a ------------------- Acest» ffiia ese S'J} cate 3 c61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto ș 5 v dunlu alu poștei. y ------------ TRANSILVANII. Fdi a Asociatiunii transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. 'iMS A Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se abon6dia la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, s6u prin posta seu prin domnii co- lectori. --------- Nr. 14. Brasiovu 15. luliu 1878. Anulu XL Sumariu: Felicitarea d-lui V. Alesandri. — Banchetulu. — Cateva scene din dram’a „Don Carlos" alui Fr. Schiller (Fine) — Sorunuambulismulu. — Corespondentia. — Procese verbali. — Intrate. — Bibliografia. Felicitarea d-lui V. Alesandri. Sibiiu, 21. Iun. Vice-presiedintele asociatiunei trausilvane indata ce a auditu de triumfulu dini V. Alesandri la Montpellier, a convocatu comitetulu aso- ciatiunei in siedinti’a estraordinaria; de unde acdsta corporatiune, mandra de triumfele, ce romanii au fa- cutu si făcu nu numai cu spad’a, ci si cu dulcea si eroic’a loru lira, au indreptatu dlui V. Alesandri ur- matdri’a felicitare: Domniei Sale dlui Vasile Alesandri Gara-Mircesci. Comitetulu asociatiunei transilvane pentru lite- ratur’a romana si cultur’a poporului romanu cu viua plăcere se folosește de ocasiunea, in carea „Socie- tatea limbeloru romane¹¹ Te-a distinsu pentru „Can- teculu gintei latine,¹¹ dandu-Ti cordn’a de lauri a poetiloru latini — a-Ti aduce si din partea sa feli- citările cele mai caldurdse. Negresitu că nu aeestu cantecu este singnrulu meritu literarii!, pentru care romanii Te saluta; lu- crările ce ai datu in trecutu, suntu multe si de o valdre neperitdria pentru noi romanii in specialu si pentru latinitate in generalu. Ddca Te salutamu si te felicitamu cu asta oca- siune, este că pre langa meritele literarie din trecutu chiarc acumu prin oper’a premiata ai pusu la înăl- țime înaintea gintei latine, si potemu dice, a lumei întregi ondrea si glori’a natiunei romane, sentinella perpetua a civilisatiunei la porțile orientului. Primiti Domnule admiratiunea si profund’a nd- stra stima ce ve pastramu. Comitetulu asociatiunei transilvane. Sibiiu 3 luniu, 1878. lacobu Bologa, vice- presiedinte. G. Baritiu I. seeretariu. Dr. los. Ho- dosiu II. seeretariu. Dlu V- Alesandri a respunsu precumu urmeza: Domnule Vice-Presiedinte! Me simtiu multu onoratu de adres’a de felicitare ce amu primitu din partea comitetului asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a po- porului romanu, si ve rogu se binevoiti a fi pre langa doii membrii acelui comitetu interpretele simtiriloru mele de gratitudine. A fi poetu este unu avantagiu personala, a fi inse apretiatu intre connationalii sei, este o favdre a sdrtei, pe care știu a o apretiui cu legitima mandria. Primiti, dle vice-presiedinte assigurarea consi- deratiunei mele celei mai distinse. V. Alesandri. (Observatoriulu). BANCHETULU datu de amicii literaturei, poetului „Vasile Aleâandri’)¹¹ in 2 Iunie st. v. 1878. A sdra a avutu locu banchetulu, datu de amicii literaturei, in ondrea marelui nostru poetu -Vasile Alesandri, in sal’a Teatrului nationalu. , Banchetulu era anuntiatu pentru orele 7 sdr’a. Publiculu invitatu inse ocupa foisiorulu inca da pe la 6—6'/₂. Naturalu, căci comitetulu anuntiase in programu că banchetulu se va deschide cu into- narea „Cantului Latinitatiei" de catra unu coru de 300 inși, acompaniata de orchestr’a d lui Wiest. Si cine dre potea lipsi la acdsta productiune? cine dre, din acelu inteliginte publicu, care umplea fru-¹ mosulu foisioru. si mai tardiu salonulu largu alu Tea- trului ; cine dre, din acea suava cununa de flori alese ale Bucuresciloru, ce impodobia logile de susu si pana josu; cine, dicemu, nu era doritoriu, nu era se- tosu se auda melodia divineloru accente ale lirei „Poetului dela Mircesci,“ ori — ddca egoismulu na- tionalu nu ne aru face prea geloși de densulu — ale lirei „Poetului Latinitatiei?" La orele 7 si cateva minnte sosi iubitulu dspe, Vasile Alesandri. Comitetulu, compusu de d-nii: Cre- tiescu, presiedinte, Dr. Davila, primu comisaru, Va- sile Boerescu, V. A. Urechia, Esarcu, V. Constanți- nescu si Gr. Vulturescu, ilu primi in corpore , josu, la scările ce conducu in foisioru. Ajunau susu, poe- tulu nostru fu objectulu celoru mai sincere manifes- tări. Toti se grabiau a strânge man’a aceluia, care insusi a stransu atatu de multu legatuPa ce unește gintile latine, prin sublimulu resunetu alu lirei sale, *) După „Press’a" dela Bucuresci din 4/16 luniu a. c. 27 ■ 3 — 158 — duiosu suspinu alu coloniei romane dela Dunăre, si dulce ecou alu sororiloru sale dela Quadalquivir, dela Seina si dela Tibru. Totu ce capital’a avea mai inteliginte, era par- tasiu la acdsta fratiesca întrunire. Unu marsiu triumfala anuntia invitatiloru, că timpulu mesei a sositu. Foisiorulu se puse in mișcare. (5spele dspetiloru. condusu de venerabilulu presiedinte si urmatu de mulțime, cobori treptele si, intrandu in sala bogata împodobita cu mari buchete de flori pamentene si cu înalte planii străine din tierile „cu aeru caldu, cu ceriu seninu“ luă loculu de ondre in fruntea mesei, ce forma unu gigante tridinte, avendu la drdpta’i pe venerabilulu presiedinte, pe ministrulu mstructiunei, pe dnh B. Boerescu, generala Florescu si alții, ăra la stanga’i pe miniștri de resboiu si jus- tiție, pe d. Dim. Sturdza, si alte persdne distinse. Pe mds’a, bogatu incarcata, dinaintea poetului, se inaltiă simboluiu poesiei, o nriasia lira de pa- tiserie. O infatisiare mardtia oferia si scen’a, sub po- var’a acelui coru impunatoru, menitu a intona ,,Can- teculu Latinului." (5spetii asiediati la locurile loru, unu semnala se dete, si marele templu alu limbei si alu artei în- cepu se resune de divinele accente ale bardului, atatu de dulce interpretate de autorulu operei „Ruy-Blas." Nu potemu aduce destule laude escelentelui coru si orchestrei ce ’l acompania, care a esecutatu atatu de perfectu „Imnulu Latinitatiei," si pe care intregu publiculu l’a ascultata cu o religidsa atențiune, standu in pecidre, si aclamandu la sfirsitu, cu entusiasmu, pe autorulu seu, dspele superioru alu serei, laureatulu vingatoru dela Montpellier, nemuritorulu bardu dela Mircesci, In totu tempulu, catu se servi mds’a, music’a gardei intona felurite piese, ce intrama veseli’a me- seniloru. De odata unu semnalu se dete, si dspetii ridi- candu-se in pecidre, venerabilulu presiedinte portă unu toastu pentru Mariele Loru Domnulu si Ddmn’a, si, in acelasîu timpu, pentru dspele serbatoritu Va- sile Alesandri. Cuvintele primului magistrata ala tierei fura primite cu vii aclamatiuni. Ministrulu instructiunei publice multiami presie- dintelui, in numele Mariiloru Loru, prin aceste cu- vinte : „Domniloru, in numele Augustului nostru Dom- nitoriu, multiamescu onor. Presiedinte, cum si între- gului comitetu, pentru urările ce au adusu Măriei Sale Domnitori ului. „Domniloru ori candu societatea romana serbdza triumfulu unei idei, ori candu societatea romana pune hain’a de serbatdre si sacrifica geniului sciintiei, M. Sa Domnitoriulu este de fatia si inpartasieste cu noi sdrtea bucuriei si a fericirei ndstre a tuturoru. „In comunicarea unoru asemenea nobile simtie- minte, eu redicu si inchinu paharulu meu in sena- tatea, ondrea si glori’a ne-peritdre a poetului romanu, care, cu o scânteie a geniului seu, a luminatu par- nasttlu latinitatiei, si din acdsta lumina splendida a reflectata o radia pe dulcea ndstra Românie! Mărire si glorie poetului nostru V. Alesandri!" Aceste cuvinte, pronuntiate cu glasu poteruicu, provocara o salva de aplaose si aclamatiuni. Indata după acdst’a, Domnulu Vasile Alesandri pronunția aceste cuvinte, priimite cu o viua însuflețire. „Toastulu care mi-a fostu presentatu de d. pre- siedinte alu acestui banchetu, me ondrddia cu atatu mai multu, că este presentatu in numele d-vdstra si de primulu magistratu alu tierei ndstre. Ve multiamescu din fundulu ânimei, si totu-odata aducu multiamirile mele dlui ministru de culte, care in numele Mariei-Sale Domnitoriului, a bine-voitu a me felicită. Domniloru, candu amu înaintea mea, împrejurulu meu, pe representantii inteligintiei romane, ai sciintiei, ai patriotismului si ai bravurei; candu privescu dea- supra ndstra farmeculu rapitoru alu gintei latine; atunci eu dicu o vorba romandsca: candu D-dieu voiesce, movil’a se face munte, si D-dieu a binevoitu se’si arunce ochii asupra ndstra! înainte dara, d-loru, că-ci D-dieu este cu noi!! Redicu acestu toastu la prosperitatea României si la solidaritatea popdraloru de ginte latina!* D. ministru de resbelu saluta după acdst’a pe bardulu „Horei dela Griviti’a" si-alu lui “Penesiu Curcanulu," in numele armatei romane, cu aceste cuvinte: „Domniloru, portu acestu toastu in senatatea ilustrului nostru poetu, care a cantatu asia de bine si cu asia de mare succesu viteji’a armatei romane. „Penesiu curcanulu,* „Sergentulu," etc., voru remanea neșterse in ânim’a armatei romane. Se traiasca iubitulu si marele nostru poetu Va- sile Alesandri!" D. Alesandri respunse astfeliu: „Domniloru, suntu fericita că amu cantatu ar- m'at’a romana, si că ea a intielesu pe iubitorulu ei poetu. Astadi, amu fericirea a vedea armat’a la unu banchetu lipsitu de dușmani, de fdme si de miseriile ce au suferitu la banchetulu mortalu alu lupteloru de peste Dunăre. Suntu fericita că, la acestu ban- chetu, potu se ve spunu că toastulu d-vdstra ilu con- sidera că unu toastu fratiescu, căci spad’a si lir’a suntu sorori. Spad’a inspira pe poeți si ventulu ei face a vibra poternicu cdrdele lirei, atunci candu ea iese din tdca pentru onorulu si neaternarea tierei. Astfeliu, suntu ferici tu si mândru că-amu potutu da armatei ndstre omagiulu, care i l’a datu nu nu- mai tidr’a, dar’ Europ’a intrdga. Redicu dara acestu toastu in onorulu dstei ro- manești !“ După aceste toasturi, dre-cumu oficiale mai ur- mară cateva, pe cari amu potea se le numimu mai propriu discursuri, si pe cari le damu astadi inresumatu. — 159 — Astfeliu fu discursulu cetitu de d. V. A. Urechi», care făcu istoriculu conservară limbei naționale, si, comparandu cărțile romanesci din secolulu trecutu cu acele ale secolului ce strabatemu, închina toastulu seu pentru marele poetu, care a datu tierei sale cea mai importanta carte naționala: poesi’a poporala. D. B. Boerescu, luandu apoi cuventulu, dise că, precumu Lucretiu comparase pe Omenii sciintiei si ai literaturei cu alergătorii din anticitate, totu asia potemu si noi compara pe dmenii noștri de sciintia cu niște alergători. Secolele au portatu numele dme- niloru cari s’au distinsu; astfeliu se numește secolulu lui Augustu, alu lui Alesandru, alu lui Leon X, alu lui Ludovicu XIV. Pe Alesandri Romani’a nu ’lu considera numai ca pe bardulu ei, dara ca pe unu poetu superioru, care a lucratu la mersulu civilisatiunei sale, la sporirea ideiloru de sciintia si la desvoltarea unoru idei înalte politice, dandu impuisiune aceloru simtieminte de patriotismu, care făcu fal’a natiunei. Elu fiindu nascutu poetu, intrunesce art’a cu sciinti’a, si a lucratu nu numai că poetu la mersulu ideiloru de cultura si civîlisatiune a natiunei, dara a conlu- crată si la o direcțiune a ndstra politica. De aceea Alesandri. are unu indoitu meritu. Terminandu, d. Boerescu închina asemenea toastalu seu in ondrea si pentru senatatea lui Vasile Alesandri. D. C. Esarcu atinse apoi cateva idei din cele mai importante. D sa a aretatu că de aici inainte numele lui Alesandri ia locu pe langa numele poe- tiloru celoru maii ai Europei. D-sa a aretatu ch na- țiunile nu traiescu si nu devinu ilustre in lume, de- catu prin dmenii loru cei mari, cari suntu pentru dinsele ceea ce monumentele cele mari suntu pentru orasie. Aceste monumente le anuntia de departe, atrage asupra loru privirile tuturora, le face cunos- cute in lume, si străinii din tdte tierile vinu cu sim- patia spre a le visita. Națiunile fara dmeni mari suntu ca acele mise- rabile burgude, cari, fia catu de întinse si de popo- rate, dara neavendu monumente de arta, remanu ne- cunoscute in lume. D-sa, vorbindu in contra tendintiei materialiste, ce petrunde societatea si mai cu șdma junimea ndstra, a consideratu manifestatiunile, ce de pretutindeni se făcu poetului Alesandri, ca o protestatiune in contra aceștei tendintie. A facutu apologi’a poesiei, înaintea careia se înclina astadi tdta tier’a, dmenii cei mai positivi din tdte partidele, si a atrasu atențiunea a- supra toastului dlui ministru de resbelu, constatandu cumu forti’a materiala aduce omagiu poesiei si ideiei abstracte. D-sa a aretatu in urma, că glori’a militară nu se gravdza in memori’a generatiuniloru viitdre, de- catu prin poeți, cari au cautat’o si imortalisato. D. Dim. Sturdza pronunția după acdst’a unu discursu, alu cărui obiecta era totu Alesandri. „0 singura gândire, dise d-sa, o singura cugetare dom- nește intre noi. Ea'este personificata in Vasile Ale- sandri.* Apoi facil istoriculu interesanta alu luptei generatiunei betrane, si închină toastulu in senatatea lui V. Alesandri, representantulu generatiunei, careia ii datorimu independinti’a patriei, reînvierea natiunei ndstre. Mai rosti apoi d. dr. Marcovici cateva cuvinte, in numele dmeniloru de sciintia, si după acestea tdte, in tine d. Vasile Alesandri, înconjurata cu iubire si veneratiune de toti mesenii, dise aceste cuvinte, con- duse in salve de aplause si aclamatiuni: „D-loru, a fi poetu, este favdrea sdrtei; inse a fi poetu aclamata, imbratiosiatu in gradulu cumu ’mi a fostu datu mie; a fi poetu, care in cursulu viatiei sale se fia încoronata: acds’a este o favdre din cele mai rari pe lume. Acdst’a imi inmandreste sufletulu si me face a fi recompensata de tdte lucrările viatiei mele. Acumu, d-loru, tdte aceste laude, tdte aceste cuvinte frumdse, cari au fostu rostite, tdte aceste simtieminte patriotice, ce esprimati, dati’mi voia se nu iau din ele decatu o mica parte si celelalte se le revarsu catra tidr’a mea, catra Romani’a, că-ci ei suntemu datori, d-loru, cu totu ce ne bucura ai ne interesdza. Romania a fostu ca o făta de imperatu din po- veste: perduta in cenușia căminului, remasa in uitare, in catu ea singura se întreba: sunt eu dre fdta de imperatu? Fivoiu eu dre sorora imperateseloru? Dete Dumnedieu si vine odata geniulu dreptatiei, oria de mana pe acdsta făta de imperatu o preambla pe cam- pulu de resboiu, si o vede că este demna fiica de imperatu; asia ’i spune geniulu dreptatei; atunci a- cdsta fdta de imperatu începe a intielege că este vitîa vechia, si atunci se duce se caute palatulu si famili’a regale. Singura mea gloria este, că amu intalnit’ozin cale si mi-a ajutata Dumnedieu de amu potutu se deschidă usi’a palatului. — Acest’a este meritulu meu. — Fdt’a a intrata in palatu; unu singura cuventas a disu, si indata sororile sale o au recunoscuta, după chipulu ei celu nobile si imperatescu, că a intrata o sora, si atunci tdte au strins’o in bratie si au disu: de acumu inainte ești sorora ndstra si vei fi totu asia de susu ca si noi. D-loru, acdst’a este serbatdrea si bucuri’a mea cea mai mare, candu astadi vedemu pe fdt’a impe- ratului in palatulu ei celu vechiu, in famili’a ei cea imperatdsca. Revinu acumu la mine, si ca se terminu, voiu se porta unu toasta colectiva, la toti romanii, cari, cu ochii tientiti la viitoriulu patriei, sciu a lasă de o parte dusimaniile! Redicu unu toasta d-voastra, dloru, cari ’mi ati facutu o primire atatu de strălucită* si totu odata re- dicu unu toasta la societatea limbeloru romane dela Montpellier, care a motivata acdsta serbatdre natio- tiouala, si care a recunoscuta: că națiunea romana este demna fiica a G-intei Latine 1“ Subtu impressiunea dulce a acestora cuvinte adu- 27* . . I — 160 — s, narea se sparse pe la orele 11 */₄ ducendu fia-care cu sine suvenirea unei seri, care nu se dă uitarei, după cumu uitare nu se va da in veci aceluia, care a legatu numele seu atatu de strânsu de numele na- tiunei sale, menita a nu peri nici odata !.... — B. Cateva scene din dram’a „Don Carlos“ alui Fr. Schiller ; ' (Fine.) V Scen’a X. Regele si marchisulu Posa. (Cestu din urma indata ce zărește pe regele ’i merge înainte, ingenunchie, se ridica si apoi fara se arate vre-o confusiune se postesa înaintea lui.) Regele (uitanduse la elu cu o căutătură plina de mirare). Asiadara deja ai vorbitu cu mine? Marchisulu. Nu. Regele. Voi v’ati castigatu merite pentru cordn’a mea. Pentru ce evitati recunoscinti’a mea? In memori’a mea se precipițdsa dmeni multi. Atotusiiutoru este numai unulu. Era datorinti’a Vdstra se solicitati ochiulu regelui. Pentru ce nu o ati facutu? Marchisulu. D’abea suntu doue dile, Sire, de candu m’amu reintorsu in regatu. Regele. Mie nu ’mi place se fiu debitoriulu serviloru mei. Cere ’mi o gratie. Marchisulu. Eu me bucuru de favorulu legiloru. Regele. Acestu dreptu ’lu are si asasinulu. Marchisulu. Cu catu mai multu paciniculu cetatidnu! Sire eu suntu multiumitu. Regele (pentru sine). Pe D-dieu! multu sentimentu de sine si unu curagiu temerara. Dara acestea erau de asteptatu. — Mândru ’mi place mie Spaniolulu. O suferu cu plăcere si atunci, candu spum’a trece preste marginea vasului. După cumu amu auditu Voi ati iesitu din serviciulu meu? Marchisulu. M’am retrasu pentru ca se făcu locu unui mai capabile ca mine. Regele. Regretu acdsta. Ddca astfeliu de capete serbdsa, câta pierdere pentru Statulu meu. Pdte că Ve temeti se nu greșiți acea sfera, ce este demna de spiritulu Vostru. Marchisulu, Oh nu! Sunt convinsu, ca espertulu cunoscetoru de suflete omenești, ce este elementulu seu, esercitatu, va fi cetitu la prim’a vedere, ce ’i pociu eu valora si ce nu. Simtu cu cea mai profunda recnnoscintia, grati’a pe care Majestatea Vdstra o incarca asupra mea prin acdsta opiniune orgolidsa. Inse — (Elu se oprește). Regele. Voi reflectati? Marchisulu. Eu sunt — trebue se marturisescu, Sire, — in momeutulu acesta nepreparatu a inbraca in cuvintele supusiilui Vostru, aceia ce am meditatu ca cetatidnu alu acestei lumi. Fiinducă atuncea, Sire, candu m’am dispensatu pentru totu-ddun’a de cordna, me creddmu liberu si de necesitatea de a ’i comunica motivele acestui pasu. Regele. Atatu suntu de slabe acele motive? Voi pdte Ve temeti se nu riscati prin acdsta? Marchisulu. Ddca mi se va oferi tempu, pentru ca se le de- secu, Sire, — celu multu viati’a. Adeverulu inse ’lu" voiu espune, ddca ’mi veți refusa acestu favoru. ’Mi remane se alegu intre disgratia si despretiulu Vostru — ddca trebue se me decidu, apoi mai bine prefera se me departesu din ochii Voștri ca culpabilu, decatu ca unu nebuou. Regele (în așteptare). Ei bine? Marchisulu. Eu nu pociu se fiu servulu principiloru. (Regele ’lu privește cu uimire). Sire, eu nu voiesce se insielu pe cumparatoru. Ddca me aflati dernnu a me posta, atunci voiti numai fapta premeditata. Voi cereți dela mine numai bratiulu si curagiulu meu in lupta, nu- mai capulu meu in consiliu. Nu faptele mele, ci aprobarea ce voru intempina la tronu se fia scopulu finalu alu fapteloru mele. Pentru mine inse virtutea/ ’si are valdrea sa proprie. Fericirea pe care monar- chulu o ara sădi prin bratiulu meu, o asiu crea eu însumi si asiu avea bucuria si alegerea proprie, ceea ce aru trebui se’mi fia numai datorintia. Si este dre acdsta opiniunea Vdstra? Poteti Voi suferi in crea- tiunea Vdstra creatori streini? Eu inse se me de- gradesu la rolulu unei dalte, candu asiu potea fi ar- tistulu? — Eu iubescu omenimea si ii monarchiî nu’mi este permisu a iubi pe altu-cineva, decatu numai pe mine insu’mi. — 161 — Regele. Arddrea acdsta este landabila. Asiu voi se faca bine. Modula cum l’ati face Voi aru fi egalu pentru patriotu ca si pentru iutieleptu. Cautati unu postu in regatulu meu, care Ve aru îndrepta a satisface acestui impulsu nobila. Marchisulu. Nu aflu nici unulu. Regele. Cum? Marchisulu. . Aceea ce Majestatea Vdstra voiti a respandi prin man’a mea — este ea dre aceea fericirea omendsca? — Este ea dre aceeași fericire, pe care o dorește purulu meu amoru muritorilorn ? In fati’a acestei fe- riciri majestatea aru tremura. — Nu! Politic’a cordnei au creata o fericire noua — o fericire pe care este inca destulu de bogata ca se o pdta inparti si in ânim’a omendsca se mai afla impulsiuni noua ce s’aru potea lapta cu acesta fericire. Pe monedele sale ea intipareste adeverulu, acelu adeveru pe care’lu pdte suferi. Suntu proscrise tdte celelalte timbre, care nu sdmana cu acela. Dara aceea ce pdte fi multia- mitoru pentru cordna — este dre destulu si pentru mine? ’Mi este dre permisu se ’mi vefidu amorulu meu de frate pe pretiulu umilirei fratelui meu? ’Lu pociu eu crede fericitu — mai ’nainte de a ’i fi per- misu a cugeta. Nu me alegeți pe mine, Sire; pentru ca se respandescu o fericire pre care ni-o bateti ase- menea monedei. Trebue se refusu a inparti aceste timbre. — Eu nu pociu se fiu servulu principiloru. Regele (incatuva iritata.) Voi sunteti unu protestanta. Marchisulu (după 6resi care gândire.) Crediuti’a .Vdstra. Sire, este si a mea. (După o pausa.) Sunt reu intielesu. Acdsta au fostu de ce me temdmu. Voi vedeți desvelite prin man’a mea secre- tele majestatii. Cine Ve pdte garanta, ca ’mi va fi inca sacru, aceea ce au incetatu a me infiora? Eu suntu periculosu, fiindu ch amu cugetată asupra mea. Nu suntu periculosu, regele meu. Dorintiele mele se voru vesteji aicea. (Pune man’a pe pieptu.) . Ridicu- Idsa turbare a inovatiunei, care nepotendu’si frânge lantiurile de totu, ’si mărește greutatea loru, nu ’mi va infierbenta nici odata sângele. Secolulu acesta nu este coptu pentru idealulu meu. Eu traiescu, ca unu concetatidnn alu acelora, cari voru veni după acdsta. Se pdte ca o imagine se tulbure liniștea Vdstra? — O singura suflare a Vdstra si ea s’au stinsu. ₐ Regele. Sunt eu celu dintaiu, care Ve cundste din par- tea acdsta? Marchisulu. Din acdsta — da! Regele (se sc61a, face cativa pași si se oprește înaintea marchisului. Pentru sine.) Nou de nu alta, este celu puci nu tonulu acesta. Lingușirea se obosește. Imitarea degraddsa pe unu barbatu de spiritu. — Eta aci o proba si din estre- tnulu celalaltu. Pentru ce nu? Aceea ce surprinde ren- sieste. — Deea Voi calculati astfeliu, bine, atunci voiescu se me prepara pentru unu nou serviciu de cordna. — Pe spiritulu celu tare — Marchisulu. Eu audia, Sire, catu de inferioru. catu de vilu cugetați Voi despre demnitatea omendsca. Voi vedeți chiaru si in limbagiulu unui omu libera numai in- trig’a artificidsa a unui adulatoru si mie^mi se pare . ch sciu cine Ve indreptatieste la acdsta. Omenii V’au ' constrensu la acdsta. Ei au renuntiatu de buna voia la nobletia loru, de buna voia s’au degradata pe acdsta trdpta umilitdre. Inspaimentati ei fugu de fan- tom’a propriei lora mărimi interidre, le place miseri’a. loru, ’si inpodobescu prin o prudentia lasia lantiurile loru si virtute se numește aceea de a le sti purta ) cu convenientia. Astfeliu ati primita Voi lumea. Ast- feliu o au ereditatu marele Vostru părinte. Cumu ati potea Voi stima dmenii in acdsta trista matilatiune., Regele. Cevasi adeveru aflu in cuvintele acestea. Marchisulu. Inse durere! Pentru ch atuncea, candu ati schim- batu pe omu din man’a creatoriului in creatura ma- niloru Vdstre, facendu-ve D dieulu acestei din nou * turnatei creaturi — ati uitatu un’a: Voi insive ati remasu totu omu — omu din man’a creatoriului; Ati continuata si de aci înainte a suferi si a dori ca unu muritonu. Voi aveți lipsa de compătimire — inse unui Dieu pdte cineva numai se ’i sacrifice — se tremure — si se ’lu impldre! Schimba regre- tabila! — După ce ati degradata pe omu la instru- mentala Vostru instrunatu, cama pdte cineva se fia in armonie cu Voi? Regele. Pe D-dieu! Elu me misica pana la sufletu! Marchisu\u. Inse pentru Voi acestu sacrificiu n’are nici o valdre. Pentru aceea si sunteti uniculu — propri’a Vdstra specie — cu pretiulu acesta sunteti unu Dieu. Si aru fi unu ce teribila, ddca acdsta nu aru fi asia — ddca cu pretiulu acesta, pentru fericirea a milidne de muritori calcata in pecidre nu ati fi profitată .ne- mica! Ddca libertatea aru fi unica, ce aru potea edee dorintiele Vdstre? ‘— Ve rogu se me conge- diati, Sire. Obiectulu meii me duce prea departe. — 162 — Ânim’a ’mi este plina — si tentatiunea prea poter- nica standu in fati’a unicului omu, caruia ’i-o asiu potea descoperi. (Contele Lerma intra si vorbește cateva cuvinte in secreta cu regele. Acesta ’i face unu semnu se se departese si remane in positi’a de mai ’nainte.) Regele (catra marchisu după ieșirea lui Lerma). Vorbește pana la fine! Marchisulu (după o pausa). Sire! Eu simtiu — intrig’a valdre. Regele. . Sfirsieste! Marchisulu. Sire! Nu de multu m’am reintorsu din Flandra si Brabantu. — Atatea provincii bogate si inflorinde! Unu poporu vigurosu, mare si chiaru unu poporu bunu — si tata alu acestui poporu! Acdsta ’mi di- c6mu trebue se fia unu ce divinu! — Candu deodata amu data preste oseminte de omu arse — (aicea face o pausa; ochii ’i suntu fiesati asupra regelui, care se încerca a’i intârce privirea, inse estaziatu si confusu privește la pa- mentu.) Aveți dreptate! Voi trebue se o faceți. Inse inpregiurarea ca Voi poteti face aceea despre ce sunteti convinși că trebue se se faca, acdsta m’au umplutu de-o admiratiune infioratdre. Pacatu, că victim’a ce se rostogolește in sângele seu este prea pucinu apta se intonese unu imnu de lauda sacrifi- catoriului seu. Pacatu că numai dmenii, dra nu fiintie de o natura mai sublima — scriu istori’a lumei! — Secoli mai blandi voru urma tempuriloru lui Filipu. Ei voru aduce o prudentia mai toleranta si fericirea cetatianulu va umbla atuncea inpacata cu majestatea suverana; avarulu Stătu va pretiui mai bine pe fii sei si necesitatea va fi mai umana. Regele. Candu cugetați Voi, că voru sosi acei secoli mai umani, tremuratamu eu inaintea blestemului celui presinte? Privește in giurulu Spaniei mele. Aicea fericirea cetatianului infloreste intr’o pace nici odata inuorata si pacea acesta o acordesu si Flamendiloru Marchisulu (cu înfocare). Pacea unui mormentu! — Si Voi sperati se ter- minati ceea ce ati inceputu? Sperati se inpiedecati matur’a transformare a cristianismului, a inpiedeca primavar’a generala, care întinerește figur’a lumei? Voi voiti uniculu in tdta Europ’a se ve aruncati asu- pra rdtei destinului lumei, ce rotește necurmatu cu t6ta forti’a? A o prinde cu bratiu omenescu de spi- tiele sale? Nu o veți face! Mii au fugitu deja voioși si miseri din tierile Vdstre. Cetatianulu acela, pe care l’ati pierduta pentru credinti’a sa au'fostu celu mai nobilu. Elisabeta primește pe fugari cu bratiele de mama deschise si Britani’a infloreste poternicu prin artele tierei ndstre. Abandonata de diligenti’a noiloru creștini Grenada jace pustie si Europ’a plina de bucurie privește pe inamiculu seu, cumu sangercsa din ranele pe care elu insusi si le au facutu. (Regele este misicatu, marchisulu observa acesta si inaintdsa cativa pași spre elu.) Voi voiti se sădiți pentru eternitate si semenati mdrte. O creatiune astfeliu fortiata nu va supravietiui spiritulu creatoriului seu. Ati creatu in- gratitudine! — inzadaru v’ati luptatu atatu de crân- cena in contra naturei, inzadaru ati consacratu o viatia sublima si regăsea si atatea virtuti regești unoru proiecte destructive. Omulu este mai multu decatu ati crediutu Voi că este. Elu va rupe lantiurile unui somnu lungu si si va reclama drasi sacrulu seu dreptu. Numele Vostru ’lu va pune intr’o categorie cu acela alu unui Nero si Busiris si — acesta me d<5re, pentru că Voi ati fostu bunu. Regele. Cine Vau asiguratu asia de multu despre aedsta ? Marchisulu (cu infocare). Da, pe Atotuputintele! Da — da — o repeta. Redatine aceea ce ne ati luata. Lasati marinimosu asemenea celui Potinte, se curgă fericirea omendsca din cornulu Vostru de abondantia. — Spirite se cocu in creatiunea Vdstra. Redatine aceea ce ne ati luatu. Deveniti din milidne de regi, unu rege. (Se apropie cu indrasnela de elu, ficsandu’lu cu priviri sigure si înfocate). Oh! de ani potea flota pe budiele mele elocenti’a tuturora acelora mii ce suntu partasi ai acestei <5re sublime, a ihvapaia in flacar’a aceea radia pe care o zarescu in ochii aceștia! — Renuntiati la acesta apoteosa, ce ne nimicește. Deveniti modelulu eternului si alu adeverului pentru noi. Nici odata — nici odata nu au avutu Unu muritoriu atata, pentru ca se ’lu p<5ta intrebuintia intr’unu modu asia de divinu. Toti regii Europei respectdsa numele spaniola. Premergeti regiloru Europei. O trăsătură de p6na a acestei mani si pamentulu este de nou creatu. Datine libertatea cugetarei. (Se arunca la peciorele regelui). Regele (surprinsu cu fati’a intorsa, după aceea intorcenduse 6rasi spre marchisu) Ce fantasta singulara! Dara — redicate — eu — Marchisulu. Priviti in giurulu Vostru, la admirabil’a sa na- tura! Ea este fundata pe libertate — si catu de bo- gata este ea prin libertate. Elu, sublimulu creatoru, arunca vermele intr’o picătură de rdua si mai permite inca arbitrariului se se rasfetie in spacinrile mdrte ale putregîunei. Catu de augusta si miserabila este crea- tiunea Vdstra! Murmurulu unei frundie infiordsa pe stapanitoriulu crestinatatii. Voi trebue se tremurati inaintea fia-carei virtuti. Inse acela — pentru ca se nu tulbure incantatdrea infatisiare a libertatiei — prefere mai bine se lase ca oribil’a armata a reului se mugdsca in universulu seu — pe elu, pe artista nu’lu poți zări, modesta elu se învelește in legi eterne. Pe acestea le vede spiritulu celu liberu nu pe elu. Pentru ce unu D-dieu? ’si dice elu; lumea ’si este — 163 — de ajunsu. Si devotiunea nici unui creștinii nu l‘au glorifica tu mai multu ca injuria acestui spiritu liber u. Regele. Voiti Voi se întreprindeți in Statele mele o co- piare a acestui modelu sublimu in mortalitate. Marchisulu. Voi singuri, numai Voi poteti acesta. Cine al- tulu? Consacrati forti’a de regentu fericirei popdra- loru pe care — ah, atatu de multu o au usuratu majestatea tronului — restabiliti din nou nobleti’a pierduta a omenimei. Cetatianuiu se fia drasi aceea ce au fostu mai ’nainte — scopulu cordnei, se nu fia legatu prin alte oblegaininte, decatu numai prin egalu respectatele drepturi ale confratiloru sei. Atuncea candu omulu ’si va fi redata sie insusi, redesteptatu fiindu la consciinti’a valdrei sale — candu voru creste mandrele virtuti ale sublimei libertăți — atunci, Sire, candu Voi veți fi prefacutu propriulu vostru regatu, in celu mai fericitu de pe lumea acesta — atuncea este de datori’a Vdstra se cuceriti lumea intriga. Regele (după o pausa lunga). V’amu ascultata pana la sfirsitu — vediu, ch cu totulu altfeliu se depinge lumea in eapulu acesta, decatu ca de ordinara in capete de dmeni—si nici nu vreau a Ve supune unei mesuri streine. Eu suntu primulu caruia ’i-ati descoperita interiorulu Vostru. O credu, pentru că o știu. Pentru acesta înăbușire a unora astfeliu de idei înfocate, si retacute pana in diu’a acdsta, — pentru acdsta prudentia modesta, june barbatu, voiescu se uita ca le amu aflatu. Ri- dicate. Voiescu se combătu pe junele, care s’au pre- • cipitatu, nu ca rege, ci in calitate de barbatu inca- runtitu. O voiescu pentru că o voiescu — astfeliu dara aflu, ca insusi veninulu se pdte nobilita in na- turi necorupte spre unu scopu mai bunu — inse pa- zestete de incvisitiunea mea. — ’Mi aru parea reu. Marchisulu. Intr’adeveru ? S’aru potea asia ceva? Regele (pierduta in contemplarea sa.) Eu n’amu vediutu nici odata unu astfeliu de omu. ;— Nu! nu, marchisule! Ești prea severa. Eu nu voiescu se fiu unu Nero. Nu voiescu se fiu — fatia cu Voi. Nu va seca subtu mine tdta fericirea. Vouă insive se Ve fia permisu înaintea ochiloru mei se fiți si de aci ’nainte omu. M&rchisulu (cu iutiela). Dara concetatienii mei, Sire ? — Oh! eu nu amu solicitatu pentru mine, nu voiamu se pledesu caus’a mea. Si supusi Voștri, Sire? Regele. Si ddca stiti atatu de bine in ce modu me va judeca posteritatea se invetie, deci ea dela Voi cumu amu tractatu cu dmenii, candu amu aflatu vre-unulu. Marchisulu. Oh! celu mai justu dintre regi se nd se faca dintr’odata celu mai injusta — in Flandra Vdstra se afla mii de inși mai buni ca mine. Numai Voi — fia’mi permisu a o mărturisi liberu, mare rege — Voi vedeți subtu acdsta imagine blanda, pdte pentru prima dra libertatea. Regele (cu o seriositate blanda). Nici unu cuventu mai multu despre acestu obiecta, june barbatu. — Eu știu, ca vei cugeta altfeliu candu vei cundste pe omu asia ca mine. — Dara nu ’mi ara placea se te fi vediutu pentru ultima data. Cumu se făcu, ca se te deoblegu? Marehisulu. Lasati-me astfeliu precumu suntu. Ce valdre asiu potea avea pentru Voi, Sire, chiaru si candu m’ati corumpe? Regele. Acestu orgoliu nu ’lu pociu suferi. De adi încolo vei fi in serviciulu meu — nici o replica! Eu o voiescu. (După o pausa). Dara cumu? Ce voiamu eu? Nu au fostu dre adeveru, aceea ce voiamu? Si aci aflu ceva si mai multu — Voi m’ati descoperita pe tronulu meu, marchisule. Nu si in famili’a mea? (Marchisulu se pare că meditesa). Te pricepu. Inse — si ddca asiu fi din toti parintiî celu mai nefericitu, nu pociu dre se fiu fericitu ca consotiu? Marchisulu. Ddca unu fiiu plinu de sperantie, ddca posesiunea celei mai amabile soție oferescu unui muritoru titluri la acestu nume, apoi Sire, Voi sunteti cela mai fe- ricitu prin ambele. Regele (cu fati’a întunecata.) Nu! eu nu suntu fericitu! Si ca nu o suntu n’amu simtit’o nici odata mai profunda ca tocmai acuma. (Se uita cu o privire trista la .marchisulu.) Marchisulu. Principele cugeta nobilu si bine. Eu nu l'amu aflata nici odata altcumu. Regele. Eu inse l’amu aflatu si aceea ce’mi au răpită ela nu ’mi o pdte recompensa nici o cordna — o regina atatu de virtudsa! Marchisulu. Cine pdte cutedia acdsta, Sire! Regele. Lumea! Calomnia! Eu insu’mi! — aci suntu probe, care o condamna in modu necontestabilu; mai esista inca si altele, care me inddmna se presupună cele mai teribile — inse marchisule — ’mi vine cu greu, fdrte cu greu a crede chiaru si numai una din ele. Cine o acusa? Ddca ea aru fi potutu fi in — 164 — stare se se desonorese atatu de multu, oh, cu catu mai multu ’mi este mie permisu atuncea a crede, eh o Eboli calomniasa. Nu este dre fiiulu meu si densa persecutata de cleru? Si nu știu eu dre că Alba clocește resbunare? Soti’a mea valordsa mai multu decatu ei toti. Marchisulu. Sire! Mai esista inca unu ce in sufletulu unei femei, care este mai pre susu de ori ce aparintia si mai pre susu de calomnie — si acdsta este: virtutea femeidsca. Regele. Da acdsta o dicu si eu. A cadea atatu de adencu precumu o acusa pe regina, costa multu. Asia de lesne, precumu aru voi se me faca se credu, nu se rupu legaturile sacre ale căsătoriei. Marcbisule, Voi cundsteti pe omu. Unu astfeliu de barbatu ’mi au lipsitu mie de multu. Ești bunu si veselu si to- tuși cunoști pe omu — pentru aceea te amu alesu. Marchisulu (surprinsu si speriata). Pe mine, Sire? Regele. Ai stătu inaintea suveranului si nu ai cerutu ni- micu. — Acdsta este nou pentru mine — Voi veți fi dțeptu. Passiunea nu va rătăci ochiulu Vostru — atasiative pe langa fiiulu meu, scrutați anim'a re- ginei. Voiescu se Ve tramitu plenipotcnti’a ca se ’i poți vorbi in secretu. Deocamdată vei fi siambelanulu meu — si acumu te poți duce! (Trage de unu clopotielu). Marchisulu. Pociu se o făcu cu o sperantia realisata? — Atuncea diu’a acdst’a va fi cea mai frumdsâ a via- tiei mele. Regele (’i intinde man’a spre sărutare). Ea nu va fi pierduta intra mea. (Marchisulu se redica si iese. Contele Lerma intra.) Cavalerulu va intra de aici ’nainte fara se fia auuntiatu. (Finea actului alu III-lea.) I. G. B ari tiu. Somnuambulismulu. După Dr. W. C. Somnulu nu ne coprinde dintr’odata, ci elu vine treptatu; spiritulu ametieste si numai după unu tempu dre-care elu trece in starea unui repaosu completu. Incetulu cu incetulu cunoscintiele simtiuriloru ndstre începu a dispărea un’a după alt’a si numai in som- nulu adencu si fara visuri incdta cu deseversire ra- porturile intre lumea sensuala esterna si intre sufle- tulu nostru. In starea acdsta omulu este lipsitu de simțire si numai batai’a ânimei si respiratiunea pro- bdsa viati’a. După ce prin somnulu primu amu datu naturei tributulu pe care ’lu reclama dela noi, in- cepemu a ne reveni pucinu cate pucinu. Corpulu remane inca iu nemisicare, inse spiritulu incepe a fi activu prin inpressiunile pe care ii le comunica sensurile si astfeliu in fine suntemu transpuși in lu- mea fantasiei — incepemu adeca a visa. Acuma dintr’odata ne aflamu intr’o inpregiurare, intr’o situa- tiune dre-care, fara ca se ne potemu da contu că cumu amu ajunsu acolo. Fara de veste ne simtimu tranferati diutr’o situatiuue in alta si lipsindu-ne le- gătură logica nu intielegemu nemicu diu totu lucrulu, pentru ca in visu este activa numai forti’a imagina- tiunei, fantasia dra nu rațiunea. Visulu nu ia in con- siderare nici spatiulu nici tempulu, nici causa, nici efectulu, ci in elu domnește numai intemplarea si confusiunea. Cate-odata aceea confusiune este asia de mare, in catu insusi in visu stimu că numai vi- samu si devenindu niște observatori passivi ne des- partimu de imaginile fantasiei ndstre. Adesea inse visurile ndstre iau forme fdrte regulate; obiecte care ne au ocupatu preste di, aparu apoi si ndptea in somau inaintea Eu-lui nostru internu; in somnu noi lucramu la deslegarea de probleme si nu arareori se ,intempla ca in visu cursulu ideiloru ndstre se fia asia de logicu, incatu visandu terminamu aceea ce tredi fiindu nu amu potutu face. Candu adeverat’a imaginatiune s’au stinsu, spi- ritulu pdte se lucredie neinpiedecatu; acei factori in- firmatori si distractori la a caroru influintia este es- pusu in tredi’a sa, acuma au incetatu de a’lu inpres- siona; fantasi’a au castigatu unu campu liberu si in starea acdsta ni se intempla că facemu poesii, că compunemu melodii de a caroru esecutare sdu ter- minare desperaseramu pe candu ne aflâmu destepti. In chipulu acesta isi termina renumitulu componistu Farini „Sonata sa diabolica." Preste di densulu se trudise fdrte multu pentru ca se o termine, inse era inzadaru si obositu adormi cu idea la ea. In somnu ii apare diavolulu si ii promite a ii termina sonata, ddca in schimbu isi va testa lui sufletulu seu. Farini se invoieste si diavolulu ii esecuta pe violina in modu admirabile incheierea sonatei sale. Componistulu se destdpta si ficsdsa pe charthie melodiele pe care le audise visandu. Esemple de asemenea ecsista inca multe. Vivacitatea visului pdte fi inca si asia de mare, incatu dormindulu se isi parasdsca aștern utulu si se continue lucrările sale intrerupte. Memoria, indati- narea si imaginatiunea jdca si in somnuambulismu ca si in ori ce altu visu rolulu principalu si numai acestoru trei factori este de a se ascrie siguranti’a cu care celu-ce sufere de somnuambulismu isi con- tinudsa lucrările intrerupte. incepe altele de nou, sdu întreprinde preumblările sale nocturne. Diferinti’a ce este intre somnuambulismu si intre visulu simplu, consiste numai in aceea, că somnuambulistulu reali- sdsa aceea ce au visatu, in tempu ce visatoriulu nor- malu se ocupa numai cu imaginele fantasiei sale si 165 — se crede pusu in situatiuni in care elu in realitate nu se afla de locu. Aparinti’a enigmatica a somnuambulismului se observdsa mai desu in etatea junetiei mai inaintate. In starea aceea dormindulu de ordinara se destdpta după primulu seu somnu adencu, se inbraca si isi reîncepe lucrările sale întrerupte. Totu cu aceea si- gurantia elu se reintdrce la patulu seu si in dimindti’a urmatdre elu nu conservdsa nici o suvenire a celoru petrecute preste ndpte. Somnuambuli de categoria acestora suntu inocenti, ei nu isi causdsa reu nici loru si nici altora. Decisiunile pe care le luasera ei in stare deștepta, ideile care le veniră in decursulu lucrariloru ii urmărește si in visu si inpressiunile, care li se întipăriră in memori’a loru ii influentidsa si in starea loru lipsita de cunoscintia. Ei au inpusu fortiei loru imaginative unu dresicare gradu de elas- ticitate, care apoi se manifestdsa, candu vointi’a libera coprinsa de somnu nu este in stare a se opune si atunci dormindulu lipsitu de vointia, urmdsa unui im- pulsu, unei deeisiune pe care elu o luase inca fiindu desteptu. Suvenirea unora lucruri anumite ’lu preo- cupa si in visu si ’lu redica din asternutu; coprinsu de ilusiunea suvenireloru sale, incepe a umbla si a vorbi si pentru ca elu se faca acestea n’are necessi- tate nici de rațiune si nici de vointia libera. Lucrări si misicari pe care le arfm invetiatu din copilărie, precum umblarea si vorbirea au reclamatu atențiu- nea ndstra numai in durat’a primeloru ndstre încer- cări, inse după ce noi amu intielesu si amu invetiatu acele misicari elementare, ele se facdu si fara vointi’a ndstra premergatdre. Rațiunea si vointi’a au renun- tiatu la guvernarea aceloru îndeletniciri in fa- vorulu unora parti anumite ale creeriloru, in favorulu asia numiteloru centre de coordinatiune, alu cărora scaonu suntu creeriî cei mici si meduv’a din șira spi- narei si acestea controldsa de aci ’nainte acele misi- cari combinate si le inddmna a fi active subtu in- fluenti a acelei inpulsiuni, care nici nu depinde dela rațiunea libera. Acele inpulsiuni potu fi inpressiuni esterne ale simtiuriloru; ele potu inse fi si luate din memorie si din imaginatiune. Chiaru si in stare destdpta noi adesea inplinimu involontaru lucrări la care ne amu indatinatu. Ast- feliu noi mecanice ne continuamu lectur’a sdu fanta- samu la claviru de si atențiunea ndstra este atrasa in alta parte. Ddca in casulu unei spaime tipamu sdu o luamu la fuga, apoi acdst’a se intempla adesea fara si chiaru in contra vointiei ndstre. Asemenea se intempla si cu somnuambululu; elu umbla, vor- bește si canta in contra si fara voi’a lui. Rațiunea este întunecata prin somnu, inse memori’a in casulu acesta ia asupra’si rolulu vointiei libere si ’lu face adesea in starea lipsita de cunostintia in care se afla elu atuncea, se indeplindsca lucruri de a cărora realisare elu desperase pe candu se afla inca trdsu. Faptele unui somnuambulu suntu lipsite de cunos- cintia, inse ele suntu logice. Se afirma că s'ara fi observata, că somnuam- bulismulu depinde dela dresi-care fase.ale lunei. Acdsta presupunere inse este nefundata. Se pare din contra, că ori ce iritatiune incordata in sfer’a psihica, fia ea produsa prin o meditatiune incordata sdu prin supă- rare suntu primele motive ale somnuambulismului, Obiecte, care ne interesdsa intr’unu gradu mare se repeta adesea in visurile ndstre si asemenea ’lu ur- marescu si pe somnuambululu ideile sale in somnu si atuncea visulu seu ajunge a fi asia de vivace, in- catu ’lu si realisdsa. In casulu acesta somnuambululu se afla subtu influinti’a unei fortie instinctive, a unei inteligentie necunoscute si elu se redica din asternutu se orientdsa in localitățile . ce ’i suntu cunoscute si numai simtiului de localitate este de a se ascrie ad- mirabila facultate a somnuambulelui, că elu de si um- bla cu ochii inchisi nu se isbeste de coltiuri si in- cungiura ori ce dificultăți ce ’i se presenta in cale, S’au intemplatu inse si cașuri de acelea ca somnuam- bululu se se amagidsca si luanda ferdstr’a dreptu usia, voindu a ieși afara se cadia josu si se se nefe- ricdsca. Unu altulu considera parapetulu ferestrei dreptu unu calu, se puse calare inchipuindu’si in ima- ginati unea sa, că face o preumblare calare. Adesea drasi activitatea simtiuriloru somnuam- bulelui este cu totulu normala; elu vede pe dmenii cari ’lu incongidra, vorbește cu ei, respunde cu in- tielesu la întrebările ce ii se face; adesea elu si canta si face tdte acestea fara de a avea cunoscinti’a fap- teloru sale. In alte cașuri din contra, elu este cu totulu indiferentu si neinpressionabilu fatia cu lumea esteridra. Elu nu reagdsa asupra nici unei inpressiuni sensuale, ci se preocupa singuru numai cu imaginile fantasiei sale, vorbește cu persdne pe care crede a le vedea sdu tieue prelegeri, asemenea acelui docente inaintea unui auditoru imaginara. S’au intemplatu si cașuri de acelea, de somnuambuli au urmaritu pe adversarii loru, iau batutu si isi au resbunatu de ne- dreptățile încercate. In cașuri de acestea firește, că se pdte intempla ca nefericitule de elu se comită o crima. In starea aceea de somnuambulismu elu este predominatu de dorinti’a resbunarei, este inse lipsitu de reflecsiunea sobrie si rece a ratiunei; elu urmdsa unei inpulsiuni instinctive si astfeliu comite o fapta crâncena pe care elu nu o aru fi indeplinitu aflan- duse in stare destdpta. Soave istorisește despre unu sodalu dintr’o far- macie, care in stare de somnuambulismu isi înde- plinea lucrările sale diurne si ndptea: elu esecuta receptele si ddca acelea erau greșite, observa la mo- mentu erdrea si refusa esecutarea medicamenteloru. In starea acdsta elu cetea multu si ddca ii se luase semnulu sdu ii se pusese la alta pagina, elu foileta mereu, pana afla passagiulu la care isi intrerupsese lectur’a. Odata elu isi esprima intr’unu modu fdrte agitata superarea sa asupra aceluia, care afla o plă- cere a ii schimba semnulu de cetire. Adesea elu dis- cuta cu sine insusi asupra vreunui passagiu pe care 28 — 166 — ’la cetise si ca deosebire asupra acelora cestiuni de- spre care elu se afla in opositiune cu principalulu seu. Ddca Soave, care ’lu observase in starea aceea ii punea o bucata de chartie alba pe carte, atuncea ideile iui se curmau fara de veste, cadea intr’unu somnu adencu, din care inse elu preste pucinu se redeștepta drasi la starea lui de somnuambulu. Socia farmacistului se degisa odata ca si eandu aru fi fosta sor’a lui si incepu a conversa cu elu, fara ca elu se fi observata ca este amagitu; de altadata densa veni ea o servitdre voindu se cumpere ceva, se în- cerca se ’lu insiele la plata, dara fara succesu, pen- tru că elu observa manopera. Medicala seu ’lu în- treba odata in starea aceea, ddca elu nu scie ca este somnuambulu; atunci ideile lui se încurcară, adormi pentru ca apoi drasi se se deștepte somnuambulu. In „Encyclopddie mdthodique* se mentiondsa despre unu altu somnuambulu care inca ’si inpliuea ndptea lucrările sale diurne. Unu preota tineru isi scria in starea aceea predicele sale, cetea după aceea cu voce tare fiacare pagina si coregea passagele ce ’i se pardu greșite. Von Heer vorbește despre unu barbata, care dormindu facea versuri. Elu avea obi- ceiu se se preumble cu copilulu seu pe bracie prin camera; soci’a lui ’lu urma in promenad’a lui si cu aceea ocasiune afla dela elu tdte secretele. Gradulu celu mai inferioru alu somnuambulis- mului se manifestdsa prin o vorbire cu voce firma in visu, prin unu somnu neliniștita si prin respunsulu data la întrebări făcute. In gradulu supremu aln somnuambulismului, patimasiulu paraseste locuinti’a sa; elu deschide usi’a si ferdstr’a, iese afara sdu se preumbla pe coperisiulu casei, cu o sigurantia ad- mirabila asemenea unei mâlie. Pericolulu la care se espune ii este necunoscutu si numai asia se pdte ca elu se trdca fara se ametidsca si fara se esitese pe dinaintea unei morti sigure. Firește că adesea somnu- ambulu se nefericește la finea periculdseloru sale preumblări sdu desteptandu-se elu insusi sdu deștep- tată fiindu prin strigările si chiemarile vre unui ne- priceputa. Totu atatu de adesea inse somnuambululu după ce isi au terminata promenad’a sa nocturna se reintdrce drasi in camer’a sa pe acelasiu drumu pe care au fosta pornita, inchidiendu usi’a si ferdstr’a, fara ca a doua di se isi pdta aduce nici câtuși de pucinu aminte, despre aceea ce au itreprinsu elu in ndptea trecuta. 0 esplicatiune suficienta a acestei aparintie enig- matice inca nu s’au potutu da. Se presupunea, ca iu casulu acesta intrdg’a fortia vitala s’aru concentra asupra sistemului de nervi vegetativii si că prin or- ganulu centrale produce misicari de reflecsu. Acdsta solutiune in fondu nu esplica multu; amu potea cu ajutoriulu ei se intielegemu celu multa misicari le somnuambulelui nu inse si tendinti’a si siguranti’a loru. Acestea din urma se basdsa pe indatinare, pen- tru că totu ce întreprinde somnuambululu nu este decatu continuarea lucrariloru sale diurne. In casulu candu elu întreprinde o lucrare noua, atuncea aceea au fosta preconceputa inca de cu diu’a; in somnu elu realisdsa planurile pe care si le făcuse in stare de tresvie. Fortie profetice si magice numai acela descdpere la somnuambuli, care voiește se le caute si se le afle. Unu observatoriu nepreocupatu si sobriu nu afla nici in starea unui somnuambulu unu ce nefi- rescu si numai misticismulu isi ia refugiu la fortie magice ale naturei omenești, pentru ca se isi esplice o fapta stranie, care inse pentru aceea inca nu pdte fi numita supranaturala. I. G. Baritiu. I , CORESPONDENTI A. Publicamu urmatdrea corespondenta, schimbata intre d. Tourtoulon, presiedintele societatiei limbeloru romane, si intre d. V. A. Urechia, privitdre la decer- narea premiului pentru „Canteculu Latinitatiei“ poe- tului nostru V. Alesandri: Domnule directorul In urma frumdsei victori, reportată de Roma- ni’a prin iubitulu seu Alesandri la Montpellier, amu adresata, cu unu mare numeru de cetatieni din Bu- curesci, o depesia de felicitare pentru congresnlu ser- batoriloru latine, si l’amu indemnatu se’si tiena sesiu- nea viitdre din 1879 la Bucuresci, spre a da con- sacratiunea sa tierei latine dela Dunăre, după ce ’i încununase bardulu favorita. Comitetulu congresului a respunsu prin telegrama, că adunarea latina prii- mesce acdsta invitare cu tdta plăcerea. Astadi ne-a venita inse dela d. Tourtoulon, presiedintele serba- riloru, o scrisdre, din care cu grăbire si fericire es- tragu liniile urmatdre, spre a ajunge la cunoscinti’a tierei întregi, prin organulu fdiei d-vdstra. E ta-le: „Trebue se re spunu că depesi'a d-v. a fostu pri- mita de latinii intruniti la Montpellier, cu sentimentele celei mai vii simpathi si cu unu adeveratu entusiasmu. Amu foslu fericiti că talentulu ilustrului vostru Alesandri ne-a datu ocasiunea a incununa pe unu poetu alu acestei viteze națiuni romane, care lupta de atatea secole pentru civilisatiunea latina si pentru li- bertatea sa. Urările nâstre se indrbpta catra densa, si șperama pentru ea unu mai bunu viitoriu. Primimu invitatiuuea vostra fraterna. In Septembre, 1879, avemu credinti’a că delegatii din tdte tierile la- tine ale lumei voru proclama, pe tiermii Danubiului, că ras'a latina e mandra de Romani’a. Subscris», Baron de Tourtoulon. — 167 — Domnule directorul Voiu avea onărea, peste pucine dile, a ve vesti ce mesuri se voru lua pentru ca se constituimu co- mitetulu congresului latina din Septembre 1879, in urma, credu, a unei adunari generale, ce prin toile romane, voma convoca in sal’a Atheneului. Pana atunci, primiti, d-Ie directorii, incredintiarea prea osebitei mele consideratiuni. V. A. Lrecllia. (Press’a). Nr. 99-1878. Procesa verbala luatu in siedinti’a estraordinaria a comitetului asociatiunei transilvane in 3/6 a. c. sub presiedinti’a d-lui vicepresiedinte lacobu Bolog’a, presenti fiindu membrii: P. Dunc’a, I. Po- peșcu, I. V. Rusu, Dr. II. Puscariu, Dr. D. P. Barcianu, D. Comsi’a, G. Brateanu, G. Baritiu, C. Stezariu si Dr. los. Hodosiu. § 51. Dlu vicepresiedinte descbidiendu siedinti’a estraordinaria dice, că uniculu obiectu alu acestei sie- dintie este inbucuratdrea scire despre triumfala, ce 1 aur ea tul u nostru poetu VasileAlesandri a re- portată la Montpellier prin „Canteculu gintei latine, “ la „Societatea limbelora romane," si propune ca co- mitetulu asociatiunei năstre se-i aduca felicitările sale. Acăst’a propunere se primește in unanimitate, fara discutiune, si cu celu mai viiu simtiu de legi- tima mandria pentru Romani. § 52. Dlu vicepresiedinte intrăba, dăca acăst’a felicitare se se faca prin telegramu său prin o adresa formala. După pucine schimbări de idei se decide: A felicită pe laureatulu nostru poetu prin a- dresa, in care se se dea espressiune si meriteloru li- terari din trecutu, ce celebrulu nostru poetu a pusa pe altariulu literaturei năstre naționale. Buroulu este si remane insarcinatu a face acăsta adresa si a o tramite triumfatoriului nostru dela Montpellier dlui V. Alesăndri la Mircesci in Romani’a. Verificarea acestui procesu verbalu se concrede dloru: Dunc’a, Popescu, Rusu. S’a cetitu si verificata. Sibiiu, 23 luniu 1878. P. Dunc’a mp. I. Popescu mp. I. V. Rusu mp. lacobu Bolog’a mp. Dr. los. Hodosiu mp. v-presiedinte. secretariu. Nr. 112—1878. Procesa verbala alu siedintiei comitetului asociatiunei trans. din 24 luniu 1878 sub presiedinti’a dlui v-presiedinte lacobu Bolog’a, fiindu pre- senti membrii: Pav. Dunc’a, los. St. Siulutiu, I. Popescu, dr. II. Puscariu, B. P. Harsianu, dr. I. Borcea, dr. D. P. Barcianu, D ’Comsia, G. Brateanu, G. Baritiu, C. Stezariu, Eug. Brote, N. Petra-Petrescu si dr. los. Hodosiu. § 53. Cassariuluiu presinta conspectulu despre starea cassei asociatiunei din 31 Maiu pana astadi 24 luniu, prin care se constata că in acestu restempu intrate nu au fostu, ăr’ erogatele făcu 299 fl. (Nr. 109). Serve spre sciintia. § 54. Cassariulu presinta conspectulu despre starea fondului academiei, prin care se constata că acestu fondu astadi in 24 luniu face sum’a de 15,202 fl. 50 cr. v. a. (Nr. 110). Serve spre sciintia. § 55. Raportulu cassariului despre incassarea de 6 fl. 85 cr. după unu losu partialu iesitu la sorti, proprietatea fondului academiei (Nr. 111.) Serve spre sciintia. § 56. Cassariulu raportăza asupra raciociniului despartiementului XIII (Siebesiu) pe periodulu dela 6 luniu 1876 pana in 11 luliu 1877; si propune că acestu raciociniu, care in perceptiune arata sum’a de 189 fl. 31 cr., in erogatiuni sum’a de 178 fl., aceste fiindu documentate, se se aprobe si se se dea abso- lutoriu; se se observe inse subcomitetului despartie- mentului, că pe viitoriu in raciociniu: se se deschidă o rubrica pentru datulu perceptiundoru si erogatiu- niloru ; la percepția ni se se insemne numele membri- lora ordinari, cari solvescu tacsele, precumu și anii pre cari solvescu in ordina cronologica (ad Nr. 329 ex 1877). , Propunerea se adăpta. § 57. Se dă cetire scrisdrei d-lui presiedinte Tim. Cipariu din 20 luniu a. c. prin care anuneia, că pe 10 luliu a. c. va potă veni la Sibiiu, si ca pe atunci aru fi bine se se convăce la siedintia membrii secțiu- ni loru asociatiunei. (Nr. 104). Se decide a se conchiamă pe dia’a numită toti domnii membrii ai sectiuniloru cu aceea observare, că acei domni, cari aru fi împiedecați de a veni la siedintia se insciintieze din bunu tempu presidiulu. § 58. Secretariulu raportăza că in urm’a con- clusului luatu in siedinti’a estraordinaria din 3 luniu a. c. s’a tramisu adres’a de felicitare d-lui V. Ale- sandri pentru triumfulu ce a reportatu la Montpellier prin „Canteculu gintei latine," si că d-lu Alesandri a respunsu prin scrisărea sa din 30 Maiu a. c. st. v. multiumindu membriloru comitetului pentru felicitările ce i-a adusu. (Nr. 103). Se dă cetire acestei scrisori, si se iea spre cea mai plăcută sciintia. § 59. Secretariulu amintesce, că apropiindu-se terminulu tienerei adunarei gen. la Simleu, este per cessariu a se face dispositiuuile pentru conchiamarea acelei adunari; pentru statorirea programei siedintie- loru; si pentru numirea unei comissiuni, care se pre- pare unu proiecta de budgetu pe anala 187⁸/₉. (Nr. 106). Se decide că conchiamarea se se faca din par- tea presidiului după usulu de pana acuma. Buroulu este insarcinatu a compune programă gen. si a o presentă in siedinti’a procsima vii tăria ă comitetului. In comissiunea. earea se prepare unu proiecte de budgetu pe anulu 187% se alega dnii: I. V. Rasa, — 168 — los. St. Siulutiu, dr. II. Puscariu, I. Popescu, Const. Stezariu, si dr. los. Hodosiu. § 60. D-lu G. Baritiu primu secretarin că re- dactoru alu fiSiei „Transilvani’a" cere a i se avisă la cassa 200 fl. ca spese pentru editiunea idiei pe semestrulu II. alu anului curentu. (Nr. 107). Cererea se incuviintiăza si cass’a se va avisă a eliberă suma de 200 fl. din rubric’a respectiva a bud- getului. § 61. Cassariulu arata, ch. d-lu loanu cav.-Pus- cariu ca membru alu asociatiunei a tramisu tacs’a de 5 fl. pe anulu curentu, precumu si 2^fl. că pretiu pentru fdi’a „Transilvani'a“ pe anulu 1877. (Nr. 108). Serve spre sciintia cu observare ca fdi’a pe a- nulu 1877 se va tramite la adres’a dlui Puscariu. § 62. Dlu vice-presiedinte lacobu Bologa • ofere patru monete de bani vechi pentru colectiunea de monete a asociatiunei. (Nr. 102). Serve spre sciintia si donatoriului se esprime multiumita. § 63. Demetriu Indre pedagogu in cursulu II. la institutulu din Gherl’a substerne cuietanti’a sa de- spre a IV. rata a stipendiului seu de 60 fl. pe anulu scolasticu 187⁷/₈. (Nr. 100). Cuietanti’a s’a transpusu brevi mânu la cassa, ceea ce serve spre sciintia, repetindu-se si de astadata observarea făcută prin conclusulu luatu in siedinti’a din 30 Martiu a. c. § 20. § 64. Rogarea lui Macedonu Siutu din Borgo- Gioseni, technicu in Vien’a pentru unu ajutoriu de a potă absolvă studiulu de agricultura. (Nr. 79). Ajutdriale votate de adunarea gen. pentru anulu curentu scolastecu fiindu distribuite tdte, comitetulu regreta ch suplicantelui nu i pdte da ajutoriulu cerntu. § 65. Secretariulu II. arata ch dela ultim’a sie- dintia pana astadi a intratu pentru bibliotec’a aso- ciatiunei urmatdrele publicatiuni : 1) Publicatiunea „Szazadok® fascicululu VI. pe anulu curentu. 2) Verhandlnngen und Mittheilungen des sieben- biirgischen Vereines fiir Naturwissenschaften xn Her- mannstadt XXVIII. Jahrgang. Serve spre sciintia si donatoriloru se esprime multiamita. Verificarea acestui procesu verbalu se concrede d-loru: Dunc’a, Siulutiu, Popescu. S’a cetitu si verificatu. Sibiiu, 26 luniu 1878. P. Dunc’a mp. Siulutiu mp. I. Popescu mp. lacobu Bolog’a, Dr. los. Hodosiu, v-presiedinte. secretariu. INTRATE la fonduln asociatiunei transilvane in bani, parte că tacse de membrii, parte că aiutoriu etc. dela 2 Aprilie pana in 31 Maiu 1878.. Dela dlu Michailu Besianu din Lugosiu pentru fdi’a „Transilvanii pe anii 1874, 1875, 1876 si 1877, 8 fl. — Dela dlu P. Oprisiu din Canisia tacs’a de membru ord. pre anulu 187% 5 fl. — D-nulu loanu Predoviciu, preotu in Ocn’a tacs’a de membru ord. pe anii 187%, 187%, 10 fl. — Dn. loanu Predoviciu parochu in Ocn’a prenumeratiune la fdi’a „Transilvanii pre anulu 1878, 2 fl. — Dn. Gabrielu Mânu si Augustinu Munteanu din Deesiu prenumeratiune la „Transilvanii pre 1878, 4 fl. — Dn. Demetriu Moldovanu cons. aul. in pensiune din Tresthia prenumeratiune la „Tran- silvanii pre anii 1877 si 1878, 4 fl. Dn. Michailu Besianu din Lugosiu tacsa restanta pre anii 187%—187’/g, 20 fl. — Prin dlu Rubinu Patitia, tacs’a de m. ord. nou dela dlu Ra- vente Cunteanu 5 fl. si 1 fl. pentru diploma; si dela dlu Nicolau Barbu, advocatu in Alb’a-Iuli’a prenumeratiune la „Transilvanii pre 1878, 2 fl. — Dn. Alesandru Romanu din Pest’a tacs’a pre 187% s* 187%, 10 fl. v. a. Cu totulu sum’a de 71 fl. v. a. Sibiiu in 31 Maiu 1878. Secretariatulu. BIBLIOGRAFIA. La Bucuresci a esitu de sub tipariu: „Ostasii noștri" poesii si o scena in versuri cu ocasiu- nea resboiului in contra Turciei de V. Alesandri. Se afla de vendiare la librari’a Socecu et C nie. „Unu regulamenti mai poternicu decatu chiaru legea lui de Constantinu S. Marcovici. „Moții si Curcanii" doue confirentie tienute la Ateneulu din Bucuresci de D. A. I. Odobescu, contienendu: Moții: Rescdl’a Romaniloru Ardeleni sub capeteni’a loru Horia, in ern’a 1784—1785. — Episodu din istori’a Transilvaniei. (Con- ferintia din 11 Februariu 1878). — Curcanii: Luarea Ra- hovei de catra oștirile romanești, la Noembre 1877. — Epi- sodu din ultimulu nostru resboiu cu Turci’a. (Conferintia din 23 Martie 1878). 1 volumu in 8-vo micu de 96 pagine. Se afla de vendiare la librari’a Socecu si C-nie. . „La Plevn’a“ drama in 1 actu (in versuri) Steu’a Ro- mâniei, Crucea Roșie de Gr. Sionu. „Omulu, serbatorile, constitutiune si legea electorala" cugetare asupra cugetariloru d-lui N. Cretiulescu de Al. I. Sihleanu. De vendiare la tdte librariele. „Carturarulu si pop’a.“ Depositu generalu la librari’a L. Steinberg. Cunoscutulu publicistu romanu d-lu Michailu Anag- nosti au publicatu in tempulu din urma la Bucuresci, ur- matdrele lucrări in limb’a francesa: 1) „Les Resultats de la Guerre.“ 2) „L’Angleterre, la Russie et l’Autriche." 3) „Les titres de la Russie en Roumanie.“ 4) „Le noeud de la Situatiori.¹¹ 5) „A monsieur le Directeur du Temps." Tdte acestea lucrări suntu tipărite in imprimeri’a Al. A. Grecescu in Bucuresci, piati’a teatrului Nr. 4. In tipografi’a lui W. Krafft in Sibiiu se afla urmatdrele cârti de vendiare: „Amoru si dincolo de mormentu,“ novela de Ponson du Terail. Traducere de N. F. Negrutiu. „Colecta de Recepte“ din economia, industria, comerciu si chemia de G. F. Miculescu. „Elemente de pedagogia" de Melidon. „Fisica experimentala pentru V. si VI. classa din scdl’a poporala de E. Andreescu. Editorlu si provedietoriu: Comitetulu. — RedactoHu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a R3mer & Kamner.