-------- A Acesta fâia ese । cate 3 câle pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru strainatale 1 galbenu cu porto w v poștei. c fiflîV-o—--------- TRANSILVANIA. F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. <Â>U ^Abonamentul» se face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta sdu prin domnii co- lectori. ? \r. 14. Brasiovu 15. luliu 1877. Anulu X. ? Sumariu: loanu Maiorescu. — Episode si scene dela Abrudu din Maiu 1849. (Fine). — Epistol’a deputatului loanu Gozmanu din Ungari’a, catra Avramu lancu. — Romanulu in poesi’a sa poporale. (Urmare). — Edgar Quinet. — Poesii contimpurane. — Procesu verbale. — Bibliografia. loanu Maiorescu.*) Me vediu provocata a împărtăși eu aceea ce’mi este cunoscuta din vidti’a contimporanului meu loanu Maiorescu, amicu alu meu credintiosu in dile bune si in dile rele, amicu pe care l’am iubita si stimata pre cătu a fostu in vidtia, si a cărui memoria o voiu păstră pana la cea din urma a mea. resuflare. Cea de antaiu cunoscintia a mea cu loanu Maio- rescu s’a inceputu inainte tocma cu ani patrudieci, adeca din an. 1824, candu părintele meu m’a dusu mai antaiu in clas’a III. normala in Blasiu, unde eu pe amiculu meu l’am aflatu-in I. gimnâsiala, adeca cu o clasa mai susu, A-a referintiele mele intime cu elu mi s’au inceputu la a. 1838. Crede inse cineva, că a descrie vidti’a unui barbatu precum a fostu si loanu Maiorescu, pdte se fia lucru de câteva dre sdu si de câteva dile? Unu talentu atatu de estraordinariu, preparatu cu eruditiune atatu de vasta, unu carac- teru atatu de poterosu si determinata ce se mani- festă in o vointia de feru, mai iu scurta unu bar- batu, carele in tdta vidti’a sa isi tienuse de tnodelu alu conduitei sale pe caracterele antice de antai’a ca- tegoria, cere unu studiu inadinsu, o urmărire istorica preste tdte lucrările si faptele sale, dra pentru celu ce va întreprinde o lucrare că acdsta, se cere pace si liniște, cumu si o colectiune intrdga de documente, loanu Maiorescu fusese unulu din acei barbati, pe carii ii produce numai câte o epocha anumita, carii se născu cu câte 10 sdu si 20 ani mai curendn de- cătu că se pdta fi intielesi de. contimporanii loru, I carii prin urmare sunt nascuti numai pentru că se iț „sufere, se taca si se mdra“ totu suferindu. — Arbores serit agricola, qnarum fructus ipse aspiciet nunquam. De aceea si cu istori’a vieții lui Maiorescu este legata o parte a istoriei ndstre naționale. Deci *) In an. 1864 am depusu mai antaiu pe mormentulu lui Maiorescu acestea pucine episode si peripeții din vieti’a lui, langa frumosulu monumentu de marmore, pe care i l’au pusu fiic’a si fiiulu seu in cîmiteriulu din Bucuresci. Voindu a pubUcăTuneiecorespondentie de a le repausatului, am cre- diutu că trebue se reproducemu aci acelea schitie biografice. se nu asteptati dela mine o biografia a repausatului meu amicu elaborata după tdte regulele artei, pentru- ca atatu lips’a momentana a respecțiveloru docu- mente pe care le am păstrate ai r ea, câta si starea de astadi a ânimei mele sfasîiete asemenea de grde suferintie, me impedeca intru împlinirea dorintiei mele. Ve voiu impartasi prin urmare astadata numai câte- va date, pe care mi lepam pastratu mai bine in me- moria mea, dra acdsta cu atâta mar yirtosu, cu cătu am si avutu ocașiune de a observă, cumu-că gene- ratiunea mai juna a si inceputu a intrebă, că „cine a fostu acelu loanu Maiorescu, cam asia precum in- trebămu noi in copilari’a ndstra, că cine au fostu Samuilu Micule,” Georgie Sincai, Petru Maioru, Dr. Molnaru, Georgie fazani, Pavelu lorgoviciu, Dimitrie Cichindealu s. a^| loanu Maiorescu alias Trifu., s’a născuta in sa- tulu Bucerdea, nu departe ae Blasiu, in care anu? amu uitatu, credu inse că eră numai cam cu 2 ani mai’betranu decătu mine, prin urmare estimpu ar fi împlinita 54 ani.*) Famili’a lui Trifu din Bu- cerdea stetese după mama in dre-care consangenitate atatu cu famili’a episcopului Samuilu Vulcanu dela Oradea, carele fusese născuta din Blasiu, cătu si cu a lui Petru Maioru, din care causa Trifu luă mai tardiu numele Maiorescu? In an. 1829 ȚiineIe loanu absolvi in Blasiu cu prim’a eminentia cursulii de filosofia, carele pe atunci era numai de unu anu in acelu liceu ; cu tdte ace- stea la cursulu teologica unde doria se’lu vddia pă- rinții lui, nu a fostu priimitu din caus’a unoru vorbe neplăcute ce avuse cu unulu din canonicii cei mai betrani. Pe atunci adeca se cerea dela candidatii deț teologia supunere necondiționata, ascultare drba cu-| ratu monastica. . , Deci Maiorescu merse in acelasiu anu la Clusiu, unde eram si eu inca din an. 1827, si din causa ca facultatea filosofica din Blasiu nu era recunoscuta că atare, intră că repetente totu in cursulu filosoficu de a. L, in cătu acumu noi ambii ne aflămu in aceeași clase. Preste o luna inse Maio- rescu dispară, dintre noi si ■ trecii la Oradea, unde *) Dn. Papiu espuse anulu nascerii la 1811. '—26 — 154 — -episcopulu Vulcann, adeveratu Mecenate alu toturoru talenteloru eminente, ilu luă sub protectiunea sa intru totu intielesulu cuveutului, pana ce absolvi ambele facultati si anume teologi’a in Pest’a, unde fă trimisu de cătra protectonilu seu. Pana in a. 1835 lucrurile in Blasiu sub episco- pulu loanu Lemeni luasera o direcțiune cevasi mai favoratdria taleuteloru alese. Maiorescu spre a satis- face ferbintei dorintie a parintiloru sei, se reintorse cu voi’a episcopului Vulcanu câ teologu absolutu la Blasiu. Cunoscintiele câte isi castigase amiculu meu pana atunci, puseră la mirare pe toti aceia, carii nu’lu mai vediusera de 6 ani. Episcopulu Lemeni ilu de- stină pentru Augustineum din Vien’a spre a depune doctoratu din teologia, ceea ce in acele tempuri în- semnă fdrte multu. . Deci Maiorescu in tdmn’a .an. 1835 a si mersu la Vien’a, unde in an. 1836 a si depusu câteva rigordse. Acolo elu a facutu cunos- cfntia intre alti juni romani dela facultățile respective si cu loanu Popasu dela Brasiovu, carele se află in convictulu dela S. Barbara, trimisu de episcopulu seu Vasilie Moga, spre a invetia teologi’a după datin’a din acelea timpuri. Anulu 1836 fă decidetoru pentru tdta vidti’a ur- matdre a lui Maiorescu. Mișcările de atunci națio- nali, de si fdrte sfiite si modeste, conversarea cu cei mai eminenti juni teologi si juriști germani, unguri si italieni, scirile câte sfrabatea despre înaintările ce se facea in principatele romanesdtepre campulu lite- raturei si alu publicitatiei, dete achitații unui spiritu câ alu lui Maiorescu o direcțiune cu totulu diferitdre de dorintiele parintiloru si ale rudeniiloru sale; pen- tru-ca unde era se’si afle acelasiu sfera de activitate intre catusiele, sdu bisericesci, sdu naționali, sdu* po- litice, sub care gemea si suspină totu romanulu tran- silvana? Unu Maiorescu trebuea se’si caute altu campu, alta libertate, sdu incai alte midiuldce ajutatdre spre a'si desvolta maninulu sda talentu si a respandi lu- minele cunoscintieloru sale; asia deci, se mergemu acolo dise elu. unde au suferitu Qeorgie Lazaru, Ro- mantiai, C. Fabianu si unde se mai află pe^ atunci Murgo si Bojinca (banatieni), Genilie, Arqim si alti ardeleni7~Tn~~Asigustu 1836 Maiorescu isi luă remasu bunu dela Ardealu si trecă pe la Brasiovu in Bucu- resci. In acelasiu anu efori’a centrala a scdleloru dispuse pe Maiorescu de profesoru la Qernautiu, de unde inse indata la 1837 ilu strămută in calitate de inspectoru si profesoru de istoria la gimnasinlu din CxjaJ-fty’ a, unde in Octobre se si casatori luandu de socia pe cocouiti’a Mari’a, sdr’a dlui protopopu loanu Popasu.*) Pana la ce trdpta de desvoltamentu , a inpinsu Maiorescu educatiunea si institutiunea in i totu coprinsulu României mici, potu se judece numai aceia, carii au cunoscutu atătu starea de mai înainte, cătu si incordatiunile cu totulu estraordinarie ale re- ’) Acumu episcopu in Caransebesiu. pansatului. A intimpina mii de prejudetie fatali, a avă se faci cu profesori fdrte amestecati, mai multi inse ignoranti si leneși, dar totuși înfumurați; a se vedă trasa in judecata de cătra inșii colegii sei pen- tru unu articulu nevinovata câ celu din J838 Fdia Nr. 16, si totuși a reesi pana la 1842, asia ceva pdte numai unu Maiorescu. Intr’aceea luptele lui colosali începu din acestu anu inainte. Alesandru Dim. Ghica pre langa tdte alte scă- deri ale sale, pre cSTtr a stătuta Domnu alu Tierei romanesci dela 1834 pana la 1842, a favoratu lite- ratur’a romanăsca, sciintiele si artele, prin urmare si scdlele naționali, relative mai multu decătu toti predecesorii sei din acestu seculu, mai multu decătu sociulu seu Mich. S t u r z a din Moldov’a, mai multu si decătu successoîrii-sei la tronu Bibesca si Știrbei; Ghica a inaltiatu pe corpulu profesorescu formatu si înmulțită in dilele sale, din starea de mai inainte umilita si despretiuita in clas’a mai respectata, care atunci era cea boierăsca; elu, ajutatu mai alesu de directorulu Petru Poenariu, ’ia luatu sub protectiunea sa in contra intrigeloru grecesci, rusesci si uneori calugaresci, ăra pe sub mana a datu voia a priimi si profesori din Transilvani’a, fara distinctiune de confesiune, ba tocma si sasi, precumu este Hill dela Rosnova, Schevitz s. a.; si cu tdte acestea, unulu Maiorescu fă condamnatu de unu triștii destina, pen- tru-câ tocma in 1842, anuluecaderii lui Ghica, se fia persecutata de acesta si esilatu din tiăra. O spur- cata intriga qioeoiăsca a unui administratoru irită pe Ghica in contra lui Maiorescu atatu de cumplitu, in cătu fara a voi se’lu asculte, ilu esilâ la Brasiovu. Aici petreci! amiculu nostru de primavăr’a pana tdmn’a, ăra in acestu timpu lasă in Fdi’a pentru minte-etc. ; câ si mai inainte, câ si după aceea, urme neșterse țde eruditiunea sa si de ferbintele seu zelu de a con- i lucra la emanciparea romaniloru transilvani. Disser- -.itatiunile sale filologice si istorice publicate in favdrea ț limbei naționale, amerintiata cu nldrte prin diet’a din 1842 că si prin cea din. 1848, merita in totu casulu retipărirea, pențru-câ generatiunile june inca se vina vre-odata la cunoscinti’a lupteloru desperate, portate pe acelea timpuri de părinții loru. In acelasiu anu Maiorescu fă chiamatu la Iași in calitate de profesoru la seminariulu archiepisco- pescu dela Socola. Acolo amiculu nostru află spre mirarea sa o formala propaganda rusăsca, fdrte bine organisata. Intr’aceea tronulu Tierii romanesci fă co- prinsu de Georgie Bibescu, carele rechiamă pe Maiorescu la postulu seu de mai nainte in Craiova, unde si stete pana la revolutiunea din 1848. In acela anu de o resturnare generala, Maiorescu după fug’a domnului Bibescu la Brasiovu, veni totu aici in luliu, acumu inse câ trecatoriu in calitate de agentu alu guberniului provisoriu romanescu la par- lamentulu germanu din Francofurtu si langa archi- ducele loanu, carele fusese alesu de locutiitoriu alu imperiului germanu,. Acolo repausatulu legă cunos- — 155 — cintia ca toti barbatii mai de frunte ai Germaniei, dra intre aceia mai de aprdpe si cu du. cavalerii austriaca Schmerling, ministru pe atunci că si in dilele ndstre, dra in revolutiunea din Francofurtu scapă de mdrte numai câ prin urechile acului. Din acea catastrofa câteva corespondintie de ale fericitu- lui in Domnulu se afla tipărite in Gazet’a din 1848, dra altele la mine. Vediendu Maiorescu ca tierile romanesci din Sept, inainte ajunseseră sub baionetele confederate ruso- turcesci , si ca in Europ’a reactiunea propasiesce cu tdta barbati’a, in cătu pentru emanciparea Principa- teloru nu se mai potea face nimicu; părăsita si de moldavo-romani cu totulu si datu uitării in Franco- furtu, in 1849 veni la Vien’a, unde se alaturâ langa- deputatiunea naționala compusa din transilvani, ba- natieni si bucovineni, spre a conlucra pentru eman- ciparea romaniloru din tierile austriace. De atunci incdce vedemu si pe Maiorescu subscrisa la tdte ac- tele naționali câte au esitu din consiliula acelei de- putatiuni.*) După reocuparea Transilvaniei si dupace feldml. Lud. Wohlgemuth in Sept. 1849 ocupă postula de gubernatoru civile si militariu alu acestui tieri, Maio- rescu inca descinse in patri’a sa primitiva, stete ce- va si in Sibiiu, calatori apoi in munții apuseni, unde câ unu istoriografa criticu culese faptele belice pe- trecute sub conducerea prefectiloru si anume a nefe- ricitului Avramu laneu, a preotiloru Sim. Balintu si Vladutiu si a lui I. Axente Severa, spre a le turna in forma de raporturi, ceea ce se si intemplă.**) După o petrecere de câteva septemani in munți, M. se reintdrse drasi la Sibiiu, unde conlucră din tdte poterile, pentru-că se abata dela fruntașii romaniloru unele pericule capitali, de care numai contimpuranii sei isi potu face o idea chiara. Scopulu adeca alu . unoru inimici ai romaniloru fusese, câ se amagdsca pe barbatii regimului spre a tracta pe cei mai multi prefecți si tribuni câ pe nisce hoți, ucigași, tetianari. Ve aduceți aminte, că pe atunci Axente si fusese arestata, si ca asupra lui lancu inca esise porunca de arestu. Ddca câțiva prefecți si tribuni acapara de prinsdre, si ddca unii nu’si perdura vidti’a, meri- tulu este in parte mare alu lui Maiorescu. Neobosite precumu era M., pe la inceputulu a. 1850 lasandu’si famili’a de-ocamdata in Brasiovu, ca- latori drasi la Vien’a, spre a confaptui impreuna cu ceilalți membrii ai deputatiunii naționale la emanci- parea in fapta a multu cercatei ndstre națiuni. Acumu inse ministeriala Schwarzenberg-Bach apucase a șterge din program’a sa ori-ce macsima de stătu, dopa care ar fi a se respecta interese specifice naționali. Acumu lupt’a ne mergea contra torrentem. Intr’aceea Buco- *) Vecii Eomanen der osterr. Monarchie, Wien 1850, cumu si Magazinulu istoricu Fasc. VIII. **) Vedi-le tipărite in Romanen der osterr. Monarchie, cumu si catu-va din ele in Foi’a din 1850. vin'a diariu germano-romanescu ce esia in Cernăuți, repaosă prin o lovitura laturala , dra „Gazet’a" iii trântita in Febr. de adreptulu, si fora multe cerimonii, si redactorulu ei aruncata sub priveghiere politiendsca. Atunci M. vediendu că limbei romanesci nu’i mai remane campu de desvoltare, primi postula de trans- latoru romanescu alu legiloru austriace in Vien’a, pentru-câ asia se se câștige incai o limba de legis- latiune. Tdte legile si ordinatiunile. esite pana, la Febr. 1853 fusera traduse numai de M., dra de atunci inainte pana la 1856 in societate cu dn. Florianu Aronu totu câ translatoru. In acelu anu o fatala neintielegere a celoru doi translatori, pe care pdte fi ca avendu vidtia o voia descoperi cu alta ocasiune, avă de urmare dimisiunea lui Aronu. In an. 1857 fit dimisionatu si M. platindui-se salariulu dintr’odata pe 2 ani. Acea dimisiune M. avă a o multiami unoru denunciatiuni esite din Sibiiu si din Iași, oare pare- mise ca se afla coprinse intr’unu memorialu snbster- nutu la ministeriala respectiva. O copia din acela memorialu se afla si in Transilvani’a; istori’a se va folosi si de acela, ca de materiala. Dnpa acestea M. folosindu-se de timpulu libera ce avea, calatori in Istri’a, spre a cauta urmele romaniloru istriani si a trage paralelle intre diversele dialecte romanesci. De acolo M. veni la Brasiovu cu famili’a sa. Se nu uitamu, ca politi’a ilu suprave- ghia si aici. Acesta impregiurare amari pe M. intru atata, in cătu in Sept. 1857 imi jură intre patru ochi, ca de ar suferi airea ori-ce rele, aici inse nu voiesce câ se’i putredidsca nici osemintele sale, nici ale co- piiloru sei. Indata după aceea M. trech la Moldov’a, unde priimitu cu multa charitate si căldură mai alesu de vechiulu seu amicu dn. Const Hormuzache, așteptă câteva luni resultatulu conferintieloru diplomatice din Bucuresci si Paris, privitdrie la sdrtea si viitoriulu Principateloru romanesci. Spre a. 1858 M. trech la Bucuresci, unde inse A. Ghica, acumu caimacanu (locutiitoru), vechia inimica ala lui, nu’lu suferi, ci ila esilă din nou. M. fh silitu a se intdrce drasi la Vien’a fara voi’a sa. Cadiendu Ghica din nou, M. drasi merse la Romani’a, unde mai antaiu i se dete postulu de directoru alu cancelariei comisiunii cen- trale din Focsiani, după aceea o catedra de profe- sore, dra spre 1860 si direcțiunea scdleloru princi- patului României. Reformele introduse in scdle prin conlucrarea lui M. sub direcțiunea sa de 2’/₂ ani, merita o disertatiune inadinsu; eu inse din partea inea dorescu aici numai a constata, ca acei 2 ’/₂ ani ii răpiră lui Maiorescu pdte mai multu câ 10 ani din vidtia. Dupa-ce adeca sermanulu meu amicu muncia câte 14 dre pe di, spre a curati rugina si spurca- tiunile învechite in scdlele romanesci; după ce midiuloci profesoriloru plati multu ,mai bune decătu avusera ei in trecuta; dupa-ce câștigă câteva capacitati pen- tru scdle, se intdrsera asupra lui toti trântorii, toti perde-vara, toti desiertii, toti inemicii românismului, 26* — 156 — si cautandu nodu in papura, sub cele mai ticaldse preteste ilu tăvăliră prin tdte putorile unorn foi pe- • riodice de atunci, ingrecate de aerulu mefiticu alu băltii ce se numesce Cistnegiu in Bucuresci, pana ce omulu infrântu de munca si persecuți uni, isi dete di- misiuuea din direcțiune, pe care n’ar fi trebuitu se o priimdsca nici decumu, dra apoi spre a’si recrea spiritulu calatori in acea vara la Berolinu. Dela 1862 M. se aruncase de nou si cu totu- adinsulu pe cercetarea fontaneloru istorice, dra in timpulu din urma se ocupă- multu cu .lectur’a scrii- toriloru bisantini. Sed omne nimium nocet. O bdla cumplita organica, incuibata mai alesu in renunchi si in splina, facă înaintări atatu mai periculdse, cu cătu omulu facea misicare mai pucina. Intre anii .1859 si 1863 am conversatu mai adesea cu amiculu meu in Bucuresci; cu acelea ocasiuni eu inca totu mai aveam causa de a’i gratula de sanetate, pentru- ca roi se parea ca este multu mai sanetosu decătu mine. Estimpu*) pe la Pasci venindu M. la noi, după conversare de 1 dra am suspinatu si am disu in mine: Dilele amicului meu suntu numerate. Pe la Rusalii unulu din medicii carii l’au cautatu, imi ju- stifică temerile, spunendu’mi curatu, ca nu mai are multe pe acdsta lume, ca inse loviturile sortiei si prin urmare profundele superari, au adaosu fdrte multu la scurtarea vietiei lui. Caletori’a la apele minerali din străinătate fă una din acelea mesure desperate, pe care le iau unii medici atunci, candu nu mai sciu ce se faca cu bolnavulu. Maiorescu isi dete sufletulu in 24. Aug. (5. Sept.) 1864. De voiu mai avea vidtia, voiu publica si eu pre cătu me voru erta legile discretiunei, unele scripte de ale lui M. pe care le-am la mana, dra de nu, le voru folosi altii, după ce eu si contimpuranii mei ne vomu muta din acdsta vale a doreriloru. Pana atunci inca fia de ajunsu acdsta suvenire, pe care o dedicu umbrei amicului meu din dile bune si rele. Opuri mai mari scientifice esite din condeiulu lui loanu Maiorescu nu s’au vediutu tipărite pana acumu; eu inse’mi aducu aminte, ca elu inca pana la 1848 elaborase istori’a generala romanesc e, dra pentru istori’a patriei adunase mulțime de materialu; me temu inse fdrte, ca tdte acelea manu- scripte ale lui au peritu din Craiov’a împreuna cu frumds’a lui biblioteca, adunata numai cu spesele sale si constatdre mai totu din cârti scientifice de cele mai rare; pentru-ca dupa-ce a venitu si famili’a repausa- tului in Ardealu, ne mai potendu’si vedd de averea mislcatdre lasata in numitulu orasiu, aceeași fă de- predata, furata si respandita prin dmeni, dela carii s’ar fi asteptatu mai pucinu o asemenea fapta.... Manuscriptele căte nu voru fi peritu , se afla in po- sesiunea familiei remase. Din traducerile lui Maiorescu eu punu la an- *) In an. 1864. taiulu locu condic’ade legi a imperiului austriacu, cumu si tarifa de vama (Zolltarif) austriaca, doue traductiuni acestea fdrte grele, ostenitidse si cu atatu mai uritidse, cu cătu revisorii anstriaci constringea pe translatori că se se tiena strinsu nu numai de idiotismii, ci tocma si de tiesetur'a limbei germane, carea este atătu de gredia, sintetica si cu periode lungi pana la oprirea resuflarei, din care causa M. inca suferi multe neplăceri. Sibiiu 1864, Sept. 20. n. G. Baritiu. Episode si scene dela Abrudu, din Maiu 1849. (Fine.) ' Pe la 11 dre unu focu mare de cătra gur’a Ro- șiei lumină culmile muntiloru. ... Figur’a colosala a lui lacobu apară sub ferestr’a ndstra si ne siopti: „Acumu ori nici odata! Soldatii au esitu in coridoru, si inspaimentati privescu foculu.“ Pe umerii si prin braciulu lui puternica amu trecutu toti trei pe ferestra. fara sgomotu, si pe langa bese- rica amu apucatu in cimiteriu. Fugeamu fara resti- fletu intru acolo, din catran veneau gldntiele roma- niloru, că-ci magiarii spre norocirea ndstra se retra- sesera din acdsta parte. Fug’a inse nu au tienutu multu, că gldntiele fluieră asia desu pe la urechile ndstre, de amu fostu siliti a ne inturna drasi in ci- miteriu. unde amu aflata scutu de gldntiele romani- loru pre langa petrile morminteloru. De aici vedeamu in doue direcțiuni focurile pus- celoru, pe culmele de catra Cerniti’a, si la Stiurtiu, din care pricepeamu că romanii inaintddia, si ungurii se retragu in Abrudu. La spatele ndstre se audiau strigatele de bucuria (vivat) si amenintiarile romani- loru. In scurta timpu nu amu mai vediutu se dea ungurii nici unu foca, ci amu auditu in piatia esindu din nisce plumani tari o cuventare. Hatvani isi insufletiă soldatii, provocă pe locui- torii din Abrudu se-lu insotidsca mantuindu’si deo- camdată vidti’a, si se nu pdrte nici o frica pana voru vedea sabi’a magiara in man’a lui cea magiara, (a mig ezen magyar kardot ezen magyar kdzbe lățjătok). După acdsta urmă o tăcere, si după aceea unu sgomotu mare, din care amu conchisu si priceputa cu siguritate, că magiarii se retragu in massa cătra Valea-Cernitiei. Totu Abrudulu se parea că e unu mormentu, si spiritulu mortiei planddia asupra lui. Nu se audia unu cuventu, nu se simtia o misicare. Preste unu patrariu ori mai bine de dra se des- vdlta pe Valea-Cernitiei unu focu vehementu din pusce si tunuri; se audiau strigatele romaniloru: în- ainte feciori! curreti la vale! dati pe mdrte, că a- cumu suntu ai noștri, intre smeii in ei! (injuratura motidsca); dra a unguriloru: pusztulunk, mind el- pusztuluuk, vissza, vissza! 157 — Pldi’a incepîi a picura, se facă intunerecu cumu doreamu noi. Din sgomotele ce vendu din piatia pana la noi, conchiddmu, că o parte din unguri s’aa reintorsu, dar nu toti, că focuîu pe Valea-Cernitiei totu curgea depărtând u-se. Pe uliti’a cea strimta unde fusesemu noi are- stati, venea in cea mai mare tăcere câte de căte 3—4 inși si dispărea prin curți. Ne fiindu monu- mente de aceeași mărime ca se ne pdta da scutu in apropiere unii de altii, stetdmu camu departati. Ar- padi s’au fostu perdutu; nu ne potdmu esplica, candu si unde s’au dusu. , Ne cuprinse dorulu de a pune man'a pe arme, si ocasiunea era minunata. Favoratu de întunecime, cu N. Muresianu ne co- borimu in curtea protopopului, luamu in mana doi pari poternici, si ne postamu sub port’a boltita a curții parochiale. Nu au trebuita se asteptamu nici unu minutu si vinu 3 inșii; le sarimu inainte cu parii redicati provocandu’i: (le a fegyvert) diosu armele. Făcu puscele scapate si dispăru. Abia amu aruncata parii si amu luatu puscele, mai vinu doi; totu asemenea amu processu si cu â- cestia, unulu din ei era dr. Szentpdteri, celalaltu toc- mai husariulu care ne padise; era usioru inpuscatu prin falca, ne-au cunoscutu si ne-au cerutu apararea. (Kdrem vddelmeket-j<5 uraim.) Ilu vei avea, că te-ai purtatu umanu cu noi. Tocmai eram se mergem u cu armele luate si cu bietulu prisoneriu, candu mai diarirainu o fantoma ndgra, abia gâfâind u in fug’a mare. • Eu ii stau inainte cu pusc’a întinsa ... si ce se vedi? Era Dragosiu, avendu in mana o pușca cu doue tievi. Domnule Dragosiu! de si mi-ai comtemoatu trei epistole scrise din gur’a mortii, vino cu mine se-ti mantuescu viati’a, că acesta numai eu singuru voiu potea inplini, din cati dmeni voru fi adi in Abrudu! (Avdmu de cugeta se’lu punu cu soldatulu meu in podulu scdlei, pana va veni lancu.) Elu se apropie de mine, imi cauta aprdpe in facia (după porta nu me cundscea, fiindu acumu in- bracatu cu vestmentele date de Buteanu), cundsce pe prefectulu care ilu stropise cu mocirla. . . . Sdu din antipathi’a ce au fostu susceputu acestu omu asupra mea, sdu pentru modulu agrairei mele neatragatoriu (care mi le amu imputata de multe ori in vidtia), nu au avutu încredere, ci fara a’mi da unu respunsu, au dispăruta in intunerecu cu arma cu totu. Alte doue figuri! Domnulu loanu Boeriu cu capulu golu (desco- perita): Ce e Domnule? Nu me întreba frate! Muierea cu doi prunci si cumnata mea au trecutu cu trasur’a — de nu i-au inpuscatu — in Ungari’a. — Eu precumu me vedi! Ce scii de Buteanu? Pe Buteanu ferecatu in lantiuri l’au pusu pe ossi’a • dinainte a tunului si l’au dusu cu sine. A doua figura dra Arpadi....................... Se făcuse bine diua si inca nici unu romana (motiu) nu amu vediutu se intre in Abrudu. Dorulu de a’mi redobendi traist’a cu scrisorile si armele nu-mi dă odicbna; Muresianu nu voia se me insocidsca, era camu atacatu in sanetate. Mi-amu luatu curagiu si m‘am dusu singuru. Candu amu ajunsu la capetulu ulicidrei ce da in piatia, mi se infaciosiă unu spectacolu solemnu inpu- natoriu. Mai la tdte casele se leganau in aeru fla- mure de tricolora ungurescu, ajungimdu pana cătra pamentu. Pe ulitie nici unu snfletu de omu, ci ici colea cate unu cadavru de ai romaniloru inpuscati. Mi se parea că ’mi e frica de mine insumi, nu poteamu face pasiu nici inainte nici indereptu, ci stâmu câ o fantoma încremenită. Unu calaretiu magiaru care venia in fuga despe- rata asupra mea, me deștepta! Intindu arm’a gdla asupra lui si strigu: (le a Idrdl!) diosu de pe calu! Omulu sare de pe calu, fuge intr’o curte, dra eu in- calecu calulu si vinu la scdla. Pe calu era unu sacu desagitu plinu de fisiaguri. Imi incarcu pusc’a si me duca a doua dra; acumu inse mai cu precautiune, că ajungîmdu in capetulu ulicidrei, mi se parea că s’au inpucinatu din flamure. Tragu dreptu cătra casele popii din Isbit’a. Candu eramu aprdpe se intru, chiaru din ferdstra locuintiei mele se descarcă doue puscaturi; amu fostu inse tare aprdpe de părete si nu m’au nimerita. Abia dau a fugi indereptu, de langa beseric’a catolica, me in- timpina alta descarcatura. Eramu taiatu de catra scdla. ... . Intr’o fuga amu apucatu pe o ulicidra strimta, care ducea in susu, si totu in direcțiunea catra scdla. . In capetulu ulitiei me intempina o cdta câ de 12 lanceri si me provdca: pune arm’a diosu! Eu nu punu arm’a diosu, fratiloru, că suntu ro- manu! dar voi nu intrati in piatia, că ungurii pușca pe ferestrii, ci veniti cu mine la protopopulu, pana se voru mai aduna romani. Ei m’au condusa pe după nisce grădini ]a scdla (in ndptea candu amu mersu cu Buteanu la Dragosiu, calcasemu pe acea ulitia, dar acumu nu me sciamu orienta); in drumu ne-amu familiarisatu la olalta, mie acumu mi-au venitu in minte, că eu suntu inbracatu unguresce. Amu intratu in scdla, se-mi iau vestmentele ro- manesci proprii. Aici amu aflatu si pe dn. Adriana, plinu de ingrigiri că ilu voru omori romanii. Domnule, îi diseiu, tocma eram se aruncu vest- mentele de pe mine, dara totu voiu remanea cu ele, că eu sunt mai cunoscutu; inbraca dta vestmentele mele tieranesci, si de romani nu purta frica. Mi amu chiamatu cdt’a de lanceri cu care facusemu cunoscin- tia, le-amu aratatu pe dn. Adriana si spusa că si 158 — •dlui e romanu de ai noștri; ei au respunsu cu: „Se trăiască!“ Standu noi in coridorulu scălei, vine Siulutiu Simionutiu, me chiama la o parte si imi comunica, că Dragosiu e la elu in pivnitia, si se răga de intre- punerea si scutulu meu. Domnule! Imi pare reu, dara acumu e prea tardiu, afara de acea casulu ce m’au intimpinatu (si care i l’amu narratu) mi-au ciuntatu totu curagiulu. Intre acestea au sositu pop’a Vladutiu cu o câta de romani armati, cu tribunii din Campia cunoscuti, după elu de locu Balintu. Pe candu ne inbratiosiamu in curtea parochiala, din piatia se audiau puscaturele că dintru o bataia formala. Amu alergatu cu totii pana la capetulu ulitiei pomenite si mai susu. In piatia ungurii inpuscau pe ferestrii, romanii in cete de cate 20—30 inși nava- lescu asupra caseloru, spărgeau porțile, pe ferestrii ungurii parte sareau de frica, parte ii aruncau ro- manii că pe .bolovani in ulitia, unde ii macelaria poporulu infuriatu. Intre aceștia amu vediutu si pe preotuln catolicu, de care amu vorbitu in acăsta scri- săre. De-odata ne atragu atențiunea nisce răcnete fiorăse, ce se audiau la spatele năstre. Alergamu cu totii intr’acolo. In curte la Siulutiu Simionutiu mai multu de 100 lănci se vedeau ridicate in susu, fia-care ar fi datu intr’unu centru, si nici unulu nu potă da . . . atunci omoria pe Dragosiu ... Cei ce au fostu aprăpe de elu in acestea momente spunu, că cerea gratia dictmdu: Fratiloru, lasati-me numai una se ve spunu . . . apoi ... Preste unu patrariu de ăra i-amu vediutu cada- vrulu pe o dâlma de gunom la- părt’a susu pomeni- tului domnu. Ucigătorii lui au aflatu la densulu 315 galbini, Preotulu din Aghirbiciu Gramma au venitu la mine cu 17 galbini, spunendn’mi că in consideratiunea su- feri ntieloru mele mi-au facutu si mie parte din averea lui Dragosiu. Eu i-amu reieptatu cu indignatiune. După mărtea tragica a lui Dragosiu au sositu abia si lanculu, au tienutu o cuventare la poporu, care o termină asia: - Atatu v’ati portatu de bine, catu aru trebui se ve sarutu pe toti, dar că-ci a’ti omoritu pe Dragosiu, mi-ati intristatu de mărte inim’a. Poporulu începuse a se inbeta, si tocma atunci se lățise că fulgerulu faim’a, că Kosuth inca se afla in Abrudu. Că turbati se inieptara pe tăte ulitiele si prin tăte casele. lancu, Balintu, Vladutiu si altii amblau călări că desperati pe tăte ulitiele, că se’i aduca la ordine. Abrudulu au luatu focu in tăte părțile, nimenea nu mai avea respectu, nimenea nu mai era siguru de lance. In acestea momente supreme au sositu Axente cu batalionulu seu si au mantuitu ce au fostu sca- patu pana atunci de perire. Eu cu alti tribuni din Campia amu tnersu lâ Câmpeni, fara a’mi potă mântui traist’a cu tăte co- .respondentiele din revolutiune, pentru care mi-amu cumpanitu capulu. Cas’a popii din Isbit’a inca era in flăcări. In Nr. 7 alu Transilvaniei Nota I care urmădia după scrisărea lui Buteanu adresata catra Csutak se dice, că lancu ar fi datu lui Simonfy, care inpartasf scrisărea lui Kosuth din 5. luliu 1849, numai unu respunsu laconica verbalii» s’au sfârsitu tăte;“ ce totu acolo se esplica din incidentulu, că lancu pe acelu tempu ar fi avutu scire despre intrarea muscaliloru. lancu si astadata au respunsu lui Simonfy in scrisu, si conceptulu originale alu acelui respunsu se afla in possessiunea mea, dar astadata nu mi-a suc- cesu nici decătu alu afla, din care causa amu si in- ’ tardiatu cu acăsta scrisăre. Fiindu inse că in anii trecuti, candu amu decopiatu unele documente de natura acestuia pentru redactiunea Orientului. mi-a amblatu in mana si l’amu cetitu, imi aducu bine a- minte de cuprinsulu lui, cu atatu mai vertosu, că ' chiaru mie mi l’au dictatu lancu in pena in filegori’a lui Kalcher din Câmpeni. lancu indignatu de aroganti’a lui Kosuth - au dictatu camu asia: Eu,, si cu mine toti romanii consideramu pe Ko- suth de unu rebela, prin urmare nu dorimu ca unu, atare se ne cunăsca durerile si dorintiele, cu atatu mai virtosu nu, ca judecandu din antecedentie, in cuventele lui Kosuth nu se potu increde ămenii de Omenia. E probabila, că dn. Simonfy vediendu cuprin- sulu scrisărei, au aflatu mai consulta a nega esistin- ti’a ei. (Pe langa tăte acestea si alte afronturi ce au primitu Kosuth, elu totuși nu au renuntiatu la planulu si dorinti’a de a dobendi pe romani pe partea sa; ci au tramisu din Segedinu doi boieri din România, cu plenipotentia, cu promissiuni si inviatiune a’si cerca noroculu. Cu acești domni noi amu conferita in Zlatn’a. — Despre acăsta intemplare inse credu că va refera la timpulu seu Axente.) Pe acestu timpu lancu nu sciă nimica despre / intrarea muscaliloru; scirea despre acestu evenimentu Șj o primi in 28. luliu după amiadi, prin doi mărgineni j din părțile Resînariului, tramisi anume (fara scrisori, 1 că se nu fia prinși si tratati că spioni) de unu domnu » de romanu, care se află in ăstea muscaliloru, cu pro- j vocarea, că lancu se’si compună unu raporta despre j tăte faptele sale. | Acestu romanu, precumu amu aflatu mai tardiu, | au fostu repausatulu Demetriu Boeriu, carele după pacificatiunea tierei a intrata in funcțiune publica in ramura judecatorăsca. De aici păte vedea ori cine, că lancu candu a reieptatu scrisărea lui Kosuth din 5. luliu 1849 in — 159 — modu atatu de repulsiva, nu isi potea pune speranti’a in muscali, ci se incredea in mulțimea armeloru luate deia unguri, si in romanii carii le manuă de minune. Câta încredere avea lancu in arme, si catu con- demnă de tare pe acestu timpu încercările unguriloru, se pdte judeca din impregiurarea, ca in 3. luliu 1849 veuindu doi romani din Marisielu cu faim’a, că un- gurii au intratu afundu in munți pe lini’a de catra Huiedinu (Bănfy-Hunyad), pe lancu nu l’au alterata intru nimicu*) asia, catu nu au aflatu de lipsa a mai sufla in tulnicu si a rescola satele că altadata, ci au socotita suficienta a tramite spre intempinarea lui Vasvări sub conducerea lui Nic. Corchesiu si lacobu Olteanu (din Vaideiu de pe Campia) nu mai muitu decatu 80 fetiori din gard’a stabila. (Vedi si „Die Romanen der bsterreichischen Monarchie.ft) Acdsta mâna de dmeni, la carii s’au insocitu ca voluntiri unii yenatori din Albacu, cu satele Mari- sielu, Magur’a si Gîurcuti’a, au fostu prea de ajunsu că se nimicdsca cu totulu dstea lui Vasvări. In Câmpeni nu an-sosita nici o scire despre decursulu bătăliei, pana candu tnic’a trupa cu cei doi tribuni în frunte au intrata de catra Certesie in triumfu in Câmpeni, aducîmdu unu tunu cu 4 cai inhamatah ? > Pe calciu lui. Vas vâri, galbena, orbu de ochi ulu dreptei veni» Nic. Begnescu, .care fiindu la socrnlu seu in Certesie, l’au comparata deia una romanu ca 5 galbeni. Din scrisorile aflate la Vasvări amu vediutu pla- nulu unguriloru de a ocupa, munții. Toti comandafitii carii era avisati in contra nd- .stra, avea prescrisa si designata loculu, pana unde se.inaintddie in fia-care di, si le era aspru înterdisn de a înainta mai multa, nici chiaru in casa de invin- . ♦) GrrSsiesce domnulu Siulutiu fdrte tare, candu iu opulu seu „O lacrima¹' descrie, ca pe lancu si toti romanii iau cu- prinsa o terore panica fara asemenare la faim’a intrarei Iui Vasvări intre munți. Asia ceva au fostu adeveratu odata in Câmpeni, inse nu candu au intratu Vasvări, ci mai inainte, candu unu des- ’partfementu din armat’a lui Kemeny Farkas ne-au batutu deia culmele ce domnescu Valea-Cernitiei langa Abrudu, pana in Câmpeni, si deia păduricea numita „Poduri" rachetele lui treceau preste Câmpeni la noi, cari trecuseramu de ceea Sarte catra Certesie, si lancu s’au dusu preste nopte la Vi- ra. Data catu au tienutu acdsta panica? pana deminetia, candu partea cea mai mare din cei ce ne persecutaseră, au deve- nitu captivi in manile romaniloru, carii iau adusu in triumfu si intre vivate pana pe „Poduri." Acesta enigma nu ne-o poteamu esplica noi cei ce eramu iu Câmpeni, ca vivatele ne asigurau ca suntu romani, si cei de facie in marea maioritate, si după vestminte, si in realitate erau magiari. Au mai—iieniitu. din_acesta panica cu deosebire pana candu Pojaa Groza au prinsu carale cu provîanEu'ale lui Kemdny, si pe" hbnvedii carii se prindeau la anteposturi, ii aflămu că se nutrescu cu cocoșii facuti in spuza. Dar ace- stea nu se tienu de cadrulu scrisârei, cu care amu fostu da- toria singura memoriei lui Buteanu. gere, că asia propasindu cu totii după plana inainte, se totu respingă pe romani catra centra, pana ce ii voru incungiura pe toti in Abrudu, ori eventuala in Câmpeni, unde apoi voru potea pune man’a pe toti conducătorii loru. • Plana fdrte geniale, ddca nu ar fi locuita in acei munți romanii. In anulu 1877. V. M. Moldovanu. Epistola deputatului loanu Gozmanu din Ungari’a, catra Avramu lancu.*) Domnului prefectu Avramu lancu! Tractatulu inpaciuirei intre Dragosiu si dvdstra s’a intemplatu după dorinti’a ndstra a ablegatiloru romani la diet’a tierei, de unde poteti fi convinși, ch intrarea lui Hatvani au fostu casualistica, de a cui urmări s’a întristata Kosuth, diet’a si noi românii toti dinpreuna. Asupra lui Hatvăni pentru inbuldirea lui, prin care sperat’a pace s’au indepartatu, la sie- dintia dietei, care in 2. luliu se va începe, noi ro- mafiii vomu cere pedăpsa. Noi ablegatii romani ou sangerata Anima aadimu lupta dvdstra, inse nu credemu câ dvdstra au ati fi dmenii camanllei, au ati fi asia de inpetriti, catu nici decurnu nu ati voi restaurarea harmopii cu tidr’a ungurdsca, de undei data cbnvorbindune si cu Bal- ciescu, medulariulu fostului gubernu in tidr’a româ- ndsca, care pe noi in Dobricinu ne-au eercetatu, do- rimu că dvdstra se ve descoperiti durerile si poftele, precumu si modalitatea tractanientului, prin care pacea cu deplina siguritate se va întemeia. Noi ablegati romani dintru ambe tierile, cu cea mai mare dragoste si însuflețire vomu fi< iutermedia- tori intre dvdstra si diet’a tierei, namai spuneți ne se scimu ce ve ddre, si ce poftiți; ce nsioru poteti face, după ce ati cetitu amnestia gubernului nostru, după ce camarilla si prin denegarea armeloru, si pnn acea inca v’au insielatu, câ in -regulamentulu dala Crenasier nici ch si-au adusu aminte de naționalitatea romani- loru, nu aveți mai multa pricina, pentru care aru trebui se ridicati' arme sangerdse asupra tierei nd- stre, si ddca noi esistintia ndstra naționala pe calea pacei o potemu castiga, pentru ce se bindu in sal’a ornata; burgesi si servi; paviliănele aninate in aera, însemnele brodate si întinse, vena- torile cu.sioimi, judecățile prin focu, apa, duelu; totu ceea ce se tienea de disputele domnilorii, sfidări, esplicari, injurii, inarmari, macine de resbelu, asalturi, ploi de săgeți, fdmete, omoruri, turnuri ruinate; adeca totu spectacululu acelei vieți sgomotdse, tăcute; va- riata, monotona; religidsa, resbelnica; unde tdte estre- mele erau întrunite.* Acdsta citatie ar fi de ajunsu pentru a pune pe Edgar Quinet intre discipolii lui Chataubriand, ddca n’ar fi preferata titlul a de filosoiu si politicu. A publicatu operele urmatdre: Geniala religii- lorti; Origin’a dieiloru; lesuitii; Ultramontanismulu; Introducere la filosofi’a istoriei; Christianismulu si revoluti’a francesa; Esamenulu vietiei lui Isusu de Strauss; Filosofi’a istoriei Franeiei: Revoluțiile Ita- liei ; Marnix de Sainte Aldegonde;’ Greci’a moderna si raporturile ei cu anticitatea; Romani’a, Germani’a si Itali’a; Ahasverus; Prometeu; Napoleonu; Sclavi, tragedie; Vacanti’a mea in Spani’a; Istoria poesiei; Epopeele francese din secolulu XII.; Istori’a ideiloru mele; Creati’a etc. In urm’a caderei imperiului, după douedieci ani de esilu, s’a intorsu in patria. Inse pucinu oliu mai remasese, si acela secă cu ultim’a opera, care fuse cea din urma licărire a candelei. (Albin’a Pindului.) Generala. Echo vailoru romane, de trei văcari lungi de doru, • Nu repeta de cătu hor’a si suspinulu doineloru, Vechiulu buciutnu de resbăie, falnica adi a resunatu, Si echoulu cu mandria îndelunga i’a repetata. La hotare! Oltulu striga, si la glasu’i vitejescil Putn’a fierbe si mugesce, munții Vrancei clocotescu. Doin’a tace, câ prin farmecă, lantiulu horei s’a desprinsu, Si stravechi’a barbatia in totu pieptulu s’au aprinsa. — Dela Dunăre, ne spune unu glasu tainica, durerosu, C’a ei tiermuri suntu in prada la paganulu nemilosu: Mii de mame despletite, plangu copii loru robiti, Frații fuga in pribegia, remanu câmpii pustiiti, Terguri, sate ardu in flăcări, monastiri se risipescu, Si-ale Dunărei talazuri inghitu sânge crestinescu. Bravi Romani din patru coltiuri, cingeti spad’a si sburati, A strabuniloru moșia la hotare s’aparati! Adi in ceruri cu taria cesulu falnicu au sunatu, Lumea ’ntrăga ne privesce, stâgulu stă desfasiuratu. Fam’a celoru legiăne ce-au dusu grâz’a ’n bătălii, S’aratamu c’amu mostenit’o, câ aleși si vrednici fii! In voi, Vulturulu si Zimbrulu, se revedla, bravi osteni! Pardosii*) din Valea-Alba, leii din Calugareni! Mircea,‘Stefanu, Mihai bravulu, o! mari umbre de eroi! Ale caroru virtuti sânte se destâpta adi in noi, Faca geniuiu ce vecinicu v’a purtata biruitori, Câ isband’a se ’ncunune pe ai tierei luptători! Iași. Nicolae Prunca. La fiii României. De-atatea vâcuri de amorțire, O Romania, patri’a mea, Sdrele vietiei, cu fericire Resare mândru pe fruntea ta! Acum drapelulu se desfasidra, Romanii veseli s’adunu-in giuru Si pentru drepturi, si mosidra, Cu toti se lupta, se mdra jurii. Trambiti’a chiama, tobele suna, Pe câmpii mandre de sub-Carpati, Romanii ’n cete eata-i s'aduna, Toti, micu si mare, alearga-armati. Voiu fii ai Romei, si-ai libertății, Voi toti sub arme man’a ve dati, Si:a vdstra tidra posterității, Unu nume falnicu d’acum lasati. Aratati lumei celei barbare, Că adi Romanii sein a trai, D’acum ’nainte mai bine mdre, Decătu in tiâra câ sclavi a fi. *) „Leopardii," mai esactu romanesce se numescu „Pardosi." — 166 — Mergi tu, romane, catra hotare, Ce adi barbarii voru a’ti calea * Pamentu’ti sacru, străbunii care S’au lup ta tu sedii de-a ti’l lașa. Radi ca’ti fruntea in siisu romane, Si pu mandria fa’ti pasulu teu; Mergi si-aju teu nume se se-incunune, Cu flori splendide că visulu meu. Aprilie 1877. (După Romani’a libera). A. CarpenlsiaOU. Nr. 247-1877. Procesu verbale luatu in siedinti’a estraordinaria a comitetului asociatiunei transilvane, tienuta la 21 luniu c. n. 1877 sub presidiulu dlui lacobu Bolog’a, fiindu de facia domnii membrii: P. Dunc’a, E. Macelariu, G. Baritiu, I. Hanni’a, I. V. Rusu, los. St. Siulutiu, Z.' Boiu, V. Romanu, dr. Demetriu Racuciu, si dr. Aur. Brote. § 70. Presidiulu aduce la cunoscientia, cum-că după ce in siedinti’a de astadi este, intre altele, de a se pertractâ proiectulu de regulamentu, relativa la infiintiarea sectiuniloru scientifice, redactata, la recercarea presidiale, de dn. secret. 1 G. Baritiu, din considerarea importantiei obiectului, s’a aflatu indem- natu a’lu pofti si pre numitulu domnu comembru, câ se participe la ast’a siedintia. Vine deci acumu a dâ espresiune, semtiului seu de viua bucuria, că are placut’a ocashine, de alu potd salută la siedinti’a presente. Comitetulu consemtiendu cu manifestarea de bu- curia a presidiului, aceea o intempina intre aclama- tiuni unanime de: se trai&sca d. G. Baritiu. § 71. Trecundu-se la ordinea dilei, secretariat, perlege charthi’a subcomit. despart, cerc, din Blasiu, din 13 luniu a. c. data câ respunsu la adres’a acestui comitetu din 5 luniu a. c. Nr. 139 in obiectulu tie- nerei adunarei generale pentru anulu curente. (Nr. prot. 145, 1877). Comitetulu, după disensiuni seridse, decide: a se invitâ amentitulu subcomitetu, câ se taca pregă- tirile necesarie pentru tienerea adunarei gen. la tem- pulu defiptu prin conclusiunea adunarei gen. din anulu trecuta sub Nr. prot. XLI. § 72. Presidiulu pune la ordinea dilei pertrac- tarea proiectului de regulamentu, relativa la infiin tiarea sectiuniloru scientifice. Dn. G. Baritiu dă cetire cestionatului proiectu, espunendu totu-odata motivele de care fu condusu la elaborarea aceluia. (Nr. prot. 142, 1877). Comitetulu luandu cunoscientia despre cuprinsulu aceluia, decide: a se strapiine dlui comembru Z. Boiu, cu insarcinarea de a’lu studiâ si a raportâ in meri- tulu obiectului la siedinti’a ce se va tienea mane după amiddi la 5 dre. Spre care scopu suntu poftiți toti membrii presenti a se infacisiâ la siedintia, pre tem- pulu indigitatu. Siedinti'a din 22 luniu a. c. tienuta sub presidiulu ordinariu, fiendu de facia d-nii mem- brii: P. Dunc’a, E. Macellariu, G. Baritiu, I. Hanni’a, I. V. Rusu, Z. Boiu, V. Romanu si dr. Dem. Racuciu. § 73. D. Z. Boiu, referdza in obiectuln proiec- tului de regulamentu pentru infiintiarea sectiuniloru scientifice. Punendu-se amentitulu proiectu la disensiune, dnpa ce se adopta de basa la desbaterea speciale, se discuta după §§-i, si pre langa unele modifica- tiuni neesentiali, făcute atatu la propunerea referen- tului, catu si a altoru membrii, se adopta in totu cuprinsulu, statorinda-se in testulu urmatoriu: REGULAMENTU pentru infiintiarea de secțiuni scientifice in sinulu asociatiunei trans. pentru literatur’a romana si cul- tur’a poporului romanu. • § 1. Pre bas’a §§-loru 1, 2 si 23 din statutele acestei asociat, se decide infientiarea de trei secțiuni scientifice anume: a) Secțiunea istorica. b) Secțiunea filologica. c) Secțiunea scientieloru naturali *si matematice. § 2. Secțiunea istorica aduna documente auten- tice pentru inavutirea istoriei patriei si a natiunei, cumu si pentru coregerea eroriloru stracurate in is- tori’a ndstra si le comentdza; compune scrieri ori- ginali si traduce scrieri de valore pentru poporulu romanu, supune la critica drdpta operile istorice pu- blicate in diverse limbi, relative la patri'a ndstra; recomanda adunarei generali operile din specialitatea sa, pre care le afla demne de premiu, de onorariu, ori de mențiune onorabila. Secțiunea filologica se ocupa ca diverse cestiuni. filologice, si mai alesu cu acelea, alu caroru scopu este inavutirea dictionariului limbei romanesci, puri- ficarea ei de barbarismi, atatu in vocabule catu si in sintactica, supune la revisiune si critica opere pura literarie si traductiuni din auctorii clasici moderni si antici, recomenda, ce afla demnu de premiu, de ono- rariu, sdu de mențiune onorabila. Secțiunea scien- tieloru naturali si matematice, cultiva specialitatea sa in diversele ramuri, cu tdta aplicarea posibila la lip- sei© poporului romanescu, considerate din punctulu generale alu economiei naționale, si din cele speciali ale agriculturei, silviculturei, montanisticei, higienei, cemerciului etc., dr’ operatele demne de recomendatu le aduce la cunoscienti’a adunarei generali, spre a fi premiate, sdu incai laudate. § 3. Adunarea generala alege pentru anteiulu periodu de 3 ani pre presiedintii sectiuniloru prin maioritate absoluta a membriloru presenti, dr’ pre viitoriu alegerea acelora se va face conformu § 6. De membrii ai sectiuniloru, va recundsce si consideră pre aceli membrii fundatori si ordinari, carii insi- nuandu-se conforma § 4 alu acestui regulamentu de buna voia, se si obliga a elaborâ si presentâ pre — 167 — fia-care anu, celu pucinu cate unu operatu originale sdu traductiuni. § 4. Doritorii de a participă că membrii la vre-un’a din cele 3 secțiuni, se insinua in scrisu la presiedintii sectiuniloru. Numerulu membriloru in sec- țiuni nu este limitatu, insa sub conditiune, că se fia totu-odata membrii activi ai asociatiunei. § 5. Indata ce se voru fi presentatu celu pu- cinn cate 7 membrii de fia-care secțiune, presiedentii respectivi ih cointielegere cu comitetulu asociat, de- cidu diu’a convocarei loru, in care au a se constitui si a luă decisiuni pentru activitatea loru in venitoriu. § 6. Fia-care secțiune isi alege din sinulu seu unu presiedinte (§ 3), unu v-presiedinte pentru cașuri de absentia motivata a presiedintelui, si unu secre- tariu, a cărui vocatiune este ducerea proceseloru ver- bali in siedintia, tienerea in ordine si registrarea ac- teloru sectiunei si a manuscripteloru intru unu locala destinata spre acelu scopu, de catra comitetulu aso- ciatiunei. § 7. După constituirea sectiuniloru, cu dreptulu adunarei generale prevediutu' in § 32, alinea 6 din statute, de a ingngi pentru censurarea operateloru scientifice, se investescu secțiunile, fia-care in sfer’a sa de activitate. § 8. Secțiunile tienu sie din ti a regulata celu pu- cinu de 2 ori in fia-care ana la resiedinti’a asocia- tiunei, in casa de necesitate si mai adeseori. Convo- carea membriloru se face prin presiedinte-, său in lips’a aceluia, prin v-presiedinte, in scrisu, cu 21 dile mai inainte de diu’a ficsata. § 9. Pentru că secțiunile se pdta tienea siedintie, se cere presenti’a de celu pucinu 5 membri. Conclu- sele loru suntu valide, dăca se aducu cu maioritate absoluta de voturi ale membriloru presenti. Cu ega- litate de voturi nu se pdte luă nici unu conclusu. § 10. Dăca presiedintii si secretarii celoru trei secțiuni, in urmarea unei consultatiuni prealabile, voru află necesaria convocarea sectiuniloru intrunite, o potu face acăst’a, inse numai in dilele, in cari si de altmentrelea secțiunile au se lucre in siedintiele loru particularie. § 11. Alegerea temeloru de concursu la premia este de competenti’a sectiuniloru intrunite. Presidiulu in șiedinti’a intrunita se dă celui mai betranu dintre presiedinti, său in absenti’a acelora, v-presiedintelui mai betranu. Conclusele se iau cu maioritate ab- soluta. § 12. Membrii, cari ar' fi impedecati a veni la secțiuni, prin morbu său prin forti’a maiora, isi potu transmite lucrările loru la secțiunea respectiva. § 13. Operatele membriloru se potu ceti in sie- dintiele sectiuniloru singuratice, său intrunite, private său publice, după 'Mim voru află cu cale secțiunile in consultatiune prealabile. § 14. La operatele puse in concursu, se observa esactu regulele adoptate pentru casulu acesta de catra tdte societățile scientifice, că adeca numele con- curentiloru auctori său traducători, se remana necu- noscute, afara de casulu in care li s’aru vota premiu, onorariu său mențiune onorabila. § 1 â. Fia-care secțiune are se comunice adunarei gen. ordinarie a asociatiunei, cate unu memorialu generala despre lucrările sale anuali, său macaru cate unu operata de ale membriloru, prin lectura ce i se va dă in siedintia publica. § 16. Pentru că membrii sectiuniloru se pdta remană totdăun’a in contacta unii cu altii, presiedintii, său v-presiedintii cu secretarii fia-carei secțiuni, se in- vestescu cu caracteru de delegatiune, catra care au de a se adresă membrii preste anu. § 17. Delegâtiunea sectiuniloru este in resiedin- ti’a asociatiunei, si lucrăza in localulu comitetului ei, pre catu tempu nu se voru luă alte dispositiuni. § 18. Spesele cancelariei sectinniloru-se votăza si acopere din veniturile asociatiunei. § 19. Membrii esterni ai sectiuniloru, carii voru veni la siedintiele prevediute in §8, voru recepe desdauuarea speseloru de calator ia si un’a diurna modesta, pre catu va suferi starea fonduriloru aso- ciatiunei. Acea diurna se va ficsă din partea adu- narei generali din anu in anu. § 20. Absentarea nejustificata dela siedintia trage in urm’a sa perderea diurnei pre dilele de absentia. § 21. Spesele prevediute in §§-ii 18 si 19 se voru regulă si trece in fia-care anu la bugetulu aso- ciatiunei» § 22. Bibliotec’a asociatiunei va sta deschisa spre usulu membriloru din secțiuni pire totu tempulu, cătu ilu voru petrece in resiedinti’a ei, si in decur- sulu anului cu preferintia facia de altii. § 23. Acestu regulamentu se pdte modifică după esperienti’a ce se va*face la aplicarea lui, inse nu- mai dăca modificările voru fi propuse de catra 2 din celea 3 secțiuni, si. cu votulu maioritatii absolute, datu in adunarea generala a asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului' romanu. Verificarea acestui procesu verbale se concrede domniloru membrii: Dunc’a, Măcelăria, Hanni’a. Sibiiu daturile că mai susu. lacobu Bolog’a Pentru secret, II. presiedinte. Ioane V. Rusu. S’a perle.su si verificata. Sibjiu la 25 luniu 1877. P. Dunc’a mp. I. Hanni’a mp. E. Macellariu mp. BIBLIOGRAFIA. Magyar-romăn-nyelvtan a romănul ta- nulăk szămăra. Szerkeztette Fekete Jănds (Negrutiu). Balăzsfalvi gorbg egyesiilt ărseki szăkesegyhăzi 6r- kanonok (Hartnadik, ujbăl ătnăzett kiadăs). Kolozs- vărtt, kiadja Stein Jăuos, erdălyi muzeum egyleti kbnyvărus 1870. Octavo mare, pag. 190. Pretiulu 1 fl. 20 cr. v. a. Gramatic’a propria se incepe numai dela pag. 17 — 168 — si merge păna Ia pag. 150. La inceputu inse dn. auctoru are una dissertatiune scrisa in limb’a ma- giara „Despre transformările istorice ale limbei ro- manesci,* dra la urma alte doue dissertatiuui roma- nesci „Despre inceputulu si strămutarea limbei ro- mane (pag. 151—167), apoi despre literatura in genere, si despre literatur’a romana in parte (pag. 167—190),* tdte trei acomodate spre a informă in specie pe ma- giari despre natur’a si progressele limbei ndstre. Acf ne permittemu a reflectă la impregiurarea batetoria la ochi, că din aedsta gramatica destinata pentru ma- giari, că se invetie romanesce, dela 1862 pana in 1869 adeca in 7 ani, se trecură doue-editiuni, dra dela 1870 incdce in alti 7 ani nici una intrdga. Caus’a este cu ochi cu sprincene. — Baritiu Octavius Mag yar-romăn zseb- szdtăr. Kolozsvăr. 8°. 1 fl. — De acelasiu: Gramatec’a limbei ma- giare pentru classile gimnasiali inferiore. Clusiu. Edit. a dou’a. 8°. 70 cr. Acestea se mai trecu, pentru că sunt introduse prin scdle romanesci. Mânualu de aritmetica pentru gimnasinlu inferioru după dr. Fr. cav. de Moțnic de I. Marcu- letiu, profes. gimnas. Partea IL pentru a trei'a si a patr’a clase. Blasiu 1877. Pretiulu 1 fl. v. a. — Pomaritulu. Intocmitu cu deosebita pri- vire la gradin’a școlara. De D. Comsia. Cu nume- rose ilustratiuni intercalate in textu. Sibiiu 1877. Editur’a auctorului. Tipografi’a I. Drotleff & Comp. 8®, pag. 198. Pretiulu 1 fl. v. a. Manualulu acesta este unu resumatu alu prele- geriloru din pomaritu, tienute dS auctoru in calitatea sa de profesoru la înstitutuln pedagogicii si teologicu din Sibiiu. Din acelasiu mai bine de diumetate s’a tiparitu in Foisidr’a Telegrafului romanu (an. I. 1876). In dilele imperatulni losifu II. se luasera mai multe mesuri pentru îndemnarea locuitoriloru Ia cul- tivarea de legume, de pometu, la tienere de stupi, prăsirea vermiloru de metase. De atunci incdce in acestea sfere ale activitatiei omenesci nu s’a tacutu mai nimicu. Dara ce lucru bunu se potea face sub sclavi’a iobagdsca, pre candu partea cea mai mare a locuitoriloru nu potea se aiba proprietate de pamentu, ci numai asia numite sessiuni ioba- gesci, de pre care conformu legei de migratiune, boieriulu ilu potea scdte ori si candu. Bine că se face incai acuma unu nou inceputu. — Difteri’a (Diphtheritis' si vindecarea ei na- turala, de dr. Paulu Vasiciu. Timisidr’a 1877. Pre- tiulu 6 cr. O lacrima ferbinte de losifu Sterca Siulutiu s’a trasu si in brosiuri separate, care se vendu in folosulu ambulantielorn si lazareteloru bellice din Ro- mani’a. Din di ct i ona riu 1 u ungurescu-romanescu inca se vendu 50 ex. căte 3 fl. v. a. in folosulu sol- datiloru romani răniți. A esitu in Bucuresci de sub litografia: Chart’a resbelului, in limb’a romana, lu- crata in 6 colori, fia-care stătu deosebita coldre. De vendiare la tdte librăriile cu pretiu de 60 bani eseroplariulu. Domnii cumperatori din provincii suntu rogati a se adresă la litografi’a comerciala a lui Elia Gras- siany & Comp., Strad’a Sielari Nr. 10, Bucuresci, inaintandu si costulu pentru căte ex. dorescu. Dela 10 escmpl. in susu se da unu rabatu. de 20 la suta. A esitu de sub tipariu: Emili’a Galotti, tragedia de Lessing, tradu- cere de Stefanu lorgulescu, si se afla de vendiare cu pretiulu de 1 leu 50 bani Ia tdte librăriile din capitala. - - Girosell’a, romanu moralu. in care dato- ri’a triumfa asupra amorului, — traducere de N. N. Pretiulu 2 fr. La librăriile Socek, Szbllosy si Graeve. La aceleași librarii sunt de vendiare: — Cărbunarii, drama originala, de C. Ari- sescu. Pretiulu unu leu esemplariu. Nr. preș. 153- 1877. Pre bas’a §-lui 21 din statutele asociatiunei tran- silvane, aprobate de Maiestatea Sa c. r. apo- stolica prin prea inalta decisiune din 6 Septgmbre 1861, si in conformitate cn conclusiunea adunarei generale a numitei asociatiuui, tienute la Sibiiu in 10—12 Augustu 1876, de sub Nr. prot. LXI: adu- narea generale a asociatiunei se conchiama in opi- dulu Blasiu pre diu’a de 5 Augustu cal. nou 1877. Ceea ce prin acdst’a in sensulu §lui 25 din sta- tute se aduce la cunoscienti’a publica. Toti onorabilii membrii ai acestei asociatiuni, suntu rogati a luă parte in numeru catu se pdte mai considerabile la amentit’a adunare. Dela presidiulu asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romauu. Sibiiu la 30 luniu 1877 c. n. lacobu Bolog’a, Pentru secretariu presiedinte. Ioane Rusu. Editorla si provedietorlu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipografi a RSmer & Kamuer.