*®r">-------------^$13

țWfcf

ț*³ Acâsta fâia ese J}
’ cate 3 c61e pe luna
ai ceata 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

Pentru străinătate
10 franci cu porto


duplu alu poștei, t/
---------------- - ~





                TRANSILVANIA.




    Foi’a Asociatiunii transilvane pentru literatura romana
    si cultura poporului romanm


face numai pe cate
1 arin intregu.

Se abotiddia la Corni-:
tetulu asociatiunei in
Sibiiu, sdu prin posta
sdu prin domnii co-
lectori.


r>.

»t®3t


Brasiovu 1. Apriliu 1878.


        Anulu XI.











Sumar iu: Dora d’Istria. (Conțin.) — Vointi’a libera. — Conrespondintie de ale repausatiloru. (Conțin.) — Vasilie Aronu
si operele sale. (Conțin.) — Bibliografia.                                                                           . .


Dora dlstria.

(Urmare.)

       In privinti’a șerbiloru, d-n’a Dora d’Istria ur-
mddia aceeași sistema, facendu ne cunoscuta acesta
națiune prin istori’a sa, prin obiceiurile sale, prin
cântecele sale populare. Tdte ,luptele eroice in con-
tra turcilorn suntu descrise cu fdrte vii colori. Re-
produceam portretulu principesei Gospa Liubitia, con-
sdrta principelui Miloși.

       „Născută in 1788, principes’a Gospa Liubitia
avea tali’a inalta si mladidsa. Se spune despre Liu-
. bitja fapte de-o energia extraordinara. La inceputulu
celei din urma rescdle a serbiloru., ea frigea, in
ferm’a numita Cernutia pusa la înălțimi neapropiate,
pe muntele Rudnicu, mielulu gatitu cu usturoiu, ce'
Miloși prefera bucateloru celoru mai alese. De odata
sosesce barbatulu seu cu unu singura omu, sociulu
seu credinciosu, preotulu Pavlovici. Fisonomi’a loru
era posomorita si atitudinea loru descuragiata. Cu
tdte că etichet’a serba opresce pe o femeia de a lua
cuventulu fora se fia întrebata, Liubiti’a se adresă
la barbatulu sea cu iutidla. ,,Ce s’a intemplatu astadi,
strigă ea? Turcii ve urmdza dre? Veni-voru ei se
sugrume copii noștri? Ddca ati pațasitu patri’a, cine
o va apara? Locuia vostru nu este aici; elu este
unde suntu inimicii!“ După acdsta barbatdsca îndem-
nare, speriata de curagiulu seu, oferi rachiu de prune
celoru doi cavaleri, aplecandu-se pana diosu, cu ma-
nile la peptu. însuflețiți de vorbele patriotice ale
Liubitiei, Miloși si sociulu seu, adunara pe fugari,
si bătură pe otomani pe unu ddlu care pdrta numele
de Liubitia.

       Tiner’a si frumds’a femeia nu se margini numai
la consilie barbatesci, in acdsta rescdla a unei na-
țiuni atatu de slabe precumu era a sa in contra unui
imperiu de doue-dieci si trei de milidne de dmeni.
Ea urmă pe barbatulu seu calare, portandu la breulu
seu pistdle cu care se servi contra doue din nume-
rdsele rivale peₜ care infidelulu Kndz le puse in pa-
latulu seu, caddu ajunse la rangulu suprema.“

       Caracterulu acestei brave si patriote principese,
mai este descrisa si de d. Blanqui, care visită Bel-
gradulu in 1841.           ,


      „Acdsta femeia eroica, care a jucata unu rola;
atatu de mare in istori’a Serbiei, me primi cu unu
felia de familiaritate plina de demnitate. Se ve în-
chipuiți o femeia de cinci dieci de ani cu o fisonomia •
marțiale, visatdre si severa, cu trasurile bine pro-
nuntiate, cu privirea intunecdsa si mandra, cu capului
golu si încununata cu o cdda de peru caruntu im-
pletîtu cu panglice negre. Braciale sale vigurdse erau
gdle pana la cdte, de unde fluturau, că singura po-
ddba, manecutie de dantela, de coldre udgra, că totu ,
costumulu seu. Ea me salută cu gratia si nobletia
si me rogă se siediu langa densa. „Sciu, domnule
că esci însărcinata de guvernulu d tale că se vii aici-
spre a vedea ceea ce turcii făcu crestiniloru. Nu aici,
urmă ea, că-ci suntemu la noi, si nu-i vomu lăsă’
se faca nimicul In Bulgari’a vei potea se judeci ceea
ce făcu acești barbari. Nu vei afla totu, dar’ vei
vedea destulu că se afle Europ’a adeverulu. „A! ddca'
toti dmenii aceștia n’ar’ fi femei, sdu ddca ar’ fi fe-
mei că mine,“ religinnea ndstra ar’ fi indata scapata
de apasatorii sei. Femeile d-stra suntu fericite in
Europ’a. Nu suntu insultate, nu suntu insultate ne-
pedepsitu. Dar’ li se vorbesce vre-odata despre ceea
ce sufere femeile creștine in Oriente ?*)‘;

      După serbe, vinu bosniacele, dalmatele, cerna-
gorele. La dalmati, in alu XIV. seculu, lancu si
tiulu seu se insemnara prin multe biruintie iu contra
turciloru. Eta un’a din poemele care cântă viteji’a sa:,

      „Asculta, Aii, curagiulu teu se lauda multu la.
Cladusia, alu meu se lauda la Cattaro. Te chiamă
la lupta spre a se vedea care din noi este celu mai'
bravu. Alege pentru acdsta lupta loculu care-ti place.
Voesci tu se fia sub zidurile Cladusiei că se fia ta-
cia mum’a ta la caderea sdu la biruinti’a ta? .Voesci,
tu că se fia sub albele turnuri dela Cattaro că se
vddia femei’a mea lupt’a ndstra, sdu voesci tu că se
fia pe campi’a dela Crunnaru, unde este frontier’a
domnieloru creștine si a domnieloru turCe ?u

      O alta poema spune amorulu lui Stano lancd» .
viei si alu frumdsei Slatia.

      „De candu esista lumea, nu s’a vediutu .mai -


       *) Blanqui, caletori’a in Bulgari’a.


13

— 74 —


framdsa fldre decata aceea care stralucesce in tidr’a
turciloru, la Udbin’a. Acesta fibre este fiic’a lui Sinan
Aga; este Slatia cea rapitbre alu cărei nume s’a re-
spanditu departe.

      „De multe ori man’a ei a fostu ceruta; dar’ ea
a respinsa pe toti petitorii sei, si stralucesce că o
stea solitara in cas’a părintelui seu.⁴⁴

      Stano, audindu despre acăsta frumusetie, voiesce
se o vădia si se fia inbitu de dinsa. Elu se imbraca
cu cele mai frumdse vestminte, isi ia arme scantei-
tdre. incaleca si merge spre Udbin’a. Acolo consulta
o matusie, care, după ce l’a îndemnata se se lase
de acăsta periculăsa întreprindere, ilu consiliă de a
se ascunde că Ulysse, sub treutiele unui cersitoriu
si de a se presentă astu-feliu in cetatea Agei.

      A dou’a di Stano, prefacandu-se cu totulu; ajunge
pana la tataia Slatiei care siedea înaintea unei mese
mari de stejaru. Ii sărută cu respecta manile si pi-
tibrele si-lu răga se aiba mila de densulu.

      „Cine ești sirmane nefericitu, ii dise betranulu,
si din ce tiăra vii?

      O poternice aga, respunse Stano, me numescu
Mustafa, si suntu unu supusu credinciosu din Bosnia.
Amu fostu prinsa de ghianri, inchisu la Zara, si
mi-amu redobândita libertatea după ce amu juratu
pe Coran de a plati pentru rescumperarea mea o
miia de galbeni in auru. Nu amu decatu noue sute
si asiu voi se stringu restulu.

      Asculta, respunse aga, servitorii mei m’au pără-
sita. Voesci se intri in serviciulu meu, se ingrigesci
de grajdurile mele, si, iutr’unu anu, vei câștigă suta
de galbeni.⁴⁴

      Stano primesce cu o bucuria, ce se silesce a
si-o ascunde, propunerea agei. Unu anu trece fara
că se păta vedea pe iubita sa. In fine turculu ple-
candu la Cadusia, prefacutulu Mustafa vorbesce ser-
vitdrei Slatiei, si ii promite o suta de galbeni dăca
ii va dă voia, se vădia unu minutu numai pe fecidr’a
a cărei frumsetie este laudata si de creștini si de
musulmani. Servitdrea primesce si, săr’a, ducendu-se
la stapan’a sa, lașa deschise cele noue usi cari con-
dUcu la apartamentulu unde Slatia se repausa pe
unu mdle divanu intr’o gatăla strălucită. Dbue dia-
mante schinteiăza la urechile sale, trei coliare impo-
dobescu gfttulu seu. Doue cingatăre de auru incon-
gibra tali’a sa mladibsa. Uimitu mai multa de frum-
seti’a ei decatu de avuti’a gatelei sale, Stano nu păte
opri unu strigata de admiratiune. Slatia, indignata
de atat’a cutezantia, se scăla se chiame pe păzitorii
cetatiei spre a le porunci se-i taia capulu. Dar’ in-
facisiarea lui Stano cuvintele sale pline de emotiune,
admirarea si respecfulu care se vediîi in privirile sale
imblandiescu mani’a mandrei tinere, care este co-
prinsa de o misteridsa simpathia. Musulman’a spune
lui Stano că ănim’a sa este data unui frumosu ghiauru
din Cattaro, pe care l’a vediutu trecimdu, intr’o di
in strălucite vestminte si cu arme schinteitdre. Că


se remana credincidsa lui Stano, ea a refusatu pe
multi agale. Se răga dar’ de Mustafa, pe care ilu
socotesce unu servitoriu alu părintelui seu, se înărga
Ia Cattaro si se spue vităzulni crestinu . amorala ce
are pentru densulu. „Me duca striga bătu de bucu-
ria, si me intorcu indata.⁴⁴ Elu alărga numai decatu
la cas’a matusiei sale, isi arunca hainele de servitute
si se intărce cu armele sale si cu stralucitulu seu
costuma in camer’a pre iubitei sale care ilu recu-
născe si se arunca in braciale lui.

      „In aceea nbpte chiar’ elu fuge cu densa. O
aduce in orasiulu seu Cattaro, in cas’a mamei sale.
Fat’a turcului se face creștina si devine fericit’a so-
cia a bravului Stano.*⁴

      Cartea V-ea, Elenele, este un’a din cele mai
interesante ale acestei scrieri. Trecutulu strălucita ala
acestei mari națiuni care a civilisatu lumea tăta, si
in timpurile moderne, luptele sale eroice pentru a
sdrobi jagulu barbariei turce, au deșteptată in tăte
tierile cea mai vina admiratiune. La fia-care pasu,
pe acestu pamentu clasica, suveniri gloridse vorbescu
despre eroismula fora esemplu alu natiunei elene.
D-n’a Dora d’Istria a strinsu faptele cele mai însem-
nate din deosebitele parti ale Greciei, prin care ne
arata că in lupt’a cea mare pentru independintia, fe-
meile au avutu unuia din cele mai frumdse roluri.

      „Candu elenii, cari formă garnison’a orasiului
Missolonghi, perdura ori ce sperantia, voira, inainte
de a luă o hotarire, se cnndsca parerea episcopului
de Rogon si a femeiloru : „Parerea mea, dise acesta,
este: se murimu cu armele in mana! Catu pentru
femei, întrebate dăca prefera mdrtea sclaviei, strigară
tăte cu o singura voce: Mărtea! Mărtea! Atunci
episcopulu le dise: „Comuniunea văstra este sângele
inimiciloru voștri.⁴⁴... După mai multe lupte crân-
cene care tienura cate-va dile, toti resboinicii, copii
si femei, hotariti a nu se da, puseră focu la ierb’a
de pușca, si perira toti, împreuna cu episcopulu de
Rogon care, in verfulu unui turna, intariă curaginlu
eleniloru. Missolonghi, cu o slaba garnisona de 5700
de ămeni, s’a luptată unsprediece luni cu o suta de
mii de musulmani!⁴⁴

      Luptele braviloru Sulioti suntu pline de aseme-
nea fapte. Cate-va femei jurara se scape Suli. In ca-
pulu loru se pune Moscho, femeia căpitanului Tza-
vellas. Moscho sparge cu toporulu trei case ca car-
tuce, ne-avenda chiai’a loru. I^ta cumu o descrie unu
poetu populara:

      „Nu este aici Cormovo, nu este aici Santulu-
Vasilie, — spre a prinde pe copii, spre a prinde pre
femei. — Aici este Suli cea teribila, Suli cea vestita
in lume, — Unde femei’a lui Tzavellas se lupta că
unu mare bravu. — Ea părta cartuce in siurtiulu
seu, sabi’a intr’o mana, — pusc’a ghintuita intr’alta
si merge înaintea toturoru.⁴⁴

      Incuragiati de Moscho si de săciele sale, Botza-
ris si Tzavellas se asverla asupra soldatiloru lui Aii
cari, isbiti de glăntie, sdrobiti de stance, cadu său

— 75 —


fuga în disordine spre campia. Moscho ii uimăza
in retragerea loru. Ajungandu la turnulu Kiafa, ea
gasesce cadavrele a diece tineri Sulioti însărcinați se
o âpere, Kitzos Tzavellas, nepotulu seu, murise.
Moscho voiesce a i se face indata onorurile funebre
demne de curagiulu si de mărtea sa. Ea se arunca
pe corpulu lui, ii sărută busele, si ilu acopere cu
siurtiulu sen, dicîindu aceste cuvinte: „Pre iubitulu
meu nepotu, amu sosita pre tardiu că se te scapu;
dar’ alergu că se te resbunu. Si mai rapede decatu
tresnetulu, urmăza pe musulmani. învingerea loru a
fostu atatu de mare incatu aruncau armele fugindu
si o parte nu se opri decatu la lanina. Aii lasă pe
campulu de batalia trei mii de soldati si in manile
soldatilorn, bagagiele, munitiunile si comăr’a sa. Li-
bertatea, canta eroii din Suli, a fostu totu-deaun’a
fiic’a victoriei/¹

     Femeile Suliote nu se însemnară numai prin
acăsta periculăsa expeditinne. Dăca Moscho a fostu
eroin’a campaniei din 1792, cea din urma lupta a
Suliotiloru in contra lui Aii (1800—1804) a nemuritu
numele Caido, sor’a lui Fotos, fiulu lui Tzavellas.
Caido incepîi singura lupt’a strapungandu cu unu
glontiu pe bimbasi’a, care mergea in fruntea turciloru.
Fotos, intorcendu-se la Suli, ajută cu siliutiele sale
si ale eroicului calugaru Samuilu, pe care bravii ilu
numescu judecat’a din urma (ț nlviaia, xoZcrtg). Fe-
meile din satulu Zalongos, vediendu că Suliotiij con-
duși de Fotos si Baido, nu voru potă se le apere,
se stringu in numeru de sieșe-dieci, pe o stanca ri-
pdsa care se ridica asupra unui abisu in fundulu că-
ruia unu torentu se spargea de petro ascuțite. Cea
mai mare parte erau mame, cea mai mare parte erau
tinere. Chibzuirea n’a fostu lunga. După ce au sa-
rutatu pentru cea din urma ăra pe copii loru, se
luara de mana si, cantandu unu imnu plangatoru,
se aruncara in prăpastie, unde aflara o mărte mai
dulce in ochii loru decatu servitutea.

     La Regniassa, turcii se scaldă in sângele victi-
meloru sugrumate, candu mai multe lovituri de pusce
detunară din turnulu Dimula, locuinti’a unui suliotu,
George Botzis. In turnu se află numai femei’a sa
Despo cu fiicele ei, cu nurorile sale si cu copii loru.
Poetulu descrie acăsta scena:

     „S’aude unu sgomotu mare; o plăie de glăntie
cade. — (5re este vre-o nunta? este vre-o bucuria?
— Este Despo care se lupta cu nurorile si fiicele
sale.-—Albanesii au incongiurat’o in turnulu Dimula:
-r- Femeia a lui George, dă’ti armele: aici nu este
Suli. Aici tu esci sclav’a pasiei, prins’a albanesiloru.
— In desiertu a cadiutu Suli; in desiertu Kiafa a
devenitu turca; — Despo n’a avutu, Despo nu va
avea nici odata sta pa ni pe Liapi. — Ea luă unu tă-
ciune in mana, chiama pe fiicele si nurorile sale: —
Se nu fimu sclavii turciloru, copii mei urmati me! —
Ea puse focu la cartuce si tăte perira in flacara.®

     O alta scena de raru eroismu alu femeiloru se
intempla in Samoniva, la luniu 1822. Turcii in nu-


meru de 20,000 propuseră suliotiloru se capituledie.
Creștinii refusara si se invoira intre densii a ucide
copii si femeile loru in diu’a candu nu se voru
mai pută improtivi. Femeile se indignară de acăsta
hotarire care li se parii injuriăsa pentru curagiulu
loru. „De candu, disera ele, gerontiloru (betraniloru), ?
Dumnedien v’a datu dreptulu se dispuneți de viăti’a
năstra ? Fiice, sorori, socii, mame, care dintre noi.
nu va urmă in midiuloculu lupteloru, că se încarce
puscele văstre, se ve potolăsca setea si se ve lege
ranele? Voi cunăsceti aceste femei cari, de o suta
de ori, cu sabi’a in mana, au intratu in barbari si
au onoratu numele Suli înaintea lumei. Ei bine! ele
ve ceru se mora că creștine si că martire, ăra nu
că o turma care se sugruma că se nu o lase a ca?
dea in man’a inimicului. Ele ceru arme si voescu' .
se cadia langa voi luptandu-se pentru patria. Gerontii,
miscati de aceste cuvinte, formara unu batalionu de
400 femei cari contribuita cu potere la învingerea
locotenentiloru lui Kursid.

     Femeile din Peloponesu s’au aratatu si ele demne
de numele resboinicu alu matrăneloru Spartei care»
contribuira cu potere la mântuirea orasiului, candu
a fostu asiediatu de Epaminonda cu siepte-dieci mii
thebani. In gloriăs’a lupta a independintiei, fetele
si femeile exercitate la arme, parasiau satele, indata
ce turcii s’apropiau, se risipiau in deosebite punctari, i
se ascundău după înălțimi si trăgeau in soldatii se*
milunei. „Aceste obiceiuri barbatesci nu facil nici
unu reu frumsetiei laconianeloru: mari, svelte, ele au
ochii negri, acoperiti de lungi gene, si peleâ loru
are o transpariutia admirabile.®                        ’

     Intre femeile din Laconi’a, Constanti’a Zacharias
si-a dobanditu unu nume nemuritoriu in feȘb’elulh
independintiei. Fiic’a unui martiru alu naționalitate!'
elenice pe care turcii l’au pusu in tiăpa la Tripohtză'
in 1799, pe candu Constanti’a era inca in lăganu,
curagiăs’a Spartiata, ea așteptă cu nerăbdare oeasiu-
nea se resbune pe tatalu seu. Candu rescăl’a națio-
nala isbucni, indata ea inaltiă pe cas’a sa, ca semna
de resculare, stindardulu crucei. Femeile laconiane
si bravii din Pentedactilon, aprinși de vorba sa în-
focata, se aruncara după densa in campi’a Lacede-
moniei, unde eroin’a proclamă regenerarea Greciei.;
După ce primi bine-cuventarile unui preotu resbelnicu,
episcopulu din Helos, pe care elenii ilu numiaupen-
tru elocuinti’a sa „Amphion alu sântei Epanastșșis*)9
si a silitu pe turci a se închide in castelului .dela
Chistra, se duse in susu pe „riulu regale¹⁴ pana la
Londari. Acolo resturnă semilun’a după geamii și
dete focu casei voivodului, care cad iii sub loviturile
sale. Partea ce a luatu la resbelulu independintiei a
fostu demna de acestu inceputu eroica si a dovedita,-
la Modon (12 Augustu 1823), că femeile lacedemone
n’au degenerata.


               *) ’Eaavaotâai?, resculare.


13*

— 76 —


      Insulele din Archipelagu destăpta cele mai tnari
simpathii pentru cate au suferitu dela despotismulu
selbaticu alu turciloru. La Cos, patri’a lui Hippocrate,
Apeile si Polybiu, ei sugrumară mai pe toti insularii.
Psara care avea 21,000 mateloti, nu este decatu o
stanca. Suvenirea macellului din Chios nu se va
șterge nici odata din memori'a popăraloru. Capitanu-
pasia (admiralulu) a spendiuratu pe flot’a sa, siăpte
sute primati (fonctionari greci). La monastirea St.
Mina, ordonă se trăca pe sub "sabia, trei mii de tie-
rani. La monastirea Nea-Moni, doue mii trei sute
de creștini au fostu sugrumati. La Volisso, la Vessa,
la Calamoti, turcii sdrobiau pe copii de stanei său
ii aruncau in valuri. Patru-dieci de mii de femei din
Chios au fostu crutiate, dar’ spre a fi vendute in
bazarele Constantinopolei, Asiei-Mici, Algerului si
Egiptului. Cele mai frumăse persăne ale insulei, le-
gate cu cădele perului loru, după ce au calcatu pe
cadavrele parintiloru si sociloru loru, au fostu date
brutalitatii soldatiloru beți de sânge si de vinu. Trei
sute de fete de o frumsetia rara, alese in satele Car-
damyla, Calandra si Anavato, desteptandu passiunile
acestoru bestie selbatice, barbarii s’au omoritu intre
dinsii, după ce le au sugrumata.

(Va urma).




Vointi’a libera.

Motto: Studiulu adeveratu
alu omenimei este omulu.

Goethe.

      Idei’a vointiei libere a fostu totu-deaun’a de o
importantia fărte mare, incatu unii filosofi nu incetau
de a se mândri, că libertatea vointiei este isvorulu,
sufletulu vietiei morale. Si acăst’a intr’adeveru este
asia, că-ci ori unde se decurgă viăti’a morala, intre
marginile ei nu obvine nici unu momentu, care n’ar’
fi petrunsu de idei’a vointiei libere.

      Importanti’a atinsa se adeverăza si prin acea
grigia mare, cu care au datina a scrută idei’a voin-
tiei libere ămenii iubitori de sciintia adeverata. Nu
măi pucinu se intaresce acăst’a aserțiune si prin ter-
minii adoptati ăi permanenti, dintre cari se inaltia:
determinismulu, indeterminismulu, aequilibrismulu, in-
diterenTîsmulu, libertatea melafisica, materiala, for-
mala, Ifljertatea etica, transcendentala. Cumu-că aceste
determinatiuni nu suntu lipsite de tetneiu calitativu,
acăst’a este recunoscutu si de aceia, cari altu-cumu
nu au predilectiune catra libertatea vointiei. Premi-
tiendu aceste, vrendu-nevredu ni se pune mai antaiu
întrebarea, că esista vointi’a libera?

      I. Indeterministii respundu afirmative, ăr’ deter-
ministii negative. Arguminte nu le lipsescu 4a nici
o parte; isvărele inse se deosebescu in modu insem-
natu. Indeterministii purcedu mai multu din espe-
rintia, pana candu deterministii din rațiune. Inde-


terministii afirma cu tăta posivitatea, că esista multe
lucruri a caroru conditiune absolutu necesaria este
libertatea, prin urmare trebue se esiste si acăst’a.
Deterministii atribue totu ce se vorbesce despre rea-
litatea libertății, nesciintiei omului. Care parte are
dreptu ?

      II. Ceea-ce ne atrage mai departe atențiunea,
este calitatea libertății. Ce intielegemu sub ea? Re-
spunsurile suntu fărte varie, dar’ mai adeseori se
potu audi urmatăriele:

      1)      Libertatea este o stare ăresi-care stabilita său
de iususi acela, ce se numesce liberu, său de alta
fiintia;

      2)      Libertatea este acea facultate, cu alu cărei
ajutoriu s’a stabilitu starea de mai nainte;

      3)      Libertatea este acea calitate a vointiei, care
dela sine, fara altu impulsu, alege motivulu ce-i pare
mai puternica dintre motivele diverse, cari tindu spre
diferite scopuri. Care parte are dreptu?

      III.      Totu asia de diverse suntu părerile in pri-
vinti’a subiectului libertății.

      1)      Multi atribue idei’a libertății chiar’ si lucru-
riloru catu si schimbariloru naturali. După parerea
acestora libera este plant’a, liberu e animalulu, sub
ăresi-cari conditiuni liberu este si sborulu paseriloru,
libera e si trecerea noriloru.

      2)       După unii libertatea are locu numai in cer-
Șculu omenimei, totu ce nu apartiene acf, este supusu
necesității. De aici se păte esplică si aceea, că de-
spre animalu nu ne esprimamu nici candu, cumu-că
ar’ face ceva din vointi’a sa său că s’ar’ invof la ceva.

      3)      Suntu inse altii, cari atribue libertatea numai
lui Ddieu, dicăndu., că numai elu este independinte,
nu-i supusu schimbariloru, prin urmare numai elu
păte fi liberu.

      4)      l£r’ altii afirma, că tăta fiintia cu consciintia
de sine este libera. Care parte are dreptu?

      IV.       Dăca luamu la analisa antithesele libertății,
ărasi damu de păreri diferite. Unii tienu de antithe-
sele libertății necesitatea si dependinti’a. După acesti’a
ori ce fiintia, care este supusa necesității său depinde
dela alt’a, nu păte se fia libera. Altii amintescu nu-
mai dependinti’a si eschidu necesitatea, că-ci acăst’a
nu e antithesea libertății. Se afla inca si de aceia,
cari afirma, că necesitatea este identica cu libertatea.
Care parte are dreptu?

      V.        In fine caus’a ramurei obvine si atunci, candu
este vorb’a de temeiulu libertății. Unde păte dă omulu
de temeiulu libertății? Părerile diferite suna:

      a) In internulu fiihtiei libere; b) in insasi liber-
tatea. Care parte are dreptu?

      La aceste întrebări numai acela păte respunde
precisu, care deja s’a familiarisatu cu idei’a de mare
importantia a vointiei libere.

      Din cele dise resulta, că problem’a tractarei
năstre nu păte fi alt’a, decatu cunăscerea apriata a
ideiei libertății. Dar’ că acăst’a problema se’si ca-

— 77 —


stige valdrea dorita, trebue resolvata, ceea ce aterna
dela o conditiune. Si in ce sta acdst’a conditiune?
Nu in alt’a, decatu ca celu ce s’a decisu a resolve
problem’a propusa, se cundsca perfectii acele puncte
de manecare, cari se afla in natur’a libertății. Greșita
ar’ fi tdta întreprinderea ndstra, ddca amu voi se
castigamu cundscerea ideiei libertății fara de intre-
buintiarea puncteloru de manecare.

     Intru scrutarea puncteloru de manecare suntemu
avisati a recurge la istori’a filosofici, că-ci numai ea
ne pdte dă esplicatiunile cele mai lămurite si ne pdte
scapă de calea ratecirei. Si precumu testdza istori’a,
abia a fostu epocha, in care se nu se fia desbatutu
idei’a libertății in mesura mai mica ori mai mare;
dar’ pururea din diferite puncte de manecare. Chiar’
si m dilele ndstre se pdte observă o interesare viua
facia de acdst’a ideia atatu de sublima, cu tdte că
părerile nu se concentrdza la o grupa completa, ar-
monidsa, că in sdre lumin’a si caldur’a. Dar’ aceste
păreri fia ori catu de diferite, se potu privi si desbate
din trei puncte de vedere:

     1)       tlniversalismulu. Din acestu^ punctu
de manecare, libertatea vointiei se dovedesce de o
insusire, care privesce pre ori ce fiintia de sine sta-
tatdria, in mesura mai mica său mai mare, dar’ fara
nici o deosebire. Acdst’a libertate se numesce deter-
jninistica, materiala, obiectiva, metafisica.

     2)       In di vid u aii s mul u. Libertatea din acestu
punctu de vedere apartiene numai omului voitoriu.
Omulu este liberu, că-ci are vointia. Acăsta libertate
se numesce indeterministica, formala, subiectiva, psy-
chologica.

     3)       Concretismulu.fDin acestu punctu de ma-
necare, libertatea privesce numai pre omu că perso-
nalitate. Acăsta libertate se numesce morala.

     Ce este asia dara vointi’a libera după cele d,ise
de pana acuma? O unitate că aceea, in care spiri-
tulu ’si recundsce propri’a sa esentia, substantîa. In
ori ce forma spontaneitatea său activitatea propria
are unu rolu insemnatu, ast’a nu sufere nici o in-
doiăla, dar’ nici nu păte suferi, că-ci unde lipsesce
spontaneitatea, acolo lipsesce si libertatea. Totu ce
este liberu, incepe activitatea sa dela sine, fara altu
impulsu, si prin-ast’a probădia că intr’adeveru este
liberu.

     Libertatea păte fi: a)|metafisica,.b)psy-
chologica,c) etica.

     Se cundscemu mai de aprăpe aceste sorginti ale
libertății.

     A. Libertatea metafisica. Ceea ce ca-
racterisdza mai bine acăsta libertate, este necesitatea,
arbitriulu. Spiritulu vine in dispositiune, de a lucră
ceva, nu ddra incependu singura dela sine, fara ori
ce altu impulsu; ci pentru-că a trebuitu se incăpa
ăresi-care activitate deja statorita a vointiei sale.
Acăst’a necesitate pdte fi esterna sdu interna; cea
dintaiu nici nu pdte avea locu in cerculu libertății,
dr’ a dou’a nu se pdte delatură de acolo.


     Necesitatea esternase nasce din conecsinneaesisten- >
tiei cu alte esistintie de totu diferite. Si totu ce apare
aici in seri’a esistintieloru e supusu norinelorn ca-
sualitatii. Reflectandu la ast’a, se mandresce deter-
ministulu, că aici nici că se pdte dă de urm’a liber-
tății, si că totu aceea ce va fi, numai asia pdte se
fia, precumu este deja, dr’ nu altu-cumu. Necesitatea •
interna pururea se manifestdza din vointia, si asia -
libertatea nu este eschisa.

     B. Libertatea psycologica, este contra-
stulu libertății metafisice. Aici nici că este vorba,
de necesitate, ori ce fapta fortiata se ndga, si Chiar*
acdst’a negatiune este unu manifesta alu spiritului ’■
cu consciintia de sine, care se basdza pre vointia.
Aici consciinti’a de sine este „con di tio sine qua
non,“ că vointi’a se se manifesteze de libera. Asia
dara ce este subiectulu acestei libertăți ? Nu spiritulu
omului că atare, ci numai o facultate a acestuia, care
cuprinde in sine tdte celelalte facultati si anume:
vointi’a.

     Acdst’a libertate posede mai multe forme, si a- *
nume uneori se manifestdza că:                  ’

     a)      P o ti n ti a, si atunci se potu audf urmată-
riele pronunciatiuni: 1) sum liberu, pentru-că potu
face aceea ce’mi place; 2) sum libera, pentru-că potu
face aceea ce mi se pare de bunu; 3) sum liberu, .<
pentru-că potu face aceea ce voiescu.

     b)      Se manifestdza libertatea in realitate, si ,
atunci se audu sentintiele urmatdrie: 1) sum liberu, •
pentru-că me potu distinge de catra tdte obiectele
din lume; 2) sum liberu, pentru-că potu cugetă totu
ce apartiene la cerculu nisuintieloru mele; 3) sum
liberu, pentru-că potu alege intre lucrare sdu nelu-
crare, intre vointia si nevointia, potu incepe vre-o
lucrare, dar’ imi sta in potere a nu o mai conti-
nuă in momentulu urmatoriu, fara că se fiu impie-
decatu. Indiferentismulu si aequilibrismulu se mișca
mai virtosu intre marginile acestei libertăți.

     c)      La celu mai inaltu gradu ajunge insa liber-
tatea psychologica atunci, candu apare ca activi-'
tate restituita in sine si basata pre sine. Resolutiunea
si decisiunea jdca celu mai mare rolu in cerculu a-'
cestei libertăți, si atunci se dice, vointi’a mea cui-¹,
mindza in vointia, si că libertatea se voiesce pe sine
insasi. ’

     Caracteristic’a acestei libertăți este casuaîitatea.

     Din cele premisse se pdte usioru deduțe, că da-
racteristic’a libertății metafisice este necesitatea,, acelei
psychologice casuaîitatea. După cea dintaiu libertatea
este lipsita de necesitatea esterna, nu inse de cea
interna; după cea din urma libertatea e scutita de
ambele specii ale necesității. După cea dintaiu, fiinti a
că atare este libera in totu decursulu esistintiei sale,
dar’ nu si cu privire la faptele particularie, că-ci-ᵣ
aceste suntu supuse necesității interne; după cea difi-i
urma vointi’a este libera si in faptele sale particu-
larie, cu atatu mai virtosu in decursulu esistintiei?

— 78 —


Libertatea cea dintaiu este prin urmare particulara
pana candu cea din urma universala.

     Din ce causa? se pdte întrebă cu totu dreptulu.
De aceea, respunde indeterministulu, pentru-că voin-
ti’a se pdte abstrage, distinge de tdte. Dar’ se pdte
pune întrebarea: ch dre se pdte abstrage vointi’a si
de insasi natur’a sa?

     In casa ddca nu se pdte, apoi parerea nu-i ba-
sata pre adeveru, si asia nu,se pdte primi aserțiunea,
ca vointi’a libera abstragimdu-se dela tdte, e univer-
sala, absoluta; dr’ ddca Se pdte abstrage, apoi atunci
Unde se afla manifestata vointi’a dimpreună cu liber-
tatea ei? Chiar’ acdst’a abstragere nimicesce totu
edificiulu libertății psychologice. Nici o fiintia nu se
pdte abstrage dela propri’a sa natura, nici chiar’ spi-
ritulu omenescu; cu atatu mai pucinu vointi’a, care
este numai o facultate a spiritului.

     Si fiindu-că spiritulu este capabile a-si cuprinde
esistinti’a si spontaneitatea sa cu sentiementu propriu,
cu consciintia de sine si cu voia libera, urmdza că
spiritulu omenescu este acea fiintia, care concentrdza
in sine atatu libertatea metafisica, catu si cea psy-
chologica. , ’

     Asia dara spiritulu se inalfia la celu mai mare
grada alu libertății, la libertatea etica sdu mo-
rala. Subiectulu acestei libertăți este spiritulu ome-
nescu, care a) in tdte cate le cuprinde si petrunde e la
sine; b) la tdte lucrurile cate le face e in sine: c) in
tdte si la tdte, prin consciinti’a de sine si voi’a li-
bera, este pentru sine.

     Asia spiritulu pdte se’si incdpa lucrările sale din
propri’a sa inițiativa, fara impulsu dinafara de elu.
Acdsta-i constitue nedependinti’a lui; și ddca elu a
inceputu o activitate dresi-care, nimicu nu’lu pdte
împiedecă de a o continuă, si acdsta neimpedecare
i constitue libertatea.

     Cumu-că spiritulu intr’adeveru posede acdsta li-
bertate, ni adeveresce destulu de lămurită consciinti’a
inaintea, in decursulu si la împlinirea unei fapte.

     înainte de a începe vreo lucrare, possedemu
consciintia pura, că se cautamu midiuldcele mai co-
respundietdrie pentru ajungerea scopului nostru si
se delaturamu tdte piedecile. Nu se manifestdza in
acdste lucrări ale spiritului macaru o schintdua a
vointiei libere? In decursulu faptei ndstre, dr’ ne
insotiesce consciinti’a, ch-ci ni sta in libera potere a
continuă sdu a întrerupe lucrarea începută; dta o
schinteie si mai splendida a vointiei libere!

     In finea faptei ndstre dr’ consciinti’a ne mustra,
ne rdde anim’a că vermele, ddca n’am comisu o
fapta buna sdu amu calcatu in pitidre le-
gile virtutei; si dr’ consciinti’a ni dh o
noua vidtia, plina de farmecu si poesia,
ddca amu facutu o fapta buna, amulucratu
după legile bunei cuviintie. Eca acumu stra-
luce vointi’a libera in deplin’a ei splenddre!

     Aceste n’ar’ avea locu, ddca nu ne amu sci li-
beri in vointi’a ndstra, ch-ci asupra ori cărei fapte


comise cu forti’a, din necesitate sdu fara invoidl’a
ndstra, nu simtimu nici bucuria nici superare, fia
aceea fapta buna sdu rea, de dre-ce consciinti’a in
lips’a libertății nu ne pdte adjudecă nici meritu, dar’
nici demeritu.

      „Si cumu-că omulu intr’adeveru possede vointia
libera, acdst’a ni dovedesce mai antaiu facultatea cu-
getativa, ch-ci in lips’a acestei libertăți sufietulu no-
stru n’ar’ fi in stare a compară si a sustiend unele
cugete, dr’ altele a le delatură; ci ddca odata l’a cu-
prinsa mulțimea ideiloru, ar’ deveni vrendu nevrendu
joeari'a acelora, fara de a mai potd domni catu de
pucinu asupra ideiloru. Si apoi consultările si pla-
nurile premerse unuru întreprinderi ale dmeniloru,
nu suntu aceste manifestările vointiei libere? Este
posibilu a se consultă si a face la planuri asupra
unoru lucruri, cari nu-su in potestatea mea? N’ar’
fi indesiertu a se feri de reu si a se nisuf spre fapte
bune? Ori si cine scie fdrte bine, cumu-că ce voiesce
a face, i si sta in potere a face, dar’ si a intrerupe
numai decatu ceea ce a inceputu; si ddca a împlinita
ceva, este siguru, ch aceea a facut’o din propri’a sa
vointia*)."

      Er’ Herder se pronunția asia: „Omulu chiar’ si
in abusulu celu mai infioratoriu alu libertății sale
este rege, ch-ci i stă in potere a alege ce-i mai reu"**).

      „Ddca n’ar’ esistă vointia libera," dice fdrte bine
Miiller, — atunci omulu ar’ fi supusu capriciului in-
fricpsiatu alu vre-unei poteri demonice, care atribue
omului mandria desidrta, minciuna, invidia si ori ce
responsabilitate."

      Din cele dise resulta si aceea, că numai omulu
are vointia libera, ch-ci numai elu se pdte mândri
cu conscientia de sine; animalele nu făcu nimica din
vointia, libera, ele suntu supuse instinctului orbu.
„Der Afle ist schbn, aber die Thiir des Verstandes
ist ’ihm vor der Nașe zugeschlagen,® — dice Vischer.

      Acdsta vointia libera inse nu este absoluta, ci
numai relativa, este mărginită. Libertate absoluta,
si acest’a este „Dumnedieu," care este aceea ce voiesce,
aceea ce este.

      Vointi’a libera este de o importantia fdrte mare
in educatiune, ch-ci de n’ar' esistă acdsta schinteia
divina, apoi atunci ar’ fi sclintită si posibilitatea edu-
catiunei.

      Suntu inca si acuma pedagogi, cari afirma, cumu-
că vointi’a libera face chiar’ imposibila educatiunea,
ch-ci in totu momentulu pdte strică si corumpe prin-
cipiele plantate in baiatu.

      Sufietulu băiatului este ceva materia, din carea
se pdte ciopli ori si ce, — astu-feliu au cugetatu
Herbart, Beneke, laco'tot si următorii loru.

      Nu se pdte negă, cumu-ch vointi’a libera a sco-
lariloru pe langa tdta nisuinti’a invetiatoriului se pdte


     *) Uschold, Metaphysik.


     **) Herder, Werke, zur Philos. u. Gresch.

— 79 —


    abate dela scopulu dorita alu educatiunei; inse chiar’
  acest’a abatere ni dovedesce destula de lămurită, ca
  invetiatoriulu nu pdte adstringe pre școlarii sei, că
  se voidsca si se implindsca ceea ce pretinde elu, —
  , ast’a depinde dela libera loru voia*).

         întreprinderile lui Ba se dow, si metodulu ge-
   nerala alu lui Pestalozzi, au remasu fara resul-
   tatalu doritu, că-ci ambii âu pierduta din vedere
   voi’a libera a scolariloru.

         Deca n’ar’ avea omulu voia libera, atunci edu-
   catiunea intr’adeveru ar’ fi imposibila, că-ci n’ar’,avea
   temeiu pe care se-si baseze principiile intru realisarea
   scopului doritu.

Lazaru Petroviciu Petrinu.



Corespondentie de ale repausatiloru.

(Urmare.)

        Fericitulu in Domnulu Grigorie Mihali, fosta
protopopu in Zlatna, mai tardiu canonica in Blasiu,
. avendu a merge si densulu in deputatiune la Vien’a,
trecuse pe la Cernăuți, unde informata despre im-
pte^iurarile de atunci ale diarittlui „Bucovina¹¹ reco-
manda in termini caldurosi, că in locu de a funda
ori plăti vre-unu diariu germana cu scopu de a ne
ăpara' interessele ndătre politice si naționali, romanii
se prenumere mai bine din tdte părțile la Bucovin’a.

Cernautiu 31 Decembre 1849.

Onorate Domnule!

        Me vei iertă, că te superu cu acdsta scrisdre, alu
   cărei obiecta ilu semti, si ilu scii tracta mai bine
   decatu mine.

        In tdmn’a trecuta se făcuse consvatuire in Sibiiu
pentru importanti’a unei gazete a intereseloru romane
in limb’a germana, precumu e un’a Siidslavische Zei-
tung, precumu suntu in Bohemi'a etc. La noi era
mare întrebare, cine se o redige? Eu la desbaterea
aceea fația n’am fostu, si se fiu fostu nu sein disu-
asiu fi aceea, care acumu mi-se pare a fi cuviintiosu,
adeca: Noi unu sun ogatu de gazeta germana pentru
interesele romane avemu pentru tempulu de acumu
după parerea mea indestulitoriu, si acesta este Bu-
covin’a, care togma de si nu e asia cetită de particu-
larii străini, alte redactiuni si-o tienu, ba inca si scriu
<■' din trensa treburi romanesci; ba credu că nici par-
ticularii, carii se ocupa cu cause politice si naționale,
nu p trecu cu vederea.

        Cele-lalie incheiari de aci nrmatdrie nu ti le in-
siru, că mai bine decatu mine le scii; mie dara mi
. asta, că vedu că Bucovin’a are prenumeranti nu de
ajunsu? Cumu e de a ajuta? Motivele din care
>' trebue sustienuta, nu se potu publică, dnii redactori


         *) A se vedea „Scâl’a Romana/ anulu 1877 Nr. 12.
         Aut.


suntu fdrte delicati, si prea modești, fiu făcu provo- ,
catiuni privatim, apoi si mai cu grosu, precumu aștepta-
romanii noștri, că se platesca si se cetdsca; deci dara ‘
iu interesulu causei romane, pentru care Bucovin’a
face fdrte multa, după a mea si a mai multora pă-
reri, eu rogu: că cu auctoritatea care o ai la publi-
culu romanu, precumu si la particulari, prin- scrisori
private si directe, se scrii si se provoci la prenume-
rarea Bucovinei, si se silesci a-i câștigă trebuintids’a
sustienere. Mai multe nu potu, ca’mi pldca deligăuulu,
si trebue se mergu si eu cu elu.

     Fii sanetosu. Poftescu.

Amiculu, Mihali,



     Nicolae Tincu-Velia, unu barbatu, ale
cărui cunoscintie frumdse era intrecute prin nobili-’
tatea sentimenteloru si prin unu sublima zelu națio-
nale, fusese mai multi ani profesoru de theologia 1A
seminariulu serbescu dela episcopi’a Versietiului. Cler
rula serbescu avea lipsa de sciinti’a lui, ilu ură inse
din sufletu, dupace aflase că este romanu si că, pe
sub mana propaga barbatesce idei romanesci, cum-!
para cârti romanesci si le latiesce prin tienuturi, pe’
unde păna atunci nu era cunoscute nici cărțile bise-
ricesci tipărite in limb’a ndstra, adună totu-odatâ si
abonati la Gazeta si Fdia, la Curierulu de ambe
sexele si la alte foi periodice de inainte de 1848;
ăra in a. 1846 avă si curagiulu — că-ci intre șerbi
se cerea curagiu la asia ceva —. că se’si tipardsca
o cărticică a sa: Cele siepte virtuti si pecate
in Brasiovu la J. Gbtt. Din acestea cause Tincu-
Velea in 1848/9 se aflase de cateva-ori in periculu
de a’si perde viăti’a. Mai tardiu ilu departăra' dlh
Versietiu la o parochia din cele mai sarace, precumu
singuru spune intr’o epistola din 10/22 Sept. 1855.
Acea situatiune torturatdria a unui bârbătu simtitoriu'
si onorabile intru tdta fiinti’a sa, influentiă fdrte multa'
asupra sanetatiei sale, pana candu ilu puse in mor-'
mentu. Prea adesea torturele spirituali, calumni’ă,,
miiiciun’a, chican’a, suntu arme ce omora mai cum-
plita decatu armele fisice. In periodulu absolutismului
s’aU mai adaosu si spionagiulu austriaca. Din acestea
se esplica multe passagie ale scrisoriloru lui Tincu-¹
Velia, in care cerea, că epistolele se i se trainita
sub adrese străine, candu la unu locu candu lă ah
tulu, ăra alte-dati nu prin posta, ci prin ocășîfttli
private. Din multele corespondentie ale lui Tincu
Velia ne-au mai scapatu cateva de perire, dara nici
acelea nu suntu tdte de natura a fi cunoscute in cer-
curi mai largi, mai alesu că se ocupa cu afaceri mai
multu particularie, din tdte inse vendiarea de cârti
romanesci coprinde parti multe de scrisori, că-ci ven-
dea in acelea tienuturi de cate 50 pana la 200 fl.
si eră fdrte exacta in computurile sale. Dorerea ceă
mai mare a lui T. V. era desbinarea religidsa si de-¹
pendenti’a unora de Carlovitiu, a altora de Strigonu,
apoi stupiditatea multoru romani in cestiuni de ă-

— 80 —


cestea. Se lasamu inse că mai departe se vorbăsca
repausatulu.

Selasiu 27 luniu v. 1848.

Domnulu meu!

     La noi e reu. Regimentele Germano-banaticulu,
Illirico banaticulu, districtulu ceaicbisticu (phalan nas-
sadistica) si toti serbii din t<5te părțile — dr’ pre
unde suntu mestecați si romanii, suntu pre picioru
de resboiu contra magiariloru; numai regimentulu ro-
manu-banaticu, ce are loculu stabalu in Caransebesiu,
pana acumu nu s’a predatu revolutionariloru. La
Alibunariu 2 statinni dela Versietiu, e cortulu mai
multoru mii de revoluționari din preatinsele tienuturi
si pucini din Serbi’a. — De acolo .(din Alibunariu)
cuprinsera mai multe sate, care de buna voia se
predara, afara de Sau-Michaiulu (1 stațiune dela Ver-
sietiu), care de cate-va ori provocata prin deputa-
tiune, in locu de a se predă, mahrată deputatiunea;
dar de acestu faptu alu S. Mihaieniloru isi resbunara
revoluționarii septeman’a trecuta prin viclenie, că ci
mersera acolo după ce făcuseră a se lati scirea că
au plecata densii a trece preste Dunăre, si prin acdsta
au facutu a se imprestia germanii si magiarii, ce de
prin pregiuru se adunasera in numeru mare acolo
înarmați — si ucisera pre unu ofîciaru (capitanu ori
maioru) de ulani, de carii erau cati-va acolo, spar-
sera si aprinseră satulu si’lu prefăcură mai totu in
cenușia, apoi ilu depredara său despoiara de t<5te
vitele: boii, vacile', porcii, oile s. a., care parte le
vendura in Alibunariu cu giumatate de pretiu, parte
le menara preste Dunăre (fapte de ale secoleloru
barbare) s. a. Apoi mai cate fapte crâncene făcură
prin mai multe sate si la Vlaicovatiu ‘/₂ dra dela
Versietiu — trei serviani maltratara pre unu evreu
si pre muierea astuia, si pre notariulu localu după-ce
l’au batutu crancenu si i-au taiatu urechile, l’au luatu
cu sine legatu si l’au dusu la cortulu loru in Alibu-
nariu. Nu’ti potu acumu mai multe scrie, dar’ in
venitoriu credu că si mai pucinu, pana ce vomu
yedă ce capetu voru luă aceste rescdle, care me făcu
a me înstrăina de acasa, că unulu ce sum si pana
acumu provocatu a aștepta se me visite ucidietorii
șerbi acasa in Secasiu 2 */₂ stațiuni dela Versietiu.

     In trăb’a abonamentului la Gazeta si f<5ia nu’mi
scriseră toti abonatii — rogu de-ocamdata a tramite
foile in Sem. II. d-loru: Ignatiu Vuiea, protopopu
in Oravitia; Trifonu lancu, profesoru in Versietiu,
Leontinu Avramescu, parochu in Turlucu; Aronu
loanoviciu, teologu in Versietiu; Andreiu Vasiciu,
consulu in Versietiu; Nicolau Draghiciu, Dreisziger
in Uj Palanka; frații Radulovici, negutiatori in Bi-
seric’a alba; Ioane M. Kerda in Temisidra Fabrica
Nr. 207 (acesta e nou) si mie, er’ in Versietiu, ma-
cara nu sciu mai siedea-voiu de acumu inainte in
Versietiu ; dra celoru-alti, ddca se voru invoi, veți
tramite-le mai tardiu. Daca ati mai vendutu cârti


de ale mele, pretiulu esemplarialoru vendute mi’lu in-
cunosciintiati, că se sciu cati bani se ve mai tramitu.
— Me bucuru de cele ce’mi scrii pe copert’a foiloru
de miercuri despre tiăr’a romanăsca. — Dea ceriulu
emanciparea toturoru romaniloru, dar’ dieu pericululu
ce ne amenintia e mare, apoi si neintielegerea intre
noi inca e mare. Unii tragu intr’o parte, altii intr’alt’a.

     Sarutandu-te de o miie de ori, te lasu cu Dum-
nedieu, pana ce voindu provedinti’a drasi ne vomu
revede, pana candu totuși portandu-te in ănirn’a acdsta
va corespunde neprecurmatu cu d-ta intr’unu modu
si pre o cale divina, carea nici cea mai vitrega sdrte,
nici cea mai neomendsa mana nu o pdte impedecă.

     Adieu domnulu meu, si nu uita pre celu ce cu
cea mai ferbinte amdre se insdmna

     Alu DTale               mai intima amicu si frate

N i c o 1. I. V e 1 i a,
prof.

     P. S. 30 luniu v.

     Urmatdriele șiruri ti îe scriu din Versietiu, după
ce nu potui pana acumu a’ti espedă scrisdrea de ta-
cia, carea temendu-me că la post’a de aici se va
rupe si nimici, voiu caută dara a ti-o tramite peste
cateva dile si de aiurea. Eri in diu’a St. Petru si
Paulu batalia cumplita la Versietiu! (cu cirilice).

     Serbii revoluționari veniră dela Alibunariu prin
Nicoliuu, Ulmu si Vlaicovatiu catra Versietiu si afara
de orasiu se înfruntară cu armat’a udstra regulata
cu husari, ulanii si cu gardiștii din totu comîtatulu
Temes aci concentrati, si după o batalia de vre-o
3 <5 re din partea serbiloru neregulati si fara espe-
riintia, ăr’ din partea armatei ndstre regulata si cu
buna socotăla portata, remasera in campulu lui Marte
din 6000 revoluționari preste 300 morti si mai multi
plagiti (răniți), dr’ din partea armatei ndstre se dice
că numai 3 ostasi și 7 gardiști morti, si cativa pu-
cini usioru vatamati. ifra numerulu revolutionariloru
prinși (Aci scirea este curmata).



                        Versietiu 9/21 luniu 1850.

Prea stim’ate Domnule!

     Daca ai primitu scrisdrea mea din 5/17 Maiu
a. c. carea omulu meu Xatz de aici, dise că a imma-
nuat’o onoratei ddmne Contorale in absenti'a DTale,
ferbinte rogu, că primindu, fara a te supera întrebă-
rile acolo cuprinse, se nu’mi denegi fratiăsc’a bine-
vointia de a’mi tramite spre acestea doritulu respunsu,
si acăsta prin scrisdrea d’asupra invetiatOrului losifu
Nouacu per Temesvar la Oravitia (Oravitz), dr’ in
intru mie adresata. Acestu respunsu va fi bine-venitu
la toti adeveratii romani de pe aici, cu atatu mai
virtosu, că-ci sugrumate fiindu-ne pră pretiuitele or-
gane Gazet’a si Fdi’a, dr’ Bucovin’a, ceea ce fdrte tar-
diu si disordinatu ne vine — mai nimica din ceea
ce asteptamu cuprindiendu, ne aflamu intru cea mai

— 81 —


   adunca Hesciintia, unde feluritele sciri despre intrigele
S-loru*) si energic’a loru pretutindeni pășire in con-
tra infiintiarei petitiuniloru ndstre de o parte, er’ por-
tarea nelovita a romaniloru noștri in mai multe tie-
nuturi de alta parte, ne aduce amaratiune. Dar’ mai
neașteptata ne e scirea, cumu-că dmenii noștri, mai
virtosu unitii, nu au de tienta realisarea planului, ce
l’ai comunicatu d-ta cu mine la 1847. Au nu voru
ei aceea, au curtea si presulii catolici — — — — ?
Uite ce scrie ep. Siagun’a intr’o scrisdre lunga sub
22 Maiu a. c. spre scirea luata despre mișcările rea-
ctionarie ale Bauatieniloru apasati. Asta ’ti comunicu
sub roșa: „Acumu a sositu timpulu, câ beseric’a
ndstra cea clasica, carea prin valurile timpuriloru
trecute s’a sciutu sustienA se triumfe asupra intrige-
loru creatureloru proselitice, si d-v<5stra acumu se ve-
niti in cumpănă?!! De va fi asta adeveru, apoi in
privinti'a vdstra mi-amu perdutu speranti’a, nu inse
si in privinti’a causei ndstre. Asiu vrea se sciu unde
cautati d-v6stra sigurantia naționale si unde aflati
minus malum. Noi nu voimu, nici ceremu inde-
pendintia bisericdsca-nationăle, precumu făcu acdsta
unitii pe socotdl’a ndstra. Noi dicemu: dâ-ne noue
câ<8i loru; ei dicu: „dh-ne noue, dr’ loru nu le da.“
Pre langa tdte acestea inse eu suntu tare incredin-
, tiațu, 1) despre efectulu celu bunu alu causei udstre,
fara a mai privi in laturi; 2) câ danduli-se loru, si
, noue trebue se ni se dea, si in amendoue intempla-
rile, si adeca in cea dintaiu noi vomu fi adeveratu
emancipati, dar’ ei totu aceea voru remanea, ce au
fostu din inceputu, dela Strigonu atarnatori, dra noi
si in a doua intemplare vomu fi mai independenti,
intr’alta, că trebue se avemu episcopi naționali, dr’
du unguri renegati. — Auditi fratiloru I. Romanu! Asia-
dar’ astu-feliu sta trdb’a? Fia-care pentru sine? Asia
se intielege Întrunirea romaniloru din monarchia sub
unu capu metropolitana ceruta si subscrisa de uniți
si neuniti si chiaru de D. Siaguna? Acdsta noue de
pe aici nu ne-a trecutu prin capu pana acumu. Asta
pdte câ e fatulu timpului mai de aprdpe? La între-
barea D. Siaguna: Noi siguranti’a naționala o soco-
timu in realisarea petitiunei Maieștatii Sale substernute;
dr’ minus malum in care parte se afla, — asta credu
câ totu acei dd. deputati, si inca cativa luminati ro-
mani nu o igndra! In ce urgia ne suspina limb’a;
In ce catene ne geme literatura in partea de din-
> cdce sub cârma străină, e togma atatu cunoscuta,
catu mai libera si mai buna desvoltare a fratiloru
de ceea parte, dr’ sub carma străină (credu câ me
intielegi domnule, adeca neuniti si uniti). Asta’mi e
parerea pentru presentia; dar’ pdte câ viitoriulu, ge-
niulu bunu alu constitutiunei ne va emancipâ celu
pucinu limb’a «i acolo unde a fostu pana acumu ur-
gisita,. si se va face ceva, flin cele ce îmbuna d. Sia-
, guna ca adou’a intemplare; inse cu tdte acestea fara


          *) Serbiloru.                                             Bed.


neatârnare nu este mântuire. Si ah, acdsta lipsesce
in amendoue părțile!! Dar’ pdte frații de ceea parte
au campu mai largu — nu au a’si teme viitoriulu
in aceea mesura, in care noi? Ce dici d-ta domnule
la tdte acestea?

     Patriarchulu va plecâ cumu audimu preste pu-
cinu cu E. Panta la Vien’a. Acesta va lua cu sine,
in urmarea dispusetiunei Patr. si pre protosincelulu
seu Mihalovici (serbu crescută intre romani, dusmanu
neimpacatu alu inaintarei romaniloru, care precumu . ,
se vorbesce, se va intornâ de acolo episcopu santitu \
sau pentru Versietiu, sau pentru Aradu in loculu lui
Ratz, pe care voru a’lu pune iu stare de odihna).
Foile nu se voru continua estimpu? Articululu meu
adresata Bucovinei inca nu vediâ lumin’a. Ce cu-
getați despre sinodulu viitoriu? —larta’mi Domnule
că-ci scrisi prea negrigitn. De cateva dile me tiene
fdrte dorerea capului, dar’ sum si fdrte ocupatu —
teologia dr’ se incepe si numai aici la Versietiu. ’

     Comandandu-me esperitei amiciții, si sarutan-’
du-te de mii de ori me insemnu

     Alu DTale                    servu si amicii

                       Nelia Tincu,
                       .               Pr°f-

Versietiu, Aug. 1855.

Precha re Domnule!

(Fragmentu).

     Se amu iertatiune, câ cu scrisdrea acdst’a, ahr
careîa oieptu e unu lucru pentru mine tristu, iti fa-,
pescu o părticică din scumpulu timpu, ce’lu petreci
spre folosulu natiunei. — Eu amu o vaietare si o'
rogare catra Dominata, care vedu câ o se dsa cam
lunga, dar’ voiu se cautu a o face scurta pre catu
se pdte.                                     .    ' '

     Sperediu domnule, câ din corespondentiele ndstre
de vreo 17 ani incdce avute cu tdte câ nu ne ve-.
diuramu nici-odata, decatu numai prin litere, ai potutu
in catu-va a me cundsce si pre mine, si starea mea
critica intre acești dmeni, unde me aruncă sdrtea, de
carii bine că te-a leritu D-dieu!

     Crediu că vei fi auditu, daca nu si de alțu-unde,
dela d. Muresianu, cumii-că protopopiatulu Caranfte^.'
besiului e de 3 ani vacanta, cumu nu a mai foștii'
altu. După mai multe terminuri prefipte pentru de-
numirea noului protopop» se prefipse acumu dr’ unuia
— cumu se dice celu din urma pe 16 Sept. v. a. c.
Candidatii 3 Gavrielu lancoviciu, namestnicu ih Ca-
ransebesiu si parochu, 2) Lazaru Stefanoviciu, pa-
rochu aice si acumu notariu consist., 3-lea eu.
Audiu cumu-că se se fia datu diri acela districtu si
mai alesu dintre caransebesiani mai multe jjetitiuni
la episcopulu pentru mine, si se ine fia comandata ’
si episcopii Siaguna, Masireviciu si Ivacicoviciu, Nu
sciu ce voru fi disu acești domni, dara după semne,
crediu câ voru fi aratatu cu degetulu la fortun’a ce •
se pregatesce, si voru fi svatuitu episcopului de aici,

14 J

— 82 —


că se fia cercuspectn intra alegerea midinlăceloru de
a mangaia si a venă ănimile romaniloru. Inse epi-
scopalii nostru, carele pre candu venise dicea, că va
se arate romaniloru in fapta, cumn-că nu e densulu
uritoriu de romani, cumu l’an vestitu voitorii de reu,
ci că din contra ii iubesce si le doresce tăta propă-
șirea si imbunatirea, se pare a fi surda la tăte ce-
rerile si svaturile acestea, se pare că servitiele mele
ip 18 ani bisericei si diecesei făcute va se le arunce
după spate, si va se pună protopopu pre namesni-
qulu cela ce administrăza protop. de candu e vacantu,
omn betranu, simplu, fara scăle, scie nemtiesce mai
pucinu decatu unu corporalu de pe acolo, cu morala
reu, asta-văra la unu ăspetiu preste săma imbetan-
du-se l’au dusu 4 inși acasa. (Celalaltu Stefanoviciu,
serba, nu scie bine romanesce. dar’ e omu cultivata
si onesta). Acesta fapta de batjocura, daca se va in-
templă, tare va amari pre cei batjocoriti. Eu stau
pre gânduri a’mi da dițnisiunea si a me retrage la
parochia-mi in sătula Secasiu, unde inse d-Ie, de si
amu ceva economia, totuși voiu duce o viătia amara,
de ăre-ce nu amu cas’a mea propria, nici stola, nici
biru, decatu numai dela 80 familii cate 80 fi. val. plata
anuale. O jertfa acăst’a die ne mai audita in ierarchia,
' adusa bisericei, si plăcută acestora domnitori neome-
nosi pentru interesulu loru, dar’ pusa ca ceva meritu
înaintea loru se-ar’ sfarmă de semetiulu egoismu, de
granităs’a-le mamona! Asculta die intieleptele vorbe
episcopesci cu cari se încercă de-unadi mangaiarea-mi:
„Ca in 16 Sept, se va denumi protopopulu; că va
se astupe odata gurele celoru rei; că elu reennășce
, meritele mele etc., dar’ nu păte se dea in laturi pre
Stefanoviciu, nici pre namesniculu, carele e omu bunu
si smeritu (adeca lingău, ipocrita); că lucrulu acest’a
e fărte criticu, că nu scie ce se faca, — a așteptata
ceva dela vreme, dar’ vremea nu i-a adusu nemica.
(Ce enigma se fia ast’a? Se nu aștepte dăra decide-
rea sărtei Sebastopolului, au venirea episcopului Lo-
gosianu, au descoperirea a nescari fapte in contra
mea?) Ca elu va lasă oieptulu acesta consistorialul
spre decidere si se va retrage; că elu me va mân-
gâia, daca voiu remană afara din alegere, cu alta
bepeficiu, care mi-lu va spune atunci, s. a. La tăte
acestea i-am respunsu, că voiu resignă prof., ce tare
l’a superatu.

      Acestea ti le istorisim die, că se vedi cu ce ămeni
amu eu a face, si cumu-că venitoriulu meu e aprăpe
a se decide.

      Alu DTale                plecata serva si frate

Nicol. Velia.

      Vers, ca cusu.

      P. S. Eu nu ’ti mai spuseiu, fiindu si asia pre lunga
scrisărea, dar’ altmintrea cunoscendu si d-ta caus’a
starei mele critice in priv. protopop. Acăst’a e form’a
tipului cartiei mele VII virtuti, comendarea acesteia
prin Org. laminarei, mai multi articuli ai mei publi-
cați in Gaz. si Făie, corespund, cu rom. literati, di-



spotele’mi pentru națiune s. a. Acăst’ao sciu positive.
Multi mi-au spus’o in facia. Acuma după ce prin
infernalele loru denunciatiuni (in revolutiune), calumnii,
persecutări, batjocoriri nu me potura alungă dela ca-
tedra, voru se mai cerce odata cu denumirea protop.,
inse de protopopiatu nu scie dela mine nimica. —
Bine judecati dloru ce amu se făcu! Macara se mai
asteptu pana catra capetula lui Augusta după respunsu.
(Va urmă).



Vasilie Aronu si operele sale.

(Urmare.)

           Asia Eneas graiesce,
           Si prin cetate pornesce
           Cu cetia incungiuratu

             Lucru forte minunatu;

           Se duce printre barbati

             Spre a dilii lucru dati;

           Merge, nu-lu cunăsce nime

             Dintru atât’a mulțime
           Era togma la midilocu’

             In cetate la unu loeu

           Unu codru fărte frumosu

             Opritu, că-ci eră umbrosu

           Unde Penii adunati

             De valuri mari aruncati

           Cumu Juno le aratase

             Grăpa in pamentu sapase
           Si unu capu de calu găsise

             Ca asia eră loru disa

           Ca va fi norodu vestitu

             In bataia proslăvită

           Intr’acelu locu redică

             Dido din averea sa

           Biserica forte mare

             Si împodobita tare

           Lui Juno o închinase
             luca de totu n’o gatase

           Lucru scumpu fara de sama

             Cu pragulu totu de arama.

           Si usi tîtîni si lacate

             De arama suna tăte,
           Lucrulu acestu minunatu

             Care li s’au aratatu

           Si-au fostu facutu mangaiare

             Isi uitase de durere.

           Aici Eneas porni

             Ceva a nedajdui

           Fiindu ca multe gandindu

             In biserica âmblandu

           Si asteptandu cu taria

             Că si craies’a se vie,
           Candu se minuneza tare
           De acea cetate mare

           Si de lucruri minunate

             Acumu de nou redicate

           Vede batai’a grecesca

             Pustiirea troienăsca

           In tăta lumea esita

             Susu pe unu zidu tipărită

           Pe fetiorîi lui AtreU

             Purtătorii de hartiu greu
           Pe Prîamus proslavitulu

             Si pe Achiles vestitulu.

— 83 —


Atunci Eneas stătu

   Si lacremandu începu:

O Achates iubitu frate

   Ce locu in tierile tăte

De-a năstra intemplare

   Si pustiirea cea mare ?

Si de Priamus scriau este,
   Si aici e a lui veste!

O inim’a cea impetrita

   Si ăre-cumu neclatita
Ne’ncetat’a de plânsu plăia
Numai trebue s’o măia
Deci nu te teme nimica

   Nu-ti fia o frate! frica

Fiindu ca acesta veste

   Noao de folosu ne este.

Asia Eneas graiesce

   Si susu la chipuri privesce
Faci’a cu lacremi udandu

   Si din inima oftandu

Că-ci ca tiparitu vedea

   Incatrau grecii fugea

Troianii ii alungă

   Acumu sortea se mută
Troianii de greci fugea

   Achiles ocârmuia

De acolo nu departe

   Suspinandu si oftandu fărte
A lui Beai corturi vede

   Resi intr’insele siede
Cumu a lui Tydeu fetioru

   Că unu intunecosu noru
Le ’ncungiura, le sdrobefce

   Si tăte le pustiesce

Si caii cei minunati

   Carii stă totu rendu legati,
Ii duce ’n ăstea grecăsca

   Cu putere vitegesca

Mai nainte de-a mancă

   Cate in Troi’a eră

Si mai nainte de-a bea
Ap’a ce Xantu se numea,
Iar’ de ceialalta parte

   Cumu fuge necagitu fărte
Troilu tineru nepatitu

   In ăste neprocopsitu
Care mai de giosu fiindu

   Totuși prostesce gandindu

A se bate au pornitu

   Cu Achilessulu vestitu
Seracu tineru ticalosu

   Cade de susu din caru giosu
Man’a tinera remane
lara acătiata ’n frene,
Caii cu carulu grabescu

   După elu ilu tereiescu,
După aceea privescu

   Cumu glăta mare grăbesc
A Troianiloru femei

   Cu ochii de lacremi grei,
Si cu perulu pe spinare

   La biseric’a cea mare

A lui Pallas cătrănită

   Șpre densele flacarita
Ducundu’i gertfa curata

   Iar’ Dumnedieiti’a tăta
Capulu la pamentu tienea

   Si gertfa nu o primea.
Achiles asia prinsese

   Catu pe langa zidu trăsese


Pe tristu Hectoru de trii ori
  Cu strigare pan’ la nori

Si candu trupulu mortu ilu dă
  Banii i se numerâ

Asia Eneas porni

  Fărte tristu a glasui

Indata catu au privitu
  A pretenului iubitu

Trupulu mortu fara suflare,
  Pusu afara spre vendiare

Si pe Priamu tremurandu
  In mani afine ne-avendu

Si se vede si pe sine

  A fi mestecatu pră bine

Intre prinții cei grecesci

   Cete orientalesci,
Pentesilea ragnesce

  Si glăte povatiuesce,

De amazone gatate,
  Si cu săgeți intrarmate

Sub gălele tîtîsiăre

  Aurita cingatăria

Că o viteza avendu

  Cu barbati resboiu purtandu,

Candu Eneas cu mirare

  Si cu giale fărte mare

Susu la aceste privesce
  lata si Dido sosesce

Dido slavit’a craiăsa
  Si cu o forma frumăsa

Cu o tinera mulțime

  Cu frumăsa tinerime,

Câ candu Dian’a pornește

  Si la venatu se gatesce

Mulțime nenumerata

  După dens’a se arata

Oreades denpreuna

  După dens’a se aduna

Intogma Dido pasiea

  Si înainte mergea

Grige de lucru purtandu

  In tăte laturi umblandu

Cumu lucrulu se lucra vede

  Mai pe urma venindu siede

In biseric’a slăvită

  Si mai nainte numita

Susu in scaunu redicata

  De ostasi incungiurata

Legi orasienijoru dandu

  Si loru lucrulu impartiendu

Atunci Eneas privesce
  Ca Anteus se ivesce

Cu sergentu celu ratecitu

  Cu Cloantus celu vestitu

Si cu alti Troiani țipați

  Si de valuri aruncati

Eneas se ininunăza

  Si ilu prinde mare grăza

Cu Achates denpreuna

  De o parte voia buna

De alt’a avendu dorire

  Pentru poftit’a telnire

Lucrulu inca tainuescu

  Si toti la densii gandescu

Ce lucru păte se fia
  Din care parte se via?

               (Va urmă).

84


CONSEMNAREA

cârti loru donate bibliotecei asociatiunei transilvane de aseso-
sorulu consistoriale, protopopulu si parochulu PetruBadila:

  1)  Juris naturae larva de Anselm Desing Munich 1753. 1.

  2)  Dissertationes hist.-criticae in annales veteres Hunnorum,
     Avarorum et Hungarorum de George Pray Vienae
     1774. 1.

  3)  Noulu Erotocritu de Ant. Panu, Sibiiu 1837. 6.

  4)  Istori’a poporului romanu de Titu Liviu tradusa de I.
     Antonelli, Blasiu 1860. 3

  5)  Temesian’a de? Bucuresci 1848. 1.

  6)  Historia Romanorum de Laurianu, Bucuresci 1846. 1.

  7)  Macrobeotic’a de P. Vasiciu, Brasiovu 1844. 2.

  8)  Dietetic’a   „      „ , Bud’a 1831. 1»

  9)  Antropologi’a „     „       „   1830. 1.

10)  Juridisch-polit. Caracterbilder Hermanstadt 1868. 1.

11)  Istori’a scurta a Romaniloru de Gavr. Lâslo Popp, Sibiiu
     1848. 1.


12)  Economi’a de campu, Bud’a 1806. 1.

13)  Die Sprach et Nationalitătenfrage in Oesterreich, Wien
     1850. 1.

14)  Zur Frage tiber den Ursprung der Romanen et ihrer
     Sprache J. H. Schuller, Hermanstadt 1855. 1.

15)  Rugămintea celoru 2 episcopi romani Lemeny si Moga
     1842. 1.

16)  Einige merkwtirdige Volkssagen der Romanen J. H. Schul-
     ler, Hermannstadt 1857. 1

17)  Respundere descurcatdre de Bojinc’a, Bud’a 1828. 2.

18)  Istori’a universale de Teodoroviciu, Bud’a 1824. 1.

19)  Caractere de Parisu Mumuleanu, Bucuresci 1825. 1.

20)  Fabule.de Cichindealu, Bud’a 1814. 1.

21)  Biografii I. Munteanu, Urbea mare 1839. 1.

22)  Elementa juris prudentiae naturalis Stephani Bano Clau-
     diopoli 1836. L

23)  Filosofi’a de Patica, Bud’a 1829. 1.

24)  Untersuchungen iiber die Romanen v. G. Roșa, Pest
     1808. 1.

25)  Anticele Romaniloru de Danu Bojinca, Bud’a 1852. 1.

26)  Invetiatura despre gradin’a stupiloru Tomie, Bud’a 1823. 1.

27)  Reflesiones de origine Valachorum, Pesta 1815. 1.

28)  Gramatic’a romana de Diaconoviciu, Bud’a 1825. 1.

29)  Versuch einer ung. Spracblehre von J. Marton Wien
     1817. 1.

30)  Lexicon latinohungarico-germanico J. Marton, Viennae
     1818. 2.

31)  Lexiconu rom.-latinu-ung.-nemtiescu, Bud’a 1825. 1.

32)  Clemens walachische Sprachlehre, Hermannstadt 1823. 1.

33)  Walachisch-deutscb. Worterbuch Clemens, Hermannstadt
     1823. 1.

34)  Petru Maioru ortografi’a romana, Bud’a 1819. 1.

35)  Alexi I. Gramatica daco-romana, Vien’a 1826. 1.

36)  Gramatic’a romana germana, Brasiovu 1838. 1.

37)  Eliadu gramatica romana 1828. 1.


Cârti donate de d-lu Grigorie Mateiu, comer-
ciante in Sibiiu:

1) Basilii Faris taesaurus eruditionis scolastice, Francofourt
     et Lipsiae 1749. 1.

2) Marcus Antonius Mureti presbiteri Icti et Civis romanus
     orationes Epistolo et Poemato. 1.

3)  lustinus explicatus sive Historio Pbilipico etc. Pompeii
     libri XI. IX. 1.

4)  Mărci Anei Luciani Pharasalia sive de bello civili libri
     X. 1.

5)  Introductio in lectionem novi testamenti in qua quo ad
     rem Christianam historiam chronologiam geographiam
     varias antiquitatis tam sacras quam profanas. 1.

6)  Instructio Fabulo regio Transilvaniae ex anno 1777.

7) Breviarium Juris Transilvaniei I. Epitome aprobatorum
     constitutionum. 1.

8) Commentatio Sucemta ad jus statuarium seu municipale
     saxonum ex anno 1749. 1,

      Sibiiu in 11 Martiu 1878.


Cârti cumperate pentru bibliotec’a asociatiunei
                       transilvane.

     1)       Istorie bisericesca pre -scurta tălmăcită din grecesce
in limb’a romanesca de Alexandru Genoglu, Bucuresci. 1845.

     2)       Obiceiurile Israilteniloru si ale Crestiniloru. Scriere
tălmăcită din grecesce dp Archimanu. Motrenulu Eufrosinu
Poteca, Bucuresci, 1845.

     3)       Ale lui losifu Monachulu .Vrienie, Cuvinte doue-dieci
si d6ue, pentru purcederea pre sfanțului Dh, tălmăcite din
limb’a elinesca de mitropolitulu Ungro-Vlachiei, Kiriu Gri-
gorie, Buzeu 1832.

     4)       Grigorie Nazianzinenulu, Cuveutu pentru preoție,
Bucuresci 1821.

     5)       A lui Fothie epistolie de obște, si doue cuvinte pen-
tru purcederea pre-sfantului Dh, tălmăcită din limb’a elinesca
de metropolitulu Ungro-Vlachei Kiriu Grigorie, Buzâu. 1832.

     6)       Rudimentu agricola universalu, traducere de loanu
Brezoianu, Bucuresci. 1850.

     7)       Gazet’a Teatrului nationalu, 1835. 1836.

     8)       Invetiatura pre scurtu pentru nunti, tălmăcită de mi-
tropolitulu Ungro-Vlachiei. Kir Grigorie, Bucuresci. 1825:

Bibliotecariulu.



BIBLIOGRAFIA.

In tipografi’a Romer & Kamner s’au tiparitu si
   / se afla de vendiare urmatdriele cârti:

    Miron und Florica. Idylle in 5 Gesăngen.
Rumanisch von I. Negruzzi. Deutsch. von Teochar
Alexi. Originalform. Brasiovu. 1878. Pretiulu 40 cr.

    Dictionario magiaro-romanti compusu
de Georgie Baritiu, 8-vo mare, legata usioru, 3 fl.
20 cr., legata ti6panu 3 fl. 70 cr.


T


Editoriu si provedietorin: Comitetulu. — Redactoriu C. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. Tipografi a RSmer & Kamner.