-------------- Acest» fâia esc ] cate 3 cele pe luna si costa 2 fiorini v, a. pentru membrii aso- cÎRtiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate ₍ 10 franci cu porto w V, duplu alu poștei. r/ v ------------ TRANSILVANIA. Ftfi’a Asociatiuuii transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ----------- țT > Abotiamentulu se £ fiice bigii ai pe cate 1 anu intregu. Se abonediala Coint- teiuln asocialitinei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- ț c' lectori. ----------- Ar. 4. Brasiovu 15. Februariu 1878. Anulu XI. ? Sumariu: Famili’a Hormuzache. (Fine).— Epistole de ale repausatiloru. (Conțin.)— Vasilie Aronu si operele sale. (Con- tinuare.) — Od’a ostasiloru romani si Sergentuîu. — Concursurile propuse de societatea academica romana. — Publicarea baniloru incursi. — Bibliografia. Famili’a Hormuzache. (Fine.) Am premisu mai susu, ch spre a învedera gra- dulu de activitate, devotamentulu si sâcrificiele casei Hurmuzache pentru sant’a năstra causa, imi voiu permitte a cita cateva probe din scrisorile private ale membriloru sei. Facăndii acăsta, se va cunăsce totuodata acea abundantia, că se dicu asia, de cele mai nobili simpathii, cu care toti membrii familiei inbraciosiasera caus’a romaniloru din Transilvani’a si Ungari’a, precumu si ajutăriele materiali midiulo- cite prin connexîunile ddloru. • |_Abia se aflase scirea despre căderea in captivi- tate si spoliarca fostului redactoru alu Gazetei, candu famili’a Hurmuzache cu alti moldoveni generoși că Anastasie Panu, Petru Casimiru, Dimitrie Raletu, pu- nendu-se in fruntea unei collecte anonime, ilu sur- p rin sera cu sum’a de 175 galbini, că se aiba midiu- lăce de subsistentia pana la reintrarea sa in patri’a natala*)| După patru luni dela reintrarea sa in Transil- vani’a, redactorulu primi dela capulu familiei sub- scrisa Doxaki Hurmuzake Agâ, cu dat’a Cer- năuți 22 Ianuarie (3 Februarie) una epistola mai lunga, in care se oglindădia si reproduce de minune fericitulu temperamentu totu-deauna vesele si glumetiu alu septnagenariului patriarchu. Spre a nu ve pră obosi atențiunea, pentru-ch asiu mai avea multe de disu si de citata, voiu reproduce aici numai cama a patr’a parte din acea epistola, ăra restulu se re- mana pentru alte timpuri mai prospere. (După adressa). „Precumu reulu pe pamentulu nostru sublunara produce totu-de-a-una si ăresice bine, asia si tristele evenimente ale ambiloru ani de abia trecuti, pe langa tăte pătimirile si rănile sange- ratăre ale Romanimei, care parea ch numai-decatu *) Epistol’a din 10/22 luniu 1849 subscrisa de Theo- doru Sionu, Petru Casimiru, Anastasie Panu, George Sionu. Epistolele lui Gonst. Hurmuzache dela Dulcesci 12 luniu si dela Fălticeni, 21 luliu st. v. 1849. Era dămn’a Elisa G. Sturdza invita pe famili’a lui, care stâ la Ploiesci in așteptarea celoru ce era se se mai intemple, ca se treca la Dulcesci in Moldov’a, pentru totu timpulu cafu ar fi fostu, pana la reintărcere in patri’a sa. o voru nimici,(au produsu acesta bine, că barbatii romani cari simtu adencu si sunt gata a se jertfi pentru națiunea loru, inpinsi de o putere neresistibila, se cunoscura, se iubiră, si se indatoriia unii pe altii, legandu-se si unindu-se spre binele nămului cu le- gaminte atatu de plăcute, precumu si trainice. Din parte’mi, chiaru de si ultiin’a mișcare a Romaniloru nu ar fi avutu altu sporiu, eu totuși asiu binecuventa apropierea duchuriloru, unirea inimiloru, fratietatea caractereloru, solidaritatea sdrtei, combucurarea si com- pătimirea unuia cu toti, si a tuturora cu unuia, care au isvoritu din acea mișcare, si prin care reslatîtiilu trupa alu natiunei năstre fbra indoiăla s’au indesitu si s’au inchiagatuj, (De act incolo dupace conversădia cu insusi adressatulu, pe cate dice ch l’au adoptata intre fiii sei, continua in dulcea sa maniera umoristica) „De ar fi Brasiovulu pe langa Sadagur’a,*) dieu ch na m’asiu mania, si de te-ar pune ărasi in vreo chi- bitca (carutia) condusa de unu ta tara in ulitiele Cer- nautiului. Cu tdta întristarea mea, totuși mai multu m’asiu bucura, decatu m’asiu întrista...“ Pe la fine, doresce totu asemenea „chibitca" si lui Andreiu Mu- rasianu, pe care nu’lu cunoscea in persăna, doria inse multu, că se’lu apuce odata in residenti’a sa. In tămu’a anului 1851 fiindu adunati cei mai multi membrii ai familiei la m. logotetu Georgiesiu Sturdza in Dulcesci (langa Romanii), Nestorulu, pre- cumu singura se numise in alta epistola, resumandu m scurtu prefacerile prin care trecuseramu cu totii, in consideratiunea nouei situatiuni politice se esprime in epistol’a din 5/17 Octobre intre altele :X,Nu voma inceta de a conserva aceste neaparate conditiuni ale reesirei sacrei ndstre cause, caraia totudeauna vomu închina tăte puterile si fiorintiele ndstre si tăte mi- diulăcele legalej ch-ci că si Dta, si noi suntemu con- vinși, că numai prin legalitate, credentia catra trona, cultura si perseverantia putemu ajunge la tient’a dorintieloru năstre, care au fosta 'si totu-deauna va fi fericirea natiunei... “ (Restulu scrisorei are a face numai cu persăn’a fiiului adoptata in 1849 langa ai sei). Subscrisi: Părintele si Mam’a familiei, toti cinci frați, soror’a Elis’a si iubitulu seu sociu. *) Orasielu jidovescu intre Cernăuți si Cernauc’a. 7 ' — 38 — In ver’a anului 1852 fiindu siese membrii ai fa- miliei ărasi la Dulcesci, in epistol’a din 8/20 luliu prin venerabilele capu alu aceleia aduce aminte ărasi la cei cunoscuti din Transilvani’a, că se nu’i dea uitarei. Acesta fusese proprietariulu nobilii bucovinănu, boieriu moldovanu Eudoxiu, său precumu se subscria singura, Doxake Hurmuzake, unulu din cei mai tari pilaștrii ai religiunei si bisericei; cas’a lui alta- riulu nationalitatiei si alu limbei năstre; soci’a si fii- cele sale locutiităre ale virgineloru vestali langa fo- culu sacra, fiii sei totu atati Fabii luptători pentru sant’a causa, ginerii sei demni imitatori ai socrului loru. Eu inse nu pociți se stau acilea; datori’a mea fratiăsca me obliga a serba in specialu memori’a ce- loru trei frați, răpiți dintre noi prea curendu prin crud’a mărte, că-ci pucinele cuvente nu potu da la nimeni idea jnsta despre meritele loru immortali, ăra ceea ce me supără fdrte, este neputinti’a la care am ajunsu, că se nu mai fiu in stare de a vi’i presenta intocma precumu au fostu si au lucratu densii. Dara va veni canduva vreuna biografii, care va indeplim tdte neajunsurile mele. Am atinsn in decursulu naratiunei mele, că^toti membrii familiei Hurmuzache inbraciosiasera caus’a romanilorn din Transilvani’a cu totu zelulu si devo- tamentului Me ddre fdrte, că nu mai sunt la man’a mee documente, din care s'ar’ vedă, că din tdte in- stitutele seriăse de cultura si binefacere, cate’ s’an intreprinsu aici la noi in anii de antaiu ai sisthetnei absolutistice, nu a fostu mai nici-unulu, la care mem- brii familiei Hormuzache se nu fia participatu atatu directe catu si indirecte. Biserica, scdla, reuniuni, tdte era obiectele ingrijirei loru, la tdte au concurau cu sume considerabili. In lipsa de alte documente, care credu că se conserva undeva in vreunu archivu, mie’mi cauta se recurgu drasi la corespondentie pri- vate, din pucine cate am fostu in stare a păstră sub statulu politienescn, că nesce reliquii scumpe. Voiu începe cu activitatea fratelui Constantin u. Dintr’unu postcriptu alaturatu la scnsărea din 26 lanuariu 1850 a ddmnei Elis’a G. Sturdza sor’a sa mai mica, aflu, că [acestu barbatu geniale de stătu taoea spese cu profusiune spre a deschide foiloru ro- manesci drumulu in Moldov’a printre turci si mus- cali, carii tienea tierile romanesci ocupate^ Din scrisdrea sa dela 5 Oct. 1851 se vede, că [ambele sale surori ddmnele Eutrosin’a si Elis’a, con- tinuă colectiunea canteceloru romanesci si punerea loru pe note, inceputa din a. 1849 luandu spre a- cestu scopu artiști aleși, pe cari’i platea in modu splendiduJ„Pana acumu acestu ram talentu (artistulu Mikuli) au transcrisa sub nemidinlocit’a assistentia si inboldire a mea si a aurorei mele Saftica (Elisa, Elisabeta), după executarea celoru mai bani lautari ce ’i-am adusu din tdte părțile, mai bine de 36 de cântece naționale, din cele mai frumdse, care curendu se voru tramite la Lipsc’a.* [Eta dara, că inainte cu 30 de ani inca si mnsic’a naționala era in progratnulu naționale alu familiei Hurmuzachi.J Bani costă incercarile acelea, si i numeră mai alesu genialile sorori. In epistol’a sa din 7/19 Dec. st. v. 1851 pre catu de ampla, tocma pre atatu de meduvdsa si in- teressanta din diverse puncte-de vedere, Const. Hur- muzache ’mi face cunoscutu, că cu ocasiunea adu- natei de familia la Dulcesci [_a strinsu si inaintatu 400 fl. mon. conv. lui Simionu Barnutiu, pentru-ca dupace in depntatiuni naționale încetase orice campu de activitate a sa, se’si păta continua studiele juri- dice la universitate^ 400 fl. m. c. facea inainte cu 27 ani catu astadi 800 fl. Mai departe Constantinii arata in aceeași epistola, ca pentru bisericele predate de unguri in Transilvani’a au adunatu vestmente, cârti bisericesci si preste acelea 1000 fl, mon. conv. tri- mise tdte la Sspiscopulu Andreiu Siaguna;| C. Hur- muzache inse nu se îndestulă numai cu atata. ci indemnă si rogă pe gubernulu Moldovei, că se faca apellu la tier’a intrdga, in favdrea bisericeloru de- vastate, ceea ce se si facă, dra in capnlu listei mag- natiloru tierei se puse bnnulu Domnu, marele, dara nefericitulu patriota Grigorie Stiirdza cu 100 de gal- beni, după care urmara alte subscnptiuni; Sumele au ajunsu succesive la Sibiiu si se potu vede din computurile episcopiei (acuma mitropoliei). De altu- mentrea epistol’a acdsta din 1851 merita se ajunga in proprietatea publicului, cu esceptiune de intimi- tate strictu privata, la care nu are dreptu nimeni altulu. Din epistol’a lui Const. Hurmuzache dela 28 lu- liu st. v. 1852 vediu, călărași mai înaintase o suma de bani in auru la cass’a episcopiei din Sibiiu, si totuodata 60 de galbini pentru cass’a reuniunei fe- meilorn romane transilvane la Brasiovu, preste su- mele trimise in a. 1851. Totu odata ’mi arată, că a inaintatu incdce si unu transportu de cârti romanesci spre a Ie imparti gratis la Sibiiu, Blasiu si Bra- siovu, dra 36 exemplarie din Balladele lui Vas. Ale- xandri se se vendia in folosulu Reuniunei Femeiloru romane. In acelasiu timpu C. Hurmuzache isi de- dese totu concursulu seu vigorosu in societate cu A. T. Laurianu, pentru Chronic’a lui G. Sîncanu, că se pdta vedd lumin’a, ceea ce se si intemplă in urma- toriulu anuJ1853 dupace Domnulu tierei Grigorie Alexandu Ghica dedese spre acelu scopu spe- sele din casetta sa. Meritele lui E. C. Hurmuzache pentru patria si națiune sunt depuse si conservate in cele 7 volume de documente, despre care am dissertatu mai inainte, |(Pre catu timpu se publică „Bucovin’a," fostnlu redactorii alu Gazetei a stătu in corespondentia ne- curmata cu redactorii ei si mai alesu cu diligentele si genialele Alexandru; dara din tdta acea corespon- dentia. a celoru doi frați numai 15 epistole au po- tutu scapă de vechi’a politia absolutistica^ Nu’ti-ar fi pasatu nimicu, se le totu citdsca, dara urgi’a eră, — 39 — ch luate odata dela omu, nu ti se mai întorcea in posessiune; de aceea, pe unele de si innocente, dara păte humoristice, camu scriă Alexandru, le faceai auto-da făe, in foca cu eJe, ch’ti aduceai aminte de cuventele cumplitului cardinala Richelieu: „Scrie’mi pe o bucatîca de charthia trei cuvente de ori ce in- tielesu vei vrea tu, pentru că din acelea se’ti forrnu- lediu unu procesau criminale si se te ducu cu ele la pierdiare.“ Avea dreptu Richelieu, pentruch intr’unu stătu despoticu in cașuri de acelea restulu ilu facea si împlinea deniuitiantii, spionii si martorii minciu- nosi, unu procuroru servile, unu advocatu fbra con- sciintia si nnu tribunalu de iepuri. La inceputulu acestei conversatiuni premisesemu. ch părinții familiei Hurmuzache au datu la toti pruncii loru de ambele sexe educatiune de modellu. Dăca nu m’asiu teme, ch voiu .trece preste legile stricte ale modestiei, a’si spune aici, ch ambele dulci sorori cunoscu chte cinci limbi străine, ăra limb’a materna o cultiva din mic’a pruncia, au urmărită regulata desvoltarea ei si s’au aflatu totudeauna in currentulu literaturei năstre. Acelu stilu ce curge linu că si o valcea din frumăsele câmpii ale patriei, aăelea trase elegante, acelea idei simburăse si totuși pline de spi- ritu, martore ale unei intelligentie superiăre, aru po- tea convinge pe oricine despre adeVerulu diseloru mele, dăca nu aru fi asia de pucine acelea fiintie fericite, care se fia avuta ocasiune de a cunăsce mo- dula scrierei dumnealoru. |ln epoc’a pe care o amu eu înaintea ochiloru, subjectele de predilectiune ale dămneloru Eufrosin’a P. Petrino si Elisa G. Sturdza era: educatiunea, literatura, music’a, la care se adaogea grij’a cea mare de a inmulti collectiunile canteceloru naționali din tierile locuite de romani, a le classifica si a face spese considerabili, că la cele ce se\ aflau calificate, melodi’a se fia pusa pe notej_ Totu acf asia mai flenuntia cu mare plăcere, că in famili’a Petrino prima educatiune si instrucțiune a fiiceloru a trebuitu se se faca in urmarea vointiei determinate a mamei loru, immediatu sub ochii dumneaei asia, ch din cateva obiecte dă insasi mam’a lectiuni. Totu asemenea asin mai siopti amiciloru culturei năstre, ch dămn’a Elis’a G. Sturdza in lipsa de prunci pro- prii, inparte cu profusiune ajutărie la alte familii, ai caroru prunci au lipsa de buna educatiune. Dara fiindu-ch fiicele lui Hurmuzache, că si odiniăra neui- tat’a dloru mama, nu sufere că se scia staug’a ceea ce face drăpt’a, voiu pune freu vointiei mele, cu a- tațu mai virtosu, ch figură cu capu si ochi de Mi- nerva dela Rusniti’a că si acelu ideală de Vestala dela Dulcesci impune tăcere, una prin cautatur’a sa maiestrăsa, alt’a prin acelu aeru de bunătate si blandetie cuceritărie. Cu tote acestea inse, eu ceru indulgenti’a dumnealoru pentru acesta lipsa de di- scretiune, si o ceru pe temeiulu, ch parte conside- rabila din virtuțile atinse de mine numai cumu ai atinge florici'a Mimăs’a, au ajunsa de multu, chiaru fora soirea si voi’a ddloru, iu domeniulu istoriei na- ționale; ch-ci nu este permisu barbatiloru natiunei a desconsidera devotamentulu acelora femei, care au conlucrată si conlucra la realisarea salvatărei năstre civilisatiuni. Multiamita Ceriului, noi ne potemu lauda cu mulțime de femei, ale caroru frnmsetia farmeca- tăria consiste in virtutea loru christiana, in virtuțile familiarie si naționali. Dăca densele, că si tetele cele intielepte din evangelia, isi marginescu activitatea loru in cerculu familiei si respundu in ascunsu, că dinaintea altariului din casa, la vocatiunea destinata loru de catra Dumnedieu si natura, datori’a barba- tiloru facia cu acelea virtuți este, a le face cunoscute familiei celei mari si a le distinge pe fiacare după meritnlu loru. Femei romane, care in midiuloculu Upei reactiuni generale din tăta Europ’a, in vederea baioneteloru rusesci si turcesci, intr’o epoca a pessi- mismnlui universale, avea tari’a de sufletu, si cutediu a dice, divin’a presimțire si prevedere, că se păta scrie :JₙDati’mi voia se ve spunu intim’a mea con- vingere, ch caus’a naționala va reesi, fbra în- doi ăl a, in cala vreme va avea asia demni si cu- ragiosi aparatori'jj (Elis’a G. Sturdza, Iași, 26 la- nuariu 1850)“ femei amu disu, de acăsta mărime su- fletăsca, nu se păte se mai remana retrase si ascunse dinaintea ochiloru natiunei. Nu domnilor», acăsta nu se mai păte. Eu am comisa indiscretiunea pe care o vediurati; comiteti si Dvăstra asemenea in cașuri in care veți descoperi virtuti că ale sororiloru Hur- muzachi, ch ci pentru mustrarea ce vomu suferi, voma avea satisfactiunea inaltiatăria de ânimi, de a fi pre- sentatu generatiuniloru tenere totu atatea modele de adeverate mame, nu numai ale familiiloru proprii, ci si ale familiei celei mari. Inca odata: Femei ro- mane, sciu se dica patriotiloru persecutati pe mărte: „Barbatii, cari in cursu de atati ani au sciutu a de- zveli celu mai raru curagiu intru inplinirea sântei loru chiamari si a înfrunta cele mai spaimantatărie pericule, n’au nici cumu trebuintia de a năstra man- gaiare. Acăsta o afla in consciinti’a binelui ce au fa- cutu, si suntu in stare a mai face, precumu si in speranti’a ce trebue se le insufle santieni’a causei pe care o au inbrațiosiatu si aparatu cu asia mare căl- dură si măiestria etc.jtdAcestea si acestora asemenea era cuventele de incuragiare ce se îndreptă pe la 2/14 Augustu 1840 din Tnsculum, din resiedenti’a dela Dulcesci de catra proprietari’a ei. Femei suntu acestea, său mai bine angeri vighiatori, genii buni luptători chiaru contra destinului funesta alu multorn barbati? Onorati femeile! a comandata Schiller barbati- loru natiunei germane. Onorati virtuțile femeiloru romane, ceru eu dela barbatii natiunei romane. Serbați memori’a membriloru familiei Hurmuzache duși dela noi la viătia mai fericita, rogu pe națiunea năstra. Ertati neajunseloru mele, ch-ci nu am fosta in stare se ve dau icăna mai fidela a casei patriar- chale dela Cernauca. Că se’mi pociu ajunge scopulu acesta, asiu fi avutu se me supună la alta labăre inportanta, adeca la scrierea istoriei Bucovinei pe 7* — 40 — acești treidieci de ani din urma, din care famili’a Hurmuzache isi are partea leului. G. B ari tiu. Corespondentie de ale repausatiloru. (Urmare.) Aci urmedia scrisori din a. 1852 forte memorabili pen- tru patri’a si națiunea nostra. In luliu alu acelui anu Maie- statea Sa Monarchulu nostru a visitatu mai antaiu Ungari’a si marele principatu alu Transilvaniei, cu scopu de a se in- forma despre relatiunile reciproce ale nationalitatiloru si con- fesiuniloru. Solemnitatea cu care fu primitu Monarchulu pretutindeni, a fostu dâra unica in secotulu nostru. Totuși, cei bine informati voia se scia, că monarchulu, pe atunci june frumosu de 22 de ani, au avutu si cause destule, pen- tru-că se nu păta fi indestulatu cu tdte cate vediuse si mai alesu cu cate audise. Ceea ce scimu noi insine este, că chiaru si in acelu anu in pacharulu de bucuria alu romani- loru s’au tornatu cateva dose de fere si otietu. Asia de ex. adress’a ce se publica aci la loculu antaiu, subscrisa de Bar- nutiu si Maiorescu, venita la Transilvani’a in patru cinci copie, esplicata pe dosu chiaru de catra unu rornanu, denun- tiata la politia si la gubernatorulu Schwarzenberg, avu de resultatu, că in Vien’a calcara locuinti’a lui Maiorescu si’i luara chartiile; in Blasiu ehiamara pe episcopulu Alexandru St. Siulutiu sub unu pretestu de nimicu la Alb’a-Iuli’a, unde ’lu așteptă gubernatorulu, era intr’aceea calcandu’i cancelari’a, ii visitara t6te scriptele. In aeelasiu anu tdmn’a puseră man’a pe Avramu lancu si’lu închiseră in Alb’a, după aceea ilu adusera Ia Sibiiu. In Decembre închiseră pe optu dile pe Baritiu la Brasiovu, după aceea’lu invitară se manance se bea cu ei, că si cumu totulu ar fi fostu o gluma de Șvabi. Brasioveniloru, carii pana atunci versasera vreo 50 mii flo- rini la edificarea scoleloru, li se denegh mic’a subventiune de 400 fl. chiaru după informatiunea unoru romani. Dara de- catu tote acestea este mai memorabile impregiurarea, câ in acelu anu se urdira că nici-odata in acestu secolu dissensiu- nile confesionali intre romani asia, câ tota lumea imparțiale dicea: Iliacos intra muros peccatur et extra, pana ce romanii ajunseseră de compătimirea strainiloru neinteresati, de risulu si batjocur’a inemiciloru. Acestea premise, unele pasage mai intunecose din epi- stolele Iui Maiorescu si ale altora cate voru mai urmă de aci înainte, se potu intielege mai usioru. Vomu intielege totu odata una din căușele principali, pentru care barbati din cei mai activi si invetiati se retraseră succesive la Moldov’a. Red. Vien’a, 3 Iunie 1852. Catra romanii din Brasiovu. Domniloru si frațiloru! Tinerulu nostru imperatu, in caletori’a ce în- treprinde in dilele aceste in părțile despre resaritu ale monarchiei, cugeta a trece din Ungari’a in Banatu si de acolo in Ardealu, spre a -visita si părțile ace- . ste si spre a vedă fația la fația si pe națiunea, carea in cumplitele furtune ale aniloru 1848—49 i a pa- stratu credinti’a intr’unu modu atatu de gloriosu si minunata. — Celelalte națiuni nu voru intardiă a’si tramite spre intimpinarea si salutarea monarchului flărea loru, nobilimea, negotiatorii, inteliginti’a si ofi- ciatii. Romanii nu potu remanea indereptu cu atatu mai vertosu, că-ci, că unii ce in partea cea despre resaritu a imperatiei făcu partea de poporatiune cea cu multu mai numerăsa, nu potu se nu simtia, că visit’a acesta in părțile acele e destinata mai alesu natiunei romane si credintiei ei celei neîntinate. Nu e îndoiala dar, că si romanii de tfite clasele, preoții, nobilii, negotiatorii, invetiatii, meseriașii si oficiatii imperatesci, — afara de visit’a oficiale ce acești din urma voru avă păte a face cu capii loru, — voru alerga in numeru catu se va potă mai mare la lo- culu, pe care guberniulu tierei ilu va fi destinata pentru salutarea tinerului imperatu, că se formedie representanti’a natiunei romane. Venirea acăst’a a monarchului in patri’a năstra, ne da ocasinnea, carea nu scimu daca ne va mai veni vreo-data, pe de o parte -de a-i multiami pen- tru-că a redicatu si pe națiunea romana la unu grada cu celelalte națiuni, pe de alta de a-i descoperi si lips’a cea mai mare, pe carea o simtimu cu totii si a cărei împlinire singura ne va potă mântui si face, ca redicarea năstra la același grada cu celelalte na- țiuni se nu remana numai vorba desiarta. Lips’a cea mai mare ce o aveau astadi sun tu scălele si mai presusu de tăte o scăla mare, o aca- demia, in carea tinerimea romana se invetie in limb’a materna sciintiele care se o faca folositdre statului, patriei si natiunei sale. Acumu e cea mai buna oca- siune de a cere dela bunulu monarchu voia de a deschide o collecta de bani intre romani cu scopu de a întemeia o academia de sciintie înalte. Acumu ni s’a data cea mai buna ocasinne de a 'areta in fapta, că romanii precnmu la 1848 s au redicatu, fara diferintia de religiune, cu totii pentru trona si pentru mântuirea loru propria, asia si astadi suntu unu trupu si unu sufletu si că nu-i desparte nimica nici in ceea ce se atinge de mărturisirea bucuriei si a recunoscintiei loru catra imperatulu, nici in ceea ce se tine de cunostinti’a lipseloru ce ne apasa si de dorinti’a de a ne astupa aceste lipse. Tinerulu im- peratu, precumu se vede din tăte, e fărte aplecata de a face tăte cate se potu spre a multiami si ajuta pe romani, si suntemu incredintiati că o va avă de bucuria, vediendu că romanii inșii facându incepukda intr’o unire ca totii. ii dau ocasiune de a-si arata dorinti’a ce o are pentru fericirea si înaintarea loru; Noi ne indreptamu mai virtosu catra d-văstra romanii din Brasiovu, că catra unii, carii după tăte impregiurările sunteti chiamati a lua partea cea mai de frunte ia acăsta întreprinsa insemoatăre, carea punendu temelia fericirei romaniloru, va aduce sr d-văstra in parte nu puci na gloria si recunostintia — 41 — din partea romanimei întregi. Celu dinfaia lucru, pe care-lu aștepta națiunea dela d-văstra, e, că in- data se alegeți din sinulu d-văstra unu comitetu, care in numele gremiului negotiatoriloru levantini se se insarcine cu aducerea si administrarea fondului ce va esi din colectele pentru fundarea academiei romane. Acestu comitetu alu gremiului se-lu aveți constituita pe candu veți merge spre închinăciune la monarculu, că acolo inpreunandu-ve cu episcopii si cu ceilalți romani, si subscnindu împreuna cererea pentru per- misiunea de a deschide colecte spre intemeiarea aca- demiei romane, se aveți si comitetulu constituita spre a-lu potă numi in petitiune si a-lu face cunoscutu imperatului. Comitetulu se va completa apoi in Sibiiu. Noi si toti romanii bine simțitori suntemu atatu de convinși de simtiemintele d-văstra cele naționali, incatu credemu, nu numai că veți lua bucuroși acăsta santa sarcina asupra-ve, ci că si la intemplarea, candu din vr'o ursita fatale de care se ne ferăsca Ddieu! intre capii noștri bisericesci s’ar arata vr’o recăla ori vr’o neintielegere de acele, pe care dușmanii natiunei năstre le nutrescu din tăte puterile, d-văstra sprigi- niti de toti romanii cei luminati si de poporulu care nu scie de aceste, ii veți face se se imbracisiedie ca frați si se faca acestu pasu ințr’o unire. Nu credem că ar’ fi o atare recăla intre episcopii noștri; dar’candu din nefericire ar fi cu tăte aceste, d-văstra ii veți a- propia, securi fiindu că totu poporulu e cu d-văstra. Faceti-i se uite tăte si se fia cumu au fostu la adu- narea dela Blasiu. Nimicu n’ar fi spre mai mare stri- căciune natiunei, decatu daca nu s’ar uni acum cu totii la acestu pasu, care poteniu dice că închide vii- toriulu nostru in sine. Multe suntu lipsele romanului, multe ar mai fi de cerutu si petitinni se voru potă face mai multe; dar lucrulu celu mai mare si mai de frunte, la care se ve fia ochii toturoru, este voi’a de a începe col- lecte intre romani pentru intemeiarea academiei, și comitetulu din gremiulu brasioveniloru, care se adune si se administre banii. Dupa-ce se va capeta voi’a acăsta, apoi printr’o deputatiune veți roga pe barouulu Șina, pe famili’a de Mocioni si pe boierii Hurmuzache, că se iee sub aripile loru intreprins’a acăst’a. Celelalte se voru potă face si mai pe urma, precumu numirea de col- lectanti s. a. Se intielege că episcopii voru remană patroni ai acestui lucru. Collectantii se voru numi asia, că se intre in intreprins’a acesta romani de prin tăte părțile, că se păta dice, că e representata națiunea intrăga. Anume se voru numi collectanti in Ardealu in munți, chiar’ Alb’a-Iuli’a, Clusiu, Blasiu, Sibiiu, Regina si la alte opide, in Bauatu la Timisiără, Logoju, in Ungari’a la Oradia- Maramuresiu, Pest’a, in Vien’a si alte lo- curi, pretotindenea din barbati cu influintia. Ei voru forma in totu locuia comitete filiali, care se voru intielege cu comitetulu celu centrale. In Sibiiu, ori unde va fi adunarea, ve veți intielege si cu episcopii si cu ceilalți despre acăsta, ne uitandu a representa si inteliginti’a in comitetu. Noi incheiamu cartea năstra catra d-văstra, mai rogandu-ve, că se nu lasati a trece ocasiunea acăsta indesiertu si spuindu-ve, că ochii toturoru romaniloru suntu atîntati asupra d-văstra, că unii ce poteti intru acăsta mai multu. începeți dar’ indata cu ajutoriulu lui Ddieu! Sim. Barnutiu. I. Maiorescu. Catra Popasu, Baritiu, Munteanu si Murasianu. Fratiloru! Din alaturat’a catra frații noștri Brasioveni, veți vedă ceea ce cugetaramu noi, cugetarati d-văstra, cu-,, getara toti romanii cei buni. In asemine intielesu s’a scrisu la Sibiiu, Blasiu, si in munți. Puneți urne-, rulu, acum sau nici odata. Lasati tăte la o ■ parte, critica, opmiuni, supărări, griji si altele. Ceea ce se dice de bun’a vointia a imperatului catra romani, nu e complimenta, ci adeveru. Faceți că națiunea ro- mana se fia representata cum se cade, si că se se realisedie cererea pentru voi’a de a ne face noi ceea ce ne e de lipsa. La Blasiu si Sibiiu s’a scrisu cam cumu se fia petitiunea. Totu lucrulu e, ca se bagamu pe toti romanii cei mai cu influintia si pe cei mai ambițioși, că se se deștepte o emulatiune intre toti. Dar adunandu-ve in Sibiiu, ve rogamu pe totu ce aveți mai scumpii, că episcopii, carii au destnlu de lucru cu turm’a loru, se nu intre in comitetu. Aici se ceru numai ămeni practici. Alta. înainte de a ve infacisia la imperatulu, ve veți infacisia la principele gubernătoriu, cerendu că se ve spriginăsca la imperatulu. Ceea ce s’a disu de episcopi, se va observa si in privinti’a preotiloru. Ei voru potă fi pretntindenea, mai alesu protopopii, cate unulu prin comitetele filiali; dar’ manipularea baniloru se nu fia pe man’a loru. Candu episcopii ar cere se fia in comitetu, se le respundeti, că e mai intieleptiesce a nu intra ei deadreptulu in comitetu, ci a remană numai patropiî lui, ca la intemplare se păta vorbi si apara mai’li- beri pe comitetu. Candu s’ar face episcopilorti obiectiuni, că suntu academie paritetice in Sibiiu si Clusiu, aratati, că de si in teși ar fi asia, in fapta in Clusiu academia va fi magiara si in Sibiiu nemtiăsca, că-ci inca de acum ceru dela caudidatii de profesori, că dreptu proba se tîna cate o prelectiune in limb’a magiara si cate un’a in cea nemtiăsca. Apoi romanii nu sciu nici ger- manesce nici unguresce, si ce voru face ei pana voru invetiă mai intaiu limbele aceste. Si de ce se imbee romanii spiritulu inagiariloru si nu mai bine alu ro- maniloru, care in anulu 1848—49 ne-a insuflata cre- dintia catra tronu. Inse întrebarea despre locu se remana acum la o parte. Episcopii se apese tare si — 42 — cu graiulu, că intre magiari romanii se voru cresce in interesulu magiaru; romanii o sciu acesta si nu se incredu unguriloru. ^r’ Sibiiulu e la marginea tierei si romanii se- raci, nu potu alergă acolo din tdta tiăr’a. Dar aceste se voru desvoltă pe larga episcopiloru. Veți arată negotiatoriloru, că si pentru dinsii e mare folosu a avă capitale asia de mari in adminis- tratiunea loru. Guberniulu păte va cere că se se depună banii la alte casse publice. Episcopii inse voru motiva cererea cu tememlu, ca avendu Brasio- venii comerciulu loru in principate, si cu principatele unde interesulu legale e de 10°/ₒ, se obliga a da in- terese mai mari decatu se potu da in Austri’a. Fiii cu minte si legati bine pe comitetu. Banii se se dee cu interesa si ipoteca secura numai la romani. Pen- tru academia se fia interesulu celu pucinu 6 '/₂ °/₀; ei se nu-lu dea romaniloru mai susu de 7'/₂°/₀. Dar acăsta veți sci voi mai bine. Celelalte le veți face in Sibiiu, unde va fi si Ian cu. Acolo veți complecta comitetulu. 1 M. Frate! (Fbra data). Ne-a parutu bine că frații brasioveni au deter- minata a pășire si singuri, candu nu ar vră prela- tulu. Inse nu uitati de ceea ce amu apesatu tare, că asta e o representantia naționale si că la t<5ta intem- plarea se cuvine se mărga deputatiunea văstra la Sibiiu; de si Siulutiu va merge.precumu audimu la Alb’a, noi i-amu scrisu, că afara de acăsta, la care păte că i s’a demandatu, se mărga si la Sibiiu cu eapitululu, inteliginti’a, oficiati si acolo representanti’a si omagiulu in numele natiunei se’lu aduca impreuna cu voi Brasiovenii si Siaguna. Eu credu că S. in cele din urma vediendu pornirea vdstra se va îndupleca. Deci si omagiulu si petitiunea se o dati impreuna; numai candu nu va fi prin potintia, atunci n’aveti ce face si o veți da si singuri. Cum dicu, astadi scriu lui Siulutiu se nu cufunde caus’a naționale cu omagiulu simplice popeseu. In numele natiunei n’are dreptu de a vorbire singuru nimene. Vien’a 1 Iulie 1852. Frate Baritiu! Fiindu fărte ocupata cu codicele penale pe langa lucrurile curinti, nu ti-amu respunsu la scrisdrea din 2 Iunie. Timpulu ce mi-amu potutu furare abia l’am aplicata spre a mai scriere cate ceva in caus’a aca- demiei. Ceea ce cugetați pentru cererea de judecători romani, nu e lucru ce se nu se păta încercare. Ci si gubernatorulu din parte-si propune pentru Brasieu pe Lampel din Bucuresci si pentru Sibiiu pe Cara- betiu, ăr’ Nadasdi propune totu sasi. Ce va esi din aceste nu sciu. Eu suntu de părere, <*ă voi ati face bine de a ajutare pe gubernatoriulu; inse dieu nu sciu: dandu petitiunea lui acolo, ver iudreptendu-ve aici. De va se o tramiteti aici catra ministru, apoi se o îndreptați prin Dobranu. Faceți o scrisăre si lui si-lu rogati, că se vorbăsca prin graiu cu minis- trulu. Acăsta va fi unu mare spriginu pentru gu- bernatoriulu. Reu m’ai intielesu cu terminologi’a. Eu am in- tîelesu numai riomenclatur’a autoritatiloru judetian si politice, carea nu e a comisiunei terminologice: pen- tru că in timpulu desbateriloru s’a conchisu, că no- menclatura se se desbata pe urma intr’o siedintia ver doue anume; intr’aceea se desfacă comissiunea si nomenclatur’a autoritatiloru politice si judetiari a remasu nedesbatuta. Deci am facut’o eu de nevoia: Kreis = prefectura, Kreisprăsident ~ prefect, Be- zirk — capitanatu, Bezirkshanptmann — capitanu, (politi’a, capitania si candu capitanulu cercului poli- tica vine in contacta cu celu de cetate, se dice: ca- pitannlu cetatei, capitanulu cercului s. a. Oberstge- richtshof = curtea suprema apelativa, Oberlandes- gericht si Oberi.-G.-Pfăsident pt-etura mare, ma- rele pretoru, jude de pretura mare; Oberdistnctualge- richt in Ungari’a, Banaltafel in Croati’a, totu pretura mare; Landesgericht-, Ladesg.-prăsident ~ pretura, pretoru; Bezirksgericht si Bezirkseinzelgericht ~ tri- bunal, tribunu; Bezirkscollegiaigericht tribunalu colegiale. Laurianu si Barnutiu se învoita cu ele, dicendu ca nici in comissiune nu se poteau facere mai bine. Numai despre acăsta am voita se ve scriu. Terminologi’a cum s’a lucratu nu se mai p<5te tipărire; pe urma candu am venitu in practica, am schimbata multe si amu facutu noue; dar ea totu va esi, inse unde e cu potintia a me ocupare eu cu ea singuru? Săii tu că redactiunile suntu ocupate peste mesura cu cele curinte si dupace t<5te limbele au cate doi redactori, si acum la codice magiariloru s’au datu doi consiliari dela curtea suprema in ajutoriu, italie- niloru unulu, Boemiloru comissiune! eu am lucratu singuru singurelu si in 21 de dile am datu codicele totu inpreuna cu ordinatiunile provisorie de compe- tentia si cu legea de ti pariu, candu ceilalți abia voru termina la 15 Iulie, pe candu era pusu terminala. Eu am iuceputu cu 4 Iunie si cu 11 am datu sub tipariu partea I., in 19 partea II., in 26 ordinatiu- nile provisorie si regulamentulu tipariului, spre mi- rarea tuturora. Partea prima e tipărită. Dar voi de ce ati tipărită cu ortografi’a vdstra organisatiunea judetiare din buletinulu imperiului? Ve rogu faceți o nota, in care se dechiarati, că orga- nisatiunea cum a esitu in tăia, nu e cu ortografi’a din buletinu; eu nu scriu jjsne, aKT8 etc. si me miru de voi, că credeți că romanulu va dice vr’odata ^\n- Kinijjsne, n.ieKT>H8ne, candu elu ride de aceste cu grecii etc. Indata ce va esi codicele totu, ve voiu tramite note asupra traductiunei mele, dar se nu cumva — 43 — se le tipariti cu ortografi’a văstra, care nu e romana. Voiu cere apoi dela ministeria voia de a da la lu- mina o editiune manuale a codicehii. Uite, n am hârtie de scrisori si petecii cum potui. •Dar totu vedi dăr’ capeți undeva din studiele mele; vedi la Popasu, că la elu totu suntu respandite, vedi de-mi afla. Vien’a 20 luliu 1852. Frate Baritiu! Eri mi-a aduse Teclu sc’risărea ta din 3 luliu’ inse fara documentu si insciintiari; documentulu păte că mi-lu voru da, de-lu voru află! Dar noi avemu acestu documentu; elu circula prin manuscripte in Ardealu si Ungari’a. Asculta-me. Indata ce vei per- cepe scrisărea mea; se-mi respundi in aceeași di; a) daca acelu documentu e genuinu? b) cam de unde s’a stracuratu afara din protocolulu conferintieloru episcopiloru unguresci? Caus’a e că ar’ fi cea mai buna ocasiune de a se tipări intre alte documente, ce in dilele aceste voru vedă lumina, si numai tăm’a că nu va fi genuinu ver va fi șdulteratu, retîne pe scriitoru de a nu-lu publică. La tdta intemplarea tu se-mi respundi cu cea dintaiu ăra totu ce scii despre elu. E de mare importantia a deschide ochii orbiloru cu elu. Ce se atinge de celalaltu cuprinsa alu scrisorei tale, daca asiu fi dispusu si asiu avă timpu, v’asi face o satira. Noi n’am'cerutu se ne copiezi scri- sorile lui Aronu, care a stricata si cum dice B. a vendutu tdta caus’a academiei. Noi amu doritu se scimu opiniunea văstra, a văstra a Brasioveniloru, carii pe candu a trecutu L. pe la voi, ve uniserăți cu totii la acestu lucru. De mirare, ca la unu lucru decisu in adunarea din 15 Maiu, si in cea din Sibiiu in Decembre 1848, si cerutu in 6 petitiuni, dintre care doue subscrise de amendoi episcopii, voi n’ati potutu avăre opiniunea vdstra firma si v’ati clatitu după scrisorile Iui Aronu, care preocupata de socie- tatea lui literare (care nu se va realisă nici odata, pana candu nu voma avă 15—20 barbati invetiati si literati, adunati la o scăla mare romana si la care, că un’a ce ar legă pe tăta inteligenti’a romana din tdta romanimea intr’unu corpu literare, gubernulu nu va da concesiune), a intorsn mințile celoru din Sibiiu. La petitiunea din 29 Decembre 1850, prin care se cerea facultate filosofica si juridica, mini- strulu facia fiindu amendoi episcopii, a dechiaratu,- că statulu n’are bani; dar’ daca avemu noi midiu- Idce, avemu voia de a ne intemeiare si universitate. Totu asia s’a dechiaratu si la 16 lanuariu 1851. Pe acestu temeiu n’am făcuta altu-ceva, decatu v’am aratatu că acum era oca^iunea. Eu inca amu fostu la Helfert, că ministrulu nu e acasa, si m’a incre- dintiatu, că gubernulu ne va da voia de a ne face academia, numai se ceremu. Si ăr’ din capulu lui Aronu ne impuți lips’a de | taptu. Dar’ nu e tdta scrisdrea ta argumenta, că noi n’avemu credetu la Sibiiu? Inse daca n’avemu noi credetu, noi unitii, cugeti tu ca l’amu trecutu cu vederea? Fiindu-ca Mocioni plecase chiar’ atunci si lu asteptamu se se intdrne dela Pest’a, acumu nu va mai veni, pentru că i s’a luatu postula ce avea, amu intardiatu ceva; inse cu cateva dile in urm’a nOstra a scrisa Hurmuzache in numele totu- roru Bucovineniloru pe temeiulu plenipotentiei cu care a venitu chiar’ in Caus’a scdleloru si in care se dice, că se amble, se impreune pe toti romanii in obiectulu acesta; i-a scrisu si in numele celorulalti neuniti de aici, o scrisdre care ar fi potutu indupleea pe ver cine. Se potea mai bunu fapta decatu acest’a? După ce n<>i scimu cum vorbesce Sibiiulu de noi? De ce nu ti-a scrisu Aronu de acăst’a, că o scie? Catu pentru calumni’a lui popa Paisie ver Pachomie, vei capeta mane ver poimane — acum me grabescu — o dechiaratiune a mea pentru gazeta, subscrisa de mine. Asta e o minciuna effutita, că se desbine in- teliginti’a romana. Nici amu auditu dela Siulutiu ma- car o vorba, nici am vediutu manuscrisulu enciclicei, nici pe cea tipărită, pana acumu in fdi’a vdstra. Aceste alta data. Acumu indata se-mi respundi despre documentu. Minte cine dice că I. si Bal. au capetatu nasu lungu. Numai lui lancu i-a imputata pentru limb’a germana, încolo s’a intielesu bine cu gubernatoriulu cum se schimbe marschrut’a in munți. Si astadi amu capetatu scrisăre dela Balintu; dar’ me temu că com- missarii din munți voru acusa pe lancu. I. M. (Va .urmă). Vasilie Aronu si operele sale. (Urmare.) Ventulu dela resaritu Trii la unu prundu le-au. isbitn, Unde fiindu implantate De nisipu stau incarcate, Un’a, in care mergea Orontes cu cati avea³) O restorna unu valu mare Intr’o afunda vultăre Iar’ cârmaciulu ticalosu Cadiendu cu capulu in giosu Intru nespusa durere Grumadii rumpendu’si piere, Corabi’a in vultăria De valulu celu fdrte mare De trii ori se invertesce, In apa se prepadesce, Pucini se vedu innotandu Venturi groznice sufiandu, Arme, chipuri si bucate A Troienesciloru gldte ’) Orontes. Povatiuitoriulu norddeloru Asiei mici, cavii, se- rindu in batâiu Sarpedonu craiulu loru, se lipise de Eneas. — 44 — In t6te laturi innota In marea cea turburata Acumu corabi’a mare A lui Achates celu tare Si a lui Ilioneu, A lui Aletes celu greu, Acum in care mergea Abas cu cei ce fugea Valulu groznicu le încinge Puterea li o înfrânge La inchieturi de crepa Intra intrinsele apa. Peste vreme pucintica De valuri ce se ridica Neptunus prinde de veste’) Si forte cătrănita este Vediendu marea turburata St de valuri incarcata Si a lui Eneas gldte In t6te parti aruncate, In t6te parti risipite De venturi nepomenite, Viclesiugulu cunoscundu Si lucrulu sciutu avendu Ca Juno ce patimesce • Aceste pricinuesce, Spre darea de sama Pe Zefiru la sine chiama Si pe Euru depreuna Chiamatii minteni s’aduna Catra carii cu taria Dice si cu osîrdie Voi asia de indresneti? Asia sunteti de măreți? Ceriulu, marea si pamentulu Se le prepadesca ventulu? Se sciti ci voiu invetiâ! Acâsta treca asia! Ci de icea inainte Se tieneti numai aminte In ce chipu .voiu pedepsi Candu asia ve veți porni, Ci de aici ve carati Marea in pace lasati. Si acasa ajungendu Se spuneți toti cu unu gandu La alu vostru imperatu Cumu-ca nu lui este datu Peste mări se ’mperatiesca Si apele se ’nvrajbesca Apele suntu date mie Se le tiiu in vecia Muntele acelu coifatu Lui e de moșia datu, Acolo se stapanâsca Acolo elu se domnâsca Se-si arete viteji’a Si se-si vestesca tari’a. Asia Neptunus graiesce Si marea se potolesce Nuorii se micsioreza lașa a sorelui radia Si se face usiurare Pe intunecds’a mare Incita trist’a nevoia Tritonu si cu Cymothoe²) *) Neptunus: Dumnedieulu apeloru. s) Tritonu fetiorulu lui Neptunus, Cymothoe nimfa de mare, fât’a lui Nereus si a lui Doris. Dela stânulu celu de petra Tragu corabi’a la vatra Neptunus inca s’apuca Că la locu se o aduca; De alte corăbii inca Se prindu cu munca adunca Nesipulu giosu ilu descarcă Si le tragu de funi se treca In apa la cursulu seu O bunule Dumnedieu! Si precumu intru o câta Spre sfada interitata; Candu stau gafa spre bataia Cu para si cu vapaia Daca, candu se certa vine Fara veste orecine Cu virtute cu taria Si in ceva vrednicie, Toti odata se sfiescu, Toti minteni se mulcomescu Asia încetă in mare Nepovestita strigare; Catu Neptunus se ivi Si lucrulu bine privi Troianii multu necăjiți In totu chipulu osteniti Catra tiermure silescu Carii loru li se ivescu Catra a Libii parte f De acolo nu departe De-aci avura noro.cu De au ajunsu la unu locu Intr’unu ostrovu nu departe Unde ap’a se desparte Ripi groznice si nespuse Insusi dela fire puse, Doue stanuri minunate Catra ceri uri inaltiate La aceloru rădăcină Fiindu ap’a forte lina Si umbra desfatatoria Locu mangaiosu pe suptu sdre, De-asupra dumbrava desa Cu multe fiâra alesa Iar’ in ceealalta parte In stanui i de pietra sparte O peștera minunata Afundu in pietra sapata Din pestere‘forte rece Riurelu de apa trece Pe de laturi căsi de pietra Scaune, cuptoriu si vatra In carii s’ar fi vediutu Nimfele a fi siediutu. Intr’acestu locu bunu si linu Candu corăbiile vinu Singure de sine stau Se le proptesci lipsa n’au, Acolo Eneas vine Simtiendu ca apele-su line Cu siepte corabiâre Ce le strinsese pe mare Troianii cu bucuria Esu afara la taria Esu afara la uscatu De haine s’au desbracatu Le storcu de apa cu sare Că se se usce la s6re — 45 - Achates scapera focu Cu frundie’lu astruca 'n locu Lemne pe elu gramadesce Si" focu fdrte se sporesce Scotu bucatele undate Si vase cu ei scapate Le intocmescu osteniti Pe mare multu necăjiți Se gata la focu se fierba Siediendu cu totii pe ierba. Eneas daca se ’ncaltia De-așupra pe stanu se ’naltia Unde după ce sosesce In t6te laturi privesce Peste pustiit’a mare Dora vine ore care Anteus celu aruncatu Si de valuri struncinatu Sau corăbii frighiesci Sau armele caicesci Sau dor’ Capys se ivesce Si din vr’o parte sosesce! (Va urmă). VI. O! Romani in faci’a vdstra, colo ’n tainic’a cea zare, Vedeți voi cu ochi de vulturi o lumina ce' apare Strabatfendu prin umbr’a dăsa de trei secoli adunata? E maretiulu faptu alu dilei multu dorita, multu visata! E a cerului zimbire, e luceferulu sperarii, E triumfulu luptei vostre, este diu’a neaternarii! VII. Dragii mei! din campulu luptei otieliti candu veți intărce, La caminnlu unde-o mama asteptandu, suspina, târce, Totu poporului ruda, frate, sora, mama si părinte Ca la Domni, cu pani si sare voru esi voue ’nainte. Că-ci din voi fiesce care părta ’n frunte o cununa Si de glori’a de astadi si de glori’a străbună! VIII. Pasu dar’! totu, totu înainte! timpulu vechiu din nou zoresee Viitorulu tierii ndstre a datu muguru ce ’ncoltiesce, O, copii! de voi suntu mândru, simtu acea mandria mare Care cresce cu marirea unui nemu in deșteptare. ’Mi-amu vediutu visulu cu ochii, de acumu potu se moru fbrice Astadi lumea ne cunosce: Romanu dice, Vitezu dice! Miresti, 28 Noem. 1877. V. Alexandri. Oda. bstasiloru romani. < (Citita la deschiderea siedintieloru Atheneului Romanu, Do- "rmineca 8 lanuariu, de d. locot.-colonel I. Alexandri.) • ' .. / '' I- Juni ostasi ai tierei mele, însemnați cu stea in frunte! Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei sioimani de munte! Amu cantatu in tineretie stramosiesc;a vitegia, Vitejie fara semenu pe-acelu timpu de grea urgia, Ce la vechiulu nostru nume a adaosu unu renume / Dusu pe Dunăre in mare si din mare dusu in lume! n. Vinu acumu, la rondulu vostru, se v’aducu o închinare, Vinu cu inima crescută si cu sufletulu mai tare, Că pe eroi de legende, vinu se ve privesc in fatia, Voi, nepăsători de mârte, despretiuitori de vîatia, Ce-ati probat.u cu-avântuîu vostru, Inmei pusa in mirare, Că din vuituru, vulturu nasce, din stejaru, stejaru resare! III. Dela Domnu pan’ la opinca, duși de-o sorte norocosa, V’ati legatu in logodire cu isbanda gloriosa, Si-ati facutu câ se pricepemu a trecutului mărime, Mesurendu-ve de-o sama cu-a stramosiloru naltime, Si-aretandu, precumu prin nuori mandrulu sore se arata, Cine-amu fostu odiniora, cine er’ vomu fi odata!! IV. Se traiti, fetiori de oste! Domnulu santu se ve ajute A străbate triumfalnicu in cetati si in redute, Că la Rahova cu tunulu, că la Griviti’a cu sborulu, Că la Plevna, unde astadi cei antaiu ati pusu piciorulu, Infruntandu p’Osmanu Gaziulu, si prin faptu de barbatia Egalandu o tiera mica cu o mare ’mperatia! V. O, viteji de vitia vechia! Auditi in depărtare Acelu vuetu fara nume, ce resuna că o mare?... Suntu bătăile de inimi ale ’ntregui nemu alu nostru, Ce unesce di si ndpte dorulu lui cu dorulu vostru, Suntu versarile de lacrimi pentru-acelu care se stinge, Suntu urările voiose pentru acelu care învinge! Sergentul». (Citita la deschiderea siedintieloru Atheneului Romanu, Do- mineca, 8 lanuariu, de d. locot-colonelu I. Alexandri.) Pe drumulu de costisie ce duce la Vaslui, Venea unu omu cu jale, dicendp in gandulu lui: „Mai lt