Acesta f6ia e»e ”■ ? (cate 3 c61e pe luna I si costa 2 fiorini v. a. I pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru I nemembrii 3 fr. I Pentru străinătate i 10 franci cu porto l tip duplu alu poște*, ------------ TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunii transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. | ^Abonamentul» , 1 frrce npmai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia Ia Comi- tetul» asociatiunei in Sibiiu, sdu prin poate său prin domnii co- Nr. 9. Brasiovu 1. Maiu 1878. AlllllllXl. Șumariu: Dora d’Istria. (Fine.) — Primulu omu face istoriculu primeloru sale misîcari, primeloru sale sensâtiuni si âHs J primeloru sale noțiuni după crearea sa. — Corespondintie de ale repausatiloru. (Conțin.) — Vasilie Aronu si operele safe. — Crucea si angerulu. — Literariu. Dora d’Istria. (Fine.) Poesi’a urmatdre, că o amara ironia, descrie Si mai bine acăsta deplorabila stare de abusuri se- versite de funcționari. Este canteculu ca care femeia unui functionariu voiesce se addrma copilulu seu: „Dormi, mititelule, pre catu nu faci inca reu! — Nani eopilasiu, nani. Lun’a cu fați’a de arama revărsa tainie’a sa lumina pe lăganulu teu! — Iti voiu spune o istoria care s’a intemplatu. — Iti voiu cant a adeverulu! — Tu,'te odichnesoe inca ou ochii închiși. — Nani, co- pilasiu, nani. O soire buna s’a respanditu in provincia. —- Tataia tea, acusatu de mai multe fapte rele, este ohiumatu înaintea* justiției; dar’ tatalu teu, cu multa sciintia, va scapa neatinsu. — Dormi, mititelule, pre chtu esci onestul — Nani, eopilasiu, nani. Marindu-te, tu vei invetiă se apretiuesci lumea creștina; — vei cumperă o haina de copiste si vei luă unu condeiu. — Vei dice cu ipocrisia: „Suntu onestu, suntu pentru dreptate." — Dormi, sdrtea ta este asigurata. — Nani, eopilasiu, nani. Vei avea asemanarea unui bunu functionariu, si in sufletulu teu vei fi unu blastematu. — Dupa-ce te vei duce pana la usia, voru face unu gestu de despretiu. — Tu vei invetiă se’ti pleci spatele cu gratia... — Dormi, mititelule, pe catu esci nevinovatu. Nani, eopilasiu, nani. Gu tdte că esci blandn si sfiiciosu că di’a si sim- plu că dens’a, — vei sci se ajungi terendu-te la unu frumosa posta, fora a te lașa se fii prinsu. — Dormi, pe catu nu sci inca a fură. — Nani, eopilasiu, nani. Tu vei stringe bani se faci o casa cu mai multe catari ; — vei ajunge la unu gradu inaltu si te vei face de odata boeriu mare, unu nobilu rusul — Vei trai multu timpu si’ti vei sfersi viăti’a in pace. Dormi frumosulu meu functionariu. — Nani, eopilasiu, nani." Mai traduoemu urmatdrea poesia, ăra de dn. Nekrasoff, asupa statei tieraniloru si a suferintieioru loru. „Nenila cere dela burgmistrulu Vlass cate-va lemne, că se faca o isba (coliba), Elu ii respunde: „Nu am, nu’ti voiu da!" Stapanulu se va intdree, socoiesce betran’a, elu va hotari. Stapanulu va vedea că iab’a este vechia, si elu imi va dă lemne. Unu vecinu, omu rapitoriu, iea dela tierani unu petecu de pamentu din cele mai bune. Stapanulu se va intdree si noi vomu câștigă, dicu tieranii., Elu ‘ va dice o vorba numai si pamentulu nostru celu ibunu ni se va da înapoi. Unu cultivatoriu liberu iubesce pe Natasi’a; dar’, ingrigitor ulu, omu fara ăuirna, nu le dă voia a se casatori. — „Se asteptamu, Ignasfo; stapanulu o? , o se via“ dice Natasi’a amantului. In fine, mici si. . mari, pentru cea mai mica contestare repeta in eboru: , j — Stapanulu se va intdree si ne va face dreptate» Betran’a Nenil’a a murită; peteculu de pamentu dă vecinului o suta de spicuri pentru umflu. Culti* vatoriuiu liberu a fostu luata se pdrte pusc’a, si N*~. tasi’a nu se mâi gandesce lâ casatori» . .. Dar’ «tor. panulu n’a venitu, elu este inca departe. In fine, intr’o frumdsa di, o trăsură mare cu patru rdte si inhamata cu siăse cai se; arata pe; ca- lea care duce la satu. In midiulocu se inaltia un» cosciuga de stejariu; in acestu cosei ugu era' âfăpa- nulu si după densulu inaintă mostenitoriulu seu. Ve*: chiulii stapanu fu îngropata, si celu nou, dup»; oâ j si-a stersu lacnmele, se urca in trăsură si plăcu era; la Petersburg.“ ; Asupra femeiloru din Caucasu d-n’a Dora -dTstjfia-. ne dă o mulțime de amenunte fdrte interesante. Cau- casulu este o lume atatu de misteridsa, in catu o- . mulțime de poeți si scriitori din Rusi’a au fostu în- cântați de frnmsetiele șale. Lermontoff, exilata la Caucasu dice: „Selbatici suntu locuitorii acestora selbatece abisuri! In lupta ei se născu si pentru Inpta crescu, Copilulu intra in viătia luptandp’se, si luptandu-se omulu mdre. Printr’o singura vorba ei se. intielegu: „Inimicului Rusului" Cu acăsta- vorba mam’a, ca copilulu seu pe genunchi,’ii. insufla in hnima o curagidsa spaima. Astu-feliu copilulu chiar’, slabulu, nu intielege iertarea. -Orediritidsa est», amici’a; mai oredintidsa inca resbunarea. Acolo nu- curge o picătură de sânge care se nu fia reșbunata, la or’a hotarita. Dar’ amorulu, că si ur’a, este utMl- amoru nemesuratu." D-n’a Dora d’Istria, că pentru tdte celelalte pro- • 17 98 — vincii, ne face isțofi’a Caucasului, ne spune tradi- tiunile si luptele sale, ne descrie caracterulu, frum- seti’a si conditiunea femeiloru acestora provincii ale Caucasului, si nu uita nimicu din ceea ce pdte face interesante si instructive studiele sale. Spatiulu nu ne permite a intra in mai multe amenunte asupra celorU-lai te capitule, in care vor- besce despre Armence, Filandese, Lapone, Samoiede, Mongole, Manciuane, Nogaisse. Vomu cită numai cateva deosebite poesie popularie. care au o frumsetie particulara. Cea urmatdre este din Esthonia, după tiermurile marei baltice; „Era o fata,-o tenera fata; ea mergea se pa- zesca tnrm’a sa in păduri; găsi o pasere pe care o aduse cu dens’a acasa. Paserea luă indata o forma omendsca; se schimbă intr’o tenera fetidra, blanda, bun’a Salm’a. Trei pețitori sosiră: celu d’anteiu era fiiulu lunei, alu douilea fiiulu sdrelui, alu treilea fiiulu unei stele; Fiiulu lunei se duse langa Salm’a; elu conducea unu caru inhamatu cu siese-dieci de cai. Salm’a ii dise din cas’a sa de pdtra: Nu, nu voiu merge de locu in luna; ea face trei lucruri care nu’mi plăcu: ea apune in cdti’a diminetiei, apune candu sdrele re- sare, si se inaltia candu elu se cobdra. Fiulu sdrelui se duse langa Salm’a; elu con- ducea unu caru inhamatu cu. siese-dieci de cai. Salm’a ii dise din marginea padurei: Nu, nu voiu merge in locuinti’a sdrelui, că-ci sdrele este reu si plinu de capritiuri; radiele sale strica si schimba timpulu fru- frumosu in reu; ddca dilele secerisinlui frumosu se apropia, elu scdte din senulu pamentului o mulțime de aburi; candu vine epoc’a semanaturei, elu usucă si arde graulu, fulgera si trasnesce si face tdte câm- purile sterpe. „Fiulu stelei se duse langa Salm’a; elu conducea sidi dieci de cai. Salm’a ii dise: Du calulu stelei la grajdu, dă’i fenu cu brațiale, dă’i ovesu cu manile pline; intinde peste elu o pătură subțire; pune sub pitidrele lui unu largu tapetu; ochii sei se ddrma sub unu velu de metasa; pitidrele sale se se odih- ndsca pe prdspete paie. Si tu, fiu alu stelei, te pune la acdsta masa alba si siedi pe acdsta banca de lemnu; dta bucate bune si bine gătite. Fiulu stelei intra in cas’a Salmei; — Mananca, o stea! bea, o stea! traiesce aici in bucuria. Fiulu stelei facă se sune sabi’a sa, sabi’a sa de aura; facă se sune pintenii sei de argintu; — Nu voiu se manancu, nu voiu se beau. Amu venitu aici pentru Salm’a; vino dar’ langa mine, o Salmo. Salm’a ii respunde: Dragulu meu voinica, dra- gule meu mire, tu mi-ai datu timpulu se crescu; dă-mi si timpulu' se me gatescu. Cu greu se imbraca orfelin’a, anevoia se încinge serac’a! Nu, eu nu amu mama, nu amu rude se me ajute; femeile be- trane, fetele betrane suntu singure langa mine; ace- ste femei, aceste fete au ănima cruda si vorbele loru suntu reci.“ Soți’a care se gandesce la barbatulu seu plecata la resbelu, se iderede totu atatu de multu in simpati’a naturei că si dulcea Salm’a. Ddca nu’si inaltia do- rintiele pana la stele, ea se rdga de elementele glo- bului nostru, spre a duce amorulu seu. O venturi ale ceriului, salutati pe soțiulu meu cu vocea vdstra sgomotdsa; grindina, du’i scirea mea; noru, spune’i catu ilu dorescu; ceriu, dă-i minte si intieleptiune; aburi din aeru, povestiti’i amorulu meu, faceti’lu se asculte dorintiele ănimei mele. Eta multe luni de candu snspinu după densulu, multe septemani de candu nu l’amu vediutu; intre noi se inaltia mari păduri, numeroși arbori, nobile ramure de meri. Ori-unde calulu seu va diari, se gasdsca elu pa- late! Ori unde ilu va face se jdee. se afle unu grajdu! ori unde ilu face se traga unu cercu, se gasdsca o biserica! Dumnedieu fia langa densulu. Si eu candu dre voiu fi langa elu, candu ’i voia dă sarutarea de buna sosire ?“ După scurtele citatiuni care amu facutu din a- ceste doue volume, se pdte vedd catu este de inte- resanta acdsta frumdsa scriere a d-nei Dora d’Istria, prin intins’a varietate a materiiloru, prin nenumera- tele amenunte istorice, prin apretiuiri literarie si prin observatiuni asupra starei de cultura a acestora deo- sebite națiuni ale Orientului. Studiulu ce facemu in acdsta Revista, ori catu de intinsu ar* fi, nu va potă nici odata se cuprindia tdte părțile frumdse ale a- cestei. variate scrieri. In studiile ce amu publicata asupra opereloru. d-nei Dora d’Istria, scopulu nostru a fostu mai cu sdma se atragemu atențiunea romaniloru asupra a- cestoru însemnate scrieri, din care unele suntu tra- duse in limb’a englesa, germana, italiana si rusa. In. limb’a romana, nici un’a din aceste opere nu este tradusa, si» pentru acdst’a suntu fdrte puțina cuno- scute. Ne-amu incercatu, printr’o anahsa mai în- tinsa, se aratamu deosebitele subiecte despre care se ocupa, însemnătatea loru, precumu si interesului ce au in parte pentru noi. D-n’a Dora d’Istria a mai publicatu si alte in? semnate lucrări: „Insulele loniane," istoria si litera- tura; „Eleonor’a de Haltingen;¹¹ „Naționalitatea ro- mana¹¹ in Revue des deux Mondes; „Peisagie din Helveti’a italiana,“ in Ilustratiunea; „Eroii României;“ „Romanii ai Papatulu;“ „Pe tiermulu lacuriloru hel- vetice.u Ne pare reu că n’am avutu ocasiunea a găsi aceste trei din urma scrieri, mai cu sdma „Eroii Rpr maniei" , si „Romanii si Papatulu," care au fosta tra- duse si publicate de 11 Diritto din Turinu. ■ Cre- demu inse că d-n’a Dora d’Istria, care in tdte lucră- rile sale, după cumu amu aratatu, nu perde nici o- data din vedere pe Romani, in aceste scrieri speciale pentru tidr’a ndstra, că si in „Naționalitatea romana,“ pe care amu cetitu-o in „Revue des deux mondes,“ (1859) se face caldurosulu aparatoriu alu drepturiloru — 99 — patriei năstre, cautandu’i simpatii intre amicii inde- pendintiei si regenerării natiuniloru creștine din Oriente. înainte de a termina, se ne fia permisa a face o mica observatiune. Cu tăte că ne lipsecu scrieri si talente seriăse, exista inse la noi o aplecare fărte trista de a nu voi se recunăscemu mentala si talen- tulu, candu elu se arata, si de a fi fărte indiferenti său pretențioși. Aici ne marginimu a constată numai acăsta stare a spiriteloru, care nu este nici de cumu o incuragiare pentru desvoltarea talenteloru. Unulu din semnele cele mai mari despre viăti’a si viitoriulu unei națiuni este desvoltarea sa intelec- tuale, este progresulu ce face in sciintie si in lite- ratura, este interesulu ce are pentru ori-ce lucrare . a spiritului. 6menii cei mari si productiunile geniului loru inaltia o națiune, o făcu cunoscuta si poternica si’i pregatescu unu viitoriu sigura. Dar’ cumu se păte desvoltă unu talentu si Cumu se păte devota unei vietie consacrate numai studiului si sciintiei, j dăca elu nu afla nici o incuragiare in publicu si nu •vede impregiurulu sett: decatu indiferintia? Incura- i giarea arteloru si a literelorm si desvoltarea loru do- | Vedesețt adeverat’a’ Civilisatiune a: ttriui - popula; si* \repfitemu; cri Lspnartine: „cetiți anualele • popnliloru, > rit veți incredintiă indata, că pe': catu timpu ele n’au fosta literate, acei populi ri’au existată; memori’a Bora iricepe cu literatura loru si incendia Cu dens’a; candu unu populu nu mai scie nici a cântă, nici a , scrie, nici a vorbi, elu nu mai exista/* Spre a nu ni se impută că amu cadiutu in exa- gerare, in pucinele cuvinte ce amu disu despre ta- lentulu deosebita ala d-nei Dora d’Istria si despre însemnătatea scrieriloru sale, vomu traduce cateva pasagie din apretiuirile făcute de cele mai seriăse reviste si jurnale francese, englese si germane. , „Pentru d-n’a Dora d’Istria, a se urcă pe Moench, nu este numai a ajunge cu unu curagiu de barbatu si cu o ardăre de femeia la o inaltime neexplorata, dar’ inca a inbracisiă orisontele nemărginita alu ce- riului si alu trecutului, alu presentului si alu viito riului. Ideile religiăse se amesteca necontenita cu descrierea locuriloru. D-n’a Dora d’Istria esaltesa biserica Orientului, fbra a nega gresialele sale. Acăsta apologia a credintiei grece interesădia fărte multu pe cetitoriu, pentru că autorulu trage la fia-care minutu numerăse argumente din faptele si scrierile de totu feliulu, care arata in acestu momentu direcțiunile deo- sebite ce* iau spiritele in cestiunile religiăse.** (Re- vue des deux mondes, 15 Oct. 1856.) — „Elveti’a germana, recomandabila prin talentulu si scinti’a autorului seu, a fostu scrisa sub inspira- tiunea celoru mai nobile sentimente cari potu face . se bata ănim’a omului: amorulu patriei si amorulu libertății** (Revue de Paris, 15 Maiu 1857.)“ — Acăsta carte este plina de punctări de vedere; catu despre spiritulu care o insufletiesce, este celu bunu; o ura poternica in contra ori cărei apasari, o fraternitate, care nu are nimicu vulgara pentru cei apasati.“ (La Presse, 22 Aprile 1857.) — „Ce virile esteₜ talen- tulu d-nei Dora d’Istria! A dobândita din comerciala cu scriitorii cei mari dăruia de a imbracă cugetarea sa cu o forma energica si potinte. Potu adaugă chiar’, că sufletulu seu este petrunsu de unu viu amoru pentru omenire, de o admiratiune fbra margini pen- tru minunile naturei si de o credintia absoluta in* buuatatea cerăsca. „(Le Siăcle 14 Dec. 1856^) „Cartea d-nei Dora d’Istria ar’ trece in ori-ce timpu de o scriere literara fărte deosebita; este intiparita- de tăte sentimentele cele mai nobile, de pasiune inᵣ focata pentru bine si frumosu, scrisa cu verva, ea- ' pansiune; stilulu se inaltia firesce la lirismu in con- templarea mariloru spectacule naturale, pe cari le descrie atatu de bine autorulu.** (L’Illustration, 10 Ian. 1857.) — „Cine iubesce frumsetiele naturei el- vetice, va luă cartea d-nei Dora d’Istria. Filosofi’», religiăsa a inspirata acăsta carte plina de o credintia înfocata, scrisa in favărea nationalitatii romane si a bisericei Orientale.*¹ (La Librairie, 15 Aug. 1856)< — „Acăsta carte plina de fapte si de idei, de ana-;, lise substanțiale, de estrase interesante. .Si, in tăte-) acestea, mai pre susu de tăte acestea, o suflare de', mărire morale, unu generosu spiritu de libertate, face se palpite scrierea acestei principese. Acestea siintu înalte cualitati!¹* (Indăpendance Belge, 11 Aprile 1857). Alte jurnale din Belgi’a si Elveti’a recunoscu.. d-nei Dora d’Istria aceleași merite. ;; „Prin caletorii in Germani’a, Itali’a, Elveti’a, Belgi’a si altele, principes'a Elen’a adaogă crescerei sale îngrijite si feliuriteloru cunoscintie ce dobândise prin studii particulare, si câștigă o cultura excepțio- nale basata pe fundamente scientifice, pe cunoscinti’a deplina a mai multora limbi vechi si moderne, pe cugetări liberale asupra starei religiăse și politic© a ‘ Europei. De și este creștina din orientu, ea judeca Papismulu cu* tăta claritatea si libertatea de con- sciintia a Protestantismului; ca Romanca, ea dove- desce celu mai desaversitu patriotismu si se declara inimica a ori cărui despotismu si absolutismu. Cu talente barbatesci si cu ăre-careinspiratiune,’si a espri- matu pana acumu ideile in doue cârti, din care cea ; dintaiu: „La vie monastique dans l’Eglise orientale/* in pucini ani a avutu o a dou’a editiune, in vreme v ce a dou’a: „La Suisse alemande⁴ avă ,o editiune’ germana adaogata si coreea.** (Conversations Lexicon. 10 Auflage. 1859). —- „Switzerland, the Pionner of the Refărmation** etc. tradusa din frantiozesce de H. G. E o carte fărte însemnata, care, in origi- nalulu francesu, a deșteptată o atențiune însemnata, ' in continentu. Papatulu e privita intr’ins’a ca stei- ’ pulu centrale alu sistemei despotice. In tăta oper’a este unu spiritu de entusiasmu in privinti’a vietiei a fapteloru celoru ce au fostu aparatorii purității -si> adeverului Scriptureloru; ceea ce dă multu foca si • interesa operei. Rare ori amu vediutu scen’a finale' a vietiei lui Hues, si tăta esistinti’a lui Zwingli, de- 17* \ ..." — 100 — șcrise ca mai malta potere. Autorea arata o mare cunoscîntia despre tdte subiectele despre care trac- tddia si, totu de odata, o apretiuire a caracterului eroica crestinescu, care ne face se credemu că in- sasi s’a adapatu aduncu in sorgintele Sântei Scrip- turi, si că are unu sentimentu intirnu de adeveratulu crestinismu.¹⁴ (The news of the Churches and Journal pf Missions, May. J, 1858.) — „După comunicările Atheneului din Londra, Principesșa Dora d’Istria e p femeia de o nalta cultura, o școlara a lui Pappado- pulos, care este si adancu versata in Scimtiele ger- mane etc.“ (Magazin f. d. Literatur des Auslandes. Berlinu. 8 Aprilie 1859). Amu potd se înmulțire’¹ citatele din publicatiuni străine, care aducu d-ne; a d’Istria tributulu de laude ce se cuvinu er >eu talentu. Speramu inse ca compatriot’-' lu-p mai,bine, voru invetiă a o preț- (După P Radu lonescu. Priir* .storiculu primeloru sale misleari, p* tflsatiuni si ale primeloru sale noțiuni după crearea sa. După G. Buffon. . aducu aminte de, acelu momentu plinu de xia si de turburare, in care am simtitu pentru *im’a data ecșistinti’a mea singulara. Eu nu sciamu ce sunt, unde me aflu, de unde veneamu. Deschisei ochii: Ce mulțime de sensatiuni! Lumin’a, bolt’a ce- riului, verddti’a pamentului, cri stal ulu apeloru, tdte acestea me ocupau, me animau si ’mi Împrumutau unu sentimentu neesplicabile de plăcere. La ,înce- pută credeamu, ca tdte aceste obiecte se afla in mine, si ca formddia parte din mine. Ide’a acdsta nascdn- du’mi, se intaria si mai multu, candu intorseiu ochii spre sdre: splenddrea lui me orbi, fbră voia inchiseiu pleopele si simtiam o durere nsidra. In acestu mo-, menta de obscuritate, eu credeamu, ca ’mi am per- dutu intrdga-’mi fiintia, întristata, cuprinsa de mirare, cugetam la acdsta mare schimbare, candu deodata audiîu sunete: canta- tulu paseriloru, murmuruta aerului formau unu con- certa a cărui impresiune dulce strabatea păna in a- denculu âniinei mele. Ascultaiu mai multu tempu si ’mi diceamu, ca acea armonia sunt eu. Ascultandu si preocupata cu totala de acestu nou moda de ecsistentia, uitasemu degiă lumin’a, a- cdsta alta parte a fiintiei mele, pe care o am cuno- scuta pentru prim’a dra, candu deschiseiu ochii. Ce plăcere simtiamu reafiandu-me in possesiunea atatoru ᵣ obiecte stralucitdre 1 Veseli’a mea intrech totu ce sim- tisemu pentru prim’a data si me facă se uitu pentru cătuva tempu, incantatoriulu efectu alu suneteloru. Mi ficsaiu privirile asupra miiloru de obiecte diferite, si observaiu indata, ca eu pociu perde si reaflă acele obiecte, si ca aveamu poterea a distruge si a reproduce după plăcerea mea acdsta frumdsa parte a fiintiei mele. De si mi se pareau nemărgi- nita de mari atatu prin reflecsulu luminei, catu si prin varietatea coloriloru, totuși ’mi parea ca ele tdte constitue o porțiune din fiinti’a mea. Incepeatnu a me deda că se privescu fara emo- tiune, se ascultu fara a me turbura, candu o adiare usidra, a cărei fragedime o simtieamu, ’mi aduse par- fumuri, ce ’mi causara o plăcere intima si me faceau se simtiu amoru pentru mine însumi. Agitata prin tdte aceste sensatiuni, impinsu prin o ecsistentia frumdsa si mare că acdsta, me ridicaiu dintr’odata, simtiendu-me transportata prin o potere necunoscuta. Nu făcui decatu unu singurii pasa. Noutatea situatiunei mele me facă se stau nemisi- catu; surprinderea ’mi fii ecstrema, credeamu ca ecsi- stenti’a ’mi fuge; misicarea pe care o facusemu con- fundase obiectele, si mi se parea ca totulu se afla in disordine. Ridicaiu' man’a la capa, atinseiu cu ea fruntea si ochii, pipaiatau intregu’mi corpu, si atunci man’a mea ’mi pard ca este principalele organu ala ecsistentiei mele. Aceea ce simtiamu in acdsta parte, era asia de distinsa si de Completa, in comparatiune cu plăcerea, pe care ’mi o au causatu lumin’a si 'sonulu, in catu me atasiaiu ca totulu pre langa acdsta parte solida a fiintiei mele si simtiamu ca ideile meta castiga profunditate si realitate. Totu ce atingeamu, parea că da manei mele o simțire după alta, si fia-care atingere producea in sufletulu meu o idea îndoita. Inse nu trecii multa si observaiu, că acdsta fa- cultate de a simtf era respandita preste tdte părțile fiintiei mele si asia recunoscuta limitele ecsistentiei mele, care pana aci ’mi parea nemărginită in estin- derea sa. ’Mi preamblasemu privirile dealungulu corpului meu; ’lu credeamu de unu volumu enorma si asia de mare, in cătu tdte obiectele pe care le vediusemu, nu’mi pareau in comparatiune, decătu ca nisce puncte lumindse. Me ecsamînaiu mai multa tempu, me priveamu cu plăcere, urmămu si observămu man’a mea si rnisi- carile ei. Mi-faceamu’ despre tdte acestea ideile cele mai ciudate, credeamu, că misicarea manei mele nu este decătu unu feliu de ecsistentia fugitiva, o suc- cesiune de lucruri ce ’si sdmana. O apropiata in fine de ochi si acuma ’mi parea cu multu mai mare decătu intregu’mi corpu si facă se dispara dela ve- derile mele unu numeru infinita de obiecte.* Incepuiu a presupune, că in acdsta simțire a ochiloru mei este o illusiune. Vediusema prea bine, că man’a mea nu era decătu o. mica parte a corpu- lui meu, si nu puteamu intielege, cum ea potea cresce asia de multu, in cătu se’mi para intr’o mărime ne- mesurata. M’amu decisa deci a nu me încrede, de- cătu numai pipaindu, ceea ce nu m’au insielatu si de a fi cu luare-aminte asupra tuturora celorulalte modalitati de a simtf si de a fi. — Î01 — Acesta precautiune ’mi au fostu utile. Me pu- sesem u in misicare si amblamu cu capulu ridicata si cu ochii spre ceriu, candu me loviiu usioru de unu palmiera. Inspaimentatu intinseiu man’a spre acestu corpu strainu, crediendu’lu astufeliu, pentru-că elu nu respundea prin simțire simtiului meu. Me intorseiu dela elu, dandu preste una specie de grdpa, si cu- noscuiu pentru prim’a <5ra, că mai era inca ceva afara de mine. Agitata prin acesta noua descoperire, mai multu decătu fusesemu prin cele anteriăre, ’mi-au trebuitu cătu-va tempu, pana ce se’mi revinu si meditandu asupra acestei intemplari, conchiseiu, că asupra ob- iecteloru esteridre trebue se judecu totu asia, că si asupra partiloru corpului meu, si că numai pipain- du-le me voiu potea convinge despre ecsistenti’a loru. Me incercămu deci a pune man’a pe tdte căte le vedeamu: voiamu se atingu sdrele, se imbratisiediu orisontulu si dămu numai de golulu aerului. La fia-caref ecsperientia ce incercămu, cadeamu : din surprindere in surprindere, pentru-că tdte obiec- tele ’mi pareau aprdpe de mine, si numai după una . lunga serie de incercari num potutu invetia se me servescu de ochii mei, pentru de a’mi conduce man’a . sipentru-că ea ’mi da idei cu totulu diferite despre impressiunile pe care le prirneamu prin simtiulu ve- derei, sensatinnile mele nu erau de acordu intre ele, noțiunile mele erau imperfecte si totalulu fiintiei mele pentru mine insu’mi era o ecșistentia confusa. Aden- citu cu totulu in ecsaminarea fiintiei mele, de aceea ce pramu, de aceea ce poteamu fi, contradicerile ce mi se presentau me umileau. Cu cătu reflectămu mai multu, cu atătn mi se aratau mai multe îndoieli. Obositu de atâta incertitudine, fatigatu de misiearile pe care le încercase sufletulu meu, genunchii mi se inmuiara si me aflămu intr’o stare de repaosu. Acesta stare de linisce ’mi reintari simțirile. Me asiediasemu subt umbra unui arbore fru- mosu, fructe de o coldre stralucitdre atârnau in forma de struguri deasupra mea la o distantia numai cătu le poteamu ajunge cu man’a. Le atinseiu usioru si la momentu fructele cadu diosu de pe ramura, pre- cumu cade smochin’a candu este cdpta. Ridicaiu unuia din acele fructe, ’mi inchipuiamu a fi facutu o cucerire si me mandriamu cu facultatea pe care o simtiamu de a potă tienă in man’a mea o alta fimtia. Apasarea ce o esercită, de si abia sim- țită, ’mi parea o ecsistentia animata, si ’mi facea plă- cere a o învinge. Apropiasemu acelu fructa de ochii mei si contemplămu form’a si coldrea. Unu mirosu deliciosu me îndemnă a’lu apropia si mai multu. Acuma, se află in apropiarea buzeloru mele si respi- țămu parfumulu si mirosulu seu. Intregu interiorulu meu se implh cu acestu aeru parfumata. Gur’a mi se deschise pentru, de a’lu inspira, ea se reinchise pentru de a prinde fructulu si acuma simtiamu că poseda unu mirosa cu multu mai finu. In fine am gustata. Ce dalcătia! ce sensatiune noua! Pană atunci n’avusesemu decătu plăceri, ăra acuma gustul» me dotă cu simtiulu voluptatiei. Intimitatea gtiștarei, pro- duse in mine ide’a de a posede. Credeamu, că sub- stanti’a acelui fructa se prefăcuse intr’a mea si ca eu amu poterea de a transforma fiintiele. Măgulită prin acdsta- idea de potere, îndemnata prin plăcerea pe care o simtisemu, eu mai culeseia inqa si una alu douilea si alu treilea fructa, si nu¹ ; ; oboseamu in ecsercitarea manei mele pentru de a' satisface gustului meu. Inse o langedime plăcută • cuprinse incetulu cu incetulu tdte simțirile mele, in- ; greuiă membrele corpului meu si întrerupse activi- tatea sufletului meu. Cunosceamu neactiunea mea prin ■ molesîrea cugatariloru mele, simțirile mele tempite / rotundiau tdte obiectele si nu ’mi mai infațisiau de- catu imagini palide si flotante. In momentulttacesta, ochii mei, care deveniseră inutili, se inchidu si ca- v pulu meu ne mai\fiin< sustienuta prin forti’a mus-¹'‘ ' chiloru, se plăca ipa- -mu tedîma pe verddtia.- Totulu se întunecă ^ursulu ideiloru mele fă întrerupta si '•sistentiei mele.' Somnulu mea fa aae. ^ăca elu, au fosta de o durata lunga, . desprO tempu si neputendu a’lu met».. ^ea nu a fostu, decatu o a doua nasv -- tiamn era: că incetasemu de a ecsis. . v ! micire pe care o probămu, me facea se u. < me facea se simtiu, că eu nu voiu ecsista totu-<. Mai incercămu inca si o alta nedumerire¹: u - seiamu dăca id tempulu pe cătu tienh somnulu o^ea, nu amu perdutu o parte a fiintiei mele. ’Mi incer- camu simțirile si cautămu a me recundsce. ¹ In momentulu acesta stău’a dîlei ajunse da ca-- petulu cursului seu si’si stinse splenddrea sa. < De abia ?.f observămu că perdu simtiulu vederiloru, ’mi simtiamu' ecsistenti’a mai tare, decatu se me temu că voia in«rJ'/ ceta de a fi, si indesiertu obscuritatea in care-mă* / aflamn, ’mi rechiama in memoria ide’a primului mett' > somnu. - J \ y¹ I. G. Baritiu. ’’ . ■ * ■ ' ' •-‘X- ■ Corespondentie de ale repausatiloru. J ‘ (Urmare.) ; Vien’a 16 Decembre 1855." (Fragmente.) . , De nu eramu suparatu pe redactiune pentru ’s tat’a neluare aminte la corectura, 'i trimiteamu de¹ multu tractatulu lui Petru Schiopulu in originala si / ' in versiune; dar’ p<5te cu acdst’a ar’ fi suparatu pe cula Constantina Hurmuzache, care dupace m’amu inturnatu dela Cracovia, inca de pe cale din Leopolu* mi-a scrisa că se’i trimetu o versiune romana . si pp. • nu publica tractatulu, că-ci se cade se’lu publice-etal. in ,„Zimbrulu.“ L’amu ascultata si nu vi’la trimetu.’ - 102 — Totu din caus’a acăst’a amu intardiatu cu unu co- mentariu istorica asupra liti. Acestu comentariu isto- rica e de lipsa, pentru că Petru se titul^za ,,Princeps Vallachiae et Moldaviae,⁴⁴ candu elu era numai alu Moldaviei si traiă bine cu Mihnea ori Mihaiu turci- tulu alu României. Eu ve voiu trimite in dilele aceste comentariulu, pdte si tractatulu in amendoue limbele, cu tdte că Gonstaptinu dicea că se cade se ăsa in Moldov’a si se’lu luati voi de acolo. Mie mi-aru placea se 6sa de-pdata la voi si la ei; dar’ cumu se pdte acdsta? P<5te capatu respunsulu dela Cernăuți in dilele aceste; amicii se afla toti acolo. Constantinu mi-a scrisu odata dela Cernautiu, insciintiandu-me că articululu meu s’a reprodusa in Zimbru si Stela, si că Cogal- niceanu dr’ a facutu o arma din acdst’a in contra Laurîanului; acdsta me snpera prea 'multu si nu sciu ce asiu face, că se midiulocescu o reconciliare intre Cogalniceanu si Laurianu acolo. Eu amu mantuitu*) codicele finantiare, si mane me apuca de unu memorialu pentru apararea drep- tufiloru principateloru. Constantina m’a insarcinatu cu acesta, se le făcu adeca conceptulu, si apoi se-lu mai amplifice ei acolo, si se-lu subscria catu voru potd mai multi, că se dea catra poterile cele mari. Eu inse le-amu datu planulu si staruescu ca se se subscria in amendoue tierile si me totu fremantu cu capului, cumu asiu potd lucră in Bucuresci, că se se faca unu lucru bunu din amendoue părțile. Te rogu se’ti dai si tu părerea, cumu amu nimeri-o mai bine? Tu stai, ori voi stati in mai dese rdlatiuni cu Bu- curescenii; credeți că amu potd aduna subscripture? Si prin cine? Mai bine ar fi firesce, daca Sion s’ar’ ; duce in Bucuresci anume pentru acdsta. De ce nu mai ese Patria? Scrieti’mi. La inter- narea din Cracovia amu aflata pe bietalu Moroianu mortu* **). înainte de purcederea mea si luni si marți (19 si 20 Noembre) a fostu la mine in cancelaria, si mai voiosu decatu totu-deaun’a; i-amu datu tutuuu si amu glumita multu cu elu. Alta data ilu portamu cam aspru, de ce nu lucra cu condeiulu, că avea capu bunu si era romana infocatu. La purcederea mea nu poteamu divina nimicu; ba inca i-amu disu că de multu nu l’amu vediutu asia de voiosu, pen- trucă era fdrte melancolica si dile întregi nu vorbea cu amicii sei; ba de multe ori in cafenea luă una jurnala in mana si se perdea cate 1 ora afundata pe unu puncta, fara se cetdsca ori se se uite in la- turi, ori se scia ce se face impregiuru-i. Dela mdr- tea tata-seu s’a facutu mai melancolicu; nu'i esiă din capu mâhnirea că cei mai de ăprdpe au potatu se-lu ” •) Este moldovenismu, semnifica terminata. •*) Unu teneru din cei mai buni ai tempului seu, de origine dintr’o familia fruntasiâ dela Cernatu (una dintre co- munele numite Sacele si Siepte-sate in distr. Brasiovului). Acestu casu este unulu din multele cașuri triste si dorerose, de care se mai intempla in epoc’a năstra. Red. insiele si se-lu nedreptatiăsca in privinti’a remasului. Mie nu mi s’a plânsu despre acesta, dar’ s’a plânsu catra colegi. In ărn’a trecuta a inceputu a tiend jurnalu despre tdte cate i se intemplau peste di. L’a continuata cateva dile. Intr’o di se afla adnotată (in Februariu 1855). ,,Suntu cu totulu desperata; Dumnedieule, ddca nici in cei mai de aprdpe ai tei, nici in amici, nu te mai poți încrede!? apoi cum se mai traiesci? Mi s’a uritu a mai trai.” Cea din urma însemnare e din 23 Octombre; asia stă scrisu; dara scriptur’a era atatu de prospeta, incatu nu remane indoidla că e din 23 Noembre — diu’a mortiei lui, inse era confusu si a pusu Octom- bre in locu de Noembre. In diu’a acdsta dar’, in in cea din urma a vietiei lui a insemnatu aceste: „Afurisita se fia si numele aceluia, la care se închina t<5ta lumea“ ... Puncturile aceste lașa indoidla, ce va fi intielesu: pe Ddieu ori bani s. banulu? Se vede că banulu, că n’avea nici o pară; plătise inse ca cateva dile mai inainte multe datorii; dar’ mai suntu neplâtite. Acu mu, după ce combinamu t<5ta portarea si vorbele lui din tdmn’a acesta, cundscemu că elu a fosta aplecata tare la monomanîsr si că avea de multu gandulu de a se sinucide; ba se vede că lui insusi ii era frica de sine, si nu potd siedd singuru. E sigura că in minutulu faptului era smintita. Medicii inca au datu opiniunea acdsta după ce l’au spintecata. Opiniunea loru e: „Monomania, si că idei’a de a’si curmă firulu vietiei era mai fipta, si că mai curendu ori mai tardiu totu cerca se o esecute, si că numai o băla grea ori alta straformare radicale in organismulu lui, l’ar’ fi potatu vindecă.⁴¹ De aceea ’i s’a datu si secultur’a usitata pentru cei morti de mdrte naturale. Mai adaogu atat’a, că elu numai catra soru-sa veduv’a reposatului Circa, avea deplina încredere si pe ea o iubea mai multa. 1856 Februariu. Celu dela Orade, candu aude pe la cei mari plângeri despre romani, in locu de a-i apara, îi a- pasa dicîmdu:„Apoi eu bine ii svatuescu, dar’ nu me asculta, că ei suntu cu capetele mari.⁴⁴ Acestu cosiuteanu dice necontenita, că voi toti cari ati fostu la Blasiu in 3/15 Maiu si la comitetu, ati voitu se stricati uniunea cu Rom’a si se faceți totu Arddlalu raso-ortodocsu, si că voi ati pusu pe Siagun’a in capu. De aceea me acusa si pe mine, si nu fara cuventu catu pentru deputatiunea din Vien’a in 1849, că in adeveru eu amu stăruita atunci mai multu că se-lu aducemu din Olomutiu, uude mersese din Mol- dova si Bucovin’a. Suntu doi ani de candu nu m’am mai dusu pe la Erdeli; atunci inse m’am certatu furca cu elu. Acumu doi ani venise aici si adusese si pe Teodora Aronu dela Bud’a ca sine. Acesta — 103 — totu sta de mine se me duca se făcu o visita Esoe- lentiei sale, că me doresce; eu i-amu spusu că sciu că o se me certa cu elu. Cu tdte aceste m’am dusu si după salutarea de buna venire, elu me si apucă de nasu cu vorb'a: „audia că d-ta me acuși că vrău se introducă in biseric’a romaniloru ritulu latinu si limb’a latina.¹' Eu i-amu respunsu: „adeveratu că vorbescu unii despre acdsta; dr* catu pentru mine, asiu fi unu mare secu, candu asin crede că ai potd face aeestu lucru; că-ci de si ai cercă, poporulu te- af ucide cu petre." De aici s’au iutîtu vorbele, dr’ a acusatu adu- narea dela Blasiu si pe comitetu de scopulu de a strică uniunea; dr’ mie mi-a imputatu că si eu amu stătu se punemu pe Siagun’a in capu. Scii ce i-amu respunsu? Asculta: Amu disu: asia e; dar’ scii de ce?" Elu: „ba nu sciu." „Se-ti spuiu eu — adaosei; comitetulu si noi toti trecemu de democrati scl.; pe Hakman nu lu poteai scăte din visuin’a lui; episco- pulu Lemeni sta că internata in Clusiu; dr’ Escel. ta te aflai in castrele lui Cosiutu si predicai si agitai in contra dinastiei legitime, si pentru Cosiutismu; deci pe cine era se punemu in capu? Cu acdst’a m’am sculatu, amu luata pelari’a si amu plecata. De atunci nu m’am mai dusa, pe la elu. Acesta dar nu apara pe nici unu romana persecutata. ¹ Siulutiu? Nu pdte*). Vien’a 23 Marte 1856. Lașa că se tiparescu deodata codicile civile si codicile financiare, lașa că traducu regulamentulu procesului civile, nefiindu bunu de nimica celu tra- dusa in Sibiiu, lașa că suntu ocupatu si din partea ministeriului de cultu, tdte aceste pe langa lucruri oficiali, apoi e si corespondînti’a cu principatele, de si vediu că tdta staruinti’a mea de a mișca (fdi’a r.) veni, si de a’i aduce se faca si ei ceva (fdi’a rupta) acum — si acesta acum e si tardîiu — a remasu ibra resultatu. Toti suntu mari in vorbe, si numai in vorbe le sta patriotismulu. Ai vediutu afurisitele • de rescripte turcesci? Va se dica Ghic’a domnia nu- mai in intielegere cu turcii, elu supunea tdte la apro- barea ministeriului turcescul De aceea elu si in anula trecutu n’a vruta se urmeze lui Stirbeiu si se pro- testeze si elu iu contr’a rescriptului Porției relativa ? la’ trimiterea deputatiloru la conferintie. Acum dr’ nu voiesce a protestă, si protestulu moldoveniloru . nu l’â primita. Astadi numai Stirbeiu lucra pentru ■' drepturile tieriloru, întocmai cum ne-am intielesu \ amendoi in anulu trecutu. Protestulu lui celu de V acumu trimisa la conferintie si dusi£ de fiiulu seu, y *) Nu, că denuntiarîle curgea neîncetata asupra den- sului din tdte părțile, nici nu era in stare se se pota apara ,de ele in acea epoca fatale^ candu tdte căușele politice si feligidse era tractate la intunerecu. Red. face lui Stirbeiu tdta ondrea, si de patriota, si de bat* , 'bătu de stătu. Eu am tdte operatele lui, atatu de- spre acea ce a tramisu la Parisu înainte de deschi- derea conferintieloru, catu si protestulu de acumu. Celu dintaiu operata e că si celu ce eră se’lu dea la conferintiele din Vien’a, si pe care l’amu compusa in esentia amendoi candu fusesemu in Bucttresci. E unu lucru de mirare cu tdte aceste, cumu draculu se pută amagf Europ a si a crede lucrurile cu totalii altfeliu decumu suntu. Scrisdrea din Bucuresci esita in Indăpendance din 19 Marte si alt’a din Iași in Journal de Debats totu din 19 Marte mi-a turbu- rata totu sângele. Cea din Indăpendance e dela clic’a Ghiculesciloru unita acum cu CantaCazinescii;, ei s’au grabitu se strice impresiunea adresei divanu- lui ad hoc, si au luatu coldre de patrioti, candu lu- crulu e cu totulu din contra. Dar si Stirbeiu e de culpa cu secretele lui, că nu va se afle nimene x» face si chiar’ cei din Bucuresci ilu judeca reu, pen- tru-că nu sciu ce lucra. Se scii inse, că cei de aici suntu superati, pentru-că Stirbeiu in operatulu tra- misu inca in 12 Fauru. Ia Parisu a ceruta împreu- narea principateloru că o dorintia universale s. c. I. Candu s’a infațiosiatu feciorulu lui Stirbeiu in tre- cerea la Parisu, joi in 13 Marte Ia 12 '/ₐ lă impe- ratulu, acest’a i-a disu vorbele aceste: „Je connais l'opinion de votre pfere, ii veut la feunioh des deux prmcipautds; mais je ne drdis pas que ce seraitdans l’interet de ces pays.“ După ce i-a respunsu omulu, . că romaniloru in puntulu 1. de garanție si in 1. pro- pusatiune austr. Ii se promite o reconstituire con- . forma dorintieloru loru (ă leurs voeux), tataia seu eră datoria a se face organulu unora⁵ dorintie atatu de ferbinti si comune. La acăst’a i-a reșptfasu im-\ peratulu: „Mais Ies principautăs ne sâtfent pas ce qu’elles demandent!" Dar’ eu sciăma mai dinnainte că la plecarea lui Buol s’a tienuta aici conferintia, in care Riulu (Bach) i-a convinsu, că unirea prin- cipateloru nu e de interesulu Austriei. li^erner care tiene loculu lui Buol, i-a spusu totu asia, spunendu-i - curatu ceea ce sciămu si noi, că in Parisu afara de Pdrta numai Austri’a se lupta in contr’a impreunarei, i-a spus’o verde cu vorbele aceste: „mais malheu- ? reusement, nous sommes seals.“ Inse acumu audimu, că Austri’a a triumfată; prin urmare amu perdutu speranti’a de împreunarea principateloru. Macar dăca Ghica Vodă ar’ fi sprijinitu si elu pe Stirbeiu, atunci totu însemnă altu-ceva cererea acestui din urma. (Va urmă). < Vasilie Aronu si operele sale. (Urmare.) Elu la limanu apucase Corăbiile lasase Aicea vrendu se se bage In altariu câ se se r6ge Deci după ce au intratu Si gratia li s’a datu — 104 — Cu craies’a & vorbi începură a grai : O vestita! o alesa! O neînvinsa craiesa Caruia vedqpiu, s’au datu Dela marele ’mperatu Potere se faci cetate Cu tarile tale glote Noi, o amaru! vaiu de noi! Cuprinși de grele nevoi De venturi imprastiati Si de valuri aruncati Ruga.mu-ne toti de tine, Fa cu noi unu nespusu bine! Fia-ti, o craiesa, mila Intru trist’a nostra sila Primeste-tae si pre noi Pre cei mancati de nevoi. Ca noi nu venimu armati Nu spre bataia.gatati. Noi nu spre prada venimu, Nu tiâr’a se-ti pustiimu, Ci venimu câ nesce ’nvinsi Si de greu necasu cuprinși. Este tiâr’a cunoscuta Poternica si avuta Locu Hesperi’a¹) se chiama Dela greci de buna sama Enotrii o au domnitu Acumu veste au esitu Ca Itali’a numescu Dela numele craiescu Acolo amu fostu pornitu Er’ candu nice n’amu ganditu Unu ventu grdznicu se scoraeșce Valu nespusu pe mare cresce De a carora potere Intru nespusa durere In tdte parti împroșcat! Câ vai de noi alungati, Abia cativa ne aflamu Si inaintea ta stamu Spune-ne ce âmeni suntu Carii tienu acestu pamentu? Nu ne lașa se esimu La uscatu se odihnimu. Cu sumetia cu fala Asupra nâstra se sedla Nici iu tiermuri nu ne lașa Ci in napoi ne. îndesa De nu vi se face mila De a ndstra trista sila Si de necasulu celu greu Teme-veti de Dumnedieu Carele dreptatea scia Si remane in vecia Dintaiu candu corabieamu Craiu pe Eneas aveamu Craiu poternicu minunatu Si in t6te parti laudatu De undeva mai traiesce Si in lume mai trudesee Au ca marea l’au sorbitu Si de viu l’au inghititu Nu ne tememu noi nimica, Nice nu ne este frica Ca d6r’ iti va fi rușine Ca amu alergatu la tine. Avemu si noi dereptati Avemu fdrte tari cetati In tier’a Siculicdsca Cin’o vrea se ispitesca. Avemu Acestes vestitu Din nemu troienescu prasitu. Lasati-ne se venimu, Pucintelu se odibnimu Bradi din codruri se alegemu Si ce-i stricatu se diregemu Se pornimu a dou’a 6ra Catra Itali’a iara De cumva ne va lasâ Craiulu se potemu intrâ. Er’ de e trecutu de noi Inpilatii in nevoi Si de cumva tu fierbinte Alu Troianiloru părinte! In Afric’a stapanesci Câ unu domnu mare domnesci Incai se mergetnu la mare A Siciliei din Care Suntemu afara goniți Si aicea duduiti. Asi,a Ilioneu dise, Er’ Troianii toti prinsese Necagiti a murmura, Er’ Dido grai asia: O Troiani fric’a tîpati Nimicu nu ve superati! Starea lucruriloru mele Si vremile cele rele Asia aducu si poftescu Câ bine se me grigescu Cine-i care se nu scia Eneasc’a familia? Si Troia cea minunata Prin greci dela voi luata? Nâmulu acestu Tyriescu Pe care eu stapanescu Nu este asia de reu Si la minte asia greu, Nici') nu departe resare De noi caldurosulu s6re. Sau voi asia socotiti In Itali’a se fiți Sau la a lui Erix tiâra Ve trageți cu mare para Unde’ti vrea eu v’oiu lașa Ba si agiutoru v’oiu dâ. Sau de socotiti mai bine Câ se remaneti cu mine Cetatea ce o zidescu Voue vi o daruescu Toti din corăbii esiti, Si pe alu meu locu veniti Si-mi va fi mie Troianulu Intocma cu Tirianulu. Eneas de ar’ veni! O de elu aici ar’ fi! După densulu voiu tramite Corăbii bine gătite Omeni, cari suntu patîti Si ’ntr’aceea procopsiți ’) Hesperi’a odinidra, 4ra acumu Itali’a dela povatiuitoriulu ei Italus. *) Nici iproci, filosofii dinu, camu-câ dtnenii, eari se născu in ti6ra mai frigurâsa, suntu mai grai la minte. — 105 — Pe mare se ispitdsca Că unde-va se-lu gasesca. De aceste dulci cuvinte Trist’a lui Enea minte De multu poftea că se esa Din intunecel’a grdsa. Atunci Achates pornesce Si lui Eneas graiesoe: O Eneas ce gandesci? Ce acum mai socotesci? Tdte vedemu că suntu bine; Lucrulu pe voia ne vine. Socii toti ni se gasescu Numai pucintei lipsescu; La carii noi amu privitu Pana marea i-a ’nghititu Celelalte avemu tdte De maica-ta aratate, Abia Achates graiesce Negur’a se si urnesce; Se vede Eneas standu Si cu faci’a stralucindu Că Dumnedieu la făptură Viteza la căutătură Ca-ci ca Venus maic’a sa Voi se fia asia. In ochisiori insuflase O cautare frutndsa Si o nespusa frumsetiă A crudeloru tineretie. Atunci incepu asia , Catra toti cati aci stă Eta-me că suntu de facîa Craiesa cinstita facial Eu Eneas celu casnitu In mare de vențu gonitu O craiesa minunata, Una singura aflata, Careia ’n grele nevoi Ii fuse mila de noi Care pre noi necagiti De cate aveamu, lipsiti In cetate ne primesce Si bine ne daruesce, Nu-ti putemu a-ti multiami Precumu ni s’ar cuveni Nici totu ndmulu troienescu Pentru lucrulu celu cerescu Care cu noi isprăviși; Candu la tine ne primiși, Nu pdte se-ti resplatesca! O, O! virtute craidsca! Ce vreme s’au fostu ivitu Candu Dido s’au zamislitu? Ce părinți aceia fura Cari pe tine te născură ? Cinstea, si laud’a ta In veci nu va incetă Bateru unde eu voiu fi, Asia Eneas grai. Apoi dirept’a întinde Si pe Ilioneu prinde Si pe Serestu intre toti Ai sei fdrte doriti soci, Pe Cloantu si pe Gianu Vesti tulu acela Troianu. Dido antaiu se ’ngrozi De lucru ce se ivi Din a lui Eneas facia Treeundu ia locu grds’a cetia Mai apoi asia grai: O! ce lucru pdte fi! Eneas dumnedieescu Eu tare me ingrozescu Ce trista nenorocire Prin primejdii de perire Te pdrta si te sdrobesee Si tare te chinuesce, Ce putere te-au tîpatU In a marii pre tristu stătu ? Au tu esci Eneas sciutultt Din marea Venus nascuțulu? Mie aminte imi vine O Eneas fdrte bine Că unu tauru au venitu In Sidona izgonita; Si tipatu intru ocara Prin resboiu, dintr’a sa tidra Atunci Belu tatalu mieu Pradă Chiprulu fdrte reu De atunci mi cunoscuta Si fdrte bine sciuta A Troii grea gefuire Si grdznica pustiire. Insusi acelu tiranescu Inprotivnicu teucrescu Pe Teucrii laudă Si pe Troiani ihaltiă Dicundu ca elu e nascutu Din ndmulu acelu de multu Deci dara tineri veniti Si la noi salasiuiti ' Asemenea fuiu si eu Casnita de necasu gteu Pana candu avuiu norocu De sosiiu la acesttt loCu Necasuri grele rabdandtt Si multu fdrte necagindu M’âm invetiatu Se agiutu Pre celu in necasu cadiutu. Intr’acestu chipu vorbesee Si eu Eneas pornesce Ilu duce intr’a sa casă Intr’o paiața alesa. ’ Poruneindu se isprâvdsca Slujb’a cea dumnedieeSca. Intre altele gătite Fara zabava trimite La a lui Eneas soci Carii stă la limanu toti Douedieci fdrte grași boi Si o suta grase oi O suta de miei frumoși O suta de porci spatosi Si vinu bunu si marmadiu Culesu tdmn’a mai tardiu. Iar’ in palat’a numita Cu mare pompa gâtitaȘ Se gatdza ospetiu mare Haine cu o frumsetfare Si o poddba nespusa Ce ochi de omu nu vediuse Mulțime d’argintu pe mdsa Lucruri mari, Ce le ’nsirase Si le prinsese pe rendu Dela veehiulu ndmu luanda Eneas că unu părinte Cu o iubire fierbinte Pe Achates ilu trimite La locurile numite La corăbii langa mare Cu aceea adaogare Lui Ascanie se dea Aceste apoi se-lu ia In cetate se-lu aduca. Grige mare ilu apuca Pentru fiiulu celu iubitu Ascanie*) multu doritu. Deci candu Achates pornesc» Si ace»t’a-i poruncesee Câ darurile luate Si din Troi’a apucate Hain’a cea intraurita Invelitori’a roșită A Elenii cei frumdse Ce dela Meceni²) luase Candu la Troi’a se ducea Si spre greu necasu grabea. Si schiptru imperatescu Si lantiu de auru craiescu Si cordn’a cea vestita Tdta din auru gătită Spre acestora seversire, Achates cu o grăbire Fdrte tare se ducea Si la corăbii gandea lara Juno ce gandesce? Altu viclesiugu socotesce Că in locu de Ascanie Cupide insusi se via Cu darurile numite Si spre adusu poruncite: Că asia venindu Cupido Se flacareze pe Dido Si in dsa peste fire Se-i infiga o iubire Venus fiindu ingrigiata . De acestu lucru se gata Fiindu ca frica avea , Si de Tyrii se ’ngrigea Omeni faciarnici fiindu Si vorb’a nu pre tiindu Juno arde, flacardza Tdta ndptea schintedza Singura se necagesce Si catra Amoru graesce: Fiiule! a mea potere! In necasuri mangaiare Fiiule! tu unulu esci, Care nu pre multu gandesci De tunetu de fulgerare Alui Jupiter celu mare' lata viu cu vorbe line Si tare me rogu de tine Fiindu cumuca tu scii tdte Cumu Eneas alu teu frate Pe mare se necagesce De tdte părți se isbesce De a lui Juno mania Ce are spre noi urgia Pe acest’a Dido ’lu tiene Si ilu primesce la sine Cu vorb’a ilu intardia Si nu sciu ce va se fia? Eu insurni gandescu asia Ca Juno nu s’o lasă — 1Q6 — Nici va fi fiindu machnita Cu atat’a odihnită Deci eu asia gândi Ca lucrulu va prisosi, Ca, mai intaiu se te duci Si pe Dido se apuci Se-i insuflezi o iubire O flacara peste fire, Câ se ardia de focu tdta Si se stee nemutata Pe Eneas se iubesca Cu dragoste nebunesca Daca vei voi a face Precumu si mie imi place Se asculți numai de mine Eu te voiu invetiă bine: Alui Eneas fetioru Se gata cu mare doru In cetate se se duca Si daruri scumpe se duca Care le au prin răpire Din a Troii pustiire Eu pe elu l’oiu adormi Catu nu s’o potd trezi Câ se nu prindia de veste De lucrulu nostru cumu este Tu te fii in form’a lui Nimeruia se nu spui In form’a lui te imbraca Si spre a lui chipu te pleca Intr’acest’a chipu facundu Si in cetate mergundu Dido te-o prinde in bracia Te-o sărută cu dulcetia Tu atuncea o sagăta Cu dragastds’a sageta Si ii insufla unu focu, Catu se nu pota stă ’n locu Amorulu daca primesce Porunc’a, se si gatesce, Aripile giosu le lașa, ₜ Si că Ascanie pasa Era Venus somnu nespusa Lui Ascanie de susu li trimite; cu dulcdtia Ilu ia intr’a sale bracia; Catra Idali’a¹) sbdra In dumbrava se pogdra Dumbrava desfatatdria Si cu flori mirositdria (Va urmă.) Crucea si Angerulu. Dedicație d-nei Eugeni’a Conduratu. Plevn’a, 1877, Gemete ingrozitdre Inaltiandu-se la ceriu, Resunâ peste hotare Contra lantiului de feru. Valurile turburate Istrului interitatu. Ceru se fia resbunate, Tunului inflacaratu. Ascanie fetioralu lui Eneas. ®) Mycenis in testulu latin. Not’a transcrietoriului. *) Idali’a: orasiu si unu bercu in osțrovulu Chiprului. — 107 — In midiuloculu desperarei Unu angeru consulatoru Revărsă alu vindecarei Balsamulu mantuitoru. Râurile traverseza, Stâncile ’l-adapostescu; Crucea ce ilu dirigeza Aripile ii umbrescu. Frigu, ninsori, calamitate, Nimicu nu ’i s’au opusu D’a ’mplini cu bunătate Misi’a ce ’si-a impusu. Crucea roșia ’i fericita Standu pe sinulu ei frumosu, Dormindu, dulce, liniștita, Pe brașu ’i misteriosu. Crucea, emblem’a credintiei Sufletului intristatu, Alinarea suferintiei ' Angerulu a protegiatu. Crucea, stâu’a copilitiei, Simbolulu lumei iubitu, Insuflarea pocăi ntiei Fruntiloru cu peru albitul . j. Crucea scapa condamnatulu ■ , Din catene lantîuitu; 1 se ’nchitia totu bogatulu Si seraculu umilită! Crucea trouulu intaresce Si conduce pe poporu, Crucea nu deosebesce Pe bogatu din cersietoru! Crucea ’i se infagisiddia Copilasiului nascendu, Diu’a-ndptea ilu vegbiadia Pana ’I duce la mormentu! Crucea cu dragu insotiesce Inimele in amoru, Universulu carmuesce, Protege pe caletoru! ■ Crucea mândru stralucesce Pe peptulu invingatoru, Ea a fostu nedespărțită D’alu lumei mântuitorul Crucea-ar’ fi mai adorata Rivalu daca n’ar’ avea Angerulu de caritate Mergundu alaturi cu ea. Craiov’a. HelenaBaitler. LITERARIU. Legendar iu pentru scdlele poporali romane, de Ștefana Popa, profesoriu. Aprobatu de comisiunea scolasteca ărchi-diecesana. Editiunea II. indreptata si inavatîta. Cu 15 ilustratiuni. Blasiu. Tipografi’a seminariului gr. cat. 1878. 8-vo. pag. 136. (Legata, pr. 45 cr.) Metodulu computului in scdl’a popo- , raia. Manuala pentru ijavețiatori și preparandi, de N. Gr. Borgovanu, profesoriu preparandiale. Gherl’a, Cu literele tipografiei diecesane 1878, 8-vo. mare, pagine 92. (Pretiu?) Pe invelitdrea acestei cârti se mai vedu anun- tiate alte 20 cârti, de vendiare la redactiunea foiloru Predicatorinlu si Cărțile Săteanului romanu, in Gherl’a. Nou Abecedaru romanescu de Vasile Petri. Si- biiu. Tipografi’a lui losifu Drotleff & Comp. 1878. Formatu 8-vo. pag. 96. Tipariu din cele mai ele- gante. Legătură buna. Pretiu 25 cr. De altumentrea acestu Abcdariu e tiparitu cu semiluni, circumflecăe si cedile; acdst’a inse se tiene de filologi, nu de noi. La întrebările făcute catra redactiune despre di- verse producte literarie, respundemu rogandu pe on; publicu, că se binevoiăsca a se adresă mai alesu la librarii si tipografii, din causa că noi nU ne ocupamu nici chiaru cu vendiarea produc-'' teloru proprii, ci le transpunemu la librari, dintre, carii chtiva impartu si cataldge tipărite. Asia de es. dela tipografiile si librăriile din Sibiiu, cumu W.> K r a f f t, Iu1i us 8 pree r, Tipografi’a arcbidiece- sana, eredea Closius, Drotleff & Comp, pdte cineva se’si faca cate o colectiune respectabile de cârti ro; manesci, care se coste sute de fl. In Brasio va Frank & Dressnandt, H. Zeidner, librarii, I. Gbtt & fiu, Romer & Kamner, tipografii. In Blasiu librari’a W-. Krafft. In Clusiu loanu Stein. Dictionariu ungurescu-ro manescu (Ma- gyar-romăn Szdtăr) intocmitu de G. Baritiu după alu academiei si alu lui Fogarassi, Brasiovu 1869,' 8-vo. mare, tipariu meruntu, 649 pag. său 41 cdle, legatu bine pretiu 3 fl. 70 cr., legata usioru 3 fl. 20 cr. se afla de vendiare atatu la Frank & Dress- nandt in Brasiovu, piati’a pdmeloru, catu si la W. Krafft, la lulius Spreer in Sibiiu si la I. Stein iâ Clusiu. Transilvani’a, fdi’a asociatiunei transilvane pentru literatura si cultura poporului romanu, care es.e in anulu 11-lea, de 2 ori pe luna, cate 1'/₂. cdla, * red. G. Baritiu, editoru Comitetulu asociat., se pre- numera de-a-dreptulu la Comitetu in Sibiiu. Pretiulu pe anulu intregu pentru membrii numai 2 fl., ne- membrii 3 fl. v. a., in tierile din afara 10 franci. Exemplarie brosiurate se mai afla pe 10 ani trecuti depuse la Comitetu cate 2 fl. v. a. H i g i e n’ a si S c <51’ a, foia pentru sanetate, morbi,: educatiune si instrucțiune. Va esi in fia-care lâna odata, in numeri celu puținu de o cdla. Pretiulu de prenumeratiune: pre unu anu e 2 fl., pre ⁴/₂ anu 1 fl. Pentru Romani’a si străinătate: pre unu anu 5 franci — lei noi, pre '/₂ anu 2 fr. si 50 ctm. —⁵ < 2 lei noi 50 b. S Articlii, corespondentiele si totu ce privesce re- dactiunea se se tramita: la ,,Redactiune in Temisidra.⁴¹' Banii de prenumeratiune, reclamatiunile si totu ce > privesce editiunea se se tramita: „la editiunea foiei'• in Gherl’a“ (Szamosujvăr.) Pentru insertiuni se re- — 108 — spunde tacs’a timbrala si 1 cr. dela fia-care 10 li- tere. Redactorhi dr. P. Vasiciu. Editorii N. F. Ne- grutiu. Gherl’a, 1878. Reforme in invetiamentulu semina- ristica. Savantalu profesorii universitariu din Clasiu dr. Gregoriu Sila si ventilase in pretiuit’a sa foia de odinidra „Sionulu Romanescu" cestiunea de reforme in invetiamentulu seminaristica. — Si preste pucinu vediuramu cu multa bucuria fachndu-se atari reforme. — Asia iu seminariulu din Blasiu: scientiele peda- gogico-didactice incepura a se propune mai practece, prin insisi profesorii dela instituia pedagogica de acolo; — mai tardiu apoi se introduse si studiulu higienei poporale prin medicalii seminarialu dr. N. Stoi’a, — si in anulu scolastecu trecuta si studiulu dreptului politica-sociala prin advocatulu archidiece- sanu Ludovicu Ciato. — Aflamu că la institutulu pedagogico-teologicu din Aradu s’a infîentiatu mai de curendu catedr’a de higiena si chemia. Profesoru e tenerulu medicu romana dr. G. Vui’a. — Reforme că acestea salutari e ar’ fi se se adopteze la tdte in- stitutele ndstre pedagogice si teologice! Studiulu Higienei in scdl’a poporala. Zelosulu invetiatoriu p. d. normale din Siomcut’a mare dn. Eli’a Popu, intre altele, ne scrie: Suntu invetiatori, cari au datin’a a pune pretiu numai pre educatiunea intelectuala, ignorandu cu to- tulu educatiunea corporala sdu fisica. Despre acesti’a se pdte dice cn totu dreptulu ch nu-si pricepu chia- marea că instructori si educatori, si nici cugetă la responsabilitatea ce cade âsupra-le. A nu invetiă co- pilulu in scdla nici atat’a, că dupa-ce va ajunge eta- tea de barbatu se aiba catu de puțina cunoscintia despre organismulu corpului seu, că astu-feliu, se fia in stare a observă la sine ori la alti dmeni morbu- rile mai periculdse escande, acdst’a este in detrimen- tulu prosperitatei, este rușine chiar’. Apoi se ni adu- cemu aminte, ch „Mintea sanetdsa e in corpu sane- tosu“ dra morbulu slabesce mintea, strica voi’a si ruindza poterea. Ddca invetiatoriulu va sci propune eleviloru regulele sanitarie, pdte fi siguru ch si pruncii cei mai; iniei din scdl’a sa voru câștigă atat’a cu- noscintia despre organismulu corporale catu se-si pdta conservă sauetatea. Nu regule seci higienice intielegu eu pentru prunci, ci propunere practica in- tuitiva si esemple vii. Asia d. e. vorbindu invetia- tpriulu despre gura si asemenandu-o cu usi’a carea se pdte inchide si deschide, catu de usioru voru pri- cepe școlarii ch si gur’a candu e timpulu frigurosu sdu aerulu e stricatu, coruptu, trebue închisa, si se resuflamu pre nasu s. a.... Ddca religiunea e bas’a, temeiulu educa ti un ei, in scdlele ndstre, apoi numai pucina însemnătate au in educatiune si regulele pen- tru sustienerea corpului omenescu, cari trebue se le insusidsca omulu inca din fraged’a pruncia întocmai că si principiele religiunei ! .. Pruncii cunoschndu le- gile higienice, legile nutrirei organeloru si lucrarea acestor’a, atunci syaturile rele ale babeloru si de multe-ori crescatdrieloru nu voru potea seduce pre omu. Fia-mi permisa a me folosi de unu esem- plu pentru a-mi desvoltă opiniunea cu privire la trac- tarea ce atinge de organismulu interna ala corpului omenescu. Se asemenamu corpulu nostru cu unu cuptoriu incalditu, sdu — unde deja e cunoscuta — cu uu’a mașina porta ta cu aburu. Ddca voiu enară prunciloru cum-ch si masin’a prin o folosire perpetua trebue se se strice si cum-ch părțile stricate numai din aceeași materia se potu drasi construi din carea a fostu construite celea stricate; cum-eh la folosirea acestora e de lipsa materialu pentru focu (lemne sdu cărbuni) si că se arda foculu, e de lipsa aeru totu- deaun’a, cum-ch in urm’a arderei materialulu pentru focu se preface in cenușia si fumu; cum-ch in fine acestea trebuescu curatite din cuptoriu sdu mașina , că se pdta lucră si mai departe; le voiu spune apoi ca tocmai asia se intempla si. cu corpulu omenescu. (5re crede cineva ch pruncii, de si nu toti dar’ par- tea cea mai mare nu me voru precepe? Eu dicu că dă, numai se le sciu predă totu lucrulu după im- portau ti’a sa si după regulele didacticei. Le voiu spune prunciloru cum-ch corpulu nostru in decursulu lucrarei sale inca are lipsa de materialu (mancare si beutura), părțile lui inca se strica si acelea tre- buescu reinoite cu materialu aptu, nutrimentu; ch corpulu nostru inca are lipsa de aeru curatu (osi- genu) că se pdta desvoltă o potere si lucrare mai mare si buna. Multe asiu mai potd adauge aici de- spre odihna, candu corpulu e ostenita, despre preum- blare, ap’a rece si prdspeta, aerisarea catu mai desu a chilieloru de locuitu, ferirea de a dă prunciloru veninosulu rachiu ce s’au îndatinata mai multi pa- renti a o face s. a. cari unu invetiatoriu harnicu, sum convinsu ch nu le va trece cu vederea in scdl’a sa mai cu sdma la ocasiuni binevenite. Se invetiamu dar’ pre prunci din ce materii e compusa corpulu nostru si cu ce nutrimente trebue se-lu sustienemu, si nutrimentele acestea in. ce me- sura si după cari regule se le folosimu scl. Eu asia credu ch e multu mai cu scopu a cundsce omulu regulele si modula prin care ’si pdte lungi sanetatea, decatu a invetiă numai si numai despre munții din Asi’a mica, corpurele ceresci, oceanele, elefantulu etc. In tipografi’a lui Romer & Kamner in Brasiovu se afla de vendiare urmatdriele cârti: Carte de lectura romandsca pentru cla- sele gimnasiali inferiori si reali, autorisata (edit. III. in ddue tomuri mari, 1866) Tom. I. si II. 1 fl. Gramatic’a romana deG. I. Munteanu pen- tru clasile gimnasiali. Partea sintactica 1 fl. 15 cr. Gramatic'a latina de G. I. Munteanu. Par- tea formaria pentru clasile I. si II. gimnasiali infe- riori 1 fl. 50 cr. Bdltoriu si provedletorla: CoBitetulu. — Redactori» G. Borltiu, seeretariulu 1. ala asoclatiaaei. — Tipografia RSmer & Kamner.