---------- 'târ A-,'J Acesta fâia ese , cate 3 cele pe ‘luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenii cu porto J v, poștei. c/ TfUNSILVAHI’J. F(5i’a Asociatiunii transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. >g-^T----------- Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia Ia Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. ■ Nr. 20. Brasiovu 15. Octombre 1877. Anulu X. Sumar iu: Idei fugitive despre industri’a de casa si industri’a mica. (Fine.) — Noțiuni relative la economi’a sociale si la istori’a civilisatiunei in Transilvani’a. — Discussiune istorica interessanta din societ. academica. — Procesu verbale. — Bibliografia. Idei fugitive despre industri’a de casa si industri’a mica (Fine.) Femeile ndstre inca totu mai au si preste drna multu de lucru; ele hecela, peptina, torcu, urdiescu si tiesu la pensa ori la panura, după aceea se punu pe inalbite si cusute; portulu loru naționale cu mul- țimea de colori si figuri antice , adesea classice si escellente, cere diligentia multu mai mare câ dela femeile magiare si sasesci. Cătu tiene „Tidr’a Oltului, “ „Tidr’a Bârsei,“ cu regiunea deintre Oltu si Ternav’a mare, femeile ndstre tiesu atăta pensa si panura, in cătu comerciantii dela Brasiovu mai cumpără dela ele pe fia-care anu in valdre păna la 100-—150 mii da florini si o transporta păna preste Dunăre. In straie (tidle) de lana si de amestecătura, in covdra ordinarie si mai bune, in tidle de cai, in zablaie si desagi etc. se invertu numai in Brasiovu preste '|₂ de milionu. Dara de es. industri’a straialoru de căti- va ani incdce este combătută tare de industri’a plaponeloru. Ce ar costa inse pe femeile ndstre, câ se invetie a face plapone, câ se nu le mai pdta aduce nimeni de pe la Vien’a? Nimicii nu le costa; ele sunt deștepte dela natura si ambitidse destulu, pentru câ se’si mesure poterile cu ale nemtidiceloru si slovaceloru. Ddca porturile se schimba, isi voru schimba si ele speci’a de industria si modulu de a lucra, dra de industri’a domestica nu se voru lașa. Scopulu nostru supremu in acdsta cestiune de vidtia trebue se fia, câ pre cătu numai sufere con- ditiunile climatice si dresi-care legi ale esteticei, poporulu nostru se’si conserve portulu propriu, pe care’lu pdte si lu scie face in familia, câ se nu dea bani pe elu; totu odata, câ din materiile crude pe care i le produce natur’a, se prefaca pre cătu se pdte mai multe in manufacturi, spre a le da valdre ddca s’ar potea, indiecita si insutita. Dvdstra ati ve- diutu acea catrintia, a cărei frumsetia te prinde de ochi. Ea câ lana simpla tragea abia 1 puntu; s’a vendutu inse cu 4 fl. Dara acelea stergarie (in Ro- mani’a le dicu marama) de borangicu (metasa alba, cruda), acea invelitdria de capu, care sta asia de bene femeiloru dela Sacele si dein Schiaii Brasiovu- lui, câ la nesce Ddmne dein vechime, cătu costa unulu de acelea? Căte 10 pana la 18 florini. Unu covoru de mdsa, care tragea 6 punți, s’a vendutu cu 30 fl. Fabricele sciu face deintr’unu kilo de inu, dentele de 100 fl. si dein 150 kilo de trentie, albe charthia fina de cigaretta in valdre de 80 fl. Noi inse nu pretindemu minuni de acestea dela in- 'dustri’a domestica; ceretnu numai, câ șe dedamu pe poporu, câ se’si dica in tdte dilele indata după Ța-, talu nostru: Siese drle se lucram u, apoi se adaoge invetiatur’a angliloru: Timpulu este banu. Noi cu industri’a ndstra de casa ar trebui se fimu cu atătu mai mândrii, că ddca aceea esiste talis qualis, meritulu unicu si eschisivu este alu poporu- lui. Nimeni pe lume si nici-unu gubernu nu si-a datu vreodată cea mai mica ostendla de a invetia pe po- porulu romanescu la vreo arte, la vreo professiune; tocma dein contra, au esistatu pana mai deunadi legi severe, chiaru barbare, privilegiuri .egoistice, neumane, care opria strinsu pe romanu dela invetiarea ori- cărei professiuni. Deci ddca poporulu romanescu isi cultivă si conservă industri’a sa domestica antica, acdsta se intemplă in mani’a legiloru si cu înfrun- tarea barbariei. Pana in anii absolutismului se con- fiscă pens’a si panur’a femeiloru șatene, care se în- cumetă se aduca spre vendiare pe la cetatile sasesci, si numai la tergu de tidra potea se vendia intr’o singura di. Se mai pdte mira cineva, că acea indu- stria domestica a retnasu totu cea primitiva, candu amu avea mai virtosu se ne miramu, că ea mai esiste, si ca pe femei’a romana o ai vediutu in tre- cutu, precumu o vedi pana in dio’a de astadi, mer- ghndu la luerulu câmpului cu furc’a de torsu in.brîu. Asociatiunea ndstra transilvana pentru literatur’a si cultur’a poporului si-a luatu intre altele si acea problema spre deslegare, că se impinga pe una parte a tenerimei la invetiarea professiuniloru merunte, Ia inbraciosiarea aceloru ramuri de industria, pe care noue ne vine se o numjmu in acdsta tidra, industria sasdsca, din causa mai virtosu, că aprdpe numai sasii au avutu privilegiu pe ea. Manufacturele sa- sesci avusera cautare strălucită in cursu de secuii, pre cătu timpu privilegiulu esclusivu era aparatu cu sabi’a, dra sisthem’a prohibitiva a statului sdu nu suferea se intre de airea manufacturi, sdu că le in- 38 — 230 — cârcă cu vămi enorme, in catu la rari dmeni le dă man’a că se le aduca dein străinătate. Era inse si portulu diverseloru classe de poporu regulatu totu prin legi si regulamente municipali, prin urmare nu era permisa se se pdrte care cumu voiă că in dilele ndstre, si s’au vediutu cașuri, de es. in Brasiovu, pe la inceputulu acestui seculu, candu unu comerciante sasu adusese femeiei sale una parechia de pantofi dela Vien’a, in care ea mersese la baserica in di o’a de pas ci; dara prefectulu cetatiei (Biirgermeister, Oberrichter) a confiscata acei pantofi indata după esirea dein baserica. Stible cu lustru (vachsuite) inca era opritu o porta sub pedepsa de a descultia pe calcatoriulu de privilegiu prin manile hoheriului, că se fia rusîne dmeniloru „a incaltia ciobdte frantio- sesci." Acea rigdre observata pe la cetati si oppide cu respectu la portulu diverseloru classi de locuitori se esplica, precumu atinseiu mai in susu, din statu- tele si regulamentele municipali si ale corporatiuni- loru. In cătu pentru locuitorii comuneloru rurali, adeca pentru poporala agricultoru, portulu era regu- lata prin edictulu 47 din an. 1650 (Aprobat. C. P. art. V.*). Observandu bine vomu afla, că acea lege isi esercită influenti’a sa pana in dilele ndstre asupra industriei transilvane; că-ci a interdice locuitoriloru că se nu cutedie a porta vestmente de panura colo- rata, nici căciulă căptușită de 1 florina (dupla ds forin- tos siiveget), nici camasia de pensa subțire (gyolcs inget), nu semnifica mai puginu decătu a smanci din man’a femeiloru tdte acelea plante si scdrtie de ar- bori, cu care sciu ele colora torturi, a condamna pe poporu, că inseilandu căte una piele cruda de mielu se o numdsca căciulă si se o traga pe urechi, in fine a constringe pe agricultori că se se lase de cul- tivarea inului, pentru ca femeile se nu pdta tiese pensa fina. Totu ce s’au facutu in decursulu seco- liloru pe acestu terrenu preste voia acelei legi, dă testimoniu pentru poterea de vidtia a poporului si elasticitatea spiritului seu. Pe langa reminiscentie de acestea, eu unulu nu me miru, că de una parte industri’a sasdsca in Tran- silvania remase in cdd’a toturoru, dra de alt’a, că fruntașii poporului secuiescu de cătiva ani incdce lu- cra in secu voindu a introduce si popularisa indu- stri’a domestica. Pana se cugete ardelenii la reforme, popdrale civilisate ale Europei esira inaintea ndstra cu unu seculu si mai bine. Ele inse nu ne lasara nici pe noi in pace, ci spargbndu că prin farmecu prin ruginitele ndstre institutiuni, ne desbracara suc- cessive de portulu albu si ne inbracara in colori va- riate, ne descultiara de opinci si ne detera stible; sfar- mara mulțime de resbdie primitive si ne înveliră cor- pulu in bumbacarii subțirele, aprdpe transparente. Corporatiunile sasesci se spulberară, legile respective remasera in desvetudine. * Paraszt ember es berea szolga, poszto ruhât, nadrâ- got, csizmât, dupla es forintos siiveget, gyolcs inget viselni semmikepen ne mdrdszeljen. Aici stamu astadi, dra conditiunile in care ne aflamu pe terenulu industriei sunt destula de triste. Cu acestea voiu se dicu, că ddca pe una parte a tenerimei ndstre o indireptamu spre inbraciosiarea industriei mici, precumu si trebue se facemu cu ori- ce pretiu, se o invetiamu totu-odata, că cu atăta cătu va invetia in patri’a ndstra, nu pdte se ajunga la nu sciu ce perfecțiune, nici se combata concu- renti’a, ci că are se aspire neincetatu la perfecțiune ulteridra. In cătu pentru industri’a domestica, rogu pe toti dd. membrii acestei asociatiuni, că prin auctori- tatea si esemplulu propriu alu nostru si ala familii- loru ndstre se o incuragiamu si recomandamu in totu timpulu si pretutindeni la poporu. Se comba- temu obiectiunea, că cutare manufacturi se cumpera cu pretiu multu mai micu din boite, decatu ar costa facerea loru in casa; că-ci dilele si drele perdute fbra picu de ocupatiune pentru milidne de bragia costa neasemenatu mai multu pe națiune, mai alesu ddca vomu arunca in cumpănă si cunoscutulu ade- veru: Ocium pulvinar diaboli. Tocma pentru acd- sta, se spunemu totu-odata poporului, că se nu’si lapede nici portulu cu minte usidra, luandu-se după secaturile de mode, alu caroru scopu învederată este spoliarea popdraloru si tieriloru agricdle. Las’ că mulțime de porturi europene sunt neasemenatu mai urîte decatu cele romanesci, dara capulu lucrului la ori-ce portu este, că se fia curate in sensulu stricta alu cuventului. Nici chiaru de opincile multu batjocorite se nu ne genamu. Cautati la grupp’a ofi- ciariloru dein statulu maioru si de adiutanti ai lui Traianu pe column’a lui, cu ce sunt incâltiati cătiva din ei; cu opinci, fdrte comode, usidre si bune la marsiuri lungi. Opinci, sandale, pantofi, papuci numiti astadi stiblette, cisme sdu ciobdte, exigentiele climatice si anotimpurile au se decidă asupra loru. Bine se fiu intielesu: Nu ceru eu, că se luamu asupra-ne rol’a fdrte ingrata a fabulosului Robinson Crusoe, aruncata de valuri intr’o insula selbateca. Nu asteptu că se ne preparamu in familia tdte lu- crurile necessarie in vidtia; dorescu numai, că se in- vetiamu a ne folosi de totu timpulu pusu noue de- Ddieu la dispositiune, a’lu capitalisa pentru noi si descendentii nostrii in decursulu toturoru secoliloru. G. Baritiu. Noțiuni relative la economi'a sociale si la istori’a civili- satiunei in Transilvani’a*). Introduc tiu ne. Interesele reciproce, bine intielese si adesea vi- tali ale tieriloru limitrofe pretindă, câ locuitorii loru se le cundsca perfectu si din tdte punctele de vedere. Tidr’a cunoscuta cu numele seu codificata in legile sale fundamentali, că Mare principate Tran- Dissertatiune cetită in una din siedintiele publice ale societatei acad. rom. din a. c. — 231 sil vani’a, este limitrofa cu Romani’a pe distanti’a considerabile de 94 miliarie anstriace, adeca spre middiadi cu Munte ni’a pe 60, spre resaritu cu Mol- dov’a pe 34, la care s’aru mai potea adaoge 8 mii. spre Bucovin’a. Aedsta vecinătate întinsa pe una su- prafația atătu de vasta, la prim’a vedere ar da se intieldga tdta lumea, că acești vecini se cunoscu per- fecții unii pe altii din tdte punctele-de vedere; in realitate inse cunoscinti’a ndstra reciproca este de- stulu de problematica. Eu inse credu, că in fați’a metamorphoseloru economice si sociali, la care sun- temu espusi cu totii chiaru si fbra voi’a ndstra, aed- sta lipsa de cunoscintia, care a duratu prea peste mesura multu, trebue se fia corrdsa si delaturata cu ajutoriulu esperientiei ce avemu se facemu cu facli’a scientiei in mana. Ddca popdrale acestoru tieri in - vecinate se cunoscu pucinu sdu nici-de cumu unele altele; ddca comerciulu. dintre densele comparate cu ale altoru tieri vecine de aceeași întindere este ne- insemnatpriu, datori’a fiiloru patriei de ambele parti este a cerceta pedecele si căușele isolarei, pe fia-care după natur’a loru, că se scimu ce avemu se indre- pțamu si se delaturamu. Acelea pedece s’aru potea resumme in doue classe, adeca unele create de omni- potentea .mana a naturei,' dra altele inventate de dmeni. Pe cele de antaiu ni le face cunoscute geo- graphi’a phisica si topographi’a; pe cele omenesci le invetiamu din istori’a si din statistic’a unei tieri. Scopulu meu momentanu este, că se aruncu una privire rapede preste pedecele phisice, alt’a si mai ra- pede preste cele omenesci, dra apoi se me restringu la enumerarea aceloru producte si thesaure ale Tran- jsilvaniei, care in ori-ce tidra făcu basea economiei sociale. Numai atăta pentru astadata; că-ci ddca asiu voi se mergu mai departe, nu mi-ar ajunge unu volumu respectabile. I. Pedece naturali. Suprafaci’amarelui prin- cipate alu Transilvaniei este de 1102’76 miliarie geo- graphice sdu 1054’79 austriace patrate, adeca camu pe ’diumetate cătu este Romani’a intrdga, alu cărei teritoriu se determinase prin tractatulu dela Parisu din 1856 circa cu 2197 mii. geographice sdu 120,973 chilometrii Q. Acelu teritoriu alu Transilvaniei este nu numai incongiuratu preste totu de munți inalti, dara chiaru interiorulu ei se afla curmatu prin căte- va serii de alti munți si dealuri inalte, carii se ra- murescu in diverse direcțiuni, lasandu pe la midiu- locu vali largi si numai ici colea căte unu siesu mai intinsu, dra câmpii vaste preeumu sunt ale Munte- niei si ale Ungariei, lipsescu. 34 de munți ai Tran- silvaniei au inaltimea computata dela nivell’a marei intre 1592 treptate pana la 5000 de urme, dra alti 38 dela 5000 pana la 8046 urme. Munții cei mai inalti spre Bucovin’a si Moldov’a sunt: Gutinulu de 4500, Gogdsi'a 5038, Lupulu .5201, Ciblesiulu 5756, Ineulu”) la Rodn’a 7159 urme. In Secuime spre Mol- ------------ ₑ *) Pe chartele nemtiesci Kjihhorn. dov’a avemu Urdîcariulu (ungur. Csiljănos) de 5098, Alesandru celu mare (ung. Nemere) la Oituzu 5176, Hargitta la Racosiu 5573, Lacatiariu (Lalțoczăs) la Zabol’a 5641 urme. Spre Munteni’a desparte munții Ciucasiu de cătra passulu Buzeu (Bodza) de 6217, Buceciu in districtulu Bârsei 7951’80, Pdtr’a-Craiului la Zernesci spre Rucaru 7101, dra in distr. Fagara- siului Tatarulu de 6092, Pdtr’a-alba 6034, Scar’a 6725, Surulu 7259, Budislaulu 7482, Vdrfulu Urla 7850; Buteanu la comun’a Arpasiu 7961, Negoiuln, celu mai inaltu in Transilvani’a 8046 de asupra co- munei Cârtiasidr’a. Dela Oltu spre apusu pe la Si- biiu inainte sunt munții Gausidr’a de 6219’50, Clo- bucetu 6499, Negovanu 6782, Frumds’a 7169. Spre Orasteia si Hatiegu, adeca spre Banatulu Craiovei, Godeanu 5255, Surianu 6517, Paringulu din susu de Petrosîeni 6611, Slavoiu 7670; in regiunea Riului mare Verfulu-Petrei 6937, Retezatulu 7854, la frun- taria Scarisidr’a-mare. Spre Banatulu Temisidrei din- colo de Pdrta-de feru a Corviniloru, Rusc’a 4306'⁻ Dincolo de Murasiu spre Ungari’a, Muntele mare 5756, Bihari’a de 5828'. Munții din laintrulu tierei dela 2000 pana la 4000 urme ii trecemu aci cu vederea. Pe distanti’a susu aratata, adeca cătu tiene dela mun- tele Scarisidr’a-mare dintre Transilvani’a, Ba- natu si Olteni’a, giuru-inpregiuru pana susu la mun- tele Petrosulu dintre Moldov’a, Transilvani’a si Bucovin’a comunicatiunea se intretiene numai prin 13 passuri sdu strimtori de munți; dara si acelea sunt pline de obstacule aruncate in calea omului de man’a naturei asia, căte prin unele strimtori comu- nicatiunea mai este inpreunata pana in dio’a de astadi cu greutati fdrte mari si adesea chiaru cu pericolulu vietiei. Prin cateva strimtori man’a omendsca de mii de ani inca nu a facutu nimicii spre a facilita co- municatiunea. Din aedsta causa căteva se trecu nu- mai pedestru, sdu in casulu celu mai bunu calare, si numai prin unele se încumeta dmenii a caletori cu cara construite iu adinsu, spre a potd străbate preste suisie si cline, cumu si alaturea cu precipisse sdu abisse ametîtdrie, dara si acelea caletorii cute- diate se intempla singuru in anotimpuri favorabili si anume vdr’a. Itali’a e despărțită de Galli’a prin Alpi, Spani’a prin Pirenei, Elveti’a este incongiuratu din tdte păr- țile cu munți, dintre țarii cătiva multu mai inalti decătu ai nostrii. Dara popdrale aceloru staturi mai alesu in timpii moderni au facutu sacrificie enorme de bani si de poteri omenesci, spre a sparge prin obstacolele naturei si a facilita comunicatiunea. La noi tocma din contra, interesse superiori politice si strategice, cumu si altele religidse, naționali, comer- ciali, economice si sanitarie, au fostu considerate si adoptate că totu atătea cause de mare inportantia, pentru-ca obstacolele naturei nu numai se nu fia de-' lăturate, ci inca pe unde s’ar potea, se se multidsca si asigure pentru totu venitoriulu. Asia aci urmddia se atingemu pe scurte pedecele omenesci. 38* — 232 — ș IL Pana pe la a. 1840 construirea si deschi- derea de drumuri așternute, artificiali printre munți, era considerata câ una specie de tradare a patriei. Drumulu inceputu. prin passulu Turnu-rosiu-Caneui sub imperatulu Carolu VI. circa inainte cu 160 de ani, nu e terminatu nici pana ^astadi; anume comu- nicatiunea dela Caneni inainte spre Rotnnicu e in- preunata la mai multe puncte cu mari pericule. Dru- mulu dintre passulu Temism siCampin’ape Valea Prao- vei abia s’a terminatu pe la 1862, dara si atunci nu prea bine. La drumulu dintre passulu Branu si Carnpu- lungu se lucra dela 1854, fora câ se fia terminatu. Drumulu celu fdrte periculosu din passulu Oituzu inprovisatu pe una distantia mica de trupele rusesci intrate la a. 1849 in Transilvani’a, se pare că ar aș- tepta câ se’lu continue totu acelea trupe. Aventurile drumului dintre Borsecu si Moldov’a sunt cunoscute din scrierile poetiloru moldoveni. Passulu Buzeului se afla totu in starea in care fusese pre candu a intratu dstea lui Mihaiu eroulu pe acolo, sdu. pre candu a esitu dstea lui Emericu Tbkblyi din Ardealu. In a, 1839 una mica societate dela Sibiiu înce- puse a face mici încercări de navigatiuue cu plute pe Oltu pana la versarea lui in Istru. Gubernulu din Bucuresci isi dedese învoirea sa la acelea încer- cări. Se spune inse, câ unu fermanu venitu delaPdrt’a otomana puse capetu ori-carei încercări ulteridre si că din plutele de bradu se formă una cestiune di- plomatica pe ațata de seridsa, pre catu ea meritâ se fia classâta intre faptele naive ale Abderitiloru. Pe la a. 1840 se ridicase cestiunea deschiderei unei comunicatiuni de posta mica intre Bucuresci si Brasioyu numai de doue ori pe septemana, pentru câ scrisorile comerciantiloru si ale -familiiloru roma- nesci care petrecea pe la apele minerali, se nu iu- congiure cu post’a agenției in cate 6 dile pe la Si- biiu la Bucuresci. Dnpa încercare de trei luni, cei de antaiu carii protestară contra acelei comunicatiuni de posta, nu au mai fostu auctoritatile turcesci, ci — lucru de necrediutu — chiaru comerciantii, carii tie- nea că scrisorile loru se deschidu la carantina si li se traddza secretele. Ce e dreptu, pre catu timpu institutulu carantinei se sustienea intru tdta rigdrea, scrisorile se desfăcea de catra directori si se afumâ cu chloru, apoi dra se închidea cu sigillulu oficiale; dra mai tardiu, fora a se dessigila, se gauria in modu barbaru prin una specie de machina, câ se strabata fumulu. Cu modulu acesta se nimiciâ adesea si efecte de valdre, precumu, cambie, bilete de ale bancei au- striace, obligațiuni etc. Din chicanele usitate pe la carantine mai rema- sese inca numai desbracarea persdneloru si lasarea loru in vestmentulu lui Adamu, apoi afumarea totu- roru obiecteloru. In acelasiu timpu se agerise vechi’a lege din seculii trecuti, prin care intrarea calngariloru in Tran- silvani’a era interdisa necondiționata, dra cărțile ro- manesci. tocma si cele de rogatiune, se transmittea dela fruntarie cu spese grele dreptu la guberniulu provinciale, spre a le supune la censura minutidsa, asemenea celei ce domnia pe atunci si in Russi’a. „Se nu deschidemu porțile tierei la inemicii nostrii," era refrenulu ce se audia de ambele parti. Câ ce progresse ar potea se faca civilisatiunea pe langa conditiuni câ acestea de comunicatiune, este cu totulu de prisosu a mai commenta. Totu ^sia nu mai voiu se perdu cuvente asupra celoru mai curidse dificultăți inpreunate cu scdterea de paspdrte. In fine după negotiatiuni aprdpe infinite, in ultimulu patrariu de secolu totu se mai facil cate ceva pen- tru facilitarea comnnicatiunei, anume prin vre-o trei passuri din cele 13, dra prin unulu are se trdca chiaru si una linia de cale ferata, care ce e dreptu, nu va mișca nici unu munte din loculu seu^se crede inse că totu va mai apropia pe dmeni unii de altii. Asia se crede.' Eu nu sciu. Ceea ce pociu eu se sciu este, că marele principatu alu Transilvaniei merita se fia nu numai cunoscuta cumu amu dice. pe deasupra, câ prin fuga, ci si studiata conformu reguleloru scientiei. Spre a proba ceea ce afirmaiu aci, me voiu margini a cerceta cu acdsta ocasiune mai multu numai interessele materiali, pe care le pdte avd ori-care tidra învecinată cu Tr&nsilvani’a. Spre acestu scopu voiu descende mai antaiu. condusa de mana prin geologii nostrii, in sinulu pamentului, si numai după aceea voiu esi pe suprafața. însușirile geognostice ale Transilvaniei au fostu si pana acumu obiecta de studiu alu mai multora barbati patrioti si alu catoru va străini, dintre carii nu pucini era însărcinați in epoce diverse chiaru de catra gubernulu centrale din Vien’a, câ se strabata pre catu numai se pdte, la tdte ascunsele thesaure ale pamentului Transilvaniei. Resultatele studiului loru se afla tomate in dresi-care sisthema; pe mine inse me-ar duce fdrte departe, ddca intr’o simpla dis- sertatiune asiu urmări preste totu sisthemele loru, cercetandu si enumerandu, de exemplu formațiunile primitive si anume de acelea care se afla in Tran- silvani’a, cumu tertiarie, diluviali, alluviali, plutonice, că-ci acestu studia cade in competenti’a barbatiloru de specialitate si anume la noi in a sectiunei scien- tieloru. Din punctulu meu de vedere alu economiei naționale sdu sociale, ama se trecu de-adreptulu la mineralie. Pucine suntu acelea tieri in Europ’a, care s’aru potea mesura in avuti’a mineralieloru cu Transilva- ni’a. Voindu a le classifica pe acestea după sisthem’a adoptata in chemia, aflamu urmatdnele; I. Din me ta 11 oi de. In grup’a Sul fu re (pu- tidsa) suntu cunoscute straturile irumdse cristalisate la Bai’a-sprie si la Secarambu, dra amestecatu cu pamentu in straturi mari, in muntele Putorea (Biidbs) spre passulu Oituzu, apoi in unele ape minerali. Din grup’a Cărbunelui se afla graphitu, anthracitu, cărbune brunu si^turfa la vreo patrudieci de comune; dara numai din stratul^ celu immensu invecinatu cu — 233 — passulu Vulcanului se esploatddia in dilele ndstre cantitati ne mai vediute pana , acilea, dra in alte trei tienuturi s’au facutu si se făcu încercări cu capitaluri prea modeste. Din grup’a Silicei avemu cristalu la unele locuri fdrte curatu, la altele amestecatu; a- methistu in diece tienuturi. Cuartiu, din care se compune parte mare a muntiloru noștri primitivi; chalcedonu in diverse parti ale tierei cu varietă- țile sale de carniolu, plasma, heliotropu; cremene in stance intregi la mai multe locuri; iaspis, achatu, opalu s. a. II. Din metale. In grup’a kalium, este sa- litru (sal petrae) la vreo cinci comune din Secuime. In grup’a Natrium e Chlornatrium, despre care mai la vale vomu memora mai multe, apoi Natron carbonicu in cateva ape minerali. In grup’a Calcium merita tdta attentiunea frumosulu gipsu cristalisatu dela comunele Secarambu, Cicmau si Sascioru; gipsu mai ordinariu se afla la multe locuri; dra calce in diversele sale varietati, că pdtra de varu propriu disu, că marmora, creta, stalactita s. a. se afla in tdte re- giunile muntdse in- abundantia mase. Din celelalte grupe avemu: Celestinu, strontianitu, magnesia, calce amara, taica, serpentina, augitu, chrisolitu (olivinu), tremolitu, asbestu, acestu din urma la trei comune in comitatulu Huneddrei. La Pianulu romanescu se afla si rubinu. Illra alumine sdu pdtra acra in statuia naturei afla mu in trei regiuni a le tierei celu pucinu la 15 comune. Din famili’a zeoliteloru avemu siepte specii; din famili’a argilei adulatului 10; din famili’a Feldspatu 11; din a granateloru 5; din a phengite- loru 3; din a petriloru nestimate 2, adeca zirconu la comun’a Pianu si topasu la comunele Porcesci si Gur’a-riului. Metale grele: Din grup’a T i t a n u se afla ana ta s la Rodn’a spre Bucovin’a si rutilu Ia Pianu. Din grup’a ferului s’au descoperita pana acuma 16 varietati incependu dela fernlu nativa si curatu meteoricu descoperita in a. 1852 la comun’a Madarasiu si dela ferulu magnetica aflatoriu la vreo 8 comune, pana la ilmenitu si ni grina. De altumentrea minele de feru se cultiva in Tran- silvania din secuii antehistorici si se continua mai virtosu in munții de catra Banatulu Craiovei si de catra Ungari’a, ceva si in partea orientale a tierei spre Moldov’a; nicairi inse nu se esploatddia in pro- portiuni colossali că in tienutulu Hatiegului si alu Huneddrei, unde se lucra cu capitalu de milidne, a- tatu la feru, catu si la cărbuni de pdtra. Din Manganu suntu 4 varietati; din Cobai tu 3; si Nicolu 2. . Arama curata nativa avemu la Dev’a, Ve- tielu, St-Dominicu, mai pucina la Secarambu, Bai’a- spriie, Casanesci, Criscioru. si in muntele Fericelu la comun’a Poian’a; dra că minera amestecata cu altele se afla la mai multe locuri. Calitatea aramei transilvane este classata intre cele mai bune din lume. ' Bismutu avemu la Zlatn’a in muntele numita Fași’a-baiei. P1 u m b u curatu se afla prea* raru, si numai amestecatu in vreo 7 varietati, atatu in munții apu- seni, catu si la Rodn’a, la Zernesci si in Secuime. Telluru curatu se scdte numai la Zlatn’a, dra amestecatu cu auru si arginta, la alte 2 locuri. Cosit ori u curatu nu se afla. Z i n c u in 3 varietati la multe locuri. Antimoniu totu in trei varietati, se afla in cele mai multe tienuturi metalurgice. Arsenicu nativu este la Zlatn’a, Secarambu, Bai’a-spriie; dra că fldre de arsenicu, apoi că realgaru si că auripigmentu la 6 comune. Me r c u r i u sdu a r g i n tu - vi u nativa la Zlatn’a in munții Dumbrav’a si la Baboiu; căminiu (Ci- nobru) se afla si la Rud’a. Arginta nativa si amestecatu se scdte si din munții apuseni dela vreo 12 comune. Auru nativa se afla in regiunile apusene si sep- temtrionali la vreo 24 de comune. Cultivarea ace- stui metalu nobile in Transilvani’a se perde cu to- tala intru intunerecula secoliloru; se scie numai a- tata, că inainte de Daci cultivaseră Agathirsii acelea mine de auru, dra romanii lui Traianu au lasata urme admirabili ale energiei, dara si ale setei loru de auru mai alesu in munții dela Abrudu, Rosii’a, Zlatn’a, Buciumu, Ofșnbai’a, Secarambu, Certesci, Boiti’a etc.; dara si dela romani incdce munții apu- seni ai numitei tieri isi castigasera epithetulu „de auru.“ De 186 ani, de candu Trsnsilvani’a in ur- marea tractatului dela 1691 cunoscuta sub titlu de „Diploma Leopoldina,“ a devenita parte constitutiva a imperiului că principatu autonomu, lucrarea mine- loru preste totu a fostu incuragiata in mai multe moduri, si anume prin introducerea unei legi mon- tanistice; prin urmare mine de auru s’au deschisa si mai multe. Populatiunea tieuuturiloru muntdse in care se scdte auru, este in partea sa cea mai mare romandsca, adusa de imperatorii romaniloru, după cumu se combina din unele documente istorice, mai alesu din Dalmati’a, adeca totu colonii muntene. Asia unu numeru respectabile de comune romanesci asie- diate in acei munți s’au sustienutu preste 1700 de ani cu preferentia din lucrarea mineloru, si potema dice, ch ddca nu ar fi venitu preste ele mai de multe ori invasiunile din afara, de care era fortiate a se apara cu armele, locuitorii aru fi potutu fi îndestu- lați cu starea ce’si creaseră ei inșii prin brahiale loru cele laboridse; dara si asia, asupriti precumu era, ei pana inainte cu doue decennie trecea intre locui- torii cei mai avuti ai tierei. In anii din urma inse pare ch tocma pe acea parte a romanimei o ar fi ajunsu o mana nevediuta a unei vindicte misteridse, pentru-că după cea mai crunta labdre se nu se mai cundsca cu nimicu din ceea ce avea odata. In anii juniei mele nu era lucru raru a vedd, cumu femei’a de romanu iti pune de inainte farfuria de auru mas- — 234 sivu, că se mananci de pre ea, pre candu portuln seu naționale in care ti se presentă, era de o valăre ce rivalisă cu cele scumpe făcute după modele dile- loru ndstre. Inca si pe la a. 1849, pre candu com- batea si dd. Adrianu, Al. Golescu, Racovitia, Bala- ceanu, Dinca s. a. in liniile romaniloru din acelea tienuturi, prosperitatea loru differia fărte multu spre bine de aceea ce se vede astadi. Se mai scdte si in dilele ndstre auru multu din sinulu aceloru muriți, si datele statistice oficiali mai noue punu productiu- nea anuale de auru in cifr’a midiulocia la 20 can- tarie său 1000 kilograme. Acelu auru inse dispare fbra urma din pungile locuitoriloru, ne lasandu in locu nici macaru petece de papiru subțire, cunoscute că bilete de banca. - . Aici mai adaogemu, ck in cele mai multe riuri si riuletie ale Transilvaniei apusene si septemtrionale se afla auru curatu, in grauntie, in floricele si arena merunta, din care se si spala multu, mai alesu după ploi torrentiali si după exundari. Dispare si acesta din tiăra pe canale nevediute. In secolulu nostru s’a descoperita si platina nativa la Piahu in arina de auru. — — Din grupp’a resîneloru aflamn electru său succinu, cunoscuta sub numele străină de chi- clibaru, la comunele Rechit’a, Beseric’a alba si Glim- bdc’a. S’au descoperitu destule urme si de asphaltu, căra de pamentu si păcură. Sarea comuna. Avuti'a de sare comuna este atătu de mare in Transilvania, in cktu geologii be- trani isi formaseră opiniunea, ck cu sarea acestei tieri s’ar potea ajunge populatiunea Europei întregi celu pușinu una miia de ani. Straturile său vinele de sare stau de una parte in contiguitate cu ale Ro- mâniei , si apoi se intindu preste totu de alungulu tierei spre Maramurasiu, de unde ajungu in Galiti’a la Vielitzka. Din cele siepte saline deschise in diverse timpuri, anume la comun’a Paraid in Secuime, precumu si in laintrulu tierei aprăpe de Sibiiu, apoi la Muresiu, Turd’a, Clusielu (Cosiocna), Sicu, Desiu, doue au incetatu cu totulu de a mai lucra; pen- tru-ck statulu alu cărui monopolu este sarea, nu are ce face cu ea. Las’ ck se vende fărte scumpa, dara apoi mai suntu vreo 20 de comune, pe unde sarea se vede in suprafația, ăra fântâni de apa sarata suntu aprăpe nenumerate, de care locuitorii se folosescu candu cu permissiune de a duce din ea de cate doue ori pe septemana, candu prin prevaricatiune, de si adesea cu pericolulu vietiei. Tienuturi mari ale Un- gariei isi sara bucatele cu sare dela Transilvani’a, plătită inse focu de scumpa. Avuti’a cea mare de minerale se cunăsce si din mulțimea apeloru minerali, precumu nu credu se le mai păta avă alta tiăra de aceeași' intendere in Eu- rop’a. Ape minerali reci si calde, sulfurăse si gazăse, alcalice si sarate, se afla in numeru fărte mare; din tăte inse cele sarate si cele acre suntu mai renumite, dara dintre cele acre abia in 21 de comune suntu supuse pana acuma la analise chemica vreo treidieci de fântâni. Ape minerali calde inca se afla la vreo siese comune, inse numai pana la 20—25 graduri Reaumur. Cele sarate se credu a fi tăte din forma- țiunea tertiaria, si coprindu afara de sare comuna (Natron) inca si alte săruri, precumu magnesia, calce cu acidu carbonicu, iodnatrium, bromnatrium, oxiduhi de feru. Fontani cu apa amara suntu siese in di- verse parti ale tierei, sulfurăse la alte siese, din care numai trei suntu folosite, adeca cele dela Covasn’a, Rupea si Sambateni (Szombatfalva). (Va urmă). Discussiune istorica interessanta din societatea aca- demica. Procesulu verbale alu sectiunei istorice din 5 Sept. 1877. Membrii presenti: N^lQnttscu, V. Babesiu. D. Sturdza, I. HodosiuK--V. Maniu, G. Baritiu și A. Odobescu. .. PresiedinteG. B a r i t i u. D. Presiedinte, amintindu ck secțiunea s’a ocupatu iu doue precedinti întruniri cu cetirea celoru mai esențiali parti din elaboratulu venitu si admisu estu-tempu la concursulu premiului Odobescu , sub titlu de: „Cercetări asupra popăraloru carii au lo- cuitu tierile romane de a stang’a Dunării, mai in- nainte de concuist’a acestoru tieri de catra impera- torulu Traianu; Studii etnografice, filologice si ar- cheologice, si ck, osebitu de acăst’a mai multi dintre membri, si anume dnii lonescu, Maniu, Baritiu si Odobescu, l’au luatu in parte, spre mai de aprăpe cercetare, deschide discussiunea asupr’a acestui operatu. D. Babesiu declara ck, după cele audite de d-sa in lecturele cate s’au facutu, operatulu i se pare demnu de a fi luatu in consideratiune, de ăre-ce co- respunde cu conditiunile concursului, si totu-de-odata se invederădia a fi o lucrare seriăsa. D. lonescu recunăsce asemeni meritele acestei lucrări; lauda mai cu săma metod’a, care este o ade- verata demonstratiune scientifica, de si, după părerea domniei-sale, pe de-o parte, ea ajunge la o solutiune ce nu ’lu satisface, ăra pe de alta, i se arăta a fi urmărită in modu inegale, de ăre-ce lucrarea este inceputa cu desvoltari fărte largi, si apoi ajunge pe la fine a se precipita conclusiunea, asia in catu se afla slăbită prin acăsta grăbire. Caus’a i se pare a fi chiaru insuficienti’a solutiunei, admisa de mai in- ainte, pe care autorulu n’a potutu se o sustienă pana la fine cu aceleași desvoltari in argumentatiune. D-sa intrăba inca, dăca societatea voiesce se intre indata in desbaterea ideiloru;'ceea-ce d-lui crede ck aru fi mai folositoriu, ck-ci. scopulu acestui concurau nu păte fi altulu, decătu acel’a de a se da solutiunea cea mai plausibile cestiunei de origine a Daciloru, si a se dice acumu si de catra romani ultimulu ade- veru asupr’a loru. Ocasiunea i se arata cu atatu mai 235 — favorabile, cu catu avemu in presentia o lucrare fă- cută după o metoda adeveratu scientifica si că aflamu înlesnire de a acredita astu-feliu in publiculu nostru, aseminea cercetări seridse. D. M a n i u constata asemenea, că adeveratulu merita alu operatului de facia este metod’a cea ra- ționale pe care o urmădia, si totu-de-odata faptulu că s’a ocupata cu tdte ramurile problemei; catu de- spre conclusiuni, domnia-sa a gasitu numai cateva, la unele din părțile constitutive ale lucrării, si chiaru acolo le-a aflatu fdrte pucinu desvoltate. Apoi inca a constatata, cumu-că autorulu a datu mai multa atențiune Scitiloru decatu originei Daciloru; ceea-ce era unulu din punctele esențiali ale subiectului. Ce- tiune importante este de a se sci, careia din ramu- rile seminției indo-europene apartienu Dacii? si intru acăst’a d. Maniu se declara nu pe deplina multiamitu de conclusiunile camu vage si camu dubie ale au- torului. Pdte asemeni a i se imputa, că n’a determi- nata bine originea unora popdra, cari si ele au ocu- pata parti din Daci’a, preftimu Sarmati, lazigi, etc. D. Baritiu aduce aminte, cumu că intr’o scurta precuventare autorulu arata, că este gata a presenta si unu studiu asupr’a istoriei anticeloru popdra ale Daciei, si că pdte si-a reservatu desvoltarea conclu- siuniloru, pentru acela operata accesoriu. D. Odobescu sustiene, că acăst’a procedere nu aru fi câtuși de pucinu legitimata prin espunerea sub- iectului pusu la concursu. D-sale inse i se pare că nu lipsescu câtuși de pucinu solutiuni date la problem’a pusa in desbatere; dara ele se afla esprese in modu camu reservatu si cu o prudentia, cu o modestia, ce i se pare, din contra, demna de lauda. Daca d-sa aru avea obser- vatiuni de facutu autorului, nu aru fi de siguru a- ceea, că n’a trasa din studiele sala conclusiuni per- sonali asupr’a materiei; lipsuri i se pare din contra a fi chiaru intr’unele parti ale demonstratiunii. Au- torulu a lucratu, cu tdte desvoltarile necesarie si cu o argumentatiune scientifica fdrte strinsa, partea in- taiu, consacrata notiuniloru geografice; acf nu are decatu a’si esprime satisfactiunea. Cele-lalte doue parti, adeca originile, împreuna cu porțiunea filolo- gica si ethnologica, sdu probele fisice si morali, se afla întrunite in a dou’a parte; si d-sa constata, că si d. lonescu, o precipitare ce i se pare a fi in de- trimentulu demonstratiunei. Cu tdte acestea, ocupan- du-se de originile poporului dacicu, autorulu a res- pinsa in modu victoriosu argumentele acelora, cari voiescu a dărui pe Geti si pe Daci familiei germa- nice; nu totu asia de completa i se pare a fi ratio- namentulu in contr’a celticismului anticeloru popdra dunărene, in care se tractădia numai despre nepo- trivitele analogii de numiri locali si se neglege acelu argumenta trasu de catra unii autori, din numerdsele cutrierari ale poporului celtica sdu gallicu din Oriente in Occidente si din Occidente in Oriente, unde se pretinde că elu aru fi lasatu o colonia puternica pe malulu stânga alu Dunării de josu. Aci e dara o mica lacuna. Nu totu asia este tractata respingerea teoriei, care vo- iesce a face din Geti si Daci, părinți ai slaviloru de adi. Stabilindu dara, că Dacii si afinii lorti, Getii, nu poteau fi nici din famili’a germanica, nici din cea celtica, nici din cea slavona, autorulu se folosesce de toti scriitorii antici spre a dovedi, că densii lo- cuitori ai Daciei, erau înrudiți cu Thracii de dincolo de Dunăre; si, lasandu sub tăcere dovedite de multu tempu produse de catra altii, cum-că Thracii nu ap- partineau familiei pelasgo ellene, d-lui împreuna cu autoritatile cele mai moderne, a formata din popo- rale de pre ambele maluri ale Dunărei de joșu, o familia cu totulu speciale a seminției indo-europene. Pana aci nimicu nu este nou; dară scirnu că semin- ti’a indo-europăna era împărțită in doue mari ramuri: cea asiatica si cea europăna. Dintre acestea^ asiatic’a se sub-împartia in ariana si eranica. Careia din a- ceste ramuri si sub-impartiri aparținea famili’a thra- cica său thraco-dacica? S’a sustienutu, că Scitii, îm- preuna cu Getii sf cu Dacii au fostu Erani, si acăsta tesă a gasitu aparatori ageri chiaru si in tidra la noi. Autorulu nostru de adi combate acăsta teoria intpu ceea-ce privesce pe Daci si Geti; elu lăga tdta ffcmili’a tracica de ramura curatu europăna din se- ‘ minti’a indo-europena, facimdu dintr’ens’a o grupa cu totulu isolata de ‘celti, de germani si de slavoni. Eta solutiunea noua emisa de autorulu nostru, si sustienuta, paremi-se, cu destule probe ethnografice si filologice. Daca inse densulu a insistată asia de multa asupr’a Scitiloru, pe care totuși ii desparte pe de- plina de famili’a tracica recunoscandu’i ca Erani, acăst’a o au facutu că se curme confusiunile ce nas- cău din teqri’a scriitoriloru cari, fachndu din Sciti nisce antecesori ai slavoniloru si germaniloru, ames- tecau printre densii pe Dacii si pe Getii noștri. Astu- felia se curma si mai tare teudinti’a de a atribui vechiloru locuitori ai tierei ndstre o origine, sau ger- manica sau slavdna. Pre catu inse demonstratiunile de pana aci suntu basate pe argumentatiuni scientifice, cari, tdte con- curgu la-.solutiunea propusa de autoru, partea ultima din contra, aceea care se atinge de etimologia său de probele fisiologice si morali, si totu de-odata pro- bele archeologice, totu atatu, dice d. Odobescu, aceea parte i se pare insuficiente si precipitata, după cumu a si constatat’o d. lonescu. Autorulu, său că a fosta zoritu de timpu, său că elementele archeologică (de altmintrelea, trebue se marturisimu, fdrte pucinu lă- murite pana acumu) ’i-au lipsita, a grămădita in ul- timele siepte pagine cele mai multe fapte despre re- ligiunea, caracterulu si usurile Daciloru si Getiloru, cari se afla respandite prin autori si pe monumente; d-lui inse a neglesu a le grupa si a le supune la o critica comparativa si amenuntîta astu-feliu, incatu dintr’ensele se pdta trage dovedi pentru confirmarea teoriei ethhografice, pe care a enuntiat’o si a sprigi- — 236 —' nit’o mai susu cu îndestule dovedi geografice, isto- rice si filologice. Aci este o necontestata lacuna, care totuși, in starea actuale a notiuniloru ndstre archeologice, nu se pdte impută autorului că. unu de- fecta respingatoriu. Apoi, mentionandu si dre-cari in- correctiuni de stila, si mai alesu intrebuintiarea prd frecuenta a unoru galicismi neautorisati, d. Odobescu conchide, că acestea din urma suntu negligentie fdrte lesne reparabile, si că din tdte punctările de vedere, fara de a’si insusi cu totulu ideile si conclusiunile lucrării, d-sa crede că merita de a fi premiata. Cătu despre disensiunea in fondu a teoriei de- spre originea Daciloru, emisa si sustienuta de autoru, dsa este de părere, că nu in desbateri de căteva dre aci, unde nimeni din noi nu este pregatitu si nu are la indemana unu arsenalu scientificu egale cu- acela alu concurentelui nostru, potemu se o intreprindemu cu unu succesu deplinu; ci, publicandu oper’a, după ce vomu premia-o, se lasamu si celoru dintre noi cari voru dori, si scriitoriloru competenti din afara, a desbate solutiunile etimologice propuse de autoru. D. Sturdza este asemene de opiniune a se premiă operatulu, inse cu conditiune, ca autorulu se indeplinăsca lipsurile si incorectiunile de stilu ce s’au constatata. După parerea domniei sale, concursul® nu a cerutu o solutiune peremptoria si nerefutabile a unoru cestiuni etimologice din cele mai complicate. Destulu ne este că tractatulu ce ni se presenta, e înzestrata cu unu apparatu si cu o metoda sciintifica pe deplinu satisfacatdre; de aceea merita a se pre- miă, chiaru dăca i vomu fi semnalata tdte obiectiu- nile ndstre. D. Mania adaoge, că printre obiectiunile cele mai fundamentali, după opiniunea d-sale, este de tă- cuta si aceea, cumu-ca autorulu n’a luatu îndestula . aminte analogiele de totu feliulu ce esistu intre po- pdrale gete, dace, scithe, sarmate si altele din Orien- tele Europei cu Celtii dela Occidente, analogie cari se invederădia chiaru si in denumirile loru ethnice. D. lonescu persiste in ide’a sa de a se des- bate chiaru acumu solutitinea, aratandu că insusi are căteva obiectiuni de a presenta in contra-i. D. Odobescu spune, că de si a espresu ide’a că disensiunea in fondu i se pare de-ocamdata pre- matura, totuși este convinsa că si secțiunea, si pu- bliculu, si mai alesu concurentele, voru avea numai se profite din opiniunile ce va emite distinsulu no- stru professore de istoria dela facultatea din Iași. D. lonescu spune, că dăca d-sa este de părere a se pune cestiunea pe acestu terenu, caus’a e, că vede intr’insa o cestiune importante de origine, o cestiune patriotica. Singurele obiectiuni in care se va margini astadi, ii suntu suscitate de spusele unui scriitoru latinu contimporana cu inviugatoriulu Daci- loru , si carele a si scrisu despre Daci o carte, ce din nenorocire s’a perdutu. Acesta este istoriculu Tacita, ale cărui spuse d-sa tota-dăun’a le iea in cea mai de amerunta consideratiune, si ca’rele ne-aru fi inlesnitn cu totulu solutiunea cestiunii, dăca amu fi avutu dela densiilu, asupra Daciloru, o carte ca ceea ce posedemu asupra Germaniloru. In acăsta lipsa inse, dn. lonescu va caută se’si formedie din cartea esistente a lui Tacitu unu criteriu, spre a judecă ideile emise in operatulu ce ne-a venitu la concursu. In timpulu lui Tacitu, Dacii ni-se presentau sub unu indoitu aspectu; mai antaiu ca unu poporu con- solidata in porțiunea occidentale si nordica a Daciei, avendu cetati, o capitala si institutiuni ale sale; ăra pe de alta parte, ei ni se arata intr’o fase de espan- siune, cucerindu său aliandu si pe vecinii loru si totu-deodata combatendu marea potere a imperiului romanu. Astu-feliu cumu ii gasimuin Tacitu*), ei de sigura, nu suntu gdrmani, precumu nu suntu ger- mani nici vecinii loru Sarmatii, si nici alte popăra orientali pe care ei le-au subjugata, fiindu tdte, ne dice ăr Tacitu, mai dispuse a se supune altoru na- țiuni, decătu cumu erau germanii. La acești Daci gasimu o capitala cu unu*nume compusa din numi- rea ethnica a doue popăra vecine; Sarmizegetusa, in care se recunăsce numele sarmatiloru si alu getiloru. Ore na potă trage concurentele nostru de acolo o dovăda, cumu-că populatiunea antica a teriloru nă- stre era formata din o aglomeratiune de nationalitati diverse? Aceste nationalitati (care na erau germanice) aveau de sigura unu caracteru pucinu determinata, se arataa dispuse a incercă influintie străine, si a suferi juguri străine; unele din ele, mai in contactu de aprăpe cu grecii, s’au elenisatu; altele au stătu mai barbare, dara neputendu resiste romaniloru, s’au retrasa in mare parte din naintea invasiunei loru. Cu tăte acestea, acele națiuni n’au potutu se pera cu totulu, se se evaporedie; dăca o parte din ele a remasu in Daci’a, lasandu caracterele loru di- stinctive chiar si unora din locuitorii actuali ai tie- riloru romane, ceilalți, din contra, cei mai multi, s’au retrasa printre frații loru dela resaritu si dela nordu, *) D. lonescu intemeiddia opiniunile emise de d-sa, pe urmatoriele citatiuni din Germani’a lui Tacitu: „Germania omnis a Sarmatis Dacisque mutuo metu aut mori bus separatur ... „Ipsam Rheni ripam haud dubie Germanorum populi colunt, Vangiones, Triboei, Nemetes . . . „ ... in commune Hertham. id est terram matrem co- lunt ... „Juxta Hermunduros Narisci, ac deinde Marcomauni et Quadi agunt. „Nec minus valent retro Marsigni, Gothini, Osi, Burii; terga Marcomannorum Quadorumque claudunt . . „Gothinos gallica, Osos pannonica lingua, coarguit non esse Germanos, et quod tributa patiuntur; partem tributorum Sarmatae, partem Quadi, ut alienigenis important. „Peucinorum, Venedorumque et Fenorum nationes Ger- manis an Sarmatis ascribam, dubito. „Peucini, quos quidam Bastaqies vocant, sermone, culcu, sede ac domiciliis ut germani agnant . . . connubiis mixtis nonnihil in Sarmatarum habitum foedantur. . — 237 — printre sarmati, printre scithi. Si ce suntu acei sar- mati, acei scithi? Negresitu, dice dn. lonescu, aceia sunt strămoșii slaviloru de adi. Asia dara teori’a tracica, sustienuta de concurentele nostru, i se pare d-sa totu asia de neadmisibile, că si esistenti’a unei limbe dacice, de dre-ce acei Daci n’au potutu vorbi alta limba, decătu unii dialectu primitivii si pdte hi- bridu alu familiei scithice sdu paleo-slavice. Inte- meindu pe cuvinte de acdsta natura, respingerea conclusiuniloru la care ajunge autorulu operatului, •dn. lonescu se unesce inse, că densulu se fia pre- miata, recunoscdndu superioritatea metodei sciintifice cu care se serve, dara emitiendu opiniunea, ca si sciinti’a si metod’a sa suntu mai pre susu de inge- niositatea solutiunei pe care o propune. Dn. Maniu nu se pdte uni cu ideile dlui lo- nescu asupra naturei ethnice a daciloru, cu atatu mai pucinu, ca testulu lui Tacitu nu ne duce nici macara la probabilitatea asemenuirei loru cu slavii; dlui nu admite dara nici pe Daci, nici pe Sarmati, a fi fostu popdra slavone, ci este de părere ca si unii si altii au fostu mai probabile celti sdu galii, precumu si populatiunile getice, congenerii loru, cari au ocupatu ambele tiermuri ale Dunării de diosu. Inca odata, cu acdsta ocașiune, d-lui semnalddia că regretabile lacuna in operatulu concurentelui faptulu, ca nici a facutu mențiune despre stabilirea celtiloru pe tier- mulu stangu alu Istrului. D.. Sturdza, nu admite nici d-sa, ca popdrale gete si dace se fia apartienutu familiei slavone. D-sa nu se simte pregatitu spre a combate cu argumente istorice acdsta teoria, dara emite ide’a, cumu-că după legile ethnologice, fisiologice si limbistice, crede că, daca Dacii aru fi fostu slavi, poporulu si limb’a ndstra nu aru fi lipsita de a se slavonisa cu totulu, atunci candu, peste pucini secoli dela Traianu, populatiunea tierei ndstre s’au aflatu in contactu strinsu cu popdra slave sdu pe deplinu slavonisate. Tocmai fiindu-că elementulu care s’a contopitu in elementulu latinu alu colonieloru traiane era contrariu slavouiloru si germaniloru, tocmai de aceea poporulu romanu a aflatu in sinesi o extraordinaria putere de resisten- tia in contra germanisarei si slavonisarei. Acea for- tia de oppunere nu a esistatu la Bulgari, cari de si Turani de origine, au adoptata totu complesulil vie- tiei slavonesci, pe candu energiculu elementu romanu a gasitu intr’unu altu si mai energicii elementu lo- cale (acela alu Daciloru) o taria cu totulu esceptionale. D. Odobescu, mantienendu reservele personali ce a facutu dela inceputu in privinti’a desbaterii a- supra teoriei de origine, crede că argumentele pro- duse de d. lonescu nu șuutu tocmai bine Întemeiate. Aceste argumente se potu resume in trei puncturi: I. Numele capitalei Daciloru, Sarmizegetus’a, do- vedesce, după d. lonescu, o aglomeratiune de popdra din aceeași familia, supuse sdu aliate Daciloru. Dara cine ne spune, că in acdsta denumire locale este vorb’a de Sarmati si nu de unu personagiu ore-care numitu Sarmis, precumu gasimu in autorii vechi regi cu acestu nume, la Geti si la Thraci? In ori-ce casu, numele Getiloru figurddla si elu in cuventulu Sarmizegetusa, si d. lonescu insusi s’a plânsu intr’un’a din siedintiele trecute, cum-că autorulu desparte prd tare pe Geti de Daci. Apoi e necontestata, după tdte isvdrele antice, că Getii suntu inruditi cu Thracii. - După taori’a d-lui lonescu, atunci locuitorii antici ai aprdpe-intregei peninsule balcanice aru fi slavoni. Nu crede că d-lui va impinge eonclusiunile d-sale pana la acdsta extremitate. 11. D. lonescu face din caracterulu umilitu si servile pe care Tacitu ilu atribue veciniloru orientali ai Germaniloru, unu criteriu distinctivu alu popdra- loru slavone. Ele se voru simți pucinu lingușite de acdsta atribuire; in ori-ce casu ea nu se pdte aplica Daciloru, cari, după nenumerate incredintiari ale au- toriloru latini, au fostu cei mai cerbicosi si mai semeți protivmci ai poporului romanu. III. D. lonescu pretinde că n’a potutu esiste o limba dacica. Adeverulu e, că pucine suntu cuvintele si numele proprii cari ne-au remasu dela acestu po- poru; dara cate suntu, ele invederatu nu apartienu nici familiei limbistice germane, nici celei slavone. Din contr’a, atatu elementele filologice, catu si cele fisiologice, archeologice si geografice, ne intemeiddia a sustind, cumu-că a esistatu o familia speciale de popdra indo-europene in partea sudu-ostica a Euro- pei ; si că acdsta familia, fiindu pdte mai pucinu nu- merdsa si'mai pucinu culta de-catu cele ce o îm- presurau, au ajunsu cu timpulu a se disolve in sinulu altoru națiuni mai energice si mai culte, Jasandu nu- mai urme isolate despre densa. In speciale la noi populatiunea antica, daca si geta, căta a remasu prin- tre colonii romani, a încercata influinti’a romanității, si abia s’au măi pastratu unele indicie fdrte vage ale esistentiei sale, in sinulu poporului romanii, in- dicii pe care nu este pentru noi fora de importantia de a le culege cu mare atențiune. Concurentele nos- tru a intrata pe acdsta cale, si trebue se-i tienemu sdma de silintiele sale, chiaru si daca n’a potutu rea- lisă pe deplinu program’a intru ceea ce privesce no- țiunile, inca asia de confuse, ale archeologiei dacice. D. P-resiedinte, constatandu cum-că mai toti membrii presenti ai sectiunei au recunoscuta merite suficienti in operatulu de facia, spre a fi propusu la premiarea sa de catra societate cu premiulu instituita de d. Odobescu, considera votulu sectiunei ca si datu in acdsta privintia, si invita pe d. Odobescu a re- dacta procesulu verbale alu siedintiei de adi, si a’lu presenta societății in calitate de raportoru, cu con- clusulu: de a se accordă premiulu Odobescu in suma de doue mii cinci sute lei (2500) autorului, care a tramisu operatulu portandu dreptu devisa, urmatdrea frase din Cicerone: „Sequimur probabilia, nec ultra quam id, quod verisimile occurrerit, progredi possu- mus, et j^fellere sine pertinacia et refelli sine ira- cundia parati surnus." 39 — 238 — Ca puncte accessorii, secțiunea istorica esprime dorinti’a ca, dăca se voru aproba de catra societate conclusiunile sale: I. Se dea cetire in plenulu societății capitolului VIII.: „Getii si Dacii“ (pag. 56—64 b.) cu conclu- siunile deia pag. 676; II. Se se ti parăsca operatulu in Analele socie- tății, după ce se va îndreptă stiluln si se voru com- pleta părțile semnalate că insuficienti, sub suprave- ghiarea sectiunei istorice, cu reserva de a consimți la acăst’a autorulu. In privinti’a pârtii istorice pe care o anuntia autorulu ca pregătită, secțiunea istorica isi reserva de a o lua in cercetare, candu i va veni dinainte. Siedinti’a se ridica săr’a la 6 '/₂ ore. Presîedinte: G. Baritiu. Secret, ad-hoc: A. OdobesCU. Nr. 263-1877. Procesu verbale luatu in siedinti’a ord. a comit, asoc. trans., tienuta la 15. Sept. 1877 sub presidiulu dlui vice-presîedinte Iac. Bolog’a, fiendu de facia domnii membrii 1. Dunc’a, Const. Stezariu cassariu, I. V. Rusu, I. Popescu, I. Preda, dr. II. Puscariu, George Brateanu si P. Petrespu bibliotecariu. § 108. Dn. lacobu Bolog’a aduce inainte, că precumu este dejă cunoscutu din diuarie, adunarea gen. a asoc. tienuta la Blasiu a compusu unu nou organu esecutivu alu asoc., respect, nou comitetu, si in fruntea aceluia au alesu de presîedinte, pe prea meritatulu barbatu Tim. Cipariu, dr de v. presîedinte pre d-sa; arata mai departe, că dupa-ce dn. presie- dinte prîn script’a, carea se va perlege la, rendulu seu, s’au dechiaratu, că pana candu nu va urțnă a- probarea mai înalta, nu pdte intră in afacerile cu- rente ale asoc., sdrtea a cadiutu pre d-sa, că se con- chiame si se conducă acdsta siedintia: viene deci a salută cu cea mai fratidsca ambre pre membrii pre- senti, si punendu-le la ânima interesele asoc., ii rdga a’si dă totu concursulu posibile, pentru promovarea afaceriloru acestei institutiuni culturali. Se iea spre plăcută scientia. § 109. Totu cu ast’a ocasiune, dn.’ v. presie- dinte notifica, că dupa-ce nou alesulu secret. II. dr. los. Hodosiu absentdza pre cătu-va tempu de aici, cu conducerea afaceriloru secretariali s’au insarci- natu interimalmente protop. I. V. Rusu. Asemene notifica, că dupa-ce nou-alesulu comi- tetu, cumu si oficialii asoc. suntu dejă introduși pri- mindu’si decretele respective, se voru face disposi- tiuni, că se se transpună charthiele, actele si proto- colele resp., in primirea nouiloru oficiali, respective a secret. II., controloriului si bibliotecariului. Se iea spre scientia cu aprobare. § 110. In necsu cu dechiaratiunea v. presie- dintelui de sub § 108, protop. I. V. Rusu perlege charthi’a dlui presiedinte Tim. Cipariu ddto 8. Sept. a. c., prin carea acelasiu dechiara, că nu va luă parte la asta siedintia, fiendu-că pana la aprobarea mai înalta, nu pdte intră in funcțiuni si afaceri curente de ale asoc. (Nr. prot. ag. 258/1877.) Se iea spre scientia. § 111. Trecăndu-se la ordinea dilei, presidiulu recerca pre dn. cassariu a’si presentă raportulu seu. Cassariulu Const. Stezariu perlege raportulu seu de- spre perceptiunile si erogatiunile asoc. pre tempulu deia adun. gen. tienuta in ,Blasiu la 5—7. Augusta a. c. pana la siedinti’a presente. Din acelu raporțu • se constata, cumu-că in restempulu numitu s’au in- cassatu la fondulu asoc. 1698 fl. 81 cr. si s’au ero- gatu 166 fl. 83 cr. (Nr. prot. ag. 261/1877.) Spre scientia. § 112. Totu dn. cassariu perlege raportulu seu despre starea fondului academiei pre tempulu acestei siedintie, din carele se vede, că acelu fond u are in proprietatea sa 14,725 fl. 52 '/₂ cr. (Nr. prot. 262/1877.) Spre scientia. § 113. In necsu cu raporturile cassariului de sub §§-ii 111 si 112 se referăza in specialu despre tacsele incurse la asoc. si la fondulu academiei pre tempulu susu-indigitatu, adeca deia adunarea gen. trecuta pana la siedinti’a presente a comitetului, si anume: a) Cu ocasiunea adunarei gen. tienute la Blasiu in 5—7. Aug. c. c. au incursu in o obligațiune urb. trans., in 2, acțiuni ale Albinei, si in numerariu cu totulu 891 fl. (Nr. 236/1877.) b) Prin direcțiunea despart, cerc, alu Sebesiului (IV) s’au tramisu ca bani incursi pentru fondulu a • sociat. cu ocasiunea adun. gen. cerc, tienute la Poian’a in 11. luliu a. c. in 2 acțiuni de ale bancei gener. Transilvani’a si in bani gata 114 fl. 31 cr., er pen- tru fondulu academiei 5 fl. (Nr. 231/1877.) c) Prin direcțiunea despart, cerc, deia Clusiu (X) s’au tramisu tacse de m. ord. 110 fl. (Nr. 223/1877.) d) Au mai incursu la asoc. că tacse de m. ord. pentru diplome si prenumeratiuni la Transilvani’a pre 1877 cu totulu 183 fl. (Nr. prot. ag. 178, 211, 213, 218, 224, 225, 228, 229, 230, 237, 239, 240, 253, 254/1877.) e) Că procente obvenitbrie cu 1. Augustu a. c. după obligațiunile de stătu unificate 16 fl. 80 cr., ăr deia acțiunile bancei gen. Transilvani’a 137 fl. 70 cr. (Nr. prot. 232, 234 si 238/1877.) Se iau spre scientia. § 114. Protop. I. V. Rusu referăza asupra con- clusiuniloru adun. gen. deia Blasiu de sub Nr. prot. XXX—XXXVII, relative la preliminarea si statorirea bugetului pre an. asociat. 187⁷/₈. Conformu conqlusiuniloru de sub Nr. indigitati, bugetulu asoc. pre 187 T|₈ s’au statoritu cu urmatd- rele positiuni: fl. 1) Remuneratiunea secret. I. că redact. cu 400 2) „ „ II. . . . 300 3) „ cassariului . . . 200 — 239 — fl. 4) Remuneratiunea bibliotecari ului . • 60 5) Spesele cancelariei . . • • 150 6) Pentru scrietoriu . . . . • 150 7) Chiri’a pentru localitatea cancelariei . 100 8) Pentru trebuintiele bibliotecei . . 80 9) Spese estraordinarie .... 200 10) Pentru 2 realiști stipendiu a căte 70 fl. la olalta ...... 140 11) Pentru 2 elevi la scdl’a Comerciale sti- pendiu a câte 70 fl...........................140 12) Pentru unu ascultatoriu la academi’a co- merciale in Vien’a . . . . 400 13) Pentru 4 ascultători de pedagogia a căte 60 fl., la olalta ..... 240 14) Pentru 2 elevi la scdlele agronomice in patria căte 60 fl. la olalta . . 120 15) Pentru unu gimnasistu din fundatiunea fostului comitatu alu Dobacei . 60 16) Pentru unu gimnasistu din fundatiunea Nic. Marinoviciu sen. stipendiu . . 60 17) Pentru unu gimnasistu din fundatiunea Galliana . . . . . . 60 18) Ajutoriu pentru unu gimnasistu din fun- datiunea Emiliu Basiota-Motiu Dembulu 20 19) Pentru sodalii si invetiaceii de meseria 600 20) Pentru invetiatorii' distinși in instrucțiu- nea practica a pomaritului si a grădi- nărit. 4 premia de căte 25 fl. la olalta 100 21) Pentru ajutorarea scdleloru rom. misere 700 22) Pentru infientiarea sectiuniloru scientifice 500 23) Subventiune pentru fdi’a asociatiunei . 700 24] Pentru servitoriulu cancelariei . . 180 Sum’a fl. 5660 Sum’a preliminată de adunarea gen. fiendu de 5908 fl. 20 cr., mai remane restu disponibile de 248 fl. 20 cr., carele este de a se folosi spre scopu- rile asociatiunei pentru an. cur. 187 ⁷/₈. Punenduse in ordine la disensiune susu-indigi- tatele positiuni, pre basea propuneriloru făcute din partea referentelui respectiva, se iau urmatdriele con- clusiuni: a) Positiunile de sub Nrii 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 22, 23 si 24 se- se asemneze la cass’a asocia- tiunei spre esolvire, după modula indatinatu si pana aci, eventualmente după trebuintia si impregiurari, cu observarea la posit. 2, că competenti’a obvenitdria pe tempulu substituirei fostului de secret. II., se se esolveze in primirea substitutului respectivu. b) Stipendiale de sub posit. 10, 12, 15 si 16 se se asemneze si pre anulu scolasticu 1877/8 foști - loru stipendiati pre an. scol, trecutu, fiend-că acelia după cumu s’a constatata din documentele produse, au satisfăcuta conditiuniloru recerute. c) Pentru stipendiale vacante de sub posit. 11, 13, 14 si 17 ajutoriulu de sub posit. 18 si pentru premiale de sub pos. 20, se se publice concursu si anume pentru stipendia cu terminulu pana la 25. Octombre c. n. a. c., 6r pentru premiale de sub pos. 20, fiendu-că acelea conforma conclusiunei adu- narei gener. suntu de a se distribui numai cu finea anului scol. 1877/8, se va dispune publicarea concur- sului la tempulu seu. d) Din ajutoriulu de 600 fl. de sub pos. ,19 de- stinata pentru sodalii si invetiaceii de meseria se creara 10 ajutdria de căte 25 fl. pentru sodali si 28 ajutdria de căte 12 fl. 50 cr. pentru invetiacei, pen- tru a caroru conferire se se publice concursu cu ter- minulu de 25. Oct. c. n. a. c. § 115. Venindu la discusiune distribuirea su- mei de 700 fl. de sub pos. 21 destinata pentru aju- torarea scdleloru romane misere, referentele susu-ameri- titu propune, câ din acea suma 200 fl. se se asem- neze pentru scdl’a gr. orient, de fetitie in Câmpeni, indata ce se va constată, cumu-ca s’a satisfăcuta conditiuniloru prevediute prin conduși unea adunarei de sub Nr. prot. XXXVIII. in cătu pentru re- stulu de 500 fl. destinata pentru ajutorarea scdleloru romane misere, referentele propune, că acela distri- buinduse in 3 parti egali, se se pună la dispositiu- nea ven. ordinariate romane din Sibiiu, Blasiu si Gherl’a. Facia cu propunerea referentelui dn. co- membru dr. Pușcăria face contrapropunerea, că adeca din sum’a de 500 fl. una diumetate se se pună la dispositiunea ordinariatului archidiecesanu gr. cat. din Blasiu si a ordinariat. gr. cat. din Gherl’a in parti egali, dapa modalitatea din anulu trecutu. Dupa-ce in decursulu discusiuniloru se mai iviră si alte păreri, in urma dn. cousiliariu P. Dunc’a face propunerea, că se se mai amane deciderea asupra acestui obiectu, că astfeliu se se pdta lamuri mai bine cestiunea. Presidiulu submitendu la votu propunerea dlui cons. P. Dunc’a că cea mai departata, aceea se pri₇ mesce cu maioritate de voturi. § 116. In necsu cu bugetulu de sub §§ 114 si 115 referentele I. V. Rusu aduce inainte cererea dlui George Popescu, relativa la acordarea unui aju- toriu pentru tipărirea opului seu intitulatu: „Cursu elementariu de istori’a literaturei romane," si propune, că amentit’a cerere se se resolve conformu conclusiu- nei adunarei gen. de sub Nr. prot. XL. Se primesce. § 117. Referentele da cetire punct. XLIV, din protoc. adun, gen., din carele se constata, cumu-că dn. presiedinte alu asoc. Tim. Cipariu a donata cu ocasiunea adun. gen. unu losu de stătu in valdre de 500 fl. (seri’a 1001 Nr. de castigu 16 din 15. Martiu 1860) dispunendu, că acea donatiune se stea sub administrarea asoc., ăr venitulu anuale (din couponi) si celu eventuale alu sortirei se se impartia egale- mente intre fundulu asociatiunei ca atare, intre fon- dulu academiei rom. de drepturi, si intre fondulu tea- trului. Comitetulu iea spre plăcută scientia donatiunea — 240 — amentita si dispune, câ se se recerce cassariulu asoc., câ despre donatiunea acâsta, câ si despre fundatiu- nea Galliana se porte evidenția deosebita, respective se se administre si manipuleze separata. Totu-deo- data se se incunoscientieze si comitetulu fondului de teatru despre donatiunea făcută de dn. presiedinte, cumu si despre dispositiunea relativa la impartirea venitului aceleia in parti egali, pentru fondurile susu- indigitate, cu acea observare, câ. partea obvenitâria pentru fondulu de teatru, se va administrâ la tem- pulu seu in primirea respectivului comitetu.' § 118. Tenerulu Ioane Panjfilie, ascultatoriu de technica in Vien’a, tramite la comitetulu asociat, su- plic’a sa, adresata societ. Transilvani’a din Bucuresci, relativa la obtienerea unui stipendiu, cu aceea ro- gare, câ cererea resp, se se recomande numitei so- cietăți. (Nr. prot. 256/1877.) Se decide: a se inaintâ pre langa recomendare la comit, societatiei Transilvani’a. § 119. Tenerulu Emil. Popoviciu, ascultatoriu de technica in Vien’a, cere a i-se dâ unu atestatu despre aceea, că câ studente in scdl’a reale de aici, a fostu stipendiata din partea asociat, si câ atare se se recomende societatiei Transilvani’a pentru obtie- nerea vreunui stipendiu. (Nr. 259/1877.) Se acdrda cererei respective. § 120. Dn. secret. I., G. Baritiu notifica, cumu- ch a primitu provocare dela presidiulu museului pen- tru cunoscienti’a poporaloru (Museum fiir Volker- kunde) din Lipsi’a, câ se’i comunice schitie despre costumele romanesci in generale, si in speciale despre costumele de langa Muresiu dela Aradu si dela Resîtia. Din acestu incidentu numitulu domnu face intrebarea, ddca comitetulu asociatiunei nu ar fi aplecatu a luâ dispositiuni pentru compunerea, ddca nu' tocma de una mica espositiune esclusivu de costume ro- mahesci de celea mai frumâse, sdu incai de caracteru anticu, celu pucinu pentru una colectiune de phqto- grame ilustrate cu tdta fidelitatea? Comitetnlu considerandu importantVa obiectului din cestiune decide: a esrnite din sinulu seu una co- misiune, carea luandu obiectulu la unu studiu se- riosu, se viena cu propuneri meritdrie la șiedinti’a venitdria. De membrii ai numitei comisiiini se alegu I. Popescu, dr. II. Puscariu, I. Preda si G. Brateanu. § 121. George Sioneriu, parochu in Sasiichizu, cere a se acordâ unu ajutoriu din fondulu asociat, pentru Zach. Costea, sodalu de cismariu. (Nr. 246, Se decide a i-se rescrie, că sodalulu amintita doritoriu de a obtiend vrennu ajutoriu din fondulu asoc., se se indrumeze a concurge la ajutoriale de- stinate pentru sodalii de meseria, pentru a carora conferire s’au dispusu a se publica concursu pana la 25. Octombre a. c. Verificarea acestui procesu verbale se concrede domniloru membrii Dunc’a, Popescu si dr. Puscariu Sibiiu, datulu de susu. laCobu Bolog’a, Peⁿtru secretariu presiedinte. Ioane Rusu. S’a perlesu si verificați!, Sibiiu 17. Sept. 1877. P. Dunc’a mp. I. Popescu mp. Dr. II. Puscariu mp. I BIBLIOGRAFIA: Cariile dein ediinr'a Seminariului Archidiecesanu in Blasiu. (Urmare.) Dein editur’a librăriei. Grube A. W., Biografii romane trad. de N. Petra fl. cr. Petrescu . . . . . . . . — 50 Laurianu A. T., Istori’a Romaniloru . . leg. — 30 Velceanu M., Educatiunea de scola si casa . — 36 Map’a Europei, proiect, si desemn, de B. Kozenn, trad. de I. M. Moldovanu, 140 cm. lata si 120 cm. inalta, pe pandia in mapa . . . . 5 50 Semigloburile seu Cart’a globului pamentescu, 131 cm. lata si 110 cm. inalta, pe pandia in mapa . 4 50 Tece de scrisu pentru scola. 0 Dictando, germanu sâu latinu, l’/ₐ cdla, invel. col., (rism’a 320 buc.) ..... 2 10 1 Dictando, germ, seu latinu, 2 cole, invel. col. (rism’a 240 buc.) . . . . . . 2 — 2 Dictando, germanu seu latinu, 8 foi tari, invel. veneta ........ 4 20 3 Dictando cu marge, 12 foi tari, invel. ven. . 6 10 7 Tece de scrisu pentru incepetori cu linii largi duple (pentru instruct. după metod’a de scrisu si cetitu), 8 foi, invel. alba . . . . ' 3 90 8 Tece pentru matematica neliniate, 8 foi tari, invel. ven. . . . . . . . 3 90 10 Tece pentru clasele superiori, formatu cuartu mare, 12 foi . . . . . . .15 — 11 Tece pentru clasele superiori, formatu cuartu mare, 24 foi . . . ■ . . . 27 — Abecedarie. Abecedariu, editiunea noua -(sub tipări u). Antai’a carte de lectura si invetiatura pentru scâlele poporale rom. de I. Popescu. Edit. III. leg. — 25 Conductoru la aplicarea antaiei cârti ‘ . . . — 10 Rosiu T., Tabele de părete (20) cu tipuri colorate si indreptariu langa densele . . . . 3 50 Car ti de lectura. Munteanu G. J., Carte de lectura romanâsca pentru clasele gimn. inf. si reali I —IV. . • • — 50 Popescu J., A dou’a carte de lectura si invetiatura pentru scâlele popor, rom. Edit. II. . leg. — 80 Romanu Vis., Carte de lectura rom. pentru scolele rom. prim. Edit. IV. . . . . . — 45 Rusu I. V., Carte de lectura pentru clasele gimn. infer. 60 (Va urmă.) Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. Tipografia Romer & Kamner.