------------ Acesta f6ia ese cate 3 câle pe luna ai costă 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru strainaiate 1 galbenu cu porto £ 1* poștei. ----------- iW&s' A Abonamentulu se p face numai pe cate 1 anu intregn. Se abonedia Ia Comi- tetulii asociatiunei in Sibiiu, sdu prin posta seu prin domnii co- lectori. TRANSILVANIA I IIHI1UI L ■ Hlll M« tetulu asociatiunei in Fdi’a Asociatiunii transilvane pentru literatur’a romana । seu prin domnii co- > . ¹ . < lectori. si cultura poporului romanu. L 1 ----- i\'r. 22, # Brasiovu 15. Noembre 1877. Alllllll X. Sumariu: Despre traduceri. — Epistole de ale repausatiloru. (Continuare). — Scâlele din Brasiovu 1876/7. — Cantecu de legănare. — Necroldge. — Bibliografia. — Ratiociniu despre perceptele si erogatele fbndului a infiintiandei academii romane de drepturi pre 1876/7. Despre traduceri. A traduce dintr’o limba in alt’a bine, la intie- lesu, si că se placa audiului nestricatu, este adeve- rata arte, si inca grea. Despre acestu adeveru cu- noscuta de multu in republic’a literaria, semidoctii si pedantii nu voru se scia. De aici vene, ck la ma- giari si' la romani se vedu atâtea traductiuni misera- bili. Dela traductorii buni se cere, că nu numai se cundsca perfecta ambele limbi, pe cea din care si pe cea in care traducă, dara totu-odata se fia fami- liarisati de ajunsu cu materi’a tractata in scrierea originale, se si strabata in spiritulu scriptorului pe care voiescu a’lu traduce, se se scia si feri de pe- danteria. Societatea academica din Bucuresci pune de ani la concursă traduceri din auctorii classici latini si elini. încercările sale abia in anii din urma incepura se aiba căte unu resultatu mai inbucuratoriu. In- tr’aceea criticele comissiuniloru sale făcură sânge reu la una parte din literati, ăra in anulu acesta se au- dira chiaru si unele voci in contra aceloru concurse. Unii dmeni adeca din scdl’a noua afla, că romanii nu aru mai avea trebuintia de traductiunile classici- loru, pentru-că ei au inceputu se invetie limbile clas- sice si se citesca originale. S’a vediutu estimpu cfaiaru si una critica publicata asupra societatiei academice in sensulu acesta. Nu scimu ddca s’au mai aflata la vreunu altu poporu modernu dmeni carii se cutedie a sustiend, că nu trebuescu traductiuni din auctorii latini si elini. De altumentrea nu este meritulu societatiei acade- mice, că ea pune honorariu strălucita de căte 120 franci pentru 1 cdla tradusa, ci meritulu principale e alu unuia din fundatorii sei, adeca alu repausatu- lui Domnu Alexandru loanu Cusa. Acelu Domnu alu romaniloru nu a fostu nici philologu, nici omu pedanta; dara că omu practicii si că Domnu alu unui poporu care se afla in epoc’a regeneratiunei sale, cunoscea imperativ’a necessitate de a prepara in statulu seu una classe de traductori fdrte buni. Cusa vedea bine, că tidr’a are se inprumute mulțime de legi dela alte staturi, incependu dela Paudecte pana la codicile lui Napoleonu, preeumu si că cu înmulțirea scdleloru trebuescu cârti scolastice in tdte ramurile sciintieloru. Preste aedsta, mulțimea de acte diplomatice care vinu in vidti’a publica a unui stătu, ceru traducere exacta, fidele si totuși bine intielesa. Se aștepte tidr’a, pana ce voru veni literatii ei totu cu originale? Ar fi trebuita se aștepte celu pucinu vreo 50 de ani. Dara Cusa tăcuse si una esperientia fdrte neplăcută cu.traductorii din dilele sale. Elu le comisse se traduca codicele Napoleonu. nu din lati- nesce ori grecesce, ci numai din francesce; unele parti inse esira traduse asia de reu, in cătu astadi advocatii si judecătorii cauta se ia originalulu in a- jutoriu. Atunci Cusa nacajitu le dise: Eca premiu dela mine: invetiati a traduce bine, că nu sciti. . S’a intemplatu de nenumerate-ori in vidti’a po- pdraloru, că unii articlii de lege, unu acta publicu sdu privata, tractate, contracte, cârti de baptismu sdu de cununia, obligațiuni, atestate etc. traduse falsu ori incurcatu, ori cu defecte, cu esmissiuni, au costatu pe dmeni avere, ondre si vidti’a, pe unele tieri liber- tatea loru. „Dara comissiuhile societatiei academice sunt prea rigordse si pedante." Cei carii vorbescu si scriu asîa, n’au prinsa in man’a loru nici-odata Analile societatiei academice, că se vddia temeiurile aceloru comissiuni, pentru care s’au simtitu obligate in consciintia a respinge rbai multe traductiuni in cursulu aniloru. In anulu acesta inca s’au respinsu. Pent^p-că aceia, carii n’au Analile, se cundsca cău- șele respingere!, vomu reproduce aici una critica asu- pra traductiuniloru din Plutarchu, făcută de referen- tele Al. Odobescu, cărui numai pedanteria nu i se pdte inputa. Acea critica se afla alaturata la pro- cessulu verbale alu siedentiei din 1. Septembre 1877. Noi o recomendamu cu totu de adinsulu literatiloru, fbra inse că se subscriemu tocma tdte esemplele pe care Ie aduce dn. Odobescu anume la manuscriptulu lit. A., dra de alta parte reflectamu pe lectori la lips’a de gramatica si orthographia in manuscriptulu A. Sunt si la noi căteva cestiuni de gramatica si ortho- graphia , care voru mai remanea inca multu timpu sub discussiune, sub judice lis est; dara preste mai multe ău trecutu inca parentii nostrii; dra altele sunt asia de limpedi, usidre de intielesu, in cătu neobser- 42 — 254 — varea reguleloru celoru mai naturali te pune la mi- rare. Toti dacoromânii pronunția infinit, de a 2 si 3 conj. limpede: avere, vedere, putere; facere, cu e in penultim’a; cu tdte acestea Sarsaila scrie având, văzând, putând, făcând. Toti romanii sciu, că ei nu au prepositiune său afixu am, âm, nici um, si totuși elu scrie âmpodobit, umplut; ăra din tragere face tregând, si pe strînsu (strîngu, strîngere — stringo, is, ere) ilu scrie strâns. Dara se trecemu preste ace- stea miserii si se damu cuventulu comissiunei si re- spective dlui Odobescu. Raportulu comissiunei insarcinata . cu esaminarea ma- nuscripteloru venite la concursu pentru autorii eleni. (Plutarchu). Domniloru! Este alu sieptelea anu acumu de candu, dandu neîntrerupta urmare unei mesuri ce s’a luatu de ca- tra societatea academica, in sessiunea ei din 1871, se pune la concursu, intre alti autori eleni si latini, unu specime de traductiune romapa de pre „vietiele barbatiloru iluștri¹¹ ale Iui Plutarchu. Cati-va dintre anticii scriitori, propuși spre tra- ductiune, si anume Cesare, Sallustiu, Cicerone si Dione Cassiu, ’si au gasitu pana acum, — de si in cumpene camu nestatornice, — interpreti, carora societatea ndstra a crediutu că le pdte incredintiă sarcin’a de a traduce pe romanesee cugetările si sti- lulu aceloru venerabili modele. Pentru istoriculu din Cheronea, faptulu nu s’a infacisiatu inca, si aci imi propunu, domniloru, in numele comissiunei examinatdre de estimpu, ale că- rei idei mi s’a oferitu favdrea de a vi le transmite, se ve espunu căușele, carora noi amu atribuitu acăsta restriște prelungita a multu si cu dreptu lăudatului biograta alu anticitatei. Aceste cause suntu de o îndoita natura: Unele generali, adeca atingatdre de ori-ce tra- ducere a clasiciloru vechi, in limb’a romanăsca, si, prin urmare, constituindu, — de amu potă dice asia, — chiaru teori’a pe care se intemeiadia sistem’a de traducere, preconisata de societatea ndstra; altele privescu de adreptulu pe uniculu scriitoriu *enu, carele a fostu representatu estu-timpu, la concursu- rile propuse de noi, prin patru diferite specimene de traductiune. Tdte aceste specimene, fiindu sosite la timpu, s’au luatu in cercetare de catra d-nii I. Grhic’a, G. Sioriu, I. Caragiani si de subscrisulu — că-ci din nefericire alu cincilea membru alu comisiunei, dn. Papadopolu-Callimachu n’a sositu inca spre a luă parte la lucrările ndstre. Clasificarea loru s’a mantienutu sub urmatdrele patru rubrice: Manuscriptulu liter’a A. cu devis’a: „07 nollol t^v fier v fieklovtwv (țvlMttea&ai.u Ms. lit. D. cu devis’a: „Ăoxifiov ta. nâvta. ^rp-eveiv, el /jjj riQoș yaoav, âl.l.a ni>bg yâotv.u Mai nainte inse de ve arată intru catu si in- tru ce, fia-care din aceste patru incercari, luata in parte, sta mai pre josu de prototypulu unei bune traduceri iri limb’a năstra si de modelulu literariu, pe care ele au de scopu a ni’lu îmbracă romanesee, ierte-mi-se a reinprospetă aci — mai cu săma pen- tru usulu concurentiloru viitori — ideile pe cari in aceeași calitate de raportoru alu unei asemine comis- siuni, amu avutu ondre a le espune dinaintea d-vd- stra, in sessiunea de acumu trei ani. Apoi, me voiu cercă se invederediu, de ce nea- semuita importantia este, atatu pentru o limba ce cauta a se desvoltă, catu si pentru o națiune ce cauta a se intari, noroculu de a posede o traductiune per- fecta, literaria si totu-odata poporana, a „vietieloru¹¹ lui Plutarchu. Candu, la sfersitu, vomu dovedi că noi, cestia din comissiune, fara de nici o precugetata părtinire, amu mesuratu scrupulosu mustrele ce ni s’au^ pre- sentatu, cu amendoue aceste temeinice dreptarie, a- tunci suntu incredintiatu că veți recundsce cu totii, domniloru, că verdictulu ce avemu a ve propune nu este nici pră aspru, nici presumptiosu, nici fara de puternice cuvinte. Acumu trei aui, domniloru, amu avutu fericit’a ocasiune de a constată unu progresii printre concu- rentii noștri la traducerile de pre autorii classici; si atunci, amu socotitu că va fi indestulu, pentru a’i intari pe acea cale, de a le însemnă, nu atatu dre- cari gresieli de amenunte ce comitău in lucrările loru, catu pericolele de cari, traducîmdu, avău a se feri, că se ajunga a da publicului nostru versiuni demne de a popularisă printre cetitorii romani, marile mo- dele ale anticitatii. (5re, cele ce amu disu atunci, n’au petrunsu in- destulu prin marginit’a publicitate a analeloru ndstre, pana la concurentii de estu-timpu? Său că, vediendu in sinulu societății academice unele tendintie camu unilaterale, (in filologia, buna-dra), au socotitu că a- celea ar’ fi avendu printre noi mai multa favdre de catu cumpatulu de limba si de cuvinte, pe care ma- rea ndstra majoritate l’a intrebuintiatu pentru sine si l’a recomandatu pururea scriitoriloru romani? Că se declaramu inca odata, si cu taria, ceea ce ceremu dela traductorii de autori clasici, me voiu decide a repeți cuvintele pe carii d-vdstra le-ati a- probatu pe deplinu, in raportulu mai susu citatu, si cari suntu cele urmatdre*): *) A se vedă raportulu publicata in voluraulu alu VII din analele societatei pag. 121 si urmatore, unde s’au stra curatu la tipariu mai multe erori, cari preschimba chiaru s intielesulu fraseloru. — 255 — ÎL Tienendu de sdma fluctuatinnile la cari limb’a ndstra este inca espusa in procesulu ei de limpedire, sciindu catu de greu este a se feri cineva, atatu de essageratiunile ademenitdre ale sistemeloru limbistice, catu si de incorectiunile consantite de usulu dilnicu alu vorbirei si alu tiparului romanescu, ne este <5re permisu, domniloru, a cere dela scriitorii romani, — pre cari datori’a si dorinti’a ndstra ne ducu a-i im- barbată la lucrări literarie, o perfecțiune de stilu classicu, totu-ddun’a in raporta cu aceea a autorului, pre care ei au a’lu romanf? Se cugetamu dra apoi, că chiar’ si literaturile cele mai bine cultivate ale Europei moderne possedu pucine, fdrte pucine tra- ductiuni perfecte de pre autorii antici. Adeverulu e, că dificultatea unei traduceri cresce in proportiune cu diferinti’a ce esiste intre vocabu- lariele, sintasile si constructiunile bine întemeiate si bine statornicite a doue limbe, ce se incdrca la lupt’a infratitdre a traductiunei; asia dara ca principiu ge- nerale, se pdte dice că, cu catu o limba are cuvinte si regule mai temeinicu stabilite, cu catu ea a ajunsu a fi mai de sinesi statatdre; cu atatu ea este mai pucinu priintidsa, mai pucinu inlesnitdre la transla- tiuni dintr’o limba rivale; si din contra, limbele nu asia de totu formate, limbele inca slabe si sarace, dara cari inse aspira la înavuțire, au si folosu si în- demânare de a se mladia, prin midiu’oculu traduceri- loru, după chipulu si după asemenarea limbeloru ce- loru mai correcte. Acest’a este fora indoidla, casulu limbei ndstre, si pentru aceea mai cu sdma, se o declaramu inca odata, domniloru, staruimu noi asia tare, câ se in- demuamu pre scriitorii noștri, la dese si inmultite cercări de transferire a modeleloru antice, in limb’a roman dsca. Pentru că se atingemu inse scopulu si se facemu că traductiunile propuse si premiate de societatea academica se fia cu adeveratu folositdre la inavutirea bunei literaturi romane, nu credu că potemu de-o camu-data cere dela concurenti altu ceva decatu: Mai antaiu, că ei se se petrunda bine de intie- lesulu autorului, ce le sta in facia, fora că se neso- cotdsca nici un’a din nuantiele, une-ori fdrte delicate, ale cuvinteloru si ale fraseloru; Apoi că ei se se sildsca a representă pre ro- manesce, in modu clara si cu fidelitate, atatu intie- lesulu generale alu fraseloru si cuvinteloru, catu si tdta acea minunata varietate de nuantie, cari suutu poddb'a cea mai admirabile a frumdseloru si maies- triteloru limbe antice; In fine, că ei se nu pdrda si se nu rasipdsca cu totulu, in acea strămutare a materiei, a ideiloru si a impressiuuiloru străine, pre romania, caracterele cari constituescu insasi originalitatea limbei ndstre, semnele destinctive, cari făcu dintr’ens’a o fiintia lim- bistica a-parte, in cate-va cuvinte, se nu nesocotâsca nici calitatile, nici virtutea, nici farmeculu ei proprie. Deca, după esperientiele făcute intr’unu sîru de mai multi ani, vomu caută astadi principalele defecte la cari se afla mai cu sdma espusi traductorii noștri in raportu cu fia-care din aceste trei norme, pre cari in modu tacitu Societatea le a fostu impusu chiaru din diu’a candu, pentru antai’a data, a des- chisa carier’a concurseloru de traduceri si pe cari apoi ea le a delineatu după fia-care concursu; ddca vomu face astadi unu inventaria substanțiale si es- plicitu alu pericdleloru traductiuniloru, credemu că astu-feliu ne vomu fi îndeplinita cu totulu datori’a ndstra pentru viitoriu, si că de acumu inainte, la fia-care noua proba ce se va presentă, rolulu socie- tatei se va potd margini intru a constată numai, pana la ce punctu nouii concurenti au potutu si au sciutu se se ferdsca de primejdiele, pre care noi le vomu fi aretatu că semenate in calea loru. Astu felin standu lucrurile, este de ajunsu, dom- niloru, ca in cate-va trassure generali, se schitiamu aici, odata pentru totu periodulu actuale alu culturei ndstre filologice si literarie, cari suntu pericolele ce trebuescu ocolite de catra scriitorii romani, in calea unde ei urmarescu, traducimdu’i, pre autorii elini si latini. Mai inainte de tdte, ama mai disu-o, se cade că traductoriulu se cundsca, si se cundsca bine, limb’a din care se apuca a traduce, asia de bine, in catu se nu’i scape nici un’a din acele delicate nuantie ale intielesulni cuvinteloru, nici un’a din acele construc- tiuni sintactice cari făcu se variedie pana la infinita tendenti’a principale a conceptului unei frase. Ar fi negresitu a cere prea multu, ddca amu pretinde că, in lupt’a traducerei, elu se nu intre cu alta arma, decatu cu acelea pre cari i le dau cunoscintiele sale limbistice, dar mai inainte dobândite; dara inse nu este mai pucinu adeveratu, că o traducere basata numai pre neîncetate căutări in dictionariu, pre con- tinue resfoiri prin gramatice, pre ajutdre mereu îm- prumutate dela traduceri in alte limbe moderne, acea traducere nu pdte nici odata se fia nici o reprodu- cere esacta a autorului tradusa, nici o opera literaria in limb’a traductorului. Punctula de atacu, catra care privirea traductorului va se fia directu tîntita, este insusi testulu autorului anticu, si numai acelu testu; de aceea, mai inainte de a’lu atacă, zelosulu traduc- toru se’si cerce bine poterile, se se incredintiedie bine, daca se afla in stare de a invinge dificultățile limbei originalului, chiaru si fora de ajutdrie străine; si numai atunci, candu va fi sigura că limb’a si sti- lulu autorului de tradusa nu conținu pentru densulu prea numerdse arcane, atunci numai se cutedie a se apucă de lucru, ajutorandu se, in modu accesoriu, cu dictionariele cele mai complete, cu scholiele si adno- tatiunile cele mai erudite, cu traducerile cele mai perfecte. Asemenea ajutorintie suntu chiaru si de reco- mandatu acelor’a cari intielegu bine pre autori si fora de sprijinulu loru; din confruntarea unui materiale 42* — 256 variata, se nasce o critica ce va avea mai adese re- sultate folositdre pentru nou'a traductiune. Ceea ce este limpede si lamuritu in mintea o- mului, elu pdte se’lu si esprime cu claritate si cu precisiune. Acesta axioma a logicei literarie este totu asia de adeverata in privinti’a traductorului, catu si a scriitorului, carele dela sinesi compune. Daca acestui a se cere că se’si lamurdsca propriele sale cugetări mai inainte de a le enuntiă, celalaltu trebue se se petrunda bine de gândurile modelului seu, se’si insusidsca totu complesulu de idei ce se vedu si se stravedu in stilulu lui. Candu va fi ca- petatu acestu daru, cu care studiulu singuru ilu pdte indiestră,’ sarcin’a i va fi fdrte impucinata. Elu va sci cu cine are a face; cunoscându’si poterile si subtili- tățile modelului sen, pretinindu’i frumsetiele si cumpa- nindu’i slabitiunile, unic’a lui grigie de traductoru va remanea a fi, cumu mai bine se le strămute, tdte nevetamate, tdte viue, in limb’a noua, d’asupr’a ca- reia elu voiesce se altoidsca anticulu modelu. Aci nasce fora indoidla adeverat’a lupta. Lupt’a se arata negresitu grea si periculdsa celui ce n’are la indemana decatu o arma slaba, imperfecta si stan- gacia. La prim’a incercare, la primulu atacu, fia- . care se va spaimentă de neputintiele sale; dara, se nu se amagdsca cutediatoriulu luptatoriu, se nu’si pdrda curagiulu. In mii de cașuri, chiaru acea nestator- nicita flessibilitate a elementului plapandu de care elu dispune, i va veni intru ajutoriu; ea i va per- mite a urmări de aprdpe, pasu cu pasu pre trufasiu-i antagonistu; ea ilu va invetiâ se’i sdrba, de asiu potd dice asia, virtutea, lipindu-se de elu precumu vîsculu de stejariu; ea ilu va face se’lu invinga supuindu-i-se si asemuindu-se lui, precumu odinidra: ' Grecia capta ferum victorem cepit et artes Intulit agresti Latio. Intru aedsta insinuire victoridsa a perfectiunei classice in pucinu pana acumu cultivat’a ndstra limba, intr’acea buna si solida direcțiune, ce modelele an- tice potu da nascîmdei ndstre literature, constau prin- cipalele foldse didactice ce avemu se tragemu din traducerile pre cari societatea academica le propune; asia dara se nu fuga aspirantele la premiele ndstre de temerea, ce preocupa mai cu sdma pe francesi, că va sta prea multu aprdpe de modelu, că va fi prea multu servile in traducerea lui; din contra, tra- ductorii romani se nu pdrda nici o ocasiuue priin- tidsa de a remand fideli constructiuniloru fraseolo- gice antice; de cate-ori ei voru simți inse că, factindu astu-feliu, intielesulu frasei nu se perde pe roma- nesce. Candu se presenta dara asemeni cașuri, se se ferdsca mai alesu si cu totu deadinsulu a traduce prin perifrasi împrumutate din alte limbe străine, ceea ce ar’ fi si mai claru si mai simplu, daca s’ar’ fi mantînutu fras'a, conforma cu tecstulu originale. E sciutu că junele studiosu dela invetiatoriulu bunu mai multu castiga, si cine pdte fi mai bunu invetiatoriu pentru limb’a ndstra, asia spornicu si asia felurita vlastarita, decatu scrierile classice ale anticitatei ? Nu e reu, o repetimu, ca traductoriulu romanu se consulte si pre cei cari, inainte de densulu, s’au incercatu a interpretă in limbe moderne, pre autorii vechi ; dara catu de indemanatici si catu de esperi- mentati ar’ fi aceia, nu se cuvine că noulu cerca- toriu se’i ia orbesce dreptu caleuse, si, urmandn po- tec’a loru laturasia si pdte chiar’ mai linu așternuta, se parasdsca calea cea larga si adese mai acciden- tata a tecstului originale. Insistemu asupr’a acestui consiliu, că-ci ne-amu potutu cam desu incredintiă cumu-că, in momentele de obosela ale anevoidsei loru sarcine, unii din con- curentii noștri cei mai meritosi, ilu punu cam lesne la uitare. Le aducemu dara aminte, că este cu po- tintia a face intr’altu-feliu, si daca nu e mai usioru, in ori-ce casu, este mai bine. Ceea-ce este si mai pucinu usioru, chiaru pen- tru cei car-i sciu bine limb’a din care traducu, pen- tru cei cari se tînu strinsu legati de intielesulu au- torului si cari se silescu a reproduce cu esactitate tdte ideile, tdte nuantiele stilului seu, este de a scrie totu-de-odata si frumosu romanesce. Cu tdte acestea inse, acăst’a este a trei-a si pdte cea mai de toti sim- țită si pretiuita condiția ne a unei bune traduceri. Ce folosesce in adeveru publicului cetitoriu, daca unu eruditu, carele netagaduitu cundsce fdrte bine limbele antice si pdte chiar’ gustă in sinesi tdte fi- netiele scrieriloru classice, s’a opintitu a transvasă — mi-asiu fi permisu a dice indata, a pritoci, de n’ar’ fi fostu vorb’a de nobilele creatiuni ale geniului an- ticu, a scalambă celu pucinu, acele creatiuni intr’o limba triviale sdu estravagante, gredia sdu preten- tidsa? Cărțile se scriu spre a fi cetite, si numai acele cetiri potu fi profitabili cetitoriului, pe care elu le intielege si cari, contienendu idei sanetdse, presentate intr’unu modu logicu, suntu scrise intr’o limba de toti priceputa, de toti gustata, intr’o limba care nici desgusta mintea prin formele si espresiunile ei pocite si înjosite, nici ostenesce prin a ei fraseologia nomo- Idsa si incalcita, nici o spaimenta prin netrebuintidse si nejnstificabili innovatiuni. Eta dara o noua sîra de stanei, printre cari traductoriulu cauta se’si prefire vasulu, fora de a’lu periclită, isbindu’lu prea tare de vre-un’a din ele. Aceste pericule cari se infacisiddia in totu-ddun’a asia amenintiatdre, pre catu ele adese se arata pline de înlesniri si de adimeniri, suntu provineialismii sdu formele si espresiunile necorecte, cari se intrebuin- tiddia numai in cate-va localitati, cu despretiulu bu- nului usu mai generale; suntu vulgaritățile sdu crea- tiunile hibride ale graiului poporanu si familiare, cari adese suntu si contrarie spiritului limbei națio- nale; suntu platitudinile de stilu sdu lips’a de vigdre, de elegantia si de correctiune in alegerea cuvinteloru, si mai alesu in constracțiunea frasiloru, cari se des- — 257 trama si se impletescu fbra sporiu si fbra gusta; suntu archaismii nevoiosi sdu cuvintele sterpe, cari au im- betranitu si au reposatu, fora de a lașa sementia in limb’a cea viua; suntu in fine neylogismii prisositori, sdu formele si vorbele din nou create, cari, pe langa dificultatea de intielesu ce presenta cetitorului, mai au si neiertatulu pecatu de a fi făurite fbra de ne- cesitate practica, sdu numai dintr’tmu simplu capritiu, sdu chiaru si că o consecintia rigurdsa a unei sisteme personali de reforma limbistica. Asia dara traductorului i se cere a fi limpede, correctu, elegante, bine cumpănita si mai cu sdma intelegibile in limb’a sa; cautandu formele literarie, elu nu trebue se scape din vedere nici puritatea nici demnitatea stilului, dara nici folosulu ce potu trage cetitorii din claritatea cârtii lui. Cu catu voru fi ideile mai simplu si mai lamuritu espuse, cu atatu ele voru fi mai apretiuite si mai spornicu semenate in inim’a lectorului; cu catu cuvintele voru mai alese, cu atat’a ele i voru sustiend mintea in sfere mai nobili si mai inalte; cu catu mai multu voru lipsi din limba di- ceri siubrede, gârbovite si scapetate; cu catu mai puțina voru resari intr’ens’a superfetatiuni neologiste, cu atatu scriitoriulu va fi mai gustata de publica si totu-deodata mai folositoriu si limbei si literaturei naționale. In periddele cele mari ale culturei omenesci, scriitorii cei buni au fostu luminătorii epocei loru, ei au scrisu pentru dmenii din timpulu loru; au scrisu câ se fia priceputi de densii, si numai astu- feliu au reusitu a face, câ rddele respandite de ei, in timpulu vieți ui rei, se se resfranga si asupr’a de- părtatei posterități. A scrie limb’a trecutului, este uiiu jocu retros- pectiva, o petrecere de anticariu, care, chiar’ candu e perfecta executata, remane a multiami numai pre unu fdrte micu numeru de amatori. A voi din contra, se scrie cineva limb’a viito- rului, este o utopia fora de nici unu temeiu, este a cercă după calcule ilusorie, viitoriulu limbei, pre- cumu necromantii si vrăjitorii cercă, in zodie si cu bobii viitoriulu sufleteloru. In cate-va cuvinte vomu dice dara, adresandu-ne catra acei din studioșii romani, cari voru voi se tra- ducă pre limb’a loru scriitori clasici, că ei trebue mai antaiu se cundsca bine ambele limbe pre care voru a le pune in lupta, si apoi se nu uite, că tî- nendu-se pre catu se pdte mai alaturea cu textulu originale, ei au datori’a de a scrie o limba romandsca aldsa, dara totu-deodata si intieldsa." La acdsta lunga repetire a diseloru ndstre de acumu trei ani, abia daca ne mai remane astadi se mai adaogamu ceva; si acest’a ar’ fi: că nimeni nu se crede datoria a privi marea lucrare lexicografica, ce estimpu s'a terminatu sub auspiciile societatei aca- demice romane, că contienatdre a limbei pe care noi o impunemu sdu o recomandamu scriitoriloru romani. Acea lucrare presenta numai o laboridsa si chiaru meritdsa adunatura de materialuri, pe cari so- cietatea ndstra inca nu a cernut’o, câ se aldga din- tr’ens’a graulu si pldv’a; pe care societatea ndstra inca nu a indeplinit’o cu tdte lipsurile ce se voru fi simtiendu intr’ens’a; pe care, vorba curata, socie- tatea ndstra nu si-a insusit’o catu de pucinu, si nu voiesce de locu se o presente publicului că ultimulu si unîculu seu cuventu asupr’a tesaureloru limbei na- ționale. Se nu crdda dara nimeni, că are dreptulu si da- tori’a a culege numai din proiectulu de dictionariu, elementele filologice, cu care ne pdte multiami. Societatea academica romana se mandresce cu vointi’a si cu dorinti’a de a trai in deplina intiele- gere cu poporulu romana si cu limb’a lui. Ei i place dara mai cu sdma, acea romandsca, care e dulce si plăcută la audiulu si la intielesulu tuturora romaniloru. Deci, candu i se infacisiddia specimene de trâ- ductiuni de pre clasicii antici, ea se preocupa mâi alesu, ca, pre langa o buna intielegere a tecstului originale, limb’a in care elu se afla reprodusa, se fia in stare de a nu respinge pe cetitori, prin for- mele’i insolite, dela drdpt’a pretiuire si gustare a co- moriloru literarii, pe cari acele traduceri voiescu a i le desveli. (Va urmă.) Epistole de ale repausatiioru. * (Urmare.) Corespondintie si documente presidiali strictu se- crete. După revolutiunile cele multe europene din anii 1848 et 1849, anulu urmatoriu 1850 a fosta si elu unuia din cei mai agitati in istori’a Europei. Anume in imperiulu Austriei tdte lucrurile era puse pe simceo’a săbiei. Eruptiunea unui bellu austro prus- sianu amerintiă pe fia-care di; elu fu evitata numai ca prin minune, dupa ce unele anteposturi se si lovi- seră. Magiarii emigrati era deciși a reveni si a pune de nou tidr’a in flăcări; ei inse ’si propuseseră a câ- știga de asta-data si pe romani in partea loru. Gu- berniulu austriacu aflase de planulu loru, si se te- mea că va scapa pe romani. Din acdsta causa si pentru-că denuntiatiunile dela Sibiiu curgea că ploi a, toti romanii fbra distinctiune fusera puși sub stricta privighiare. Dara si barbatii nostrii cei mai devo- tati causei ndstre celei sânte privighia cu neador- mire, că se abata furtunele dela națiune, prin urmare se si scdtia la lumina tdte intrigele si cursele căte ni se punea. Una din problemele ndstre era, că se de- mascamu pe denuntianti, dra alta, câ se deseoperimu planurile secrete, in Sibiiu, in Vien’a si pe airea. Din căte se descoperia, se tramitea si incdce, pe cătu se potea cu post’a, pre cătu nu, pe alte caii. Din tdte căte ne veniră la cunoscintia in originalu sdu in copia pe a. 1850, facemu aci locu la urmatdriele. — 258 — Raportulu maiorului Teutsch (de naționalitate sasu) despre tienut’a magiariloru si a romaniloru tramisu dela Sibiiu prin Gav. Muutânu inainte de a se muta la Brasiovu. „Major Teutsch, Commandant des 23. Jăgerba- taillons bemerkt in seiner Relation iiber den Marsch von Karlsburg nach M. Văsărhely Folgendes bezug- lich der Stimmung des Volkes in jenen Landstrichen. „Die ungarischen Edelleute sind es hauptsăch- ]ich, welche unter den Romanen absurde, jedoch fur das gemeine Volk beunruhigende Nachrichten verbrei- ten; solches diirfta aber seltener aus boswilliger Ab- sicht, als deshalb geschehen, um letzteres einzuschiich- tern und dadurch die eigene Sicherheit zu erzielen, da das Bewustsein der veriibten Gewalt- thătigkeiten wăhrend der Insurrection bei vielen die Besorgniss erregt, dass die Beschădigten zur Eutgeltung nunmehr Rache zu iiben geneigt sind. Dies auch die Ursache, dass dieselben mit grosser Uebertreibung ihr Eigenthum und ihre persbnliche Sicherheit als durch die Ro- manen sehr gefăhrdet darstellen, wăhrend eine gegriindete Besorgniss hiezu iu den Gegenden, die das Bataillon bei seinem Marsche beruhrte, durch- aus nicht zu bemerken war. Eine aufgeregte Stimmung des Volkes ist durch- aus nicht zu bemerken, weder vorhanden, vielmehr wiinscht selbes allgemeine Ruhe und sieht mit Ver- trauen den Anordnungen der kaiserlichen Regierung entgegen. Von einigen Romanen bort man zwar die Frage aufwerfen: ob die Grundstiicke der rebellischen un- garischen Edelleute nicht unter das Volk wurden auf- getheilt werden? Solche lassen sich jedoch leicht be- lehren, und es sind dies bei denselben gegenwărtig noch nichts als Fragen und Aeusserungen ohne aller Consequenz." E de prisosu a’ti mai spune tie, că tu n’ai se-lu publici acestu estractu in form’a acdsta, ci se’lu for- muledi intr’o corespondintia data dela Murasiu si se’lu comentedi cumu numai tu poți sci. NB. Astadi veni dela Blasiu dn. Cipariu si de aici apoi o se plece la Vien’a. Bucovin’a e oprita numai in Moldov'a. Articolulu ce’lu vei lucra din acestu estractu ar fi bine se’lu trimiti si lui Hurmuzachi. 1850. lanuariu. * Gav. Munteanu. Summariulu unui protocollu presidiale secretu alu gubernatorului br. Wohlgemuth. Stadthauptmannschaft Kroustadt. Versammlung der Romanen zur Wahl von Deputirten. — Andreas Deak Aⁿzeige iiber Romanen. — Eustachius Pap. — Einvernehmen in der Walachei. — lancu. — Maio- rescu. — Kornyia Anna. — Baritz, Zeitungs-Redacteur. Numele din acestu summariu se esplica asia: Andreiu Deacu, fostu militariu, omu destulu de .sim- plu, pe atunci docente in Sacele, era pusu câ se de- nuntie lucruri din Brasiovu. Eustathiu Popu, trans- latoru romanescu la magistratulu din Brasiovu, omu si mai simplu si unu epicureu, avea se denuntie lu- cruri romanesci din Romani’a. Ana Cornea, verisidra după mama a lui G. Baritiu, stă in prepusu, că ar intretienea comunicatiuni secrete intre veru-seu cu romanii de pe la Turd’a, Reginu etc. lancu, Maio-, rescu, Baritiu era intre cei supraveghiati, pana ce pe acestu din urma’lu si închiseră in Dec. 1851 pe optu!. dile la politia de stătu, sub unu pretestu de nimicu. Mai absurde si decătu acestea era denuntiatiu- nile coprinse in urmatoria relatiune presidiale venita dela Coronini lui Wohlgemuth, transmisa de cătra acesta la Vien’a, cadiuta acolo in man’a lui loanu Maiorescu, care apoi mi-o inaintă incdce. „Mai doresci a sci, cătu se studescu amicii si de o parte si de. alta a ne ajuta la gubernia? I^ca aici unu actu. — Dela Wohlgemuth veniseră mai nainte de 2 ori de aceste. Dar ce se mai făcu vorbe? Eca ti-lu copiezu din vorba in vorba. Se’lu arati si Po- pasului ᵥAn das Praesidium des k. k. loblichen Landes-Milităr- Commando in SiebenbUrgen. Temesvâr am 17. Aug. 1850. Das Ministerium des Innern hat unterm 8. v. M. den Wunsch der walachischen Regierung mir zur Kenntniss gebracht, die compromittirten Walacha- ner, so sich auf osterreichischem Gebiete und na- mentlich in dem Badeorte Mehadia befinden, einer Beobachtung zu unterziehen. Indem ich die Polizei- organe zur eindringlichsten Beaufsichtignng der aus- gewiesenen Walachen im Sinne des Ministeriums an- gewiesen habe, und bis in jungster Zeit keine Wahr- nehmungen, die den Schein einer besondern Thătig- keit folgern liessen, in Erfahrung bringen konnte, ist mir denn durch das ebenfalls aufgestellte Organ in Mehadia heute die Anzeige angelangt, wienach es demselben zur Kenntniss gelangt sei, dass sich von den compromittirten Walachen ein gewisser Maio- rescu der ăltere, Maiorescu der jiingere, Florianu, Urianos (Laurianu) der ăltere, Uriauos der jiiugere und Aronu inSiebenbUrgen, und zwar in Hermann- stadt aufhalten, deren Dornicii durch Aronu jeden- falls zu erfahren wăre. Diese sămmtlichen sollen es durch irgend einen Einfluss dahin gebracht haben, dass sie jetzt An- stellungen bekleiden, und vorzuglich mit der Cultur der romanischen Sprache sich befassen (comissiunea terminologica — publicata si in Carcalechi in Bucu- resci, a fachtu sânge reu in Bucuresci — hinc . . .) und in einem lebhaften Verkehr mit der Walachei stehen. Ich erlaube mir das lobi. Prăsidium hierauf auf- inerksam zu machen, und bin gemeint, dass es dem Herrn Minister des Innern, Dr. Bach (sic), dem ich unter einem berichte, wunschenswerth wăre, efwaige — 259 — nahere Daten Uber diese Individuen in ErfahrUng zu bringen. C o r o n i n i mp. FML. „Politi’a din mandatulu ministerialul cercetădia a- cum, ori a si cercetata prin Dobranu." > I. *M. Adeca si pe atunci se iacea denuntiatiuni nu numai minciundse, ci si absurde cu ridicat’a. Dara inemicii romaniloru avea mari temeiuri că se de- nuntie si se inferedie barbatesce pe romani, că-ci tocma pe atunci se lucră in Vien’a la proiecte de reorganisarea tierei, prin urmare si de intrarea ro- maniloru iu drepturi constituționali. Din nefericire, in acelasiu anu se si porniseră atătu lupte eclesia- stice intre classe de dmeni si popdra de aceeași confessiune, cumu romani si șerbi, magiari si slavaci, cătu si lupte confessiunali, cumu intre uniti si neu- niti, catholici si calvini. Urmatdriele schitie ale lui Maiorescu stracurate incdce in acelasiu anu, inse fbra datu, arunca ceva lumina preste acelea miserii. Eta-le. „Pe episcopttlu l’amu intrebatu denea-ori candu plăca. Nu scie, ilu tienu aci ametîtu ca pe toti. Cu barbatii de încredere se desbate acum legea comu- nala pentru Ardealu. Lucrurile pentru noi nu stau bine. Cum ti-am scrisu, cademu de o parte sub sasi, de alta sub magiari. La asta din urma sunt vino- vati nu Branu, care singuru intre cei patru a lip- situ, ci pdte Dunca, Mânu si Aldulea, carii in proiectulu de a ne baga numai cu magiarii intr’o dieta, nu vediura nici unu reti, ci se multiamira si in- tielesera cu Kemdnyi, pana le-am deschisu eu ochii. Branu n’a fostu acolo atunci. Apoi cum ti-am fostu scrisu, ne-am taiatu si in 2 parti. Barnutiu si L. si o parte a tinerimei tienu, ca d£ca nu castigamu totu ce am cerutu, mai bine se nu castigamu nimica. — Se fimu mai bine toti reu, decătu căti-va mai bine, altii mai reu. In desbaterile ce amu avutu pentru aceste, eu am aparatu cu focu, se scapamu cătu po- temu, ca cu ajutoriulu acestuia se scapamu apoi cu incetulu si restulu. Se inneca 10 frați: ddca nu potu scapa pe toti 10, se nu scape nici pe 8, 6, 5, 4? Asta e tem’a mea! Episcopii, deputatii ce mai sunt si barbatii de încredere au trecutu in partea mea. Dar desbinarea nu face nici unu reu: ca barbatii de încredere au datu parerea după mine, — eu am sti lisat’o; — dar se vede, că nu se uita nimeni la ea. In diet’a de Clusiu (Sachsenland va avea pe a sa) din 72 deputati, 36 fiir die Hbchstbesteuerten und die Stădte, intre carii noi nu vomu bagă nici unu deputata, 36 pentru Landgemeinden, unde ne sta compact’a massa a secuimei contra. Summa surnma- rum: aci subjugati magiarismului, rușinați reu . . . Se vede ca se temu de ur’a romaniloru asupra sasi- loru, si voru se o derive dr’ asupra magiariloru , ca se ne maucamu unii pe altii. — Planulu lui Heufler esitu din conferinti’a ministriloru si mai bine de o luna la Maiestate (Aici marginea scrisă rei e rupta si perduta, dara e vorba de scdle). Despre alegere de episcopu la Blasiu in loculu lui loanu Lemeni. Frate! Tu scii că noi amu datu o hartia la mi- nisteriala intregu in contr’a conchiamarei vicariului blasianu — la sinodu numai din preoți. Recursulu era facutu numai latinesce de Cipariu. Amu avutu noi cuvinte pentru care l’amu pusu se’lu faca elu. Acestu recursu se asternh subscrisu si de Cipariu. Pe urma ne determinaramu a face unu protesta in contr’a presumtiuniloru primatelui si in contr’a ro- mano-catol. si jusmetropoliticum. Cipariu a facutu si protestulu totu latinesce; dar’ candu ad fractionem panis, amu datu noi mai nainte de urme că totu cuprinsulu, nesciindu cumu se’si resbune de comitetu si partid’a natiunale, a facutu plângere in intielegere cu Erdelyi la Strigoniu, că . deputatiunea sub influinti’a episcopului Siagun’a ambla se strice unirea, si cerii ajutoriulu primatelui, că alu unui me- tropolitu alu romaniloru! De aici presumtiunea lui Scitovsky*). — Dupace gubernatoriulu a propusu pe comitetu spre remuneratiune, si s’a determinatu a li se dă, cine scie? pe semne Josika? ori altulu? din partid’a loru, a facutu pe ministeriu că se cerceteze in Blasiu la vicariu si capitulu, ce dmeni suntu cu- tare? Capitulu se apuca se ne faca pe toti — de si eu n’amu fostu in comitetu, revoluționari, turbură- tori etc. Eu nu dorescu acumu, decatu se se des- chidă pucintelu ori columnele Bucovinei, ori ale al- teia, si apoi te uita la mine. Noi amu trimisa sinodului copia de ambe hâr- tiile date la ministeriu in caus’a eclesiastica. I. M. Romanii st serbii. „Caus’a natiunei in sinodulu serbescu de aici nu au aparat’o nimini. Cătu pentru form’a administra- tiunii ori guberniului eclesiasticu, se uniră toti in form’a serbico-despotica. Episcopala Siaguna mi-a spus’o in fația, că elu s’a dechiaratu in sinodu ih contra constitutiunei sinodale dichndu, că e inven- tiune protestantica !**) Numai pop a Genadie au lu- crata că unu romanu adeveratu; dar elu in sinodu n’au avutu locu.***) Inse totu sjnodulu n’au avutu *) A se Vede ticalds’a enciclica a primatelui Scitovsky plina de neadeveruri, in care adica cutedia a dice, că ro- manii neuniti au aprinsu satele romaniloru «piti, era nu ma- giarii etc. Not. Red. **) In adeveru, episcopulu Andreiu fusese de acesta idea pana cătra anulu 1860; dara după aceea isi schimbase cu totulu părerile in urmarea unui studiu mai aprofundata alu institutiuniloru vechi. Not’a Red. ***) Genadie Popescu, archimandritu. • Not’a Red. — 260 — nici unu resultatu; li o spune ministrulu respec- tiva verde. In locu de a manutînă principiulu, că episcopii se se alăga de cleru si poporu, se uniră si episcopii romani cu serbii, se propună după datin’a serbica ei pe fiitorii episcopi. I. Maiorescu. Frate Baritiu! l£ca o scrisăre dela D. M. catra C. Alessandrina*). Este fdrte superatu, că nu’i scrie d-sior'a nimicu. Spune’i se’i scria. Abia dineaon plecă Laurianu cu comptulu seu la turnatoriulu de litere, că se’lu pro- vdce se faca si elu unu computu după cele ce vor- bise Laurianu cil elu**). Eri am facutu o hartia catra ministeriulu cultului, că langa comissariulu ministerialu, ce s’a si trimisu in Ardealu, se se trimită si unu romanu deadreptulu de aici, precumu s’a trimisu Schuller din partea sa- siloru (pentru scdle). Astadi amu cetit’o in adunantia si s’a primitu, mane o damu. Mai incepui astadi o hartia catra dn. Haynau, supremulu comandante alu Ungariei, pentru bieții deputati romani, ce au fostu la diet’a Ungariei, din Ungari’a. Eri amu fostu cu Dobranu la Escel. Sa si ne-au promisa că va avea consideratiune, dar’ de Murgu da din capu. De aceea făcu acumu hartia si vomu merge toti la Escel. Sa. Dar’ scii ce dicea de Murgu? Că a fostu revolutionariu in Romani’a! De altu-mentrea ei, deputatii, s’au adresata la noi, in specie la mine, că-ci me cunoscu, unii ’mi suntu con- scolari, d. e. Gozmanu. — Avemu lipsa de toti. De Murasianu mi-a parutu fdrte bine; spune’i ca’i gra- tulezu***). Asemenea se traidsca si lacobu a) pentru Romana — b) pentru poema relativa — c) pentru cererea libertatei de Gazeta — amu intielesu. Poem’a lui a placutu prea multu; Barnutiu o totu lauda. A propos! Barnutiu se afla in cur’a doctorului Nicau, la institntulu „Kaltleutgeben,“ nu departe de aici. Cautarea este după Prisnitz, cu adaosulu de unsori dela Nicau, Adeca ciarlatanulu acesta are o amestecătura de cur’a lui Prisnitz si de nisce secrete ale sale, cu care face esperimente. In dilele trecute a fostu Barnutiu aici, citatu pentru banii seminariului. A siediutu la mine '/₂ de di si o ndpte. Candu a venita era bine; peste ndpte dr’ reu. Totu trupulu e plina de bube; asia e cur’a. Cipariu inca a fostu citatu pentru banii dela ca- pitula*). Spune la dn. Vasici inchinatiuni. Me! Aronu scrie că ai fi avendu ceva cu episc. S. .. Asia e?**) La ai noștri acasa sărutare la toti dnii Brasio- veni complimente. Le voiu face raportu despre tdte. Me grabescu. • I. M. (Continuarea corespondentieloru lui loanu Maio- rescu din a. 1850, pre candu se sugrumase Gazet’a, si chiaru pre cătu nu era sugrumata, cele mai multe in- formatiuni coprinse in acestea scrisori nu sar fi po- tutu publica, dra căteva din ele nici-decumu nu tre- buea se se publice. Raportulu lui Axente. Originea statuteloru pentru Reuniunea femeiloru romane. Alta caletoria la Vien’a. Despre furtulu celoru 50 de st. lemne in Orasteia.***) Frate Baritiu! Sibiiu, 8/20 Ian. 1850. In diu’a in care ti am scrisu, joi ce a trecutu septeman’a, ochiulu meu era binisioru inflamatu. După scrisdrea cătra tine, m’ain apucata de raportulu lui Axentie si am lucrata pana la middia-di. N’am mai potutu. Am chiamatu unu doctoru .si m’am pusu din diua aceea in pata. 3 dile si 3 nopți am totu asudata in patu; alte 5 dile am siediutu mărginită in casa; prin urmare n’am potutu fi la mas’a episcopului data inteligentiei romane. De asta mi-a parutu prea multu reu. La raportulu lut Axentie am mai lucrata eu si bolnavu, am mai dictatu din patu si de pe scaunu, au mai tradusa Cipariu, Aaronu si Dunc’a. Nu e stilu uniforma; mi-a fostu peste putintia se aducu acdsta uniformitate, că-ci ar fi trebuitu se i’lu prescriu mai totu. Acumu e co- piata ; dar’ Axentiu a plecata asdra rapede, fara a’lu subscrie! Statutele Reuniunei, totu din caus’a aceea auwintardiatu; dar’ mi-amu esplicatu ideile, ce le cundsceti din Brasiovu, lui Aaronu, si elu mi le-a formulata, precumu vedi, la care amu mai cioplita ceva. Dar’ eu disesemu se le impartia in capitule, ori articuli, specificandu lucrurile; inse nu face nimicu; lucrul u s’a pusu. Mai adaogati si voi. — Publicati statutele. — Ce- reți voia dela gubernatorulu, alaturandu statutele. Puneți pe soci’a mea cu 10 fl. M., si i veți primi dela Costache, voiu ordina eu. *) Adeca dela părintele seu generalulu George Magieru, care pe atunci petrecea âresicumu internatu la Vien’a, era famili’a sa remasese la Brasiovu, in grij’a lui G. Baritiu, in- preuna cu familiile Eliadu, Telu, maioru Voinescu II. Ale- xandrin’a, mărit. Haralampie, genial’a dama, repaus, in an. 1877. Red. **) Se lucră pentru infiintiarea unei tipografii roma- nesci. Red. ***) De Andreiu, că-ci se făcuse translatoru. Red. * ) Adeca după devastatiunile unguresci. Not’a Red. * *) Tocma din contra, pe atunci me mai aveam de nu se p6te mai bine; mai tardiu Îngrijiseră altii, pentru câ se urmedie cele cunoscute. De altume'ntrea nici gubernulu nu Erea potea suferi, câ literatii si mai alesu publiciștii se fia ine vediuti de catra arcbierei. Chiaru si astadi domina totu acelea maxime de stătu. Red. * *’) Vedi Gazet’a din Ian. 1850. — 261 Mâine eră se plecamu; dar’ Axentie ni-o facă. Daca nu va veni mâine, plecamu cu alta carutia poi- mane la Blasiu, se luamu pe Cipaiiu; de acolo la Clusiu. - Cu gubernatorulu amu vorbitu o dra intrdga, i-amu spusu pentru ce me ducu; amu vorbitu tare despre germanismu, si-a facutu multe însemnări pe hartia dnpă vorbele mele. Murasianu s’a spariatu de Bote pentru dregătorii cu lemnele. Eu n’amu cetitu; dar L .... capitanulu mi-a spusu asdra, ch tu nu’i vei remand datoriu; ch-ci ce dice Bote, inca nu e dovada ch. n’ar’ fi ne- adeverata correspondenti’a sa. Nu te teme. Provdca’ti corespondentele se dsa afara*). I. M. (Va urma). k Sculele din Brasiovu 187%. XIII. Program’a gimnasiului mare publicu ro- manu de rel. ortod. resaritdna si a celoru-alalte scdle secundarie si primărie împreunate cu acest’a pre a. scol. 187% publicata de dr. I. Gr. Mesiota dir. si profesoru. La inceputu are: Cuventulu rostitu la pa- rastasulu tienutu in biseric’a St. Nicolau din Brasiovu in 24 luniu s. v. 1873 pentru repausatulu arch. si metr. Andreiu b. de Siagun’a, apoi: discursulu tie- nutu in 23. Sept. s. v. 1873 la serbatdrea S. Sofie, patronei gimnasiului despre crescerea naționale, ambe aceste de d. directoru Mesiot’a. Apoi urmdza soirile scolarie, din cari estragemu urmatdriele; Comun’a romana dela biseric’a S. Nicolau din Schiai a infiintiatu si intretiene urmatdriele scdle: Gimnasiu completu de 8 clase, Sedl’a reale inferiora de 3 clase, Sedl’a comerciale secundaria de 3 clase, Sedl’a primăria de băieți cu 4 clase ordinarie si 2 clase paralele, si Sedl’a primăria de fete cu 5 clase. Pre langa aceste: sedl’a de repetitinne pentru copii si. copile de 13—15 ani, si scbTâ pentru*in- vetiaceii meseriași. y Sedl’a reale inferiora s’a infiintiatu la 1869 si a functionatu că institutu separatu de gimnasiu pana la inceputulu a. 187%. Atunci incepă a se contopi cu gimnasiulu inferioru, mai dreptu: gimnasiulu in- ferioru incepii a se preface in gimnasiu reale infe- rioru cu 4 clase, in care tenerii se se pregatesca atatu pentru gimnasiulu superioru, catu si pentru sedl’a comerciale superiora, sedl’a reale sup. — sdu spre a intră de-adreptulu in vidti’a practica. Com- binarea acdst’a a gimnasiului inferioru cu real’a mai in anii trecuti eră materia de certa intre barbatii de scdla. Pentru-ch pre candu de un’a parte toti recu- *) Corespondentele fusese Gavr. Munteanu, dara furtulu s’a documentata perfectu prin testimonie luate dela deroga- torii comuneloru, de unde s’au liferatu lemnele. Not. Red. noscean ch obiectele reale pentru'gimnasiulu inte- riore si sedl’a reale suntu aceleași, sdu aprdpe ace- leași, pre atunci de alta parte de locu nu se poteau intielege asupr’a limbei latine. Unii afirmau, ch rea- listulu nu are nici o lipsa de studiulu acestei; dr’ altii aperau din respoteri, ch studiulu limbei latine este midiulocu principale pentru cultur a formale, si că atare, propunerea ei este de lipsa si in scdla reale. Parerea acdst’a din urma a invinsu, in catu adi Ger- mani’a, Austri’a si alte tieri au multe scdle reali, unde limb’a latina se propune că studiu oblegatu. Brasiovenii inca împreuna fdrte intieleptiesce real’a cu gimnasiulu inferioru si cu acdst’a economisdza multu in locale si persoualu invetiatorescu. Planulu gimnasiului superioru este mai completu decatu la alte gimnasie din patria. Aici se propune in cele doue clase supreme si studiulu geometriei descriptive, si prin acest’a se inlesnesce maturisantiloru trecerea la politechnica. Personalulu invetiatoriloru la gimnasiu, sedl’a reale si comerciale preste totu costa din 24, dra la scdlele primărie pentru copii si copile functionddia 9 invetiatori. Școlarii din cl. IV—VIII ale gimnasiului îm- preuna cu cei din clasele comerciali au societate de lectura sub conducerea dlui dr. I. Lapedatu, carea tiene siedintie regulate odata pre septemana, dra in lanuariu si Maiu cate un’a siedintia publica. Bi- bliotec’a societății se compune din 215 tomuri, cas’a ei dispune de 353 fl. Stipendiati au fostu: 2 din fundatiunea Mogaiana cu 50 --- 1 n Colosiana „ 60 - 2 n Ramontiana „ 63 --- 1 J5 Franciscu-Josef. „ 60 --- 2 dela asociatiunea transilvana ,, 70 --- 2 15 ministeriulu de culte reg. ung. „ 60 --- Sedl’a de repetitiune s’a tienutu cu copii si co- pilele dela 13—15 din parochi’a St. Nicolau, in tdte Dominecile si serbatorile dela ³/₁₀—²%, in care di s’au inchiaiatu cu esamene publice. Copii s’au in- struita in 2 despartiemente, copilele asemene. Sedl’a pentru invetiaceii de meseria s'a inceputu in Sept, s’a tienutu tdte Dominecile, serbatorile si Miercuri sdr’a dela 7 % — 9 dre, si in 29 Maiu s’au terminatu cu esamene publice. Invetiaceii au primita instrucțiune gratuita in religiune, romana, germana, aritmetica si desemna. Școlari au fostu: a) in gimnasiu CLAS’A i ii ih IV v VI Vii Vili | Sum’a imatriculati 51 32 25 21 16 7 8 11 171 deșertați 5 --- 1 1 --- 2 1 --- 10 remasi 46 32 24 20 16 5 7 11 161 Cei remasi au fostu a) după religiune: greco-orientali 40 31 24 21 15 6 7 10 154 greco-catolici 7 1 1 1 1 1 --- 12 de 1. mosaica 4 --- --- 1 5 4 3 — 262 — Aceștia după naționalitate toti aii fosta romani, ăra după tiăra 155 dintr’ensii au fostu din patria, ăra 16 din Romani’a. Tabele de progresa nu ne presentăza program’a. b) In scăl’a comerciale. Clas’a I 5, cl. II 9, cl. III 3 sum’a 17 — din- tr’acestia 5 din Romani’a. c) In scăl’a reale. Clas’a I 37, cl. II 22, cl. III 12 sum’a 71 — dintre cari 63 gr. orient., 1 gr. cat., 7 de legea mo- saica — 59 din patria, dra 12 din Romani’a. d) In scăl’a primăria. Clasele pentru băieți: cl. I â. 37, cl. I b. 36 — cl. II a. 47, cl. II b. 48 — cl. III a. 58, cl. III b. 52 — cl. IV 84 sum’a 362. Clasele pentru fetitie: I 67, II 58, III 31, IV 14, V 7 sum’a 177. e) In scăl’a de repetitiune. In desp. I de copii 12, intr’alu II 28 — in desp. I de copile 25, intr’alu II 14, sum’a 79. In scol’a de invetiacei. In desp. I 37, intr’alu II 13, sum’a 50. Deci in tăte institutele bisericei dela St. Nicolae au fostu 927 școlari. Daca numerulu acest’a se compara cu numerulu scolariloru din anulu precedente in suma de 976, resulta unu scadiementa de 49 școlari, carele cade cu deosebire in computulu scălei de repetitiune. Mediele de invetiamentu s’au sporita cu 24 de cârti . . . donate, si cu unu laboratoriu cbemicu com- pleta, intogmitu pre spesele scăleloru asia, precumu ilu prescrie ministerialii pentru scălele reali superiere. Donatiuni facnte scăleloru in anii din urma. Mihaiu Milea a lasatu in 1873 fondului de pen- siune alu profesoriloru 300 fl. v. a. Nae Dimitriu a donatu scăleloru 208,65. lordache Davidu a lasatu 1874 sum’a de 2000 fl. Georgiu Cristureann, capitanu pens. din armat’a României, mortu in 2 Dec. 1874, a lasatu 2 case ale sale din Bucuresci bisericei 8. Nicolau din Schiai, că din venitulu loru se se infiintiedie unu internata pentru școlarii buni si seraci dela scălele aceste. Dr. Nic. Ganescu din Romani’a, rep. la Brasiovu in ²⁴/₃ 1875 a lasatu aceleiași biserici 1000 galb. spre scopuri scolarie. Const. Alesiu a tastată scăleloru la 1875 160 fl. Nic. Pădure a lasatu la 1876 pentru fondulu gimnasiului 100 galb. Ecaterin’a B. Popu, rep. in a. c. a lasatu scă- leloru 700 fl. Din cronic’a scăleloru insemnamu, că anulu 187% la gimnasiu s’a inceputu in 1 Sept. st. v. In 19 Sept, s’a tienutu parastasu pentru binefăcătorii repausati, apoi s’a tienutu serbatări’a S. Sofie, cu care ocasiune dn. prof. I. Popea rosti o cuventare festiva despre idealulu scolariului romanu. Sem, I s’a inchiaiatu in 28 Ian., dr’ alu II s’a inceputu in 4 Febr., candu s’a introdusa regulamen- tulu celu nou alu ministeriului r. ung. de culte si de instr. publica pentru scălele secundarie. Ferie au fostu: dela ²²/₁₂ —% dela ²⁹/, — % si pre st. Pasci dela ²³/₃ — ³/₄. Esamenele publice in clasele gimnasiali, reali si corn., s’au tienutu conformu regulamentului celui nou intre 20—25 luniu v,, ăr’ in clasele primărie in 23—27 luniu. Esamenulu de maturitate in 27 luniu cu 11 abi- turienti, din cari 3 s’au dechiaratu deplinu maturi, 7 maturi, ăr’ 1 s’a reieptatu pre ’/₂ de anu. In 29 luniu s’a serbatu Te Deum, după care s’au cetitu clasificatiunile si s’au impartitu premiele. Pentru didactru. La prim’a imatriculare in gim- nasiu, scăl’a comerciale ori reale, se platescu 2 fl. că tacsa de primire. Afara de aceea cei din gimna- siu ini. si scăl’a reale platescu pre anu 4 fl., ăra cei din gimn. sup, si scăl’a comerciale cate 8 fl. pre anu. — De didactru suntu scutiti școlarii pro- vediuti cu atestata de paupertate, dăca in anulu scol, ultimu au avutu calcula generala: fărte bine. Si numai dintr’aceste notitie fugitive se păte convinge ori cine, ch in Brasiovu, unde inainte cu 30 de ani abia se află ceva scăla priinaria romana, astadi suntu scdle fărte înaintate si bine ingrigite, din cari unele lucra singure intre romanii din lain- trulu Carpatiloru spre împlinirea unoru lipse fărte imperiăse*). Progresulu acest’a pre catu de rapede pre atatu de solida, este a se multiami devotamen- tului catoru-va romani zeloși, cari prin activitatea loru neobosita in sinulu acelei comune bisericesci si afara de ea, au produsa intemeiarea si asecurarea acestora scăle si prin acăst’a si-au castigatu unu locu frumosu in iston’a culturei năstre naționali. (După Făi’a Scol, din Blasiu.) Cantecu de legănare. Nani, nani, baietiasiu, Taci cu mam’a flacaiasiu, Nu mai plânge romanasiu! (Repet.) Că p’aici e plansulu micu, N’ai pasare de nimicu, Taci pan’ te oiu vedea voinica. (Repet.) Dar dincolo de hotare, Unde jalea capetu n’are, Frații tei gogescu in hiare. (Repet.) Si n’au limba de tîpatu, Că gur’a li s’a ’nclestatu Greu e jugulu de purtatul (Repet.) *) S’au cerutu inse 15 ani, câ, acea scăla primăria se prepare spiritele pentru scole mai mari, si doue processe fărte grele, pentru-că betranii se ajunga la resultatele pe care le vedemu. Red. Trans. — 263 — Candu o hi mama se moru, Se duci veste toturoru, C’am avutu si eu d’unu doru. (Repet ) Doru: fratia ’ntre romani, Traiulu, vara, ca la stani, Si-ura vechia de stapani. (Repet.) Hani, nani, baietiasiu, Taci cu mam’a, flacaiasiu, Fa-te mare, romanasiu! (Repet.) Bucuresci 1877 Martie 16. Gr. M. Jipescu. f Doue mouumente puse la doi membrii si patroni ai asociatiunei transilvane. (Vedi mai departe Gazet’a si Telegrafulu in cati-va Nri din Oc- tobre st. v.) Noi cei subsemnati venimu a ne implini sacr’a dato- rintia că amici si că romani, Cu anim’a sfasiata de dorere, anuntiandu natiunei romane, cumu-că prea amatulu si multu stimatulu nostru connationalistu Dr. Alessandru Papiu llariauu, membru alu societății academice romane, fostu professore, ministru si ptocuroru generala in Romani’a, barbatu de în- alta eruditiune si de celu mai emininte zelu nationalu, după un’a scurta crisa dc cinci dile, Marti in 11/23 Octobre a. c., pe la dr’a dela amădiadi, prin paralisi’a creriloru a repausatu in Domnule, in stabilimentulu provinciala de aici pentru alienati, in etate de 48 de ani. Trist’a solenitate funebrale va| avea locu la 15/27 Oc- tobre după mădiadi la 2 ore, pornindu conductulu dela a- mintitulu stabilimente spre grad in’a dela biseric’a romana gr. cat. din suburbiulu de josu, unde i se voru depune osa- mentele pentru eternu repausu. Veniti frațiloru se’i damu onorea cea de pe urma! Sibiiu la 13/25 Octobre 1877. N. Popea, P. Dunc’a, I. Hanni’a, Vis. Romanu, Iac.; Bologa, Dr. II. Puscariu, V. Babesiu, I. Popescu, I. V. Rusu, E. Macelariu, Z. Boiu, Part. Cosm’a. t Petru Badila, protopresbiteru, asesoru consistoriala si parochu gr. or. alu bisericei din suburbiulu Sibianu P6rt’a Turnului, cu chramulu „st. evangelistu Luca“ si-a datu su- fletulu in manile cerescului Părinte astadi la 2 ore diminăti’a după o scurta suferintia, in alu 48-lea anu alu serviciului prestatu cu credintia bisericei si natiunei sale sXin alu 81-lea anu alu vietiei plina de iubire părintesc» si de binefaceri crestineci. Remasitiele pamentesci se voru depune spre eternulu repausu Sambata in 22 Oct. (3 Nov.) 1877 la 3 6re d. a. in cimiteriulu gr. or. alu suburbiului numitu. Subscrisii cu inima infranta si sdrobita de durere aducu acesta la cunoscinti’a toturoru celoralalti consângeni, a ămi- ciloru si cunoscutiloru loru. Sibiiu in 20 Oct. (1 Nov.) 1877. Mari’a Badila ca socia, Mari’a Hanni’a nasc Badila si loanu Badila ca fii, loanu Hanni’a si Iac. Bolog’a ca gineri, loann’a Badila nasc. Moldovanu ca nora, Valeriu Bolog’a, Ann’a Mog’a nasc. Bolog’a, Mari’a Bolog’a si dr. loanu Mog’a ca nepoti, Alecsandrin’a si Eugeni’a Mog’a ca stranepote. BIBLIOGRAFIA. — Comentariele luiCaiuIuliuCesare, de belulu civile, urmate de comentariele lui A. Hirtiu- de belele Alexandrina si Africanu, precumu si co, mentariele de belulu ispanicu ale unui autorii ano- nima. Traduse de D. Caianu, professore. Tipărite si premiate diu fondulu Cuza, de Societatea acade- mica romana. Bucuresci 1877. Pretiulu 3 lei n. — Marcu Tulliu Cicerone. Filippicele sdu discursurile contra lui M. Antonia. Traduse de Dim. A. Laurianu. Tipărită si premiata de Societatea acad, rom. din fond. Cuza. Bucuresci 1877. Pretiulu 3 lei n. — Trei programe scolastice ne mai stau de inainte, dela Beiusiu, Nasaudu si dela iustitutulu Urechia in Bucuresci. Spatiulu nu ne permite a le anuntia mai pe largii. Se afla de vendiare la librăriile Frank & Dress- nandt in Brasiovu, lulius Spreer in Sibiiu, W. Krafft in Blasiu, loanu Stein iu Clusiu si pe la altele: — Albin’a Garpatiloru. Apare 1 cdla si diumetate pe septemana. Abonamentulu pentru Austro- Ungari’a pe anu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. 40 cr., pe 3 , luni 2 fl. 40 cr.; pentru Romani’a pe anu 20 lei, pe 6 luni 11 lei, pe 3 luni 6 lei. Unu nnmern 20 cr. sdu 45 bani. Unu volumu â 6 cdle 70 cr. sdu lei 1.70. La 10 esempl. 1 rabatu. Abonamentele se facil la edit. Vis. Romanu in Sibiiu, la colectanti, la ofi- ciile poștali si la tdte librăriile. Noi din parte ne ’i dorimu successulu celu mai bunu, câ se’si afle publice de ajunsu si alesu, care scie apretia publicatiuni precumu este si aedsta. Um die Erde. Reisebilder von der Erdumse- gelung mit Sr. M. Corvette „Erzherzog Friedrich" in den Jahren 1874, 1875, 1876, von Josef Lehnert, k. k. Linienschiffs-Lieutenant. Mit 160 Original-Illu- strationen. Wien, 1877. Alfred Holder, k. k. Hof- und Universităts-Buclihăndler, I. Rothenthurmstrasse 15. Nici odata nu amu fi in stare de a recomanda acelei parti a publicului nostru, care cundsce limb’a germana, lectura mai folositdria si totu-odata mai plăcută dechtu sunt Descriptiunile de caletorii depăr- tate, făcute de dmeni luminati si inaltiati preste tdte prejudetiele. Aici avemu Caletori’a impregiu- rulu pamentului, descrisa de unu oficiru marinariu din propri’a esperientia. Dechtu o suta romane de nimicu, multu mai buna si mai folositdria este una carte ca aedsta. — L y r a. Organ fiir Theater, Kunst, Musik und Literatur. Herausgeber F. J. C. Krause, Wien, VIII Wickenburggasse Nr. 24. Amatorii de musica voru sci apretia întreprin- derea aedsta, care aduce in fia care Nr. câte 3 — 4 compositiuni originali. Pretiulu pe 1 anu e 8 fl., pe '/₂ anu 4 fl., pe '/₄ de anu 2 fl. v. a. Conditiunile ulteriore se voru comunica cu alta ocasiune, mai a- lesu după ce vomu afla, câ intra si piese romanesci. Difteri’a (Diphtheritis) si vindecarea ei natu- rala, de dr. P. Vasiciu. Timisidr’a, 1877. Preț. 6 cr. — 264 — B A T I O CI X I U despre perceptele si erogatele fondului a infiintiandei academia romana de drepturi pre 187%. "8 iss’a de 1 o Auru astrare 1 iBanc’a gen. Sum’a a O („Transil. si Obligațiuni o intrate Banco-Note Argintu 1 [ Albin’a." de stătu fl. cr. fl. cr. buc. [fl. cr. fl. |cr fl. cr. fl. cr. fl. | cr. 1 La adunarea generale din anulu trecutu au. remasu in 1 restu........ --- 7a --- - --- --- 1317 184 1400- 11282 --- 13999,84 7, Pre anulu curente 187% au intratu: 2 Colecte si oferte . . . 6c --- --- - ------ ---. ------ --- --- --- ■- ■ _ _ 65 --- 3 Venitulu curatu alu unui baiu tienutu in Bicsadu de tinerimea teologica a diecesei Gherlane 20 60 i--- ---- --- --- --- ------ --- __ --- 20 60 4 5% interese după obligațiuni urb. transilvane 434 53 --- --- --- _ --- ■ ■ --- ■' 11 ------• - --- 43453 5 5% „ „ „ de stătu unificate in BN. si argintu . . . . . . --- 20 46 --- --- --- --- ---- --- .--- 1»■--- 46 20 6 6% interese după actii de ale bancei gen. de asecu- rațiune reciproca „Transilvani’a'1 . . 34 20 --- --- --- _ --- --- --- --- -. --- --- 3420 7 9% interese după actii de ale institutului de creditu „Albin’a" ........ 18 --- --- --- --- . ------ --- --- --- _ --- 18 - 8 Pentru argintulu schimbatu in BN. 49 24 9 Din cass’a de păstrare Albin’a s’au ridicatu interese, si totu de odata s’au si capitalisatu 46 11 --- 10 S’au elocatu de nou sumele disponibile in cass’a de păstrare la institutulu „Albin’a" .... --- --- --- --- ------ --- --- 667 88 --- ---- .--- -- 667 88 E s i t e 11 Argintulu schimbatu de sub Nr. cur. 8 ---. --- - --- ------ --- --- --- --- _ --- »■ ■ ■ --- 12 Banii elocati in cassa de păstrare --- --- --- ---■ --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- Sum’a intrateloru si a esiteloru 667 88 Va 46 ------ 1985 72| 1400 - 11282 15381607a Detragundu erogatele . . 667 88 Va 46 - --- --- --- --- --- --- --- --- 71388 Romane la adunarea gen. XVI. in restu --- 7a --- --- --- --- --- 1985 72 1400 - 11282 - 14667 727a Specificați nuca acestui restu a) In bani gata ....... --- Va --- --- ----- --- --- --- --- V2 b) „ cass’a de păstrare la institutulu „Albin’a" --- --- --- ---- --- --- --- 1985 72 1 --- w ------ 1985 72 c) „ 2 actii de ale institutului „Albin’a"; După aici ala,ura- --- --- --- --- ..... ---- --- --- 200 --- --- d) „ 12 „ „ „ bancei gen. de ase- ,ulu confsP curatiune recip. „Transilvani a“Kisiunci adunarei --- --- --- --- --- --- 1200 --- ■J 1400 - e) „ 19 obligațiuni de stătu unificate / gen. a XII. din an. --- ---- --- --- -- -- - --- --- ---_ --- 1900- --- --- ’) „ 42 „ urb. transilvane 11872 Nr. 26 a pro- --- --- --- --- ------ --- --- --- --- 9345 - g) „ 4 sortituli partiari de loteria Itocolului resp. si --- --- --- ---- --- --- --- ,--- 37 - 11282 - ’ acontratu prin co- mitelu. Sum’a restului de asupra --- Va --- - _ - 1985 ?2 1400 --- 11282 --- 14667 72 '/a B i 1 a n t i u. in anulu trecutu au fostu remasu in restu --- --- - - --- --- --- ------ --- «- 1 --- 13999 84'/a După detragerea acelui a din restulu presentu au crescutu fondulu in acestu anu cu . . . 1 ---■ --- --- ---1 - --- - --- --- --- --- --- 667 88 Dr. A. Brote, | 1 | । 1 controloru. Consl. Slezariu, capit. in pens si cassariu alu asoc. Subscris’a comisiune esmisa din partea presidiului Nr. 197/pres. din 24 luliu 1877 conformu decisiunei adunarei gen. din anulu 1872 Nr. XXVI, alu protocolului respectivu, pre bas’a jurnalului si a acestui conspectu acludatu au scon- tratu cass'a fondului academiei, si relativii la charthiile de pretiu susu însemnate, combinandu acestu conspectu cu celu din anulu trecutu cu privire la serii, numeri, couponi si valora, luandu in revisiune si celea de nou intrate in anulu acest’a, precumu si restulu in bani gata, le au aflatu pre tdte intru totu consunatdrie, in ordine si presente. Sibiiu 30 luliu 1877. P. Diinc’a. 1. Hanni a. V. Romanu. Adunarea generala a asociatiunei transilvane tienuta in Blasiu la 5—7 Augustu a. c. sub Nr. prot. XIII, aprobandu acestu ratiociniu, se dâ prin acest’a absolutoriu respectivului ratiocinante. Sibiiu la 15 Septembre 1877. . Bolog’a. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kamner.