-----------'‘-’MifS

£-'⁰ Acesta f6ia ese

*• cate 3 c6le pe luna

  si costa 2 fiorini v. a.


pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
neinembrii 3 fr.

Pentru strainatale


1 galbenii cu porto
                    tf".


j i jjaioenu cu
wv poștei.

----------■





                TRANSILVANIA.




            Fdi’a Asociatiuiiii transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului romanu.



-^>0/


»i      . i

Abonamentulu se


face numai pe cate
1 unu intregu.

Se abonidia la Comi-


tetulu asociatiunei in
Sibiiu. seu prin posta
seu prin domnii co-


Nr. 23.


Brasiovu 1. Decembre 1877.


Anulu X.


Sumariu: Despre traduceri. (Fine.) — Epistole de ale repausatiloru. (Continuare). — Despre costumele natiohali roma-
nesci. — Despre museulu etimologica universale din Lipsi’a.


        Despre traduceri.

(Fine.)

III.

      Si dicitndu acestea pentru ori-ce traductiune iu
genere, dta, ni se presenta indata ocasiunea de a
fi traduse operile lui iutr’o limba de toti intielesa si
toturoru plăcută.

      Sunt acum secoli numeroși, de candu Biografiele
barbatiloru iluștri, scrise de istoriculu din Cheronea
se dau, nu numai ca modelle de stila narativa fru-
mosu mladiite pentru nesecat’a varietate a coprinsu-
lui loru, ci inca si câ nepretiuite invetiaturi pentru
formarea nobileloru caractere, pentru respandirea sim-
tieminteloru de patriotismu, de pietate si de stator-
nicia la cele bune, in sinulu natiuniloru culte.

      Farmeculu scriere! lui Plutarcliu a contribuita,
in modu puternîcu, la popularisarea virtutiloru antice
in lumea moderna; elu a fostu din tempulu Rena-
scerei inedee, — iertati-mi acdsta locuțiune poporana
— lipiciulu celu mai de toti simtitu, alu antichitatei.

      Asiu potd, prin mulțime de exemple, se vinu a
confirma acestu faptu. Dintre tdte inse, voiu alege
numai unulu, si acela nu va fi panegiriculu unui
scriitoriu, caruia i s’aru potd imputa exageratiunile
unui entusiasmu de natura literaria.

      Nu! voiu cita cuventele unui rege activu, bunu
ostasiu si bunu administratoriu, pururea preocupata
de glori’a si de binele poporului seu.

      Ascultati, rogu-ve, ce ceriâ intr’o di,cătra soci’a
sa, Henricu alu IV-le, tatalu poporului francesu:

      „Vive Dieu! vous ne m’auriez sceu mieux man-
der qui me fust plus agrdable que la nouvelle du
plaisir de lecture que vous a prins. Plutarque me
soubsrit tousjours d’une fresche nouveautd; l’aymer,
c’est m’aymer, car il a estd longtemps l’instituteur
de mon bas aage; ma bonne măre, ă laquelle je
doibs tout, et qui ne vouloit pas (ce disoit-elle) voir
en son fils un illustre ignorant, me mist ce livre
entre mes mains, encore que je ne feusse a peine
plus un enfant ă la mamelle. 11 ma estd comme ma
conscience, et ma dictd ă l’aureille beaucoup de bou-
nes honestetds et maximes excellentes pour ma con-
duite et le gouvernement de mes affaires.“


     Dara ce mai avemu noi trebuintia, domniloru,
se ceremu dela regi străini, lande pentru virtuțile
insufletitdre ale scrierei lui Plutarchu, candu aflamu
in thesaurulu istoricu alu lui Suidas, cumu-că inte-
meitorulu coloniiloru romane din Dacia, marele
Traianu, dase ordinu dregatoriloru sei din provin-
ciile orientale ale imperiului, câ se se povatiuidsca
intru tdte cu disele lui Plutarchu!

     Dta dara ale cui scrieri, noi ceremu a le avea »
astadi in limb’a romandsca!

     Se nu se mire nimeni ddca si noi le ceremu
mai folositdre pentru toti, mai strabatatdre cătra toti,
decătu ori care altele.

     Se adaogemu, domniloru, ca istori’a literaria ne
presenta, totu in privinti’a lui Plutarchu, unu faptu
care merita aci o speciale mențiune.

     In epoc’a pe caudu limb’a francesa, — de altu-
mentrelea asia de saraca in traductiuni perfecte de
pre cei antici, — erâ inca iu processulu ei de for-
mare, modestulu si eruditulu calugeru Jaques Amyot
a facutu din viețile lui Plutarchu, o scriere neperi-
tdre in limb’a francesa.

     Cătu de pucinu mladiite erau pe atuuci scrierea
si vorbirea acestei limbi, Amyot a plamaditu cu
densa o reproducere j si exacta si perfecta a model-
lului elenescu. „De atunci inedee, a disu unu alta
mare scriitoru, Montaigue, cutddia cineva a vorbi si
a scrie: — ou osait ă ceste heure et parler et es-
crire. “

     Permiteti’mi a pune capetu acestoru observatiuni
asupra insemnatatei extraordinarie si asupra iualteloru
foldse ale unei bune traductiuni popularie de pre
Viețile lui Plutarchu,. cetiudu-ve inse’si cuvintele ace
lui carele, printr’o lucrare staruitdre de ani îndelungi,
a dăruita incependei literaturi a poporului francesu,
unu Plutarchu tota asia de prefectu câ si origiualulu
elinescu. Totuși, domniloru, se credeți, că in cele
dise de Amyot in urmatdrea citatiune, unic’a scusa
a parerei ce densulu emite asupra traductiuniloru din
Plutarchu, este numai si numai admirabil’a perfec-
țiune cu care densulu a sciutu se’lu traduca.

     „11 y a tant de plaisir, — dice elu iu precu-
ventarea sa, — d’instruction et de profit en la sub
stance du livre, qu’en quekjue style qu’il soit, pourvu


44

— 266


qu’il s’entende, il ne peut faillir a estre bien reșus
de tonte personne de bon jugement, pour ce que
c’est en somnie un receuil abregâ de tont ce qui .a
estâ de plus mămorable et de plus digne faict ou
dict par Ies plns grands roys, plus excelenta capi-
taines et plus sages hommes des deux plus nobles,
plus vertuouses et plus puissantes nation qui jamois
furent au monde.“

     Faca si traducătorii romani asia de bine cumu
a facutu Amyot, intr’o limba care de siguru nn avea
pe atunci o mai strinsa inchiegare de curnu are cea
romana adi, scria-ne ei pe Plutarchu romanesce astu-
feliu cumu l’a scrisu Amyot frantiozesce si noi ii
vomu lauda si’i vomu resplati chiaru de nu s’aru
arată asia de modești ca Amyot.

IV.

     Dara este tempu se ne arunca mu ochii si asu-
pra cercariloru, ce ne au venitu estimpu la concursu.

     Aci, domniloru, ne intempina o mare grija.

     Din înălțimile lumindse, la care ne amu ridi-
catu, pretiuindu pe de o parte calitatile felurite, ce
trebuia se insusiăsca ori-ce buna traductiune romana,
ăra pe de alta parte cele cu totulu speciale, ce se
ceru pentru popularisarea însemnatei opere a lui
Plutarchu, dre mai cuteza-vomu acumu a ne prăvăli
in nomolăsele si întunecatele dibuiri ale concurenti-
loru noștri de estimpu?

     Si cu tdte aceste, datori’a ne impune a ve vorbi
in parte despre ele, si chiaru a ve incerca audiulu
cu cateva estracte dintr’ensele.

     Se incepemu, — si acest’a eu precugetare — in
ordine inversa de cumu elu au fostu dela inceputu
clasificate:

     Manuscriptulu D ne presenta, Domniloru, nu
numai cele optu paragrafuri (dela XV pana la XXIII)
cerute de noi, ci viăti’a lui Sylla intrăga. Ne amu
fi multiamitu si cu mai pușinu, sub conditiune, că
pretutindeni se fia originalulu mai bine intielesu, fia-
sele romanesci mai bine formate si se lipsăsca o ne-
cumpatata profusiune de provincialismi incorecti ai
graiului poporanu de preste Milcovu, cari se simtu
atătu in cuvente cătu si in formele gramaticali. A
gresitu traducatorulu crediendu ca prin cantitate va
rescumpara calitatea.

     Celu cu ht. C a fostu mai economu la pagine,
dara nu si la restalmaleiri false, Ia frase reu împle-
ticite , si la intorseturi si espresiuni stângăcie, cari
denota tdte neindemanarile unui scriitoriu, deprinșii,
dincolo de Carpati, cu fraseologiile eterogene ale
germaniloru si magiariloru.

     Si mai slabu inca decătu aceste doue, este ma-
nuscriptulu B, carele nu numai ca este scurtatu cu
paragrafulu XXII si ultimu, dara inca, pe langa tdte
erorile celoru precedenti, mai unesce adesea si pe
acela alu următorului ms. A.

     Asupra acestuia inse cata se ne oprimu mai cu
de-amenuntulu,


     Intr’ensulu lipsesce, mai preste totu loculu pri-
mulu defectu care s’a invederatu in celelalte, adeca
o imperfecta petrundere in intielesulu autorului; nu
numai atătu, dara inse’si frasele suntu mai totu-dăuna
bine aduse si, cu tdte ca une ori ele se abatu camu
departe dela ordinea stabilita de scnitorulu elenu,
ele totuși ajungu la o deplina si fidele translatiuue
a ideiloru.

     Acestea tdte suntu, fbra indoiăla, numai calitati,
că-ci scimu bine cu totii, ca stilulu, une-ori camu
difusu sdu camu profusu alu lui Plutarchu, reclama,
in alte limbi, neinlaturate inversiuni. Asia dara, nici
chiaru pentru asemene schimbări, nu amu potd face ,
imputare traducătorului nostru.

     Dara ce folosu! Tdte bunurile lucrarei sale pica
diosu dinaintea adunaturei de expresiuni neusitate, de
neologismi neadmisi in limb’a romandsca, de cuveute
nepricepute poporului nosfru si adesea pdte si ce-
loru semiculti, cu care ii place traductorului nostru
se impestritiedie si se patedie stilulu seu, de altu-
mentrelea curatu si lesniciosu.

     închipuiți-ve, domniloru, unu riu limpede si ra-
pide, in a cărui albia aru fi presaratu cineva, cu rea
vointia, o mulțime de petroie glodurdse, de cari, im-
pedicandu se pe totu minutulu valulu, iti asverle cu
stropituri neplăcute in fația.

     Veți intielege dara ca, in asemene conditiuni,
ne a fostu peste putintia că se ve recomandamu pen-
tru premiare, pe autorulu necunoscutu alu manuscrip-
tului A; că ci, — că se vorbimu curatulu adeveru,
— vietiele lui Plutarchu, tradate intr’o limba ca a
sa, nu potu fi de vreunu folosu nici macaru acelora
pucini dintre romani cari singuri le-aru pricepe, si
cari tocmai aceia, mai bucurosu le-aru citi in textulu
loru elenu, seu in minunatele traductiuni latine ce
s’au facutu de cătra eruditii umaniști din secolulu
alu XV-lea.

     Asia dara, scopulu literariu si totu-deodata mo-
ralii, alu popularisarii capeteloru de opera ale bio-
grafului anticu printre romani, n’aru fi câtuși de pu-
cinu atinsu.

     Traducatorulu ’si aru fi perdutn tempulu; noi,
banii; si — ceea ce este si mai tristu, — publiculu
romanu aru fi remasu in deplina nesciintia si in de-
plina nepăsare de cele ce se voru fi povestindu in
intunecatulu, sberlitulu si maracinosulu nostru Plu-
tarchu.

     Dara, vina același concurente său altuia, unindu
cu netăgăduitele calitati ale manuscriptului A, pe a-
celea ale unei limbi pe deplinu potrivite cu scopulu
indicatu pentru traductiunea lui Plntarchu, si noi
vomu fi fericiti a recunăsce mai anteiu intr’ensulu .
pe unu urmasiu romanescu alu meritosului Jacques
Amyot.

     Amu alesu doue bucăți din textulu manuscrip-
teloru, spre a vi le citi una după alta din căte-si
patru specimenele si a ve constitui ensive judecători
din pucinu ale apretiuiriloru pe cari noi le-amu for-

— 2(57


mulata aci, după o mai intinsa si mai scrupuldsa
examinare a intregiloru operate.

     l£ta cumu traduce fia-care din ei, partea prima
din § XVI, in care Plutarchu descria, cu voiciunea
plina de coloritu a stilului seu, aspectulu strălucita
si spaimentatoru alu drdtloru felurite de barbari gră-
mădite in oștirea lui Mitridate:* *)

     Ms. D „Aflandu se acumu impreuna, ei puseră
stăpânire pe unu munte, care se rădică in midiulo-
culn câmpiilor» elatice cu pamenturi bune si întinse
avendu apa la păle. Acestu munte se numea Filo-
viot și Sula laudă minunat’a lui fire si positiune. După
ce s’au tabaritu (romanii), ne-amicii loru s’au vediutu.
a fi de totu pucini, că-ci nu aveau mai multi de o
miie cinci sute călări si mai pucinu de cinci-spre-
diece mii pedestri. Deci, silindu pe Arcelau ceilalți
generali, si puindu’si oștirile in linie, au umplutu
campi’a de cai, de carutie, de scute si de paveze*’),
ăr’ larm’a si strigările nu le mcapea aerulu dela a-
tatea popdra asiediate la unu locu in linie. Nu mai
pucinu imposanta si ingrijitdre de spaima era si greu-
tatea luesului loru, ci se uimea viderea si prin sclipirea
armeloru irumosu împodobite cu auru si argintu, si
prin colorile vestminteloru midice si scitice ameste-
cate cu arama si feru stralucitoru, care se pareau
de focu si infricosiate candu se clătinau si se miș-
cau. Vâdiându acestea romanii se fa (jura mici sub
siantiuri si Sulla, cu nici unu cuventu neputandu în-
lătură unirea loru, nici a’i sili voindu a intră in lupte
Candu ei se gandeau se fuga, sta in linisce si greu
suferea vediendu.pe barbari camu insultau cu risulu
si cu batjocura."

     Ms. C. „După ce se reuniră trupele se asiediara
in midiuloculu câmpiei Elatice*), pe o colina fertila,
si vasta provediutâ la pdla cu apa. Campi’a aedsta
se numesce Philoboeotu, Sulla lauda multu natur’a
si positiunea ei. După ce inse se asiediara in tabera
numerulu loru se păru inimiciloru fdrte micu. Că-ci
dalareti nu erau mai multi de o miia cinci sute, pe-
destrași inse mai pucini de cincisprediece mii. Asia
dar’ ceialalti oficieri, constrinsera pe Archelaus, pu-
seră trupele in siru de bataia, si umplură campi’a
de cai, cara, pavedie si scuturi. D’abia suportă ae-
rulu sgdmotulu si strigatele atatoru națiuni**) ce erau
adunate in sirulu de bataia. De alta parte in luxulu
armaturei loru eră ceva pomposu si maretiu, ce nu
era indifentu (negresitu indiferentu) si fora influenti’a
spre a produce spaima, din contra sclipirea armeloru
loru împodobite cu auru si cu argintu, colorile tu-
niceloru medice si schytice amestecate cu metalu si


      *) S’a pastratu la fia-care manuscrisu ortografi’a sa.
propria. (In Anali, aci mai pucinu. Red.)

      **) Arm’a difensiva.


      *) Elatea, o cetate renumita in Phocis langa riulu
Cephisu.


      **) Atatea națiuni seu popăre, Thraci, Scyti, Cappado-
cieni, Bithynieni, Galogreci, Phrygieni si ostasi din provin-
ciele cucerite de Mithridate.


feru sclipitoriu, ofereau la fia-care mișcare si pasu
unu aspectn asemenea focului si ingroditoriu. Romanii
se tupilau de după siantiurile taberei: Sulla nici de
cumu nu era in stare se’i scdta din spaima; de alta
parte, vediendu’i atatu descuragiati, nu vrea se le
faca sila, ci iernase in linisce, si eră indignata, ve-
diendu cumu barbarii ’si arata dispretiulu prin în-
gâmfare si hohotu.‘‘

     Ms. B.: Era după ce comunicară, ocupara unu
dealu, inaltiatu din midiuloculu siesnriloru vegetative
ale Elatei'), vegetativii preste totu si posedatoru de
apa, la pdle. Elu se numesce Filobeotn²) si Sulla
ii landa cu admiratiune natur’a si positiunea. Dara
castrametandu acolo, se vediura de catra ne-amici,
in tofalu, de totu pucini³). Pentru-că călări nu mai
multi de o miia cinci sute erau ; ăra pedestri mai
pucini de cincisprediece mii. De aci, luara inainte
pe Archelau⁴), ceilalți generali, asiediara iute armat’a
in ordine de bataia, si umplură, de călări, de ca-
drige falcate, de ciupeați si de seutati, siesulu⁵). Ae-
rulu inse nu coperiă strigarea si lalaituln atatoru
națiuni asiediate acolo in ordine de bataia⁶). Le eră
inca si ingamtarea, si ostentatiunea luesului totu-odata,
nu fara efectu, nici neutila, pentru intimidare; din
contra: atatu lucirile armeloru loru; luesosu cu auru
si cu arginta ornate, catu si colorile tuniceloru me-
diane si scitiane, cu aram’a si ferulu lucindu ames-
tecate, presentau, miscandu-se si intertiesendu-se, unu
aspectu in forma de locu, asia teribila, in catu ro-
manii se contraseră in intrulu valului loru. Si Sula
neputendu-le scdte prin nici o cuventare intimidarea,
si de a’i constringe intimidați nevoindu, se linisci si
suferi pre barbari cu tdte că ei vedea greu insul-
tandulu prin ingamfarea si risulu loru."

     Ms.: A. „Indata ce se întruniră, ocupara in midiu-
loculu campuriloru Elatice o colina fertile si spatidsa,
care avea si apa diosu la pdle; numele ei este Fi-
lobeotu; Sulla lauda fdrte multu natur’a si situatiu-
nea ei. Dero prin asediarea castreloru aci vediura
inimicii, că numerulu lom este cu totulu micu; pen-


      ’) Cetate celebra a Focidei, langa fluvialii Cefisu.

      B) Adeca amica alu Beotianiloru.


      ³) Apianu spune, câ numerulu romaniloru nu corespon-
dea nici cu a treia parte din numerulu neamiciloru.


      .*) Se vede câ ceilalți generali, vediendu că romanii
erau asia de pucini, nu mai voira se asculte de consiliulu
lui Archelau, care erâ de a nu se încaieră la lupta cu ro-
manii, ci de a li seca poterile prin prelungirea resbelului si
prin impedecarea aprovisionariloru.


      ⁵) Ciupeați se numiau militarii armați cu scute de arama
rotunde —• grecesce halcaspidi; era seutati, cei cu scute de
lemnu, oblunge, si coperite cu pele de bou.


      ⁶) Ni se pare că, de si mai departe de litera, mai co-
respundietore la intentiunea autorului ar fi fras’a: Strigarea
apoi si larm’a atatoru armati de diferite nationalitati, asiediati
acolo in ordine de bataia, strabatea pana la ceriu aerulu.

      Apianu dice, câ acolo erau :/Traciani, Scitiani, Capadociani,
Bitiniani, Galateliani, Frigiani si diferiti alti omeni din pro-
vinciele recentu cucerite de catra Mithridat.


44*

— 268 —


tru ch in adeveru nu erau mai multi călări decătu
una miia cinci cente, si pedestri nu erau cincispre-
diece mii deplinii; din acesta cansa ceilalți generali
determinandu pe Arehelau si scotiendu armat’a spre
a o pune in ordine de bataia, se acoperi campulu
de cai, cara, scuture rotunde si lungaretie. Aerulu
se implti de clamorea si strigatulu marțiale alu ata-
toru națiuni, ce se asiediau împreuna in linia de
bataia. Totu de-odata ornamentulu îmbrăcămintei si
sumptuositatea armaturei loru nu erau inactive si
neinfluenti pentru a inspira terăre. Strălucirea ar-
meloru, escelente lucrate in auru si arginta si colo-
rile imbracaminteloru medice si scutice'), picate ici
si colo cu cupru si feru, hicindu simde focului, aug-
mentă asia de multu spectacululu terificatoriu, mai
alesu prin continua mișcare si diferitele loru aliniari,
in catu romanii se ascundeau după valulu loru. Sul’a
nepotendu'i smulge prin cuvinte din acesta spaima
si nevoindu nici se’i retiena cu forti’a de a nu fugi,
stă in otiu suportandu cu mare greutate ostentatiu-
nea si risulu insuperbitiloru barbari."

      Ve cetiiu întocmai precumu sta scrisu aci, d loru,
si de sigura toturoru, seu mai toturoru, v’a sunatu
uritu la urechia acesta ultima traductiune; de si ea
este cea mai buna, cea mai esacta, cea mai bine
scrisa romanesee, că formațiune sintactica de frase.

      Lipsăsca dintr’ens’a terminii inca neauditi in
limb’a ndstra, poporana si culta, de colina fiwvbv,
in locu de dălu; de cinci cente, ntvtaxoaitov, in
locu de cinci sute; adverbulu escelente diKTioenmg
in locu de minunata; cupru, -/rcl-xw, (usitatu nu-
mai in nomenclatarele chimice) in locu de arama;
si mile focului,               in locu de aseminecn

cu foculu; augmentă, in locu de adaogek,
eres ceh său marih; otiu, i?<re -(iav, iu locu de li-
msce, nelucrare. astemperu; suportandu,
(fsQstv, in locu de rabdandu, suferinda; si in
fine compositulu straniu insuperbitiloru,
Țovta?, in locu de inganfatiloru; inlocuiăsca-se
prin cuvinte mai nimerite, mai la loculu loru si mai
usuali, dicerile: se întruniră (se adunara la unu
locu), castreloru (taberei), clamorea (larm’a),
ornamentulu îmbrăcămintei), inactive si
ne influenti (bine traduse de pre ovx ârryov 6v8
wiQrțtov, dara reu potrivite acf pentru frasea romanăsca),
picate ici si colo Ga'afifiifj'iitvai pare a insemnă
mai bine tiesute său cusute cu); terrifica-
tore (spaimentatoriu);

      Apoi in fine presente-ni-se vorbele romanesci
in form a loru firăsca si nu in travestiri ortografice
precumu suntu; campurele, diosu, situatione, deplenu,
a pone, scuture, nationi, unadata, argentu, ne-potendu,
si in fine burlesculu scut ti ce, in locu de scitice;


     ’) Scutice, dela Scuti (Scbytha). — NB. Pentru numele
proprii si geografice, Manuscnptulu A porta la sfersitu unu
indice forte complețu.


     Faca-se tăte aceste îndreptări, care, precumu
bine vedeți, d-loru, suntu numai schimbări de cu-
vinte, înlocuirea fantasieloru limbistice prin avutulu
positivu alu limbei romanesci, faca-se aceste îndrep-
tări si negresitu ch cetirea ultimului textu de traduc-
tiune, va fi celu mai limpede, mai curgatoriu, mai
fidela autorului elenu si mai placutu urechei roma-
nesci.

     Asemenea preschimbări ne păru a fi cu atatu
mai lesne de facutu, cu catu, in traducerile de pre
elinesce, scriitorulu nu afla, că celu ce are unu textu
latinu in facia’i, neincetat’a aplecare a pune in fraseij.
romanăsca insusi cuventulu ce gasesce in cea latina.

     Acf spiritulu lui este mai libera de influintie
momentane, si prin urmare păte se nimerăsca ade-
verat’a dicere romanăsca ce corespunde cu espresiu-
nea elena, fora că se stărca de aiurea unu cuventu
neintrebuintiatu si neintielesu de marea majoritate a
publicului romanu.

     Si in adeveru, admitendu chiar’ ch, in tradne-
tiunile de pe latinesce, alunecusiulu in spre exa-
geratiunile neologistice este ăre-cumu esplicatu, daca
nu si legitimata, prin pornirea firăsca ce simtimU
adesea de a usurpă pe săma-ne pana si măstele im-
petrite ale strabuniloru, de a ne împodobi modestele
năstre taleie cu penele loru de paunu, nu potemu
inse atribui asemenea resfatiaturi neiertate de limba-
giu, in traducerile de pe elinesce, decătu unei de-
terminate vointie de a scrie spre a nu fi intielesu,
de a altera, prin forme si espresiuni pretentiăse si
întunecate, acea gratia familiara, acelu spiritu de lu-
minăsa si distinsa popularitate, ce caracterisa stilulu
toturoru scriitoriloiu celoru mari ai anticei si liberalei
Elade.

     Amu potea se intindemu aceste observatiuni si
asupr’a unoru alte parti din traductinnile ce ne stau
de facia, buna-ăra asupr’a §-lui XXI, in care Plu-
tarchu, povestindu victori’a lui Sylla la Orchemenu,’
resuma cele ce aflase despre bătăliile care odiniăra
sângerase patri’a sa Beoti’a, si chiar’ cetatea sa na-
tale, Cheronea:

     Eta, d-loru, acestu alu doilea estractu, după:

     Ms. D: „După ce se tabarira aprăpe, Arcelau
sta in linisce, ăr’ Sull’a sapa siantiuri pe din tăte
părțile, pentru că, de va fi cu putintia, se taie pe
inamici despre locurile uscate si favorabile calarimei
si se’i împingă in bălti. Dar’ aceștia nu lasara, ci
indata ce generalii li invoira, alergara ou potere si
cu porniala asia, ca nu numai lucratoiii lui Sull’a
fura imprastiati, ci si oștirile din linie se confusiara,
fugindu cei mai multi. Atunci Sull’a in persăna, sa-
rindu josu de pre cala si apucandu unu drapelu, au
inaintatu printre lovituri asupr’a neamiciloru, strigandu:
„eu me voiu sfarsl aici unde-va cu mărte frumăsa,
o! romaniloru! ăr’ voi candu veți fi intrehati, unde
ati tradatu pre imperatorele') vostru, se ve aduceți

     ‘) Astu-feliu se numia comand- super, alu ostiriloru romane

— 269 —


aminte a spune că la Orcomena..." Aceste vorbe
intărsera pe cei cu elu si mai sosindu in ajutoriu
doue șiruri dela arip’a drăpta, Sulla respinse pe nea-
mici. Apoi, retregandu-se pucinu mai in dreptu si
priniindu’si ostenii, erasi inceph a face siantiuri in
jurnlu intarituriloru inamicului. Aceștia năvăliră ărasi
in mai buna randuiăla decătu intaiu, si Diogenis,
fiulu sociei lui Arcelau, facandu mari bravuri la a-
rip’a drăpta, au cadiutu; ăr’ arcașii, stransi de aprăpe
de catra romani si neavendu locu de încordare, cu
tdte săgețile din mana că cu nisce săbii lovindu, sfa-
siau. Pana in fine inse, respinși aflandu-se in inta-
riturile loru, greu au petrecutu năptea din caus’a
raneloru si a omorului. Er’ a dou’a di Sull’a ve-
nindu ărasi cu ostenii, continua a’i închide cu sian-
tiuri si, esindu ei multi fara ordine de bataîe, lovin-
du’i Sull’a, i-au respinsu si, ne mai potandu stă nime
de fric’a romaniloru, au cuceritu taber’a peste totu
si au umplutu mortii loru bălțile cu sânge si cu
cadavre, asia catu pana astadi se gaseste multe ar-
curi de ale barbardoru si capete' si bucăți de pep-
tari de feru si cutîte ingropate de doue sute de ani
trecuti dela aceea bataia. Astu-feliu se spune că s’au
urmata cele dela Ceronea si Orcomen’a."

      Ms. C: „După ce taberele fusera asiediate un’a
de alt’a ostasii lui Arcelau pausau; a lui Sull’a inse
sepau siantiuri, inse de amendoue părțile cu scopulu
că se taie pe inimici de catra teremulu firmu si avan-
tagiosu pentru calarimej si se’i impinga spre bălti.
Dar’ ostasii lui Arcelau nepotendu suferi acăst’a in-
data ce comandanții le deduseră voia alergandu că
unu torentu nu numai că imprastiara lucratorii lui
Sull’a< ci si dintre cei-ce erau postati spre padi’a a-
cestor’a, cea mai mare parte devenindu încurcați o
luara la fuga, atunci Sull’a sari diosu de pe calu si
apucandu unu stăgu in mana strabatea printre fugari
contr’a inimiciloru strigandu cu voce înalta: „roma-
niloru, pentru mine este onăre a cadă aici, dr’ voi
de ve va întrebă cineva, că unde a’ti tradatu impe-
ratorulu vostru, aduceti-ve. aminte si i spuneți ca:
la Orchomenos.“ La cuvintele aceste se reintărsera
romanii, din arip’a drăpta inca veniră doue cohorti,
si cu ajutoriulu acestor’a Sull’a respinse pre inimici.
Apoi se retrase la o mica distantia, dede ostasiloru
de prandiu, si după prandiu i puse erasi se sape
siantiuri pe langa taber’a inimiciloru. Aceștia erup-
sera de nou, dara intr’o ordine mai buna decătu mai
nainte. Cu ocasiune acăst’a cadih Diogene fiulu soției
lui Arcelau, luptandu-se bravu la aripa drăpta. Ar-
cașii strimtoriti de romani, neavandu spațiu suficienta
spre a folosi săgețile le luara in manunchiu si lo-
veau inimicii cu ele din mana că si cu sabi’a. In
fine totuși respinși in tabera petrecura o năpte amara
din caus’a multimei ranitiloru si mortiloru loru. In
diori de diua Sull’a conduse ărasi ostași catra ta-
ber’a inimica spre a continuă saparea siantiuriloru,
fărte multi erupsera la lupta din tabera, dara Sull’a
atacandu’i i reintărna. Cuprinși de spaima nici unulu


nu mai sta locului si asia Sull’a ocupa taber’a, băl-
țile se umplură de sângele celoru cadiuti si norăiele
mijguian de cadavre; inca pana in diu’a de adi, a-
prăpe după doue sute de ani dela batai’a acăst’a se
gasescu multe săgeți barbariee₍ coifuri, bucăți de che-
mesi de feru si săbii cufundate in omolu. Aceste
suntu cele ce ni se relatăza despre evenimentele de
langa Choeronea si Orchomenos."

     Ms. B: „Inse Arcelau stă inca liniștita'), era
Sull’a, fiindu-că castrametara aprăpe, sapă fose la
doue laturi a le neamiciloru, cu intentiunea de a’i
isola, daca se va potă de părțile uscate si calcabile
cu cai si de a’i împinge apoi in paludi* ²). Dara ei
nu suferira, ci, indata-ce li se ordona de catra ge-
nerali, alergara cu o încordare si o intiăla fărte mare,
in catu ai lui Sull’a, nu numai cei dela lucrări se
desperaseră, dara i se confusa, fugindu, si cea mai
mare parte din armat’a asiediata in ordine de bataia, ■.
Atunci Sull’a, sarindu de pe calu si apucandu insusi
unu stendardu, se indesă contra ne-amiciloru, stri-
gandu printre fngitori: „Pentru mine este frumosu
de a muri aci undeva, dara voi, amintindu-ve, o ro-
mani, se respundeti celoru ce ve voru întreba, unde
v’ati tradatu comandantulu, cumu că laOrhomen l’ati
tradatu³)!" Acăsta cuventare si pre fugitori intărse
înapoi si pre doue dintre coortele dela arip’a drăpta
se li dea ajutoru le provocă, pre cari apoi condu-
cendu le, respinse pre ne-amici. Pe urma retragandu
pucinu înapoi pe ai sei si dandu-li prandiulu, ărasi
isolă prin fose castrametatulu ne-amiciloru. Si ei ărasi
se repedira contra lui intr’o ordine inca si mai buna
decătu cea anteriăra. Si, adeverata, Diogenu, unu
fiu vitregu alu lui Archelau, li cadih, in vederea to-
turoru distingendu-se, la arip’a drăpta; dara arcarii
loru, de si strimtorati de romani, ei respunsera, lo-
vindu’i din mana, candu numai avura spațiu pentru
resucire, că cu nisce gladie, cu numerăsele loru să-
geți. Apoi reinchidiendu-se iii fine, ne-amicii, in cas-
trametatu, tăta năptea o petrecura reu, din caus’a
vulneloru si a mortiei. Era la diua Sull’a ducendu’si
erasi militarii catra castrametatulu loru, continuă a’lu
isolă prin fose. Apoi intărse in fuga pre cei mai
multi dintre ei, intimpinandu’i, candu esira că pen-
tru lupta, si, fatia cu fug’a acelora, ne mai standu
in intru nimenea li lua castrametatulu cu totulu. Si
ei implura apoi, morindu, paludele de sânge si la-
culu⁴) de cadavre. Si chiar’ pana acumu, candu
suntu trecuti aprăpe doue sute ani, dela aceea lupta,
se afla cofundate in profundimi: multe arce de ale


      ’) Acesta afirmatiune este opusa afirmatiunei începută
in capitolulu precedenta cu cuventele: Dara procura apoi
lui Arcelau 6re-care curagiu, siesulu etc.


      ²) Intentiunea aeest’a este laudata de catra Frontin, in
scrierea asupr’a stratagemeloru.


      ³) Cetiti asupr’a acestoru fapte si pre Apian: Resbelulu
lui Mitridatu. Cap. XLIX.


      ⁴) Laculu numitu Orhomea.

270 —


barbariloru, acelor’a. si coifuri, si bucăți de lorice
de feru, si gladie. In fine, astu-feliu se dice că fura
cele petrecute imprejuruluHeroneei si langa Orhomen."

     Ms. A: „După ce cele doue armate se asiediara
aprdpe, Arcelau stă in otiu, cumu Sull’a ordina se
se faca săpături adanci la ambele lăture; pentru ca,
ddca s’ar’ potd, se separe pe inimici de teremulu celu
solidu si favorabile calarimei si se’i impinga in pa-
lodini. Militarii inimici inse nepotendu suferi acdst’a
după ce obtienura permisiune dela generalii loru, se
rapedira in tnmultu inspaimentatoriu contra romani-
loru, in catu nu numai lucratorii lui Sulla fnra ri-
sipiti, ci si cea mai mare parte din presidiulu seu
fugi in mare confusiune. Atunci Sull’a sarîndu de pe
calu apuca unu stdgu si se rapede catra inimicii prin-
tre romanii ce fugiau strigandu le: „Romani pentru,
mine este o ondre de a peri acf, voi inse, celoru ce
ve voru întreba unde a’ti tradatu pe domnulu¹)
vostru, reamintindu-ve acdst’a, respundeti: Ia Orcho-
menu!“ întorși dela fuga prin aceste cuvinte, mai
venindu le inca in ajutoriu si doue coorti din arip’a
drepta, Sull’a in fruntea loru respinse pe inimicu.
După acdst’a retrăgându-se pucinu inapoi, le permise
se ia unu pra'ndisioru, după care i puse din nou se
inchida castrele inimiciloru cu gropi; de aceea se
rapedira drasi aceia, dara de asta-data in ordine mai
buna, decatu antaia dra. Acf cadih chiar’ Diogene
fiulu sociei lui Arcelau, care desvoltă cea mai mare
activitate contra aripei drepte; arcarii barbari impinsi
inderetu de romani si ne mai avendu spatiulu nece
sariu, apucara sagetele că unu fasciculu si lovindu
cu ele că cu sabi’a i respinse, dara pe urma incbisi
in castrele loru petrecura o ndpte amara din caus’a
vulneriloru si lovituriloru mortali. Dimindti’a duse
Sull’a inca odata militarii sei contra intaririloru si
continua cu separarea mai departe. Inimicii esiti in
mare numeru se’i atace, fura respinși si pentru că,
din caus’a terdrei ce’i feuprinsese, nu mai resistara
de locu, Sull’a le luă castrele cu asaltu. Ap’a se rost
de sângele mortiloru si paludinele se implura de
cadavrele loru, in catu pana astadi se potu află multe
sagete de ale barbariloru si casce, si fragmente de
peptare de feru si săbii afundate in limos’a palude,
de si au curau aprdpe doue cente de ani dela acea
batalia. Acestea suntu cele ce se spunu că s’au pe-
trectttu la Cheronea si Orchomenn.“

     Ddca nu altu ceva, apoi audiulu v’a convinsu
de sigurii, domniloru, că bine intemeiate suntu cu-
vintele, pe care,' iu numele comissiunei, mi-amu per-
misu, după o lunga a loru expunere, se ve ceremu
că, respingiindu cate-si patru speciminele venite es-
tempu la concursu pentru traducerea Viețiloru
lui Plutarchu. se prelungiti același concursu pe an.
viitoriu, cu sperantia ca concurentii se voru petrunde



       *) Ăvzoxfwtcng celu ce are tdta poterea a totu potente
potere ilimitate, dictatatore, imperatore.


pe viitoriu mai bine de scopulu si de adeveratele
tendintie ale societatei academice, candu ea voiesce
se dea operiloru classice ale anticitatii, dreptu de
cetatienia in limb’a romandsca.

Raportoru, A. Odobescu.



        Epistole de ale repausatiloni.

(Urmare.)

Sibiiu 14/26 lanuariu 1850.

Frate Baritiu!

      Tocmai primiiu biletulu catra Munteanu si dta
eu si aruncaiu pe charthia ceva in caus’a acelei fata-
litati; fa ce vei sei cu ea. Amu vorbita alaltasdra
cu Popovici protopopulu dela Oiastia despre acelu
casu, si elu dice că ei in Orastia n’au aflatu nimicu
despre aceea pretinsa fapta a inspectoriloru: dar’ va
cerceta mai departe. A plecata aeasa si l’am rugata
pentru acdsta. Aronu a scrisu si lui Sentivani. Mânu a
scrisu si elu. Mi se pare că ti-amu scrisu cumu dra-
culu s’a nascutu secatur’a. Mânu nu cuudsce pe acelu
cancelistu; dar’ mi se pare e unu cumnata de-ai lui
si nu va se spuia. Nu sciu*). ■

      Pandelia scrie dela 11/23 că ar’ fi intrata in
Brasiovu 1/2 escadronu kozaci, si se astdpta si
infanterie! Adeveratu e? Asdra amu vorbita multa
cu guvernatorulu pentru frate-meu Vasilie, că-ci din
inspectoru ilu degradara in adjuncta la unu sasu
Mangesius! M’amu plânsu de multe. Eca scrisdrea
lui Vasilie; dar numai pentru sciintia ta. Ceea ce
dice despre deputati, e esageratiune. Eca si lancu
se dechiara in contra monumentului la Câmpeni. M’a
rogatu se’i făcu eu dechiararea si-apoi a subscris’o.
Ddca socotesci, mai adaoga temâie pentru prelatulu,
că se nu o iea in nume de reu. Pentru Gazeta ta
si necasulu, o se me ducu si la episcopului că-ci
candu i-amu spusu deunrdi, a disu se te adresedi
la elu. Eu plecu Marti (aici fdi’a e spurta) lanuariu
cu Aaronu cu dilijenti’a pe la Clusiu.

      Guvernatoriulu mi-a spusu că pe Grois ilu de-
parteza; e de susu.                            I. M.



                  Sibiiu 14/26 lannariu 1850.
                  Frate Baritiu! .

      Eu iti scriu totu de astadi, pentru că nu sciu
deca mâine nu me voiu duce pana la Ocna.

      Lucrulu dracului! Dineaori m’am grăbita a’ti
scrie, introduchndu lucrulu intr’acolo, că soirea aceea
ar’ fi fostu falsa. După aceea me duseiu la Aaronu


*) Ascunderea cancelistului a fostu cu totulu de prisosu,
că-ci precumu se arată mai susu, furtulu s’a constatatu si
redactoruln scapă dintr’odata de inchisore si de unu duelu.
Red. Trans.

— 271 —


si îmi spune, ch Mânu fiindu Ia elu, i-a spusu ch
cancelistulu o spune si acumu, ch scirea e adeverata,
ch elu singuru a copiatu acea charthia la Tesaura-
riatu, care acumu este in archiva. Mai spune Mânu,
ch va trimite pe altulu se o caute in archiva si se o
copieze. Deci, tu fa din articululu meu altulu, ne mai
vorbindu de acestu casu specialu, ci numai ceea ce
amu scrisu eu despre sciri false si ondre in genere.
Asta sdra me ducii la Mânu se zorescu.

     Candu ar’ fi un’a câ ast’a, atunci pricepu eu de
ce cauta ei după numele autorului!! Ar’ vrea se
scia cumu a esitu din tesaurariatu! Asia dar’ nimicu
inca de cancelistu; mai adasta.

     Eu trimitu pentru Alecsandrina 500 bucăți doue-
dieceri de argintu si 500 in bancnote₍ adeca 166 fl.
argintu in note de banca. Tu se chiami pe cocdn’a
Alecsandrin’a singura si ei se-i dai banii singura, se
o chiami la tine.

     In pachetulu cu bani pentru d-r’a Alecsandrin’a
nu e nici o scrisdre.                           I. M.



15/27 lanuariu 1850.
F r a t e!

     Suntu trei dre dimindtia. Eu nu potu dormi;
dar’ mi s’a si cam facutu natura a me deștepta pe
la 3. Me bucura inse ch ochiulu, cu care inca totu
nu vediu bine, me lașa se nu stau câ unu lemnu.
Asdra nu m’am potutu duce la Mânu; dar se nu
credi ch doar’ mi-ar’ fi recitu zelulu in curids’a si
fatal’a impregiurare, ci cu banii la poște imi făcură
intardierea, ce me opri. Apoi se scii ch suntemu
atatu de ocupati, in catu lucramu diu’a si ndptea.
Amu pusu man’a pe niște raporturi din alta parte
despre Landsturm; numai eri amu copiatu unulu de
18 Halbbogen si altulu mai micu. Astadi si mâine
mai avemu. Suntu peste așteptare bune. Despre in-
strucțiuni, ce ai primitu cu cea de eri, bine ar fi se
informedi si pe Cernautianulu, dar’ se nu faca ceva
usu acum, — si candu ar’ fi se faca, se dateze pe
Vien’a de isvoru; dar’ se nu cerce, pana nu’i vomu
scrie din Vien’a.

     Astadi me voiu duce si la Mânu; suntu deter-
minatu se sacrificii si din punga. Tu scii ch ei au
si datin’a de a repune acte*). Se nu ne stea D-dieu
nicairi intr'ajutoriu?

     Pentru banii d-nei Alecsandrinei nu voiu plati
nimicu la posta, se platdsca acolo dumneaei.

     Mâine ori si cumu iti voiu scrie qeva, cea din
urma din Sibii».

     In „Wanderer“ a trecutu scirea fatala. Ei bine,
caus’a emigratiloru s’a terminatu, dar’ in Siidslavische
Blatter, u’am cetitu, inse ma incredintiatu eri dr.
Schulek de aici; sta positivu ch alianti’a ce se cocea
și de care se vorbia intre Angli’a, Franci’a si Pru-


si’a s’a inchieiatu, si chiar’ notele diplomatice in pri-
vinti’a acdst a s’au estradatu ori „sind bereits gevrech-
selt!“ Asta este firesce in contra Austriei si Rusiei.
Ce o mai aduce ea?

     Tare se vorbesce si aici de venirea de trupe
rusesci.

     Eu cu scrisdrea cea lunga de Miercuri scrisa si
pornita Joi in 12/24 — am uitatu se o făcu Retour-
recepisse si me temu se nu o fi deschisu cineva.
Aceea in care iti scriu de memoriabilu negotiatori-
loru si de intrevorbiri pentru Gazeta*).

     La recepisse eu dinadinsu puiu numele Muntea-
nului.                 ___________

                       Vien’a 1. Aprilie st. n. 1850.
                       Frate!

     Balasiescu cavaleria alu ordinului st. Stanislavu!
Facu-mi cruce dr.. ? Uite ce-mi scrie Andreiu din ,
Bucuresci 7/19. Martie: „Astadi imi facil o visita
Balasiescu cu cavaleri’a st. Stanislavu de giitu, data
de generalalu Liiders; imi spuse ch mai suntu inca
patru de feliulu acesta pentru lancu, Balintu si Au-
xentiu; — celelalte suntu pentru a se portâ la peptu;
tdte s’au trimisu la guvernatorulu Wohlgemuth, pen-
tru a se imparti romaniloru din Transilvani’a.*⁴

     Scrisdrea acdst’a venf catra Aaronu, care nu e
aici; o primiiu alalta-eri. Ore ti-amu fostu spusu
eu tie, ch guvernatoriulu a fostu insarcinatu pe Ti-
moni se priveghieze asupr’a Balasiescului, in ce re-
lafiuui sta cu Rusii si se’i rapdrte? — Ei bine, —
afara de a lui, mai suntu 4 cavalerii totu de feliulu
acesta, adeca Stanislavu pentru giitu. Cine e alu 4-lea
fericitu? Ddca era altulu, si nu Balasiescu, si se
gandea la comitetu, care e pretutindenea inca totu
cu peri de lupi, facea câ se ia Barnutiu o cavalerie.
Lucrulu fn sine e nimicu, dar’ nu era reu pentru îrn-
pregiurari, candu nu te ajuta media directa, salvent
adminus indirecta.

     Eri in 31 am primitu si scrisdrea ta ,dela 25
Mart. Era la 9 dre dimindti’a; inca nu o cetisemu tdta
candu veni si Laurianu. (Acdsta scrisdre de si lunga,
se ocupa mai departe cu infiintiarea unei tipografii
romanesci, pentru care Avramu lancu numerase 2000 fl.
m. c. la man’a unui deputatu; din acelu planu inse
nu s’au alesu nimicu si banii s’au cheltuitu in alte
trebuintie, de unde au si urmatu neplăceri, pe care
Maiorescu le descrie pe largu, dara valdre istorica
nu au. In anulu urmatoriu se infiintih aici in Bra-
siovu un’a tipografia modesta cu 6400 fl., si totu-
odata cea diecesana in Sibiiu, si asia scrierile roma-
manesci se usiorara multu de vechi’a monopolisare
esercitata de catra tipografiile privilegiate din tidra.)

Red.


     *) A repune, adeca a nimici,


       *) Red. o dedese la directorii gremiului eom. levantina,
de unde nu i s’a mai restituitu.                        Red. Trans.

— 272 —


                          Vien’a 19/31 Maia 1850.

(Caus’a si procesulu gremiului comerciale rom. din
Brasiovu. Tipografia, Alegere la Blasiu. Oierii. Titu).

Frate Baritiu!

     Nu ti amu respunsu indata după receperea com-
potului si a scrisorei. Laurianu dicea se asteptu 2
dile, că tu-i vei scrie si lui. Acum suntu 3 dile.
Vedu că vei fi superatu, dar’ ce se’ti făcu? D. G.
loanu pana la sosirea scrisorei acesteia va fi acolo.
A plecatu de aici, fara a ne pote lua diua buna. După
esirea dela ministru de comerciu, ne-amu intielesu
se ne intelnimu la cafeneau’a greciloru, catra siepte
ser’a. Eu m’am dusu si amu adestatu dela 6 '/₂ —
7¹/₂. N’a venitu, va fi avutu lucru. Mai nainte de
aceea ne fusese vorb’a, că se vina acasa, si acolo,
intielegendu-ve cu totii pe temeiulu scrisorei lui Haase,
se’mi trimiteti ultimatulu, si pe langa acdsta se tra-
mita si plenipotintia la Schoeller. Dar’ după scrisdrea
aceea dumnealui a mai siediutu o septemana aici.
Intr’aceea iti tramise si Laurianu prospectulu litere-
loru sale. Acum n’am ce face. Deca me poteamu
intelni in sdr’a aceea cu dn. I. G. Ioane, eu totu
stamu se se faca dispusetiune la Schoeller. Acum
trebue se asteptu, celu pucinu o septemana ori 10
dile ultimatulu vostru. Atunci voiu urma după com-
misiunea vdstra.

     Ce se-ti mai scriu de aici? Lucrurile mergu totu
asia. Astdpta toti se veada ce va nasce Parisulu. —
Nu n ciulu. — Dupace Siulutiu n’a acceptata de-
numirea de aici de vicariu, si după ce a venitu si
dela pap’a acceptarea resemnatiunei Lemeniane, — a
scrisu la capitulu se-si aldga vicariu. „Peste pucinu
va esi voia de sinodu pentru alegere de episcopu la
Blasiu.

     Siulutiu a facutu multu. Ce bine ar’ fi de l’ar’
alege pe elu. Studiti-ve a’lu popularisă.

     Cipariu, care nici n’a datu facia cu Siulutiu, inca
nu s’a intorsu dela Lipsia.

     Frate! Ce se făcu eu cu Titu? A remasu co-
piluhi de totu înapoi. Mie nu mi se pare scdl’a din
Schiai. (5re n’ar’ fi bine se intre la sasi, se nu mai
pidrda si var’a asta tdta? Te rogu fa tu, cum vei
sci. Amu scrisu nevestei că se asculte in punctulu
acesta de tine. Dar’ la tdta intemplarea a’si dori
se se faca ceva cu copilulu, că se mai invetie. La
începuturi de germanesce a’si vrea se se mai deprindă,
precum si la aritmetica si altele elementare. Fa frate
ce vei potd.

     Eu me totu miru, cum ati trimisu voi pe Mar-
tinovici fara plenipotentia, si fara documente de a
potd lucra ceva in caus’a oieriloru!! Cu tdte că a-
ceste obiecte, doar’ numai catu voru intra in sfer’a
ministerialul de comerciu, ar’ potd a se luă in tim-
pulu acesta in consideratiune. Apoi comisiunea ter-
minologica ne da de lucru, ce n’asiu fi crediutu nici
odata!


     Baritiu, vorbesce cu Costache celu mare, sdu de
nu va fi celu mare, celalaltu, că se-mi aldga 2 oc’a
tutunu turcescu de celu mai bunu, dar’ se nu’lu taie,
ci in frundie cumu este, se-lu inveluie in ceva si se
mi-lu tramita cu celu dintaiu omu ce va plecă de
acolo aici. La vama se-lu arate si se platdsca adn-
catoriulu. I se va intdree aici. Ne trebue fdrte acelu
tutunu la o persdna aici. Dar’ nu uită si eurendu.

     Eu locuescu acumu in Windmiihle, Rosengasse
Nr. 107, 2-ter Stock, Thur Nr. 9.

I. Maiorescu.



Vien’a 30 luniu 1850.

Frate Baritiu!

     Suntu asia de ocupata, in catu me grabescu
numai a’ti respunde, că m’am mirata candu mi-ai
scrisu că Martinoviciu ar’ fi cerutu dela noi de chel-
tuiala ! Asta in e adeveratu. Eu n’am scrisu la nimeni
aceea. Dar’ am avutu multe necasuri cu ei, paria i-amu
facutu unu memorialu, pe care l’amu datu subscrisu
numai de ei, l’amu datu eu si ei; si că se se legi-
time la saceleni, i-amu scosu dela Bruck si respunsu
că harti’a s’a aceptatu si se voru pune indata in lu-
crare cele de cuviintia.*) Ce potdmu face mai multu?
Vei vedea memorialulu asia cumu l’am tiesutu. Cu
mine s’a portatu Martinovici bine; de ceilalți nu s’a
potutu apropia. — Articulii din Bucovin’a! îmi face
inputatiune! ddca eu nu intielegu pe sasi popululu;
apoi articululu acela e mai multu satira, că ne vine
bine a ride de ei, că numai asia le astupamu gur’a**).
Se scii că traducerea romandsca din articululu 31 —
32 nu este a mea. Pe a mea a perdut’o Hurmuzachi,
si l’au tradusu ei a dou’a dra din originalulu meu
germana. Ceilalți, din Nr. 26, apoi 33, 34, 35, 3%.
suntu in ambe limbele dela mine; asemenea voru
fi si „In Besprechung der Petition der Romanen vom
11. Mărz in den Wiener Blătern in 2 articuli, amen-
doue limbele ale mele.

(Va urnaâ).



        Despre costumele naționali romanesci.

     Imbracamentea, vestmentarea, portulu ilu nu-
mimu aci costume, după francesce si după datin’a
României, pentru-că, cumu se dice pe la noi, se fimu
la o vorba.

     Secoluln nostra prin modele sale si prin necur-
matele inventiuni de specula a industriei mari, ni-
vellddia la tdte popdrale civilisate si semi-civilisate
modulu de a se inbraca, „de a se purta.“ De
aici ar urma la prim’a vedere, că nici noi romanii


      *) In caus’a cea vechia, grea si forte încurcata a eco-
nomiloru de vite.                   .   .               Red.


      **) Adeca la sasii cei. denuntianti si intriganti, de carii
pe atunci era multi in Sibiiu.                         Rₑd.

— 273


se nu ne mai batenau capulu asupra porturiloru ro-
manesci, ci se le lasamu in voi’a intemplarei, deca
se voru conserva, bine, ddca nu, mdrga si ele pe
urtn’a altora dela alte popdra, că-ci dta, ingrijescu
fabricanții, croitorii si modistele mai alesu in Parisu
si in alte capitale, că se ne inbrace pe fia care Itțna
altumentrea, fia-care după cumu ii spune fantasi’a,
gustulu bunu sdu reu, pung’a grdsa sdu lata. Acestu
argumenta cosmopolita pdte se aiba vreunii intielesu
la alte popdra europene, noi inse nu’lii potemu sub-
scrie de locu. In mic’a ndstra dissertatiune tienuta
estimpu la adunarea generale dela Blasiu ocupandu-
ne de necessitatea de a cultiva si inainta industri’a
de casa, de familia, luaramu in consideratiune si co-
stumele naționali, inse mai m®ltu numai din punctu-
,de vedere materiale si morale. Dara porturile
ndstre după judecat’a toturoru barbatiloru compe-
tenti, trebue se fia considerate, examinate si com-
parate cu altele inca si din alte puncte-de vedere
de mare importantia, adeca din celu istorico, ethno-
graphicu si naționale. In porturile sdir costumele;
romanesci din diverse provincii si regiuni locuite de
romani se mai afla inca mulțime de urme a le por-
turiloru antice de inainte cu 1800 si cu 2000 de;
ani. Acestu adeveru e sustienutu si illustratu nu nu-
mai de cele vreo 500 de figuri ce se vedu pe co-
lumn’a lui Țraianu, ci si de alte nenumerate figuri
antice de pre statue, monete, vase, sarcophage, mor-
mente, picturi, că cele aflate in Pompei si intre alte
ruine de ale Italiei. Preste acestea, mai alesu in
munții Italiei si in una parte a Dalmației se mai
vedu numerdse parti de porturi la poporu, care se-
mena de minune cu alte porturi romanesci de prin
regiuni de ale Daciei, precumu semena si cu cele
antice, sdu că sunt chiaru identice, precumu de es.
inpletitur’a perului la femei, invelitdri’a capului, ca-
masi’a sdu ii’a, cingatdri’a sdu brîulu , cat rin ti’a,
sandalele (opincile) si altele. Cumu se pdte, că la
distantie asia de mari, cumu este dela Oltu si Mu-
rasiu, dela Siretu si Prutu pana la Tiberu si pe la
Neapole, se semene acelea porturi asia de tare după
doue mii de ani ? Eta întrebare fdrte seridsa, pusa
in dilele ndstre nu numai de istographii si ethno-
graphii nostrii, ci si de cei străini si chiaru de cătra
barbatii de stătu.

      Unii barbati eruditi si chiaru professori romani
au inceputu se invetie de cătiva ani incdce ex ca-
thedra, că poporulu romanescu si-ai' trage originea
sa dintr’unu mare amesteca de coloniști romani si
de daci. Amu disu si cu alte ocasiuni, repetimu si
acumu, că noi hu avemu nimicu in contra acestei
theorii, indata ce dloru aru fi in stare se o sustiena
si demnstre cu argumente seri dse; că-ci poporulu
dacu, de si șemibarbaru, a fostu uuulu din cele mai
brave si mai renumite in vechime, in catu n’ar avea
se’i fia nimenui rușine, ddca i s’ar dice că se trage
din vreo familia daca. Unu ethnographu anglu iti
va sci demustra cu multa verosiniilitudine, camu in


ce proportiune poporulu anglu este amestecătura de
brittu, de colonii romane si de invasori germani.
Ethnographii nostrii isi repetu assertiunea loru si
apoi tăcu.

     Intre acestea, pana candu invetiatii nostrii, mai
alesu cei din scdl’a dela Iași, disputa asupra originei
dacice fbra argumente, barbatii de stătu ai României
lasandu pe professori se mai studiedie, au decisu
inca din dilele lui Dim. B. Știrbei, că se inaltie por-
tulu naționale la ranguri ostasiesci, dra femeile pa-
triciane cu Ddmnele in frunte, incependu dela Ddmn’a
Mariti’a, soci’a a dou’a a Domnului George Bibescu,
l’au introdusa'in saldne. Asia dara in dilele
ndstre vedemu regimentele de asia numiti calarasi
si de dorobanți (militi’a teritoriala) si pe - granitiari
inbracati romanesce. De alta parte, in renumitnlu
asilu Helen’a Ddmn’a dela Cotroceni, fetitiele
sunt ocupate cu facerea de costume femeiesci națio-
nali, sub privighiarea Elisabethei D-nei, costume, care '
apoi se vendu nu nurnai aci in tidra, ci si la Pa-
risu si la Londra, cu pretiuri dela căte 100 păna la
1000 de franci; dra modelele sunt alese din mai
multe districte, de acelea, care se aflara a fi mai fru-
mdse si totu-odata mai apropiate de cele antice, si *
este stricta interdisu, se se faca ceva de fantasia, ci *
trebue se se respecte poi tulu celu adeveratu, asia
precumu se vede la femeile cutarui districtu. De aci
incolo Ddmn’a si damele de palatu se investescu la
diverse ocasiuni romanesce. In acelasiu timpu, la Go-
lesci, in vechi’a residentia a ilustrei familii Golescu,
s’a desChisu de mai multu timpu un’a lucratdria (ate-
lieru), unde se lucra la vestmente femeiesci sub con-
ducerea ddmnei Racovitia, pentru trebuinti’a dame-
loru romanesci.

     Pre candu in statulu României se da aedsta o-
ndre portului naționale, dta că in Lipsi’a se intemeiă
unu museu universale ethnographicu, asupra caruia
chiaru si societatea academica afla cu cale >a reflecta
estimpu, nu numai din puncta de vedere ethnogra-
phicu, ci si din celu nationalu-economicu, precumu
se pdte vede din annalile sale. Ocasiunea de a
se ocupa de acesta cestiune, se dete societatiei aca-
academice de catra direcțiunea acelui museu univer-
sale, despre care i se comunicase informatiunea ce ur-
mddia aci, prin unulu din membrii sei. Inpregiura-
rile estraordinarie intre care se afla patri’a, n’au con-
cesu societatiei academice a face astadata in aedsta
cestiune mai multu, decatu a se pronunția in ter-
minii cei mai caldurosi in favdrea portului naționale.

     Informatiunea ce s’a datu societatei academice,
este aedsta:

     Despre musenln etimologicii universale din Lipsi’a.

     Un’a din cetatile germane cunoscute mai bine
romaniloru, este Lipsi’a sdu Lipsea (Leipzig), cu cele
80 de mii locuitori ai sei, cu mulțime de institute supe-
riore si cu comerciu fdrte intinsu. In acea cetate
s’a intemeiatu dela 1874 unu museu universale
45

— 274 —


ethnologicu, sub auspiciele regelui si ale altoru
persdne de renume mare. Scopulu acelui museu in-
vestita cu drepturile unei persdne j u r i s t i c e este,
câ se adune din tdta lumea, după unu plano anu-
mite, obiecte necessarie la studiulu istoriei naturale
si alu istoriei civilisatiunei omenesci, pentru că după
aceea din acea collectiune se se pdta trage si foldse
practice — in sfer’a instructiunei publice, câ si *pe
terrenulu industriei si alu comercialul. Ce e dreptu,
musee de acestea se afla in mai multe cetati capitale
europene, compuse după planuri măreție; dara in mu-
senin din Lipsi’a se aduna obiecte din tota lumea,
dela tdte popdrale, nu numai civilisate, ci si dela cele
barbare si chiaru dela selbatece.

     Se pare câ ide’a unui museu universale a ca-
diutu pe terrenu bine preparatu, pentru-că in perio-
riodulu scurtu de 3 '/₂ ani s’au adunata obiecte in
numera asia de mare, in catu elu intrecă inca si
așteptările cele mai optimiste ale tundatoriloru acelui
museu. Tocma in alu patrulea anu cei cinci direc-
tori ai acelui institutu isi adusera aminte, că in Eu-
rop’a mai esiste si unu poporu cunoscutu sub nume
de „Walachen.“ Dorindu acea direcțiune se vedia
representatu in museulu universale si pe poporulu
,,valachu,“ dara nesiiendu catra cine se se adresseze
intre romani, fusera invitati literatii sasiloru din Tran-
silvani’a, câ se le tramita aceștia informatiuni despre
poporulu romanescu si de patri’a romandsoa. Cu
alte cuvinte: eramu pe aci se apucamu de nou pe
pen’a unoru descendenti de ai lui Engel, Eder, Sul-
zer, Marienburg si altii, sdu se ne faca descriptiu-
nea ethnographica unu Roesler, unu Wattenbach,
unu Hundsdorfer si cei de calibrulu loru. In fine
totuși se află unu literata modesta, adeca predica-
torulu Enricu Netigeboren din Brasiovu, carele in-
dreptă pe directorii museului din Lipsi’a, câ se se
adresedie iumediatu la romani si anume la mine.

     Precumu dv. toti domni collegi, asia si eu sciamu
prea bine din esperientia lunga si dorerdsa, ce in-
semna pentru noi a lașa pe neromani de capulu loru,
pâ se ne scria densii istori’a, se ne analisedie insti-
tutiunile naționali, religidse, politice, temperamentulu,
caracterulu, costumele si preste totu gradulu de ci-
vilisatiune. De aceea nu am perdutu timpnlu, ci m’am
adressatu de a dreptulu catra desu numit’a direcțiune
cu unu memoriale mai scurtu, o-amu rogatu inse
câ se aiba ceva patientia, pana ce voiu apuca se
viu aici, spre ,a ve cere consiliulu d-vdstra intr’o ces-
tiune, care mie mi se parea importanta destula, pen-
tru câ se nu o trecemu cu vederea. O patîsem adeca
cu pucinu mai inainte ocupandu-me cu lectur’a car-
tiei titulate:

     Rumaenien.Landund Volk. Ingeographischer,
historiseber, statistischer und ethnologischer Beziehung,
so wie Reiseerinnerungen nach dreijăhrigen
eigenen Beobachtungen und mit Benutzung autenti-
gcher Quellen und bevorzugter Berucksichtigung


der gegenwărtigen Lage. Geschildert von Rudolf
Henke. Leipzig 1877 8-vo pag. 358. Asia este:
Acestu scriitoriu germanu se lauda câ a stătu trei
ani intregi in Romani’a, in care timpu dice densnlu
câ a studiata cu mare diligentia tidr’a, poporulu si
tdte institutiunile lui. Un’a din calitatile pre catu de
lăudabili si frumdse, pe atăta de rari la scriptorii
străini moderni, carii se ocupa de romani si de pa-
tri’a loru, adeca bun’a vointia, nu i se pdte denega
dlui Henke. Cu tdte acestea, multe informatiuni pe
care voise densulu a le da Europei din Romani’a,
suntu sdu cu totulu false, sdu asia de superficiali,
in catu ele au necessitate de rectificare catu s’ar’ po-
tea mai prompta si exacta. Cârti că acdsta iu epoc’a
mare Ia care ajtinseraOiu, se citescu in mii de esem-
plarie, si nu odata ele au servita de calausa chiaru
unoru diplomati si politici de calibru greu In ase-
menea cașuri consecintiele suntu cunoscute, n’au tre-
buintia de comentariu.

     Considerantele atinse in acdsta scurta recensinne
me făcură câ se ve incomodediu domni collegi cu
intrebarea, ddca d-vdstra aflati cu cale, atatu din
punctu-de-vedere scientificu, catu si naționale, câ cu
auctoritatea d-vdstra de corpii sapiente se interve-
niti la națiune, indemnandu pe fiii si pe fiicele sale,
câ precumu a participată cu obiecte diverse la cateva
espositiuni universali, asia se concurgă incai cu unele
la acea espositinne permanenta, ce se numesce Mu-
seu etimologica universale dela Lipsi’a.

     Adeveratu, că acelu museu cere fdrte multu dela
popdrale pamentului. După programulu seu , obie- ’
ctele se inpartu in doue gruppe principali, adeca I.
de obiecte, din care se cunoscu insusiriie fisice ale
omului după origine, precumu schelete intregi si
parti din trensele, dra mai alesu craniuri sdu capa-
patieni de omu. II. Obiecte necessarie la istori’a cul-
turei omului, atatu prehistorice, din periddele de pdtra,
de bronzu si de fern, catu si cu atatu mai virtosu
din periodulu istoricu, in care obiectele se subinpartu
in 16 classe, dintre care a 5-ea prevede collectiuni
de costume omenesci si de materiile crude, din care
se făcu acelea, dra a 6-ea obiecte de ornamentu, asia
numite scule, si de toaletta. Cu tdte acestea, dela
noi se ceru deocamdată numai costume. Inse atatu
costume, cutu si orice alte obiecte, ddca nu se potu
tramite in natur’a, in originala, se primescu si in
modelle, m imitatiani diverse, in desemnări, litografii,
photographii etc., dara preste totu cu aratarea lo-
cului, adeca a provenientiei si a uationalitatiei. Pen-
tru costume si scule ni se cere si unu vocabulariu
de nomenclaturi in limb’a ndstra si in cea germana
sdu francesa, ori in tdte trei, la care ddca se voru
adaoge si observatiuni comparative, va fi cu atatu
mai bine si mai folositoriu.

     Cu museulu universale este inpreunata si una
bibliotheca pentru Anthropologia si Ethno-
graphia, cu sciintieledoru subsidiarîe, adeca Geo-
graphia, Philologia, Psychologi’a popdra-

— 275 —


loru, Descriptiuni de caletorîi, etc., si eu
credu că nu ar fi de prisosu că se se afle si in bi-
bliotheci cumu este aceea, opere speciali scrise in
limb’a ndstra, său si in alt’a publicata despre noi cu
iubire de adeveru.

    Bucuresci, 15/27 Aug. 1877.

G. Baritiu.



        Curente elinesci antice in limba romanesca.

      Acei carii s’au dedatu a scdte din limb’a roma-
nica ori-ce cuventu li se pare a fi slavonescu, scotu
adesea si cuvente de acelea, care pe langa ce sunt
eline străvechi, millenarie, au si trecutu in limb’a
ndstra pdte cu 1700 de ani inainte de acdsta, in ur-
marea necurmatei comunicatiuni a coloniiloru romane
din Daci’a traiana cu coloniile romane si grecesci
din Daci’a aureliana, de pre tiermii mârei negre si
preste totu cu locuitorii Greciei. Cumcă acea co-
municatiune mai alesu comerciale, a fostu fdrte mare
chiaru si sub domiriatiunea daciloru, nu se mai in-
doiesce nici unu archeologu. Cu atătu s’au apropiatu
acplea popdra unele de altele mai multu, după ce
Daci’a intrdga se prefacă in provincia romana, prin
urmare Dunarea si Carpatii se deschiseră pentru co-
merciala grecescu intru tdta intinderea loru, apoi
totu pe acea cale străbată si religiunea christiana
incdce, insocita de ritulu hebreo-elinescu. Din ace-
stea cause nu ne putemu mira, ch în limb’a ndstra
se afla multe cuvente curatu elinesci, naturalisate din
stravechime, inradecinate la intregu poporulu, nu
numai de cele intrate cu religiunea si cu ritulu din-
tr’odata, ci venite si pe alte caii, pdte multu mai in-
ainte de propagarea religiunei christiane in Daci’a.
Multe de aceleași cuvente elinesci au străbătută mai
tardiu si in limbile slavice si in cea magiara, de
unde vine apoi, ch cei carii nu cundscemu limb’a elina,
le tractaramu că pe străine, slavdne ori magiare,
ceea ce este mare erdre. Precumu in limb’a elina
au strabatutu cuvente nenumerate din antic’a egip-
tdna; precumu latin’a este, cumu bine se scie, fdrte
amestecata cu cea elina, asia a urmata firesce, că
chiaru in limb’a latina vulgara se strabata multe cu-
vente elinesci in poterea vecinatatiei, a con vieți uirei,
catu din lipsa, catu din plăcere. Mai suntu si cu-
vente comune noue cu popdrale cele mai vechi, pana
la acelea, care au vorbitu limb’a sanscrita.

      Dara se nu ne cufundamu prea departe prin
labirintulu filologiloru. Celu care voiesce se cundsca
originea cuventeloru, are deocamdată Dictionariulu
si Glossariulu proiectu, esitu sub auspiciele
societatiei academice si cu spesele densei, in 223 cdle.
Acolo pdte afla mulțime de cercetări filologice. Noi
la cestiunea de facia vomu aduce numai cateva exem-
ple de cuvente elino-romanesci, adoptate si natura-
lisate din stravechime, culese de G. loanide, fostu
professoru de limb’a elina in collegiulu S. Sava, si


adaose la dictionariulu seu celu mare elino-romanescu,

ti pari tu in a. 1864 la Bucuresci.     Le punemu asia       
cumu le aflamu, cele mai multe si       latinesce. Acolo     
aflamu intre     altele:                                     
Romanesce.             Elinesce.        Latinesce.           
                 A.                                          
Abanosu,         "Efiwos,               Ebenus.              
Agonisescu,      ’ĂȚW-vlțofiai,                              
Aeru,                                   Aer.                 
Azima,           '^ăvțtOl',                                  
Albastru,                               Alabaster.           
Albu,                                   Albuș.               
Alegu,                                                       
Alinezu,                                                     
Altu,                                   Alius.               
Amvonu,                                                      
Anatema,         ’Ăi’â&spa,             Anatema.             
Anginara,        Kivăoa,                Cinara.              
Auru,            j4vqov.                Aurum.               
Argata,          ’Eoya'trfi,                                 
Ardicu,          ă4oftr[H (din «/pta),                       
Arginta,         'yio-.voo?,            Argentum.            
Aru,             L4O0O3,                Aro.                 
Asilu, (nesiluitu) “Aavbov,             Asylum.              
Aflu             ă4).(pto,                                   
                 B.                                          
Baba,            Bavpw,                                      
Balantia,                                                    
Barbara,         Băofiaoo?,             Barbarus.            
Biserica,        Baailiitt],            Basilica.            
Blastemu,        Bkc«T<pt]fua,          Blasfemia (si verbu).
Blastemu,        Bla<rgi>]fito.         Blasfemo.            
Bletiu,          BImico? s6u IBatob?,   Blaesns.             
Blandarau,       B).ad'tior>9,                               
Bombanescu,      Bou ț3 tio.            Bombum.              
Botezu,          Banzi^w,               Baptizo.             
Busuiocu,        Baatkixo?,                                  
Bute,            Bovzt[ si Boyti?, -ov, Buttis.              
Bufnitia,        Bovyoș,                Bubo.                
                 V.                                          
Vadu,            Bafto?,                                     
Vaitu,           Bmițto,                                     
Vascu,           Q>aoHog,                                    
Vatra,           Bă&rior,                                    
Vestmentu,       "Eff&TUiM,             Vestimentara.        
Viatia,          Bt’09,                 Vita.                
Vidra,           Yftoa,                 Hydra.               
Vinu,            Oîvo?,                 Vinum.               
Vladu,           Bhado?,                                     
Vlastariu,       Bi.acîtb?,                                  
Voiu,            B6la>, Bovloyai,       Volo.                
Vuietu,          B 07(109,                                   
Vapsea,          Bălții?,                                    
Vâna,            "19 "B, ÎHO9,          Vis, Vena.           
                 G.                                          
Gangrena,        răyfQOtiva,                                 
Ghebosu,         Kvfib? său TȘ09,       Gibbus.              
Gimbiru,         Kintigov,              Cyperus.             
Giumu,           Kovxavțuov,            Cucuma.              
Giuniej          Brovia,                                     
Glastra,         I ăazqa,                                    
Glafu,           Dmișv, ‘                                    
Grasa,           rQaoamv din yțmoao?,                        
Guvernezu,       Kvfttovâ,              Guberno.             
Gustu,           revarbv,               Gustus.              
Ghiliganu,       Kobixăvo? si xoÂoxâro?                      
Gâlca,           răyyhov,                                    


— 276 —

Romanesce.        Elinesce.         Latinesce  
                  D.                           
Danie,            Aâvoi,            Donum.     
Darii,            Acdqov,                      
Dafinu,           Adgivt],                     
Depanu,           nîiwții,                     
Desu,             Aaav:;,           Densus.    
Dimie, (panura)   AijJMOi,                     
Doua,             Aico si dvto,     Duo.       
Dracu,            Afțâxtov,         Draco.     
Dramu,                              Drachma.   
Drigu, (la caru)                               
Drumu,            Agoțio?,                     
Dusmanu,          Ava-fiert;?,                 
Dainosu, sau Dai- Arjvaioq,                    
nitoru            E.                           
Epure,            Atnooig,          Lepus.     
Eresu,            -At'fțwtc;,       Haeresis.  
Ereticu,          AiotTixoț;.       Haereticus.
Erou,                               Heros.     
Eteru,                              Aether.    
Eftinu,           Ev&rpr;? (de unde            
Eftinatate,       Ev ÎJ-ijVtia,                
                         z.                    
Zamfiră,          .SVGqpeipoș,      Saphirus.  
Zema,             Ziua,                        
Zece,             Aixa,             Decern.    
Zugravu,          Zayod^oș (de unde            
Zugravescu,       ZwjQayă,                     
                  J.                           
Jderu, (animalu)  Ea&ioior,                    
                         I.                    
ladu,                                          
Iconomu,          Olxovofioi;,      Oeconomus. 
Isma,             'HSvrjirinoș,                
                     (Va urmă).                

        BIBLIOGRAFIA.

    Vomu începe asta-data cu una carte, care de
si scrisa in limb’a germana, dara coprinsulu ei a esitu
din capulu si pdn’a unui ingenieru romanu. alu dlui
loanu Pnscariu, fiiu demnu de părintele seu dn. loanu
cav. de Puscariu membru alu curtiei supreme la
BPest’a. Aducemu la cunoscinti’a lectoriloru acesta
inventiune noua de stereometru cu plăcere atătu mai
mare, catu ea da cu unu argumentu mai multu, că
in națiunea ndstra se afla si genii matematici nea-
semenatu mai multi decătu se crediuse pana in epoc’a
ndstra, in care un’a parte a tinerimei indemriăta de
betrani se aruncă cu totu zelulu pe sciintiele mate-
matice.

    Das Stereometer, privilegirtes Kdrper-Mess-
instrument von Johann Ritter von Puscariu, Inge-
nieur. Mit 8 in den Text gedruckten Holzschnitten.
Budapest, 1877. Preis 1 fl. 50 kr.

    Mit Vorbehalt des Nachdruckes und der Ueber-



setzung in andere Sprachen. Ebenso ist auch die
Patentirung, die Erzeugung und die Verwerthung des
Stereometers von der Einwilligung des Erfinders be-
dingt.



     Mânualu de Aritmetica pentru gimnasiulu
inferioru după dr. Fr. cav. de Moșnik de I. Marcu-
letiu, profesoru gimnasiale. Partea IL, pentru a trei’a
si a patr’a clase. Blasiu, 1877. Pretiulu 1. fl. v. a.

     Mânualu de Gramatic’a germana pentru
scdlele medie de Silv. Nestoru prof. gimn. Blasiu
1877, 146 pagine, formatu 8-vo mare, cu tipariu me-
runtu si indesatu.

     Prin cartea acdst’a s’a suplinitu un’a lacuna in
invetiamentulu nostru preste totu, si celu gimnasiale
in specie, școlarii au scapatu de tortur’a decopiarii,
carea le absorbea atat’a tempu si totu mi’i dncea la
scopulu doritu.

     Catechese pentru pruncii școlari din scdlele
elementare poporale. Dnpa Georgiu Mey, preotu in
Schwbrzkirch din dieces’a de Rottenburg, de Titti
Budu concipistu episcopescu, vice-notariu si asesore
consistoriala. Gherl’a, 1877. Pretiulu 1 fl. 50 cr.

     Fiindu-că anulu scolasticu s’a inceputu, se re-
comenda librari’a W. Kraft in Blasiu onorateloru
institute scolastice pentru procurarea cartiloru sco-
lastice si a aparateloru necesarie la instrucțiune.

     Ne luamu libertate a trage atențiunea on. insti-
tute asupr’a carteloru esite in editura ndstra: Europ’a
si Planigloburile, si a altoru cârti si globuri terestre,
ce avemu in depositu.

     Comandele pentru calindarie pre anulu 1878 se
primescu dejă la librari’a ndstra si mai alesu pentru
urmatdriele:

     Amiculu poporului de V. Romanu, anulu
XVIII, cu ilustratiuni 50 cr.

     Calindariulu bunului economu de D.
Comsia si E. Brote, anulu II. cu ilustratiune 45 cr.

     Calindariu pre anulu de obsce 1878,
anulu LXXXVI. cu cirile, in formatu micu, edatu de
G. de Closius, 22 cr.

     Se recomanda a face comandele prin asignatiune
poștale si a alatură la pretiu 5 cr., in care casu ca-
lindariulu se va espedă franco.

     Comandele se voru esecută promtu. (Foi’a scol.)

     Planulu de invetiamentu pentru scdlele
poporali in districtulu consistoriului romanu ort. din
Aradu. Aprobatu cu decisiunea consistoriala de da-
tulu 10 lannariu st. v. 1877, Nr. 66/1 scol. Aradu, ‘
1877.

     Istori’a, Anatomia si Higien’a Gimna-
sticei după autorii cei mai renumiti, cu figurile cele
principale traduse de C. Moceanu, profesoru de gim-
nastica. Bucuresci, 1876.


Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoiiu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografl'a Romer & Kamner.