aceea de a se multiplica. Nu trecii
multu tempu si ca vre-o 50 de biserici se aflau in
possessiunea unui asemenea inelu facetoru de minuni,
care tdte erau veritabile si care se bucurau de aceeași
devoțiune si adoratiune din partea sufleteloru pidse.
Unulu din acele inele de logodire ale Sf. Mărie se
afla in catedral’a dela Perugia. In fiacare anu acelu
inelu se arata credinciosiloru numai intr'o singura di
si aceea este in diu’a onomastica a Sf. losifu.

      Vomu termina acestu studiu cu cateva fabule
si istoridre mici, care circuldsa asupra inelului.

      In anulu 1058 la Roma se inserase unu june
barbatu din class’a nobila si pe candu mai durau
inca petrecerile de nunta, elu se duse cu amicii sei
in gradina se se joce de-a mingea, pil’a. Pentru ca
se nu fia incomodată, elu bagă inelulu seu de mire
in degetulu unei statue a dieitiei Venus, care se afla
acolo. După ce se termină joculu, elu se duse se
isi ia inelulu. Dara catu de uimita remase elu, candu
vediu, că degetulu in care ’lu bagase era incovoiatu
si lipitu de partea interna a manei. Ori ce încercare
de a’lu îndrepta sdu a’lu rupe, remase zadarnica. Fa-
cia cu amicii sei observa tacerea cea mai discreta si
ndptea se reintdrse insotitu de unu servitoru la sta-
tua. Dara care ’i fu mirare aflandu degetulu statuei
drasi in starea lui de mai nainte, dra inelulu dispă-
ruta fara urma. Elu tacă ca pescele despre acdsta


aventura strania si se reintdrse la soci’a sa. Inse ori
de cate ori voia se o inbraciosiedie se simtia inpie-
decatu prin unu ce obscuru si palpabilu, care se in-
trepunea intre elu si soci’a sa si audia o voce dican-
du-i: „Inbraciosiaze-me pe mine; eu sunt Venus, cu
care te ai logodita astadi si eu nu’li voiu reda ine-
lulu.“ Pentru că aceste cuvinte ’i se repetau neîn-
cetata, in fine se consulta cu rudeniile sale, care isi
luara refugiulu la esperimentatulu preotu Palumbus,
care trecea de versata in art’a fermecatoriei. Acesta
ordona junelui barbatu, ca la o dra ficsata se se
duca la unu locu cu ruine din Roma vechia, la o
respante in care se intalnescu patru strade si se
aștepte acolo in tăcere pana ce va trece pe acolo
o processiune, la sfirsitulu careia va merge o fiintia
maiestdsa intr’o trăsură si aceleia elu se ’i dea scri-
sdrea pe care ’i-o inmanuase magicianulu. Junele
barbatu urmă ordinului primita si vediu o proces-
siune compusa din dmeni de tdte etatile, de ambele
secse si de diferite conditiuni; unii erau călări, alti
pe josu si drasi alti in trasuri. Unii erau triști, dra
alti veseli. Intre aceștia se afla o femeia provocatdre
si inpertinenta, care calarea pe unu asinu. Inbraca-
mintea ei era asia de transparenta incatu parea, că
este nuda. Perulu ei lungu, care cadea in bucle un-
dulate pe umerii si pe spatele ei, era prinsu cu o
diadema de auru si cu o biciusica de auru isi inte-
tiă animalulu pe care calariă. La finea processiunei
aparii o fiintia înalta si maiestdsaj intr’unu caru trium-
falu presărata cu smaragde si perle. Acdsta intreba
pe junele barbatu, că ce cauta elu acolo. In tăcere
elu ’i presenta scrisdrea sa, pe care demonulu nu
cuteza se ’i-o refuse. Indata după ce-o ceti isi redica
manile spre ceriu esclamandu: „Atotupoternice D-dieule,
catu tempu vei mai snferi sceleritatile farmc-catoriului
Palumbus?" După aceea tramise indata pe doui inși
din suit’a sa, ca se ia cu forti’a inelulu junelui bar-
batu dela aceea femeia cu peru lungu si se’lu dea
possesorelui seu, a cărui legătură cu lumea infernala
fu astfeliu desfiintiata.

     Adesea se intemplă in evulu mediu, ca fecidrei
Maria se ’i se consacre unu inelu. Monstrelet ne
istorisesce, că Ludovicu de Lucsemburg la mdrtea
sa prin supliciu subtu Ludovicu alu XI, au trasa
de pe degetulu seu unu inelu cu diamante pe care
’lu iumanua confessorului seu, rogandu’lu se’lu pună
in degetulu unei icdne a sf. fecidre Maria, ceea ce
’i se si promise.

     O istoria ce sdmana cu aceea a dieitiei Venus
ne inpartasiesce si Caesarius din Heinsterbach.

     Ori catu de micii si neînsemnata ni s’aru parea
inelulu, din cele espuse pana aci vedemu, că elu a
jucatu si mai jdca inca si acuma unu rolu nu toc-
mai neînsemnata iu istori’a civilisatiunei popdraloru.
Pentru ca se ne convingemu despre desvoltarea ce
a luatu figur’a si ornamentarea inelului n’avemu
decatu se intramu in magazinulu yre-unui giuvaergiu,

— 183 —


   său in cabinetulu vreunui anticaru si se admiramu
  art’a si geniulu omenescu care s’au concentrata asupra
  acestui micu giuvaeru ce se nutnesce inelu.

I. G. Baritiu.



Obiceiuri superstitidse din poporu').

         Poporulu româno, ca descendenta ala poporului
   romanu. poseda in sine multe obiceiuri ce au remasu
   1 raditionalu dela străbunii loru, cari privau augurile* ²).
   ca pe niște interpreti ai dieiloru; crediendu in ele
   cu atat’a tărie, incatu nu intreprinddu nici unu lucru
   insemnatu, fara a nu le consultă, si a nu conchide
   după ele, pe succesulu acelora întreprinderi. Con-
   chid'erea se facea după cantarea paseriloru, form’a
   sboralui si a apetitului cu care mancau, mai cu săma
   puii cei sacri³ ⁴); si după semnele ce se aflau in in-
   testinele (matiele) victimeloru. Istori’a ne arata multe
   esemple despre acestea augurii, său semne prevesti-
   tdre de cari se tiendu romanii. Spre a’si potea face
   cineva o ideia clara despre ele, vomu cită una: Ani-
   balu constrangandu pe regele de Prusias*) a se lașa
   la batae cu romanii, acesta se scusa, dicăndu: că
   victimele se opună; la care adaoga Anibalu cu in-
   digna tiune: „Ce! preferi mai multu semnele dela unu
   berbece, decatu sfatulu unui betranu generala⁵)?

         Omenii de stata începură fdrte de timpuriu a
   nu mai da nici o inportantia acestora augurii, recu-
   noscăndu-le de superstitiuni vane. Cicerone chiaru
   scrise o carte contra loru, prin care se desvelea va
   nitatea sciintiei augurice⁶); dar’ poporulu romanu
   remase atatu de tare atasiatu de ele, incatu după
   mai multe secole, se afla inca existandu in elu, ca
   trecute tradiționala din părinte in fiia si astieliu au venitu
   pana in dilele ndstre, după cum se pdte proba in-


’) Reproducemu cu multa plăcere aeestu articolu, feli-
citând» pe autorîulu seu pentru curagiulu si inteligenti’a cu
care combate ca unu alesu din cei chiemati, superstitiunile
- inca ecsistande la poporulu nostru. Dea D-dieu ca se afle
multi imitatori pe aeestu terenu. Da, da 1 lumina si adeveru,
acestea sunt lucrurile pe care le asteptamu cu toti dela cle-
rulu nostru inteligentu si liberalu.                    I. G. B.


         ²) „Augurii" seu semne prevestitore se numea torm’a
  cu care sburau paserile, cantarea loru, apetitulu si direcțiunea
  mersului loru. De aseminea se diceu augurii phenomenile
  aerice, precum: fulgerile, furtunele, tunetele etc. Originea
  acestoru superstitiuni fu in Chaldea, de unde trecu in Gre-
  ci’a, in Etruscia si in fine la romani, dela cari au remasu si
  ■intre poporulu românu, descendentii romaniloru. Adunatur’a
  acestoru semne prevestitore s’au numitu „sciinti’a augurică“
  care fu fdrte de tempuriu sguduita — Dict. de Sciences et.
  Jitier. de Bouillet ed. Paris 1870 p. 127.


³) „Puii sacri," se numeau pui de gașca (bobocii), cari
se nutreu in Capitoliu. Romanii judecau succesulu tuturoru
intreprinderiloru loru după sborulu si apetitulu acestoru pui.


         ⁴) Prusias este apolitie in Bithinia din Asi’a Mica.


         s) Vedi Dict. de Sciences occultes p. 146 ed. Paris
   1846 din Encycloped Theol. Migne.


         ®) Cicer. De devinat lib. II. n. 149.


   destula de clara din observările, si practicările super-
   stitidse, ce exista in mass’a poporului românu, care, ca
   descendentu alu poporului romanu, a posedatu si
   tdte obiceiurile lui, cu tdta sfortiarea christhianismului,
   ce iuvetiandu cundsterea de D-dieu, a combătută
   totu-de un’a si cu tărie acestea superstitiuni vane.

      In urmarea acestora premise, noi ne voma sili,
după potere, a arata pe cele mai însemnate din a-
ceste lucrări superstitidse existinde in poporu, si a le
declara ce sunt ele in sine insesi — cum se considera
de persdnele distincte, si ce decide St. Biserica asupra
celoru ce le practica.

      I. Lucrările superstitidse ce exista in poporu
sunt nenumerate; dar tdte sunt acompaniate de cir-
constantie, ce n’au insine nici o virtute spre a pro-
duce efectele sperate. De exemplu, câ: cantarea cu-
cului ar face pre cineva fericita, de s’ar intemplă
se’lu audia cantandu’i in fatia, si ar avea asupra sa
dre-care moneda in momentulu candu avu fericirea
a’lu audi cantandu pentru intaia-dra in acelu sesonu.

      II. Efectele acestea pretinse, prin sine insesi nu
se potu atribui intr’unu modu raționala, nici poterei
lui D-dieu, nici poterei physico-naturale, că-ci ara
fi ridiculu a se atribui poterei divine predicerile după
sborulu paseriloru (Augurii), si a dileloru faste, si
nefaste (norocite si nenorocite), după intelnirea in
drumu cu persdne sau animale dise că aru fi de rea
însemnare, precum iepurile... etc. — cari tdte sunt
in sine numai niște cursuri ordinare a circonstariloru,
ăra alt’a nemica: după cum le au considerata tdte
persdnele des tinete, atatu civile catu si eclesiastice;
iu urm’a carora St. Biserica le a condamnata directa,
ca pe nisce adeverate falsitati, — că-ci de si s’au
facntu de multi, prin poterea diavolului, dre cari fan-
țdme (închipuiri), ce le dă titul’a de minuni, spre in-
sielarea publicului, dar acestea in curendu au fostu
cunoscute de falsitati, din caus’a nerealisarei loru.

      Lucrările superstitidse ecsistende deja in poporulu
romanu, pana in diu’a de astadi, sunt fdrte multe;
dar noi vomu aminti numai pe cele mai principale,
precum: Aruncarea de cârlige afara de locuintia in
vreme nourdsa, spre a se face tempu frumosu. In-
figerea săbiei iu catargulu corăbiei spre a înceta for-
tun’a. — Lovirea la frunte cu fdrlecele, pentru sec-
sulu femeninu, si cu feru pentru celu masculinu, in
tempulu de uraganu spre a înceta vijeli’a, candu este
cu pldia torențiala si cu tunete. — Punerea unui
feru intre dinți, in tempulu tragerei clopoteloru din
sambat'a Mare spre a nu avea dorere de dinți. —
Legarea la mana cu atie numite „Martisidre* la in-
taiu Marte spre a lega nenorocirile viitdre si a scapa
de ele. — Tit-nerea a 9-a Joi după Pasci in ondrea
lui Jupiter, părintele dieiloru pagani, spre a’i implora
protectiunea de a nu tramite grandina asupra recol-
teloru’). — Nelucrarea dileloru vinerei de secsulu

      ’) Omenii păte au venitu la acăsta cugetare, că in mo-
mentele baterii pietrei (grandinei), nu se vedu fulgerile, ca
31*

— 184 —


femeninu, după invetiatur’a vrajitorilorn, cari consa-
crand’o representatiuniloru loru misteridse, o decla-
rară, contra spiritului Crestiniloru, de nefasta (neno-
rocita), cari o respectau din caus’a mortiei Domnului
nostru Isusu-Christosu pentru rescumperarea ndmului
omenescu. Vrăjitorii, mai adaogau o falsitate că:
„ori ce lucrare începută in diu’a Vinerei nu reusiesce."
Acdsta causa, vana in sine, facil pe femei, ca pe
niște slabe de caracteru, de a nu cdse vinerea pana
in diu’a de astadi¹). — Ungerea cu usturoii! a tîtî-
neloru casei pe la dilele din mijloculu si finitulu
lunei Noembrie, adeca la St. Filipu si la St. Andrei:
in cea d’antaiu spre a nu se ataca animalele domes-
nice de bestiile selbatice; iar in cea de a doua spre
a opri intrarea in casa a strigoiloru* ²) de a nu ataca
ndptea pe persdnele ce dormdu acolo. — Stricarea
oglindii, intemplate in casa, se credea că ar’ produce
o mare nenorocire, etc. La acestea superstitiuni se
mai raporta si obiceiurile de cautarea norocului in
oglinda, cârti, bobi³), ghioci etc. ce se practica mai
multu de femei betrane (babe), care ’si tienu intre-




in timpurile altoru ploi, ci numai o întunecime si unu sgo-
motu teribilu, ci a evea pare a arata urgi’a divina; pentru
care ii zugrăvea pe Jupiter tienendu fulgerile in mana, ce
însemna divinitatea indignata pe 6meni din caus’a gresiale-
loru loru.

      *) Dict. de Sciences occultes pe 800 ed. Paris 1852 din
Encycloped. Theolog Migne.

      ²)       Numele de strigoi se dă la dmeni morti, ingropat¹
de mai multa vreme; si cari se credeu, de cei antici, câ du'
churile loru aru veni in timpulu nopții, si aru intra in cor-
purile loru; si astfeliu aru esi din mormentu, si aru maltrata
pe 6meni si animale ce le aflau dormindu, sugendu-le sân-
gele, mai cu sema la rudele loru. Timpulu, in care credeu,
cei vechi, că potu umbla strigoii, era de cu s6ra pana la
miediulu noptei, candu se ducea de se ascundea in mormintele
loru, umflati de sânge atatu de tare, in catu in urma le cur-
gea pe gura, pe nasu si pe urechi, pentru care causa se
cred6u, că adesea-ori s’ar’ fi aflatu asemenea cadavre de stri-
goi innotandu in sânge in sicriile loru. Dict de Sciences
occultes p. 784 ed. Paris 1852 Encycloped. Theol. Migne.

      Dar mie mi se pare, că: lumea ar fi venitu a crede
acesta ingrozitore fapta din caus’a unoru lilieci, fdrte mari,
si cari astadi se mai afla numai prin America, numiti vam-
piri, adeca strigoi. Acestea animale de zona calda, ca noc-
turne, locuescu diu’a prin locuri ascunse, precum ziduri vechi,
ruini, cimitiruri, etc. de unde esindu nâptea se apropie de
omeni si animale, ce le afla dormindu, asia de linu, incatu
nu le simtu persdnele adormite; si atuncea le face o mica
rana pe o vina de unde le suge sângele, inse cu asia finetia
incatu nu se potu tredi din somnu: si de nu se intempla
ca vre-unu evenimentu se’i deștepte, atuncea potu chiaru si
mori, seu a remanea ca leșinați din caus’a curgerii sângelui.
Vedi operile lui Buffon tom. II. p. 97 ed. Paris 1850. Din
fric’a de strigoi, ce domina lumea antica, se conchide că
acești lilieci au fostu in anticitate si prin Europ’a — inse
nu erau cunoscuti de 6meni ca animale sburatore — si din
caus’a că ei esia de prin locuri ascunse, ca cimiterele, ce
erau pline de găuri si pesceri, se credeu a fi sufletele morti-
loru, cari efectaiau acelea rele.

      ³)       Bobi, grauntie de porumbu seu papusioiu.


tinerea vietiei mai multu cu falsitati; precum: des-
cântece, vrăji, fapte inmorale, etc.

     Tdte acestea superstitiuni ecsistinde in poporu,
ca o remasitia a idolatriei, sunt slujbe satanice, de
cari s’a lepadatu totu crestinulu la St. Botezu, dicăndu
inaintea preotului: „Me lapedu de satan’a, de tdte
lucrurile lui, de toti îngerii lui, de tdte slujbele lui,
si de tdta trufi’a lui¹)." Prin urmare toti cei-ce prac-
tica acestea obiceiuri idolatrice, pe tăcute inbracisiddia
din nou formele idolatriei, si se lapeda pe nesimțite
de angajamentulu facutu la St. Botezu, ce este isvo-
rnlu vietiei; dupre cum dice insusi Ddieu, prin gur’a
profetului Ieremi’a²). „Pre mine isvorulu vietiei m’a
parasitu si s’au sepatu loru-si fontani surpate, cari
nu voru tienea ap’a“... si au schimbatu marirea
mea, in acelea dela cari nu se voru folosi³): adeca,
in superstitiuni desiarte.

     Observatorii si practicatorii acestoru obiceiuri
superstitidse probdsa renuntiarea loru de angajamen-
tulu facuiu la St. Botezu, că se voru uni cu Chris-
tosu, inca si prin unu faptu vediutu, ecsercitatu con-
tra preotului, inaintea caruia ii au incheiatu acelu
angajamentu alu unirei loru cu Christosu: că-ci ca
dintr’unu instinctu, in ei ur’a cea catra D-dieu omulu
isbncnindn (chiaru pdte fara sciinti’a loru), socotescu
intelnirea cu preotulu de o rea prevestire; pentru
care, candu trecu pre langa unu preotu, arunca in
urma-i cu pae, sau burueni, sdu făcu alte gesticulații
ridicole, ca cum ar mărturisi publicu, că se Idpada
de acelu daru, ce l’a primita solemnu in cas’a Dom-
nului prin o persdna ca ceea ce trece, investita cu
darulu preoției. Deci cuventulu lui D-dieu disu prin
profetulu Ieremi’a, trimite pe acestea persdne, cu
nume de creștini, la pagani spre a vedea si observa
de se făcu intre pagani unele ca acestea, dicăndu:
„Treceți in insulele ehetimulu, si vedeți, si in kidaru
trimiteti, si socotiti fdrte, si vedeți de si-au schimbatu
paganii Domnedieii sei; si asia nu sunt Domnediei;
iar poporulu meu a schimbatu marimea mea in acelea
dela cari nu se voru folosi⁴)."

     Dar pentru a nu se parea că noi amu accen-
tuata prea tare cuventulu, asupra acestoru creștini,
cu fapte de pagani, lasamu se se audia, in acdsta
privire, insusi cuvintele St. loanu Chrysostomu⁵) ce
au fosta pronuntiate catra poporulu Antiochianu:
„Pompe satanice," dice elu, sunt theatrele, circurile,
observarea dileloru faste si nefaste, predicerile, si
ghiciturile. Dar’ cei ce observa acestea intreba: Ce
ren potu aduce? La care noi respundemu: Vedi pe
unu bietu omu, esindu din cas’a sa, uitandu-se in-


       ’) Vedi Molitfelniculu la ceremoni’a lapedariloru de
diavolulu dela St. Botezu.


      s) Ieremi’a c. II. 3.


      ³) Id. c. II. 10.


      ⁴) Ieremi’a c. II. 10.


      ⁵) Christom homil. XXI. ad populum Antiochen. tom.
I. p. 241—245. ed. Francof.

— 185 —


crucisiatu (chiorisiu), sdu schiopatandu, si indata
conchidi, de aci, o rea prevestire. Acesta este o pompa
satanica; că-ci nu intelnirea omului face ca dina se
fia buna, sdu rea, ci vetiuirea in pecate. Deci candu
vei esi, padiesce numai unu singuru lucru, adeca a
nu te intelni cu pecatulu, că-ci elu este care ne face
a cadea, si atuncea se fi siguru, că nici insusi dia-
volulu nu te va potea ataca. Dar ce dici? vedi unu
omu si conchidi unu reu; inse nu vedi si curs’a dia-
voldsca, că te face inamicu aceluia ce nu’ti a facutu
nici unu reu? Cum te constituesti adversariu fratelui
teu din o causa nedrdpta? D-dieu orddna de a iubi
chiaru si pe inamicii noștri, tu inse te faci adversariu
si aceluia ce nu te a vetamatu intru nemica; nici
ai de ce se’lu acuzi; si nu cugeti catu de mare e
ridicolulu? catu de mare e rușinea? dar’ inca catu
de mare e pericolulu? Asiu spune si alta ridiculosi-
tate, dar’ me rusinezu, si me inrosiescu: inse me
voiu fortia a o spune pentru mântuirea vdstra: de
intelnesti o fecidra, dici diu’a imi va fi nefolositdre,
dr’ de intelnesti o curtesana, dici va fi folositdre, buna,
si plina de multu castigu; vedi si aci cum diavolulu
ascunde fraud’a, ca se despretiuimu pe cea modesta,
si se stimamu, si se preferimu pe cea nerușinata —
Dar ce se mai dicemu despre cei-ce intrebuintidza
descântece si legaturi, si cei ce incungiura cu pan-
glice monedile de arama a lui Alesandru Macedonu,
ce au figuri de capete si de picidre. îmi veți dice
pdte: acestea sunt sperantiele ndstre; că-ci după
cruce si mdrtea Domnului n’avemu speranti’a man-
tuirei in imaginea regelui? Dar’ ce! nu sci catu de
multu crucea a adusu lumea la deseversire? mdrtea
a nimicitu, pecatulu a stersu, iadulu a golita, si po-
terea diavolului a sdrobitu. Au ddra sanetatea corpului
ne e promisa prin o credintia demna in ea? tdta
lumea a insufletitu, si numai tu singuru nju credi in
ea? si de ce peddpsa n’ai fi demnu, spune mi? căci
nu numai porti la tine legaturi de atia (baere), si
descântece, dar’ inca conduci in cas’a ta si pe be-
tranele cele bețive, si cu mersulu cocosiatu, spre a’ti
ghici noroculu* si nu te rusinedi, nici te inrosesti
de astfeliu de pricepere, dicdndu; Sciu ce făcu? Dar’
mai grea este erdrea candu o scimu, si nu ne in-
dreptamu. Deci unora ca acestora parandulise, că
se voru potea scusa, dicu: creștina este muerea ce
discanta, si nimica alta nu vorbește in discantece
decatu de numele Ini D-dieu. Pentru acesta chiar’
o urascu si o despretiuescu: că-ci cu numele lui
D-dieu se servește in descântece; si ceea-ce se dice
a fi creștina, face lucruri pagane. In fine si demonii
marturisdu numele lui D-dieu, dar’ cu tdte acestea
totu demoni remanu; si de si dicdu lui Christosu:
„sciu-te pre tine, cine ești, santulu lui D-dieu" dar’
elu totuși ii mustra si ’i alunga. Pentru care ve
rogu chiar’, a ve curati de acdsta erdre, si a padi
cuventulu ce vomu dice: ca pe unu toiagu in care
te radimi. Si după cumu nimene din noi, nu indras-
neste a se presenta in piatia, fara incaltiaminte sau


fara haina, de aseminea fara cuventulu acela, nici
odata se nu mergi in publicu; dar’ si candu vei
trece pragulu vestibulului (pridvorulu) se pronunți
mai intaiu acestu cuventu: „Lapedu-me de tine sa-
tano," de pompele si slujbele tale, si me unescu cu
tine Christdse. Astfeliu in catu nici odata se nu esi
fara acdsta glăsuire; acesta fie tie toiagu, armatura,
si turmei de tărie si cu cuventulu acesta inchîpueste
cruce pe fruntea ta: si facendu astfeliu nu numai
omulu ce te va intelni, dar’ nici insusi diavolulu nu
te va potea vatama in nici unu modu; vediandu-te
pre tine că te areti pretutindenea intaritu de acdsta
arma?

      St. loanu Crysostom enumerandu in alta homilid
mai multe de acestea snperstitiuni le declara espresii
de „obiceiuri papane,“ dicdndu: „Multe din obiceiu-
rile pagane se pastrdza de ori-cari din ai noștri; pre-
cum sunt: „vrajile, predicerile (auguriile) prevestirild
(cobiturile), observarea dileloru, grij’a despre faceri,
si biletele cele pline de tdta impietatea, ce le pttnU
pe capetele copiiloru, indata ce sunt nascuti¹)."

      In fine St. Biserica, ca mama duidsa, totu-dea-
un’a a ingrijitu de fii sei, aratandu-le că tdte obi-
ceiurile superstitidse sunt numai niște talsitati, ser-
vindu numai spre a indeparta omenirea dela D-dieu,
si a o conduce in erdre; pentru care pe cei ce DU
voiau a se corecta ii fulgerau cu anathema, după
cum se vede din mai multe concilii. Asia conciliulu
din Laodicia tienutu la 364 in canonulu 35 decide:
„De se va afla cine-va zabovindu-se in ido-
latri’a acdsta ascunsa (snperstitiuni) se fia anathema;
că-ci a lasatu pre Domnulu nostru Isusu Christosu
si a venitu la idolatrie." I^r’ prin can. 36 ordona a
nu primi nici in Biserica, nu numai pre cei ce le
făcu, dar’ nici pe cei ce le pdrta, dicdndu: Ntt. se
cuvine... a fi vrăjitoria, descantatoriu, astrologu, sdu
a face baere, ce sunt legaturi ale sufleteloru loru
dr’ pe cei-ce le pdrta, amu ordonatu se se. alunge
din Biserica." Acdsta alungare din Biserica o repetesce
si Sinodulu alu Vl-lea de a tdta lumea, tienutu* la
691 in Trul’a* ²), dicdndu prin canonulu 61: „Cei-ce
se dicu alungaturi de nouri, vrăjitori, strejuitori si
fermecători, remanendu in acestea, fara a se schimba
sdu a se feri de acestea perdietdre si paganesti mes-
tesiuguri: decidem că cu totulu se se lapede dela
Biserica, precum si sântele canone invatia: Că ce
impartasire are lumin’a cu intunereculu, dice Apos-
tolulu? sdu ce insotire este Bisericei lui Christosu
cu idolii? sdu ce parte este credinciosului cu celu
necredinciosu? sdu ce unire are Christosu cu Veliaru³)."


       ’) Chrisost, comment in galat. p. 789 ed. Francof. Vedi
Bingh. Gr. b. XVI. e. V. § 8. tom. 7. p. 265.


       ²) Corint, c. VI. v. 14, 16, 15.


       ³) Canone desciplinare de acestea se afla fdrte multe
in totu decursulu seculeloru in carii St. Părinți au cautatu
a șterge idolatri’a. Vedi Pidalion ed. M-tire Nemtzu an. 1844
fii. 189, 186 dtc.

— 186 —


     Din acestea candne se constata in desfulu de
claru, că St. Biserica nu considera in numerulu cre-
stiniloru pe cei-ce practica acestea obiceiuri super-
stitidae, ce suntu remasitie ale idolatriei, pana candu
nu se voru lapeda de ele, nu voru nisui cu tdta inim’a
catra D-dieu.

       (Biseric’a Ortodocsa Romana Nr. IX. 1878).

Arch. G. Rasican.



Consideratiuni ortografice*).

      Pana candu ortografi’a romana se tracta numai
din punctulu de vedere alu pareriloru particularie,
nu era strainu lucru d’a vedea mai la fia-care cate
o procedere voluntaria, si de aceea era lesne de a
lașa pe fia-care in mil’a lui D-dieu se scrie cum i
place.

      De candu inse cestiunea ortografica deveni de
a fi pertractata formala in corporatiunile literarie pro-
vediute cu autoritate competenta; ori-ce încercări, de
a altera, de a modifica , de a îndrepta decisiunile
acelora, potu fi in sine juste si laudavere, dara nici
decum datatdrie de mesura.

      Ddca nici in punctulu literariu nu vomu sci se
ne infacisiamu in lume intr’unu vestmentu uniformu,
ci fia-care se va întrece de a se îmbrăcă după plăcu
si capritiu in haine de tdte colorile si croiturile, —
vomu deveni ridiculosi.

      Spre a se evita o atare aparitiune deplorabila
e neaparatu de lipsa, ca fia-care literata, aiba elu
catu de juste păreri ortografice si limbistice, pana
candu acele si-ar’ potd elupta intimpinarea generala,
se’si subordineze contemplatiunile — se nu dicu pa-
siunile sale — hotaririloru aduse prin autoritatile
chiamate spre deslegarea diferintieloru literarie.

      Asia au urmata si celelalte națiuni sorori: fran-
ces'a, italian’a etc. Ele s’au subordinatu hotaririloru
aduse prin societățile loru literarie, prin academiele
de? sciintie etc.

      Vai de națiunea unde lipsește spiritulu concor-
diei si alu disciplinei!


      *) Anarchi’a de mai nainte ce domină in gramatica si
orthographia, mai virtosu de 2 ani incâce se prefacă in specie
de rebelliane. Astadi nu mai curge discussiunea asupra ce-
loru doue principie, etymologicu si foneticu, ci sunt lovite
si despretiuite chiaru si cele mai simple regule ale limbei.
Sub pretestu de a facilita lectur’a in limb’a romana, un’a
scâla noua (??) tinde a restaura scrierea cu litere slavone intru
t6te privilegiele de care se bucurase ea asupra limbei si na-
tiunei ndstre pana in acestu secolu. Muscalii si toti slavii
trebue se simtia cea mai plăcută satisfactiune la vederea
acestei reactiuni pornite dela Iași la Bucuresci si de acolo
in Transilvani’a meridionale. Intre altii, dn. cav. loanu Pus-
cariu ne potendu trece cu vederea acea reactiune fdrte ecui-
voca o intempina in „F a m i 1 i’ a“ dela Nr. 42 înainte cu ar-
gumente demne de acea reactiune. Noi ne tienemu de datoria
naționale a reproduce acelii tractata alu dlui Puscariu in
acestu organu alu asociatiunei transilvane etc.

Red.


     Se vedemu mai de aprdpe cum se urmdza la noi ?

     Scimu că romanii asiediati aici in regiuni, ce
au cadiutu curendu (ca se me esprimu cu unu cu-
ventu diplomaticu modernii) din sfera intereseloru
latine, — după ce se folosiră la inceputu de litera-
tnr’a protoparintiloru dela Roma, — trebuira mai
tardiu se se impretindsca cu a greciloru bisantini,
apoi sub confederatiunea bulgara-romana dela Du-
năre fura necesitați se adopteze literatur’a slavica cu
literile lui Cyrilu. — Slovele lui Cyrilu si metbdiu
au slavisatu peninsul’a Balcanica, si era se ne cutro-
pdsca si pe noi cei de dincdce de Dunăre.

     Reformatiunea bisericdsca cea grandidsa a lui
Luther si Calvina, care a risipita intunereculu evului
mediu, — a avuta o inriurintia salutaria si asupra
literaturei romane intr’atat’a, incatu mai cu sdma la
indemnulu apostoliloru acestei reformatinni in Ardelu ’)
se începură traducerea si tipărirea cartiloru bisericești
in limb’a romana²). Dar’ la traducerea si tipărirea
acestoru cârti se intrebuintiara literile Cyrile, ce erau
romaniloru deja cunoscute din cărțile bisericești sla-
vone usitate pana atunci mai cu sdma in biserica.
Literile aceste, cum scimu, sunt curata fonetice —
si pentru aceea cu totala necorespundietdre naturei
limbei romane.

     Trecerea unei parti a romaniloru la uniunea cu
biseric’a catolica apusana a adusu pe mai multi ti-
neri, trimiși pentru studiele teologe la Roma, in con-
tacta mai de aprdpe cu literatur’a limbeloru latine.,

     Resultatele cele incuragiatdre a comparării limbei
materne cu limb’a latina si cu celelalte limbi sorori,
si — se vorbimu sin ceru — pdte că si unu stimulu
proselitisticu de a atrage mai lesne pe toti romanii
sub jurisdictiunea papala, — au îndemnata pe băr-
bații esiti din scdl’a „de propaganda fide“ de a se
ocapa totu mai seriosu cu idei’a inlocuirei sloveloru
cirilice cu literile latine; — ceea ce li-a succesa pe
deplinu³).

     Se intielege de sine, că transitiunea acdsta ,a
limbei dela slovele fonetice la literile cu caracterulu
celu pregnantu ethimologicu, nu a potutu percurge
fara obstacole însemnate.

     Nou’a literatura trebuia mai intaiu in gingasi’a
ei impubertate, ca si copii cei mici candu incepu a
ambla, se fia sprijinita mai antaiu de subțiori, de
mani, de degete, in fine macaru de unu bătiu sdu si
de unu singura paiu, pana candu deveni la consciin-


      *) Luca Herschel, Nicolau Forro, Francisco Geszti (1850)
vedi Analectele lui Cipariu 1858 pag. XVIII.

      ®) Siagun’a in istori’a sa bisericdsca, Sibiiu 1860 II.
pag. 69, arata că romanii in alu XII-a seclu ar’ fi avutu
liturgi’a tradusa iu limb’a romana.


      ³) Si asia potemu afirma fura sfiela, că pe langa tote
calamitatile si pagubele cele nenumerate, ce le-au suferita
romani in luptele religiose si confessionale. Reformatiunea
ni-a redata limb’a, dra asia numit’a Unația i-a pregătita
calea, d’a se redica la demnitatea, ce i se cuvine in seri’a
limbeloru neo-latine.

— 187 —


ti’a poterei sale proprie, — apoi se fia impacata in
catu-va si cu traditiunile ei fonetice a le sloveloru
de mai nainte, — mai folosindu-se ici colea si de
cârgi proptitdre ca șchiopii si ologii.

      De aci se esplica, că primii plasmuitori si apos-
toli ai literiloru latine in limb’a romana cu Samuilu
Clăi nu, Petru Maioru s. a. in frunte, indata la ince-
putu s’au vediutu necesitați de a lua refugiulu la di-
ferite semne tonice si fonetice, puse parte de asupra
vocaleloru, parte de desubtulu consonanteloru.

      Scdl’a acdst’a asia dara mai potrivitu s’ar’ potd
numi a „impubertatii etimologice," decatu a „Fonetis-
tiloru" sdu si a „nonei directii¹)."

      Indata inse ce literatur’a ndstra s’a apropiata
de stadiulu maturitatii, n’a mai avutu lipsa nici de
paield* si betigasiele seducatdrie ale copiiloru, nici de
cârgile schiopiloru si ologiloru, — ci emancipandu-se
de tdte coditiele si cornitiele dobitocesti, s’a infaci-
siatu in virtutea maturitatii sale cu vestmintele ade-
veratu naționale.

      Asta infacisiare a fundatu scdl’a ce s’aru potd
numi a maturitatii etimologice.

      Pe teren ulu acesta a mersu mai departe — po-
temu dice — prd departe A. T. Laurianu cu „Ten-
tamen criticam" etc. dela a. 1840, ce e unu opu
mai multu pentru sciintia decatu pentru trebuiuti’a
practica. Acdsta carte este in limb’a ndstra aceea,
ce este sciinti’a anatomica in zoologia, care pune
in stare pe naturalistulu d’a compune in teoria ani-
malulu intregu numai pe urm’a unoru remasitie fo-
sile. Ori cate imputări de ecstravantagie s’au facutu
acelui operatu, elu va remand totuși unu capu de
opera, unu monumentu eternu, unu farru lumioatoriu
alu literaturei romane.

      Meritulu de a fi fostu adusa literatur’a etimo-
logica in vidti’a practica este a lui Cipariu. Elu,
după ce adună mai antaiu unu museu intregu de
archeologia limbistica, pe bas’a acestora monumente
positive află si asiediă o sistema ortografica pe catu
corespundietdre geniului limbei ndstre, pe atatu si
simpla, practica, si usioru de invetiatu; — si asta
insusire avantagidsa i facil possibilu, de a afla intrare
succesiva in scdlele si in afacerile bisericești mai
antaiu ale romaniloru greco-catolici; mai mare pu-
blicitate apoi i dădură „Organulu luminării" pe la
an. 1847—48. Comissiunea philologica conchiamata
de regimulu austriaco in an. 1860 la Sibiiu, spre a
stabili o ortografia romana cu litere latine, care se
se intrebuintieze la publicarea legiloru si alte acte
oficidse, — respingendu ortografi’a fonetica a lui
Pumnu din Cernăuți, — adoptă cu unanimitate orto-
grafi’a Cipariana. — Asemenea facă si asociatiunea
transilvana pentru literatur’a romana si cultur’a po-
porului romanu. Atunci Siagun’a, marele reforma-


     ’) Deca vechiulu s’ar’ pote numi nou, apoi recurgerea
la slovele lui Chirilu ar’ fi o direcția si mai noua.


toriu si restabilitoriu alu bisericei ortodoxe romane
din Ardealu si Ungari’a, decretă introducerea acestei
ortografii si in afacerile sale bisericești si școlare').
Acestu actu fu decidietoriu pentru unitatea ‘si uni-
formitatea ortografica Ia romanii de dincdce de Cațpati.

     Ortografi’a etimologica a lui Cipariu fu eschi-
sivu primita si intrebuintiata in tdte ramurile vietiei
naționale, — in afacerile oficidse civile si bisericești,
scolarie si literarie, in jurnalistica câ si in comerciulu
privata alu toturoru romaniloru.

     Pe candu se intemplau tdte aceste, romanii de
dincolo de Carpati, vediendu că la noi s’au introdusu
literile latine cu succesu, le introducă si ei oficiosu
in tdte afacerile loru publice.

     Ei, dar la densii inca nu era terenulu destula
de pregătita, ca dincdce.

     Ei aveau inca trebuintia de proptele pentru tran-
sitiune, cum avuramu noi mai unu seclu intregu.
Asia si ei adoptara in modu transitoriu semnele aju*
tatdrie, semnele asia numite fonetice, pe cari le fo-
losiramu si noi pana le lapedaramu cu totulu la an.
1860.

     Societatea academica in Bucuresci mai apoi crediii
de a fi sositu si acolo timpulu pentru introducerea
ortografiei curatu etimologice.

     Ea merse cu unu pasiu si mai departe decatu
cei de dincdce cu ortografi’a Cipariana, — adoptându
— ceea ce lipsiă aici — si duplicarea consonante-
loru, acolo unde le are limb’a latina. Asia ea ajunse
in modulu scrierei pana cam stadiulu, in care venise
prd corectata ethimologu loanu Maiorescu, candu
traducea legile austriace in limb’a romana²), cele ce
inse se tipăriră numai cu slovele cirile — numite si
civile.

     Acestu salto mortale a societatiei academice,
si zelulu celu ecscesivu alu unora — de a se apropia
cu ortografi’a catu mai tare si mai ingraba de ten-
tamen criticam ala lui Laurianu — provocata
o reactiune apriga, care grupata pe langa stdguta
asia numitei nonei directii din Iași, trasera ca-
ruti’a ortografiei in ecstremulu contrariu, voindu a
perennă in literatur’a romana semnele fonetice pe
de-asupra si pe de desuptulu literiloru, si cu ajuto-
toriulu acestora caractere parasitice a infrenâ desvol-
tarea limbei in haterulu vre-unui dialectu de mahala.

     Nu ne indoimu, că si acdsta tentatiune, ca si
celelalte multe încercări fonetice, precum a fosta cea
nemtidsca a lui Molnar v. Mullersheim— cea
ungurdsca a directorului F u 1 e a din Sibiiu, Cea cecho-



      ’) Cine ar’ fi mai crediutu, câ după mortea lui, reac-
tiunea ortografica se iasa tocmai dela discipulii sei?

      a) Vedi intre altele: si codicele civile si. criminale au-
striacu etc. Vien’a 1858—60 — După cum ni impartasieste
D. A. Sturdza, in prefatiunea la Fragmentele istorice ale
lui E. bar. de Hurmuzachi, si acestu celebru barbatu a con-
lucratu la traducerea amintiteloru codici.

— 188 —


lesidsca a profesorului Pumnii din Cernăuți etc.¹)
va joca numai o rola efemera; -— dar' atat’a bine
va lașa si ea după sine, că a moderata in catu-va
zelulu celu hyperbolicu alu ultraistiloru din castrele
etimologice, facandu-i, că — pe langa resdnele sciin-
tifiee ale limbei — se tiena catu se pdte — conta
si de recerintiele publicului vulgara.

     Reactiunea ce a produsa no a’a direcția de
dincolo in procesulu ortografica n’a remasu fara re-
flecsu nici flincdce de Carpati.

     Unii dintre tinerii literati, mai antaiu cei dela
„Foisidr’a Tel. Rom.“ apoi cei dela „Albin’a Carpa-
tiloru® din Sibiiu, — vediendu cu ochii regresulu
literariu, ce l’a produsu passivitatea politica a roma-
nilora de dincdce, — si crediendu, ch productele loru
literarie numai asia se voru mai potd recompensa,
ddca — acomodandu-se ortografiei usitate dincolo
de Carpati — le voru strecura mai lesne pe acolo,
s’au simtitu indemnati de a se intdrce dra la coditie
si cornitie.

     In catu isi voru ajunge scopulu, nu seimul Dar’
atat’a vedemu, ch acești Neofiti — voindu se justi-
fice pasulu, ce nu se pdte denega, ch e unu regresu
evidente, in locu se se radieme de singurulu acestu mo-
tivu in catu-va plausibile alu oportunității si neces-
sitatii, — se nu dicu a speculatiunii, — au mai pre-
ferită — ca toti neofitii si convertitii — de a se
face apostolii cei mai zeloși ai dogmeloru dela „nou’a
direcția,“ ce o-au fostu condamnata mai nainte.

     Cu reactiunea ast’a — asia dara — s’a inau-
gurata si la noi — cei de dinedee — scisiunea in
ortografi’a romana. — Si de si pana acum atatu
reuniunile literarie cu asociatiunea transilvana pentru
literatur’a romana in frunte, — apoi ambele biserice
romane, ca si organele oficicidse civile, apoi jurnalele
(afara de cele doue neofite) etc. se tienu inca de
ortografi’a etimologica ce s’a fostu adoptata formalu
de toti: totuși neofitii dela „Foisidra¹⁴ si dela „Al-
bin’a® sunt cei ce striga: că nu ei, cei de ieri alalta
ieri, au conturbată unițatea ortografica, — nu ei cei
particulari făcu scisiunea in ortografia la noi, — ci
toti ceilalți, cari se tienu de hotaririle obștești de
mai ’nainte.

     Dar’ — totuși — se nu gresiescu! — si ei se
provdca la autoritate, si acdst’a este afirmatiunea, ch
maioritatea (intielege pe cei de dincolo de Carpati)
sunt pe langa ei.

     Se me ierte inse — d-loru, eu am cautatu se
aflu dincolo o maioritate ortografica, si n’amu aflata .


      *) Ddca mi-aducu bine aminte, aparuse in ortografi’a
romana si o secta francesa, care scria: „parents incelepts/⁴
in locu de: părinți intielepti etc.; — alta italiana, care du-
plica t6te consonantele si unde nu era trebuintia, precum:
„tattameu arre sperranza;“ — pana si spaniolii au avutu
representanti’a loru in cei ce voiau a introduce pe y in loculu
lui i unde nu immoia pe d, s, t, precum in: dynte, syn-
g ur u, tyneru etc.


alt’a, decatu la fia-care diariu, la fia-care carte —
alta si dr’ alta ortografia!

     Fdrte bine a obseevatu dr. Marienescu in trac-
tatulu seu despre ortografi’a romana, ch: in Romani’a
libera „Romani’a" se scrie in mai multu de siepte
chipuri: Ramânia, Remania, Romînia, Rumânia, Ru-
munia, Romaniea etc.')

     Destula ch din tdte aceste et quibusdam
aliis — e constatata pe deplinii, precum ch in or-
tografi’a romana — peste totu luatu — a intrata
unu dualismu, cu direcțiunea etimologica si cu „di-
recția® fonetica in frunte, — de cari ambele apoi se
insira unu lantiu lungu de diferite secte si disideutie.

     Lasandu-le pe aceste la o parte — fia-ne per-
misa, de a esamina pe scurta armele si tactica, cu
care se lupta cele doue castre principale pentru re-
purtarea victoriei finale.

     Si unii si altii facîindu apelu la rațiunile scien-
tifice, pedagogice, economice si estetice: se vedemu
pe langa cari inclindza acele mai tare?

     Rațiunea scientifica. Trebue se permitemu
in generala mai intaiu, ch motivulu principala, pen-
tru care s’au lapedatu slovele fonetice ale lui Cyrilu,
si s’au primita in literatur’a romana literile latine, a
fosta rațiunea scientifica, basata pe esperinti'a
ch literile latine corespunda mai bine geniului limbei
romane, decatu slovele cirilice cele intocmite pentru
dialectele slavice.

     Acdst’a o recunoscu in catu-va si fonetistii, pen- f
tru ch si ei candu scriu , reducu cuvintele romane
catu se pdte la radecin’a etimologica a limbei latine.
Si ei scriu „lapadați,⁴⁴ si nu „lepădacz;“ „faceți¹⁴ si
nu „fatsecz⁴¹ etc.

     A lecundsce asia-dara necesitatea ethimologica,
si totuși a degrada literele la conditiunea sloveloru
celoru lapedate, acatiandu de ele totu soiulu de cdrne
si cdde: insemndza de a denegâ rațiunea scientifica,
pentru care scriu si ei cu litere latine.

     Dar’ fonetistii dicu, ch ei făcu acdst’a cu scopu:
„de a scrie limb’a precum se pronuncia,⁴⁴ prin urmare:
„de a afla pentru fia-care sonu alu limbei ndstre h-
ter’a corespondiatdre.®

     Atunci i indreptamu, ca se se reintdrne mai
bine dra la slovele lui Cyrilu. Asia, de uu’si voru
ajunge scopulu pe deplina, celu putienu nu voru
avea.ocasiune de a insulta literile latine.

     Cu ajutoriulu acestora nu voru ajunge la tienta
asia — după cum isi intipuescu ei — nici atunci,
ddca pe langa cdrnele si cddele ce le-au alesu voru
mai acatia la fia-care litera inca si aripi de sîndila.

     Pronunciarea in limb’a romana e — ca si in
celelalte limbi — atatu de variabila, in catu âr’ tre-
bui cate o ortografia speciala pentru fia-care tienutu,
pentru fia-care satu si orasiu, pentru fia-care omu
amesuratu limbei mai grdse sdu mai subțire, a na-


        ’) Vedi ₙFoisi<5r’a Tel. Rom.“ 1877 pag. 62.

— 189 —


suini mai lun'gu ori mai scurtu, a dintiloru mai as-
cutiti ori mai stirbiti, a buzeloru mai umflate sdu
pungasite etc.

       Era a primi vre-o idioma de prin vre unu su-
burbiu — fia chiar’ din Iași ori Bucuresci — in de-
trimentulu unei pronunciari mai corecte din alte lo-
curi — fia acela chiar’ si unu satu modestii de ro-
mani originali; socotescu că nu ar’ fi nici rationalu,
nici scientificu.

       Ce ar’ fi de limb’a ndstra, ddca amu fi primitu
noi vre-unulu dintre multele idiome ale sale: precum
e d. e. dialectulu celu odinidra grecitu din Bucuresci,
sdu celu slavizatu din Iași, sdu celu ungurizatu dela
Selagiu, asia după cum ni le infacisidza scriptele de
pe la inceputulu seclului nostru?

(Va urma).



Asilulu proscrișilor».

După: Otto Henne — Am Rhyn".

       Este unu farmeeu poeticii si particularu, care
pre langa miseri’a si suferindele loru, incongidra pe
aceia, cari pentru convingerile loru sunt siliti se pa-
rasdsca patri’a loru iubita. Nici o alta tidra, n’au ve-
diutu in decursu de aprdpe o miie de ani, numeru
mai mare din acești nefericiti, si totuși demni de a
fi invidiati pentru suferindele loru incercate pentru
o causa drdpta, ca mica Elveție, care inca fdrte de
timpuriu isi o considera, nu numai ca o datorie, ci
chiaru ca unu dreptu legitimu de a da asilu ecsilati-
loru politici si a’i apara in contra persecutoriloru.
D’abea in tempulu din urma au inceputu se rivali-
seze in privinti’a acdsta Americ’a si incatuva si An-
gli’a, in tempu ce statele monarchice ale continen-
tului europdnu au datu unu contingența numerosu
de proscriși, fara ca ele se fi primitu, si acdsta din
cause prea lesne de intielesu. Anume Germani’a si
Rusi’a se bucura de renumele nici decum demnu de
a fi invidiatu, de a nu fi oferita nici odata asilu vre-
unui refugiata politicii.

    . Primulu proscrisa de însemnătate mai mare,
care au aflatu asilu in Elveti’a, au fostu renumitulu
reformata»! si martirii Arnold de Breșei a. Con-
damnata fiindu ca ereticu la unu conciliu din Roma,
pentru că cutezase se debatese si se combata corup-
. tiunea si putrediunea bisericei, elu fugi la anulu 1141
preste Alpi, se asiediă in Ziirich, unde fiindu scutita,
doctrinele lui aflara o aprobare fdrte viia, atatu la
cetatieni, catu si la locuitori de prin pregiuru. Inse
după patru ani de ecsiliu, crediendu, că se potea
reintdree fara p^ricolu in patri’a sa, se duse la Rom’a
unde proclama republic’a. Pap’a chiemandu in aju-
tora pe marele Friederic Barbarossa, acesta
isi pată renumele, lasandu pe Arnoldu se fia arsa
pe rugu si cenusi’a lui se fia aruncata iu Tibru.

      Pe timpulu reformatiunei Elveti’a primi doui re-
fugiati de niște caractere cu totulu opuse, de si avdu


acelasiu nume din boteza. Ambii apartiendu castei
aristocrației germane, numai cu aceea deosebire, că
unuia era unu principe, care se inavutise prin inpi-
larea si despoiarea poporului, dra celalaltu anu ca-
valeru ajunsu seracu in urm’a persecutiuniloru celoru
poternici. Principele era seracu de spiritu, cu atatu
mai avuta era spiritulu cavalerului. Aceștia erau:
ducele Ulrich de Wiirttemberg, care inzadaru
se încerca se isi recucerdsca tidr’a sa cu ajutoriula
Elvetianiloru, dra celu de alu douilea era Ulrich
de H u 11 e n, a cărui corpu si spiritu înfrânta si
sdrobitu aflara repaosu pe incantatdrea insula Ufenau
in apropierea lacului dela Ziirich. Acestora urmara
apoi victimele resbdieloru hngenote intre care se
afla si reformatoriulu Calvina proscrisa din patri’a
sa prin incvisitiunea catolica, pentru ca apoi prin
caracterulu seu demomeu se ajunga a fi elu insusi
unu iucvisitoru protestanta in Geneva, care ’i oferise
la inceputu asilu. Acestoru refugiati le urmara alti,
candu pe tempulu domniei despotice si crunte a lui
Ludovicu XIV din Franci’a au fostu revocata edic-
tulu de Nantes. După aceea incependu a se inflacara
ideile revoluționare in Franci’a, marele profetu alu
democrației I. I. Rousseau isi au mancatu panea
ecsiliului pe o insula din Elveti’a, unde pana in diu’a
de astadi se pastrdza camer’a in care a locuita ma-
rele filosofii.

     Pe candu in vestala Europei unu poporu isi
guilotioa pe monarchulu seu, in ostu se asasina anu
poporu. Primulu erou alu acelui poporu, care pre-
simtiendu esclamase „Finis Poloniae," au aflatu
unu asilu la Solothurn si pana in diu’a de astadi
pelegnnddia nefericitii sei conpatrioti la mormentulu
lui K o sci usc o. Numerulu ecsilatiloru, pe cari re-
volutiunile secolului presentu ian îndreptată spre frun-
tariele ospitaliere ale Elveției, este legiune. Cine este
in stare se numere națiunile si se numdsca numele loru?

     Mic’a Elveția au sciutu se isi apere in toti tempii
dreptulu ei de asilu, chiaru si in contra stateloru
celoru mai poternice. Fia ca se sosdsca odata si
acelu tempu, in care libertatea si dreptulu se fia in
totu locuia domnitdre, asia ca se nu mai ecsiste nici
ecsilati si nici asile!

I. G. Bariti u.



Nr. 141-1878.

Proces» verbal»

alu siedintii sectiunei filologice din 10 luliu 1878, sub pre-
siedinti’a dlui presiedinte Timoteu Cipariu, presenti fiindu
membrii inscrisi pana astadi si anume domnii: Dr. Gregoriu
Silasi, loanu M. Moldovanu, loanu Popescu, Georgiu Baritiu,
loanu Antonelli, lacobu Bolog’a si Dr. losifu Hodosiu.

     1) Presiedintele deschidiendu siedinti’a, si des-
fasiurendu chiamarea si inportanti’a acestei secțiuni
arata, ca principaluFu obiecta alu acestei siedintie
este constituirea sectiunei conforma- §§-loru 3, si fi
din regulamentulu pentru sectinni si după ce in sen-


32

— 190 —


sulu §-lui 3, adunarea gen. din anulu trecuta a alesu
pe presiedinte, invita pe membrii presenti a-si alege
unu vice-presiedinte si unu secretariu.

      D-lu Bolog’a propune de vice-presiedinte pe d-lu
loanu Popescu, protopopu si profesorii in Sibiiu si
de secretariu pe d-lu loanu M. Moldovanu, profesdru
in Blasiu.

      Propunerea se addpta si presiedintele proclama
pe d-lu loanu Popescu de v-presiedinte si pe .d-lu
loanu M. Moldovanu de secretariu pe periodulu de
trei ani. Declara totu odata secțiunea de constituita.

      2) După regulamentulu pentru secțiuni § 8.,
avendu secțiunile a se întruni celu pucinu de 2 ori
in siedinti’a ordinaria pe anu, se pune întrebarea
despre terminulu acestora întruniri. După pucina
desbatere si pucine schimbări de idei se decide:

      In considerare, ch secțiunile au de a lucra preste
anu, si a raporta adunarei generali a asociatiunei,
de o parte, si de alta, ca au de a esecuta conclu-
siunile adunarei pe anulu ce urmdza: secțiunile se
tiena cele doue siedintie ordinarie, un’a înainte de
adunarea generala, celu pucinu cu 20 de dile,
ceea 1 alta in luna procsima după adunare.

      După acestea presiedintele redica siedinti’a, de-
clarandu ch se simte fericita, fericire ce, este convinsu,
ch fia-care membru o simte, vediendu, ch s’a imple-
nitu dorinti’a asociatiunei, prin infiintiarea si consti-
tuirea acestei secțiuni in parte, si a celorulalte doue,
ce asemenea astadi s’au constituita.

Pentru secretariu

T. Ci par iu mp. Dr. los. Hodosiu mp.

Nr. 142—1878.

Procesw verbaiu

alu siedintii sectiunei sciintieloru naturali si matematice din
10 Iulie 1878 sub presiedinti’a d-lui presiedinte Dr. Pavelu
Vasiciu, presenti fiindu membrii: Domnii Anani’a Trombi-
tiasiu, Dr. A. P. Alessi, Nicolau Fekete Negrutiu, Eugenu
Brote, Dr. loanu Mog’a, Visarionu Romanu, Dr. D. P. Bar-
cianu, Demetriu Comsia.

      1)      Presiedintele deschidiendu siedinti’a, arata ca
primulu obiecta alu siedintiei este constituirea sectiu-
nei conforma §§-loru 3 si 6 din regulamentulu pen-
tru secțiuni si după ce in sensulu §-lui 3, adunarea
gen. din anulu trecuta a alesu pre presiedintele, in-
vita pe membrii presenti a’si alege unu v-presiedinte
si unu secretariu.

      Secțiunea alege de vice-presiedinte pe d lu Dr.
D. P. Barcianu si de secretariu pe dlu Eugenu
Brote. Astfeliu presiedintele declara secțiunea de
constituita.

      2)      Presiedintele presintdza manuscrisulu intratu
la concurau „Hygien’a populara" sub moto: Uniculu
progresa adeveratu poternicu nu depinde dela avuti’a
naturei, ci dela energi’a omului.

(Buckle Hystoryof civil.)

     Secțiunea alege pentru cehsurarea acestui opa
o comissiune compusa din membrii: Dr. Vasiciu,
Dr. Stoi’a, Dr. A. P. Alessi.


      3)      Presiedintele presintdza manuscHsulu intrata
la concursă „Manualii de economia" sub motto: Om-
nium rerum, ex quibus aliquid aquiritur nihil est
agricultura melius, nihil uberius, nihil dulcius, nihil
homine libero dignius.

      Secțiunea alege spre censurarea acestui opu o
comissiune compusa din membri: D. Comsia, A. Trom-
bitiasiu, E. Brote.

      4)      D-lu dr. Alessi propune infiintiarea unui museu
pentru asociatiune si promite a face propunere atatu
in forma catu si in fondu in privinti’a asdst’a.

     Se ia spre sciintia.

      5.      Dlu Dr. Alessi arata, ca este informatu de-
spre unu operatu botanica de măre importantia alu
dlui Porcius dela Naseudu si ar’ fi de mare interesu
a se potd procura pentru asociatiune acelu opu ma-
nuscripte si a se da publicului in tipariu. Totu-odata
arata ca d-lu Porcius i-a transpusu opulu si este
iuvoitu pentru publicare.

      Secțiunea esmite o comissiune din membrii Dr.
Barcianu, Dr. Alessi, Vis. Romanu, care după pre-
sentarea opului va avea a’si da parerea despre va-
Idrea acelui manuscrisu.

      Nemai fiindu alte obiecte presiedintele redica
siedinti’a.

     Sibiiu in 10 Iulie 1878.

Dr. D. P. Barcianu mp.

       vice-presiedinte.



Eugenu Brote mp.
secretariu.


Nr. 163—1878.

Procesu verbaiu                          l

ce s’a luata in 28 luniu (10 luliu) 1878 in siedinti’a antaia
a sectiunei istorice apartienatore la asociatiunea Transilvaniei
pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu

      Nr. 1. Intrunindu-se astadi pentru anteia dra j
membrii sectiunei istorice ai asociatiunei Transilvaniei (
sub presiedintele ei dlu G. Baritiu, alesu de atare (
conformu § 3 alu regulamentului sectiuniloru scien- ’
tifice, de catra adunarea generala a asociatiunei, —
s a cetitu list’a aceloru domni, cari s’au insinuata
ca membri la acdst’a secțiune si cari sunt următorii:
Georgiu Baritiu, secretariu I. alu asociatiunei, Timo-
teu Cipariu, prepositu capitulariu, Nicolau Popea,
vicariu generala si archimandritu, loanu Popasu, •
episcopu, Dr. loanu Nemesiu, advocatu, Dr. Aurelia
Isacu, advocatu, Dr. los. Hodosiu, asesoru si referințe i
consistoriala, loanu Antonelli, canonica, Dr. II. Pus-
cariu, protosincelu, loanu Pred’a, advocatu, Dr. Vas.
Harsianu, advocatu, lacobu Bolog’a, consiliariu aulica
in pensiune si vice-presiedinte alu asociatiunei Tran- £
silvaniei.                                                   i

     Spre sciintia.

     Nr. 2. Dintre membrii sectiunei istorice aflan-
du-se cinci de facia (§ 9) si adeca domnii: Georgiu
Baritiu, Timoteiu Cipariu, lacobu Bolog’a, loanu
Antonelli, Dr. los. Hodosiu, Dr. Vas. Harsianu si
Dr. Ilarionu Puscariu secțiunea se constitue conformu

— 191 —


§ 6.  alu regulamentului pentru secțiuni — alegendu
de vicepresiedinte pre dlu Dr. losifu Hodosiu si de
secretariu pre d-lu Dr. Ilarionu Puscariu.

      Spre sciintia.

Georgiu Baritiu mp. Dr. II. Puscariu mp.
         presiedinte.                        secretariu alu sectiunei.




Nr. 159-1878.

Procesu verbalu

alg comitetului asociatiunei transilvane despre siedinti’a estra-
ordinaria tienuta in 29 luliu 1878 sub presiedinti’a dlui Paulu
Dunc’a ca substitutu presiedinte, presenti fiindu domnii: los.
St. Siulutiu, Dr. II. Puscariu, B. P. Harsianu, D. Comsia,
G. Baritiu, Const. Stezariu, N. P. Petrescu, E. Brote si Dr.

los. Hodosiu.

      § 71.       D-lu Paulu Dunc’a anuncia ca in absen-
ti’a atatu a presiedintelui catu si a vice-presiedintelui,
d-sa este insarcinatu cu presidiulu ca celu mai be-
tranu după etate intre membrii comitetului.

      Se ia spre sciintia si se procede la deliberare
asupra obiecteloru puse la ordinea dilei.

      § 72.       Secretariulu II. cetesce raportulu despre
activitatea si lucrările comitetului de preste anu. (Nr.
158).

      Raportulu cu pucine modificări se aproba, si se
decide a se inainta la adunarea gen. proxima viitdre
in Simleu.

      § 73.       Dlu Dr. II. Puscariu ca referințe alu co-
missiunei pentru facerea bugetului pe anulu 187%
presinta proiectulu acestui bugetu.

      Se adopta tdte positiunile propuse de comissiune,
si se decide a se propune la adunarea generala pen-
tru alu lua in desbatere si alu vota după cum va
afla de bine.

      § 74.       La positiunea 21 din bugetu cu 800 fl.
pentru secțiunile asociatiunei, din partea comissiunei
adoptata si de comitetu, s’a facutu propunerea, ca
in acdsta suma se se cuprindă si subventiunea foiei
asociatiunei; dar’ ca acdst’a f<5ia dela 1. lanuariu
1879 se apare in sistemu de anale, cu atatu mai
vertosu, ca infiintiandu-se acum secțiunile, acestea
inca de a concurge cu lucrările si publicatiunile loru
la materialulu ce aceea fdia are se contiena si se
publice. Incatu pentru insusi formatulu asia dicandu
technicu, si incatu pentru terminulu periodicu, de
cate ori pe septemana, pe luna sdu pe anu se apara,
se lașa in deliberatiuuea sectiuniloru întrunite.

      Acdst’a propunere se adopta, si se decide a se
inainta adunarei generali pentru incuviintiare.

      § 75.       Dlu cassariu presinta conspectulu despre
starea cassei asociatiunei pana in 20 luliu a. c. din
care se vede ca sum’a disponibila pe anulu 187%
este 4504 fl. 70 cr. (Nr. 150).

      Serve spre sciintia si conformu acestei aratari
s’a facutu bugetulu pe anulu acum numitu.

      § 76.       Asupra cestiunei speseloru de calatoria


pentru oficialii asociatiunei mergători la adunarea
generale din Simleu, se decide:

      A se avisa cass’a pentru a le da o suma cor-
respundietdre ca anticipatiune, pre langa obligamen-
tulu de a'si presinta la reintdrcere unu conspectu
de spese ce au avutu in realitate numai ca spese
de calatoria pe drumu de feru sdu pe posta, in
mergere si in reintdrcere.

      Verificarea acestui procesu verbalu se concrede
d-loru: los. St. Siulutiu, Dr. II. Puscariu si B. P.
Harsianu.

      S’au verificatu prin subscris’a comissiune. Sibiiu
31 luliu 1878.

Siulutiu mp. Harsianu mp. Dr. 11. Puscariu mp.

     Pentru presiedinte:      Dr. los, Hodosiu mp.

     P. Dunc’a mp.                    secretariu.



Despre bursele societatiei Transilvani’a dela Bueilresci.

     La desele intrebari cate ni se făcu despre acele
burse respundemu reproducdndu din „Romani’a li-
bera" urmatorulu:

Procesu verbalu.

     Siedinti’a din 25 luniu 1878, sub presiedinti’a
d-lui A. Treb. Laurianu.

     Domnii membrii presenti: G. Misailu, vice-pre-
siedinte, O. Pqrumbaru, D. Alessiu, D. Frumosu, I.
D. Braileanu, D. Precupu.

     Siedinti’a se deschide la or’a 1 si jum. p. m.

     La ordinea dilei este determinarea numerului
ajutdraloru, ce sunt a se imparii conformu statului
modificatu, pentru industria, comerciu si meserii; fic-
sarea sumeloru ce sunt a se imparii in acestu scopu,
determinarea specialitatiloru la cari au se se aplice
junii romani ce’ se voru bucura de aceste ajutore
si determinarea modului cum avemu se procedenju.

     Se dă mai antaiu cetire adresei primite dela
asociatiunea pentru sprijinirea invetiaceiloru si soda-
liloru romani din Brasiovu, raportulu acestei asocia-
tiuni, facutu catra adunarea generala despre cestiunea
anului 1877, si a statuteloru acestei asociatiuni, cari
tdte ni s’au tramisu in urm’a adresei ndstre din
5 Maiu anulu curentu, prin care ii cerdmu a ne areta
vederile sale in privinti’a modului cum avem se pro-
cedemu pentru a ne potea mai facilu realisa scopulu.

   . După mai multe discussiuni se decide, ca socie-
tatea de o cara-data se impartia cate patru ajutdre
pentru fia-care din urmatdrele meserii:

     1)  Pentru rotaria.

     2)  Pentru dulgheria (carpentaria) (Zimmermann).

     3)  Pentru masaria (templaria) (Tischlerei).

     4)  Pentru fierăria.

     5)  Pentru cojocaria.

     6)  Pentru cismaria grdsa.

     7)  Pentru palarieria si

     8)       Pentru curelaria sdn sielaria. Adeca ca de o
cam-data se damu ajutoru juniloru luati din poporu, 1

— 192 —


cari după ce se voru fi înzestrata cu cunoscintiele
teoretice si practice ale meseriei ce imbracisiaza, se
fia dati drasi in sinulu poporului spre a se bucura
acesta de fructulu osteneliloru loru.

     înainte de a se imparti aceste ajutdrie, se decide
a ne adresa din nou la societatea din Brasiovu, la
asociatiunea din Sibiiu, la Clusiu si Bistritia pentru
a cere deslușiri si a interveni, pentru ca comitet&lu
societatiei din Brasiovu, alu asociatiunei din Sibiiu
si cele ce se voru forma in Clusiu si Bistriti’a se
bine-voidsca a lua asupra d-loru sarcin’a:

     a)       Spre a publica concurau pentru juni romani,
cari voru a se aplica la espusele meserii.

     b)       Spre a asiedia pe elevi cu contracte la mă-
iestrii cei buni pentru unu timpu de 3 sdu 4 ani.

     c)       Spre a preveghia atatu pe măiestrii catu si
pe elevi.

     d)       Se cdra dela concurenti a posede celu pucinu
cunostintiele ce se predau in scdlele primărie¹) din
Austro-Ungari’a si o limba străină, germana ori ma-
ghiara si se aiba celu pucinu etatea de 14 ani.

     e)       Se cdra dela părinții eleviloru a da in scrisu,
ch copii loru voru invetia meseri'a la care se aplica,
pana candu voru esi sodali cu atestate in regula.

     Societatea „Transilvani’a," se obliga a plati tacs’a
cu .care disele comitete se voru invoi cu măiestrii,
pe timpulu catu va dură contractulu incheiatu intre
comitete si măiestrii.

     Măiestrii se voru îndatora a pune pe elevi in-
data la lucru, a nu’i intrebuintia ca servitori, si a
îngriji ca, in timpulu prescrisa se’i înzestreze cu cu-
nostintie teoretice si practice ale meseriei loru.

     Asociatiunile si comitetele menționate se voru
roga se bine-voidsca a ne onora cu respunsulu d-loru
celu multu pana la 1 Septembre stilu vechia anulu
curente.

     Se mai decide a se publica concursă pentru sti-
pendiulu vacanta in suma de lei noi 1500 pe anu,
cu incepere dela 1 Octobre viitoriu, numitu stipen-
diulu „Alesandru Papiu Ilarianu," votata de ultim’a
adunare generala, care se destina pentru medicina.
Concursulu se va face la 1 Septembre stilu vechia
anulu curente înaintea comitetului societatiei „Tran-
silvania," la care se voru adresa concurentii cu acte
in regula mai înainte de indicat’a epoca.

     Dela concurenti se cere se producă actu de bo-
tezu, de naționalitate, de paupertate si atestatu ch
au trecuta colegiulu si esamenulu de maturitate (ba-
calaureata) cu note bune.


      l) Scâlele normali de 4 classe.              Not’a Red.


Statistic¹» scoleloru romane.

     Ministeriulu instructiunei publica urmatdrea sta-
tistica asupra scdleloru ndstre, pe anulu 1877 —1878:

     I.      „Scdlele primare rurale": 1,266 de băieți,
142 de fete, 495 miște; — peste totu 1,902. Aceste
1,902 scdle primare rurale au 1,727 invetiatori, 183
invetiatdre; 43,448 elevi si 4,117 eleve.

     II.     „Scdle primare urbane": 136 de băieți si
117 de fete, peste totu: 253 scdle, avendu 644 pro-
fesori (381 institutori si 363 institutdre) si 27,492
elevi (18,672 băieți si 8,820 fete.

     III.     „Scdle secundare": 35 de băieți si 7 de
fete, peste totu 42. Aceste 42 scdle secundari
au 461 profesori si 13 profesdre si 7,131 școlari
(6,612 băieți si 519 fete).

     IV.      „Scdle speciale": 27 de băieți si. 3 de
fete, peste tota 30, cu unu personala didactica com-
pusa de 231 profesori si 3 profesdre. Aceste 30
scdle speciale au 2,086 elevi (1,813 băieți si 273 fete).

     V.      „Scdle superiore": 2 cu 63 profesori si 558
elevi.

     VI.      „Scdle private": 150 de băieți, 73 de fete
si 13 miște, peste totu 236. Aceste 236 scdle pri-
vate intrebuintidza 604 profesori si 275 profesdre.
Au 10,811 școlari (7374 elevi si 3,436 eleve).

(Presa.)

Notitie diverse.

     O noua invenția ne. Profesorele de fisica
din Americ’a, David Eduard Hughes, inventa*
torele telegrafului-inprimatoru au facutu
nu de multu o noua inventiune inportanta construindu
unu aparatu, pe care 'lu numi ,.microphon,“ cu aju-
toriulu caruia se pdte audi celu mai micu. sgomotu
din distantia fdrte depărtata. Asia cu ajutoriulu acelui
aparatu se pdte audi dela o distantia de 10 miluri
sbârnaitulu aripiloru unei muște, seu frecarea ce o
causdza stergandu’si picidrele, ddca musc’a se pream-
bla pe acelu aparatu. Prin acdsta inventiune sciinti’a
au castigatu unu aparatu, care va fi pentru audia,
aceea este microscopulu pentru ochiu.


BIBLIOGRAFIA

    In tipografi’a lui Rbmer & Kamner se afla ur-
matdrele cârti de vendiare:

    Vocabulariu Completa pentru opurile lui
Caiu luliu Cesare si ale continuatoriloru lui. Prelu-
crata după vocabulariulu lui G. Ch. Crusius si ina-
vutitu de Gr. Vasilie Glodariu, profesoru de limb’a
elina si germana la gimnasiulu plenariu romanescu
din Brasiovu. 1871.

    Istori’a regimentului II.romanu granitiariu.

    Magazinu de canturi naționale vechi
si noua de George Ucenescu.


Editoriu si provedletoriu: Comitetulu. — RedactoHu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografl’a RUmer 4 Kamner.