f&C.*------------ 4^ Acest» foia ese 1 cate 3 cole pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenu cu porto v? poștei. ----------- TRANSILVANIA. Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporu ui romanu. --------— q> Abonamentul!] se face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Coini— tetulii asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta । seu prin domnii co- t? ectori. tem (6 -----------v >cSol Nr. 12. Brasiovu 15. luniu 1877. Anulu X. Sumar iu: Romanulu in poesi’a sa poporale. (Urmare). — Ceva din cunoscientiele meteorologice. (Fine.) — Episode si scene dela Abrudu din Maiu 1849. — Poesii contimpurane. — Bibliografia. Romanulu in poesi’a sa poporale. XVII. Continuare: milologi’a in baladele si in alte cântece romane poporali. (Urmare.) Inca totu n’amu terminata cu mitologia! Cumu se terminamu, candu ea forma una relicia asia de nestimabile dela străbuni, unu documenta asia de nepretiuitu despre originea ndstra si din trecutulu nostru celu mai depărtata?! Ce e pretiosu se edrea si scrutddia din tdte părțile si in tdte părțile si lo- curile; re tăcând u impregiurarea, că presenti'a ataroru remasitie mitologice in baladele poporali romane ne lasâ totodată a conchide la vechimea acestora, acuși mai tuultu acuși mai pucinu înalta, ddca si nu in form’a, celu puțina inse in materi’a loru. In astu respectu consideramu jă colendele. Dara si in propriu disele balade si alte cântece poporane romanesci damu preste elemente vechie mitologice destula de insemnate. Petrecăndu altele, se luamu numai unele din cele mai suprendietdrie. In balad'a „Erculdnu"¹) a trei’a sora mai mica se teme se nu o sdrba sdrele, ce o persecuta, cea ce ni se pare, alude la Dafne, fii’a lui Peneu, după carea amblă dieulu sdrelui Apoline, si pre ca- rea spre a o scapă, dieii o prefecera in arbore. Es- celentea balada alegorica „Sdrele si lun’a"²) ne reproduce in cele esențiali intregu mitulu despre Apo- line, a cărui sdra e Semele sdu Dian’a sdu Lun’a, la noi Elen’a sdu Lun’a; la noi că si la cei vechi sdrele ambla pre bolt’a ceriului cu cai, cari ndptea pasca in raiu; la noi că si la cei vechi „sdrele se lașa totu spre apusa si se cufunda in mare;“ unde, prin trdeatu fia dîsu, ddra nu'vomu greși, ddca in Elen’a sor’a sdrelui, femei’a „rupta din sdre," per- sonificatiunea romandsca a frumosetiei tenere, neno- cente, verginali, vomu constata una reminiscentia a Elenei troiane. In „Coler’a,³) „o cloptiata înve- ninata, cu pelea pe trupu uscata si cu perulu des- pletita, totu ca sierpi impletecitu," cine se nu re- cundsca una Medusa de a celoru vechi?/Pre „Vul- canii,"¹) mama sa „vrd se’lu bocdsca, trupulu se ilu pandiudsca, podurile sei gațdsca," pre cari po- duri, in datin’a funebrale a poporului nostru de co- mune trei, se trdea cortegiulu mortului Vulcanu. cea ce ne revdca in memoria punțile de preste Stige, riulu infernului la Elenii si Romanii antici. In „Mo- uastirea Argesiului"²) măiestri strimtorati pe schele ’si făcu „aripe sbor^tdrie din sîndile iusidre, dara din aera cadea, trupurile ’si despică," intocmai că Icaru din mitologia. Era in „Androni m u si Filan’a"³) voiniculu de Andronimu „Fluerulu si-a apucatu, Si in flueru a cantata, Sdrele de l’a-ascultata. Candu ajunge catra casa, Lun’a mundra ’n cale i ese: „Canta ’n flueru, Andronime, Că asia nu scie neme! Cata lume am radîtu, Flueru ca-lu teu n’amu auditu; Că-i din crenga de stejeriu, De se aude pana ’n ceriu; Câ-i spartu bine la butâre, Si se-aude pan’ la sdre; Togma bine e taiatu, Că se aude pan’ la iadu." Andronimu candu audiă, Că lui lun’a ce-i vorbiă, S’apucă, mai fluerâ, Câmpurile resună, Munții toti se legănă;" cine pdte negă in acestu flueratoriu magica alu ba- ladei romane reminiscentiele despre Orfeu alu strave- chimei, alu cărui cantu din flueru asemenea punea in uimire si misicare chiaru si fiintiele neanimate din universu ? Afhra de aceste traseture mitologice mai mar- cate damu inca in cântecele betranesci, doinele si horele romane preste altele nenumerate, cari impro- muta poesieloru poporali romane una verva si ele- gantia, potere-amu dîce antica clasica, nu destulu de recomandata spre imitare si poetiloru noștri de sa- lonu; le impromuta una coldre si frumosetia pecu- ’) V. Alesandri Poes, pop. a Rom., pag. 14. \ ⁸-³) V. Alesandri o. c., pag. 27, 38, 134, 186, *-²) V. Alesandri o. c., pag. 27, 38, 134, 186. ³) Al. M. Marienescu Balade, pag. 54. 23 134 — liaria, asia catu la cetirea loru sufletulu ni se afla strapusu in midiuloculu minuniloru unei adeverate gradine feerice. Ici tragere de amdre cu patrudfeci si unu de bobi,¹) câ in Fastii Ovidiani; colea coliv’a pentru mortu,²) preparata din grâu si miere câ si turt’a danda lui Cerberu din mitologia. Aicea des- cântece pentru a aduce pre celu amatu prin aeru pe una prăjină de alunu, si aplicare de varie midiu- Idee pentru delungarea strigeloru ;³) colo baterea ochiului stângii câ presemnu reu,⁴) precumu tîuirea urechieloru. sughititulu e amentire din partea cutarei persdne nepresente, si sternutatulu omenu bunu pen- tru amoresi, câ si la Romanii cei vechi. ⁵)/lntru unu locu mândr’a Voinei shimbata in pasere merge la amantulu seu implantata in sânge inchiagatu pre campulu de ondre, unde dandu-se preste capu si prefacfendu-se dra in fdta, isi mantue pe amantu;⁶) intr’altnlu ne ocuru capcanii sdu catcaunii,⁷) fiintie monstrdse cu fașia de omu dinnainte, dra dindaratu cn capu de cane, câ bunadra si in faimds’a „Ale- sandria;" ne ocuru dmeni cu siepte petidre si siepte mani, mica suma cei-dereptu in asemenare cu sut’a de mani ale străvechiului Briareu, cu tdte aceste nu sufere indoidla, câ cest’a câ si celea se tragu din un’a si aceeași vitia. Ne ocuru . . . Dara unde e acelu omu, carele se fia in stare a enumerâ toti acei feti miraculosi, tdte acele ficțiuni, conceptiuni si creatiuni cari de cari mai ingenidse si mai admirabili ale fantasiei vivaci a Romanului dacianu, cari câ nesce broderie si firuiture de auru, câ se graimu asia, stralucescu in tiesetur’a frumdse- loru sale poesie? Si intre aceste conceptiuni, cari in marea loru majoritate stau, precumu vediuramu, in legătură nemidiulocita cu analdgele conceptiuni ale Eleniloru si Romaniloru antici, nu puține suntu.cu totulu nedependenti, suntu producte ale activitatei continuate a fantasiei Romanului dacianu. Acdst’a fantasia activa mai adause si amplifică respectiv’a ereditate stramosidsca. Acdst’a produse pre Georgiu in balad’a „Nunt’a,"⁸) carele cerendu pre soru-sa de socia, mam’a lui spre a-lu abate dela asta inten- tiune pecatdsa i pune conditiunea, se incongiure mai anteiu lumea cu batiu de feru, cu opince de otielu; apoi drasi, după împlinirea primei conditiuni, se’i faca scara inalta preste tidra, punte lunga pfeste codru; in fine se’si câștige sdrele de cumetru mare, lun’a de cumetra mica. Produse pre „cerbulu sprin- tenioru, catu unu bousioru, in cdrnele lui" fldrea ' —³) V. Alesandri o. c.. pag. 234; (cfr. Ovidius Fast. V. 435); 329, 270 si 330 si altele. ⁴) Sim. Fl. Mariana o. c., I. pag. 149. ⁵) Catulu despre amoresi dice: „Amorea le-a sternu- tatu in drept’a si stang’a;" cfr. Propert. despre Cinti’a. ⁶) Mirone Poro pili u Balade pop. rom. Iași 1870, pag. 81. ⁷) V. Alesandri o. c., pag. 197. ⁸) At. M. Marienescu Balade, pag, 28. Colende pag. 139. sdrelui, cunune de dierna cu rnirosu de smirna, si verige aurite, radie strălucite'' din colend’a „Cer- bulu frumoșii."¹) Produse eib’a ferului din codrii Nefierului, cu carea Corbacu atingea gratare de feru, si grătarele, câ de focu, se topia tdte pe locu,"²) si altele si altele. Nu negamu, nici se pdte ratiunalmente negâ, că in sum’a, in marea suma a credintieloru si dati- neloru poporali romane voru fi esistandu si drecari ingredientie si elemente mai multu au mai puținu străine latinismului. Sortarea acestora inse, după opiuiunea ndstra, se va potd întreprinde cu sigura- tate si cu resultatu satisfacatoriu numai după colec- tarea mai completa, mai cu grigia si mai cu de-ame- nuntulu a credintieloru si datineloru, câ si a proprie- tarii poesie poporali rom. Pana la acelu timpu multu doritu ne pare incatu-vacutediatu lucru, a se pronunciâ cineva numai decătu pentru originea datineloru si credintieloru poporului nostru un’a cu a poeticitatei lui dela Litvani, dra prin aceștia midiulocitu dela Sarmati, Daco-Geti si bunulu D-dieu mai scie dela cine;³) si acdst’a pre nescari temeiuri si motive asia de labili, cumu e si acela, că numerulu noue (9) aru fi jocandu in credintiele si poesiele poporali romane rola asia de mare, câ in cele litvane. Adeveratu : Ioane botediatoriulu din colenda „in codru are a fire ndue ani si ndue dile;"⁴) pecura- riulu are „ndue câni betrani câ nesce pagani, ndue catielei câ si nesce smei;“) „ mândrulu sdre ambla, câ se se insdre, ndue ai pre ndue cai;"⁵) si altele mai multe. Dara intrebamu, in mitologi’a eleno-la- tina nu jdca dre același numeru cabalistica asemenea rola destulu de însemnata? Au intr’ans’a nu stă Apo- line ndue ani câ pastoriu de vite la Admetu regele Tesaliei, si nu’su Musele ndue la numeru, si la Ro- manii cei vechi nu damu de diei novensili (dii no- vensiles) si de sacreficiu novendiale (novendiale sa- crum) si de serbatori de ndue dile (novendiales fe- riae), câ se tacemu de altele? Apoi numerulu siepte ocure asia de desn in oserbantiele, credintiele si poe- mele poporului nostru — „galbidrele cositie împle- tite in siepte vitie;"⁶) „siepte ani că an trecutu, de fiiu Novacu n’a sciutu, *corbulu siepte tiere a sbo- ratu, si de Grui’a nu a datu;"⁷) sor’a lui Grui’a „are chicha in siepte vitie, depre candu fă copilitia;“⁸) fertatii tai Pintea „dedera cu barde in pdrta, de se sparse in siepte tdta;"⁹) „la Brail’a in vale siepte bolosale si siepte sandale (vasa plutitdrie) descarcă ’) At. M. Marienescu Balade, pag. 28. Colende, pag. 139. ²) V. Alesandri o. c., pag. 142. ³) B. P. Hasdeu „Cine au fostu Dacii?" in „Fanji- li’a,„ 1870 Nrii. ⁴) At. M. Marienescu Colende, pag. 27, 143. s) V. Alesandri o. C., pag. 27. ⁶—s) At. Marienescu Colende pag. 123. Balade, pag. 85 -6, 70, 111. — 135 — marfa./'') una doina voinicica începe: „frundia verde siepte bradi, fost-amu noi vre-o siepte frați;* ²) intru una doina oltenăsca voiniculu „se numiă Miehaiu, si sariă pe siepte cai, siepte ani a haiducitu, pe ciocoi a ingrodîtu;"³) lelea vitădia provăca pre patrioti, că „cine are flinta grea, se pună siepte glontie in ea, că se scape patri’a de împilatori ;⁴) femei’a, ce’si uri barbatulu, amenitia popei, că „de nu o va des- cunună, siepte băle lu-voru luă, siepte boli, siepte langori;"⁵) nevestei pecatăse „candu se va mărturisi, siepte popi i voru trebui, siepte popi din siepte sate, că are multe pecate,"⁶) s. a. — Numerulu siepte, cumu disemu si vedemu, ocure asia de desu, catu de nu’lu întrece, celu pușinu i tiene cumpena drăpta numerului năue. Nici nu mai facemu amintire de alti numeri, de cincidieci,⁷) si in mitologi’a vechia de vre dăue ori ocuretoriu; pe patrudieci, cari pana si la poporatiunile semitice figurădia in cei patrudieci de ani ai retacirei prin desiertu, in patrudieci de dile ale ajunului Salvatoriului lumei si altele; de cinci, si desclinitu de pră desulu numeru trei, si alti numeri impari, incependu de susu pana diosu la numerulu treisprediece, numeru ominosu si crediutu generalmente de nenorocita. Noi dara, de si bine scimu, că Litvanii, că po- poru ariacu, -inca ’si au credintieie loru mitologice din aceeași funte primitiva cu poporatiunile vechie eleno-latine, si că despre popărale traco-ilire antice se sWstiene adi cu multa probabilitatea fi fostu asisi- dere de vitia ariaca: pana la demustrarea contrariu- lui cu argumente mai convingatărie, remanemu firmi pre langa aceea, că atatu in narațiunile mitice său poveștile, cătu si in datinele si credintieie supersti- tiăse, cătu si in poesiele p'roprie ale poporului, daco- romanu, elementele mitologice se tragu in cea mai mare a loru parte de-a dreptulu si nemidiulocitu dela romanii cei vechi, din mitologi’a loru religiunaria eleno-latina. XVIII. Poesfa poporale romana in evnln mediu; vorbe din betrani. Cavalerismulu si espeditiunile cruciate sunt dăue din cele mai straordinarie misicamente ale evului me- diu. Dăca privitoriulu atentu nu păte se nu admire acumu motivele originei si grandiositatea inscenarei loru, densu se uimesce apoi si mai multu, candu considera marile si diversele resultate, de si nu de-a dreptulu intentiunate, ce acele misicari produseră pentru Europ’a si in generale pentru intregu gentilii omenescu. Intre alte ele contribuira nespusu de multu la desvoltarea si consolidarea limbeloru noue-latnie apusane, si fure adeverate vehicule din cele mai po- ¹—⁴) V. Alesandri o. c-, pag. 116, 254, 289, 319. ⁴—⁶) Dim. FL Mariana, Poesie poporali romane, Cernăuți 1875, t. II. pag. 94, 208, ⁷) Dim. Fl. Marianu, o. c., t. I. pag. 128, 142; t, II. pag. 143, 132—3. I tenti ale Jiteratnrei acestora.') Cumu asia si in ce modu ? Eta cumu. Cavalerismulu se nască in evulu mediu intre intunecăsele relatiuni de atunci ale omenimei euro- pene din tendinti’a, de a ridică mai pre susu de toti una clase de ămeni, care si arogă dreptulu absoluta si eschiusivu, de a repară nedreptățile, de a resbună asupririle, si de a apară secsulu debile. Est’a din urma, că se tacemu aici de alalte, i succese deplinu. Profesiunea cavalerăsca contribui cea mai mare parte la liberarea femeiei din aternarea si nulitatea, in care acăsta vegetă la ărdele germane, scandinave si sci- tice , la carele, din caus’a unui escedente de jalusia pentru castitatea femeiei, acăst’a lipsita de orice drepturi civile stă sub una tutela perpetua. Nobleti’a facăndu se neatarnata dela corăn’a imperatăsca, au regale, au principăsca, femei’a ajunse deodată a fi patrăn’a, oraclulu, idolulu cavalerului eroicu, care ’si tienea de datorintia suprema a împlini mandatele si cele mai esorbitanti primite dela amanta, dela alăs’a âuimei sale; si din contra, favorite cele mai mari, ce le păte dă una femeia, trecea pre atunci numai de una recompensa justa pentru atari sierbitie cava- leresci. Esta avh. de consecintia, cumu ne arata asia numitele „cârti său tribunalie de amăre" din evulu mediu,²) una disolutiune completa a moraluriloru fa- miliari si de căsătoria, dara avii si una parte buna. Voturile suscepute de cătra cavaleri dela dame, pu- nendu-le pre aceste ăre-cumu intru una linia cu diei- tatea, nu potea se nu reflecte asupra acestora unu radiU cerescu, unu nimbu divinu, si se nu le impro- mute una potere si mai dominante asupra cavaleri- loru, alu carora caracteru rude si asprime militaria se mai imblandi prin naturalea fragedime muieresca. Mai multu: spre a cuceri ânimile adorateloru, eră de lipsa se le magulăsca si incante si urechiele. se chiame deci intru ajutoriu poesi’a si music’a. Estu- modu vedemu pre cavaleri facimdu-se versificatori si cantareti totu odata, faciindu-se „trubaduri," cei din- tâi poeți si cultivatori ai limbeloru neo-latine din apusu. luca mai momentăse suntu pentru punctulu no- stru de vedere espeditiunile cruciate, aste lupte avame ale fanatismului cu fatalismulu. Ele de- dera primulu im pulsa spre înfrângerea ca- t-ene 1 oru sierbitutei feudali, prin acea , că capii espeditiuniloru bagandu-se prin ele in datorie, fure siliti a-si ipotecă si vende unele parti din poser ’) Bruce-Whyte Histoire des langues romanes, t. II. pag. 137 s. u. ²) Vedi mnsulu lui Andrea, capelanu la curtea de Franci’a cătra a. 1170, intitulata: „De arte amandi etde reprobatione amoris;“ <5 ca ăre că te-va regulez „Causa conjugii ab amore non est excusatio recta. Unam feminam nil prohibet a duobus amari, et a duabus mulieribus unum. „Novus amor veterem compellit abire. Amorosus semper est timorosus etc.la Bruce-Whyte Histoire des langues romanes, t. II. pag. 198. 23* — 136 — siuni claustreloru si bisericaniloru, dra acestea mai apoi ămeniloru din poporu. Dara si pentru desvol- tarea si intarirea limbeloru romanice ocidentali, pen- tru poesi’a si istoriografi a loru, ele fure fara indoidla unulu din motorii primoprimi. Caracterulu escentricu alu iutregei întreprinderi a cruciateloru; escitatiunea spiriteloru, ce densele casiunara in tote paturile po- poratiuniloru; temeiulu si loculu batalieloru învelita in nimbnlu santitu alu relegei: tăte aceste impregiu- rari inspirară pre multi contempurani, desceptandn intr’insii laudabilea ambițiune, de a se face parte istoriografii parte poeții decantatori ai victorieloru reportate sdu ai desastreloru si necasunloru suferite cu ocasiunea si din caus’a aceloru campanie, precumu ne atesta acest’a istori’a literaria a limbeloru sorori din ocidente. Vine acumu întrebarea, ăre aceste misicamente straordinarie se nu-si fia menatu undele loru macaru pe cele estreme, si pana la romanii daciani, se nu fia avutu ăre-care, chtu de mica inriurintia asupra poesiei năstre poporali? Noi credemu ck da. Roma- nimea fii celu pucinu intr’una parte a sa, nu odata chiaru in calea acestora cavaleri si espeditiuni, in multe respecte deplorabdi, si tăta si totu-dduna cu multu mai aprăpe de densele, decktu că ele se nu fia lasatu vreuna urma la densa, se nu fia in- flacaratu asisdere imaginatiunea unoru coetani ro- mani, cari se producă si se ne eredidsca nisce crea- tiuni poetice, balade si legende poporali, de tienărea si caracterulu poemeloru si romantieloru cavaleresc! scrise de trubaduri si alti poeți din evulu mediu. Intre aceste trebue, ni se pare, se insiramu in- ainte de tăte poesi’a „Balaurulu, ’) împreuna cu mai multe narațiuni si legende mitice sdu povesti. In a ceste belaurii suntu invederatu afini cu dragonii (dracones) gintiloru latine ocidentali. Aceștia că si aceha, padiescu tesauri si fete mandre de imperati, răpite de densîi; ele se elibera din captivitatea loru prin nisce cavaleri eroici, cari se prindu „frati-de- cruce“ sdu „fertati-de cruce;“ ei prin atari lupte pe- riculăse cu belaurii credu ch si-voru rescumperă din pecate, sdu cumu dice acumu memorata balada po- porale; „Mei belauru!** striga elu — Lașa trupulu tenerulu; Ch te curmu pe diumetate, Se-mi rescumparu din pecate ... Apoi, mari, câta traiă Frati-de-cruce se prendeă, Si ’mpreuna voiniciă, Pe belauri de stirpea.*⁴ Amirabile coineidentia cu motivulu, intentiunea si totu caractrulu espeditiuniloru cruciate si alu ca- valeriloru cruciati! Cruciatii, cumu se sci, înfruntă peridele aceloru campanie aventurase asisidere si pentru votulu facutu amoyeseloru, dara si intru spe- ’) Alesandri o. c., pag. 11. ranti’a iertarei pecateloru si a mantuintiei sufletului; chiaru de acea ni se pare, ch frații-de-cruce ai no- ștri n’au de a face nimica cu fertatimea stravechia a gentilom germane si slave (germ. Wahlbriider, slav, pobratini), ci ch suntu unu resunetu si una reamen- tire a cruciatiloru.*) Totu asia in „Mihulu copilulu*⁴²) eroulu baladei se lupta si dueledia in lupta drdpta cu lanusiu ungurdnulu, cărui i taia capulu; elu e imbracatu cu dido, că luptacii evului mediu; armele de grele nu i le potu ridică socii lui lanusiu, pre cari asemenea i provăca cavaleresce la duela; inainte si după lupta canta in cobudiu de osu, asia dara cavaleru si poetu totu-odata, că trubadurii. /Si urme de atari lupte cavaleresci asemeni turneloru celebrate de cavalerii evului mediu gasimu in mai multe poeme poporali rom.,Jn „Pa u nasi u 1 u co dr i 1 o ru³,) „Ca- lulu miresei/*⁴) „Calulu mirelui,**⁵) si altele. Repetimu, ceea ce disemu mai de multe ori, ch in atari sorthri consideramu totu-deuna fondulu sdu ma- teri’a, dra nu form’a sdu limb’a poemeloru, care ul- ’) Altu-eumu frati’a-de-cruce la romanii daciani pana in dioa de adi nu e splicata cumu se cade, ceea ce se va pote face cu multe altele dinpreuna, numai după colectarea mai completa si esacta a datineloru si diceriloru poporali romane respective. După Baronzi (Limb’a rom. si traditiu- nile ei, Braila 1872, pag. 207) B. P. Hasdeu intr’unu dis- cursu despre dreptulu coustitutionale alu romaniloru, tienutu in Atheneulu ronj., ar fi sustienendu, că la strămoșii aostri daco-romani aru fi esistatu doue specie de frăție-de-cruce ar- tificiali: frati-de-cruce si frati-de-mosîa; „asia candu doi barbati voia a se prende frați de-cruce, fia-care dintre ei cată se-si faca la braciulu dreptu una taiatura in form’a crucei,. si se amestece sângele fratelui seu cu alu seu; ba- sandu-se pe Valeriu Masimu.** Dara V. Masimu vorbesce, nu de romanii antici au moderni, ci de fiiulu regelui arme- nianu Tigrane, care face cu socii șei atare legătură, lasan- du’si sânge din man’a drepta si bendu din acestu amestecu de sânge toti fiitorii asociati (V. Maximus Exempfor. memo- rabil., Lugd. Batya 1670, 1. IX., 11); asemenea ceva memo- redia Herodotu despre diverse genți barbare. La romanii daciani mai de dincoce amentesce Sommer, anficulu lui De- spotu vodă, fratia de-cruce sigilata prin acea, ch asociatii mancă din una turta făcută in form’a crucei, anume amen- tesce una atare fratia-de-cruce legata intre domnulu moldava Stefanu Tomsia si unu anumitu Demetriu („bolum in cruciș formam compositum, quod sanctissimum apud illos foedus existimatur, edere"); la acesta se fia aludendu si dical’a: „am mancatu pane si sare cu elu,“ cumu si actulu omagiale alu credentiei si fidelitatei, de a, intempină pre domnitorii tierei cu pane si sare. Se mai fia fostu una fratia-de-cruce intre romanii dac., tienutoria pana la morte, in cafea se legă doi seu mai multi inși, a plati una suma datorita statului, conforme cărei legature celu ce eră capabile de a platî sum’a intrega, se numiă cruce-de-voinicu. Ce e inse, intrebamu, dis’a descântecului banatienu: „de nu ar fi semenicu, n’ar fi cruce-de-voinicu** (laMangiuc’a,Botanica rom., in „Famili’a**)? Repetimu: cercetări seridse ulteriori, si numai apoi incume- tari de a le splică cumu se cuvine. Pana atunci retnanemu pre langa cele de mai susu, câ mai firesci, mai istorice si mai aprope diacutorie. ²) Alesandri o. c., pag. 62. ³) Alesandri o. o., pag. 24. «—5) Marienescu Balade,p.40. Colendep. 107, 110. — 137 tima in decursulu secleloru negresitu se straformh in gur’a poporului cu totulu, pre candu din materia in numerdse remasera resunete acuși mai multu acuși mai pucinu cunoscibili ale anticitatei. Afara de cele infirate mai posiedemu chte-va poeme, respectivu balade poporali, a caroru origine materiale din timpurile evului mediu se documenta prin trasature si indicie ale loru, mai multu au mai pucinu lumindse. Intre acestea e eminentea balada poporala „Mneoriti’a" *) de si cu privire la obiectulu ei se urca in vechime fabuldsa, cu privire inse la unele nomenclatura ce contiene („trei ciobăneii, unu’i moldovdnu, unulu ungurdnu, si altulu vrancdnu") nu pdte fi compusa, precumu arata istoriculu nostru Has- deu,⁴) dechtu numai intre anii 1350—1450; că-ci inainte de terminulu primu nu esistă inca moldoveni cu acestu nume, dra după terminulu alu doile mun- tenianii nu mai era „vrancdni," cumu i numesce ba- lada, de dre-ce pre la midiuloculu seclului XV. Ște- fana celu mare cucerindu tienutulu Vrancei si rum- pendu-lu de cătra Munteni’a, romanulu moldovdnu in urmare nu mai potea privi pre celu muntdnu prin perspectiv’a Vrancei./în „Ildn’a din Arddlu"* ³ * ³) e memorabile comerciulu neîntrerupta intre romanii cis- si transdanubiani, „generile pldca preste Dunăre in Arddlu, si nu e turcu nici e paganu. ci e sânge de romanu;" dra in „Radu si calugariti’a"⁴) ni se memorddia localitatea celebra pe la finele evului mediu, Udrea (Odriiulu), si Radu combate „cu spada ascu- țita, cu lance otrăvită, cu busduganu mititelu de o suta de pundi de feru." In „Ildn’a Braildna"⁵) fra- tele acestei, ddra unu principe rom., cu una cdta de bravi se lupta de poterea sa in contra turciloru, se lupta cu arme vechie, cu palosiu, busduganu, sagdta, si cadiendu in lupta că erou, sora-sa’lu inmormenta. Balad’a „Anelnlu si corbulu“⁶) pertracta istoriciloru prd cunoscut’a traditiune sdu legenda despre originea si nascerea lui Ioane Huniade Corvinu din un’a fdta rom. din Hatiegu si regele Sigismundu pre la finele seclului XIV; dra „Fdt'a banului din Hatiegu"⁷) că si „Nitia si Petru banului"⁸) din tidr’a Ardeiului, cumu si „Prunculu si fdt’a Tiagului"⁹) din tidr’a Hor- tiagului (sic), tdte trele invederatu variante ale unei si aceiași materie, teme si poeme, ne reamintiescu fapte intunecdse de prin seci. XIII—XIV., candu partea australe a Transilvaniei se tiend de pofentea domnia a Basarabiloru Munteniei, si tienutulu Hatie- gului stă, cumu se pare, sub potestatea si guberniulu unui banu romanescu, de unde Hatiegauulu pana in dio’a de adi vorbesce de Arddlu că de alta tidra, „me duca iu Arddlu." Mai numerdse dechtu aceste balade si altu soiu de poesie poporali istorice suntu traditiunile poporali *) Alexandri o. c, pag. 1. a) B. P. Hasdeu Ist. crit. a Rom., I. pag. 55—7. ³—⁷) Marienescu Balade, pag. 6, 96, 131, 116, 36. s—s) Mir. Pompiliu o. c., pag. 64. in prosa, asia numitele vorbe din betrani, cari in fundulu loru deriva din tempurile Gestionate, ba si din anteriori. Cronicariulu I. Ncculce ne păstră in fruntea cronicului seu vreo patrudieci si ddue de aceste,¹) dintre carele cumu si dintre altele sumihi- strara chteva talenteloru ndstre poetice materia grata pentru cele mai frumdse conceptiuni poetice poporali si de salonu. Asia V. Alesandri traditiunea popo- rului moldovdnu, ch Dragosiu persecutandu cu cdt’a sa de atleti venatori unu bouru pana in ap’a Mol- daviei, unde intre Bacau si Pdtr’a aru fi popositu, si ch unu stejariu betranu incovoiatu că unu arcu, ce se arata pana adi in munții de cătra Arddlu, ar fi resaritu in modu miraculosu din arculu lui Dragosiu implantata acolo, o versh in form’a escelentei in tdte sensurile cuventului balade poporali, intitulate „Dra- gosiu,"⁴) V. Bumbacu asemenea in poem’a „Pdtr’a corbului," la care locu de langa Nistru jdca si ba- lad’a „Marcu si Turculu,"³) eroulu romanu Marcu avendu sierbu sdu scutariu că cavalerii evului mediu si taiandu pre turcu, — prelucrh in modu clasîcu una traditiune poporala, tragiculu fine alu unui erou romanu, a cărui nunta cu mirds’a sa rupte din sdre o conturba si frustedia una iruptiune a cutaroru drde ta tare.⁴) Si asia acești si alti mai prelucrară cu mai multu ori mai pucinu suceau altele. Tdte aceste traditiuni acumu discutate se tienu cu mai multa o mai pucina probabilitate de finele evului mediu, au de inceputulu celui nou. Avemu inse traditiuni poporali sdu vorbe din betrani, a ca- roru origine de multe ori se urca pana la Idganulu gentei ndstre, carele dreptu aceea adese aru fi bine venite chiaru si in interesulu istoriografiei romane, pre carele cu tdte aceste in literatur’a ndstra prea pucinu le bagara pana acumu in sdma. Eca chteva esemple. In mai multe parti ale Transilvaniei, scimu din propria esperientia, ch poporulu cutări munți, cutări praturi, cutări drumuri le numesce „ale lui Traianu;" in munții apuseni sdu aurari ai Arddlului locuitorii din unele comunități suntu de poporulu romanu de rendu din comunitățile vecine pana in dio’a de adi porecliti in batjocura „Daci;“ la îmbi- narea Sieului cu Somesiulu mare poporulu mai a- rata si in presente „salcea alba“ sdu „rechita alba,“ unde dre candu s’ar fi legata pace, fara a mai sci, ch intre cine si candu? s. a. s. a. Catu tesanru lite- rariu nepretiuitu diace in aceste inmormentatu, pre carele de nu ne vomu grăbi cu una dra mai inainte a’lu desgropă si scote la lumina, e periclu mare, că spiritulu civijisatiunci, ce adia din ce in ce mai multu si pre poporulu romanu dacianu, se nu le stdrga chiaru si urm’a, că tesauriloru fabuloși ai lui Dariu! (Va urma). ’) M. Cogalnicenu Cronicele romaniloru, Bucuresci 1872—3. a) Alesandri o. c., pag. 164. ³) M. Pompiliu o. c., pag. 21. ⁴) V. Bumbacu in „Foi’a societ. bucov." — 138 — Ceva din cnnoscientiele meteorologice. (Fine.) IX. Regulele referitdrie la amblarea tempului si con- turbarea acelora. Ddca amu considera si amu scruta fenomenele naturali cu una precisiune mai mare si in detailu, mai ck amu potd precalcula — ba preste unele tie- nuturi mai ck amu potd prevesti cu precisiune am- blarea tempului. — Suntu unele tieri, unde amblarea tempului nu este supusa la atktea schimbări; aci amu potd otari schimbatiunea tempului cu tdta acu- rateti'a, pentru-ck aci schimbările tempului intră re- gulata la unu tempu anumita. In tienuturile mai apropiate de ecuatoru, unde arsîti’a sdrelui este fdrte mare, in tempulu de vara esiste ventistitiu (Windstille), căldură tropica si seceta. Caldur’a cea mare o causddia sdrele, veutistitiulu inse impregiurarea, ck aerulu se incaldiesce si se ri- dica in susu. Secet’a se produce prin caldur’a cea mare, care tdta ap’a din aeru o preface in cdtia. Acdsta amblare de tempu este acolo permanente, si de regula tiene pana atunci, pana ca&du nu au intrata tempulu de drna. In tempulu de drna acolo inse nu inghiatia, pentru-că radiele sdrelui, totuși lucescu si incaldiescu mai de-a dreptulu asupra pa- mentului, nopțile inse suntu tare recordse, Dara tocma pentru aceea, pentru-că radiele sd- relui nu incaldiescu perpendiculara asupra pamentu- lui, aerulu nu’si pdte sustiend caldur’a, si undele aerului dela poluri recindu’lu mai tarisioru, cdti a apatdsa se preface dra in apa, si pre acdsta cale in- cepe a ploua. Aci dara drn’a constă din una pldia continua. In tienuturile mai calde, regulele amblarei tem- pului suntu mai stabili, mai sigure, si locuitorii de acolo nu se surprendu prin asemenea irregularitati câ la noi. Acolo in tempu de vara domnesce căl- dură, ventistitiu si seceta, dra in tempu de drna, ventulu dela resaritu, viforu si ploia continua, dra ddca a incetatu ploi’a, sdrele incepe a lucf si var’a dra a sositu in tdta splenddrea ei, pamentulu inver- diesce si-si aduce fruptele sale cu tdta iutidl’a. Aceste constelatiuni naturali le afli numai in tienuturile dela ecuatoru, si indata ce ne vomu în- depărtă mai tare spre poluri, cu atătu mai mare ni se arata diferinti’a intre vara si drna, intre lungimea noptiloru si a dileloru, intre căldură si frigu, si asia intre pusetiunea aerului si a amblarei tempului. Ddca vomu considera acuma tienuturile locuite de noi, vomu afla, că chiaru partea nordica a Euro- pei este supusa la cele mai dese schimbări ale aeru- lui, si asia si a amblarei tempului. Caus’a acestora iregularități o potemu determina acuma mai in de- tailu, mai cu precisiune. Noi locuimu camu in centrulu dintre ecuatoru si polulu nordicu. Dela polulu nordicu suflă in continuu ventulu celu rece, dra dela ecuatoru intru o regiune mai în- alta, sufla ventulu celu caldu, adeca ventulu meri- dionale sdu -dela mddiadi. Din rotatiunea pamentului provine, ck din ven- tulu septemtrionale se preface ventulu dela resaritu, asia dara nordu-osticu, dra din ventulu meridionale ventulu de apusu, sdu sudu-vesticu. Ventulu nordu- osticu, venindu din tienuturi reci, nu aduce cu sine aburi apatosi, prin urmare atunci avemu ceriu se- ninu, sdrele lucesce, dara totuși nu este căldură. — Ddca ventulu acesta sufla drn’a, atunci avemu geru uscatiu, si sdrele lucesce diu’a fdrte limpede, dra ndp- tea stelele sunt cristaline, dara respiratiunea ne mai inghiatia in gur’a, candu calatorimu cu sani’a. — Acestu ventu adese-ori sufla si in tempu de primă- vara, si pre langa tdte că stamu la lumin’a sdrelui, ne face de tremuramu de frigu. — Acdsta inse este fdrte naturala, pentru-că ventulu veniudu dela polulu nordicu, unde ndu’a si ghiati’a abia incepu a se topi, caldur’a sdrelui este atrasa acolo, unde are de a in- deplini acdsta topire, si de unde urmddia, ck aerulu nu pdte lua acea căldură, care o amu pofti. Acdsta amblare de tempu ara fi la noi regulata, dara aerulu celu mai caldu, care ambla si este mai pre susu, si care precumu scimu, unduia dela ecua- toru, cătra polulu nostru nordicu, intalninduse chiaru in tienuturile ndstre cu celu rece, produce schimbarea tempului in rece sdu in caldu, după cumu este aerulu precumpanitoriu mai rece sdu mai caldu. Aceste doue venturi fiindu in regiunile ecuato- rului unulu preste altuia, la noi se intempla adese- ori, ck suntu unulu pre lunga altulu. La ecuatoru cursulu aerului rece se afla de de subtu, dra celu caldu de asupra, la noi ambe undele aerului ambla aprdpe de pamentu, si de multe-ori stau in lupta unulu cu altulu, unulu voliendu a de- vinge pre celu alaltu, trechndu astufeliu preste tieri impartite si îndepărtate, si producdndu variatiuni in amblarea tempului,. in butulu astronomiloru si alu editoriloru de calendarie! In capitululu ce urmddia, ne vomu încerca a demunstra, ce influintia are pusetiunea tierei ndstre asupra schimbarei ce se perrenda im amblarea tem- pului. X, Pusetiunea ndstra geografica facia cu schimbările amblarei tempului. Amu incercatu a arata căușele care făcu ambla- rea tempului pre la noi atătu de schimbatidsa, si cari ne ingreunedia calcululu atătu de tare. Caus’a principala inse pre la noi este, ck undele aerului caldu nu curgu câ in regiunile ecuatorului pre de asupra undeloru celoru reci, ci acele totu- dduna se asiddia mai pre diosu, si asia trecu totu- dduna unele pre langa altele. De acf urmddia, că pre la noi adese-ori se lupta aerulu caldu cu celu rece, si acdsta se intempla mai cu senia var’a. ;— Ceriulu este seninu, sdrele lucesce - 139 — caldu, in locuri umbrdse cursulu aerului se recoresce impregiurulu nostru, si acesta scutesce ceriulu de nuori; dara pre langa tdte aceste intra căte unu ven- tistitiu, care face că si pre la locuri umbrdse se fia căldură mai nesuferita. Arborii stau neclatiti, nici una frundisidra nu se misica, si acdsta impregiurare ne devine mai nesuportabila, dara totu-dduna-data ne aduce in memoria, că are se urmddie dre-care tem- pestate, si de aceea ne grabimu sub acoperisiele nd- stre. ba intru adeveru nu avemu ce intardia muitu, pentru-că de-odata vedemu, că se pornesce unu ventu contrariu dre-carele, pulberea de pre drumu o ri- dica in nuori, indata după asta vedemu că nuori groși se redica, ramii si ramurelele arboriloru se a- ducu in misicare, si nu muitu după acdsta ne trezimu cu pldia si cu ventulu terribile in spate; aceea re- coresce pamentulu care mai inainte era cal du. De unde vine acdsta tempestate, si mai cu sdma atunci, candu cu pucinu inainte de aceea domnea unu ventistitiu? Acdsta vine de acolo, că doue unde de aeru, care vinu din direcțiuni opuse, si care pana aci s’au abatutu unele de altele, intalnindu-se, au produsji tempestatea ploidsa. Ambe undele aerului, pasindu cu vehementia si cu potere egala, una asupra alteia, s’au opritu una de alt’a, din. care causa a resultatu ventistitiulu, dara indata ce una pre alta s’au in- vinsu, au inceputu a se vercoli care in catrau, scor- mojaindu pulberea din pamentu ai rupendu arborii din radecine. Und’a aerului rece adunandu cdti’a apatdsa a aerului caldu in forma de nuori, pre aceștia ia trans- formata indata in pldia. Pldi’a cadiendu, eliberandu caldur’a produce fenomenele electrice, prin carii se , formddia fulgerulu si trasnetulu, si de aci urmddia Sguduiturele aerului; asia dara nu Ilie prorocu tras- nesce si fulgera. Tempestati de acelea durddia pana atunci, pana candu una ori alta unda de aeru nu învinge pre ceealalta, atunci inse urmddia dra tempu mai domolu. Afara de aceste unde ale aerului cari vinu deia nordu si sudu, mai are mare influintia asupra regiu- niloru ndstre si vecinătatea ndstra deia ostu si vesta, pentru-că diferinti’a intre acestea vecinătăți este fdrte mare. O singura privire ce o aruncamu pre mappa ne arata, că in partea ndstra ostica se deschidu si intendu otarale cele mari uscate ale Asiei, dra la apusu oceanulu atlantica, care sta in legătură prin marea mediterana cu marea indica cătra sudu, dra cătra nordu cu marea nordica si inghiatiata. Scimu dara, că aerulu ce se estende pe suprafaci’a apei, este plinu de aburituri apatdse, pre candu cela care se estende asupra pamentului uscatu, este in propor- tiune cu multa mai secu. In aerulu umedosu se afla căldură, dra in celn secu uscatu, recdla, si pre langa tdte acdsta, aerulu cercandu a se ecuilibra, se scurge din una parte in ceealalta. Aflandu-ne noi in midinloculu acestora doue cu- rente contrarie de aeru, candu priimimu din unulu, candu din altulu mai muitu decătu pdte amu cere, pentru-că elu vine ori de cătra Rusi’a, ori de cătra Anglia, si in tienuturile ndstre se lupta secet’a Ru- siei cu aerulu celu bogata de aburi alu Angliei, si de aci urmddia, că este fdrte cu greu a precisa am- bletulu tempului. XI. Greutatea prevestirei amblarei tempului si possibi- litatea aceleia. Dupa-ce amu demustratu mai pre largu tdte re- galele certe, referitdrie la amblarea tempului, si dupa- ce amu comprobatu, cătu este de grea calcularea acelui ambletu chiaru in tienuturile ndstre, se ne facemu mai de aprdpe cunoscuti si cu acele greutati, aratandu erorile căte s’au comisu păna acuma cu calcularea amblarei tempului. Prevestirea tempului pentru aceea ni se pare grea, ba une-ori de totu impossibila, si acdsta in dre- care tienuturi anumite, pentru-că orcanulu ori vifo- rulu nici-una-data nu se arata acolo unde s’au por- nita, unde s’au ivita. Asia p. e. tempulu care va fi mane asupra si in impregiurulu Alb’a-Iuliei, nu este urmarea curentului de aeru, care se întinde asupra Alb’a-Iuliei si tîenutulni de acolo, de dre-ce aerulu este in una misicare continua, care prin undele lui se misica si mana tota mai departe. Nu avemu midiuldce spre a cundsce, că mane din care parte va sufla ventulu. Noi numai atăta scimu, că deia ros’a venturiloru in tdte părțile se afla in unulu si acelasiu tempu, unde de aeru in misicare. — Acele unde de aeru suntu deia poli reci, deia ecuatoru calde, deia mare umeddse, dra din părțile Asiei us- cate, seci. Aceste venturi suntu intru o continua lu- crare , si stau intru o connecsiune determinata sdu exacta, atăta facia cu noi, cătu si cu vecinătățile ndstre cele mai îndepărtate. Ddca amu voii se prevestimu ambletulu tempu- lui pentru diu’a de mane, din ambletulu tempului care’Iu avemu p. e. astadi in giurulu Alba-Iuliei, a- tunci aru trebui, că se potemu vedea celu pucinu unu territoriu de mai multe sute de miluri ori chi- lometre; asia dara aru trebui se scimu calcula, ce feliu de tempu predomnesce astadi in impregiurulu Alba luliei intru un’a estensiune de mai multe sute de miluri, aru trebui se cundscemu laturea tuturoru aceloru venturi carii concurgu, preste totu territo- riulu de susu; aru trebui se scimu, ddca contienu acele venturi, mai multa sdu mai pucina substantia apatdsa ori umeddsa, si numai atunci ni-amu potd apuca se calculamu, cu ce rapedime va ajunge unulu sdu altulu, dintre venturile care ne impresdra, ce fe- nomene voru produce doue sdu mai multe unde de ventu, asupra Alb’a-Iuliei, si că in urma, ce tempu voru aduce acele pre la noi. De aci dara urmddia, că obiectulu scientieloru — 140 — despre amblarea tempului este numai presentulu, si nici decumu venitoriulu, pentru-că ceva fi mane nu se pdte sci, de si intemplamentele inca au regalele sale. Asia dara, ddca drn’a incepe a fi mdle si totu asia durddia pana cătra finitulu lui lanuariu, e fdrte probabila — dara numai de probabilitate este vorb’a — că ecuilibrulu va intra numai cătra midiuloculu drnei, candu adeca ventulu nordu-osticu va invmge pre celu sudu-osticu. De aci dara cu dreptu cuventu potemu dice, că după craciunu tinosu vomu avea pasci cu ndua; dara acdsta dicere inca totu nu este sant’a scriptura, peu- tru-că ecuilibrarea se pdte inteti prin orcane si ven- turi mari, sdu se pdte intardia prin unde mai moli ale aerului. Numai atunci, ddca amu ajunsu, că totu pamen- tulu celu uscatu alu Europei se fia presaratu cu ată- tea sdu atătea observatorie astronomice, si ddca tdte acele voru fi legate la olalta cu unu firu electrica,*) vomu fi in stare a sci p. e. că in cutare di in Alb’a- Iuli’a cumu stau undele aerului. Aceste unde, fiindu in totu loculu mesurate cu instrumentele necessarie, prin acea mesurare aratandu-ni-se tari’a, caldur’a, re- cdl’a si greutatea loru, de siguru se va potd calcula, ce curente de aeru voru urma, unde se voru intaloi, si ce efectu voru produce. Atunci diaristii nearu potd spune in diu’a urmatdre, cumu se ne imbracamu, in cojocu de drna, sdu in vestmente de vara, se luamu cu noi plouariele sdu parisdlele. XII. Are Iun’a' influintia asupra amblarei tempului? Nu numai poporulu, dara multi din class’a ce- loru culti credu, că luna are influintia asupra am- blarei tempului. La acdsta credintia ’i aduce una hipothese, care ti s’ar pard a fi aprdpe de adeveru. Multi dicu, că ddca lun’a are acea influintia mare asupra apeloru din mare, in catu se păta produce fluxulu si refluxulu (crescerea si decrescerea apei), atunci si asupra marei de aeru, si prin urmare si asupru amblarei tempului, trebue se aiba si mai mare influintia. Acdsta părere inse este cu totulu eronata, pen- tru-că celu mai mare astronomu Laplace a compro- batu, că cu cătu este mai grea dre-care fluiditate, cu atătu are mai mare refluxu. Ddca pentru esemplu in locu de ap’a din marea ndgra s’ar afla argintu- viu, refluxulu (crescerea) aceluia aru fi atătu de mare, cătu ni-amu spaimentă, ba ar da preste tiermuri afara, de dre-ce este probatu, că tiermurii marei nd- gre scadu, si ap’a cresce, dra tiermurii marei nordice in apropierea Danemarcei, crescu, se inaltia si marea se mai cufunda. Totu asia este si in aeru unu re- fluxu, dara in proportiune cu ap’a, cu multu mai micu. *) Vedi straduintiele repausatului admiralu Fitz Roy din Angli’a. Pre langa tdte acestea, invetiatii cei mari, natu- ralistii, au fostu cu atăta respectu fația de credinti’a poporului, cătu s’au pusu inadinsu pre stadiu si cer- cetări sciintifice. care au fostu de urmatoriulu resul- tatu, si au decursă in trei moduri, si anume: a) Ce influintia are apropierea sdu depărtarea lunei dela pamentu, asupra caldurei sdu recelei, dela amblarea tempului? b) Ce influintia are lun’a asupra pldiei si asupra secetei din aeru? c) Are schimbarea luminei lunei cu schimbarea amblarei tempului vreo connexiune? Pentru resolvirea acestora intrebari au urmaritu cei mai mari naturalisti, preste 40 ani, si au facutu probele cele mai miiiutidse, mesurandu pre tdta diu’a căte de 3—7 ori caldur’a, apasarea si umedial’a aeru- lui. Aceste probe revedienduse cu tdta scumpatatea si acurateti’a, s’a constatam, că lun’a are fdrte mica influintia asupra aerului, si chiaru că acdsta influintia este atătu de pucina, cătu ai mai potd dice, că nu esiste de locu. Candu lun’a este mai aprdpe de pamentu, ce e dreptu, este mai frigu, că candu este mai indepar- tata, dara scăderea acelei căldare este in proportiuue abia a cincea parte dintru unu grada. Acdsta cata- time este aprdpe neobservabila asupra amblarei tem- pului. Ce se atinge de pldia, aceea inca este mai rara atunci, candu lun’a este mai departata dela pamentu, decătu candu este mai aprdpe, dara acdsta diferintia este abia de observatu, pentru-că intre 1000 de dile de pldia 488 cadu ■ candu lun’a este mai departata, si 512 candu este mai aprdpe. Apasarea aerului este cu ceva mai mare, candu lun’a este mai indepartata, decătu candu este mai aprdpe; dara acdsta diferintia este cu multu mai mica, ca aceea, care se arata la căldură si la pldia, si abia o potemu distinge. Probele esențiali s’au facutu de regula, candu lumin’a lunei este in Crescere seu descrescere, pentru- că chiaru. in acdsta privintia predomnescu cele mai mari retaciri. Dara si in privinti’a acdsta s’au con- statam, că lun’a nu are nici un’a influintia asupra amblarei tempului, prin urmare este numai hebeucia a crede, că cu schimbarea luminei lunei se schimba si tempulu. Lumin’a lunei nu se schimba de-odata, ci regulatu din diua in diua, din minutu in minutu, pre candu amblarea tempului, si mai cu sdma in tienuturile nd- stre, fdrte adese ori se schimba de-odata si repede. Constatamu dara, că la cundscerca amblarei tem- pului avemu de a lua in consideratiune singuru pu- setiunea pamentului nostru facia cu sdrele, undele aerului, si pusetiunea pamentului uscatu si a mari- loru, prin urmare că tdte celelalte fenomene ceresci cadu afara de ori si ce combinatiune. B. M. D. Basiota. 141 — Episode si scene dela Abrudu, din Maiu 1849. Multu stimate Domnule Redactorul Din Nr. 5 alu Transilvaniei am vediutu, că scri- sărea domnnlni deputata Ioana Hozman adresata in 21. luniu 1849 prefectului lancu, nu se afla la onor, redactiune; deci am ondre a trimite in aci. din acelu documenta una copia spre publicare. Cu acesta ocasiune fie’mi permisu că unuia, care in 1849 amu petrecuta intre manii, amu vediutu cu ochii si amu luatu parte activa la scenele petrecute acolo, a face la celea publicate in Nrii 5 si 7 unele observatului, si anume: In Nr. 5 alu Transilvaniei publicandu-se scri- sdrea prefectului Avramu lancu din 27. luniu 1849 adresata lui losifu Simonffy, la calcaiulu aceleia ur- mădia si o nota a știm, domnu A. Romanu, in care occure si acestu passagiu: „In contra acestui salva conductu Hatvani, după batai’a ce mâncase la Abrudu, spendiură pe Buteanu la losasielu, cu tdte că acesta mersese de buna voia la densulu, dechiarandu că vrea se mdrga la Kosuth pentru infiiRiiarea de ba- taliăne romanesci." Eu nu potu se sciu pe temeiulu caroru docu- mente, ori din ce supposite au potutu ajunge dn. A. Romanu la aedsta assertiune; destulu că a crede si a se primi de faptu istoricu, că Buteanu ar fi voitu a infiintia batalidne romanesci si a le pune in soldulu ucigatoriului de nationalitati Kosuth, ar fi o rătăcire fdrte mare, si pe numele lui Buteanu — care cunoscea pe unguri asia cumu ei cundscemu noi astadi — aru arunca o umbra nedemna. Deci fara a me potea demitte acumu la descrierea mai ampla a acelei catastrofe, voiu enară cătu se pdte mai pe scurta intemplarea, din care se va vedea caderea lui. Buteanu tienea ocupata strimtdrea dintre satele Sdraptii si Mihaleni, unde făcuse cu baiesii siantiulu puternica, care credu că se vede si astadi. Dintre refugiatii din laintrulu Transilvaniei fa- ceamu servitiu aici eu si Nicolau Muresianu. Aici au primita elu scrisdrea lui Dragosiu din 19. Aprile 1849, prin care acesta isi descopere in- tentiunea de a pune pe romanii munteni in negotia- tiuni de pace cu regimulu magiaru. In primele momente, dupa-ce aedsta scrisdre s’a facutu cunoscuta in Abrudu, s’au data pe fația o partida însemnata dintre locuitorii cei mai avuti, carii doria a inchiă pace cu magiarii cu ori-ce pretiu; era inse precumpanitdre si inpunatdre partid’a, intre carii lancu, Buteanu, Balintu, totii prefecții si tribunii emi grati iu munți, carii nici nu voiă se audia de pace cu ungurii; pentru aceea in conferinti’a tienuta in ca- sele primăriului loanu Boerim, s’au primitu negotia- tiunea proiectata de Dragosiu, numai cu scopu de a dobendi tempu si de a primi prin acestu dm urma informatiuni despre situatiunea lamei din afara, de- spre care noi nu sciămu absolutu nimica. Comunicandu-se cu Dragosiu, că muntenii suntu aplecati a se pune in atingere cu ungurii, elu in 25. Aprile au si venitu la Buteanu in Mihaleni, despre ce fiindu incunoscintiati, amu concursă si noi mai multi de 30 inși acolo, curioși cumu amu disu, a primi informatiuni despre situatiunea, cu deosebire a armatei imperiale. Candu amu sositu noi la Mihaleni si amu in- tratu in cas’a cea mai aprăpe situata de stanc’a Vul- canu, amu aflatu pe Dragosiu intr’o conversatiune animata cu Buteanu. Dupace Buteanu ne-au facutu cunoscuti pe toti, Dragosiu vrendu a continua conversatiunea întrerupta, s’au intorsu cătra elu adaogăndu: Asia! se se bage draculu in politic’a văstra, că v’ati aliata cu sasii, celu mai egoista poporu de pe fați’a pamentului. Buteanu. Ba se se bage draculu in politic’a văstra a romaniloru din Ungari’a, că v’ati aliata cu magiarii, celu mai neinpacatu inimica alu libertății naționale. Dragosiu. Voi nu cunăsceti pe ungurii din Ungari’a, aceia suntu in intielesulu cuventului liberali. Buteanu. Da, suntu liberali, si de liberali mari ce suntu, nu potu toleră națiunea romana, croata, serba etc. Ati fostu orbiti de Dumnedieu. Dragosiu. Voi ardelenii v’ati facutu o idea fixa cu naționalitatea văstra, si ignorati drepturile cetatienesci. Buteanu. De aru avea liberalii vostrii puterea de a’mi da paradisulu, si mi-aru răpi lirnb’a, asiu resigna la paradisu. Dragosiu. Lașa ca ve-ar fi datu voue năm- tiulu naționalitate, pentru-că ati adoptata negru-gal- binismalu, că-ci principiala vostru este negru-galbi- nismula. Buteanu. Principiala nostru nu este negru- galbinismiilu, ci este libertate naționala, ori mărte. La casu inse candu cas a domnităria nu ne-aru în- destuli aspiratiunile si sperantiele năstre, mai bucu- rosu sustienu pe umerii mei unu despotu, decăta 3—4 miliăne de despoti, că-ci fia-care liberala de ai voștri este unu despotu tiranicu. Dragosiu. Fanatismu. Buteanu. Acestu fanatismu sacru au trans- plantata din generatiune in generatiune viătia in ro- mani pana in diu’a de astadi. Dragosiu. Me! Kosuth cu deosebire este in- dignata, ba chiaru maniosu pe tine, că ai caracțeri- satu in ăre-care scrisăre a ta pe ungari cu epitetalu „biiszke paraszt," dara nu fara terneiu, că preeumu vedu, tu nici acumu nu doresci sincera pacea cu ungurii. Buteanu. Ba dorescu sincera, dar dorescu o pace, cu care se nu’mi fia rușine a sta inaintea isto- riei. Dragosiu vediendu că se Jngrăsia lucrulu, nu mai reflectă lui Buteanu, ci trech la alte obiecte, si indusa prin varie observatiuni a celoru de facia, veni la situatiunea lumei, si respective a monarchiei. 24 142 — Aici Dragosiu era in elementulu seu, si câ se dea pondu mai mare missiuuei sale, si se se assi- gure de successulu intreprinderei momentdse, cu ora- tori’a sa inascuta depinse cu emfase mare victoriile unguriloru, că pe ale lui Alesandru celu mare. Noi cautandu unii la altii, ne-amu disu in tăcere: Acesta nu este romaniilu pe care l’amu dorita noi! După acestea desbatendu-se obiectulu convenirei, se conchise că, da, vomu intra cu Kosuth in negotia- tiuni, sub unic’a conditiune inse, că in totu tempulu pana se va tracta despre punctele inpaciuirei, se in- cete armele de ambe părțile, la ce Dragosiu au re- spunsu, că, acăsta se intielege de sine, si elu pri- mesce asupra sa midiulocirea armistițiului. Asia statorindu-se lucrulu, Dragosiu pornf cătra Dobritienu, ăra ceilalți cătra Abrudu. Eu cu Nicolau Muresianu me determinasemu a mai remană in castre la Buteanu, pana vomu vedea ce se va alege si de comedi’a acăsta jucata cu destula faciaria de ambe părțile, si dela care nimenea nu speră vreunu resul- tatu favoritoriu. decătu pdte singuru Dragosiu in vanitatea sa. Buteanu vediendu inse voi’a ndstra, me trase la o parte si imi dise. Nu remanea aici, că in constellatiunile de fația nu e nici o tăma că ungurii se navalăsca asupra ndstra, ci te du si tu la Abrudu; ăra mane deminătia plăca, si cauta pe Axente unde ilu vei afla, comunica’i celea intemplate aici, si se'mi inpartasiesci opiniunea lui in Abrudu, unde me voiu reintdrce si eu, dupace voiu face aici unele dispusetiuni. Amu venitu dara la Abrudu, si a dou’a di de- minătia amu plecatu, si amu aflatu pe Axente la Pe- trosieni, unu satu in apropierea Zlatnei. — Tocmai mancau pe o pagiste dintr’uuu blidu cu Munzath si alti tribuni o zama de mielu gătită muntenesce, la care — de si in alte impregiurari te-ai jura ca mai bine vei muri de fdme, decatu se o guști — amu luatu si eu parte cu unu apetitu raru, reflectandu’mi Axente desu: Saturatu te-ai de revoluție me? Că diceai că de nu se va face revoluția, te vei spendiura? Intr’adeveru, nu sciu cumu potămu noi traf in acelea tempuri! Faceamu strapatie care ti s’ar parea ca trecu preste poterile omenesci; sustienămu lupte lungi si desperate, porneamu in vreo direcțiune la confiniile muntiloru si nici odata nu avămu provisiune in trai sta, baremu de una mancare buna, si de avea care- va o bucata de pane ori malaiu, nu avea altii; cate o bucata o inpartiamu de multe-ori in 10—15 parti, ăra dăca ne potămu dspeta odata cu o bucata de malaiu si o ăla de lapte covasitu, nu mai cugetamu pana in alta di la mancare. Vieti’a in noi o sustie- nea mai multu enthusiasmulu, ce ni’lu inprumută santieni’a causei ce aperămu. De interese materiali (care domina pe dmenii de acumu) nici pomana. La una ocasiune însemnata imi dise Axente: Mei frate! numai 100 fl. (firesce W. W.) amu avutu după sufletulu meu, si din aceștia inca amu fostu silitu a da la nisce moți pentru viăti’a armănului Lu- kăts 50 fl. Acăsta suma mai tardiu o au restituita lancu prin mine lui Axente. Sub durat’a mancarei amu atinsu starea lucru- riloru in termini camu generali, fiindu ca nu voiamu a inpartasf tdte si cu Munzatu. Dupace ne-amu desfăcuta in o căta confiden- țiala, amu referata tdta starea lucrului, amu descrisu înclinările spre pace ale romaniloru mai fruntași din Abrudu, convorbirile avute cu Dragosiu, ’iamu in- partasitu ingrigirile ce au insuflatu iu mine si Bu- teanu astuti’a lui. Finindu, Axente au oftatu adencu si a disu: Me! du-te! spune lui lancu, Buteanu si celoralalti, că eu cu nici unu pretiu pace cu ungurii nu voiescu, nu făcu! Voiescu a muri in lupta, său luptandume a’mi deschide cale pana in tiăr’a roma- nășea, dar de tractate in acestea impregiurari nici vorba. Mi-a inpredintiatu intre patru ochi si unu secreții, care eu l’amu inpartasitu singuru lui Bu- teanu. Acelu secretu se reducea la person’a neferi- citului Ioama*Dragosiu, despre care Axente era de părere, că nu trebuesce suferita cu nici-unu pretiu intre romani. Intre frementarile in drăpt’a si in stang’a, sosi in Abrudu scirea, că Dragosiu in 3. Maia va veni la Mihaleni, nu va intra inse in munți, decătu inso- citu de lancu si suit a lui. In acea di dara ne-amu aflatu ăra si la Mihaleni in numeru mai mare decătu antaiu, dara credu de prisosu a’i numera aici cu numele.*) Totu in acea casa, in care ne intalnisemu mai înainte, amu aflatu ărasi pe Dragosiu. Au cetitu manifestulu cunoscutu alu lui Kosuth, au esplicatu cu oratori’a sa înnăscută mai multe pas- sagie, si au escusatu poternicu pe Kosuth, pentru ce nu au potutu estinde amnesti’a si asupra lui Siaguna. După finire isi esprimă dorinti’a de a porni cătra Abrudu, ca ilu resbise fdmea; dara lancu au refle- ctați! la armistitiulu promisu. Dr a g o s i u. Despre armistitîu sum asigurata prin parol’a lui Kosuth; fiți linisciti, că in tdta Un- gari’a du s’ar afla unu sufletu de omu, care se cu- tădie a’lu compromitte. Apoi adause camu in gluma: „De nu asiu fi eu siguru despre incetarea armeloru pe tempulu cătu voiu petrece la voi, nu asiu intra asia liniscitu intre munți, si me-asi da asia diciindu, in manile vdstre." lancu. Cu acăsta ocasiune se ridica dara ve- detele si totu lagarulu de aici. Șe scii iuse, că de se va intempla ceva misielia din partea unguriloru, nu-ti mai duci măselele dintre munți. Dragosiu. „Cutediareati voi a pune man’a pe mine ? Se sciti că pentru cea mai mica vatemare ce mi s’ar intempla, totu Bihorulu s’ar scula asupra vdstra." *) Nu ar fi de prisosii, ci tocma din contra, necessariu. Not’a Red. — 143 — Noi candu amu luatu arm’a in mana, ne-amu decisu a da peptu cu tdta Ungari’a, nu numai cu Bihorulu vostru, respunse lanca. Acestu omu mi-au insuflata o nelinisce sufletdsca de cum l’amu vediutu in primulu momentu, si o pre- simțire intunecdsa neesplicabila me torturddia, candu numai cugetu la elu — imi siopti Buteanu. — Totu asemenea impressiune au facutu si asupra altora — respunseiu eu. Si nu fara temeiu. Dragosiu pe langa totu donulu elocuentiei avea ceva respingatoriu la prim’a contemplare. Era de statura midiulocfa, dar de o constructiune compacta; avea frunte lata, fația rotunda, dar ndgra pana la întunecime, si pe urmele bubatului sapate afundu, era asiediatu repulsivulu ce nu se pdte reda, mustatie negre rari, peru negru ce- va camu cretiu, si in ochii intunecati pururea vacci- latori, nu poteai cauta, cumu nu poți cauta in ochii unui lupu. In fine amu pornitu cătra Abrudu, redicandu-se totu-odata si lagarulu dela siantiurile mai susu me- morate. Dragosiu calaria intre lancu si Buteanu. Eu câ se 'nu’mi scape unu cuventu din conversatiunea loru, inmediatu după densii. Unu incidentu in sine fdrte neînsemnata, ce mi s’au intemplatu in acdsta calatoria, nu aru avea locu in acdsta scrisdre; dara fiindu-că pentru mine si Dra- gosiu au produsu urmări fdrte fatali, ilu voiu enara aici. In drumu adeca ajungdndu la unu pertu plinu de mocirla, cei trei călăreți de înaintea mea au tre- cuta, dra Dragosiu au cantata indereptu, facîmdu-ne semnu se stamu, că se nu ilu stropimu. Amu si strînsu caii in frbne si amu stătuta; alu meu calu inse din nenorocire mai neastemperatu, smancindu freulu se arunca in mocirla, in catu de si se depărtase, stropi binisioru vestmintele negre si perulu neteditu alu lui Dragosiu. Elu cauta indereptu, imi arunca o cău- tătură care nu se pdte descrie, si atunci intelnindu- ni-se ochii la olalta — fara a’mi potd esplica caus’a — unu fioru rece me petrunse prin totu trupulu. Acdsta mica neplăcere causata fara voia, au fostu destulu, pe langa tdte escusarile făcute in persdna si prin Buteanu — că acestu omu in totu tempulu catu au siediutu intre munți, la nici o vorba, la nici o observatiune se nu’mi dea unu respunsu, ba din prin- sdrea unde amu stătu de dumineca 6. Maiu sdr’a pana miercuri ndptea la 1 dra, fara a ni se da o bucata de pane — ’iamu espedatu trei scrisori, fara a primi respunsu. A dou’a di după intrarea lui Dragosiu in Abrudu s’au tienutu cooferintiele in casele lui Boeriu, in care partea cea mai mare a cetatieniloru din Abrudu — de si cu ceva sfiala — s’au dechiaratu pentru pace. (Va urma.) Poesii contimpurane. In acdsta epoca fdrte prosaica amu fosta ajunsu noi romanii, că tdte celelalte popdra, cu afacerile si grijele diurne asia departe, in catu mai nici-o idea poetica, nici-unu sentimentu mai inaltiatu preste pros’a vietiei nu mai era considerate. Ce e dreptu, din vechii nostrii bardi cativa au dispăruta de pe scen’a vietiei, dra altii disgustati in sufletele loru la vederea grosului materialismu, au amutita, cautandu'si si ei alaturea cu ceealalta lume de afacerile loru, că se nu fia necessitati a traf numai din aeru. Cu atatu e mai surprindietdria in momentele de facia publi- carea prin diverse foi periodice, a unoru poesii, care se iau din mana in mana, precumu nu s’a mai ve- diutu de multa. Că producte mai noue ale literaturei ndstre moderne imprumutamu si noi din tdte, numai pe cele urmatdrie. Balcanulu si Carpatulu. . Balcanulu si Carpatulu la Dunareâ marătia, Câ doi giganti năprasnici stau astadi fația ’n fația, S’aprinsi de doru de lupta, cu ochii se mesăra, Cu glasulu s’amenintia, cu gândul U șe dobora, Dicendu: „Nu potu se ’ncapa doi palosi intr’o teaca! „E scrisu din noi doi unulu in pulbere se trăca!“ Balcanulu celu fanaticu, muncitu de aspra ura, Nu scie se ’ngradăsca selbatic’a lui gura, Si dice in trufia: „Carpatule vecine, De nu plecave’i fruntea, amara va fi de tine; Câ ci repedi-voiu grabnicu din plaiurile’mi nalte Torente ’necatdre deprinse că se salte Din maluri peste maluri, din munte peste munte, Se bata-a tale căste, s’acopere-a ta frunte, ' Se faca intr’o clipa că se dispari din lume Cu-a tale stanei si codri, cu-ai tei copii si nume!“ / Carpatulu scote-unu fremetu teribilu de urgia, Miscandu căma’i de codri, că leulu in mania, Si ’n hohotn lungu respunde: „Balcane-a ta trufia Arata ca tu astadi cadiutu esci in pruncia. Nevoia ai de o cârja, ruina’ti s’o supărte, Că-ci ești acumu, sermane, ajunsu la pragu de mărte. Ai fostu odiniora gigantu prin inaltime, Aroaru prin fanatismu’ti, puternicu prin crudime! Ai reversatu pe lume si groza si rușine, Si te-ai scaldatu in sânge pan’ ce-ai datu peptu cu mine. De-atunci au trecutu secoli! . . . Plapand’a omenire S’a desteptatu, si numai tu stai in adormire, Ademenitu de visuri nebune si trufasie, Far’ a petrunde norii care te tienu in fasie. Orbu uriasiu! cu cârj’a, tu, genele ’ti ridica Si vedi l’a tale p61e cătu umbr’a ’ti e de mica! Esci stersu din cartea lumei, tu, care de vechime Stai rediematu in somnu’ti, de-o putreda mărime; Si vrei se tii in lantiuri popărale creștine? Si vrei, Baloane garbovu, eu se me ’nchinu la tine? Dar n’audi cumu te ride si Dunarea si Marea? Devis’a ’ti-e sclavi’a si-a mea , . . neatarnarea!¹¹ Cumu dicu, doi vulturi ageri, sburandu din vîrfu de munte, Se ’naltia pana ’n ceruri si scotu tîpete crunte. E unulu din Balcanuri, si din Carpati e altulu, Multu rapede le ’i sborulu, multu falnîcu le ’i asaltulu, 144 — Că-ci se isbescu câ fulgeri la lupta ucigatdre! întinsele loru aripi se bătu lucindu de s<5re S’a loru cumplite ghiare si pliscuri otielite Isi dau loviri de mdrte si răni isi făcu cumplite. De-odata unulu cade ucisu pe-a ndstre lanuri . . . E vulturulu pradalnicu din tristele Balcanuri, Si ’n patru parti a lumei sboru smulsele lui pene . . . Si canta Libertatea pe maluri Dunărene! Mircesci, 14. Maid 1877. (Press’a.) V. Alesandri. Steu’a României. Dedicata Măriei Sale Domnului Romaniloru. De o stea conduși odata Magii dela resăritu, In spelunca ’ntunecata, Pe Christu au descoperita; D’a loru stea conduși romanii Au tienutu cu peptulu loru Lupte crunte eu paganii, Că se’si faca-unu viitoru. După secoli dr’ appare Adi a României stea! Veniti toti, cu micu cu mare, Ve ’nchinati, romani, la ea. Stdu’a vecbia-a României De multu tempu sub nori era, lîr’ simțirea vitejiei Inimele nu misica. De frumdse suvenire Nu ne mai inflacarâmu, Ci in trista molesire Fldrea vieții consumâmu! Astadi negur’a dispare ... I^t’a României stea! Veniti toti, eu micu, cu mare, Ve ’nchinati, romani, la ea. Lan ti uri vechi si ruginita ‘ Ne ’nvetiasemij. â piirtă;. Dile triste, umilite, Ajunsesemu a ’ndurâ! Cine inse astadi vine Cu maudria-a curați Fruntea ndstra de rușine Si o face-a tresari? Este a patriei salvare .... Este-a României stea! Veniti toti, cu micu, cu mare, Ve ’nchinati, Romani, la ea! Armele romane suna P’ale Dunărei câmpii; Ele lumei vinu se spună, Ca traiescu ai Romei fii. Susu, romane, a ta frunte! Vocea tierii a sunatu! Brașiulu teu mdrga se ’nfrunte latagannlu incruntatu! Este scrisu neatârnare Pe a României stea! Veniti toti, cu micu, cu mare, Ve ’nchinati, romani, la ea! Suveranu alu României! Steu’a ndstra’i steu’a ta. Mergi, că-ci fii vitejiei Fruntea’ti voru încununa. Cu triumfu in a ta mana, Spune la ’mperati si regi, Ca in patri’a romana Poți cordne se culegi. Ai unu scutu mândru si tare In a României stea! Viitorulu teu e mare: înainte dar cu ea! 10. Maiu 1877. (Rom.) G. Sionu. BIBLIOGRAFIA. Pentru acelea gimnasie, la care se dau premie in cârti, Dictionariulu ungurescu-romanescu alu lui Gr. Baritiu 41 cdle de tipariu, se vende, in locu de 3 fl. 20 numai cu 2 fl. 50 cr val, a. Cartea Proverbele romaniloru, adunate de I. C. Hintiescu, inca s’au aflatu a fi fdrte acomodata pentru premie. La librari’a Frank et Dresnandt Brasiovu. Operele complete ale lui Vas. Alesandri se afla de ven- diare la librari’a H. Zeidner in Brasiovu: Partea I. Teatru, 4 volume costa 1. n. 20 ~ 1 Nap. „ II. Poesii 2 „ „ „10 „ III. Prosa 1 „ „ „ 8 Editiunea librăriei Socecu et C-nie este destulu de elegan- ta; dara publiculu nostru ar fi doritu, pre catu aflamu noi, câ editiunea se fia fostu mai pucinu eleganta, dara mai eftina, că-ci 38 franci pentru mulțime de literati este unu micu capitalii, si editorulu ar potea lua in consideratiune, că e daun’a lui, ddca vre-o carte din caus’a pretiului exageratu se vende abia in cate 10r—20 de ani. Nu tdte lucrările dlui Alesandri făcu preten- siune de a fi classice, că-ci sunt câteva scrise in tineretie, camu tineresce, preste acdsta in criticele sale filologice este totu asia de nenorocitu, câ si antipodii dsale; latiniștii cei mai rigorosi; dara numerulu pre.ponderante alu lucrariloru dlui Vas. Alesandri va avea pretiu neperitoriu pentru națiunea ndstra cu atătu mai virtosu, că acelea suntu străbătute de spiritulu sacru naționale si de patriotismulu celu mai puru si totu-odata luminatu; ele tindu totu-odata a corege mulțimea de abusuri, câ totu atâtea resturi ale vechiei coruptiuni; dra descrierea caletoriiloru sale, anume in Spani’a. Asî’a si Afric’a, ne dă ocașiune de a trage linii paralelle intre gradulu civilisatiunei ndstre si alu altoru popdra. Din operele traduse de B. V. Vermont, Administr. Pressei in Bucuresci. Se afla la librari’a Frank et Dresnandt in Brasiovu: Patimile junelui Werther după Gothe . ; • • • 1. n. 2 Plutâsiulu, narațiune americana . ...........1 50 Othello, novella............................. „ 75 Blondinulu de Namur Pasi’a dela Buda . . . . „ 1 50 Contess’a falsa ................................ ,, 2 Conventiunea comerciala cu Austro-Ungari’a si es- punerea de motive ......... „ 2 Totu acestea cârti anuntiate si alta-data, se afla la librari’a I. Stein iu Clusiu si la Jul. Spreer in Sibiiu. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografia Riimer & Kamner.