atj-î*-»------------ î-'¹’ Acesta fâia ese c cate 3 c61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemenibrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto l, W.-V5 duplu alu poștei, y y rî«v-i.-------------v^-gs. TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunii transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. >2 -------■.-- ? . Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu întregii. Se abonedia la Corni- tetulu asociatiunei in Sibiiu, sdu prin posta seu prin domnii co- ' lectori. -----------v^ga Ar. 15. Brasiovu 1. Augusta Anulu XI. Sumariu: Programa. — Setea Teutonica. — Cetatea de pietra. — Hegemoni’a Judeiloru. — Machine vorbitbre. — Dia- mante renumite. — Politi’a din London. — Procesu verbalii. — Bibliografia. Nr. 115—1878. pentru siedintiele adunarei generale ordinarie a XVII a asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu, ce se voru tien6 la 4 si 5 Augusta a. c. in opidulu<^umlej|. Siedinti’a I. in 4 Augustu. 1) După terminarea serviciului divina se va deschide siedinti’a la 9 dre din di. 2) Alegerea de 3 secretari ad hoc pentru redactarea proceseloru verbale. 3) Raportulu comitetului asociatiunei despre afacerile pe anulu 187⁷/₈VX 4) Raportulu cassariului despre starea fondului asociatiunei, si a fondului academiei. 5) Raportulu bibliotecariului despre starea bibliotecei asociatiunei. 6) Alegerea unei comissiuni de 3 membri pentru revederea si esaminarea fonduriloru si ratiociniului pe anulu trecutu 187⁷/g. 7) Alegerea unei comissiuni de 3 membri pentru incassare de tacse dela membri vechi, si înscrie- rea de membri nuoi dinpreuoa cu tacs’a respunsa de aceștia. 8) Alegerea unei comissiuni de 5 membri pentru a esamina budgetulu asociatiunei presentatu de comitetu pe anulu 187%, si a veni cu opiniunile sale in siedinti’a urmatdria. 9) Alegerea unei comissiuni de 5 membri pentru propuneri. 10) Cetirea disertatiuniloru, ce se voru fi presentatu din bunu tempu la presidiu. Siedinti’a II. in 5 Augustu. 1) Verificarea procesului verbala alu siedintiei precedente. 2) Raporturile comissiuniloru numite in siedinti’a precedenta. 3) Continuarea cetirei disertatiuniloru. 4) Defigerea locului si tempului pentru întrunirea asociatiunei la anulu viitoriu. 5) Alegerea unei comissiunei pentru verificarea procesului verbalu alu siedintiei ultime. 6) închiderea siedintieloru adunarei generale. Din siedinti’a comitetului asociatiunei transilvane. Sibiiu, in 10 luliu, 1878. T. Ciparin, presiedinte. ZDr. los. EZodosiia., secretariu. 29 — 170 — Setea Teutonica. Am avutu ocasiune de repetite-ori a ceti in re- latiunile de călătorie ale turistiloru germani, acești cavaleri de industrie ai publicisticei moderne, grati- ficandu pe poporala nostru romanu cu deosebite epi- tete magulitdre si amabile, precumu sunt de esemplu acelea de: inbecile, ignoranta, superstitiosu, bigota, netolerantu, comunista, lenesiu, nespalatu, sdrentiosu, si altele ca acestea. Intre aceste epitete figurdsa nu arareori si acela că, poporalii romanu este poporala celu mai betivu de pe fati’a pamentului. Se admitemu pe unu momentu, că in realitate ar fi asia precum le place se mintia acelora pene speculative si venetice si se ascultamu ceea ce ne spune unu ndmtiu ndosiu despre setea poporului seu, pentru ca se ne convin- geam, că in ceea ce privește beutur'a, apoi poporulu romanu, comparata cu multu laudatii descendenti ai Cimbriloru si ai Teutoniloru, d’abea se află in sta- diulu sugetoriului, ce se laptdsa la pieptulu mamei sale. Din cele urmatdre vomu vedea, că afara de Russi, nici unu altu poporu din Europ’a na este in stare se rivalisese in beutura cu poporulu celu mai civilisatu alu lumei, care se numește pe sine cu multu orgoliu „poporulu poețiloru si alu cugetă- tori loru." Eta ce ne spune cunoscutulu feuiletonistu ger- mana Moritz Basch, intr’o lucrare a sa despre „setea de care suferea urmașii lui Arminiu in seco- lulu alu sidisprediecelea si alu sidptesprediecelea: „Poporulu germanu au avutu totuddun’a o sete mare si nu’i placea niciodată se sufere prin ea. Pe tempurile acelea inse, elu bea in totu loculu, atatu in nordu catu si la sudu, atatu in ostu catu si la vesta, ca si candu ar fi fostu coprinsu de o epi- demie — bolesnitia — consumatdre. Marele refor- matoru Luther scria intr’o filipica a sa din annlu 1541 lamentandu-se că: „Din nefericire Germani’a intriga este bătută de D-dieu cu beția. De si noi predicamu si strigamu in contra acestei plage, care ne bântuie, totuși hu ajuta nemica. Ea este unu obi- ceiu reu si inveteratu in tier’a nemtidsca, precumu scrie si romanulu Cornelius, si in locu se scadia ea merge totu crescendo." Totu pe tempulu acela Lu- ther in interpretarea sa a psalmului 101 dice cu dorere de sufletu: „Fia-care tidra trebue se aiba de- monulu seu particulara — demonulu nostru germanu trebue că este unu buna burdufu cu vinu si numele lui este „Sauf“ — „beția." — „Acestea nu sunt nici decum esageratiuni. Atatu clasele superiore catu si cele interiore ale poporului bea de se încovoiau grin- dile; atatu laici catu si preoți erau sclavi spiritului reu alu butiloru cu vinu si cu bere; juni si betrani ajutau la golirea pivnitieloru (celareloru), pe catu ’i ierta piing’a si le credita carcmmariulu. Acela care era celu mai bunu beutoriu, isi tienea acdsta de ondre si glorie si era admiratu si laudatu." „La curțile princiare din nordulu Germaniei si cu deosebire la curtea din Wittenberg si mai tardiu pe tempulu resbelalui de treidieci de ani, la curtea din Dresda, viciulu beției consuma energi’a cea mai necesara si intuneca rațiunea. Se prea intielege, că nobilimea emula si imita pe catu numai potea pe suveranulu loru si nu fara succesu. Asemenea facdu si o mare parte a literatiloru, nefacendu esceptinne chiaru cei mai renumiti hamanisti. Chiaru o parte mare a preotiloru nu facea esceptiune dela regula si au fostu cașuri de acelea, unde cas’a preotului nu se deosebea intr’u nemica de o cârciuma. Demonulu beției era in totu loculu unu dspe bine-venitu si in- credintiatu cu presidiulu. La comersurile studentiloru se potea audi cantanduse: „Codre, capul tibi fumat, Ne quis ignis te consumat., Stingue mero citius*). „Ori ce anatame publicate de pe amvdne, ordo- nantiele cele mai severe ale autoritatiloru si ale Reichstagului, publicatiunile scriitoriloru celoru serioși, tdte acestea nu erau in stare se retiena massele po- porului de a se cufunda totu mai multu iu ulcidrele si in butile cu vinu si cu bere. Predicatorii de mo- rala erau bajocoriti, se aratau indiferente fatia de pe- depsele promise si continuau a trai conforma pres- crieriloru paragrafului 11. Cu tempulu se infiintia unu ordina alu betiviloru — Sauf — Orden — apa- rura poesii ca aceea a lui Koch intitulata „Ars bibendi* prin care beția se redica la rangulu unei arte si starea de beția se proclama a fi starea cea mai recomandabila pentru muritoriu, se inventară o mulțime de obiceiuri, prescrieri si ceremonii, din care apoi se desvoltă unu codu completu alu betiviloru." „Acestu codu care au ajunsu a fi o raritate bi- bliografica, pdrta titlulu de: „Jus potandi" alu cărui autoru se numește „Blasius Multibibus, utriusque V. et C. adeca pe românește: Vasilie Moltubeutoriulu, candidata alu vinului si alu cere- visului. „Din paragrafulu 9 alu acestui codu, posteritea află că era doua moduri de a bea, adeca beuturi „totale" si „parțiale." Subtu beutur’a totala se in- tielegea aceea, că beatoriulu ’si bea totu licvidulu din vasulu ce ’lu avea in măna, fia acelu paharu sdu ulcioru. Acdsta apoi drasi se facea in doue mo- duri, adeca „fioricos," candu beutoriulu ’si turna beutura pe gîtu in josu, si „hausti cos," candu se bea fara de a resufla, adeca fara de a face pause după ce au pusu vasulu la gura. Beuturi „parțiale" se numdu acelea, candu din acelasiu vasu bea pe rendu doui sdu mai multi inși." Acestea sunt momentele principale pe care le amu estrasu cuventu de cuventu din meritds’a lucrare a feniletonistului germanu. Din acelea potemu vedea *) Codrule capu ’ti fumega, foculu se nu te consume, stinge’lu iute deci cu vinu. — 171 — intre altele, eh Germanii cei vechi ca si cei moderni, fideli indatinarei si capacitatiei loru de a face tdte după nnu sistemu ficsu si regulatu, isi facdu si be- țiile loru in modu sistematicii. Ei bine, invitamu pe ori care savantu celebru alu „poporului de poeți si filosofi" se calatordsca prin provinciile locuite de romani, pentru ca se vddia si se se convingă, că nici romanii din secolulu alu XVI si alu XVII si nici cei din tempurile de astadi, nu au fostu si nu sunt in stare se rivalisese in beutura sdu in stingerea „se- tei epidemice" cu poporulu germanu. Romanulu nu bea sistematicu ca germanulu, ci numai de bucurie sdu supărare. Cununa din foii de vitia si de rose a lui B a c h u s n u se cuvine deci romanului, precumu ar voi se i-o decerna contrarii lui, ci germanului, care precumu probdsa cifrele necoruptibile ale sta- tisticei este din tdte popdrale Europei acela, care plătește mai multu inpositu indirectu pentru beuturile spiritudse si care este in stare a face revolutiuni for- male, ddca berarii urca cu vre-unu cruceriu pretiulu beuturei lui favorite a berei. Astfeliu de lucruri s’au intemplatu de repetite-ori nu in Transilvani’a s6u in Romani’a, ci in principatele Germaniei si cu deose- bire in Miinchen capital’a Bavariei si in Vien’a, spar- gendu localurile de bererie, ruinandu mese si scaone si amenintiandu cu. focu si mdrte pe fabricanți de bere. I. G. Baritiu. Cetatea de pietra. Romanii de dincdce de Carpati sciu că asia s’a numiiu fostnlu districtu alu nostru, adeca tienutulu din jurulu Șiomcutiei-mare. Acestu districtu cu oca- siunea arondarei mai noua a comitateloru a fostu bucatitu si anectatu catra corn. Satu-mare si Solnocu- Doboca. Inse din gura poporului nu se mai pdte si nici se va potea șterge numele de „Cetatea de pidtra" si „Chioru," dintre care acestu din urma dicu unii l’aru fi luatu dela unguresculu „Kflvăr." Acestu tienutu, afara de 2 comune mici ungurești si drasi 2 mestecate romani si unguri, e curatu roma- nescu, ai cărui locuitori se ocupa cu economi’a. Po- sitiunea Chiorului e un’a dintre cele mai favorabile si plăcute. In genere luatu e siesu; inse in partea de catra middiadi-resaritu are ddluri acoperite cu păduri frumdse, dra printre ddluri curgu vali crista- line, pre langa cari suntu lunci desfatatdre. Diligentii economi pdrta o economia indestulitdre, atatu in agro- nomia, catu si in economi’a viteloru. O cantitate in- semnata de bucate se espdrta de aici in totu anulu catra Satumare si in Marmati’a, precumu si vite destule. Mai tare se cultiva cucuruzii, secara si ovesulu. Loculu celu mai de frunte e opidulu Siomcuta- Mare, comuna vechia romanica, insemnata pentru nobilii sei. Acestu opidu numera astadi la 1400 su- flete romani si vr’o 400 evrei. Ipainte de asta cu cativa ani nu erau decatu romani; inse acumu evreii se inmultiescu intr’unu modu inspaimentatoriu, cu- prindu moșii, industria si comerciulu. Pana la aron- dare aveamu tribunalu, inse acumu abia amu remasu cu judecatori’a singulara, cartea funduaria si subpre- fectur’a. Din inteliginti’a cea frumdsa, fal’a Chiorului, ne-a mai remasu numai cativa, inse si aceștia traiescu asia sdu precumu e lumea, grigindu fia-care numai pentru interesele proprie, dra celea comune naționale d. e. pentru scdle etc. se ferescu a si audi de ele. Acdst’a e vidti’a pe la noi. Dupa-ce amu premisa acestea schitie topografice si statistice, fia’mi acumu permisu a veni la tem’a mea, adeca traditiunea po- porului chiordnu despre numele „Cetatea de pidtra" si „Chioru." O făcu acdsta acnm, pana inca suntu in vidtia acei betrani cate de 70— 80 ani, dela cari amu cules’o. Acei betrani spunu, că ei au auditu dela parentii loru. că'in dilele de „demultu" unu vi- tdzu cu numele Racoltia esindu odata la venatu, s’a remasitu că elu nu se va lașa pana nu va lovi cu securea sa, capridr’a ce audise că se afla in acelea păduri, si că in loculu acela unde o-va nimeri, elu va zidi o cetate. Capridr’a i s’a si aratatu pe o culme aprdpe de satulu Prislopu, si aruncandu cu topornlu in ea, nu o nimeri. Loculu acela cu ddla cu totu si astadi se numește „Pe toporu.“ De aci capr’a de- partandu-se pana pe alta culme numita „Chioaru,“ dra vitdzulu urmariudu-o si aruncandu dra cu topo- rulu, o nimeri asia de bine incatu cadih mdrta. Aci dara era a se face cetatea carea s’a si facutu. Acesta ddlu e in depărtare de cate 2—3 dre de satele din jurulu lui. De trei laturi e incunjuratu cu riulu nu- mita „Lapusiu“ si numai pe unu locu poți se te sui pe culme, nnde suntu ruinele cetatei. De celea trei laturi, ddlulu e fdrte piedisiu, incatu uitandu te de pe virfulu culmei in josu la riu, te cuprindă fiori de spaima. Zidulu se cundste inprejurula ddlului — firește ruinatu — dre in laintru unde au fostu de- spartiementele chiliiloru, se afla zidulu chiaru con- servata bine in unele locuri. In totu anulu se duce multa cărămidă de acolo prin locuitorii din Chioru, căci asia cărămidă n’au mai vediutu ei. Si intru adeveru acelu zidu se pare a fi chiaru din tempulu Romaniloru. Tempestatile nu-i strica nemica; ba si dmenii cu mare greutate ’lu Ipotu sparge. Acumu ddlulu e acoperita cu pădure, prin carea amu vediutu pomi multi, meri, nuci si vinia mai cu sdma. Und studiu intregu si inca interesanta s’aru potea scrie ■despre acestu locu insemnatu. La Rosalii in anulu 1874 candu amu fosta eu cu cati va elevi ai mei spre a visita acestu locu, chiaru erau acolo mulțime de muieri de prin satele vecine. Intrebandu-le că pentru-ce au venitu? densele ’mi respunsera: că in totu anulu vinu acolo se culdga buruiene si erburi vindecatdre. Mai erau si doi dmeni cari veniseră se ’si vddia fenatiele, si cu aceia me dedeiu in vorbe. Hei d-le! — ’mi disera acei dmeni, candu s’a făcuta 29* — 172 — asta cetate de vitdzulu Racoltia. asia au fostu seracitu dmenii in Chioara, incatu n’a remasu in totu jurulu decatu o vaca si unu tauru. Apoi bieții dmeni nu mai potdu invinge cu slujb’a cea grea; pentra aceea s’au socotitu că cumu se scape de tiranulu Racoltia. In comun’a Coasiu. s’au aflatu 3 frați si s’au vorbitu intre sine câ se faca unu tunu dintr’unu fagu, cu care se pusce pe Racoltia. S’au dusu toti trei cu unu fauru si au trecutu in culmea de ceea parte de cetate preste riu; acolo au facutu tunulu asia, că au taiatu unu fagu, l’au crepatu si scobita, apoi l’au le- gata cu verigi de feru si âmplandu’lu cu prafu si plumbi intr’o sdra candu era Racoltia la cina, ei l’au descarcatu dreptu prin ferdstr’a lui, incatu i-a puscatu chiaru lingura din mana. Atunci vitdzulu si-a luatu averile anume, boi, grapa, plugu si caru de auru si cai si alte multe, le-a aruncatu in balt’a ce se afla din josu de cetate si se numește si astadi „Teulu Chioarului." Acelu lacu inca l’amu vediutu. De aci incolo, dmenii dela cati amu intrebatu eu, nu mai sciu spune ce s’a facutu acelu Racoltia, ci numai că elu se făcuse ne-vediutu, si asia cetatea a remasu de prada poporului necajitu; atata spune traditiunea poporului chiordnu. Se dice, că in archi- vulu d. conte Teleky din Satu-lungu (Hosszufalu) s’aru fi aflandu ceva scrisori si documente despre acesta cetate, inse pe la noi nu ’si mai bate capulu nimenea cu asia „secaturi,“ pre candu pe aiurea punu mare pretiu pana si pre cea mai mica petricica, ddca e anticitate. Asia s’a mai intemplatu in Chioru eve- nimente memorabile in anii 1848/9 cu adunarea de poporu pe campulu dela Secalasieni si Culcea, unde au petrecutu vr’o 2 septemani cu Dembulu dela Naseudu si au avutu chiaru lovire cu Kintesii*) dela Baia mare; apoi spendiurarile ce s’au facutu, trecerea lui Katona catra Desiu, venirea lui Urbanu etc. etc. despre cari nime din cei ce le-a apucatu si petrecutu, nu se afla indemnatu a le descrie, cu tdte că poporulu scie se spună intemplari prea însemnate. Eu me incercu de multu a castiga barem din trinsele, inse dela poporu e cu anevoia că-ci numai fragmente scie se spună! apoi inteligintia tace ca piticulu. Asia dara numele de „Cetatea de pidtra" vine dela acea cetate, carea se afla in partea numita „Chioara," dra acdsta parte s’a numita asia multu mai inainte de a se face cetatea si asia nu e dreptu, că romanii ara fi luatu aeestu nume dela unguresculu ,,Kovdr.“ De voiu potea voiu încerca a reveni la celea din 1848/9**). Siomcuta-Mare 24 Inniu 1878, E. P o p u, inv. norm. *) Corruptu din magyarulu Onkentesek, Voluntari, Basî- buzuci-rebelli din 1848/9. Red. **) Ve observamu, câ in Istori’a regimentului II. de Gr. Baritiu si in unele cursuri ale Transilvaniei veți da de multe urme istorice despre Katona, Teleki etc. etc. Hegemoni’a Judeiloru*). Ecsperienti’a de tdte dilele ne documentdza fdrte eclatantu, că in regnulu fiintieldru raționale si ne- rationale domnește o lupta continua de esterminatiune, ce se termina numai cu nimicirea totale a partei celei mai debile. Omitendu aci lupt’a ce durdza intre fiin- tiele nerationale, me voiu margini numai a schitiă ceva despre lupt’a gigantica ce ecsista intre fiintiele rationabile. Mai pe totu rotogolulu pamentului se desvolta unu stătu poternicu si ostile, unu stătu ce se afla intr’unu resbelu perpeta cu tdte celelalte, si care in multe locuri apasa intr’unu modu teribila pe ce-' tatieni. Acelu stătu este: Judaismulu. Judaismulu e inamicu adeveratu toturoru popdraloru creștine si et- nice, de dre-ce caracterulu, însușirile, typnlu si prin- cipiele morale ale «Iudaismului suntu in contrastu fla- granta cu ale popdraloru diverse, cari jdea cevasi rolu pe scen’a lumei acesteia. In urm’a principieloru morali si sociali Judeii formdza aristocrati’a cea mai aroganta si mai esclusiva; inse o aristocrația a ma- terialismului mârsiavu, dra nu a calitatiloru nobile. Pentru aceea Judeii de cate ori invdca principiulu egalitatii intre cetatieni, uita că ei se afla in nepo- tintia de a’lu revindeca pentru densii, de dre-ce ei nu lu practica. După cele premisse, se vedemu ce rola a jocatu Judaismulu in concertulu popdraloru civilisate, înainte de tdte trebue se spunemu, că Judeulu totu-ddun’a e Judeu, prin urmare insusirile Judeului modernu mai in tdte sunt conforme Judeului de sub timpulu lui Avram; că-ci ori-cate evenimente isi suc- cesera in istori’a popdraloru, acelea fdrte pucinu influintiara asupra loru. Căușele pentru carii Judeii remasera neatinsi de influintiele esterne, se reducu la urmatdriele: 1) Religiunea si traditiunile loru ari- stocratice; 2) Legatur’a consangineitatii; 3) Simtiulu solidarității reciproce; 4) Ur’a neconciliabile fatia de popdrale heterogene. Acestora cause se pdte atribui, că Judeii totu Judei au remasu, de si ei in urm’a sentintiei juste a Rescumperatoriului genului umanu, s’au respanditu peste totu rotogolulu.pamentului. Ce concerne metamorfos’a loru in Judei francesi, germani si englesi, e numai o masca mârsiava, sub care potu specula pe cont’a averei si suddrei popdraloru, fara de a se altera simtiulu internu alu loru, carele e puru Judeu incarnata. In timpulu evului de mijlocu Judeii nu potura influintiâ asupra popdraloru, de dre-ce principiulu *) După cele intemplate in diet’a Ungariei cu moțiunea deputatului Istoczy, sunatdre despre restaurarea Palestinei si strămutarea toturoru jidoviloru in trens’a; dupaee press’a ji- dovesca si „Alianti’a israelita universale" continua a o calumnia pe națiunea nostra romanesca cu inversiunare si nerușinare adeveratu jidoveasca, noi ne suntemu datori noua insine a ne apara cu tdta energi’a de aeestu inamicu periculosu. . Red. — 173 — feudalismului nu admite Judeului titlulu de cetatianu; privatu fîinda de tdte libertățile politice. Inse cu tdte aceste, sub totu decursulu evului de mijlocu Judeii si-au sciutu aduna destulu materiala spre construirea unui edificiu colosale, alu cărui titlu pe frontispiciu era: Hegemoni’a suprema a Judâiloru preste tdte po- pdrale continentului. Materialulu acesta ’lu forma ușura nespusa, de dre-ce după doctrin’a corupta a Judeiloru censulu său interusuriulu nelegalu e per- misu fatia cu nejudeii său goi. Se vedemu dara, ce scrie rabinulu Maimonides in privinti’a acăst’a: „D-dieu ne-au demandatu se luamu ușura dela goi, si numai atunci se ’i damu imprumutu, candu cuge- tamu că nu ’i prestamu ceva ajutoriu, ci ’i causamu dauna; pre candu fatia cu unu Judeu asia ceva nu ’i este permisu (Judenlu talmudistu pag. 70). In fine a sositu d u’a multu dorita si așteptata. Revolutiunea francesa său europena sgudui din fun- damenta institutiunea feudalismului, principiele mo- derne ruinara ori-ce privilegiuri său caste ce esista- sera pana atunci; inse după acăst’a flacara se facă ăr’ intunerecime infricosiata; popdrale ăr’ cadiura in sclavia, dara caten’a ruginita a iobagiei ăr’ se rupse si se nimici pentru totu-dăun’a in an. 1848. Anula 1848 a fostu anulu sperantieloru, anulu libertății, a fostu salvatoriulu popdraloru apesate. Franci’a acăsta tiăra a democrației, fu prim’a care proclamă s. tri- nitate: libertatea, fratietatea si egalitatea. Acelea prin- cipie străbătură cu iutimea fulgerului in Europ’a in- triga. Națiunile impilate dintre care a fostu si scump’a ndstra națiune, s’au desteptatu din somnulu sclaviei, luptandu-se in contr’a feudalismului, spre a’si elupta libertatea naționale; reclamandn’si totu-odata drep- turile loru eterne, dreptulu pe care insusi Creatorele genului umanu l’a implantatu in ânim’a fia-carui in- divida. In acdsta epoca grandidsa poporulu Judaicu influintiatu si elu de spiritulu timpului ajunse la li- bertate politica spre daun’a lumei civilisate. Judeii la vederea evenimenteloru măreție ale timpului, s’au sciutu folosi de ocasiune, considerandu spiritulu tim- pului că celu mai avantagiosu spre a’si realisa pla- nurile egoiste. Inse cu tdte că si densii propagata ideile umanitarie cu gura, in intrulu loru au remasu totu-dăun’a Judei, adeca unu elementu ostile toturoru fiintieloru raționale, carii nu aparținu rasei judaice. Judeii conforma naturei loru, cu o tactica rafinata si cameleonica au părtinita candu principiele liberali democratice, candu principiala monarcbicu, după cumu adeca respectiv’a partida favoria mai multu său mai pucinu Judaismului; că-ci partidele totu-dăun’a au avutu lipsa de bani, si apoi de comuna se scie, că densii dispunu de capitaluri colosale, cari sunt mij- Idcele cele mai sigure spre a ajunge la scopula propusu. Judeii dispunendu de capitaluri mari au devenita dmenii cei mai potenti, de dre-ce nici-unu actu po- liticu său sociala de ceva inportantia nu s’a potutu efeptui fara de concursulu loru. In man’a loru e industri’a, comerciala, diplomati’a, că-ci tdte aceste trebue se fia supuse banului, de dre ce fara de pa- rale ori-ce ideia mai remarcabile degenerăza in utopia nerealisabile. După ce ei s’au acaparata de tdta poterea fi- nanciaria, le-a mai lipsitu ceva; adeca unu punctu suprema centrale pe langa care se inverte tdte afa- cerile financiarie, carele se fia in tdte Întreprinderile de cinosura, datatoriu de tona toturoru capitalistiloru, că asia in armonia cu acestu punctu său capa su- prema financiariu, se se realiseze scopulu defiptm . Acestu capa suprema financiariu, pe langa care — ca planetele pe langa sdre — se invertescu toti po- tentații financiari, fu unu Judeu cu numele Rotschild’ din Francfnrt. Toti bancherii de Judei si-au depusu omagiele Înaintea acestui omu favorita de sdrte, de- corandu’lu cu titlulu de; ,,Regele baniloru.“ Precumu domnescu monarchi preste popdra, asia domnesce acestu Rotschild preste bancherii de Judei dedre ce toti după comand’a lui isi inplinescu funcțiunile loru. Averea Rotschildilorn e ceva colosale, fabuldsa. An- selm Rotschild carele nu de multu reposă in Vien’a,¹ posedea o avere grandidsa, ce se urca la cifr’a de unu miliarda de franci. După acelu bilantiu cei trei, capi ai familiei posedu 3 miliarde de franci, care . suma se apropia de cele 5 miliarde de franci, plătite de Franci’a in urm’a resbelului franco-teutonicu pru- siloru. Prin urmare o familia e mai asia de avuta, ca un’a dintre națiunile cele mai avute si culte din Europ’a. Asia dara famili’a Rotschild e o potere colosale in interesulu careia asuda milionele de fiintie ome- nesci. Densulu intru adeveru e rege preste poporulu judaicu, se ingrijeste neincetatu prin agentii sei de . interesulu aceluia, ăra unde se ivește ceva pericolu pentru națiunea sa, nu esităza a’si pune in cumpena influinti’a sa grandidsa spre a delatura pericolele ivite. Poterea gigantica a lui Rotschild se pdte documentă fdrte claru si din aceea inprejurare, că la pacea încheiata intre Franci’a si Prusi’a a trebuita se fia de fatia si densulu, de dre-ce fara de concursulu lui nu s’aru fi potutu restabili ecuilibrulu europănu. In evulu vechia si de mijlocu Judeii din caus’a institut!unei feudale*) o atingere sociale mai intimă n’au avutu cu celelalte popdra, ci au fostu nevoiti a remană isolati. Inse nici nu au cugetată se se amal- gamizeze, de dre-ce principiele religionarie si tradi- tiunile loru eschideau ori ce ingerintia cu alte popdra. / Acuma in secolulu moderna din tactica bineprecugetata se amalgamizăza. Unii primescu posturi, imbracio- siăza diverse cariere, contribue spre scopuri filantro- pice, ăra altii se ocupa cu literatur’a, se făcu literati, redactori si colaboratori la diverse diarie; inse in- ternnlu loru, ca tdte că vina in contacta ca alte popdra culte, totuși sunt infectati de simtiulu jidovesc» Tdte aceste le făcu din interesa, căci esperienti’a ne documentăsa, că ori-care Judeu nemica nu face fara *) Nu din caus’a institutiunei feudale. Red. — 174 — de interesa; asia dara de se si intempla ca in cotare diurnalu se pdte ceti că cutare Judeu avuta a con- ferita spre scopuri filantropice, nu trebue laudatu ca pe unulu ce posede simtiu umanu, chei adeveratu este aserțiunea unui filosofu germano (Fichte) carele dice: „La Judei idei’a de umanitate este redusa la minimum, chiaru si asia ea nu esista decatu numai pentru nămnlu loru.“ Tdte cele dise pana aci au contribuitu fdrte multu spre a deveni si densii cetatieni liberi ai pa- triei, cu asemenea drepturi si obligațiuni. Cele mai culte state acuma i-au decbiaratu de cetatieni liberi, conferiudu-le tdte drepturile politice, cate se potu cugetă intr’unu stătu constituționale. Aci nu potemu trece cu vederea, ch si libertatea ’si are limitele sale, preste care dăca trece, devine mai rea decatu abso- lutismulu celu mai rigurosu. Cumch libertatea acăsta întinsa pana la escesu cate rele a produsu in socie- tatea omenăsca, se pdte demonstra si din imprejurea că dăca omulu nepreocupatu de patimi va ecsamina starea sociale a patriei ndstre, dela anulu 1867 de candu fura emancipati Judeii, trebue se cundstemu că Judii suptu noua era a libetatiei constituționale, au devenitu in urm’a ușurei libere, cei mai potenti dmeni in patria causandu ruin’a totale a popdraloru conlocuitdre. Se privimu in specie la națiunea ndstra romana si cu dorere vomu observa, ch in ce stare misera se afla acum’a in urm’a machinatiuniloru ji- dovești. Posesiunea loru, rescumperata cu torenti de sânge in decursulu secoleloru espirate, deveni in man’a judeului speculantu. Inse si in diplomati’a europăna sunt representati Judeii prin nescari individi, cari poseda influintia admirabile in afacerile politice. In Angli’a unu D’ls- raeli, in parlamentulu Piussiei unu Lasker, in Franci’a Cremieux, Gambetta, carii cu totii sunt de origine judaica; de vomu considera că in statele susu numite poporulu judaicu e fdrte sporadicu, trebue se ne cu- prindia admiratiunea privindu la barbatii susu numiti dintre carii unii au condusa, ăra altii si acumu con- ducă destinele stateloru respective. De altcum sunt asigurate interesele Judeiloru in ori-care parlamenta dedre-ce in ori-care partida posedu cate unu repre- sente poternicu; asia in Fraci’a dăca imperialismulu e la potere, atunci unu Fould si Pereire apera cu zelu interesulu judaicu; ăra dăca republieanismulu triumfăza, atunci ăra Cremieux si Gambetta stau la dispositiunea Judeiloru. De candu se dice că Prussi’a (Germani’a) este celu mai poternicu stătu in Europ’a, Judeii s’au in- grigitu, ca si aci se afle unu ajutoriu remarcabile, partinindu cu capitalurile loru afacerile comerciali ale Prussiei, cochetindu si cu Bismarcu cancelariulu Germaniei. Aci voiescu se amintescu ceva si despre Roma- ni’a, care deveni in conflictu cu Judeii sei. Judeii cum se vediura in cornu de capra indata se apucara de caftanulu lui dr. Strousberg, unu Judeu-din Prussi’a, care luase asupra’si ca se apere interessele Jido- viloru. De altcum mai tdte statele europene sunt deo- blegate catra Judei. Se aruncamu o privire fugitiva asupra Franciei si a Italiei, si indata ne vomu con- vinge. Franci’a e deoblegata, de dre-ce numai cu concursulu lui Rotschild et consortes se potii elibera de incurcatur’a in care deveni in urm’a resbelului franco-teutonicu. Itali’a unitatea sa are de a o mul- tiami Judeiloru*). In Russi’a Judeii după resbelulu dela Crime’a inundară tdta tiăr’a asia, incatu acum a e inpossibile ori-ce afacere comerciale mai remarca- bile fara de ingerinti’a loiu**). In Engliter’a Judeii sunt cei mai mari liferanti. si asia densii nu potu lipsi din tr’unu stătu ca Engliter’a, unde industri’a si comerciala e in cea mai iufloritdria stare; cu unu cuventu: nicairi pe continentu vre-o operațiune mai inportanta fînanciaria nu se pdte nici imagina fara concurenti’a Jidoviloru. Vine mai in urma se vorbescu ceva si despre press’a judaica. La anulu 1840 s’a convocata unu congresu jidovescu in Cracovi’a. Scopulu congresului a fostu a inventa unele mijldce, prin cari se se în- tindă poterea jidovăsca preste tdte statele europene. Precumu se vede, peogram’a acăsta fu fdrte modesta (?) Multe cestiuni veniră pe tapeta, inse nici un’a nu obtienîi majoritatea. In fine din mijloculu congre- sului resunh o voce stentorica ce parii a insuflă re- specta .. da vocea acestei celebrități recunoscute in- data se facil liniște mormentala. Toti priviră uimiti la barbatulu carele vorbea in modula urmatoriu: Ce ve disputati indesiertu! Pana candu nu vomu cuceri press’a, tdte consultările ndstre voru fi desierte; inde- siertu veți infiintia reuniuni, fara de pressa nu poteti face nemica. Press’a e o arma, cu care ’si pdte asigura omulu unu viitoriu strălucita si frumosu; tdta poterea fara de pressa e o chimera! Cuvintele aceste produ- seră efectulu dorita in toti membrii congresului. Mo- țiunea se primi cu unanimitate si se si urdi unu planu oribile, carele avu de scopu a cuceri press’a europăna. Press’a europăna de Judei e inpartita in 3 clase: a) Clas’a prima consta din acele diarie, care stau cu totulu sub influinti’a jidovăsca. b) Clas’a a dou’a, care de si e jidovăca. inse stă sub flamur’a cutarei națiuni. c) Clas’a a treia o formăza cele puru jidovești. Asia dara clasei prime apartienu tdte diariele acele, a caroru esistentia depinde dela prenumera- tiunile Judeiloru, cumu suntu: „Times,“ „Journal des Debats," „L’Independence belgă“ etc. De si Judeii nu au pactatu cu diariele aceste, totuși redactorii suntu oblegati facia de ras’a judaica, căci subsistenti’a loru depinde dela publiculu jidovescu; *) Cumu?, Nu pricepemu. Red. **) Nici acăst’a nu o pricepemu. Iu Rusi’a fuseseră tot-deun’a jidovi, inse persecutati reu pana pe la 1862, era drepturi politice n’au nici acumu. Red. — 175 — asia dara de si nu militdza totu mereu pe langa in- teresele jidovești, celu pucinu nu-i defaima. Judeii de altcum nici nu pretindu mai multu, chei a nu fi defăimați in unele foi asia de respandite, cum sunt cele mai susu comemorate, desiguru e unu triumfa rnoralu. Clas’a a dou’a o fornodza acele diare, care aparu in colorisulu respectivei națiuni, inse in liniamentele sale fundamentali sunt organe jidovești, căci de si se dau inaintea lumei de diarie francese, germane, italiane etc. totusiu militdza pe langa interesele jido- vești. Unele ca aceste sunt cele mai periculdse, de- 6re-ce seducu opiniunea publica, faciarindu-se ch, re- presenta opiniunea cutarei națiuni, de si principiale es- puse sunt prelucrate după calapod’a intereselor jido- vesti. Atari diare se afla mai in fia-care stătu civi- lisatu, cum e: „Daily Telegraph, “carele se tipărește in o suta de mii de esemplarie, alu cărui proprie- tarul e unu Judeu. Franci’a posede doue: „Patrie*¹ si „The Paris Journal¹* ambele sunt proprietatea br. f Suobeyran, carele apartiene rasei judaice. In Vien’a apare: „Neue freie Presse,“ in Itali’a: „Perseveranza.“ Aceste tdte stau spre servitiulu poporului alesu. Clas’a a treia a diareloru jidovești apare sub flamur’a jidovdsca. Aceste nn portu nici o masca pre- cum dovedește titlulu: „Das Judenthum;** „Der Israe- f lit;“ „The lewisch Chronicle„Magyar Izraelita. “ ț Rol’a atarei presse e de a aperă cu zelu intere- | sele jidovești. Pentru aceea diariele aceste voiescu | a infaciosia pre Judei inaintea lumei ca pe unii carii . posedu simtiu umanu, si cari sunt capabili pentru ; civilisatiune, si au de scopu a promova binele co- * munu alu societății omenești. Cu unu cuventu, Ju- ? deulu după atari diare e umanu, generosu, echitabile etc. Tdte aceste sunt insusiri nobile si sublime, numai de ar fi capabili Judeii de simtieminte ca acestea. Cum-ch diarele cele mai respandite sunt deo- bligate facia de gintea judaica, se pdte demonstra si din cdrt’a ivita in an. 1868 intre romanii din Ro- mani’a si Judeii de acolo. Pre candu diarele de frunte mai tdte calumnia pe romani, timbrandu-i de barbari necapabili de civilisatiunea si cultur’a mo- derna, pre atunci abia se aflara vre-o cateva diare inpartiali, care respinseră aceste denunciatiuni false si reutacidse. Cum-ch cine a fostu motorulu respan- direi calumnielorn — usioru se pdte cugeta. Din tdte aceste dara apriatu se pdte conchide ca Hegemoni’a Judeiloru este ajunsa la culme, inse acdst’a nu pdte se dureze multu timpu, de dre-ce adeverate sunt vorbele filosofului Senec’a candu dice: „Quid quid ad summum pervenit ad exitum properat." Siugatogu in Marmati’a. Ioane Marchesiu, preotu. Machine vorbitdre. După Carus Sterne. Scriitorii cei vechi ne relatdsa, ch esista inca si in anticitate figure de auru vorbitdre si cautatdre, care erau asiediate pe coperisiele palateloru si tem- pleloru babiloniane si eline, despre capete vorbitdre, care prediedu dmeniloru viitoriulu si le faedu cunos- cuta vointi’a dieiloru. Figurile si capetele acestea nu erau machine automate, ci numai niște figure, care prin tuburi ascunse se pundu in comunicatiune cu budiele vorbitoriului sdu ale cantatoriului. Se dice, că d’abea in secolulu alu XIII se ’i fi succesu lui Al- be rt de Bollstaedt, episcopului dela Regensburg, care pentru cunoscintiele sale rare au fostu numita marele, a deslega problema de a imita pe cale me- canica vocea omendsca, construindu o figura, care nu numai, eh deschidea usi’a visitatoriloru, ci ’i si biue-venta cu o voce clara. Intr’un’a din dile visi- tandu’lu Tom a de Aquino, se inspaimenta asia de cumplitu de acelu automatu vorbitoru. incatu elu sfarima cu bâstonulu seu in mii de bucăți aceea crea- tura diavoldsca, nimicindu astfeliu, după dis’a auto- riulu ei, labdrea a treidieci de ani. Dara fia acdsta anecdota sdu nu, remane necon- testatu, cb inca din tempurile cele mai vechi se acre-' ditase opiniunea, că si acele parti ale organismului omenescu, care producu vocea, nu suntu alta, decattt unu instrumentu ca si flaut’a sdu fluerile orgeloru. Marele K e p 1 e r predisese, că mai curendu sdn mai tardiu mecanicei ’i va succede se imitese vocea orna- ntei. O suta si mai bine de ani după aceea, problema inca nu se deslegase, de si speranti’a si încrederea fisiciloru nu scadiuse intru nemicu. In Iunie 1761 renumitulu matematicu Euler pe atuncea profesore in Berlinu, scria: „Ar fi fara indoiala un’a din des- coperirile cele mai inportante, ddca s’aru potea con- strui o machina, care ar fi in stare se imitese tdte sunetele cuvinteloru ndstre cu articulatiunea loru par-, ticulara. Deca se va potea construi vre-odata o ast- feliu de machina, si s’ar potea face ca, prin taste ca Ia orge sdu prin claviatura ca la unu piano, ea se esprime ori-ce cuvinte, atuncea apoi lumea intrdga ar asculta in uimire, cum o machina ar pronunția frase întregi si'discursuri, care aru potea fi urmate de espressiunea cea mai frumdsa. Atuncea predica- torii si oratorii a caroru voce nu este tocmai plăcută, aru potea se ’si pronunție discursurile loru prin o astfeliu de machina, asemenea organistului, care canta o piesa musicala pe orgă. Lucrulu acesta nu ’mi pare tocmai inpossibilu." La inceputu se si făcură eesperimente cu imi- tarea voceloru de animale. Asia pe la anulu 70 alu secolului trecutu,frații Le Droz din Chaux de Fond», construira mai întaiu pentru regele Ferdinand VI. alu Spaniei, cateva figure de animalu, care imitau in modu admirabilu vocea acelora. Intre acelea era — 176 — o <5ie, care sbiera ca si una viiua, unu câne care padia o corfa cu fructe si care indata ce se lua vre unu fructu din corfa. începea se latre poternicu si na înceta pana ce fructulu ce ’i se luase nu se depunea drasi la loculu seu. Dela anulu 1779 in- edce s’au mai construita machine vorbitdre, dara fdrte necomplete si primitive. Asia dm partea fisi- cului Kratzenstein in Petersburg si consiliarinlu de curte Kempelen in Vien’a. Dara tdte aceste încercări au fostu întrecute prin renumit’a machiț^ vorbitdre, construita de mecaniculu Faber din Vien’ă, inainte de acdsta cu vreo treidieci de ani. Acdsta machina fdrte multu admirata, era ascunsa intr'o fi- gura de lemnu omendsca. Ea era in stare se siop- tdsca, se vorbdsca cu voce tare, precum se si cânte. Ea se compunea dintr’o imitatiune perfecta a orga- neloru de vorbire, cu o la rin ga de cautciucu fă- cută după modelulu aceleia cu care s’au servitu re- numitulu anatomu din Berlinu Johannes Mul Ier, in cercetările sale asupra mecanismului vocei ome- nești. Pulmoni erau si aicea inlocuiti prin unu foiu ordinaru, a cărui respiratiuni se potdu regula cu cea mai mare acuratetia prin diferite ventile. Prin acdsta machina, mecaniculu Faber au deslegatu in modulu celu mai perfectu problem’a pe care marele astronomu Kepler o prevediuse si o predisese cu multu inainte. Prin telefona acdsta inventiune atatu de inge- nidsa a lui Bell, lumea a fostu surprinsa prin o noua si fdrte practica machina vorbitdre, care deja in scurtulu tempu alu ecsistintiei sale, face o seridsa concurentia telegrafului, promitiandu chiaru prin per- fecționarea sa de a’lu si înlocui cu tempulu. Tele- fonulu nu este unu simplu conducetoru alu vocei omenesci, ci o machina prin care vocea omendsca este de nou creata pe cale mecanica, cu ajutoriulu unui singuru discu vibratoru de metalu. Ddca mecanicii si fisicii cei vechi, cari se trudiseră in decursu de dieci de ani se imitese vocalele si consonantele prin feliurite eombinatiuni de fiuere, s’aru potea scula astadi din mormintele loru, pentru ca se audia tele- fonulu, apoi acdsta minune le aru face de siguru o inpressiune cu multu mai profunda, decatu cum au fostu aceea pe care o au esercitatu asupra contiporani- loru asia de multu resfatiati, prin minunile moderne ale fisicei. De dre-ce sciinti’a mai noua a sunetului au in- ventata o mulțime de aparate, pentru de a ficsa vi- bratiunile sunetului, ba chiaru a le si fotografa, era lesne de intielesu, că ia ’si va da silinti’a, ca se per- iectionese telefonulu si se’lu constringa, ca prin insusi membran’a sa de metalu, nu numai se transplante vibratiunile sunetului, ci se le si ficsese, schimbandu astfeliu depesi’a verbala intr’o depesia scrisa negru pe albu. Acestu progresa avea se’lu faca fisiculu americana Toma A. Edison prin construirea unui scriitoru mecanico alu sunetului, pe care ’lu numi phonogratu. Ori ce descriere amu face acestoru aparate, nea- vendu-le cetitori înaintea ochiloru, ea ar fi zadarnica, ca si descrierea coloriloru ce aru vof se faca cineva unui omu lipsitu de himin’a ochiloru. Ne marginimu deci, pre langa cele comunicate pana aci, sperandu că si cetitorii noștri se voru bucura inpreuna cu noi, vediendu si simtiendu, că de si iu aparintia lumea si cele din lame remanu staționare, totuși sciinti’a reala ne dă mai pe fiacare di probe noua, care con- firma pana la evidenția adeverulu proclamata de marele G a 1 i 1 e o Galilei că: ea totuși se misica — 6 pur si muove — desmintiendu astfeliu dis*a patriarchala a lui rabi Ben Akiba că: nu este ni- micu nou subtu sdre. . Pentru celu nesciutoru si neinstruatu totu este nou subtu sdre, ca si pentru celu nou născuta, care trăiește in obscuritatea ignorantiei, pana candu ’i se lumindsa ochii, ’i se deschide audiulu si tdte celelalte facultati fisice si spirituale cu care l’au inzestratu natura. I. G. Baritiu. Diamante renumite. Unuia din cele mai renumite diamante este asia numitulu „Stdu’a din Afric’a de sudu.“ Istoria acestui diamantu este nrmatdrea: In lun’a lui Martie 1867 boernlu scapatatu Schalk van Niewkerke standu pe pragulu locuintiei sale din Hopetown, langa fluviulu Vaal din provinci’a Coles- berg din tidr’a Cap, tocmai medita asupra modului cum s’aru potea elu invoi cu numeroșii sei creditorii, candu deodata o sclipire ecstraordinara in aeru ’i atrase atențiunea dela sinistrele sale cugetări. Nu departe de densulu cativa copii de Griqua se jocau in nisipu, aruncandu niște pietri mici in susu si prin- diendu-le drasi. Strelucirea acestora pietricele la radiele sdrelui atrăsese luarea-aminte a boerului. Elu se a- propia de copii si lașa se ’i arate acele pietri, dintre care unele erau de claritate cristalina si avdu cali- tatea de a resfrange radiele sdrelui intr’unu modu intensivu. Fragmente de sticla nu potdu fi acele pietri stralucitdre si Schalk coprinsu de o presimțire stranie, întreba pe mam’a copiiloru, care intr’aceea venise si densa intr’acolo, că de unde are acele pietri si ddca nu ’i le aru vinde lui. Femei’a isi rise de în- trebările lui naive, ’i spuse că nu cundste prove- nienti’a aceloru pietri si dărui boerului cea mai stra- lucitdre din acelea. Elu cu pucine momente inainte de aceea visase despre auru si pietri scumpe. Se grăbi deci a face prob’a aceleia pe care o capatase, incercanduse a taia cu densa gdmurile de ferdstra ale locuintiei sale. Prob’a ’i reuși de minune si in- data după aceea plecă la cetatea Hopetown, se duse la agentulu O-Reilly si ’i arata tesaurulu aflatu. Pid- tr’a fu tramisa spre a fi pretiuita mai ’ntaiu la Coles- berg, dra apoi la Grahamstown. Aci ea fu recu- noscuta si declarata din partea savantului geologu 177 — Dr. Atherstone, a fi diamantu veritabil» de ap’a cea mai clara. Diamantul», acesta au fostu cumparatu de catra gubernatorele tierei Cap, Sir Philipp Wod- house pentru suma de 500 funti sterlingi. Greutatea lui era de 21⁷/i ₀ carate. Prin sum’a aceea Schalk van Niewkerke se ve- dih scapatu de nevoile sale, dara totuși nu se simtia fericit». Diu’a si ndptea elu nu vedea alta, decatu totu diamante stralucitdre si dicendu’si cu o logica consecvența că: „unde an fostu unu, pdte se fia si mai multe" se porni a cauta. Economi’a sa isi o neglese cu deseversire, toti vecinii ’lu declarau de nebunu sdu isi riddu de aiurările lui. Si intr’adeveru multu tempu cautarea lui remase fara resultatu. Odata intemplaiea voii, ca elu se iqtelndsca in calea sa pe unu fermecatoru din seminți a Cafferiloru, care isi În- deplinea art’a sa cu ajutoriulu unei pietre fdrte fru- mosu stralucitdre, careia elu ’i ascria fortiele cele mai admirabile medicinale. Astutulu boeru se pre- făcu bolnavu si se încerca a cumpără dela acelu fer- mecatoru pidtr’a lui pentru o bagatela; dara nici acela nu era prost» si numai după unu tergu înde- lungat» Cafferulu se invoi a i ’lu vinde pentru pre- tial» unei turme de vite, care este possessiunea cea mai favorita a poporatiuniloru din sudul» Africei. Aceea turma in valdre de 300 funti sterlingi, ce corespundea la intrdg’a valdre a averei lui Niewkerke, se compunea din: 2 cai, 12 boi si 500 oi. Dara cu pretiulu acesta Niewkerke făcuse unu tergu fdrte bune, pentru că elu cumpărase „Stdu’a din Africa de audu.“ Doue dile după aceea, elu ’lu vendu cassei negutiatoresti Lilienfeld din Hopetown pentru sum’a de: 11,200 funti sterlingi. Acuma elu nu mai era considerat» si declaratu de nebunu, ci din contra era omnlu celu mai pru- denta din totu tienutulu acela. Pidtr’a făcu calatoria la London, unde ajunse la firma loseph Mosenthal et Comp, si acolo diamantul» acela fu pretiuitu cu 20,000 pana la 40,000 funti sterlingi. „Stdu’a din Afric’a de sudu" avea o greutate de 83’/₂ carate; are figur a unei migdale, latu la basa si la verfu ascuțita si acdsta figura fu conservata si candu au fostu tocitu. Cumpărătorii acestui diamantu au fostu după aceea renumiti giuvaergii Hunt si Roskell din London: New, Bond, Street. Aceștia Iu tramisera apoi la Amsterdam ca se’lu tocdsca, in urm’a cărei proceduri elu pierdu aprdpe jumetate din greutatea sa, adeca 37 carate. Dela aceștia apoi ’lu cumperă lordul» Dudley, pentru ca se’lu asiedie ca pidtra cen- trala intr’o diadema a sociei sale. Acestu diamantu numitu „Stdu’a din Afric’a de sudu" si care acuma are o greutate de 46’/₂ carate, este unulu din cele mai frumdse diamante ecsistande, de apa cea mai curata, de o tocire perfecta si fara nici o scădere. Numele lui este imitatu după, acela alu unui altu diamantu renumita, care pdrta numele de: „Stdu’a sudului" si care este celu mai mare dintre tdte diamantele brasiliane. La gasirea lui avea o greutate de 254 carate, dra după ce au fostu tocitu ca brillantu au scadiutu la 125 carate. Unu alta diamantu renumita este „Kohinoor," care are o istorie lunga si romantica. Mai ântaiu elu apare pe la anulu 56 inainte de Christosu in posses- siunea eroului indian» Vikramaditya. După aceea dispare, pentru ca in secolul» alu XH-lea se reapara in possessiunea Radjaului din Malva. Pentru ca se intre in possessiunea acestui diamantu sultanul» dela Delhi declara resbelu si cucerește Malva. Diamantulu acesta, care era renumita in Asi’a intrdga, au remasu in tesaurulu dela Delhi pana la invasiunea in Indii a siahului Nadir. Inzadaru cauta invingetoriulu printre nenumeratele obiecte ale pradei făcute după diăipan- tulu „Kohinoor." In fine prin tradare afla, că invin- sulu sultanu din Delhi ’lu porta ascunsu in turbanul» seu. La despărțirea invingetoriului, care lăsa învin- sului inperiuhi seu despoiata, astutulu persiană pro- puse, că in semnu alu unei amiciție si aliantie mai durabile se’si schimbe turbanele si fara intardiere si realisa acdsta cu propriele sale mani. In modula acesta castiga elu acelu diamant» admirabile, la a cărui vedere siahulu Nadir esclama cu entusiasmu: „Acesta este unu munte de lumina." După ce „Kobinoor" sdu „Muntele de lumina" au întreprinsa in decursulu secoliloru unu pelegri- nagiu fdrte interesanta, ajunse in fine la anulu 1850 in urm’a eespeditiunei engiese in contra Siksiloru, in possessiunea reginei Victori’a din Angli’a. Regina ’lu tramise la Amsterdam ca se ’lu tocdsca intr’unu brillantu simetricu, care acuma are o greutate de 106*7,6 carate. Traditiunea indiana ne spune, că pana la inva- siunea siahului Nadir, diamantul» „Kohinoor" era celu mai mare din lumea intrdga si precum afirma Tavernier, greutatea lui se fi fost» de 739 caratei Cuceritoriulu persian» se’lu fi spart» in doua jumetati, dintre care un’a numita „Orloff" in greutate de 194% carate se fia acela, care se afla actualmente in verfulu sceptrului imperiale din Rusi’a. SigurU este numai aceea, că „Orloff" sdu diamantulu de „Amsterdam¹¹ au fostu furatu printr’unu servitori», din tronul» siahului Nadir la asassinarea acestuia, care apoi la Malabar l’au vendutu unui eapitanu de corabie, dra acesta l’au vendutu apoi unui armdnu anume Siâfras dela care apoi cornițele Orloff l’au cumparatu pentru sum’a de 450,000 ruble si o di- 7 ploma de nobilitate. In Persi'a acestu diamantu, care este de manmea unui ou de porumbu era cunoscuta subtu numele de „Muntele lunei." Renumite sunt si cele patru diamante, care se afla încadrate intr’o braciara a reginei împărătesei Victori’a din Angli’a. Primul» si celu mai mare au fostu odinidra alu amabilei si pentru poporulu en- glesu, neuitatei prinepese de Wales, Charlota Augusta. Alu doilea si alu treilea au făcuta odata parte din giuvaerele nefericitei regine Mari a Antoineta, regin’a Frandiei; in fine celu de alu patrulea au strălucita 30 — 178 — odinidra pe alb’a si maiestatic’a frunte a unui ser- batoritu capu regale, pe catu de frumosu pe atatu si de nefericitn. Elu a fostu alu Măriei Stuart, re- gin’a Scoției. Ce suveniri istorice si triste sunt co- prinse in acdsta braciara regala, ce are menirea a încinge braciulu unei femei. ‘Si au si diamantele sdrtea loru, ca si cărțile! Se mai vorbește inca despre unu diamantu crudu, care s’aru fi aflatn pe la anulu 1841 in Brasili’a si care ar fi in tesaurulu regale alu Portugaliei. Greu- tatea lui se dice a fi de 1680 carate, dra valdrea lui se tacsdsa la sum’a de 57 milidne funti sterlingi. Afara de aceste diamante pana aci menționate se mai afla inca si altele nu mai pucinu renumite pe la diferitele curți imperiale si regale din Europ’a, precum si in possessiunea familieloru vechi si isto- torice. Scopulu nostru nefiindu inse acela, de a face istoriculu si a enumera tdte diamantele renumite din lume, ne multiumimu a fi mentionatu pe cele mai mari si mai renumite. I. G. Baritiu. Politi’a din London. După o schitia a lui L. Katscher. Cati inși din visitatori streini ai metropolei An- gliei, aflandu-se retaciti pe stradele ei si nepotenduse orienta, se voru fi adresatu catra politiaiulu (police- mann), ca se’i indreptese, fara ca se fia refusati vreo- dată din partea acestuia. Garibaldi isi esprima de repetite-ori plăcerea, ce o incerca vediendu pe acei barbati simpatici cu urîta pălărie de postavu (filtiu) si nu pregeta chiaru a’i saluta. Si intr’adeveru, orga- nisatiunea institutului politienescu din London este de modelu si acestu meritu ’i se compete in mare parte lui Sir Robert Peel. Serviciulu sigurantiei publice se face prin con- stableri si detectivi. Acești din urma apartienu politiei secrete. In schit’a acdsta ne vomu ocupa esclusivu numai cu organisatiunea constableriloru, care si aceștia se subinpartu in doua grupe si adeca, in politi’a capitalei (metropolitan police), constatatdre din 9,500 individi si in politi’a cetatiei (city police) cu care ne vomu ocupa in urma. Resiedinti’a politiei capitalei se afla in aceea parte a Londonului, care se numește Great Scot- land Yard, in apropierea garei continentale numita Charing Cross. Regiunea (rayon) ei se întinde pe o circumferentia de 12—15 miluri englesesti, con- siderandu resiedinti’a politiei ca centru si coprinde Londonulu intregu, cu esceptiune de asia numita City si cateva localitati de prin prejurulu Londo- nului. Pre langa presiedintele politiei, a cărui titlu magistralu este: „Chief Commissioner of the Metropolitan Police¹¹ si care este înzestrata cu o estinsa potere autoritara, politi’a mai este su- pusa inca si controlului ministrului de interne si alu opiniunei publice. Intregu cerculu politianu din Scot- land Yard se inparte in 21 de divisiuni (divisions), fia-care divisiune in subdivisiuni, acestea in secțiuni (sections) si acestea drasi in patrule (beats) de di si de ndpte. Cum se face cineva politiaiu in London? Io tnodu simplu si totuși dificilu. Candidatului nu ’i este permisu a fi mai mare de 35 ani, trebue se știe a scrie si a ceti si se aiba o inaltime de celu pucinu 5 urme si 7 policari. Ddca este casătoritu pe tempulu candu elu concurge la postulu de poli-- tiaiu, nu ’i este permisu se aiba mai multu de doui copii. Se prea intielege, că porta rea morala si ener- gi’a sunt conditiuni nedispensabile; sunt fdrte prefe- riți cei nepregetatori, amicabili si de unu tempara- mentu linistitu. Celu care au inaintatu o petitiune pentru ca se fia admisu in serviciulu politiei, este supusu unei visitatatiuni din partea medicului res- ponsabilu alu politiei. Candu sanetatea corpului si inteligenti’a receruta sunt in de ajunsu probate, se mai cere inca unu certificata din partea unui fabri- cantu, comerciantu sdu preotu in care este de a se proba, că respectivulu cundste pe candidatulu in de- cursu de celu pucinu cinci ani, a fi unu omu onesta si de portari bune. Celu alesu primește indata, pe spesele budgetului politiei o uniforma, pe care de aci inainte trebue se o pdrte totu-ddun’a pe strada si care consta: din pantaloni si blusa de coldre ve- neta; blus’a este inbunbata pana la gîtu si pe gu- leru are o litera si o cifra, care se referescu la divi- siunea in care se afla politiaiulu si la numerulu care ’lu are elu in aceea divisiune. Pe capu pdrta o pă- lărie de filtiu, a cărei forma de si nu este frumdsa din puncta de vedere alu esteticei, dara ’lu apara bine in contra loviturei si alu intiepaturei. Intrdg’a armatur’a a politiaiului englesescu, consiste dintr’unu batiu scurta (truncheon), pe care ’lu pdrta intr’unu tocu de piele si de care nu ’i este permisu a se fo- losi, decatu numai in cașurile cele mai estreme. Candu ploua constablerulu se inbraca cu o scurta manta de pldie, pe care pe tempu frumosu o pdrta in ban- dalieru. Indata la in inceputu, recrutulu dela „Scotland Yard“ este tramisu in scdl’a preparati va, unde elu are se invetie multe lucruri trebuincidse functiunei sale inportante si delicate. Mare pondu se pune in decursulu acestei instrucțiuni, a’lu invetia pe viitoriulu aparatoru alu siguranței publice, ca se invetie art’a de a’si face depunerile sale înaintea diferiteloru tri- bunale in modu claru si precisu. Pentru scopulu acesta ei trebue se asiste la o serie anumita de pro- cese publice. O parte a educatiunei consiste in eser- citiuri gimnastice. Fia-care recruta trebue se mane- vrese, in decursu de cateva septemani subtu condu- cerea unui funcționam mai inaltu alu politiei, asia- numitului „assistant cominissioner“ sdu a ținui in- spectam in casarmele cunoscute subtu numele de „Wellington Barracks?¹ După ce au trecutu prin — 179 — aceste fase, viitoriula constableru, trebue se se an- gajese pe parol’a sa de ondre, ch, totu tempulu seu ’lu va inteebuintia intru conscientidsa îndeplinire a serviciului seu, ch nu va avea alte ocupatiuni late- rale si ch nu va permite nici sociei sale se pdrte vre-unu negotiu, fia catu de micu. Activitatea constablerului este fdrte variata. Prin- cipal’a sa datorintia este de a mantienea ordinea pe strade intr’unu modu catu se pdte mai neostentativu. In generala, lui numai atuncea ’i este permisu a in- terveni cu autoritatea sa, candu, sdu este amenintiata siguranti’a cuiva, sdu amenintia vre-unuscandalu publicu. Asemenea se interapla si la adunari. Acolo consta- blerulu nu apare in calitate de „representatu alu procurorelui,“ pentru de a pune pe cumpan’a para- grafiloru fia-care cuventu esprimatu, ci funcțiunea lui incepe numai in momentulu candu se intempla bhtai. Arteriele cele mari de comunicatiune ale „capitalei Jumei“ nu sufere nici de cum de lipsa de sânge si este deci chiemarea constablerului se regulese circu- latiunea si a calma bătăile adesea febrile ale pulsului comunicatiunei. Numai gesturiloru sale flegmatice de mana este de a se multiami, ddca in London rela- tiva, se intempla asia pucine cașuri, ca pedestrașii se fia calcati si resturnati de nenumeratele trasuri. Mai departe este trdb’a lui, se ingrijdsca de aceia, carora li s’aru intempla vreo nefericire pe strada. In fdrte multe cașuri autoritatea constablerului este mai multu morala: in cele mai multe cașuri, candu se născu diferentie pe strade elu este chiematu ca arbitriu, si mai totuddun’a sentinti’a lui este adoptata, ceeea ce probdsa gradulu de inteligentia firdsca de care dis- pune unu politiaiu din London. Unde inbuldial’a trasureloru este .asia de mare, incatu damele si copii nu cutdza se mdrga mai de- parte, atuncea bravulu constableru ’i conduce in per- sdna printre picidrele cailoru si rdtele trasureloru. Meritulu lui este cu atatu mai mare, ch elu face tdte aceste servicii in modulu celu mai discreta. Mai multa de lucru ’i dau bețivii, cari in tidr’a cea mai libera sunt mai numeroși si mai selbatici ca in alte locuri. Pentru politiaiulu englesu ar fi unu lucru fdrte fatalu, ddca isi ai uita de modestia cuvenita, pentru ch in tempu ce, in Germani’a si in alte state buro- cratice, se pune mare pondu pe „inviolabilitatea func- tionariului,¹¹ in „Scotland Yard“ din contra este a- doptatu principiala opusa, adeca: „reclamatiune pu- blica, cu tdte consecintiele.¹¹ Crede acolo cineva, ch are causa a se plânge in contra vre-unui constableru, apoi are dreptulu a’lu cita inaintea celei mai de a- prdpe stațiuni- a politiei. Acus’a sdu reclamatiunea se face in publica, peddps’a sdu achitarea drasi se pro- nunția in publicu. Constablerii au deci cause destule, ca se nu ’si permită abusuri si a baga bine de sdma, ca la arestări se nu se pună in conflictu cu princi- piulu sigurantiei personale, care in Angli’a este unulu diu pilaștri libertatiloru constituționale. Celu mai micu abusu in esecutarea functiuniloru de politiaiu este fdrte aspru pedepsita. Precum am amintita, constablerului numai atuncea ’i este permisu se intervină in moda activa, candu cineva este violenta sdu bataiosu; fia apoi bdtu sdu nu, acdsta este indiferenta. In casulu candu elu este convinsu despre delictulu cuiva, apoi are se’lu duca la comissariatulu celu mai de aprdpe si se dictese inspectorului de acolo unu procesa verbalii. Arestat tulu ddrme o ndpte intr’o chilie si a doua di esțe dusu la interogatoriu, inaintea judecători ului politie.-, nescu. In fati’a acestuia constablerulu arestatoru trebue se repetese depunerile făcute in diu’a precedenta. Este in interesulu seu bine intielesu, ca in depositiu- nile sale se nu se abata nici câtuși de pucinu dela adeveru, de dre ce in casulu contraru, celu mai mica neadeveru ’lu espune pericolului a fi tradusa inaintea justiției pentru marturire falsa, ceea ce in gradulu primu pentru elu are urmarea de a fi admoniatu, iu alu doilea de a fi degradatu si demissionatu, lipsi a? du-se totu-odata de ori-ce dreptu de pensiune sdu premiu de serviciu. Este lucru firesca, ch constablerulu fiindu espnsa la tdte intemperiile atmosferice, trebue se fia de o constitntiane sanetdsa si robusta. Celora iusurati le este permisa a’si alege locuintia ori unde voru afla ei cu cale; dra cei neinsurati sunt constrinși se locuiască in „stațiunea¹¹ la care sunt detasiati. Acolo ei pdrta menagiu in comuna, contribuinda fiacare lu- nara o suma anumita. • Pentru desvoltarea loru intelectaala este fdrte bine îngrijită, prin biblioteci infiintiate la fia care divisiune, biblioteci care coprindu 1,500 pana la 2000 volume. Din tempu in tempu cărțile unei di- visiuni se tramitu la cealalta divisiune, asia ca se parenddsa dela un’a la alta. Mai au inca si unu fondu pentru camperarea de cârti noua si pentru abonarea de diare si reviste. Veniturile prin care se sustiene acestu gigantica aparatu alu sigurantiei publice, se compune in prim’a linie, din inpositnlu politiei, pe care fia-care Englesu ’lu plătește întocmai precum plătește si pentru ap’a si gazulu atmosferica. Acestu inpositu se repartdsș. după priucipiulu dârei de venituri: celu care are mai multe de pazitu, acela si plătește mai multu. De aci urmdsa, ch statulu plătește mai multa ca toti, consi- derata fiindu in privinti’a acdsta ca o persdna pri- / vata. Celu care voiește ca averea lui șe fia păzită in specialu, are dreptulu se ’si ia, firește platindu deosebitu, unu numeru dre-care de coustablerj dela „Scotland-Yard.¹¹ Astfeliu „Britisch Museum¹¹ plătește pe fiacare anu 20,000 maree, posta centrala 8000, galeri’a cea mare de cadre preste 10,000, hospitalulu din Greenwich intre 24 si 28,000 maree. Resiedinti’a politiei cetati „City Police¹¹ se afla in strad’a „Old Jewry¹¹ nu departe de banc’a Angliei. Politi’a cetatiei constitue o sectjune a administrati unei cetatiei si este subordonata primăriului cetatiei, care — 180 — in London se numește Lord-Mayor. Conducerea pro- prie este incredintiata drasi unui „commissionet\u Numerulu constabliloru se urca preste 800. Consta- bleri Lord-Mayorului sunt platiti cu ceva mai bine, ca colegii dora dela „Scotland-Yard.“ La politi’a engles^sca nu ecsista „fonduri secrete." Aci totala se petrece la lumin’a dilei. In fia-care anu „chief commissioner“ publica o dare de s6ma, in care este notatu celu de pe urma finicu din ve- nituri si apese, care se urca pe fiacare luna la unu milionu maree. In realitate esteriorulu politiei englesesti n’are nimica marțialii si acdsta este unu ce fdrte rationa- bilu, pentru ch chiemarea coustablerului na trebue se fia aceea de a insufla frica, ci din contra încre- dere; elu n’are se persecute, ci se apere. Acdsta inse pentru aceea este asia in Angli’a, pentru ch politi a englesdsca n’are absolutu nici unu amesteca ca po- litic’». »• Ore tota asia este si in celelalte state ale con- tinentului? I. G. B a r i t i u. . Nr. 135—1878. Procesu verbalii alu siedintiei comitetului asociatiunei transilvane din 10 luiiu, 1878 presenti fiindu: T Cipariu, presiedinte, lacobu Bolog’a, v-presiedinte; membrii: Pav. Dunc’a, br. D. Ursu, los. St. Siulutiu, B. P. Harsianu, E. Macellariu, I. Drocu, Dr. Ilar. Puscariu, I. Pred’a, G. Baritiu, Const. Stezariu si Dr. los. Hodosiu. § 66. Dopa deschiderea siedintiei prin d-lu pre- Biedinte, secret. II. in urm’a conclusului luata in sie- dinti’a din 24 luniu a. c. § 59 presinta proiectul» de programa pentru siedintiele adunarei generali a asociatiunei transilvane , ce se va tiend la 4 si 5 Augusta a. c. in opidulu Simleu (Nr. 115). Program’a presintata luandu-se Ia disensiune si facandu-se unele modificări se adopta si se decide a se publica in fdi’a asociatiunei si in celelalte diare romane. § 67. Secțiunile asociatiunei fiindu invitate la aiedintia pe diu’a de astadi in urm’a unui condusa din siedinti’a precedenta, secretariulu inpartasiesce, ch cei mai multi membri ai sectiuniloru s’au presin- tatu si anume: Dlu dr. Alexi a ananciatu chiar in scrisu, ca vh participa la siedinti’a sectiunei sciintie- loru naturali; dr’ dnii loanu Popasu episcopu, Dr. Aur. Iscacu advocata, Stefanu Popa, profesoru in Blasiu si Dr. Nic. Stoia a ananciatu ch din impre- giurari grave nu potu participa la siedintie. (Nrii 116, 125, 128, 131, 134). Serve spre sciintia. § 68. Se ia la disensiune cestiunea despre spe- sele de calatoria a membriloru esterni a-i sectiuniloru. Secret. II. propune a se adopta modulu ce se usdza in acdsta privintia la sinodala archiepiscopescu si aname: diurna h 3 fl. pe di, computendu o di înainte si una după dilele de siedintie, ce voru fi petrecuta aici, dr’ spesele de calatoria h ... pe mila. Propunerea se adopta' si cassa este avisata a respunde membriloru respectivi diurnele si spesele de calatoria pre langa cuietantia vidimata si licuidata din partea buroului, § 69. Dlu Tini. Cipariu renuncia la diurnele si spesele de calatoria ce i ar’ compete ca membru in secțiuni, lasandu-le in favorul» fondului asociatiunei. Se primesce cu viua multiamita. § 70. Dlu cassariu cere a se determina o di, in care se se incheie socotelele asoc. pe anula cu- rentu 187 ⁷/₈. Re decide ca socotelele se se incheie pe anula curentu in diu’a de 20 luliu a. c. După acestea, membrii comitetului si alti membri esterni trecu in secțiuni. Verificarea acestui procesu verbalu se concrede d-loru: Dunc’a, Siulutiu si Harsianu. S’au cetitu si verificata. Sibiiu 12 luliu 1878. P. Dunc’a mp. Siulutiu mp. Harsianu mp. lacobu Bolog’a, Dr. los. Hodosiu, v-presiedinte. secretariu. Din raportulu pe care ’lu publica „Comitetulu so- cietatiei pentru cultur’a romana in Bucovin’a," aflamu că, cu inceputulu anului 1878 fondulu inatacabilu alu acestei socie- tăți este de: 19,650 fl. v. a. si 4,800 fl. v. a. in bonuri pu- blice si ch astfeliu au ajunsu „după unu tempu destulu de lungu“ precum se esprima raportulu comitetului, de a nu mai remanea la finea anului cu unu deficitu, ci a se bucura drasi de unu escedentu in plus de 329 fl. 62 cr. v. a. Cu inceputulu anului curentu societatea se compune din: 11 membri onorari, 17 membri fundatori, 133 membri ordinari si 1 membru activu. Bibliotec’a la finea anului 1877 numera: 2048 opuri in 2120 tomuri, 668 fascidre, 25 tablouri si 3 mape. In cabinetulu de lectura se afla la dispositiunea membriloru 24 diare si reviste, dintre care 12 le primește gratuitu din partea respectiveloru redactiuni, era la 12 este abonatu. Din parte-ne dorimu acestei societăți, care dela infiin- tiarea sa au avutu a se lupta cu nenumerate dificultăți, atatu interne catu si esterne, ca de aci inainte se inflordsca si se prospereze in modu inbucuratoru, pentru ca se pdta conserva elementulu nostru romanu a cărui ecsistintia si naționalitate este periclitata si amenintiata cu peire, ddca nu mai multu, dara in același grada ca si alu Romaniloru din Transilvani’a si Ungari’a. Energie deci si perseverantia nesiovaitore, acestea se ceru dela toti romanii, in ori ce parte aru fi, ddca nu voiescu se dispara cu deseversire si se abdica la viitoriulu loru. Se ne ajutamu noi insine, ch alti nu ne voru ajuta niciodată, ci din contra se voru bucura din sufletu vediendu ne deca- dinti’a si desmembrarea ndstra ch națiune. I. G. B a r i t i u. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — RedactoHu G. Baritiu, secretariulu l. alu asociatiunei. — Tipografl’a RSmer 4 Kamner.