H&S''------------- SjMe' A-’⁵ Acesta foia ese cate 3 cole pe luna si costa 2 florini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, dra pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenii cu porto poștei. ---------------- TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunii transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ------------------- ’i^Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- c' lectori. ? ------------ Nr. 17. Brasiovu 1. Septembre 1877. Anulu X. Sumar iu: Discursulu presiedintelui asoc. trans. I. Bolog’a la deschiderea adun. gen. — Romanulu in poesi’a sa poporale. (.Urmare). — Epistole de Sie repausatiloru. (Urmare.) — Cuventare de deschidere rostita prin directore cu ocasiunea adun, despart, alu Xl-lea etc. — Cestiunea limbei rom. in diariele din Clusiu et B. Pest’a. — Bibliografia. Discursulu presiedintelui asociat, trans. lacobu Bolog’a, tienutu cu ocasiunea deschiderei siedintieloru adun, gener. a. XVI., la 24. luliu st. v. sâu la 5. Aug. c. n. 1877 in Blasiu. Strălucită adunare! Onor, domni si frați! Asiu avea — cd celu ce suntu pana in mo- mente; cd presîedinte alu „Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului ro- manu" — a deschide simplamente si indata siedinti’a adunarei ndstre-generali din estu anu, si a priveghid apoi, cd discutarea si deliberarea, asupra tuturoru obiecteloru din program’a publicata se decurgă in ordinea cea mai buna, si sub cea mai stricta obser- vare a statuteloru, pre alu caroru temeiu amu con- venita aici. In acestu modu asiu satisface oficiului meu de o parte, dr de alta parte asiu coresponde pdte astepta- rei multora, la tdta intemplarea inse de sigura in- dreptatitei recerintie, de a economisd cu scurtulu tempu, ce ne stă la dispositiune, cătu se pdte mai bine, mai cu crutiare. Ddca inse cu tdte acestea amanu pentru vreo căteva minute deschiderea siedintiei; ddca nu dau loca menționatei discutări si deliberări imediata după convenirea ndstra in acestu pavilionu; ddca ’mi per- mitu a ve molestd — inainte de a fi trecutu la lu- cru — cu vreo câteva cuvinte din partea mea: Ve rogu onor, domni si frați! se nu’mi denegati indul- genti’a si pacienti’a frați dsca, si se’mi credeți, că nu făcu acdsta din mancarime de a vorbi, ci o făcu mai intaiu: din deosebitulu respecta cătra loculu, in care ne aflamu; din pietate si gratitudine cătra ceh ce nu numai prin activitatea desvoltata in vidtia, dar chiaru si prin asiediarea remasitieloru loru pamentesci in sinulu pamentului acestui locu, au asecuratu comunei acesteia romane o mare însem- nătate: din deosebita reverintia si stima cătra cei ce si actualminte lucra barbatesce la aug- mentarea acestei însemnătăți, — si in urma: din considerația importantiei unuia dintre punc- tele programului nostru, asupra careia voia se ve tragu tdta atențiunea cu pucine cuvinte. Suntemu in Blasiu, domniloru mei! In alu siesesprediecelea anu alu esisten- tiei ndstre,’ că asociatiune transilvana ne aflamu — lauda a totu poternicului cerescu si pamentescu si mnltiamita prudentiei, perseverantiei, vîtalifatiei ro- manesci! inca totu că atare in loculu unde si-a ser- batu ca la an. 1863 a IlI-a adunare generale sub muitu promitietoriele auspicii, ale unei ere noue si amica literaturei romane si culturei poporului romanu, sub prospecte incantatdre; ne vedemu domniloru si fratiloru: după patrusprediece ani de si — du- rere! nu sub impregiurari ca cele din 1863, dar to- tuși spre nespus’a mea bucuria! — inca totu cd a- s o ci a ti in aceea comuna opidana si romandsca din Transilvani’a, preste a cărei însemnătate facia de literatur’a romana si de cultur’a poporului romanu transilvana, nu e permisa nici unui presîedinte alu asociatiunei transilvane a trece cu tacerea, mai cu sdma atunci, candu i se dă, cum mi se dă mie acum ocasiune, de a vorbi si de a profita de acea însem- nătate, chiaru in interesulu celorulalte comune ro- mane transilvane si in avantagiulu intreprinderiloru ndstre literarie si culturali. Aureile pagine, cari decora in abundantia cartea istoriei locului acestuia, aratandu-ne marile si multele emolumente, ce s’au reversatu dintr’ensulu in deose- bite forme si direcțiuni preste romanii transilvani, resfirate chiaru si numai fugitiva — asia cumu ’mi voiu permite a o face eu, adeca in partea loru cea mai mica, au se contribue multa la promovarea si la realisarea intentiuniloru ndstre, pentru-că ele — paginele acelea aurie — potu servi si voru si servi celoralalte comune transilvane de modela, de luceferi ducători la adeverat’a fericire., Blasiulu, domniloru! e loculu, pre care cu dreptu cuventu l’au numita oratorii adunarei ndstre gene- nerali din 1863 „Ldganulu inteligentiei romane," „palestr’a museloru romane.'¹ E afara de tdta indoidl’a, că din vechi tempuri pana bine de curendu numai aici ’si stemperau ro- manii transilvani setea de scientie mai inalte asia, cumu o cere insusirea, natura loru propria. Numai in acestu locu alu Transilvaniei -au esi- statu inca pana tardiu după anulu 1850 institute su- periori de educatiune, iu care se intalnf fragedulu 32 194 — invetiacelu romana cu doiosulu invetiatoriu ro- manu; se intalni si se intielegea tataia cu fiiulu de- spre impartasirea si primirea darului spiritului santu, despre invetiatura, carea usioru strabatea la anima, pentru ck vinea dela anima. Dar’ dr numai aici află in acele tempuri o mare parte a teneriloru romani transilvăneni posibilitatea, de a se sustiend pre langa studii pana la terminarea loru, pentru ck numai aici află mulțimea celoru lip- siti si bravi nutrimentulu materiala, fara de care nu s’a potutu si nu se pdte câștigă celu spirituala. Aici si numai aici se plamadea, se dospea, se framentă, se cocea si se impartiă panea inomisu necesaria, ce- loru ce o meritau: se dă acestora „cipaii," fara de care — credeți mi! — multe, fdrte multe din cele mai eminente talente romane, diamante de inaltu pretiu, aveau se remana opace, necunoscute, perdute pentru noi, carii admirandule si folosindule acumu productele loru spirituali, ne imprumutamu cu mul- tiamita îndreptarea, orientarea ndstra din splenddrea loru. Din institutele acestui binecuventatu locu au esitu si s’au respanditu mai in tdte regiunile locuite de romani, corifeii literaturei romane, si intrepidii luptători in tdte căușele, privitdre la imbunatatirea sortii poporului romanu din Transilvani’a, prin ur- mare si la cultivarea acestui poporu. Unii dintre acei corifei si anteluptatori, ale ca- roru măreție fapte le cundscemu parte din istoria, parte din esperienti’a-ne propria, avendu multî dintre noi placut’a ocasiune, si ondrea de a fi fostu mar- tori oculati ai bincfacatdrei loru activitati, ’si afla eternulu repausu in sinulu pamentului acestui locu;' dr altii, consoci ai loru aflauga inca, — spre mân- gâierea si nespus’a ndstra bucuria! — la insemnata- tea si glorificarea locului acestuia, lucrandu in elu neincetatu si cu totu-deadinsulu spre binele nostru alu tuturoru: la perfecționarea literaturei romane si la cultivarea poporului romanu. Constatandu dec^ cu plăcere si indestulire tdte acestea, se profitamu, domniloru si fratiloru! de oca- siunea adunarei ndstre de aici si mai antaiu: se sa- lutamu loculu acesta „palestr’a museloru ro- mane" cu tdta amdrea si stini’a fiidsca si fratidsca; se’lu asecuramu despre respectulu, ce-i vomu păstră pentru totu-dduna in recundsceres beneficialoru pri- ’ mite in elu si dela elu; dar totu-deodata se luamu si se facemu, că se ia si celialalti frați ai nostrii ab- senti angagiamentulu, obligamentulu, de a lucră din tdte poterile, că se devină cătu mai curendu si cătu mai multe comune romane din Transilvani a provediute cu institute de educatiune, asia precumu e provediutu Blasiulu, — apoi: se ne aduce mu cu pietate aminte, de cei ce intr’atata si-au iubitu ndmulu, au iubitu poporulu romanu, cătu nu numai au trăita, dar au si murită pentru elu, in folosulu lui; carii pana candu erau in vidtia lucrau din tdte poterile loru, fara de nîci unu pregetu, la omnilateral’a pro- movare a intereseloru poporului romanu, dr acumu ne straluceseu pentru totu-dduna din mormintele, in cari odihnescu, prin dispositiunile si midiuldcele, ce ne au lasatu spre asecurarea menționatei promovări de interese romane si pentru infînitulu venitoriu. Se ne ducemu la mormintele acestoru binefăcători ai noștri, cu preferintia si conformu rogarei mele din anulu trecutu, la celu mai prdspetu dintre ele, la alu marelui si nemoritoriului archiereu Ales. St. Siulutiu, la alu acelui bunu si adeveratu romanu, caruia inca avemu de a-i multiami in “lini’a prima esoperarea si intemeierea acestei salutare "institutiuni romane, a asociatiunei transilvane. Se mergemu domniloru si fratiloru! si se constatamu acolo prin fapta, că deca „tiene minteu romanulu reulu, ce-i s'a facutu, elu dieu nu uita nici binele, ce-i s'a arafatw, se dovedimu prin fapta, că nu pdte fi ingralu romanulu, că gratitudinea e o sacra proprietate a lui. Se binecuventamu acele mormente si se multiamimu celoru ce odihnescu in- tr’ensele din adenculu ânimiloru ndstre pentru imen- sele bunatati, ce ne au aratatu si ne au lasatu. In debilulu semnu de recunoscientia si spre imbarbatarea ndstra si a urmatoriloru noștri la fapte, asemenea ce- loru împlinite prin acei binefăcători, se apromitemu a- cestora serbatoresce: că le vomu conserva dulcea me- moria pentru totu-dduna, si că in cătu numai ne voru iertă poterile, vomu cercă si noi a-i imită intru tote, — st in urma: se da mu lauda a totu poter- n i c u 1 u i Dumnedieu, ck nu toti anticii nostrii antiluptatori si luceferi ne-au parasitu; ca mai esi- sta aici, in loculu acesta, barbati romani absvhitu devotati binelui nostru comuna, barbati de aceia, carii n’au incetatu, si — suntu siguru! nu voru în- cetă nici odata in vidtia a respandi mult'a lumina, de carea dispunu, perfectionandu că pana acumu lite- ratur’a romana si promovandu cultivarea poporului romanu ț^barbati, cari atktu in urm’a prestatiuniloru loru de pana acumu, cktu si prin dispositiunile si si midiuldcele, ce — ne indreptatiescu ânimile loru celea nobile a crede, ck le voru lasă poporului ro- manescu , voru vietiui in ânim'a si memori’a acestui poporu in eternu. Se salutamu pre acești barbati romani cu tdta caldur’a fratidsca, se le descoperimu perfect’a reverintia si inalt’a ndstra stima, si se-i ase- curamu despre succursulu, ce voimu a le dă intru tdte, căte se potu cere dela noi. Dar acumu voiu termină indata domniloru si fratiloru! Numai vreo cateva modeste observări amu se mai făcu la alu patrulea punctu din programulu sie- dintiei ndstre a II. După punctulu citatu avemu se alegemu cu oca- siunea acdst’a presiedintii, oficialii si membrii comi- tetului asociatiunei. Avemu se implinimu unu „actu" intru adeveru „de mare importantia" pentru reali- sarea scopuriloru urmărite de catra asociatiunea ndstra. ’Mi permitu a vorbi de acum puțin telu la 195 acestu actu chiaru din considerarea marei lui impor- tantie. Dorescu forte, că togma pentru că i atatu de importantu actulu acest’a, se ne pregatiniu cu totii catu se pdte de bine pentru cea mai corespundie- tdre, pentru cea mai salutare împlinire a lui. La realisarea dorintiei acesteia a mele s’ar’ con- tribui — după modest'a’mi părere — fărte multu, ddca toti acei onorabili membrii ai asociatiunei, carii n’au apucatu a audi sdu a ceti, ori au scapatu din memoria cuventulu rostita asupra unui asemenea actu in adunarea generale dela Dev’a din 10—11 Augustu 1874 de catra prea demnulu ei conducatoriu de a- tunci, si tiparitu in fdi’a asociatiunei Nr. 19 din 1874, si-ar câștigă, inainte de a pași noi la menționatele alegeri, deplin’a cunoscienti’a a acelui cuventu si ar’ apretiui rogarea coprinsa intr’ensulu, carea suna asia: „Cu tdta sinceritatea ânimei mele Ve rogu Domni- loru! câ inainte de tdte se aveți înaintea ochiloru interesele asociatiunei, si numai după aceea se dati intrare la ânim’a Domnieloru Vdstre inspiratiuniloru amicali!" In credintia, ba chiar in convingere, că se va si face acdst’a, salufu pre onor.abilii membrii ai aso- ciatiunei, aflati aici, cu celu mai cordialu „bine Ve amu aflatul" dr’ pre cei ce au alergatu din apro- piere si din depărtare incdce, ii salutii cu celu mai caldurosu „bine ati venitu" fratiloru! si invitandu pre toti la lucru,' deschidu siedinti’a adunarei gene- rale ofdinarie a XVI. ktnnanulu in poesi’a sa poporale. (Urmare.) XXV. Peculiaritali sintactice. Se indegetamu inca dre-căte proprietăți sintac- tice , cu tdte că din ele anticiparamu dejâ mai multe intre insusirile gramaticali. In cătu pentru substantivu si adjectivu multia- mindu-ne cu cele aieptate mai susu, se ne oprimu pucinu la pronume. Aici vedemu, câ in vechimea limbei ndstre, pro- numele personale lungu in pusetiune de obiectu ne- repetindu-se prin celu scurtu (intra in casa totu can- tandu, si pre mine intenerindu, P. 17); vedemu pro- numele personale sine folositu pentru persdn’a in taia si la densulu acatiatu reflesivnlu disei persdne (si la sine-mi te-asi luă, P. 18); vedemu pronumele ne- determinatu totu neconcordatu in privinti’a cașului cu substantivulu seu, după cumu ar cere usulu de astadi mai generale alu vorbirei rom. (Frumosica Ro- mancutia, toti veciniloru dragutia, A.); in fine ve- demu relativulu care, pusu dresi-cumu in modu ab- solutu, dra casulu si sensulu lui redatu in un’a si aceeași frase prin pronumele aratatoriu (si se vediu pe mundr’a mea, care m’am iubitu cu ea, A./; câ se tacemu de asia numitulu dativu eticu (palosiulu asia bine mi lu chiteâ, că pre Tom’a mi-lu taiâ, A.), fdrte desu oeuratoriu in cântecele rom. poporane, preste ale cărui urme damu si in scriitorii antici latini, dra mai raru si in grdc’a si germana.*) Adeveratu, că aceste, cumu si multe alte peculiaritati sintactice si gramaticali suntu adese ori cerute mare parte si de forti’a si necesitatea metrului poeticu ; cu tdte aceste ele, ni se va concede, că suntu nescari intorsure lim- bali, ce nu ne vdtema audiulu rom. sanetosu, si câ probe de venjosi’a limbei, după modest’a-ne părere, suntu fdrte de pretiuitu si pastratu. Cu respectu la verbu insemnamu numai ddue. Antaiu, că in frasi optative se folosesce prd frumosu conditiunalulu fbra nici una părticică optativa (alei Petre, vitediu mare, nu ti ar fi spre superare! M.b.; nani nani, puiulu meu, fericite-ar Ddieu! A.). A dou’a e "folosirea, precumu se scie, de totu dds’a, ba mai generale si de regala, a imperfectului in descrierea epica a evenimenteloru, unde altu-cumu in vorbirea nelegata e la loculu seu perfectulu istoricu, unu usu acesta unicu in soiulu seu, carele împrumuta bala- deloru poporali rom. una elegantia si vivacitate stra- ordinaria; pentru ce? pentru că imperfectulu câ mai aprdpe de presente ne infaciosiddia acțiunea in modu mai vioiu, mai palpabile, aducîindu-o dresi-cumu in apropiarea ndstta nemediata si faciindu-o mai pre- sente fantasiei si intuitiunei lectoriului. La aceste amu mai potd insirâ omiterea copulei verbali (cu ochii de puica aldsa, câ ea nime de fru- mdsa, F. I. 128), si prd dds’a repetire a participiului după perfectulu cornpusu cu poipunerea ausiliariului (fostu-a fostu unu craisiofu, tenerelu, mundru fetioru; auditu-am auditu, A.), unu drasticu-midiulocu reto- ricu-gramaticale peculiare romanescu acesta, de a a- fermâ credibilitatea lucrului, ce vine a se enarâ, si de a atrage asupra-i atențiunea celui ce-lu lege au asculta. Remarcabile e și libertatea poesiei poporali, cu care după verbulu activu in supinu inca totu pune acusativu de obiectu (si in curendu s’a apucatu, cam- pulu netedu de aratu — a arâ campulu netedu, A.); dra in locu de ablativulu asia diciiudu instrumentale, va se dica in limb’a daco-romana casulu prepusetiu- nale precesu de prep, cu, pune simplu acusativulu (si la potiri se arata pieptulu golu, faci’a curata, A.), cea ce ne revdca in memoria unu asemene usu si licenția poetica sdu imitare a asia numitului acusa- tivu grecescu la latini.**) Trecemu preste folosirea unoru verbe cu pre- pusetiune de acelea, cu de cari in usulu comune alu vorbirei mai că nu se audu, precumu: case spoite in varu; au urlatu cânii pre tine (P. 30, 44). Ve- nimu la topica, carea ne revdca in memoria monu- *) Quid mihi Celsus agit? (Horat.) SI? xaloi pot o nannosl Das war dir eine Geschichte! **) La Vergii.: saucius pectus; Cressa genus Pholoe; si asia la altii: Omnia Mercurio similis, vocemque colorem- que etc. A 32* 196 — mentele ndstre limbali cele mai vechie, atâtu e dens’a de. libera si in poesi’a rom. poporale moderna! Se consideramu numai câteva esemple: si de pung’a sa golf — de se va golf (M. b. 5); o suta cincidieci ai mei de voinici că nisce lei = o suta cincidieci de voinici (M. b.); dela delu de cas’a ndstra — la ddlu dela cas’a n. (F. II. 179); betraniloru ce-su cărunți cuventulu se nu le uiți — cuventulu betraniloru (F. II. 189); totu pre unulu de trei ori — pre totu unulu (P. 25); ea in laturi totu se dă — totu in laturi (A). Cumu vedemu, mai cu sdma partidele prepusetiunali si conjunctiunali, alesu unisilabice, se arata asia de volubili, in cătu la cea mai mica necesitate poetica saru fbra vetemare dintre unu locu intru altulu. Dara apoi de chiaru asia mare libertate se bucura intre- jectiunile; stb acele din vorbe singurite au din con- structiuni intrege, poesi’a poporale le arunca după plăcu acolo, unde cere metrulu si cadenti’a, p. e. de s’a, maica, cufundă — de seva cufundă (F. II. 38); fostu-a, cică,*) unu Novacu (A.) scl. Pe câta dulcdtia, șvavitate, sucu si potere in tdte aceste si asemeni intorsure sintactice, pre atata invetiatura totu-odata pentru gramaticii si cultivatorii dulcei, armouidsei si venjdsei limbe romanesci! XXVI. Caraclerisari retorico-poetice; „frnmlia verdemetrul o poemelera poporali romane. Se completamu acumu lung’a ndstra diatriba, aratandu inca câteva traseture scurte si din frumo- setiele retorico-poetice ale poesiei rom. poporali, cumu si preste totu din caracteristic’a ei peculiaria. Nu ne trece prin minte a vrd se facemu aici una aseme- nare formale si din tdte punctele de vedere intre densa si intre alte poesie poporali străine, spre ce cu acdsta cale ne lipsesce si tempu si spațiu; totuși una indegitare si alta, fia macaru numai cătu pe de departe, speramu câ nu va fi leotoriului neoportuna. In colectiunile ndstre de poesie poporali, ce esira pana acumu la lumina, diumetate de nu mai bine, din piesele adunate intr’insele suntu balade si ro- mantic, va se dica poeme epice. Preponderanti’a a- cdsta a torentelui epicu la poporulu nostru pe dreptu ne atrage atențiunea, candu vedemu la alte genți conlocuitdrie si învecinate chiaru contrariulu acestei. .Se luamu numai p. e. pre gintea magiara, pre cea polona si rușina: nu vei gasf la dinsele mai nici una poema poporale de tiendre epica,**) ci mai tdte productele loru poetice poporali suntu lirice. De unde acdsta diferenția? Unoru li se pare, câ necul- ti varea istoriografiei ar fi favorindu nascerea si în- florirea'epicei poporali la cutare poporu; inse p. e. cele cincisprediece milidne de Rusini, cari nu culti- vară in trecuta si nu prd cultiva nici astadi istori’a, de ce nu posiedu poeme epice poporali?*) Si din contra, de ce posiedemu noi romanii, si inca cele mai alese si mai incantatdrie chiaru din acele pro- vincie romane, unde jă prin seclulu XV—XVII, cro- nicari zeloși insdmna faptele de arme, starea politica si sociale, dilele bune si ferici, că si cele rele ale na- tiunei, spre a eredi memori’a loru de invetiu salu- tarii! posteritate! ? Alta causa trebue dara se cercamu, causa mai aduncu diacutdria, interna, psichologica. Acdsta o aflamu cu Talvj**) in acea, că in une popdra e mai tare si mai superiore altoru facultati spirituali pa- siunea, in altele poterea fantasiei si imaginatiunei, care ultima singura e in stare a crea lucruri mai insemnate pre terimulu poesiei, că si pe alu tuturoru celoru-lalte artî. Nu câ ddra cerdsc’a, divin’a sementia a poesiei n’ar fi semenata in mesura mai mica au mai mare, că ori care talentu la individii singuriti, in sinulu fia-cărui poporu; dara impregiurari, alesu fisico-climatice, impedeca de multe ori desvoltarea mai mandsa a acelei sementie. Romanulu se trage dintr’una patria din cele mai romantice si veni in alta nu mai pucinu romantica. Câtu nutrementu nu dede si da imaginatiunei lui a- cdsta cu munții sei cărunți, ale caroru capete bătu nuorii, cu umbrdsele sale selbe primordiali, cu va- lile sale desfatatidse, presărate cu miie de flori varie si percurse de riuri si fluvii sierpuitori! Care ima- ginatiune a Romanului fbra indoidla in decursulu cen- teloru si miieloru de ani ar fi perdutu nu pucinu din poterea sa, dandu p'dte locu desvoltarei mai in- semnate a unei alte facultati a spiritului seu, de cumu-va elu locuiă pre nisce desierturi si stepe, buna- dra că ale Rusiei mice, unde ochiulu de demanetia pana sdr’a nu vede alta, decâtu firmamentulu arcuatu preste desiertulu sterpu, monotona si nemărginita! Cu acdsta nu vomu se dicemu, că pieptulu Ro- manului, pieptu omenescu că alu toturoru dmeniloru, nu e agitatu totu-odata si de pasiuni diverse, intre ele de unulu din nesecatii sorginti ai poesiei, de a- rndre. Da, noi avemu si una suma prd însemnata de hore de bucuria, desfătare, vioitiune, cumu si de doine de jale, întristare, machnire a ânimei: producte mai scurtutie acestea ale isbucnirei pasiunei înfocate momentane, rapede trecutdrie, precumu imaginatiunea vivace in poterea-i si durat’a i mai indelunga din una tema simpla creddia unu intregu edificiu, adese- ori prd sublime, grandiosu si pomposu, numitu ba- lada si epopeia. Nici nu se pdte așteptă altu modu dela unu poporu, că celu rom., alu cărui pieptu, că unu pendente la imaginatiuneaᵣi prd vivace, e plinu, cumu arataramu mai susu, de cele mai nobili sim- tiemente. *) Dice-că? • *'*) V. despre magiari Erddlyi J. Magyar nepdalok es mondâk, Pest 1847, II. pag. 440. *) Fr. Miklosich Beitrage zur slav. Volkspoesie; Denk- schrift der kais. Akademie der Wiss., Wien 1870, t. XIX. **) Talvj o. o., pag. 109-112. — 197 — Si cătu de șdunce suntu aceste simtiemente! Suntemu aprdpe siguri că nu gresimu, candu afir- mamu, că alesu doinele rom. împreuna eu melodiele loru pe aci n’au parechia, intr’athtu suntu ele pline de una anumita misteriositate, melancolia si profun- dime a simtieminteloru! Mersulu loru metricu, uni- forme si tonicu protrasu arata anumita precugetare melancolica, o aprofundare in cele mai intime mi- sterie ale cutarui lucru, asia-dichndu una aprofun- dare si contemplatiune religidsa-morale, filosofica, la ce vedi bine, nu pucinu adause sdrtea apesatdria din trecutulu poporului rom. Lni e greu la ânima, mul- țimea si marimea simtiementeloru o apdsa cu greu- tate de plumbu, de acea doin’a lui in versu că si in melodia e unu lungii suspinu din adunculu sufletu- lui. Dara in natura după nuoru vine serinu, si in cup’a amaritiuniloru vidtiei indurata mana a desti- nului amesteca prd intieleptiesce una dose mai mare au mai mica de dulcdtia. Asia si in vidti’a milenaria a Romanului intre nenumeratele dile rele resarf si căte una' mai buna, mai de suferitu, pre care apoi . dinsu si-o face si mai de suferitu dandu-se acelei esaltate, ba potere-amu dice stravagante voioșie, ce respira din horele, chiuiturele si alte cântece ale sale de tiendrea acăsta. Ele, horele si chiuiturele rom., făcu unu contrastu frapante doineloru, prd firesce urmatu din aieptat’a profunditate a simtiementeloru și contemplatiunea lui filosofica: in cestea adeca Ro- manulu contempla si deplânge sdrtea sa grea, de- stinu-si fatale; pre care destinu apoi nepotendu-lu schimbă, dresi-cumu se resdmna barbatesce că unu filosofii, spre a gustă din bucuriele si bunătățile vid- tiei atăta, cătu pdte si cătu i s’a datu, nu inse fbra a-si versă veninulu sarcasmului seu asupra acelei ne- mutabilitati a sdrtei neesorabili. De aci caracteristj- culu tonu ironicii, ce pre langa aerulu de voioșia resufla din cele mai multe hore si alesu chiuiture, in cari ultime acelu tonu ironicu nu odata se apropia de marginile tiendrei camu lascive a fescenineloru romane antice. (Va urma.) Epistole de ale repausatiloru- (Urmare.) Frate Baritiu! Vien’a, 2. Sept. 1849. Scrisdrea alaturata, ori închisa aci zace dela 24.* Aug. pe masa, pentru-ca din planulu de a merge Barnutiu si cu ceilalți prin Bucovin’a nu s.a alesu nimicu. Pantazi cu Alesandru Papiu si cu tribunulu Crisianu, au plecatu ieri sep- temana pe la Agramu. Astadi plecu eu cu Barnutiu si Laurianu tot pe acolo, prin urmare memorialulu prin posta nu ti-lu pociu trimite, fiindu prea mare. Dela scrisdrea alaturata, asculta ce s’a mai in- templatu. Vediendu prochiamatiunile lui Clam-Gallas numai catra sasi, si denumirea de comissari in Ba- natu totu din unguri, am mai dusu ieri ministeriului alta harthie, gravamina. Am facutu si in numele deputatiunei o prochiematiune ori adresa catra ro- manii din comitatele Ungariei, Maramuresiu, Szath- măr, Bihar, Aradu, ca se aldga o deputatiune din sinulu loru, se vina la tronu, se depună omagiulu si se dechiare petitiunea data in numele natiunei, de petitiune si a loru! Popazu remane aici, numai ca se nu se intrerumpa deputatiunea. Dar te juru pe ce ai mai pretiosu, scdlate si vina acasa cu o di. mai nainte. Unii trebue se venimu dr la Vien’a; dar mai antaîu se ne consultamu cu totii. Se ne vedemu cu- rendu. A sositu si ministrulu Bruck, pe care dr ilu cunoscu dela Francfortu. Acesta si Schmerling ne sustienu caus’a mai bine. Maiorescu. FrateBaritiu! Sibiiu, ⁶/₁₈ Nov. 1849. Fii bunu si trimite ala- turat’a scrisdre catra uevast’a mea. Eu am sositu din munți joi sdra in ³/ₗₛ ale *c. In munți amu avuta multa bataie de capu, că-ci romanii facu, dar nu se gandescu ori nu s’au ganditu că strainiloru pucina le passa de faptele loru si nu voru ambla după ele. lancu n’a avutu cea mai mica însemnare despre bă- tăliile din munte. I’am facutu raportulu, vreo 22 cdle; acumu se copiaza aici. Eu traducă acumu pe alu lui Balintu. Pe alu lui Axentie ilu voiu lua ca mine la Brasiovu si’lu voiu traduce — ori mai bine face acolo. Dar me grabescu, ca e tempulu de a alerga dr la Vien’a. Laurianu a plecatu ieri cu Bar- nutiu; acesta inse pentru cautarea deruptei sale sa- nitati. Respunde’i dn. Hurmuzache, care audia ca e superatu pe mine, ca mi-a fostu peste putintia a’i împlini cererea, că-ci n’am stătu nici o di tbra lucru; dar indata ce voiu resufla o pica, ii voiu da materie de se va satura de ea. Frate! ia vedi de faceți o colecta in Brasiovu, ca se ne potemu rapedi la Vien’a. In munți se face si asteptu numai banii se plecu. lacobu a disu Su- dului, ca pdte face in graba; ilu provocu dara se incepa indata. Preparativa se potemu copia in Bra- siovu raportele prefectiloru. Sentea e totu închisa. Maiorescu. Numai pentru prîvat’a ta sciintia si direcțiune. Din locu siguru, dta intielesulu, ba mai cuventulu instructiuniloru ce au primita aceia de care se tiene, candu au plecatu din Vien’ a ta Ar- dealu.*) „1. In Folge eines Ministerial-Beschlusses wer- den alle bisher im Lande gestandenen Comitd’s oder *) Adeca generalulu br. Lud. Wohlgemuth câ, guber- natoru si Eduardu Bach tratele ministrului, ea comissariu civile ad latus. Mot’a Red. — 198 — Ausschtisse aufgehoben. 2. Allgemeine Entwaffnung der Romanei) und des roinanischen Land- sturmes, mit einzigerAusnahme der in den Stadten treu gebliebenen sâchsischen Biir- gerwehr, aber nur in so weit es die milită- ri s ch e n Rii ck s i eh te n erlauben. 3. Dahin trachten, Siebenbiirgen wo moglich auf den Fuss der alt-osterreichischen Pro- vinzen zuruck zu ftihren. Rumega, intielegi! Georgie Pantazi câtra Georgie Baritiu in caiisa alegeriloru si a denumirei de episcopu. (Fragmentul.) Multu onorate Domnule! Pretids’a Dtale epistola din î⁰/₈ Deo. an. tr. o-amu primita, din care intre altele vediu, că ai capatatu dela dn. Aronu scirea despre trimiterea de 3 tomuri din Magasinulu pentru Daci’a pe săm’a dlui professoru Ventzel .scl. (De aci inainte urmădia despre afaceri private si familiarie, după care continua asia:) Am vediutu pretiuite Domnule! din mai susu laudat’a, si greutatea cu care s’au facutu alegerea can- didatiloru pentrh trăpt’a episcopiei, si sunt incredin- tiatii, ca nu mai pucina greutate va fi si in privinti’a denumirei, de <5re-ce unii aru voi, că episcopulu care ni se va da, se fia nascutu ardeleana; ăra altii dicu, ca dn. S—a (Siaguna, Red.) care la coprinderea po- stului de vicariu au fostu tuturora candidatiloru pre- ferită, nu pdte fi acuma data indaraptu, de ăre-ce intr’unu timpu de 18 luni au administrata episcopi’a spre indestulirea locuriloru celoru mai inalte, si acuma este prin o mulțime de voturi candidata. Gubernulu inca trimitiendu in dilele acestea candidati’a. la Can- celaria, s’au dechiaratu in favorulu dlui Vicariu. Ci de si acestea impregiuraii se vedu ,a face încă- perea la episcopia a dlui S—a cam certa, totuși eu o privescu că fdrte problematica, fiindu-ca am intie- lesu din isvoru siguru, cumu ca mai multe persăne, care sunt prea aprăpe de tronu si au aratatu vointia de a favorisa numai pe fii patriei in caus’a episcopiei ndstre. Am auditu si aceea, ca contele Apor**) can- celariulu ungurescu candu i s’au amanuatu unu me- morialu, in care se cere, ca romanii neuniti din Un- gari’a se se despartiăsca de mitropolitulu serbescu, *) Georgie Pantazi, fiiu alu comerciantelui loanu Pan- tazi alias Hogea din Brasiovu, aflandu-se câ alumnu in se- minariulu dela S ta Barbar’a la Vien’a, după alegerea intern- plata in sinodulu tienutu la Turd’a, era provocatu de câtra fruntașii comunitatiloru eclesiastice de aici, câ se fia cu aten- țiune la stadiele prin care trecea actulu denumirei supreme, era corespondenti’a o intretienea cu redactorulu de atunci alu Gazetei. Credemu că acesta epistola va avea dresi-care va- 16re pentru istori’a Basericei romanesci gr. res din Transil- vani’a. Not’a Red. **) Erdre: Contele Aponyi; că-ci baronulu (nu conte) Apor era numai consiliariu la cancelari’a transilvana, de altu- mentrea forte bine cunoscutu brasioveniloru. Not’a Red. si se capete dreptu de a’si infiintia o hierarchia nu- mai din fii nămulai romanescu, — in care memoria se atinge si caus’a episcopiei ndstre, — catra exibi- toriulu celu strălucita alu acelui memorialu s’au de- chiaratu, ca va provoca prietinesce pe cancelari’a transilvana, ca se recomande Maiestatiei Sale numai pe unu ardeldnu la trăpt’a episcopiei. Aceste suntu pucinele daturi, care le-am aflata despre pusetur’a causei episcopiei ndstre la curte, din care pdte omulu vedea, catu de greu este de a predice ceva cu secu- ritate in privinti’a aedsta. Planulu, care după cuprinsulu epistolei dtale, se ferbe prin capetele magiariloru in privinti’a mu- tării scaunului epfscopiei la Turd’a său la Clusiu, l’am intielesu cu destula mirare si neplăcere, de dre- ce nu’mi sunt necunoscute urmările cele rele, ce ar resulta de aci pentru derula nostru. Eu din tdte puterile m’asiu sili a respunde consiliului celui patrio- tica alu dtale, suntu inse incredintiatu, ca păsurile mele, nefiindu din vreo parte sprijinite, nu voru potă avea nici unu resultatu dorita, că ci spre dobândirea acestuia ar fi de lipsa, ea se se dea o instantia in- carnata de subscrieri numerdse, pentru ca se se pdta vedea si voi’a poporului. Daca mi s’ar trimite mie o astfeliu de instantia, bucurosu o asiu duce, si o asiu așterne la pitidrele tronului. Instanti’a brasioveniloru din 5. Nov. 1846 n’au provocatu nici o resolutie, dar preeumu am intielesu nici n’au potutu provoca, de dre-ce spre acestu scopu ar fi trebuita se se dea mai antaiu la gubernia , si de acolo se mărga mai departe. Fbra de nici-unu efectu n’au remasu acea rugare, căci densei trebue in parte se adscriemu indurat’a rosolutie din Iulie a. tr. in privinti’a alegerei.*) (Aici urmădia 8 linii de- spre Magasinulu istoricu.) Alu multu onor. Dtale plecatu Vien’a in ,⁵/₃ Ian. 1848. Georgie Pantazi mp. *) Acesta se intielege asia, că după câteva luni dela mărtea episcopului Vasilie Moga comerciantii din Brasiovu aflasera prin connexiunile loru despre planulu de a se cassa dreptulu electorale. Deci ei puseră pe redactoru, câ se le compună unu memorialu si suplica, care dupa-ce fu supusa la revisiune in Sibiiu prin doi barbati competenti, se si in- aintâ la Vien’a. Vediendu că decisiunea prea inalta se in- tardia, in Maiu 1847 insarcinara pe același redactoru, câ tnergendu la Vien’a, se intre mai antaiu in relatiuni confi- dențiali cu Zenobie Const. Popu, carele era bine ve- diutu la Curte si confidente alu casei br. Șina. Acelu bar- batu inse era de opiniune cu totulu oppusa, si stă mortîsiu pentru denumire directa, cu delaturarea chiaru si acelui dreptu electorale forte restrinsu, care pentru diecese gr. res. transilvana se restabilise abia in a 1810 după diece ani de lupta. In fine totuși brasiovenii si alte comunități gr. res. reușiră a castiga dreptulu electorale pe alte caii si prin alti 6meni, ale caroru nume aru merita se fia cunoscute in semnu de gratitudine; că-ci in analis’a ultima ămenii se interessâ mai multu de acelu dreptu, câ de persăn’a ce era se esa din ternariu câ episcopu. Not’a Red. 199 Fragmenta din epistol’a lui Georgie Pantazi că- tra Georgie Baritiu, pre candu acesta se aflâ inter- nata in Campin’a (distr. Prahova), si unu post- scriptu alu lui Ioana Maiorescu pe aceeași. „Patru sdu pdte si mai multe scrisori ale dtale cătra dd. R. & P. s’au priimitu, si fdrte cu mare in- teresa au fostu cetite, mai alesu scirile, din care se vede, că intr’o parte a Transilvaniei romanii inca totu pdrta resbelu. Cateva estracte din aceste scri- sori s’au publicatu si in diurnalele de aci, prin care lucru s’au indreptatu fdrte spre bine părerile despre credinti’a si bravur’a romaniloru, ce le produsese ne- încetatele clevetiri si defăimări ale vrajmasiloru no- strii. Socotescu că purtarea romaniloru după retra- gerea ostiriloru imperiale din Transilvani’a va ajuta si înainta fdrte multu caus’a ndstra. Aci se mira fdrte tare germanii, cumu romanii mai sunt in stare de a mai dă de lucru magiariloru in Transilvani’a. Din gazetele magiare din Pest’a, care străbătu candu si candu pe aci, inca se vede, că romanii in Ardealu totu se mai bătu. Unu numeru mai prdspetu din Pester Zeitung dice, că magiarii in Transilvani’a, de- și învingători, totuși din unele parti se retragu, ca se nu se espue prea tare furiei romaniloru. dCumu iti place aedsta? învingătorii fuga de invinsi, ca se nu se espue furiei acestora, — Tonulu diurnaleloru de aci este favorabilu pentru romani. Baronului Ge- ringer i s’au incredintiatu administratiunea politica a ocupandei Ungariei. Pe langa aceste remai Alu Dtale plecatu Vien’a 4. Iunie 1849. Pantazi. Bolog’a secretariulu episcopului au pornitu in- ainte cu vreo 10 dile la Bucuresci. Frate! Prin Bolog’a ti-amu scrisu căte ceva, fbra a’ti descoperi ce sperantie potemu avd in viitoriu. Me determinasemu a-ti scrie mai pe largu despre aceste; inse acumu nu pociu. Vedi ca tocmai esiiu din baia rece si-mi tremura man’a; nu suntu sanetosu. —• Me- morialulu de care-ti spusesemu, l’am facutu mai mare; acumu se găsi cu cale, ca se insire si banatienii ale loru plângeri, ca se le adaugu Ia loculu loru. Cu aedsta s’a camu intardiatu substernerea lui: ca-ci Cermena si Mocioni inca nu sunt gata cu relatiunea respectiva pentru Banatu. Ei au venitu abia de vreo 15 dile. lancu, „Kbnig der Alpen,“ asia ’lu numescu — se bate tare. De ai mei nu mai sciu nimicu; nici Vasilie nu sciu ce va fi facutu dela Rusiava. Pe langa ce-mi tremura man’a de frigu, apoi scriu si cu mânușile. Salutare la ai tei; ce făcu? Dar de famili’a Maghia- rului n’ai aflatu ceva? Nu scie omulu unde se mai afla. — Ne trudimu pentru Transilvani’a a midiuloci unu comissariu croatu, de vomu potd: ca-ci asia credemu ca mai bine vomu reesi. Despre Barnutiu si Cipariu nici acumu nu scimu ddca le-au datu dru mulu ciocoii. I. M. Multu onorate Domnule! Din circularinlu domnului episcopu diecesanu ddto 6. Dec. st. v. vei vedea, cumu Mari’a Sa au demandatu tuturoru protopopiloru si parochiloru Epar- chiei sale — a inaltia in dio’a nascerei Domnului nostru Is. Christosu multiamita catra Ddieu pentru biruinti’a, ce au datu augustului nostru monarchu preste supusii sei cei rebeli. Mari’a sa spre marirea serbării acesteia aci in Sibiiu are de gandu a cere dela comand’a militară locala unu despartiementu de soldati, carii in decurgerea solemnității bisericesci se dea desiarjuri, a chiema la biserica pe dn. guberna- toriulu, comisariulu civilu si alti amploiati fruntași, apoi la amiadi a da o masa. Aceste ti le descoperiu Domniei tale spre acelu sfirsitu, ca, ddca vei afla cu cale, se îndemni si pe patriotii noștri dela Brasiovu a face unu ce asemenea, precumu au facutu si alta- data.*) Intr’una zi trimetu si pretiulu prenumeratiei pe o diumatate anu la Gazeta pentru Alexia Olariu, parochu — per Dobramu — la Gur’a Sadului. Cu care am ondre a remanea alu Dtale plecatu Sibiiu ¹⁰/₂₂ Dec. 1849. Greg. Pantazi. Multu onorate Domnule! Pretîuit’a Dtale’din u/₂₆ ale c. o amu primitu, si dintr’insa amu intielesu, cumu-ca ai primitu scri- sdrea mea din l²/₂₄ Dec., in care ti amu fostu ara- tatu intemplarea cea fatala a lăncului la Halmagiu, la care acumu atata mai adaogu, cumu-ca de nu era din norocire dn. Nemeșiu ginerele prot. Piposiu la Halmagiu ca Bezirkscommissar, planulu acestu dia- volescu de a compromite pe romani inaintea guber- nului prea lesne s’ar fi spartu in capulu romaniloru, dar asia s’au prinsu inimicii in curs’a pusa de ei. Acelu fiu vrednicu alu națiunii romane indata au ra- portata acelu evinementu la Alb’a-Iuli’a in adeverata sa coldre, de unde apoi au venitu insciintiare incdce, si asia indata s’au trimisu la fati’a locului comisiune cercetatdre. Idea ridicării unui monumentu bine ar’ fi, ca se o publici in Gazeta, cătu mai ingraba, fara a ascepta resultatulu negotiatiei cu gubernatorulu. Chiar si acestu resultatu atunci numai va potea fi favorabilu, ddca națiunea idea aedsta si-ar imbratio- sia-o de a sa. Memorialulu inca nu ti’lu potemu tri- mite, că-ci mai sunt de lipsa nisce schimbări si a- daogeri intr’ensulu, dar cătu se va încheia, ti se va împărtăși si Dtale spre publicare in Gazeta. Alocuti’a *) S’au facutu si in Brasiovu. Vedi Gazet’a si F6i’a de atunci. Pantazi începe a se subscrie Grigorie, eii-ci a- curnu se călugărise. Not'a Rad. — 200 — episcopului catra poporu o poți publica in tdta a ei întregime. — Dn. episcopu indata ce au capatatu in- sciintiare despre reesirea Gazetei, au provocata pe protopopii si preoții din eparchi’a sa prin unu'cir- culația deosebitu, că se prenumere. Aci ’ti trimetu o prenumeratie la Gazeta pe o diumatate de anu pentru Michailu Maximilianu, protopopu Hatiegului la Hatiegu. Pe langa care remanu alu Dtale plecatu amicu Sibiiu ,⁵/î₇ Dec. 1849. Greg. Pantazi. NB. Ne iertandu-me tempulu, n’am potutu se’ti respundu la tdte intrebarile, ce-mi faci, ci’ti remaiu cu respunsulu datoriu pana la alta poște. Din scrisdrea lui Vas. Maiorescu, frate bunu alu lui loanu, se cundsce la ce persecutiune apriga era supusa Gazet’a si Fdi’a in Romani’a din partea consulatului rusescu, multu inainte de spargerea nesangerdsei revolutiuni romanesci din capitala iu - tem scripturae im, in specie levelembe inel u- dălvăn, felsăgădnek kiildtem, hogy ezeket ilyen breviter proponăltam volna, hanem igen co- piose minden circumstantiăjăval(Agentele diplomatica Borsos Păter in a. 1619 in collectiunea comitelui Em. Miko.*) Dara fia de ajunsu cu atăta. Scopulu nostru a fostu numai, că se dama dlui I. Negruzzi ocasiune. de a recomanda si magiariloru conservarea limbei loru, pe care o vorbia si scria cărturării magiari pana pe la a. 1830, ba inca si după aceea, pana ce iocepîi a o preface academi’a loru de scientia si alti literati, publiciști, legislatori etc., fbra inse că se o fia potutu asiedia nici pana in dio’a de astadi pe fundamente eu totulu sigure. Noi nici-odata nu ama aflatu cu cale a deschide colănele acestui organu alu asociatiunei transilvane la certe philologice si cu atătu mai pucinu la insulte că celea din Convorbirile literarie, ăra discnssiuni seriăse demne de barbati eruditi nu ne veniră, din cause prea bine cunoscute lectoriloru nostrii. Nu că dăra ne-amu ferita său temuta vreodată de ager’a păna a unei critice meduvăse, că-ci noi amu fostu aceia, carii o amu ceruta la diverse ocasiuni, de mai multe ori in viătia; amu vediutu inse, că starea pre- caria si aprăpe funesta la care ajnnseramu de nou, ne răpi deocamdată la cei mai multi plăcerea de a ne ocupa cu unu studia pre cătu de importante pre ătătu si greu, care cere concentrarea tofuroru pote- *) Cele mai multe chronici unguresc! si mulțime de acte oficiali unguresci, precumu si corespondenți» privata se scriă pana pe la 1830 in aceln gallimathias de limb». — 204 — riloru si nu sufere că acelasiu individu se „aiba a face,“ cumu dicu „dmenii tiebiloru," astadi cu phi- Jologi’a, mane se compună poesii, poimane se „faca“ pe advocatulu cu §§-ii in degete, dincolo se.fia de- putata ori senatoru, mai apoi ministru, diplondatu, cavaleru si curtesanu consummatu si pe langa tdte acestea se mai petrăca ani intregi in caletorii de plăcere. Destinulu celu tristu alu nostru este cu to- tul u altulu. Acdst’a fusese caus’a, că in a. 1868 pre candu dn. Titu Maiorescu se incaierase mai antaiu de „ardeleni" după brusc’a sa esire din societatea academica, ilu rogaseramu se ia bine aminte, ca noi nu avemu nici timpu nici plăcere de a scrie după logic’a dsale, de altumentrea combătută de catra mai multi barbati seriosi, ca-ci grij’a ndstra actuale este, că se nu ne vedemu inmormentati sub ruinele casei ndstre, candu apoi nici dlui nici tdta scdl’a din Iași nu aru mai avea cui se dea lectiuni din limb’a ro- mandsca dincdce de Carpatic Dara in fine domniloru dela Iași le casiună se ne dascaldsca pre noi mai multa si decătu pe Logibtatii loru, si decătu pe Sar- sailă alu lui Eliadu, si decătu pre toti copiștii de prin cancelariile României, dra astadi dăscălii dela Dobritjenu cu evreulu Bdkdfi, cu armdnulu Pap Mi- klos, cu Koos Ferencz, Răthy Lajos, Szeremley, Otto Hermann, Gergely Moldovăn et tutti quanti le intindu man’a fratidsca si le offeru vigorosulu aju- toriu intru combaterea „pedantiloru" ardeleni, carii in ochii loru nu sunt romani, ci magiari româniți. Nici-o dorere nu pdte fi mai amara, nici chiaru cea memorata de Dante, decătu a fi insultatu scla- vulu in starea sa de sclavia. Scdl’a cea noua din Iași are plăcerea de a insulta pe romanii ardeleni si a face că se fimu insultati pentru limb’a ndstra ma- terna si de cătra compatriotii nostrii magiari intr’o epoca, candu ea se afla in pericolulu invederatu de a fi exterminata nu numai din scdle, ci si dela al- tariu si din sanctuariulu familiei. „Voi sclaviloru, invetiati si ve scrieți limb’a mai elegantu, uite asia, precumu o scriemu noi in liber- tatea ndstra netiermurita." Ave Caesar, morituri le salutant. Acestu re- spunsu ilu aștepta inganfatii dăscăli dela Convorbiri? Nu’lu voru avea dela ardeleni in veci. Ad Nr. 217-1877. Publicarea tacseloru anuali incurse la foudulu asociatiunei trans. pre tempulu dela 17 luliu a. c. pana la 2 Augustu a. c. I. Prin dn. profesora si colectoru dr. Ioane Rația in Blasiu s’au tramisu că tacse de membrii ordinari si anume: 1) dela dn. dr. Ioane Ratiu prof. de teologia pro 187% 5 fl. 2) dn. Sil- vestru Nestoru prof. gimn. (membru nou) pro 187% 5 fl. 3) dn. loanu Cbirila canonicu pro 187% 5 fl. 4) dn. Ioane Antonelli canonicu pro 187% 5 fl. 5) dn. Stefanu Manfi canonicu pro 187% 5 fl. 6) dn. Leontinu Leonteanu can. pro 187% 5 fl. 7) dn. loanu Fekete can. pro 187% 5 fl. 8) dn. Elia Vlassa can. pro 187% 5 fl. 9) dn. Gedeonu Blasianu prof. de teolog, pro 187% 5 fl. 10) dn. Antonu Vestemianu can. pro 187% 5 fl. 11) dn. Nicolau Popescu prof. gimnas. pro 187% 5 fl. 12) dn. Basiliu Ratiu prof. de teolog, pro 187% si 187% 10 ,fl. 13) dn. loanu Germanu prof. gimn. pro 187% 5 fl. 14) dn. loanu Moldovanu prof. gimn. pro 187% 5 fl. 15) dn. Damianu Domsia vice-not. cons. pro 187% 5 fl, 16) dn. Simeonu Micu prof. de teoL pro 187% 5 fl. 17) dn. Simeonu P. Mateiu not. cons. pro 187% 5 fl. 18) dn. Georgiu Ratiu prof. la scdlele Dorm, pro 187% 5 fl. 19) dn. Toma Ieronimu Albani super, monast. pre 187% 5 fl. Sum’a 100 fl. v. a. II. Dela dn. protopopu in Rosi’a-de-Munte, Sim. Balintu tacs’a de membru ord. pro 187% 5 fl. III. Dela dn. advocatu in Sibiiu, Basiliu Popu de Harsianu in un’a acțiune a ban cei gen. „Transilvania" Nr. 1597 cu cu- ponii dela 1. Augustu 1877 100 fl. - IV. Au incursu deadreptulu la cass’a asociatiunei, si anume: a) dela dn. advocatu in Sibiiu, dr. Ioane Borcea tacs’a de m. ord. pro 187% 5 fl. b) dn. protop. in Matiegu, Ioane Ratiu tacs’a de m. ord. pro 187% si 187% 10 fl. c) dn. asesoru consist. Zacli. Boiu tacs’a de m. ord. pro 187% 5 fl. d) dn. parochu in Sibiiu, Dem. Cuntianu tacs’a de m. ord. pro 187% fi fl. e) dn. jude reg. in Sibiiu Petru Rosc’a tacs’a de m. ord. pro 187% 5 fl ' V, Dela dn.-subpretore Ioane Cretiu tacs’a de memb. ord. pro 187% 5 fl. VI. Dela dn. protop. in Turd’a, lacobu Ijugosianu tacs’a de m. ord. pro 187% si 187% 10 fl. Sibiiu la 2 Augustu 1877. Dela secret, asoc. trans. BIBLIOGRAFIA. Vocabular iu completu, pentru opurile lui Caiu luliu Cesare si ale continuatoriloru lui. Pre- lucrata după vocabular! ulu lui Gr. Chr. Crusius si inavutitu de dr. Vas. Glodariu, professoru de limb’a elina si germana la gimnasiulu plenariu romanescu din Brasiovu. 1871. Romer & Kamner, tipografii, editori si provedietori. 8° mare, litere garmondu, circa 23% c<51e, cu una prefatiune de 29 pagine, despre care nu ne induoimu că va trage de aprdpe luarea- mente a filologiloru nostrii, pentru-că in partea cea mai mare a sa se ocupa de cestiuni filologice. Vo- cabulariulu in sinesi va fi de mare folosu tenerimei ce are de lucru cu respectivii auctori latinesci. Pretiulu unui essemplariu 1 fl. 80 cr. v. a. său in let noi 4 si 20 bani. Se pdte trage dela editorii Romer & Kamner. Dicționariulu un gur eseu - romanesc u, compusa de Georgiu Baritiu. Brasiovu 1869, form. 8° mare, 41 c<51e, se afla depusa spre vendiare la librariele din Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- misidr’a, Aradu, M. Sigetu, cu pretiulu originale ficsu 3 fl. 70 cr. leg. tiăpenu cu piele, si 3 fl. 20 cr. v. a. leg. usioru. Editorlu si provedietori u: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. Tipografi a RSmer & Kamner.