•V'® Acâsta fdia ese I’cate 3 c61e pe luna ai costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, 6ra pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto v duplu aiu poștei, tfy -----------v^^oț.- TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunii transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului rornanu. w ^Abonainentulu se^i face numai pe eate 4 anu intregu. Se abon^Âia la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta s6u prin domnii co- lectori. i --------- Nr. 10. Brasiovu 15. Maiu 1878. AnuluXI. 8umarin: Fabule, narațiuni s6u povesti ori basmuri de ale poporului. — Despre fabricatiunea chartiei. — Temeritatea pedepsita si bravur’a recompensata. — Vasilie Aronu si operele sale. (Conțin.) — Radu. — Bibliografia. / Fabule, narațiuni seu povesti ori basmuri de ale I poporului. In secolulu nostru asia numitele fabule sdu po- vesti, narațiuni său basmuri, culese immediatu din gur’a poporului, au trecere si cautare nu numai la asia numitii cultivatori ai literaturei frumdse său lipidre, ci si la istorici, la archeologi, la ethnografi si filosofi. 6meni intiglepti si practici s’au convinsu ,de multu, că dăca voiesci se cunosci bine pe unu poporu, trebue se descindi in midiuloculu lui, că se jînveti chiaru dela elu mai antaiu l i m b’ a preste totu, ,'cu formele si fraseologi’a ei, indata apoi datinele llili, proverbiele, adeca urmele istorice despre originea 'si totu trecutulu densului. Acestea tdte la poporulu nostru romanescu suntu totu atatea mine (bai), care ascundă in sine avutii nepretiuite pe generatiuni în- ainte, că-ci puținu ce s’au scosu din acelea pana acumu, semena mai multu numai cu începuturi usiăre, cu săpături, său cumu se dice, brasdaturi in supra- fația; si totuși cate stufe de auru si ce mai grauntie si solitarie de diamantu au esitu la lumina mai alesu ।din poesi’a popularia si mai de curendu din proverbie. Cu atatu mai puținu s’a vedintu pana acumu cultivatu terenulu fabulei si alu naratiuuei. Acea l ’lipsa o probă nu de multu unulu din literatii nostrii ' in critic’a sa. Intr’aceea dn. librariu I. C. Hintiescu dela Brasiovu, cunoscutulu editoru alu colectionei de proverbie romanesci, a cărei lipsa era fărte simtita*), avă bunătate a ne comunica unu cathalogu alu colectiunei sale de „povesti si basmuri" ro- manesci in numeru de 132 adunate din Romani’a, ăra restulu pana la 293 bucăți din Banatu 43, Buco- vin’a 43, Transilvani’a 49, inca si din Moravi’a 25 că unele care merita a fi comparate cu de ale năstre din punctu de vedere etnograficu, ceea ce literatii moderni si făcu cu mare predilectiune, că se ta cernu că in Moravi’a se mai afla unu tienutu intregu, ai cărui locuitori se numescu Valachi si Via chi, că si locuitorii unui altu tienutu din Carnioli’a si ai *) Se afla de vendiare la tdte librăriile in Sibiiu, Bra- siovu etc. altuia din Croati’a, carii de si in cursulu atatoru se- cuii isolati cu totulu de trunchiulu celu mare națio- nale isi perdura limb’a₍ se distingu inse prea multu de slavi si germani in esteriorulu si in datinele loru. . Titlulu povestiloru si basmeloru in acesta caᵣ thalogu esfe datu romanesce numai la cele din Re- mania, ăra la celelalte nemtiesce. Caus’a e, că pre.- cumu amu intielesu, dn. Hintiescu se teme, că din / o editiune curatu romanăsca nu’i aru esi nici spesele p tipariului, necumu si celelalte făcute in o serie de ani in caletorii, corespondentie, decopiari, onorarie* pana se ajunga la acestu resultatu. Noi publicamu aici acea colectiune asia cumu ne veni, in doue limbi; he permittemu totu-odata a trage asupra ei atențiu- nea dloru membrii ai sectinnei respective, ai mitetu alu asociatiunei năstre si a celorulaltj barbati de litere. Red. Acelu cathalogu este urmatoriulu: Romani’a. 1) Andila de Cusitivei. 2) Andilandi. 3).Ap’a la matca si omulu la tiăpa. 4) Bab’a cea intielăpta. 5) Bab’a si copii sei. 6) Bab’a si fiiulu seu. 7) JB.Sf ; laurulu celu cu siăpte capete. 8) Balaurulu celu cu • 12 capete. 9) Barbatulu celu harnicu. 10) Basma cu oglindele si covorulu. 11) Basmnlu cu minciuni. 12) Bilmen. 13) Bogdanu vităzulu. 14) Borfași, siăpte. 15) Buzduganu lonn. 16) Busuiocu celu frumosu. 17) Candu a fostu santulu Petru Dumnedieu. 18) Ca* .■ pr’a cu trei ezi. 19) Carachizu vităzu. 20) Casele smeului in bosunariulu romanului. 21) Chelesi impft- < ratulu. 22) Ciăc’a-Ludu. 23) Ciobanasiulu celu iștetiu , său Tiurlăele de blândei. 24) Ciobanasiulu Piculu si pomule celu fara capetaiu. 25) Codrean’a Șatt- zieana. 26) Consalenzean’a Ilean’a. 27) Culuf, intemi- plarile lui minunate 28) Dafinu imperatu. 29) Danila Prepeleacu. 30) Domnirea femeiloru. 31) Dorintie, trei. , 32' Elen’a si Vasilie. 33) Fat’a cu trei gfteitori. 34) Fat’a de imperatu si pescariulu. 35) Fat’a de im- peratu si pescarnlu (alta). 36) Fat’a din dafinu si pescariulu. 37) Fat’a mosiului cea cu minte. 38) Fe- tiorulu milostivii. 39) Fete, cele trei. 40) Fctu Fru- , mosu. 41) Fetu-Frumosu cu perulu de auru. 42) Fețu- Frumosu cu perulu de auru (alta). 43) Fetu-Frumosu si fat’a lui Rosiu imperatu. 44) Fetu-Frumosu din — 110 — lacrima. 45) Fiiulu sântului Petru. 46) Floric’a si Inelusiu imperatulu. 47) Floriti’a din codru. 48) Fra- tele si sora. 49) Frați, cei trei de cruce. 50) Frați, cei trei imperati. 51) Frnnza-verde trandafiru. 52) Gai- tanulu de auru. 53) Glasulu mortii. 54) Greuceanu de auru. 55) Hatmanulu Baltagu. 56) Hogea si im- peratulu. 57) Hoți, cei 12. 58) Ilean’a cea sîrdta. 59) Imperati, doi. 60) Imperatu rosiu si albu impe- ratu. 61) Imperatulu sierpiloru. 62) înșirate Mărgărite. 63) îstori’a firului de imperatu si a celoru trei ser- vitori ai lui: Lungila, Latîla si Ochila. 64) îstori’a sidrpelui. 65) îstori’a sidrpelui cu Staro Novacu sau musca dela Severinu. 66) Limiru imperatulu. 67)Lin- gur’a de lemnu. 68) Lipscanulu si argintariulu. 69) Lu- cdterulu de diua si lu- loru, elu ‘i conduse cu învoirea ducelui de Alba, in cetatiui’a Vigual, pe culmea unui munte înalta,' care domină o parte a Montferratului. Acolo elu ’i in<- caragiă că se se fortifice bine si se apere ctt bra- vura acelu posta, pana candu elu se va duce» se U aduca sucursu in casa candu ei voru fi atacati la ceea-ce se așteptă. Si in adeveru comandantulu arț matei francese maresialulu de Brissac, intieles© asia de bine necesitatea de a’i scdte din loculu acela, in- eatu de si nu era inca pe deplinu reinsanetosiatu, nu voii se incredintiedie pe niminea altuia cu mi- siunea acdsta. Adunandu intr’una corpii de armata tdte acele trupe de cate potea dispune, fara că se slabdsca prea tare linia de aperare a fruntarielcifu^ le indrepth spre acelu munte, jnstalh baterii si des- partiendu in trei divisiani corpula de armata, le dete ordinu, ch la unu semna datu ele trebue se ajunga pe caii diferite in acelasiu momentu pe verfala mun- telui, si avendu a se teme ca Peschiera se nu se- sdsca in momentele atacului si se’lu ia intre' dona focuri, puse că se strice prin siantiuri singurulu drtanu pe care potea străbate innamiculu si se’lu observeze prin mici detasiamente de trupe. i Pe candu maresialulu ’si facea dispositiunile si mai înainte de a fi datu semnalulu, elu aude strigate îndoite, ce venea din partea unei divisiuni a armatei sale. Indreptandu’si privirile intr’acolo, vede unu soldatu de o talia avantagidsa, care Csindu di® linii aldrga spre inamicu, descarcă pusc’a sa la distantia cuvenita, o arunca la pamentu si cu spad’a in mană arunca asupra intaritureloru. Cameradii sei după ce l’au rechiamatu indesiertu prin strigatele loru , cuprinși de aceeași arddre, alărga si ei unii preste alții dopa elu, pentru-că seu se’i ajute, s£u se’lu scape. Mare- sialulu revoltata de necasu, dara dissimulandu aceea ce încercă in fundulu animei sale, dete si celorulalte doue divisiani semnalulu de ataca, Care se facil in t6ta regul’a, asia precumu nu se așteptase după in- ceputulu facutu. Bravii din Neapole se luptau cu desperare. Incungiurati din tdte părțile, înăbușiți prin numerulu inamiciloru, neputendu’si sparge: unu drumu cu spad’a in mana, ei au fosta uciși toti; *) Vedi I. I. Garnier „Histoire de France," liv. XXV1JL 19* — 112 — Abia se terminase lupt’a, si eta că se vede ve- nindu Peschiera cu douesprediece sute de călăreți si trei mii de archebusieri. Aflandu inse că bravii sei perisera si că Francesii ocupaseră acelu munte, se retrase fara că se fia mai incercatu a fortia ba- rierele care se opundu inaintarei sale. Ne mai avendu a se teme de inamici, maresia- lulu nu cugetă la altuceva, decatu se impartia recom- pense acelora care le au meritatu. Elu ’si stabili tri- bunalulu chiaru pe loculu unde se intern plase acțiu- nea. Acolo veniră unulu după altulu douisprediece soldati că se depună la pitidrele lui trofeele pe care le luasera dela inamicu. Acestora le aterna de gfitu unu lantiu de auru, cu o medalia din acelasiu me- talu, pe care era imprimatu chipulu seu. După aceea laudă in publicu pe oficirii aceia, cari s’au distinsu mai multu si le promise că ’i va recomanda regelui; In fine elu vorbi si despre acelu luptatoriu bravu, care probase o valdre mai multu decatu omendsca, precipitandu-Be in midiuloculu inamiciloru si parea . că regreta, ca mdrtea fara indoidla l’au impiedecatu se se presente impreuna cu ceilalți, pentru-că se pri- măsca pretiulu cuvenita pentru fapt’a sa. Unu ofi- ciru, care se află in apropiere ’i respunde, că acelu bravu nu este nici mortu si nici ranitu, si ca numai rușinea l’au impiedecatu se se presente. „Voiescu se’lu vediu, respunse Brissac, si’ti comitu se mi’lu aduci.** Pe candu capitanulu implinea ordinulu pri- mitu, maresialulu chiemă langa sine pe profosulu ar- matei. Vediendu pe culpabilu apropiindu se, elu ’i dise cu unu. tonu severu: „Soldate, cumu te chiama si de unde esci?¹, Junele soldata respunse cu sfiala, că era fiiulu naturalu alu domnului de Boisi si ca pdrta numele lui. „Fiindu treb’a asia eu nu voiu fi judecatoriulu teu, de dre-ce ’mi esci o ruda de a- prdpe din partea mamei mele; dara ddca ai fi chiaru fiiulu meu, nu te asiu crutia in urm’a delictului pe care l’ai comisu. Nefericitule! ce esemplu ai datu tu intregei armate! Profosule! se’lu pui in fiăra si se’lu padiesci cu strictetia: capulu teu ’mi va respunde pentru alu seu. In urm’a acestui ordinu ce fu esecutatu fara in- tardiere, tristeti’a si supararea se aratara pe feșiele tuturoru: ’si intorcdu privirile si se departara cu pre- cipitație că se nu fia martori la o privelisce atatu de revdltatdre. Boisi ajunse subiectulu discussiuniloru loru si a nenumerate reflesiuni agitate si descuragia- tdre: „Lui singura, dicdu ei, avemu de a multiemi victori’a reportată si prin urmare conservarea Mont- ferratului si a fertileloru regiuni din care se nutresce armat’a. Fara elu, fara curagiulu seu fericitu, este mai multu că sigura, că Peschiera ara fi sositu în- ainte de a fi pututu întreprinde asaltulu. Aru fi fostu dre totu un’a, ddca aru fi riscata ataculu patru dre mâiitardiu si trapele s’aru fi portatu dre cu acelasiu curagiu, sciindu că la spatele loru se afla o armata gata de a’i ataca? Ddca entusiasmulu junetiei, o dorintia nemarginata de a castiga gloria, l’au im- pinsu se franga regalele unei discipline austere, a- cdsta gresidla involontara este ea dre neiertata? Nu o au espiatu elu dre in de ajunsa devotandu-se elu insusi pentru salutea patriei? si fortun’a scapandu’lu dela o mdrte sigura, nu l’au absolvatu dre in modulu celu mai suficiente ?“ Murmurarile se îndreptau acuma in prim’a linia asupra maresialului: „Ce viclenia au intrebuintiatu elu, pentru că se se asigure de unu omu simplu si plinu de încredere! Ddca se simtiă ofensata, pentru ce nu o spunea?* Ddca elu nu cauta decatu numai unu pretestu, pentru că se se dispensedie de a re- compensa o fapta eclatanta, pentru-ce nu au remasu liniștita ? Multiamitu cu omagiele spontanee, pe care le primea dela camaradii sei, Boisi nu cerea nici gratia, nici decoratiune. Se cuvine dre unui mare- sialu de Francia se recurgă la minciuna si la dupli- citate, pentru-că se pună man’a pe elu si se’lu pier- dia? Aru mai potea dre recundsce cineva, in urm’a acestei fapte, pe unu generalu, care voesce a fi con- siderata că unu părinte alu soldatiloru sei si că unu aparatoriu alu valdrei iu ori-ce parte s’ar’ afla?.... Maresialulu, caruia aceste imputări nu ’i despla- cea pana la unu dre-care punctu, temendu-se că ele se nu ajunga a fi periculdse, ddca le va mai lașa se se framente multu tempu, adună unu consiliu de resbelu, caruia ’i incredintiă judecat’a lui Boisi, pe care ’lu recunoscea de rudenia a sa, din care causa si primise a’lu abandona severitatiei legiloru. Oficirii cei mai de frunte ai armatei, cari compuncu consi- liulu, de si miscati de pietate si de un’a specie de admiratiune pentru culpabilu, totuși ’lu condamnară cu unanimitate de voturi, tienuti fiindu a se conforma literei ordonantieloru. Inse totu-odata ei rogara pe maresialu, se ia in considerare natur’a delictului, eta- tea delincventului, portarea sa de mai înainte, pro- fundulu interesu ce au sciutu se inspire intregei ar- mate, si de dre-ce n’au scapatu dela mdrte, decatu numai ca printr’o minune, se nu se arate mai crudu decatu inamicii, cu unu cuventu se se multiamdsca cu peddps’a ce ’i-au fostu dictatu tienendu’lu cinci dile intr’o sîtuatiune cu multu mai cruda că mdrtea insasi. Generalulu fara că se’si descopere intentiunea șa, ordonă că se aduca pe arestantu in sal’a con- siliului si ’i dise: „Nefericitule Boisi, cunosci tu enor- mitatea delictului teu, si fara că se’ti faci ilusiuni asupra intemplarii care nu au depinsu de tine, recu- ndsce, că despretiuindu ordinele mele, că turburandu operațiunile mele, tu ai espusu armat’a regelui, lâ pericolulu că se primdsca unu afrontu si ai datu ca- meradiloru tei unu esemplu ce nu potea remanea ne- pedepsitu. Si asia domnii pe carii ’i vedi tu adunati aicea, te-au condamnatu cu unanimitate la mdrte. Datori’a loru le au impusu acdsta; inse ei simtu mila de juneti’a ta si s’au facutu aparatorii tei. Ti daruiescu viati’a; dara in acelasiu momentu se sci, că ea nu mai este a ta, ci a mea pentru totu-ddun’a, si ti-o — 113 - lasu că sa te folosesci de ea, reservandu’mi dreptulu de a ’ti-o cere, ori de cate ori o va reclama servi- cialu regelui. Apropia-te si eliberata de landurile, cari ’ti au fostu peddps’a si espiatiunea delictului teu, vino se pri mesei din manile mele unu altu lantiu, care va fi predulu bravurei tale si semnulu devota- mentului teu," Terminandu aceste cuvinte ’i atarna de gatu unu lantiu de auru îndoita de greu, precumu fusese acela cu care decorase pe ceialalti douispre- diece bravi, cari ’i aduseseră stindardele luate dela inamici si ’i dise se mdrga si se «ante pe maestru grajduriloru sale, care ’i va elibera unu cala din ' Spani’a, o armatura completa si o îmbrăcăminte egala cu a celorulalti gardiști ai sei, intre carii fu nume- rota si elu. I. G. Baritiu. / Vasilie Aronii si operele sale. (Urmare.) Acumu Cupido* mergea Darurile aducea Achates indreptatoriu Si de grigia portatoriu * Dido nesciindu neinica , Pe eale fara de frica Daca tinerulu sosesce Craids’a la elu privesce Eneasu cu ai sei soci Vinii, si la mesa siedu toti Slugitorii apa dau Si ce nu-i de lipsa iau Aducu pila, punu chinddo’a Salvete spălate ’n rdua In lontru suntu slugitdrie Cincidieci cu o grigia mare Că tote se intogmdsca In cas’a imperatdsca, Suntu atatea slujnici iaru Si o suta de slugi chiaru; Toti de o vrista, cari stau Si a mesii grigia au. Punu pahara; dau bucate Si alte ispravescu tâte Tyrienii denpreuna La acelu locu se aduna Cu o minune nespusa De darurile aduse De prunculu¹) celu tinerelu Si intocmitu frumusielu De a lui vorba ciudata De ’nvelitori’a gatata Din Acantu rosiu vengiosu ' Că sdrele de frumosu Era mai cu sama Dido Nimicu sciindu de Cupido Nu se pdte satură La densulu a se uită Nice de veste nu prinde De dragoste se aprinde Prunculu>^feca se acatia. Intr’a tatane-seu brașia ’) De prunculu: adeca de Cupido, caie se făcuse in chi- pulu lui Ascanie. Se jdea cu desfetare Apoi la craids’a sare, Craids’a ilu ia in brașia Ilu sărută cu dulcdtia; Candu si candu la pieptu ilu stringe; De dragoste mai se stinge Serac’a! nu sci pe cine, In brașiale sale tiene? Era prunculu tiindu minte A maicei sale cuvinte Tacă; Dido de Sicheu De fostulu barbatulu seu Se’si uite incetu pe lina Prin beutur’a de vinu Si asia se intocmesce Spre aceea se trudesce Că se-i insufle iubire O dragoste de perire Si mintea cea desvetiata De a mai iubi odata Se omdra, s’o ’ntocmdsca Că dra se mai iubesca Daca odata incdta Dela bucat’a mancata Punu paharele pe mdsa Si vinu din viti’a alesa Paharele se asiddia Si vinulu se corondza Se face unu su neta mare Unu sgomotu si o strigare Atunci craids’a se ’nțdrna Si vinu de celu alesu târna In paharulu auritu ' Cu petrii scumpe gatitu In care si Belu si toti Ai sei următori nepoti Insusi se obicinuea Vinu a turna, si a bea. Atuncea tăcere fi Dido asia incepix: Jupiter atotuputernicu! (Fiinduca la celu nemernicu Precumu spunu tu poruncesc! Si dreptate impartiesci.) Fă acest’a di se fia Tuturoru de veselia Noua si Troianiloru Că ai noștri si ai loru Nepoti, copii viitori Se fia neuitatori Bachus astadi se ne fia Isvorulu de veselia Si cu Juno denpreuna Pricinuindu voia buna Si voi o Carthagineni Vediendu pe bunii Troieni Fiți cu mare bucuria La acesta veselia! Atuncea Dido se ’ntdrna Si vinu peste mdsa târna Din celu inca neturnatu Cu buzele au gustata Apoi lui Bithia dă Diciindu: frate! manca fă Manca, bea te veselesce Canta, idea si traiesce Bithia paharulu ia , Si odata totu ilu bea Intr’acestu chipu toti beura Cati chiamati la ospetiu fura — 114 — Jopas celu cu perulu mare întinse cordele tare Si spre musica s’au datu Cumu Atlas l’au invetiata Canta a lunii gresiele Cu unu glasu fârte de giele Si a sârelui scădere Ce e, de dre candu piere? De unde omulu se nasce Si dobitoculu ce pasce De unde pldi’a resare Si a ceriului tunare Si alte nenumerate Si de a se scrie t6te Carthaginenii indata Cu o vorba minunata Si cu o mare strigare Plesnescu in palmi fârte tare După densii denpreuna ‘ Troianii făcu voia buna Era Dido necăjită De gânduri multe casnita Incetu Amorulu venindu Cu Eneas povestindu T6ta noptea petrecea (O amarul o vaiu de ea) Multe de Priamu cercandu Si de Hectoru intrebandu Acumu, cumu fu imbracata Cu ce arme intrarmatu Alu Aurorii fetioru Care veni' c& unu nora La Troi’a cea pustiita Mai adese ori grai ta? Acumu, ce feliu de cai are Diomedes aeelu mare?' Acumu, ce feliu de omu este Achiles¹) eu mare veste? Deci o pretine iubite La mine aici primite Prinde, dice, si graiesee Pe incetu ne povestesee Viclesiugulu greciloru Caderea Troianiloru Spune ne din inceputu Precumu tie ti sciutu Si cumu tu ai ratecita • Apoi de candu ai pornite Ca siepte ani tocma suntu De candu tu si pre pamente Sî pe mare ratecesci Cu cei ce calatoresci. (Aci se finesce cartea I.) Liber II. O Hectoru 1 o Hectoru lina A Troiei ndstre lumina! O nadeajde Troenesca! O groza mare grecdsca! In ce locu te-ai zăbovită? Si de unde ai venite? De unde vii dragu prietine!? Cumu vomu suferi pe tine A te vedea ponegrite Cu obrazulu totu smolite Care multe at răbdate Si tier’a ai aparate Achiles povatiuitorinlu vestite alu Greciloru. Dio’a ndptea ostenindu Si câ unu vitezu trudindu Cumu acuma te-ai mutatu? Cumu faci’a ti s’au schimbata? Elu la a mele cuvinte Ne luandu ceva aminte O Eneas, dice iute Din orasiu afara dute Cetatea este aprinsa Si de protivnici învinsa. » Pana acuma amu facutu T6te cate amu potutu Si tier’a #mu aparatu Acumu tote s’au ciontatu! Troi’a iti da tie tote Cate ati dă inca pote lati socii si pribegesce, Si cetate le gasesce Asia Eneas¹) grai Si mai multu nu se ivi. Era in trist’a cetate Gemu in tdte laturi t6te Bateru cas’a parintesca Pentru liniscea obstesca Cu arbori incungiurata De alte casi departata De a armeloru sunare Si de strigarea cea mare Din somnulu greu me deștepte Saiu din pata in susu direptu Me suiu pe casa indata Si cu minte deșteptată Ascultu ce pote se fia De sunetul u cu tărie? Precumu candu holdele prindu Si cu flacara s’aprindu Precumu la munte ploandu Si riu mare pogorindu Se aude de departe Unu sunetu minunatu forte Asia eu încremenim Catu grozniculu focu privim Vediendu ca-su adeverate Cele in somnu aratate Cunoscuiu mai apriatu Cumu Grecii ne-au insielatu Prin viclenulu seu Sinon; Cas’a lui Ucalegon Si a lui Deifobu cade De flacar’a ce o rode Se face mare strigare Dobele resuna tare Eu câ unu omu detunata De arme m’am apucata Saiu giosu, rapede me ducu Alte socii mai aducu Cu cei adunati pornescu Catra cetate silescu Turburarea si mani’a ' Acitia inca tari’a Atunci aminte iznr vine, Cumu-ca este forte bine In ,batae a muri Eta si Panteu sosi Alui Apollo preota Ostenita asudata tote Dela protivnici scapandn Din biserica luandu A In manuscripte e Eneas, inse trebue pusu Hectoru. — 115 — Cele sfinte lui lasate Grigii lui incredintiațe. Si nepotulu tinerelu Spaimentatu câ vaiu de elu Cade giosu la usi’a mea Ingrozitu mai mai murea. Eu ilu intrebu o Panteu! O Panteu iubitulu meu Spune-mi totu lucrulu cumu este? Vediu cumu-ca e trista veste Er’ Panteu: amaru! amarul Amaru, flacara si jarul Amaru, truda si nevoi * Ii trecutu frate de noi Troi’a piere: Troi’a prinsa; Troi’a de vrasimasi învinsa. Marimea nâstra peri Greciloru se dărui. A Greciloru e cetatea Acumu peri direptatea. Calulu inaltu minunatu In cetate asiediatu Fetâ nu mandi, ci ostasi De ai Greciloru pismasi Sinon pune focu: aprinde, Totu ce-i sta nainte prinde. Ostasii cei dela porti Au cadiutu, si zăcu toti morti Vraslmasii mulțime mare Ne avendu impedecare Intra pe porti, manca beau Tdte cate afla iau. Atunci eu fug’a apucu Si intr’acolo me ducu, Unde s’aude mai mare Si mai grdznica strigare Vediu ea Rifeu si Ifitu Fiesce-care gatitu Alerga pe langa mine Si alti voitori de bine Si Hipanis si Dimas Se aduna intr’acelu ceasu Si Horebu tineru fecioru Care infocatu de doru De a Casandrii iubire Cu o nespusa gatire Câ se pdta face sporiu Venise intr’ajutoriu Lui Priamu, socrului seu O bunule Dumnedieul Daca-i vediui adunati Si spre batae gatati, Asia incepuiu cu ei A grai: o frații mei! De vreți se veniti cu mine: Cumu e lucrulu voi sciti bine? Veniti se ne apucamu Spre batae se ne damu Toti acumu ne-au părăsita Dumnedieii au fugitu -Altarele si-au lasatu Intr’acestu lacramosu stata. De vremu ceva se slugimn Veniti bateru se perimu! Celoru ce suntu prinși odata Alta cale nu-i lasata Fara numai câ se m6ra. Asia tinerii cu para Ca nisce lupi răpitori Spre chrana straduitori Cu mine pornescu indata Prin focu, sabie, sageta Se baga cu sirguintia. Tineri cu buna credintia In tote parti prin cetate Cine se graiesca pdte? Cele ce s’au intemplatu In acelu hartiu minunata? Pere cetatea vestita Intru multi ani neclatita Bateru incatrau priveai, Totu trupuri mdrte vedeai. Curge sânge troienescu; Curge si de celu grecescu Cetatea tdta resuna Striga Grecii denpreuna; Androgeos Grecu fiindu, Ostasi langa elu viindu Socotindu ca si noi toti Amu fi dintre ai lui soci începe a ne ’ndemnâ Graindu catra noi asia: Grăbiți acumu ai mei frați, Acuma ve aratati. Altii bata se straduescu Cetatea o prepadescu Voi numai acumu veniti ! Si stati ca nesce lemniti -Asia acelu grecu grai Si minteanu se socoti Indata prinse de vest» Cumu adeca lucrulu este Minteni inapoi grabesce De frica mai amortiesce: Precumu cela ce umblandu Si nice sama bagandu De vr’unu siearpe se atinge Siearpele iute se stringe Si după densulu pornesce Omulu fugendu se feresce. Asia Androgeos stâ Si de frica scaperâ, Si se tragea inapoi Vediendu-ne standu pe noi, Noi după elu ne luamu Din dereptu ilu alungamu, Si imprastiemu pe toti Ai lui Androgeos soci, Locurile nesciendu Si ’ntricati tare fiindu. Fuseramu cu fericire Intru cea dintaiu oștire Atuncea Horebu voiuosu Se intdrce inimosu O! soci, dice se pornimu, Noroculu se-lu ispitimu Armele se ne mutamu Si Greci se ne aratamu. Suntu pe cale cati si cati Greci cari zăcu omoriti, Armele loru se luamu Aspru se ne apucamu. Asia dicundu se si duce Si unu coifu frumosu aduce Alu marelui Androgeu Si-lu pune in capulu seu, La sioldulu cela troienescu Leaga unu palosiu grecescu Acest’a si Rifeu face Asia si lui Dimas place. — 116 — Si asia făcură toti Ceialalti infocati soci. Ne ducem imprastiati Printre greci amestecati In multe parti ne osdimu Fdrte multi greci prepadimu Altii cuprinși de grea para Cajtra corăbii se cara. Altii spaimati de greu valu, Era se ascundu in calu. Unde nu e ajutoriu. Dela Domnulu nu-i nici spori u! (Va urmă). RAD U.*) Poema de Ronetti Roman.**) I. In lumea ndstra poetica s’a petrecuta unu faptu curiosu: epoc’a luptei a fostu fertila, ceea a seceri- siului a fostu stdrpa, câ si in lumea politica. Dela 1830 la 1856, literatur’a ndstra a fostu avuta in dmeni, in sentimente, in idei. Generatiunea care a urmata marea misfcare dela 1821, a continuata acăsta misicare intr’unu modu demna, si in mare parte a realisatu frumosulu in arta, binele in politica. De atunci, adeca sub domni’a Ini Cuz’a si a lui Vodă Carolu, de pe la 1856 si dela Unire, pana in 1877, pana la Griviti’a, nimica in arta, nimicu in politica. Ne-amu pierduta timpul» chiar’ pe terenulu sci- entificu. Cari suntu căușele acestei sterilități? Me voiu multiami de a le indica,, grabindu-me de a sa- luta faptele cari imi păru o aurora in ndptea in care traimu, si o promisiune de o abundenta recolta pen- tru viitoria. Fusesemu unu secolu streviti de aristocrația, dela Mihaiu incdce, si apoi unu secolu de greci, dela Brancovdnu pana la Tudoru. Geniulu romanescu nu mai esista decatu in baladele populare. Numele chiar’ de romanu era o injurie, o ocara. Cati va romani din Transilvani’a se deșteptară la aspectulu Romei: generatiunea lui Sincaiu, lui Petru Maioru, dete nascere lui Lazaru, care precede pe Tudoru si dela care procede acesta. Dela acesta incepe rena- scerea si sperantiele romaniloru. In generatiunea care ne-a datu pe Alesandrescu, pe Balcescu, pe Bolintineanu, pe Negruti, ca se ne tinemu pe dome- niulu artelorn, traia dorulu de tiera, cultulu frumo- sului, setea de dreptate, abnegatiunea pentru poporu. Era prin urmare gustu si gândire. Era timpulu candu *) In fine critic’a incepe se’si sparga cale si la noi. O reproducemu pe acesta după „Romani’a libera** Nr. 242, 247, 249 si 250 mai alesu din causa, că după cumu suntemu informati, forte puțini lectori de ai nostrii suntu si lectori ai diarieloru din Bucuresci si vice-versa, si că e datori’a n6- stra a intretiene comunicatiune cătu mai regulata cu barbatii de litere si sciintie din Romani’a, spre a ne înavuți limb’a si a forma gustulu. Red. **) Librari’a Szollosi. unulu din Golesci a disu aceea vorba frumdsa: „Piăra privilegiurile ndstre, pidra starea ndstra, pidra chiar’ numele nostru, numai poporulu romanu se fia libera si mare.“ O parte din aristocrația gasea in llnim’a sa, formata de o mama romanca, poterea de a con- tinua nobilulu esemplu datu de unii din stramosi cari, tidr’a legala in secolul» trecutu, au isbutitu a ne scapa drepturile neatinse, tienendu pieptu si sultanului si tiarului, si aducimdu adesea capnlu seu dreptu sancțiune a drepturiloru României. De- votamentulu loru. au stersu suferindele ce in se- colulu alu XVII-lea aristocrati’a impusese tieranimei, si a nimicită rău’a vointia a acelei parti din aristo- crația, care a datu man’a cu strainulu. Dar’ da pa u nire, lucrulu se schimbi. Nu avemu cultura literara, artistica, scientifica. Spiritulu, si acdst’a este o binefacere, era pentru egalitate, dar’, ca in multe lucruri, amu remasu si in asta la calea diu- matate. In locu de a cauta, câ Serbi’a, tari’a ndstra in tieranu, care adi ne-a ilustrata la Griviti’a, si ne-a scăpata pdte de mai ren prin respectulu Europei ce ne-a atrasa, in locu de a basa democrati’a pe sufra- giulu universalii, constitutiunea din 1866, esita din revolutiunea dela 11 Februariu, veni se consacre in modu nefasta o opera inceputa chiar’ prin progresulu timpului. Aristocrația nu mai era. Dar’ educatiune nu esista. nici natioala, nici particulara, nici in poporu, nici in burghesime, nici chiar* in parte in aristocrația. Nu avemu nici chiar’ respectulu catra copii. Degia inainte de 1866, de ce se compunea marea majori- tate a societatei? De advocati, medici, comercianti inavutiti. Este o mare bine-facere gratuita ițistruc- tiunei. Resaltatulu inse pentru gustu a fostu funestu. Pana in anulu trecutu unu copila potea se intre după trei, patru clase, in fabric’a de bacalaureatu, se idsa după unu anu cu diploma, apoi se mdrga in Parisu se’si faca dreptulu. Acolo traia intre concetatienii sei, la cafea Clunes sdu cafea Voltaire, cu grizete, si mergea la Bullier sdu la prostiile dela Palais Royal. Parisulu adaoga la lips’a de educatiune naturala, co- ruptiunea rea. Ce bine pdte face unu astu-feliu de omu? Că părinții sei, elu nu se potea gândi decatu la stare, si cumu nu avea nici demnitate, nici gustu, cumu nu era capabilu se atinte ochiulu nici asupra frumosului nici asupra adeverului, resulta de aici că banulu era singura sa lege, si avea o arma teribila, sciinti’a dreptului care’i permitea se aspire la tdte, si se faca reu indoitu. Constitutiunea din 1866 a datu poterea advocatiloru. Poporulu fiindu impartitu in patru clase, averea este desemnata de lege că tient’a la care trebue se ajunga ori-care: feresce-te de a cadea sub legea penala, dta totu. De altumen- trelea esci autorisatu se faci ori-ce crima nepedepsita de lege. In alte tieri, dispretiulu lumei te-ar’ pedepsi. Noi, nu numai că suntemu prea indulgenti pentru a nu fi indiferenti, dar’ ceva mai multu, te vomu re- compensa : ai avere ai potere. Deci se ridemu de- — 117 — morala, de himere, de frumosu, de virtute, de acei nebuni cari urmarescu adeverulu si sciinti’a, frumosulu si artele. înainte! înainte! Femei’a se se vendia. Omulu politicu se se vendia. Nu avemu nimicu sacru decatu banulu. Resultatulu: poeții moru de făme, inaltiandu o melancolica privire spre acelu ceriu, unde nu mai e nimica. Invetiatii rosiescu de tiăr'a loru, candu vedu unele somitati ale ndstre ofioiale, considerate ca in- vetiati candu suntu numai nulitati. Cutare n’a facutu decatu a traduce o carte di- dactica, anuntiand’o, si a se da de autorul u ei. Este profesoru de universitate. Cutare este unu geniu de istorie: a muncitu spre a lumina atatea puncte obs- cure: e stimata de Europ’a intrăga, si abia este to- lerata de catu-va timpu in universitate. Adi avemu in contra toturoru dmeniloru onești si inteligenti, per- manenta conspiratiune a gesieftariloru si a prostiloru. Se ne mai miramu 6re de ce literatur’a ndstra este atatu de stărpa de doue-dieci de ani incdce? Intr’o di amu aplicata metod’a critica a lui Sainte- Beuve poetului nostru Alexandrescu, si amu avuta aprobarea d-lui Hajdeu. Ceva mai magulitoru este, eh multi din literatorii noștri mi-au multiamitu, fiindu- ch amu aratata in Alexandrescu na peₓ satirîculu ci pe liricula, fiindu că cei chiar’ cari ilu cetiseră, l’au Cunoscutu mai bine. Cunoscu tdte defectele , acelei prime incercari si tocmai pentru acăst’a na m’amu sfiita de a scrie liniele, de mai susu. Amicii mei imi disera se făcu si asupra altora asemenea critici, dar’ marturisescu ch imi place mai multu a vorbi de bi- nele, decatu de reulu ce esista intr’unu autoru. Si pentru acăst’a singura Bolintineanu m’ar fi atrasa, de ca d. Sionu nu s’ar’ fi ocupații de dinsulu. Ce feiiu? nu esista alti poeți? Că respunsu la acăsta intrebare, trebue se aratu a dou’a causa a sterilita- tiei poetiloru noștri, si acăsta causa o gasescu in influinti’a imensa de care s’a bucuratu Alexandri. Facă o presupunere: daca in locu se taca Alexan- drescu, ar’ fi tăcuta Alexandri, daca Alexandrescu ar’ fi crescută generatiunea ndstra cu opere că anulu 1840, că rogatiunea, <5re tari’a nu ‘s’ar’ fi continuata in poeții noștri, <5re poesi’a n’ar’ fi fostu p6te in stare se faca o reactiune in contra acestui materia- lisma alu vietiei care ne coplesiesce, care ne nabu- siesce? Daca din contra Bolintineanu ar' fl supra- vetiuitu celoru-laltoru, elu care este prin escelintia poetulu patriotica, fiindu-ch in subiectele de asemenea natura, mus’a sa a vorbitu unu limbagiu barbatescu. demnu de acesta mare ideia de patria, daca ne-ar’ fi crescută cu opere că mam’a lui Stefanu, că Feren- tarulu, că Mircea la bataia, că Mihaiu scapandu stin- darduiu, că ultim’a ndpte a lui Mihaiu, <5ră poesi’a n’ar’ intruni o forma totu atatu de buna cu o taria mai mare de cugetări ? Sunt departe de a nega sistematica talentulu lui Alexandri, si i-amu adusu alta-data laudele cuvenite. Dar’ amu voita se’mi dau săm’a de acestu talentu si amu ajunsu la o conclusiune care ar’ parea strania, paradoxala la multi si care cu tdte acestea este îm- părtășită si de altii, si acăsta conclusiune este că,in comparatiune cu Alexandrescu si Bolintineanu, Alexan- dri nu este poetu, in marea aceptiune a cuventului,. cu tdte că nu e inferioru prin unele din calitatile sale. Alexandri avuta, teneru, nu potea, fiindu in- teligente, se nu fia din partidulu tineriloru, se nu fia, cumu dicea pe atunci, Bonjourist. Elu avea gustulu lucrurilorn inteliginte, si fiindu atrasa spre ", poesi’a populara, de care era se ne dea o pretinsa culegere, se puse in doine se imite acestu stilu, si si o facil cu talentu. Baba Cloanti’a, Adreiu popa, Groza suntu mici capo d’opere. Imitatiunea stilului populara nu cere aceea taria, aceea virilitate in gân- diri, in espresiuni ca poesi’a lirica. Bucățile publicate sub titlulu generalu de lacramidre, si de suvenire făcu transitiunea: Alexandri se arunca In poesi’a lirica si; va ajunge la t6ta desvoltarea talentului seu in măr- găritele, si in poesiile publicate apoi in „Convorbiri literare,“ opere minunate prin stilu, cu care este in- terdisu ori-cui de a rivalisa, se analisamu acestu ta* lenta, care a avutu atata inriurire asupra literaturei ndstre. - , II. Alexandri care a plecata dela imitatiunea poe- sieloru populare, a ajunsu a fi celu mai minunata ciseleur. Ăvuti’a rimei, o inimitabila armonia, ntt suntu de catu o parte a calitatiloru sale. Este ad- mirabilu in tablouri: ce pdte <5re luptă in poesi’a romana cu Legend’a Rindunicei ? Dar a face tablouri, nu este unu nec plus ultra a artei. Artistiloru preferamu pe unu poetu, fia neco- rectu, care printr’unu versu pornita din ânima, imi misica inim’a, care me silesce a face ceva mai malta decatu a’lu aplauda, care me silesce a’lu iubi. In, marea opera a lui Alexandri gasimu prea raru. ase- menea versuri. Daca comparamu (căci aci este ce- stiunea) pe Alecsandri cu Alesandrescu, vedemu ch’i lipsesce tari’a cugetarei, acelu spiritu filosofica, care nu este adeverata poesia. Dăca ilu comparamu cu Bolintineanu, vedemu că i lipsesce aceeași taria, candu vrea se cânte patri’a si glori’a străbună. Esceptamu faimosulu Vie din sentinela romana, care este unu laconisrnu sublima si demnu de seco- lurîle de suferintia ale României. Calitatea si totu- odata defectulu lui Alexandri este gingasf’a. Esce- lenti’a in stilulu populam, admirabila in unele bu- căți mai inalte, gingasia ajunge a fi anu defecta, candu împinge pe poetulu a concepe in modu palida, marile subiecte. Alexandri nu scie a fi simplu, toc- mai fiindu că este unu mare ciseleur, Ar’ nu unu ganditoriu. De alta parte nu me potu impedecă- de a crede, ch considera dresi-cumu subiectulu ce trac- tăza că o lucrare impusa. Chiaru candu poesi’a este de totu personala, ea pare tractata că unu lieu-com- mun, nu pare isbucnita din ânima. Pentru ce Are 20 — 118 in Steluti’a poetulu inlocuesce imagin’a prin vorbe. Lamartine ne arata undele, ce se răsfrângeau pe pi- tiărele adorate ale amantei sale. Nu gasescu in Ste- luti’a de cătu o imagina: că stele trecatăre. ^,Ce las’ unu intunerecu aduncu in urm’a loru.w Pentru ce un’a si numai una? Si chiaru acea confusiune intre unu sufletu si o stea nu ne arata dre că gingasi’a este defectulu lui Alexandri? 0 ier tamu aci, dar nu o iertumu in subiectele patriotice. Alecsandri, cumu dicea unu amicu alu meu, lui Mi- haiu vităzulu iar pune in mana in locu, de spada o fldre. Unu romanii canta resboiulu independintiei italiane, canta gloria francesiloru si italianiloru. Ce subiectu avutu! Cetiti poesi’a lui Alexandri si ve- deți de nu amintesce prin gingasi’a sa poesi’a cuno- scuta a reginei Ortens’a: Honneur ă la plus belle, Et gloire au plus vaillant. Intr’adeveru e ceva minunata, că poetulu se nu fi gasitu altu ceva se ne spune, decătu că unu teneru iubea pe o tenera. Ce ne pasa individulu aci? Vremu se vedemu lupt’a, energi’a surorii ndstre Itali’a. Candu inse poesi’a se marginesce la unu tablou, este admirabila Alexandri. Pahod na Sybir este admirabila, fiindu că nu potea se caracteriseze mai bine despotismulu rusu. decătu nefacendu frase, de- cătu multiumindu se a ne arata sirulu condamnati- loru si a ne spune'că au inghetiatu. Nu vomu da aceiași lauda poesiei Nicu Balcescu murinda. Aci gingasi’a se arata prea multu. Balcescu e o figura prea mare pentru aceste strofe, si asteptamu mai multu dela Alexandri. In fine acesta obiceiu de a fi gingasiu in locu de a fi simplu, ’i strica une-ori, rare-ori e adeveratu, dar ’i strica une ori gustulu, că in acelu inceputu alu Banului Mărăcine, care a fostu denuntiatu de mine insa-mi alta data marelui nostru poetu, că aceea ultima poesie in care compara tunurile Grivitiei la niște ... godacei. Am disu adeverulu. N’asin vrea că se fia suparatu pe mine dn. Alexandri. Versurile sale le citescu si le recitescu adesea, si pentru aceasta, de si asi fi po- tuțu., dar n’am vrutu, se dicu de multu cele ce am scrisa adi. Este inse sosita momentulu unei reac- tium,. si eu, criticu, vediendu reulu la culme, m’asi crede culpabila catra țier’a mea, dăca n’asi veni se protesta si se dicu amiciloru mei: Paditi-ve, Ale- xandri e unu minunata farmecatoria, dar urmandu’lu mergeți la peire. Si aci este punctulu. Nimeni nu păte fi Alexandri decatu insasi Alexandri, si cei cari ilu imita, nu potu imită decatu defectele lui. Chiaru calitatile lui Alecsandri devină defecte la unu altuia. Nu este destula pentru a egală glori’a lui Ale- xandri, de a’i luă deminutivele; nu este destula de a caută chiaru escelinti’a rimei. Aru trebuf se aiba unu poetu, pentru a fi unu Alexandri si acea armonia cu care nimeni n’a po- tutu rivalisă, si acea sciintia a reguleloru celoru mai intime ale artei, si acea profunda cunoscintia a lim- bei, si acelu accentu romanescu, care face că o poe- zia a lui Alexandri s’aru recunăsce fără a fi sem* nata, si in fine acelu farmecu, care este chiaru na- tur’a sa de omu si de poetu. Nu, că nu esistă adi in Romania talente. Suntu multi si multe, cari numera fia-care mai multe poesii perfecte. Se mai citamu ăre numiri? Unii au scrisu la inceputulu acestora doaadieci de ani, altii au apa- rutu de curendu. Toti.au, care mai multe care mai puține, opere de laudatu. A me pronuntiă asupra fiacarui, aru fi utilu, dăca asi face istori’a literatureij aci nu e necesariu. Me multiumescu de a constată, că ori căte poesii bune său bunicele se fi facutu fia- care, nici unulu nu s’a impusu cumu s’a impusa Ale* xandrescu, Bolintineanu, Alexandri. Intr’adeveru, ori eătu de frumăse bucăți se fi facutu unii său altii, unu defecta generale e de constatata in literatur’a actuala: se făcu frumăse tablouri; esistă imaginatiuni fragede; tinere si gingășie. Avemu tîpete minunate de desperare. Se esprima, chiaru in modu eoncisu, frumăse simtiemente. Dar o bucata, cateva versuri bune, unele strofe minunate, nu suntu destula pen- tru a sacră pe cineva mare poetu; vedu multa ima* ginatia, vedu mare talentu de imitatiune, nu vedu nici intr’o parte tari’a cugetării. Poeții cei mai in* fimi, cei, că se dicu asia, nepersonali, făcu se constă poesi’a loru anteiu in diminutive, apoi in rime. Na este destula. La noi tocmai fiindu că nimicu nu e mai facila, decata de a rimă, nimicu nu e mai grea decât a fi poetu. Cei cari au intielesu, că poesi’a are de principala isvoru ânim’a poetului, se multiu- mescu de a inchide in doue trei strofe una simtie- mentu justu. Cele mai bune poesii la noi suntu cele mai scurte. Poeții noștri se osteneseu iute, si candu lungescu opera, osteneseu pe lectori. Nu că nu potă fi lucruri minunate in cate-va versuri, dar punu în- trebarea, pentru ce nu potu poeții noștri se alerge intr’o cariera mai întinsa? Respunsulu este lesne. Ei simtu, dar in generala nu sciu a cugetă. Dăca lungescu oper’a, ajungu a se repetă, că ci le lipsesce adancimea cugetării, din care se nasoe varietatea gaudiriloru, le lipsesce spiritulu filosofica, care dă unui opu totu-odata unitatea si varietatea sa. De catu-va timpu inse circumstantiele in cari traimu s’au schimbata. Dela 1866 nu fusese decătu lupte sterpe, sterile, de politica nefecunda, fiindu-că era personala. Atmpsfer’a era deleture, si masele fugise, fiindu că le era frica se nu nebusiăsca. Abia din timpu in timpu se arată in tacerea nopții vr’u- nui adolescenta, spre a’i alină dorerea, spre a’i re- imbarbată credinti’a sdruncinata in patria si viîtoriu. Dar venf anula 1877 și tieranulu romana afirma Romani’a pe eampulu de batae. Acumu poeții se simțiră de-odata desteptati, sguduiti, isbiti că de o electricitate. Romani’a se afirmă in lupta, pe candu Haretu o afirmă pe eampulu de batae alu sciintiei, indoita -onăre după atat’a indiosire si umilire. Se - 119 așteptă ceva nou si dela literatori, dar lucru cnriosu: vechile deprinderi au continuata a se impune celoru ce se învechiseră intr’ensele. Resboiulu si triumfuhi n’au produsu nici o opera perfecta, nici o opera asupr’a cărei disensiunea se nu mai fia permisa. Tre- buia unu curente nou in literatura, trebuia se apara ceva, care se rupă cu traditiunile, si asteptamu toti se vedemu de unde vine ventulu, care se ne readuca caldur’a vietiei. Celu puțina acesta era simtimentulu meu; me intrebamu de unde va veni regenerarea literaturei, sij cine ne va scapă de gingășia si ser- vil’a imitatiune, dăca nu ne reînsuflețise nici Griviti’a, nici caderea lui Osman-pasi’a. Adi începu a speră, că-ci am credinti’a, că autorulu poemei Radu, dn, Ronetti Romanu, este destinatu a deveni marele no- stru magistru pe viitoriu. Dn. Romanu abia a pu- blicata doue, trei bucăți scurte inainte de Radu. Ne aducemu aminte, că un’a eră intitulata „Rusi’a." Poe- tulu facea, in fați’a României, se se inaltie spiritulu Poloniei, care’i dicea: Se nu te ’ncredi in sora’mi, de sangele’mi patata. Jferesce-țe de ghiara’i candu unu surisu ti-arața, , Candu adeveru vorbesce, se fii convinsa câ minte, Și c^indu de mila’ti spune, de mine aduti aminte! Acășta poesia eră buna: Radu, ori-ce defecte vomu avea a notă, n’are sămanu in literatar’a n<5- stra. Dar inainte de a vorbi de calitatile său defec- tele poemei, inainte de a justifică acăsta mare vorba, se damu chiaru planulu poemei. Poem’a incepe printr’o inchinare. Poetulu este singura in lume, si se intrăba cui se închine poem’a ce a făcuta. In ce urmedia, multi voru crede, că este o imitatiune după Musset, care in dedicati’a piesei „La coupe et Ies lăvres“ isi pune aceleași cestiupi că si dn. Romanu. Datorescu inse poetului romanu se declara, că si eu am crediutu acăst’a si am spus’o, si că cu mirare m’am asigurata, că eră aci numai o identitate de gândiri, nu o imitatiune; poetulu n a cetitu pe Musset, decătu după acăsta conversatiune ca mine. Poetulu nu pdte se dedice poem’a sa iubitei sale, fiindu că nu vrea se cada in defectulu comuuu, de a cântă unu amoru ce nu esista, fiindu-că poem’a sa nu e o fldre ci o furtuna, mei prieteniloru sei, că ci traimu intr’unu secolu, in care nu mai suntu prieteni, nici tierei, fiindu-că acei ce atat’a predica amorala loru pentru tiăra, nu suntu adesea decătu cersietori de funcțiuni. Va dedică dar poem’a sa acelora Ce după idealuri zadarnica au umblata, Ce au mersu pe marea vietiei cu pandie sburatâre Si cu catarte rupte in pertu au reintratu, va dedică poem’a sa nenorocitiloru din asta lume, jpentru care nu mai este nici o sperantia, decatu in mormentu. Si acăsta dedicație, catu se unesce de bine cu insasi poema. Ce este Radu in adeveru? Unu omu care a suptu nenorocirea cu insusi laptele. (Va urma) Episode din resbeiulu orientala. („Ospele rusu si spionagiulu infamuu dela Gar’a Slatinei (distr. Oltu) din Romani’a.) In lun’a lui Aprile 1877 declarundu-se resbeiulu ruso-turcu, armat’a rusăsca trecuse dejă Prutulu, ©ou- centrandu-se in mai multe corpuri, parte la Braila, dr restulu in prăjma Ploiestiului (distr. Prahova), unde au campatu mai multe dile. La 4- Ma’U pHr mulu rusa care a sositu la Gar’a Slatinei eră UHU capitanu de intendentia insocitu de dupi gendarmi pedestri din corpulu alu IX-lea de armața a gen©’ ralului Kriidner; elu venise cu scopu de a pregatj cele necesarie pentru aprovișipnarea armatei (cuptăpeț bucătării, fânu, ordin etc.), precumu si unu,câmpii spatiosu pentru tabara si alte necesitată La sosirea acestui oficiariu rusu, care, a surprinsa nu numai personalulu garei, ci totu, publicula opa. sianu, siefulu de gara anume Markieviez,' da wL gine polona a intempioatu pe resp. oficiariu cu cea mai caldurdsa primire si bucuria nespusa, d^ndu-si tdta ostenăla de a’lu multiumi primindu’lu că dspe in locuinti’a sa, servindu’lu cu mare placare, CUW primire nu se adesta resp. oficiariu. ; Siefulu de gara vediendu pe ăspele seu multia- mita s’aii bucurată fdrte de seryiciele aduse, spe? randu că ’si va cuhge fructele scopului seu infernala, in pucine dile s’a făcuta intima amicu alu rusplui, in cătq acesta incantatu de amiciti’a regp. siefu aii avuta tdta confidenti’a in pergdn’a lui petrecândlț totu tempulu împreuna că duoi sinceri amici, dpfr; coperindu-i tdte planurile de resboiu. — După cătevff dile dstea rusdsca sosia cp trenuri necurmate diu’a si ndptea in prdjm’a Slatinei. —Ce fericirp peptrp dlu siefu bunu limbistu si patriota rusul! (5spplespiț ca amica intimii l’a recomandata de bunu pațriotp la toti generalii si oficiarii superiori, in cătu dlu sieft| a fosta fdrte bine primita, onorata si vediutu de omp onesta, — petrecăndu cu densii prin ospeluri și dini publice, bendu la chanipania dip’a si ndptea, ,jg totu decursulu camparei corp. IX. in Slatin’a. Acdsta petrecere n’a durata multu, că-ci înainte de a pleca dstea la Dunăre cu căteva dile an. dispă- ruta dlu siefu de gara că din senina, nesciindu ni- meni unde se afla, pre candu nu numai oficialii gării, ci si comandanții ruși au avutu neâparata trebuintia pe fia-care di de densulu, lasandu pe sermăn’a sa socia cu 4 copii in cea mai mare miseria si nea- junsuri. Direcțiunea generala a cailoru ferate romane din Bucuresci fiindu informata despre acăsta dosire, indata au luatu mesuri seridse pentru Urmărirea lui, a si trimisa la faci’a locului pe inspectorulu revisord, care a constatatu in cassa unu deficitu de 2000 I. n. — dar aedsta urmărire din partea directiunei fu in vanu, că-ci nici pana in tempulu de facia nu s’a potutu afla macara urm’a siefului dosatu, spre mape mirare a tuturora persdneloru carii ’lu cunosceau., La 10. Iun. st. v. după unu ordina din partea cuar- — 120 — fierului generalii rusu din Ploiesci armat’a pornise la Donare. Romani’a conforma unei conventiani in- chiaiate cu Rusi’a lunndu parte la resboiu au ocu- pata cu Estea totu malulu Dunărei. Ce a patîtu ge- sieftariulu nostru din Slatina? In calitate de „Spionu" provediutu cu acte contienenda planuri de resboiu, si-a cercatu noroculu spre a străbate prin punctulu dela Verciorova in Ada-Kaleh*), si de acolo la Vi di n u cu scopu de a le preda lui Osman-Pasia**), inse spre nefericirea sa la malulu Dunării fu oprita de sentinel’a romana, care indata l’a presentatu că- pitanului de portu. Luanda’îu la cercetare de unde vine si unde merge, cu ce se ocupa, deschidiendu-i-se giant’a s’au aflatu la elu mai multe acte cu planuri de res- belu. Indata apoi fu escortată intre baionete la cor- pulu I. de armata romana din Calafatu, unde luandu-lu din nou la cercetare cu o scropulositate mai seridsa si consta tandu-se că este ap io nu, con- siliulu militariu bellicu l’au condamnata la mdrte prin glontiu. In vanu au fostu rogatiunile lui pentru pardonu, căci sentinti’a in 24 dre se esecută, si asia fu îm- pușcata in castrele dela Ciuperceni. La casu dEca anteposturiloru armatei romane nu li succedea a pune man’a pre acestu spiona tra- datoriu, si potendu elu străbate la armata turcEsca cu planurile secrete, descoperindu -tdte mișcările stra- tegice combinate de ruși, ce patiau ei atunci? La ioldsele si avantagiele cari Romani’a le-au lacutu Rusiei in tdte operațiunile resbeluluî si câte sute de asemene episdde se voru fi mai intemplatu in decursulu acestui resbelu, la alu cărui resultatu triumfatoriu brav’a armata romana a contribuita mai multu; dar pentru care sucursu si bravura recunos- cuta nu numai de insusi tiarulu Alesandru si de ge- neralii rusesci, ci de tdta Europ’a, — astadi ce res- plata ii amenintia Rusi’a aliatei sale Romani’a? Smul- gerea perfida a Basarabiei, mutilarea intregitatii tierii si calcarea curentului de ondre rostitu din gur’a poternicului monarchu rusescu. Curcanul u. BIBLIOGRAFIA. De Aurelianu P. S. „Monitorulu Comuneloru," diariu de agricultura practica, 3 volume dela 1861 — 1863, publicatiune oficiala. — „Notice sur la Rou- mani,“ principalement aupoint de vue de son Econo- mie rurale, industrielle et comerciale (in colabora- tiune cu d. A. Odobescu). Paris, 1867. — „Manuala de agricultura pentru scdlele primare.¹¹ Bucuresci, *) Cetate turcEsca in midiuloculu Dunărei. **) Acestu Pasia era in Vidinu cu 50,000 ostasi, si in urm’a luarei cetatii N i c o p o 1 i s’au intaritu la Plevn’a. 1869. — „Catechismuln Economiei politice." A dou’a editiune. Bucuresci, 1874. — „TiEr’a ndstra," schitie economice asupra României. Bucuresci, 1875. — „Bucovin’a," descriere economica insocita de o harta. De Bacaloglu Em. „Elemente de Algebra," a dou’a editiune, ₜpretiulu 5 lei. — „Elemente de Fisica,® cu 24 tabele de figuri litografiate in brosiura separata, pretiulu 10 lei. De Brand za Dim. dr. „Elemente de zoologia, preț. 5 lei. — „Elemente de Bonica," preț. 5 lei.— „Elemente de geologia," preț. 3 lei 50 bani. — „Con- sideration sur Ies ovaire infEres," fondEes, sur l’ob- servation de l’etat monstrueux d’une Roșa et de l’Etat normal d’un crataegus. Paris 1867. — „Notes sur plusieurs roses tnonstrueuses.“ Paris, 1867. — „Histoire botanique et thErapeutique des gentianaces," employEes eh mEdecine, Paris 1869. Monographie rEcompensEe par la FacultE de medicine de Paris, (Medaille de Bronze 1868—1869). De Si hlea nu Stef. Stef. „De Pesci elettrici et pseudo-elettrici," disertatiune pentru obtienerea gra- dului de doctore in sciintiele Naturale. Neapoli, 1876. De Stefanescu Maria Gr. „La Dacia e la Romania," de I. El. Radulescu, tradusa din roma- nesce, cu o dedicație, si o schitia biografica a auto- rului. Neapoli, 1876. — „Afric’a si espeditîunea lui Cameron." Bucuresci, 1876, preț. 70 bani. De Stefanescu Gr. „Elemente de zoologia,“ pentru scdlele secundare. Bucuresci, 1865. preț, 1 leu 68 bani. — „Animalele antediluviane cu 36 figuri litografiate. Bucuresci 1866. preț. 1 leu 68 bani. — „Consideratiuni asupra Instructiunei publice si pri- vate in Romani’a, urmata de influenti’a localului si mobilierului scdlei asupra vederei si sanetatiei copii- Ioru.“ Bucuresci, 1873, preț. 2 lei si 50 bani. — „Cursa publica de Istoria Naturala," facutu la uni- versitatea din Bucuresci, 1874— 1876: — „Lectiunea de deschidere" preț. 75 bani. — „Locuia omului in natura," conferintia tienuta la Focsiani, pentru in- fiintiarea unei biblioteci judetiene pre langa gimna- siulu locala Bucuresci, 1876, preț. 75 bani. — „Nota asupra basinului tertiariu si lignitului dela Bahna (judetiulu Mehedinți) cu o harta geologica. Bucuresci 1876, preț. 1 leu si 50 de bani. Colectiunea „Revistei Scientifîce," an. I, II, III, IV, V, VI, VII brosiati, fia-care volumu 15 lei. Abonamentulu anului VIII in cursu de publi- catiune 15 lei. De vendiare la librarii si Redactiune. Notitia economica. In apropiarea stupiloru nu este consulta a se cultiva cEpa, usturoiu, vardia si salata¹, că ci miro- sulu acestor’a este periculosu pentru albine; ele ametiescu si moru. Editoriu sl provedletoriu: Comitetulu. — RedactoHu G. Barltiu, secretarlulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’# Rfimer A Kamner.