----.------- ț-'⁵ Acesta f6ia e.se cate 3 câic pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru strainatale j, 1 galbenii cu porto tio poștei. £/ ------------v»'®' TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ----------------- «iW <1 A.bonamentulu se'²¹’’? face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Gomi- tetulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- ? lectori. Nr. 15. Brasiovu 1. Augusta 1877. Anulu X. Sumar iu: Romanulu in poesi’a sa poporale. (Urmare). — Epistole de ale repausatiloru. — Breviariu istoricu alu scăle- loru din Blasiu, — Procesa verbale. — Publicarea baniloru incursi. Romanulu in poesi’a sa poporale. (Urmare.) CAPU TREI. Momente limbistice. XXII. însemnătatea poesiei poporali facia de străinism! si neoiogisare. Ajunsemu in cmsulu consideratiuniloru năstre la momentulu limbisticu. Elu e asisiderea prea in- semnatu, dara din tăte celu mai insemnatu in a nă- stra, că si in alte poesie poporali. Caus’a e învede- rată. Pentru-că in acesta clase a poesiei, fiindu ea productulu gentei respective celu mai genuinu si celu mai pucinu alteratu de iufluintie străine, fia sciintifice fia de altu soiu, in ea se manifesta mai adeveratu modulu vorbirei că si modula cugetarei, lexiconulu că si gramatic’a, că si sintasea, că si poetic’a cutarei limbe. Poesi’a poporale e dreptacea basea neaperata la* cultivarea sanetdsa, la redicarea edificiului limbei literari. Estu adeveru ’lu intonaramu si in cele prece- denti. Repetirea lui inse, credemu, nu strica, ba tre- bue se se faca cu atătu mai desu si cu atătu mai f vertosu, cu cătu, că se graimu cu Gothe, gresielele se repetiescu pe tăte terimurile activitatei spiritului omenescu; asia si pre celu alu cultivării limbei. La noi romanii inca nu sta lucrulu altu cumu. Dăca de-o parte e de regretata remanerea indereptu, in carea ne gasimu, in urm’a tristeloru referintie din trecuta, cu cultur’a poporului nostru că si cu a lim- bei ; de alta parte in privinti’a cestei ultime dăra amu potă inapoiarea aceea se o numimu in ăre-care re- specta norocire. Pentru ce? Pentru-că cultivarea ei, a limbei daco-rom. mai seri^sa cade si se face estu moda intr’unu tempu, candu scienti’a limbistica ge- nerale luă unu aventu, ce inca numai cu trei patru diecenie inainte de acăsta eră mai cu totulu necuno- scuta si nesperata, si candu națiunea romana din indurarea ceriului intr’unu restempu abia de unu pa- trariu de seclu se aventă cu sboru gigantica la una stare sociale, materiale si intelectuale multu promi- tiatăria pentru venitoriu: dăue impregiurari prea fe- rici acestea pentru desu memorat’a cultura a limbei romane, a acestui celu mai nepretiuitu odoru alu no- stru stramosiescu. Că-ci resultatele si macsimele sta- torite prin limbistic’a generale nu potu decătu se su- cura intr’unu modu binefacatoriu nesuintieloru de a dă cultivarei daco-romanei năstre una direcțiune sa- lutaria; ăra starea presente a natiunei păte sumini- stră si poterile spirituali si midiulăcele materiali ne- cesarie spre urmărirea eficace si folosităria a acelei direcțiuni. Care ar fi se fia acea direcțiune salutaria? Nu se tiene de propusulu nostru a arată aici mai pre larga. Cu tăte aceste fia-ne iertatu facia cu problem’a cultivarei limbei rom. a ne respică si cu acăsta oca- siune contr’a ă ori-ce unilaturalitate, cumu si contra estremeloru. - Aici, că si mai pretutinde in afacerile viatiei, calea de auru, ce duce la scopu, sta in midiu- locu. „In medio veritas." Se ne ferimu dara de o parte a luă totu-dăuna de bani buni unii provincia- lismi, cari pre langa acea, că se audu si vorbescu numai in cutare coltîsioru alu romanimei, pe de asu- pra mai suntu de cele mai multe-ori coruptiuni gra- maticali si strainismi, precumu p. e. amarnicu, dilnicu, la amădiulu mare si alte de acestea.*) De atari sterpiture de fabricate noi unii nici in căr- țile năstre mai vechie, nici in colectiunile de poesie poporali rom. nu ne aducemu aminte se fimu datu nici intr’unu locu. De alta parte inse vrendu, pre- cumu se si cuvine se vremu cu totu adinsulu si cu totn dreptulu, a ne purifică limb’a pre cătu e posi- *) Cefe doue prime in „Convorb. lit.“ mai pe fia-care pa- gina, cumu si in alte scrieri, dara in gur’a poporului mai nici decătu usitate; celu din ufma in „Pseudocynegeticos“ de A. Odobescu; romanulu inse dice: plânge amaru, me bătu amaru, nu amarnicu (bitter-licb), lucramu di de di, lu- cru de tote dilele, nu dilnicu (tăglich), amădia-di, deci am ă di’a mare. Ce se facemu, dăca limb’a ne e analitica, si deca ea se bucura de acea libertate nepretiuita, că fia-care adjectivu ’lu pote intogmai că latin’a clasica intrebuintiă totu- odata că adverbiu, fara a avă lipsa de sufisuln slavu nic, care cu ani a, enia s. a. e pucinu estinsu, si