------------------■‘W $5** Acesta fdia e.se ‘ cate 3 c61e pe luna ’ si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenu cu porto J, TRANSILVANIA. Foia Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. 'S? s*⁷¹---------- ’ Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu. sdu prin posta seu prin domnii co- ectori. r iVr. 11. Brasiovu 1, luniu 1877. Anirtu X. Sumar iu: Documentele istorice din vaticanu, relative la istori’a nostra. — Ceva din cunoscientiele meteorologice. (Urmare.) Romanulu in poesi’a sa poporale. (Urmare). — Procesu verbale. — Publicarea baniloru incursi. — Bibliografia. Documentele istorice din Vaticanu, relative la istori’a nostra. La altu locu arataseramu lectoriloru noștri, că dn. dr. Con st Esarcu, fostu directoru alu depar- tamentului culteloru si in anii din urma agenta di- plomatica alu României in Rom’a, pre cătu tempu petrecuse iu etern’a cetate si preste totu in Itali’a, se folosi de ocașiune spre a cauta cu mare dili- gentia după documente care aru reversa lumina do- rita preste multele lacune din istori’a ndstra. Isto- riografii nostrii moderni au fostu totu-dduna de opi- niune, că acolo unde au cautatu betranii nostrii, se mai afla nenumerate documente dorite de noi, că-ci de es. numai in biblioteC’a din Vaticanu suntu preste 23 de mii documente vechi, venite mai din tdta lu- mea. Dn. Esarcu nu s’a insielatu de locu in spe- rantiele sale, că-ci catalogulu documenteloru vediute de dsa si in parte de dn. G. Cantacusinu, fostu se- oretariu alu aceleiași agentii la curtea Regelui Italiei, ,face unu bunicelu volumu manuscriptu in folio, pe care dsa l’a donatu in a. tr. societatiei academice ro- mane. Presupunendu, că publicatiunile dlui Esarcu din Column’a lui Traianu si prea interesantele docu- mente aflate in Veneti’a sunt cunoscute lectoriloru nostrii, trecemu aci la descoperirile unui altu romanu din diecesea Oradei mari, ale dlui loanu Ardeleanu, profesorii la gimnasiuln romanescu din Beiusiu, ca- rele încă petrecuse in Rom’a la studiele sale pre candu se află si dn. Esarcu acolo, cu care a si facutu cu- noscintia de aprdpe, facilitandu pre cumu ni se spune, cercetările istoriografului din Romani’a, totu-odata folosindu-se de tdte drele sale libere pentru adunarea •de documente care concernu mai alesu istori’a eclesiastica a Daco-romaniloru, in care lipsele si întunecimea se simte pdte si mai tare decătu in isto- ri’a politica. Se sciă inca dela Petru Maioru si din alte fun- tani, că in Croati’a moderna au fostu populatiune curatu romandsca fdrte numerdsa, astadi inse slavi- sata asia de tare, in cătu abia mai remase numele de Valachi’a la acea parte a Croației, in care locu- escu acei romani slavisati. Dn. profesoru Ardeldnu ne transmisese, sunt acumu trei luni, din colectiunea sa unu documentu, una suplica a primatiloru romani din Croati’a, adressata imperatului Romaniloru si re- gelui Germaniei Ferdinandu II. (celu cumplita), in care pe danga ce se plangu amaru de tirani’a turci- loru, ceru se li se dea si loru archiereu in persdn’a archiepiscopului dela Sofi’a. Comunicamu acestu do- cumentu atăta in originalu, cătu si in traductiune romandsca asia precumu ni s’a tramisu. Red. (Inscriptiunea dein afora.) 1631. Negoha Valachiae scripturae Ex Cancellaria Austriaca secretarius Verder. Saeratissima Câ'sarea Regiaque Maiestas! Cum inexplicabillis illa altissimi providentia nos densissimis Turcarum tenebris exutos ad sacri Ro- mani Imperii plagas perduxisset in locis nobis con- cessis a Sacra Ca'sarea Maiestate Vestra, a'dificia, agros, vineas et alia hujuscemodi necessaria exstru- ximus, templa quoqne pro rebus divinis erigentes, attamen Deo ter opt. maximo vacare uti par erat non potuimus ob maxima et gravissima itnpedi- menta. Tantis n. ut verum fateamur errorum tene- bris obductus populus noster degit ut non multum a pecoribus in rebus divinis discrepare videamur. Qui enim nos instruere deberent Ecclesia' nostra' Păstorea ipsi sunt rudes atque rerum penitus om- nium ignari, nulla doctrina perpoliti sineque ulla in- structione plane et divina et humana educati. Me- diis enim mediantibus, quibus (schola' nempe) iuven- tus nostra in omni virtutum genere ac sapientia per- peliri posset, destituti fuimus, qualificatis (uti jam dictum) ob nimiam ignorantiam personis Eclesiasticis caruimus cum summa molestia et difficultate ita ut tanquam oves sine vero pastore vagari coacti simus. Qua summa miseria nostra commotus Illustrisimus simul ac Reverendisimus Archiepiscopus Sophiensis ac Orientalis Ecclesia' magnus Archimandrita, piis- simo fervore Ecclesiam Dei promovendi accensus, nos in partibus nostris hisce miseriis ac erroribus medendi gratia invisitavit, ut inquam moiestiis no- stris succurrere atque populam in rebus divinis (uti jam aliqua ex parte factum est) erudire posset. Scho- las n. subito pro erudienda inventate erexit, sacer- dotes nostros pro posse suo imbuit ac instruxit, po- 21 122 — pnlum divina solatione lactavit, templa nostra atque omnes res Ecclesiasticas in fam excellenti ordine dis- posuit ac conformavit ut nobis maxime utilis ac ne- cessarius supradictus Reverend. Arehiepiscopus So- phiensis pro supremo nostro Ecclesia' Căpițe videa- tur. Est enim vir sapientia ac doctrina perpolitissi- mus, omni virtutum genere exornatus, multarum lin- guarum expertus atque in rebus Ecclesiasticis optime et insigniter versatus, talis denique quo nobis me- diante verbum divinum posset explanari, quo sacer- dqtes noștri instrui, quo populus noster, tanquam pastore mansuetissimo regi, quo denique iuventus in vera virtute imbui posset. Quapropter hUmillima et obedientissima tota V a- lacborum communitas hisce sacratissima' Maiestati Vestra' supplicat, ut tantis nostris miseriis sacratis- sima Maiestas Vestra commota, tam obfuscatis po- puli noștri et totius Valachorum Comtnunitatis lachrymarum imbre perfusis oculis in rebus divinis •adducta eundem nobis pro supremo nostro Pastore et Ecclesia' Căpițe concedere in nostrii et universalis Ecclesia' commodum et utilitatem, sacri Romani Im- perii incrementum misericorditer dignetur. Nos qui- dem nulla ratione ad hoc consensum illius potuimus extorquere, n. pro certo scimus si illi a sacra maie- state vestra demandatum fuerit eu. tanquam obse- quentissimum famulum sine ulla denegatione obse- cundaturum. Intueatur itaque nos hic omnes cum la- chrymis miserias ac calamitatea nostras exponeutes pro visceribus Jesu Christi iis misericorditer commo- veatur, nostra'que hujus petitionis iustissima' com- potes reddat, assiduum nostrum contra Christiani no- minis hostem laborem, quotidianos eorum Tyranno- rum in nos impetus ac incursiones, quas etiam quo- tidie, voti noștri redditi compotes pro Sacratissima' Maiestatis Vra' Caisarea' perenni incolumitate patien- tissime sufferre non recusaturi sumus. Clementissimum responsum expectantes. (M. P.) Miknla Pelasznovich. (K. V. N.) Konilen Novakovich. Radulovich. (P. P.) Petar Peiasznovich. (G. W.) Guozden Woivoda. (Lipsesce cera roșia.) (P. I.) Panlus Voivoda (P. P.) Prijo Voivoda. (W. R. Q.) Prora. (t) Dania (t Lipsesce cera roșia.) (M. W.) Marko Woiwoda- (Inscriptiunea dein afora.) Sacratissimai Caisareai Regia'que Maiestati Per Cominunitatem Valachorum inter Savnm et Dravum fluvios habitantem. In documentulu acesta precum ati potutu ob- serva, voivodii noștri se folosescu de unele abbrevia- tiuni; asiă pentru esemplu in locu de Caesareae scriu numai Caisarea cu o linia langa a. Originalulu acestui documentu l’am vediutu si decopiatu dein Archivulu de Propaganda Fide; im- portanti’a lui se vede apriatu dein cuprinsulu seu. loanu Ardeleanu. Traductiune. (Dein afora este scrisu.) 1631. Negațiile scrisoriloru României (lein Cancellari’a Austriaca secretariulu Verder. (Dein laintru,) Sacratissima Imperatăsca si Regăsea Maiestate! După ce in urmarea neesplicaverei provedintie a celui Pre-Inaltu, noi despoiati prin întunecimile cele mai dese ale Turciloru, amu fostu duși in locu- rile concese noue de catra Sacr. C. Maiestatea Vo- stra, amu saditu edificia, agri, vinie si alte de lipsa de astuteliu, redicandu si basereci pentru lucrurile divine; inse lui Ddieu celui mai bunu nu amu po- tutu sierbf precum se cadă pentru impedecamentele forte mari si grele. Pentru că (se marturisimu ade- verulu) poporulu nostru cuprinsu de atate întunecimi ale retaciriloru, incatu ni se pare noue in lucrurile divine a nu ne deosebi multu de animale, că-ci pastorii basericei nostre, cari ar’ trebui se ne invetie pre noi, insu-si suntu neculti si de totului nesciutori de tote lucrurile, nepoleiti prein vre o invetiatura si educati fora vre o instrucțiune divina si umana. Pen- tru că junimea nostra este despoiata de medilocele (adeca scole) prin cari s’aru pote polei in fiacare genu alu vertutii, nu amu avutu persone basericesci cualificate (precum s’a disti) pentru ignoranti’a mare cu cea mai mare molestia si greutate ■ asiă incatu suntemu siliti a pribegi că si oile fora de păstoria adeveratu. De care miseria mare a nostra misicatu Illustrmulu si Revndlu Archiepiscopulu de Sofia si marele Archimandritu alu basericei orientale, aprinsu de zelulu celu mai ferbinte de a promovă Baserec’e lui Ddieu, ne a visitatu pre noi in părțile acesta pentru de â vindecă aceste miserii si retaciri, că, ade- ca, se ajute in necasurile nostre si poporulu se se pota invetiă in lucrurile divine (precum dejă in parte s’a facutu), pentru că indata pentru invetiarea juni- mei a redicatu scoli, preoții nostrii după putintia i a instruita, poporulu l’a laptatu cu mângâiere di- vina, basericele nostre si tote lucrurile basericesci le-a dispusu si conformatu in asia ordine escelente, in- catu noue supranumitulu Rever. Archiepiscopu dela Sofia ni se pare a fi capulu nostru suprema base- ricescu. Pentru-că este unu barbatu pră culta prein sapientia si invetiatura, infrumsetiatu cu tote vertutile, sciutoriu de multe limbe si forte bine practica in lucrurile basericesci, in urma atare, prein ajutoriulu caruia cuventulu Ddieescu se ar’ pote esplică, prein care preoții noștri s’ar’ pote instrui, prin care popo- rulu nostru, că si prin unu pastoriu forte blandu s’ar’ potă guberna, in urma junimea nostra s’ar’ potă cresce in vertutea adeverata. Pentru .ce, comunitatea intrăga a Romaniloru cea mai umilita si supusa, prein aceste se roga de Maiestatea Vostra Sacratis- sima, că misicati de atate miserie ale nostre, si oclii acoperiti de pâraele lacrimeloru pentru întunecimea in lucrurile divine a poporului nostru si a Comuni- tatei intrege a Romaniloru, pre acela se ni-la-dati de — 123 — supremulu nostru Păstoria si Capu alu Basericei in folosulu si comodulu nostru si alu Basericei intregi si in sporirea sacrului Imperiu Romanu. Noi altucumu nu amu potutu dobândi de feliu consensulu lui spre acdst’a; câ-ci scimu de siguru, ch deca lui va fi de- mandatu de catra Maiestatea Vqstra Sacratissima, elu că si sierbulu celu mai supusu, fora ori-care deue- gatiune se va supune. Priviti-ne asia dara pre noi toti aice espunendu cu lacremi necasurile si calami- tățile nostre, pentru cele dein laintru ale lui Isusu Christosu, se ve misicati cu indurare, si pre noi ne faceți partasi acestei rogari drepte a nostre; labo- rea nostra assidua in contr’a inimicului numelui cre- stinu, nevalirile de tote dilele acelora tirani in con- tra nostra, pre cari facundu-ne partasiu dorintiei nostre, nu vomu refusă pentru nevatemarea perena a Maiestatiei Vostre Sacratissirne a le suferi in tdte dilele cu cea mai mare rabdare. Asceptandu respunsulu celu mai induratu. (M. P.) Mikula Peiasznovieh. (K. V. N.) Komlen Novakovich. Radulovlch, (P. P.) Pelar Peiasznovich. (G. W.) Guozden Woivoda. Woivoda (P.) Paulos Voivoda. (P. V.) JPrijo Voivoda. (W. R. ft) Prora. () Damla (de aici Hpsesce cdra roșia.) (M.W.) Marko Woivoda. (Dein afora.) Maiestatiei Imperatesci st Regesct Sacratissirne preih Comunitatea Romaniloru locuitori intre fluviele Sava si Drava. După unu altu documenta citatu de dn. Arde- lănu in epistol’a sa de dato 10. Martin 1877, din voi. II. Miscellanea de graecis Fogaras et Varadinensi- bus, sub data Rovischiae 9. Maji anno 1631, acea suplica a dacoromaniloru dintre riurile Sava si Drava n’au avutu nici-unu resultatu bunu, ci tocma din contra. S’a denumitn cu adeveratu, Unulu Euthimiu dela Constantinopole pentru acea diecese romandsca, dara pe langa conditiuni si legi că acelea, pe care primatii (voivodii) romaniloru nu au voitu se le ac- cepte cu nici-unu pretiu, ăra pe episcopu ilu ame- ri a tiara cu mdrte. Ceea ce iritase si mai tare pe romani a iostu inpregiurarea, ch croatii au calcatu cu mare arogantia dreptulu loru de a’si alege ei inșii „pe voivodii si pe stegarii loru si a’i recomendâ la generariulu imperatescu spre confirmare." In locu de acdsta, comandantele din Crisiu (in Croati’a, unde astadi este episcopia gr. catholica) le denumia elu insusi pe oficiarii loru, de unde urmara certe nenumerate intre căpitani si poporulu romanescu (unde inter capitaneos et populum valachicum innu- merabiles rixae proveniunt). Vede ori-cine, ch acestu documenta are interesa nu numai religiosu, ci si naționale si militariu per eminentiam. De altumentrea elu este unulu din ch- teva sute de documente, care stau in nexu strinsu cu infiintiarea micei diecese gr. catholice din Croati’a, care ori-chtu e de mica, a trecutu prin crise si per- secutiuni nenumerate, inainte si după unire. Red. Totu dn. profesoru dr. Ardeleanu ne comunich si urmatoriulu cathalogu alu aceloru dacoromâni din diverse provincii ale Daciei, carii in sec. alu 18-lea au tostu duși ori tramisi la Rom'a in colegiulu de propaganda fide. Inceputulu este italienescu, conti- nuarea latinesca; credemu inse, ch cei carii se inte- resedia de documente că acestea, cunoscu limbile si n’au trebuintia de traductiune. Memorte e Registro degli alumni di Propaganda Fide pag. 53 vot. I. Roma. 1. Stefano Vegese Valaco fu ricevuto in Coli. 6. Febraro 1648, non sa ne leggere, ne scri- sele, non sa parlare ne latino ne italiano, ma sa ben si la lingua valaca, greca e Turchesca, A di 27 settembr. 1659 ă partite per il suo paese prove- duto di vestiario ă denari di viaggio. 2. Gioacchimo Vuolfi moldavo della citth di Baca (Dioecesi di Bacoviense) nato di Nicolae e Catarina, ambedue cattolici, entrb in coli, a Iii 21. Nov. 1676, sa assai bgne la lingua latina la Moldava la Polonica et in parte l’ltaliana, 6 in eth di 22 anni, fu condotto a Roma da Vito Pilulli (Pilutio) minor Conventuale, ha fatto il giuramento l’anno 1677, ă partite dai Collegio dopo haver terminate la teolo- gia et ordinate sacerdote, ă giovane d’ottimi costumi d’assai buona capacith e prudenza e percih si vuol sperare di riuscire un buon operaio. 3. Stefano Vlege figlio di Stratulato e Ște- fana ambi conjugi e scismatici o heretici edesso non sa distinguere, 6 in eth di 13 anni, ă nato nella citth di Jas in Moldavia, ă state condotto a Roma da un Padre del ord. Conventuale, sa la lingua propria et un poco l’ltaliana, non sa nh leggere nh scrivere, ă stato ricevuto in Coli. 15 Febr. 1689. A di 28 Aprile 1692 fu licenziato dai Colleggio e gli furono dati i necesarii per il viaggio e vestiario, fiu dai principie che entrb in Collegio si fece conoscere poco capace di disciplina tanto quello che riguarda i co- stumi quanto le lettere e percib 6 stato licenziato per non disturbar gli altri. 4. Radus Radduzzo filius Mărci Agorasto et Joanna ex Tergovisco in Vallachia graeci ritus susceptus est in Collegio Graecorum anno 1720 die 8 Febr. aetatis suae anno 12; incepit studiam ab alphabeto et prosecutus est usque ad Logicam, pri- mam juramentum praestitit anno 1723 die 12 Sep- tembris; secundam vero anno 1725 die 28 Marții: „Ego Raddus Radduzzo filius magni Radduzzo Dioe- „cesis Valachiae juro me ritum graecum a Sancta „Romana Ecclesia aprobatum perpetuo servaturum, „neque acturum unquam ut ad ritum latinum tran- „sire mihi liceat." Anno 1728 suscepit ordines mi- 21* 124 — nores; anno 1729 abiitt in Siciliam et ingressus est in Religionem S. Basilii sed non perseveravit. 1. SamuelKalliany novitius ord. S. Basilii, anno 1738, 13 Februarii scribit ad Praefectum Pro- paganda© Cardinalem Vincentium Petram se missum fuisse 9 Februarii 1738 ad povitiatum Munkacsien- sem, quamvis ipse sit ex Dioecesi Fogarasiensi. 2. Petrus Aaron natus in Bistra filius Theo- dori Aaron Dioecesis Fogarasiensis; anno Domini 1742 die 26 Maii praestitit juramentum; anno 1743 die 30 Julii suscepit Sacerdotium in Ecclesia S. Atha- nasii Romae juxta ritum graecum ab Archiepiscopo Mitensi Dionisio Modino. (NB. Petrus Aaron dum juramentum praestitit promisit statum Religiosum S. Basilii Magni ingredi, promisit praeterea vovitque pro tempore obedientiam praestare suo Episcopo Joannî Innocentio Klein, subjungens: „Quae ut compleam, superi auxilium praestent." 3. Gregorius Major alumnus Coli. UrbarH de Propaganda Fide, anno 1745 die 17 Decembris facultatem obtinuit a Cardinali Vicario ut sacerdos ordinaretur juxta ritum graecum in Ecclesia S. Atha- nasii; anno autem 1747 mense Junii domum rever- sus est per Viennam cum 4. Silvestro Kalliani monacho Basiliano alumnoque de Propaganda Fide ex Dioecesi Foga- rasiensi. 5. Tomaso Popovics chierico del Gran Va- radino d’anni 18 di rito greco amesso per decreto della S. Congregazione, studia Rethorica, entrb ai 31 Maggio 1747. — Anno Domini 1740 die 29Nov. Thomas Popovics filius Theodori Popovics Dioecesis Varadiensis praestitit juramentum si rinviene che Studiava il II. anno di filosofia l’anno 1752 il mese di Gennajo parti per Vienna a casa per cagione di mallatia. 6. Te o dor o Bullya del Gran Varadino d’anni 14 di rito greco, amesso per decreto della S. Congr. studia grammatica, entrb ai 31 Maggio 1747, si rin- viene ne’ ca tal. che ha studiato fino alia Rettorica. Anno Domini 1749 die 21 Nov. Theodorus Bullya filius Petri Dioecesis Varadinensis praestitit juramen- tum. — 7. Francesco Lăszlo di Udvarhely nella Transilvania di etă d’anni 23 di rito greco amesso per decreto della S. Congr. entrb nel Collegio li 10 Decemb. dell’ anno 1753. Studia il II. anno di Filosofia. — Anno Domini 1756 die 2 Julii Fran- ciscus Lăszlo filius Stephani Lăszlo Dioecesis Foga- rasiensis praestitit juramentum subjungens: „Quae ut compleam faxit Deus immortalis." 8. Alexius Marosan monachus professus ord. S. Basilii Magni filius Ladislai Marosan Dioecesis Fo- garasiensis praestitit juramentum anno 1762 die 5 Augusti, in fine juramenti subjunxit; adsis summa TRIAS, VIRGO, Sanctique juvate, ut quae vota dedi, reddere vota queam." Anno 1765 die 12. Feb. fa- cultatem obtinuit ut sacerdotium suscipiat juxta ri- tum graecum. 9. Sabbatius Metz Transylvanus ex sede Cibiniensi pago Resinar filius Talomiri Metz, mona chus professus Ord. S. Basilii magni, juramentum praestitit anno 1762. die 5 Aug. subjunxitque: „Si Jesum discit, satis est si coetera nescit.“ Anno 1765 die 12. Feb facultatem obtinuit ut secundum ritum graecum in Ecclesia S. Athanasii sacerdos ordinaretur. 10. Jacobus Aaron Verespatakiensis mona- chus professus ord. S. Basilii magni, filius Alexandri Aaron Dioecesis Fogarasiensis praestitit juramentum hnno 1762 die 5 Aug., anno 1764 die 3 Dec. facul- tatem obtinuit ut ordines Subdiaconatus et Diaconatus suscipiat, anno vero 1765 die 12. Feb. ut sacerdo- tium suscipiat per manus Arch. gr. ritus nomine Schirb. NB. Excellens in Collegio, in ministe- rio, in Patria. 11. Basilius Keresztesy Valachus Tran- sylvanus ex sede Udvarhelyiensi et pago Also-Bol- dogaszony-Faluensi ordinis S. Basilii magiii mona- chus professus, filius Thomae Keresztesy, Dioecesis Fogarasiensis praestitit juramentum anno Domini 1767 die 29 lanuarii. NB. „In omnibus etfloruit.¹¹ 12. Ambrosius Sădi ord. S. Basilii magni monachus professus, filius Danielis Lăl, Dioecesis Fogarasiensis praestitit juramentum anno Domini 1767- die 29 lanuarii. NB. Ingenio per studia parvo. 13. Hieronymus Kălnoki monachus professus ord. S. Basilii magni, filius Stephani Kălnoki, vala- chus Transylvanus ex oppido Udvarhely Dioec. Fa- garasiensis praestitit juramentum anno salutis 1767 die 29 lanuarii (In fine juramenti haec subjunxit: „O Deus ambiguos trepidantis perfice gressus Nec fraus decipiat tramitis ulla gradum." 15. Farkas Spiridon monachus professus ord. S. Basilii magni filius loannis Farkas Dioecesis Fogarasiensis praestitit juramentum Decimo Kalendas Februarii anno 1771. NB, In omnibus praeclare u e g e s s i t.“ 16. Jakabb Parthenius monachus professus ord. S. Basilii filius Petri lakabb Dioecesis Fogara- siensis praestitit juramentum decimo kalendas Febr. anno 1771. In fine juramenti subjunxit: „Ne facias rnoram reddere quod vovisti, quod Dominus tan- quam suum requirit a te.“ 17. Farkas Benedictus monachus profes- sus ord. S. Basilii magni filius Joannis Farkas Dioe- cesis Fogarasiensis praestitit juramentum decimo ka- lendas Febr. anno 1771. NB. Vide duos praemissos super hoc etiam possis aliquam ideam habere opri- mam scilicet." 18. Papp Joachimus filius Basilii monachus professus ord. S. Basilii magni Dioecesis Fogarasiensis praestitit juramentum die 15, Augusti anno 1775. NB. Optimus praeclarusque in omnibus judicio tum equalium tum superiorum.“ — 125 — 19. Sinkay Gabriehfilius Joannis monachus professus sancti Basilii magni Dioecesis Fogarasiensis in Dacia praestitit jnramentum die XVIII kalendas Septembrie annO 1775. NB. E di ardente naturale, di ottimo ingenio, di buoni costumi. In fine jura- menti hos versus scripsit: „Sis licet oceano, gelidis undique saxis „Et sia ceruleis undique cinctus aquis „înde tamen posses aliquam sperare salutem „Si votum violes, spes tibi nulla subest.“ 20. Major Pauîus filius Georgii ord. S. Ba- silii magni monachus professus Dioecesis Fogarasiensis praestitit jnramentum die 15 Aug. anno 1775. Aceștia suntu alumnii romani, carii in sedii tre- cuti au vediutu si au invetiatu in leganulu natiunei ndstre in Rom’a cea betrana. Patru dintre densii, pre- cum se vede din textulu originala, suntu din Roma- ni'a, dintre cari pre doi i-a dusu acolo misionariulu Vito Pilutio italianu de origine , care precumu am cetită intr’o epistola a lui scrisa cardinalului prefectu alu propagandei cu datulu anului 1670, a functionatu mai multu de 17 ani in Moldavi’a că misionariu; doi surit din dieces’a Oradiei mare, pentru care diecesa nefiiudu inca pre tempurile acele nici unu fundu peetru sustienerea alumniloru, au fostu primiti numai din grati’ă congregatiunei de propaganda fide. Optu- sprediece suntu din dieces’a Fogarasiului, pentru cari o suma determinata platea fundulu monastirei din Blasiu, dr’ ceealalta parte suplinia fundulu propagandei pana ce a potutu, că-ci intemplandu-se după esirea celoru trei ultimi alumni revolutiunea francesa, care estindiendu-se si pana in Roma si fachndu dauna no- tabila si fundului propagandei, acdst’a pana după în- cetarea revolutiunii din 1848/9 nu a fostu in stare se ajute educarea teneriloru natiunei ndstre; după ce dr’ din grati’a si ingrigirea parintidsca a Pontifi- celui Piu alu IX-lea s’a depusu unu fundu de 12 mii de lire italiene pentru sustienerea a 4 alumni ro- mani. Din acelu fundu am fostu educatu si eu. Trebue sciutu, că toti acei tineri cari se educa in propaganda Fide făcu unu juramentu, alu cărui in- tielesu este, că ei voru fi totu-ddun’a credintiosi catra s. mama biserica, si că după completarea stndieloru se voru reintdrce in patri’a loru propria pentru de a nutri cu laptele suptu pre conaționalii sei, si că in ori care parte a lumei se fia, totu-ddun’a voru insciintiă propagand’a despre starea si ocupatiunile loru. Acesta este in pucine cuvinte intielesulu ju- ramentului de propagand’a, la care de vomu adauge acea ce este scrisu in juramentulu lui Radu, in acelu casu avemu si juramentulu collegiului grecu din Roma. Aceste pentru aceea le dicu, că se scia lumea, pentru ce tenerii crescuți acolo au comunicatiune cu leganulu natiunei ndstre. Din acdsta causa apoi alumnii insirati aici, fideli juramentului facutu, in fia-care anu celu pucinu odata insciintiă u propagand’a despre starea si ocupatiunile loru. Cetindu eu epistolele acele, cele mai interesante pentru publicu le-amu si decopiatu si in ordine chronologica promitu că le voiu si tra- mite pentru publicare, intre cari se afla si epistolele pretidse ale mentoriloru națiunii, Clainu, Sincai, Maioru scl. Ce se tiene de promisiunea publicarei biografieloru, am cugetatu de mai bine, a se publica mai antaiu epistolele aceloru alumni, că asia din funti autentice se’si formeze fia-care idea chiara de- spre vidti'a si însușirile acelora, fora comentariele mele. I. Ardeleanu. Ceva din cnnoscientiele meteorologice. (Urmare.) VI. Negur’a, nuorii, pldi'a si nku'a. Ceea ce amu aratatu in privinti’a particeleloru de ap’a aburata prin respiratiunea ndstra, totu aceea se intempla si cu acele părticele de apa sbeuta de catra aeru pre tdta suprafași’a pamentului. Indata ce stratulu de aeru, care au sbeutu in sine părticele de apa, vine in atingere cu altu stratu de aeru mai rece, părticelele aeronate de apa se pre- făcu in negura. Negur’a inse după cum o spuseramu .si mai iu susu, nu este alt’a de catu nuorii. — Cine a călă- torită prin tienuturi muntdse, adese-ori s'a potutu convinge despre acdsta. — Aflandu-ne undeva la pd- leleunui dealu, ni se pare că pre verfulu dealului se ăsiddia nuorii cei mai grei, la vederea ochiloru ni jse infaciosiddia o scena miraculdsa, pe care nu- mai atunci o potemu esplica, ddca ne vomu redica in nuori. Ajungdndu inse acolo nu aflamu alt’a, de catu o negura grdsa, pe care o amu avutu si candu eramu la pdlele dealului. Acela care se afla# intru acea credintia, că ne- gur’a si nuorii ar fi doue lucruri diferitdrie, va cu- getă că pana au ajunsu la verfulu ddlului, nuorii ce’i vediuse mai inainte s’au respanditu, si in loculu ace- lora nu au remasu alta de catu negur’a; dara nu puținu se va mira, candu coborindu-se de pre ddlu in vale, va afla că nuorii drasi se estendu preste totu verfulu delului că si mai inaint^ De aci se va convinge, că cu puținu mai inainte intru adeveru au amblatu prin nuori. Asia dara părticelele apatdse ale aerului com- pună negur’a, sdu ceea ce e totu un’a, nuorii, indata ce au ajunsu intru unu stratu de aeru mai rece. Nuorii inse nu suntu totu-deodata si pldi’a in- sasi, pentru-că de totu alte impregiurari trebue se conlucre, că din aceea se curgă sdu se nu curgă pldi’a. Acele impregiurari sunt fdrte usioru de a se cundsce. Ddca d’asupra acelui stratu de aeru in regiunea caruia se compunu nuorii, se resfira aeru mai cal- durosu si mai uscatu, acela sbea in sine părticelele apatdse, care se afla intr’o regiune mai in diosu. Aerulu umedosu chiaru astufeliu o patiesce că vest* mentele umeddse, pentru că aerulu uscatu duce cu — 126 — sine părțile apatdse, si pre acesta cale se respandescu nuorii, ceriulu se inseninâdia si pldi’a așteptata nu urmâdia. Dara dăca la stratulu de aeru unde se compunu nuorii, se mai adauge sdu vine unu altu stratu de aeru mai rece, mai frigurosu, atunci păr- țile apatdse care se afla in nuori sdu negur’a se in- ddsa, se aduna mai tare la olalta, si pre asta cale din nuori se formddia picnri merunte de apa, care fiindu mai grele de catu câ se pdta atarna in aeru, cadu câ pldia pre pamentu. In decursulu caderei loru, părticelele de apa care se mai afla prin aeru atragdndule la sine, picurii originali devinu totu mai mari, si de acilea urmddia că pldi.a ajunge pre pa- mentu in cele mai multe cașuri in picuri mari, pre candu din contra candu a inceputu a ploua, picurii era de regula mai mici, dra la munți si păduri unde umedidl’a este mai multa, picurii de pldia de regula suntu mari. Pre acdsta cale ori-si cine ’si va potea face ideia cu multu mai usidra, că dre ndu’a cumu se face. Ddca p. e, ajunge aerulu umedosu intru unu stratu de aeru mai rece, mai frigurosu, atunci negur’a adu- nanduse incepe a inghiatia, si aceea se preface ih forma de fluturei de cei mai menunti de nea. Aceștia inca fiindu mai grei de catu câ se pdta atarna in aeru unde au inghiatiatu si s’au adunatu la olalta, cadu si in decursulu caderei loru venindu in atin- gere cu aeru umedosu se mareșcu, si atunci dicemu că ninge in fluturei (fulgi) mari. Despre formarea nduei in aeru dea ce ne ena- rddia profesorulu Dove din Berolinu. Intr’unu salonu mare si spatiosu alu unuia din- tre miniștrii din St. Petersburg arangianduse unu concertu stralucițu, tbta elit’a aristocratici rusesci au fostu invitata si adunata. Afara de salonu era unu frigu atatu de cran- cenu, cătu noi care traimu in părțile mai sudice ale Europei nordice, nici ne potemu face vreo ideia de- spre asprimea aceluia. Mulțimea omeniloru adunați in salonu au pro- dusu o căldură atatu de nadusitdre si care numai rusii suntu in ^are a o suportă, cătu mai multe din- tre damele mai gingășie incepusera dejâ a ametf. In acea stare a lucrului unii dintre cavaleri, carii volira a le sari intru ajutoriu, se adoperara a deschide ver-o ferdstra; dara ce se vedi, acele au fostu atatu de inghiatiate, catu au fostu preste po- tintia a le deschide, unu oficiariu rusescu inse s’a reculesu si a spartu unu ochiu d’asupra dela o fe- rdstra, prin care aerulu celu rece de afara intrandu in salonu, eta că s’a intemplatu unu ce ne mai au- ditu, pentru că in salonulu celu spatiosu a inceputu a ninge. Dara cumu s’a potutu intempla acăsta? Eca asia: Aburii apatosi carii s’au redicatu si sau aglome- rata pre plafonulu salonului si carii s’au fostu pro- dusa prin respiratiunea multimei de dmeni adunati acolo, si carii prin urmare era mai incalditi decătu aerulu celu nadusițoriu de mai in diosu, venindu in atingere repede cu aerulu inghiatiatoriu de afara, ce intră pre ferdstr’a cea sparta, indata s’a prefăcuta in nea, si asia a inceputu a ninge. Aci dara nu din ceriu, ci din aburele apatosu alu dmeniloru adunati la concertu s’a produsu ndu’a ce a cadiutu. Pre asemenea cale se formddia si grindin’a ori ghiati’a, care cade in tempu de vâra si despre care vomu vorbi mai tardiu. Acumu inse se cercetamu inflninti’a acestoru fenomene asupr’a frigului si a căl- duței , pentru că e fapta cjunoscuta, că nu numai frigulu si caldur’a produce pldi’a, ci din contra pldi’a si aburirea apeloru producu caldur’a si frigulu din aeru. VIL Cumu se lega si cum se elibera caldur'a. In capitululu precedenta amu aretatu, cumu pro- duce aerulu caldu aburirea apei si cumu aerulu celu rece pldi’a si ndu’a; acumu inse dorimu a desfasiurâ, cumu produce aburirea apei si a pldiei caldur’a si frigulu. De si aceea ce voimu acumu a demonstra, este prin scientia in de ajunsu de probata, totuși cu ane- voia ne va succede a o invederâ la intielesu, pentru că multi dmeni, chiaru si dintre cei culti, au fărte scâlciate idei despre caldur’a legata si libera. Câ se potemu totuși a face lucrulu catu de pri- ceputa, vomu lua dra unu esemplu din vidti’a dme- niloru, dra pre iubitii lectori i vomu roga, câ in de- cursulu esplicatiuniloru ndstre se ne stea intru aju- toriu, singuru numai cu cugetarea loru cea mai sa- netdsa. Ori cine scie, cumu se ferbe ap’a, pentru că o tornamu rece intr’unu vasu de lutu, de feru ori la- mina de feru si apoi o punemu său la focu său d’a- supra focului, buna-dra câ pecurarii caldarea cu mă- măligă acatiata in cujba d’asupr’a flacarei focului. Caldur'a focului se comunica cu recdl’a apei, si prin aceea ap’a va fi din ce in ce mai ferbinte. Unde se perde asiadara caldur.a focului? Ap’a cea rece o sbea in sine, câ cumu o aru inghiti, si de aci vine că vatr’a, la care ferbu muierile ndstre mancarea, nici odata nu da acea căldură, care o aru fi datu, candu nu aru fi fertu nimic’a. Muierea p. e. a pusu ap’a la focu, ap’a acăsta au atrasu la sine o parte a caldurei si caminulu ori cuptoriulu a respanditu cu o porțiune dre-care de căldură mai pușinu, de catu aru fi respanditu, candu nu ar fi fostu pusa dl’a cu apa la elu câ se ferba. Ce se intempla inse cu ap’a ferbinte, dăca o luamu dela focu si o punemu la o parte in odaia rece? Ori-cine scie, că pre asta cale ap’a din ce in ce se recesce. Ce se intempla cu caldur’a, care a fosta in apa? Aceea aburesce, ap’a o redă dela sine. De aci dara ori si cine pdte cundsce, că ap’a pana candu a stătu la focu, a priimitu in sine cal- dur’a, si candu o amu luatu de acolo si o amu pusu la unu locu rece, o a redata dela sine. — 127 — De aci dara ori-si cine păte cunăsce, că ap’a pana candu a stătu la focu, a priimitu in sine cal- dur'a, si candu o amu luata de acolo si o amu pusu la unu locu rece, o a redatu dela sine. Ce se intempla cu ap’a, dăca o vomu lasă că se sbea in sine caldur’a in continuu? Ce se intempla cu ăla de apa, dăca incepe a ferbe si nu o luamu dela focu? Ap’a dintru aceea sbea in sine totu mai multa căldură? Probele au constatatu că nu. Ter- mometrulu R. asiediatu in ap’a ferbenda ne probădia, că aceea nu sbea in sine mai multa căldură că 80°, ba scimu si aceea că ap’a ferbe, dara in decursulu ferberei scade. Acăst’a provine de acolo, că ap’a in decursulu ferberei se preface in aburi, si că acelea esu din ăla afara si se imprascie prin aeru. Unde ajunge asia dara caldur’a sbeuta necur- mata de catra apa? Aceea se duce deodata cu aburii in aeru, său mai bine dicăndu, aceea s’au înghițita prin aburi, de unde dara provine, că caldur’a este legata cu aburii apatosi, prin urmare fărte nimerita ne espriinamu candu dicemu, că ințrebuintiamu cal- dur’a că se prefacemu ap’a ih aburi ori vaporu. — Pre asta cale scimu, că unde este legata caldur’a, adeca in aburi. Acumu dara se vedemu, potemu elibera caldur’a din legatur’a de mai inainte? Firesce că o potemu, si muierea care este buna economa si nu se sfiesce a sta pre langa vatr’a cu ălele ei la focu, ne va spune mai curendu de catu ori-si care altulu; pen- tru-că dăca p. e. ’si va tienă manile din nebăgare de săma asupra ălei ferbende, va observa, că man’a ei indata s’a udatu de aburele ce se redică din ăla, dâra totu atunci a si simtitu că s’a oparitu. De unde vine acăsta? Man’a s’a udatu prin abure, care s’a si prefacutu in apa, indata ce au ajunsu in atingere cu unu corpu mai rece de catu elu, dara totu intru acelu, momentu aburele a eliberatu caldur’a ce se afla in elu, si prin acăst’a s’a intemplatu si oparirea manei. Pre acăsta cale scimu că aburele, care s’a pre- facutu ăra in apa, caldur’a ce o avea înghițita in elu, o redă dela sine, adeca caldur’a legata o elibe- rădia. Acestu fenomenu, care se intempla in tăte dilele in cuina, se păte vedă in mare mesura si in natura, prin urmare că ce influintia mare are asupr’a am- blarei tempului, vomu vedă in capitululu urmatoriu. VIII. Caldur’a legata produce frigu, era cea eliberata căldură. Cine a cugetatu despre aceea, că cumu se pre- face ap’a in abure, dăca s’a incalditu, si cumu iea in sine aburele intrăg’a acea porțiune de căldură, care i, este de lipsa spre a se preface in abure, fărte usioru va coprinde, că intru acele tienuturi unde se preface negur’a in aeru, indata urmădia si frigulu. Precum foculu nu a incalditu de ajunsu acelu cuptoriu, la care ferbemu, intocma asia si sărele, , care a transformata ap’a in negura ori cătia, nu a incalditu pamentulu intru aceea mesura, in care l’ar fi incalditu nefiindu negur’a. De aci urmădia, că in totu locuia unde ap’a se schimba in abure, tempulu este mai recorosu, pentru că caldur’a s’a micsioratu prin negura ori cătia, de ăre-ce negur’a a sbeutu in sine caldur’a, său espri- mendune in modu mai scientificu, negur’a a legatu caldur’a. Dăca p. e. in tempu de văra avemu căldură nadusităre si totu atunci vine o unda de plăia mai maricica, amu observatu că in decursulu plăiei cal- dur’a este si mai mare, ăra după plăia aerulu se recesce. De unde vine acăst’a? Acăst’a vine de acolo, că după plăia suprafaci’a pamentului se uda, ume- diăl’a acăsta inse incepe a abura si din ap’a de plăia ăra se’ prefăcu negure. Câ se se prefaca negure, este lipsa de căldură, care necesarmente se detrage atatu dela aeru catu si dela suprafaci’a pamentului. Pre acăsta cale atatu aerulu catu si pamentulu se recoresce. In cetatile mai mari, unde este usitatu a uda stradele cu apa in tempu de văra, nu numai că ne este mai plăcută petrecerea, dara acolo si din puncta de vedere sanitariu, este mai bine a locui, pentru că prin aburirea apei caldur’a se impedeca, se lăga; si de aci vine, că aerulu este mai recărosu. Precumu amu vediutu că econom’a cea" buna. . de casa ’si-a oparitu manile cu aburele dela ăl’a fer- benda, dăca acela s’a prefacutu in apa, ajungăndu’i la mana, precumu a redatu aburele caldur’a ce o avea sbeuta, atunci candu s’a prefacutu ăra in apa, intocma asia este si in natura. Candu aburele ca- rele se afla in aeru se preface in plăia, caldur’a pe care o sbeiise in sine, o a redatu, si de aci urmădia, că inainte de plăia si de ninsăre aerulu este mai domolu, mai caldu. Candu in tempu de ărna aerulu se domolesce si frigulu indata se măie, atunci scimu că va se ningă, pentru că aerulu numai pentru aceea a de- venitu mai domolu, că colo d’asupra in regiunile mai inalte negurele de apa s’au prefacutu in nea, si caldur’a care a fostu in trensele o au eliberatu. Dăca văr-a sărele arde mai tare, asemenea scimu, că va se ploie, pentru că căti’a ce se afla in aeru se preface in apa si caldur’a care o avea inehisa in ea, o eliberădia. De aci vine că ămenii dicu si cu- geta, că sărele aru arde mai tare, dara acăsta nu este adeveratu. Totu de aci urmădia că tienuturile mai bogate de apa, suntu in tempu de văra mai recorăse, pen- tru că ap’a aburenda sbea in sine caldur’a, candu din contra in tempu de ărna suntu mai caldurăse, pentru că aburii apatosi se prefăcu in apa si aceia eliberădia caldur’a. Acăsta impregiurare are fărte mare influentia asupra ambletulu tempului, si aceste influentie nu se potu precalcula inainte. — 128 — Acesta assertiune că se o potemn face si mai credibila, ne provocamu la cetatile Londr’a si Ber- linu, care fiindu intr’o asemenea regiune asiediate, ai potă dice, că caldur’a de vera si frigulu din erna aru trebui se fia intru ambele asemenea. Dara to- tuși nu este asia, pentru că Engliter’a fiindu incun- giurata de tdte părțile cu mare, prin urmare for- mandu una insula intriga, Londr’a nu este intr’una asemenare cu Berlinuln; aburirea apeloru este in Londr’a cu muitu mai mare că altu undeva, pentru aceea si vdr’a este mai stemperata, mai recordsa, ploile si negurele suntu acolo cu muitu mai dese, dara pentru aceea drn’a este cu muitu mai langeda că in Berlinu. In capitulele urmatdrie vomu vedea, că aseme- nea impregiurari suntu de cea mai mare influintia asupra unoru tieri întregi, că prin urmare prita atari impregiurari in unele este caldur’a estraordinaria, dra intru altele frigulu celu mai crancenu. (Va urmă). Romanulu in poesi’a sa poporale. XVI. Continuare: credentie despre plante, animalie, fientie elementari. (Urmare.) Se trecemu Ia credentiele si datinele romanesci despre plante. Cine nu scie, că mai nu esiste vre-unu morbu, contra cărui babele romane n’aru avd vre-unu me- dicamente, n’aru sci vre-una drba de Idcn? „Totu morbulu si-are drb’a, si-are Idculu seu," dice de aci si proverbiulu romanescu. Acdsta scientia medicale a femeiloru ndstre o obserbă si atestă si istoriculu Sulzer in seclulu trecutu. Si intru adeveru, efectele artei loru medicali se arata nu odata in asia mesura admirabile, cătu omulu cugetatoriu vrendu nevrendu si-pune întrebarea: de unde dre capetara acele femei, lipsite de invetiatura si scientia literaria, uimitdriele loru cunoscientie me- dicinali? Respunsulu ne îndruma drasi la traditiune. Memorarămu adeca despre scienti’a fisica a fenome- neloru meteorologice, in carea preoții etrusco-latini eră nu pucinu versati. Inse ei cunoscea si alalta parte a scientiei fisice, botanic’a medicale, insusirile salutifere au stricatidse ale diferiteloru plante. Asta scientia a loru nu potea se nu se divulge incetu pe incetu, si asia colonii italici aduși in Daci’a adusera împreuna si acele cunoscintie etrusco-latine despre poterea vindecatdria a drbeloru, cari cunoscintie apoi se propagara in decursulu secleloru prin traditiune gurale dintru una generatiune intr’alta. Asia dara pana si prin medicina se demustra descendenti’a ge- nuina italica a romaniloru daciani! Cu adeveratu, nu pdte se nu ne prenda mirare, candu vedemu frapan- tea asemenare intre credenti’a femeiloru rom. despre cutări plante si intre cea ce tienea vechi’a medicina latino-etrusca despre acelesi plante. Si mai antaiu ce se tiene de c u 1 e s u 1 u e r b e- loru, Vergiliu ne spune, că „erbele culese de pe munții Marsi posiedea poterea de a vindecă lovitur’a de lance." *) Totu asia si babele rom., ba uneori si bețranii rom. sciu, că pe cutare ddlu, pe cutare costa de munte cresce drb’a cdsta si ceea; ea infloresce atunci si atunci; trebue culesa in tempulu cesta si cela; posiede cutare si cutare insusire si potere, de- spre care medicin’a moderna pdte nici că visădia inca; trebue mai antaiu plămădită ori fidrta si des- cântata cu căteva versuri adese-ori si descantatdriei inse-si neintielese, par’ că provenitdrie din cărțile sibiline; trebue se se aplice apoi in anumita di, anu- mitu anutempu scl. Era apoi poterea loru vindeca- tdria? In privinti’a acesteia se unescu romanii mo- derni cu cei antici, că p. e. curechiulu e bunu contra dorerei de capu, punendu frundiele-i la frunte si la cdfa;* ²) cdp’a, după convicțiunea romanului strabunu si stranepotu, e medicin’a cea mai buna contra oftalmiei;³) contra tusei folosescu morcovii si potbalulu (tussilago, bechion),⁴ ⁵) folosesce si nasturelulu său hirănulu amestecata in zacharu sdu miere,⁶) nalb’a (althaea officinalis), pre care spre acestu scopu romanii cei vechi o fierbea in lapte,⁶) cumu si drb’a numita luminarea Dom- nului, care medicina vegetale după credenti’a po- porului rom. anticu vindeca de tuse nu numai dmenii, ci si vitele;⁷) la uime si abscese tieranulu romanu intrebuintiddia plant’a patlaginea (plantago), con- formu credentiei si scientiei eredite deia străbuni.⁸) Mai memoram u in urma, că se tace mu despre una suma de alte plante medicinali de ale romaniloru noștri, aratate împreuna cu usulu loru de S. Man- giuca,⁹) numai tatinulu (symphitum officinale), *) Vergilius Aeneid VII. 758. ²) Vernavu Physiographia Moldaviae, Budae 1836, 8°, fig. 57. Cato de re rust. 157: „Brassica de căpițe et oculis omnia deducit.“ Plinius Hist. nat. XX. 33: „Cate crispam brassicam maxime probat, dein laevem grandibus folii», caule magno, prodesse tradit capitis doloribus." ³) Vernavu o. c., pag. 58. Plinius XX. 20: „Caepae sativae olfactu ipso et delachrymatione caligini medentur, magis vero succi inunctione.“ ⁴) Vernavu o. c., pag. 58. Plinius XXVI. 15, dra XXVI. 16 dice: „Tussim sedat bechion, quae et tussilago dicitur." ⁵) Plinius XX. 13: „Ad tussim etiam mane jejunis pro- dest raphanus cum melle." ⁶) Plinius XX. 84: „In lacte decocta, cuilibet quantum- libet perniciosae tussi citissime medentur.". ⁷) Plinius XXVI. 1'5: „Tanta huic vis est, ut iumentis etiam, non tussientibus modo, sed ilia quoque tranentibus, auxilietur potu.“ ⁸) Plinius XXV. 39, XXVI. 87: „Plantago (?) vim mi- ram habet in siccando densandoque corpore, cauterii vicem obtinens.“ ⁹) Sim. Mangiuca, in „Famili’a" din Pest’a, 1874, Nrii 42—49. 129 — care fertil câ decoctu, dra radacin’a-i ferta in lapte si aplecata câ turta vendeca tușea de sânge, doreri de pântece, splina, renichi si alte vatematuri, tdte aceste convenindu de minune cu cele scrise de an- ticulu Dioscoride din Anabarzu despre poterea taci- nului. Dara, pentru asociatiunea ideeloru, se adaugemu cu una cale alti cativa morbi si alte cateva mede- cine nevegetali, cari asisidere coincidu la Romanii cei de odinidra si cei de adi. Candu tieranulu no- stru patimesce de dorere de dinți, elu ’si afuma gur’a cu dinte de calu; vedi bine câ curiosu medica- menta, dara si mai curiosu, câ elu se gasesce la Romanii cei vechi întocmai. ’) Contr’a anginei re- mediulu sateniloru rom. e cuibu de rundune; totu asia erâ si in Rom’a si Itali’a antica.²) Ddca mameloru laptatdrie le dă inderetu laptele, mentd- sele babe daco-romane dau femeiloru se bd rosma- rinu, chiaru cumu facea matrdnele romane antice.³) Amu fi prd lungi, de ne-amu pune se enume- ramu, pentru întregirea si lămurirea obiectului nostru din fi ace parte, tdte acele plante, ale caroru nume romanesci au suntu cur atu latine, precumu dicdria (1. cicorium intibus), cintdria (1. cen- tau-ria) scl.; au corșspundu ideei eumiriloru latină; au plane suntu mai vechie decătu nu- mirile loru latine de acumu, p. e. mam’a pa- durei, adi lat. „asperula odorata,“ lă Pliniu inse „herba matris silvae“ scl. Ne marginim'u dreptu aceea a produce din cdt’a planteloru poetic o-mito- logi ce si de farmecu ale Romaniloru daciani ca- teva, drasi numai câ de proba si esemplu. Asia de- spre avramds’a-crestindsa (1. grătiola) si odoldnu (1. valeriana officinalis) poporulu romanu din Bauatu crede, că odoldnulu e barbatu intre avramds’a si cre- stinds’a si elu le tiene la olalta, cumu și că tdte trei plantele numite suntu picate din Ele, identice aici cu Eumenidele elene si Gratiele vechie romane. Afbra de acea avramds’a si crestinds’a cu alte siepte plante : cu budian’a (1. tagetes erecta), ogrestdn’a (1. galiopsis tintoria), magdaliu’a, sandinan’a (1. galium verum), semelchit’a (melilotus coerulea), rujalin'a adeca ros’a si santalin’a (1. santolina), cari pdrta numele a .totu atatea dieine in credinti’a poporului din Hatiegu si Banatu. Dinele acestoru plante se invdca prin sa- creficie albe, ddca se dă cu socotela că morbo- sulu va fi vatematu dieinele luminate, din contra negre, punendu-se de catra -deseantatoria si alte muieri sciutdrie intre varie descântece pre mds’a de langa patulu celui morbosu una gaina alba, respec- tive negra; neajutandu aceste sacrificie (cinsti), s^ ’) Plinius XXVIII. 49. a) Celsus de re medica, IV. 4. § 1. Plinius XXX. 12: In sale quoque servatae hirundines ad anginam una drachma bibuntur, cui malo et nidus earum mederi dicitur potus.“ ³) Vernavu o. c., pag. 59. Plinius XXIV. 59, 60. mai punu asia numitele sacrifi cie paseresci, intru credintia., că la riuri ori isvdre ori alte locuri din necrutiare paserdsca se va fi tragdndu morbulu; in fine ddca nici aceste nu folosescu, poporulu tiene santu si curatn, că morbosulu are negresitu se mdra, de 6re-ce elu va fi intimpinatu pre diein’a cea im- petrita si cu perulu si cingatdri’a de sierpi, carea de a suflatu pre cineva, unulu câ acela nu mai afla Idcu si mântuire in lume; pretinsa remasitia aedsta a Medusei celoru vechi.') Ci câ se nu punemu la proba prea îndelunga patienti’a lectoriului binevoitoriu, mai producemu langa aceste credintie si datine poporali romane stră- vechi inca numai cateva despre unele fiintie ele- mentari. E cunoscutu, că in intipuirea inferben- tata a fiiului Romei vechie tdte stichiele naturei voj- gaiâ de varie fiintie mistice; asia si intru a Roma- nului dela Istru si Carpati. In aeru ambla s m e i i răpitori de fete frumdse, si stelele cadietdrie'siinTu cdd’a aceloru smei. Prin mari, lacuri, spelunce sdu pescere locuescu ingrodîtorii neamici ai omului, be- laurii. Iu fluvii si alte ape petrecu femeile riu- lui, după cumu crede Romana banatiaria, carea dreptu aceea de cate ori iea cu urcioriulu apa din riu, totd’aun’a tdrna inderetu cati-va picuri femeiei riului, ceea ce se concepe si câ pomdna pentru re- pausulu sufleteloru, adeca câ libatiuue, dra olulu in riu. Iu tiene cu gur’a in diosulu apei spre a nu ofensă cestiunatele fiintie fluviali, in cari nu e greu a recu- ndsce Naiadele celoru vechi./Pădurile au pre „Pau- nasiulu codriloru, celu ce ese in drumulu amo- resiloru si in lupta cu amoresii voinici rapesce amo- resele acestoru, care fiintia selvestra luminatu e unu resunetu alu credintiei antice paganesci despre dieii Panu si Silvanu, de scrietorii vechimei confundati intre sine, cumu si cu Silenu si Satiru, de care Sil- vanu, dieu camu lucsuriosu, intru atat’a se temea fe- meile romane vechie, câ numitulu dieu nu cumva se le apuce si capete in pădure/ Inșp si memori’a diei- nei bune a păduriloru si venatului, memori’a Dia- nei celei indurate catra copilii hascundi si câ atare ᵥ si Lucina si Ops numite, o pastrara daco-romanii in „m a m’ a - p a d u r e i, “ carea asisidere se crede buna si indurata catra baiati;/banatianii i dîcu si dîna xa/ carea ambla prin nuori incongiurata de una cdta de alte dine, ca Dian’a de Nimfe, /inche- iamu cu Lemurii daco-romani, cu moroii, sub care espresiune poporulu nostru intielege spirite de totu soiulu, bune si rele, mai alesu inse sufletele celoru morti, si dâra dela morire li se trage si nu- mirea , romanesca. / Eca dara ce tesauru nepretiuibile contienu da- tinele si credintiele poporului daco-romanu! Cumu ’) Vedi mai pe larga despre tdte aceste Sim. Man- giuc’a 1. c.; D. G. Te o d or eseu o. c.; B. I. Hasdeu „Traianu” si „Column’a lui TraianuAt. M. Marienescu mai multi articli in „Famili’a;“ si alti autori citati. 22 — 130 — vediuramu, abia intraramu in acesta materia pră vasta si abia scăseramu din acele datine poporali unele mai batatdrie la ochi, si avemu jă vechi’a mitologia eleno-latina p’aci reconstruita. Dara inca in casulu, candu ele s’aru adună prin barbati si societăți com- petenti intru unu modu mai sistematica, cumu nu se intemplh pana acilea! Una atare colectiune aru formă unu margaritariu nestimabile in literatur’a ro- mana, adeverata avufia pentru națiunea ndstra si pentru sciintia in generale. (Va urma.) Nr. 121-1877. Procesu verbale luatu in șiedinti’a ordinaria a comitetului asoc. trans., tienuta la 8. Maiu c. n. 1877 sub presidiulu dlui lacobu Bolog’a, fiindu de facia domnii membrii P. Dunc’a, I. Hanni’a, los. St. Siulutiu, C. Stezariu, I. V. Rusu, Z. Boiu si V. Romanu. § 44. Se presentăza anunciulu trista despre-re- pausarea binemeritatului barbatu natiunale, Ioane P. Maioru fostu proprietariu in Reghinulu sasescu, intemplata la Bl. Martiu 1877 (Nr. prot. 87/1877). Comitetulu da espresiune prin sculare, celei mai profunde condolentie pentru perderea amentitului barbatu, meritata prin generosele-i sacrificie aduse pre terenulu culturei naționale in diverși râmi, si in semnu de pietate, veneratiune si distincta recuqos- cientia fația cu nemuritorele’i merite, decide a se perennă in acestu procesu verbale fericit’a’i amin- ti r e. § 45. In necsu cu anunciulu de sub § prece- dente, secretariatulu aduce la cunoscientia, cumca amentitulu repausatu inca in 3. Martin 1873 a fostu depusu la asoc. transilvana spre păstrare unu esem- plariu sigilatu dein testamentulu seu, si că la recer- carea judecătoriei cercuale regie din Reghinulu sa- sescu, ddto 10 Aprilie a. c. Nr. 2827, — carea a de- fiptu terminulu publicarei testamentului respectiva pre 1. Maiu a. c., — cestiunatulu esemplariu pre cale pre- sidiale s’a transpusu prin domnulu advocatu Patriciu Barbu amintitei judecătorii cercuale. Totu cu acea ocasiune numitulu advocata fu plenepotentiatu a re- presentă interesele asociatiunei cu ocasiunea pertrac- tarei massei remase de nemuritoriulu testatoru. (Nr. 106/1877). Se iea spre scientia cu aprobare. § 46. Dn. cassariu presentăza conspectulu de- spre starea fondului academiei pre tempulu acestei siedintie. Din numitulu conspectu se vede, cumca fondulu academiei are in proprietatea sa 14381 fl. 24 cr. (Nr. 119/1877). Spre scientia. § 47. Totu dn. cassariu presenteza conspectulu despre perceptiunile si erogatiunile asociatiunei pre tempulu dela șiedinti’a ordinaria a comitetului din 3 Aprilie a. c. pana la șiedinti’a presenta. Din amen- titulu conspectu resulta, că dela șiedinti’a trecuta pana in presente s’au incassatu la asotiatiune 395 fl. 59 cr. si s’au erogatu 345 fl. 84 cr. (Nr. prot. ag. 120/1877). Spre scientia. § 48. In necsu cu conspectulu d-lui cassariu de sub §§-ii 46 si 47, se raportăza in speciala de- spre banii incursi la fondulu asociatiunei si alu aca- demiei dela șiedinti’a trecuta a comit, pana in pre- sente si anume: a) că procente obvenitărie cu 1. Aprile a. c. după cuponii obligatiuniloru de stătu unificate, au incursu pentru fondulu asoc. in arginta 36 fl. 85 cr., ăra’ pentru fondulu academiei 10 fl. 50 cr. Argin- tulu s’a schimbatu in bancnote v. a. cu 48 fl. 40 cr. (Nr. prot. 112/1877). b) Că interese dela prioritățile drumului fe- ratu au incursu pentru asoc. 143 fl. (Nr. 113/1877). c) Că interese obvenitdrie cu 1. .Maiu a. c. după cuponii obligatiuniloru de stătu unificate, după unu losu de loteria ex 1860 si după cuponii obligatiuni- loru urbariale unguresci, banatiene, au incursu pentru asoc. cu totulu 100 fl. 86 cr. (Nr. 114/1877). d) Prin direcțiunea despart, cerc, alu Fagara- siului (II.) s’au tramisu că tacse de membrii ord. si pentru o diploma 16 fl. (Nr. 91/1877). e) Prin dn. protop. in Turd’a, lacobu Lugo- sianu, s’au tramisu că tacse de membrii ord. restante 10 fl. (Nr. 110/1877). f) Prin dn. cassariu alu despartiementului cerc, alu Blasiului (XX.), dr. Ioane Ratiu, s’au tramisu că tacse restante 20 fl. (Nr. 116/1877). g) Au mai incursu deadreptulu Ia asoc. că tacse dela mai multi membrii ord. 55 fl. si că prenume- ratiuni la Transilvani’a pre 1877 5 fl. (Nr. prot. ag. 83, 90, 92, 98, 99, 104 si 111/1877). . h) Prin direcțiunea politiei cet. din Gratiu s’au tramisu că avere remasa dela societatea de lectura „Sentinela romana," desfiintiata, in bani 8 fl. 78 cr. si unu pachetu de diuarie romane. (Nr. pr. 105/1877). Se iau spre scientia. § 49. Secretariulu mai raportăza, cumca prin dn. canonicu in Gherl’a, Ștefanii Biltiu, s’a strapusu la ^sociatiune 2 acțiuni, de ale bancei gen. „Tran- silvani’a" cu cuponii dela 1. Augustu a. c. in valdre de 200 fl., oferite că tacsa de membru fundatorii! din partea Ilustritatii Sale Domnului episcopu alu Gherlei, Michailu Pavelu, caruia pre langa espre- siunea cordialei recunoscintie din partea presidiului i s’a, si espedatu respectiv’a diploma. (Nr. 101/1877). Se iea spre plăcută scientia. § 50. In necsu cu conclusiunea comitetului din *18 Septembre 1876 Nr. 310, se reasuma cererea te- nerului Nicolae Neamtiu, ascultatoriu de technica in an. III. la Vien’a, referităria la acordarea unui aju- toriu de 60 fl. din cass’a asociatiunei. Comitetulu considefandu ponderdsele motive espuse in petitiunea respectiva, decide: a i se conferi numitului teneru unu ajutoriu de 60 fl. — 131 § 51. Secretariulu aduce la cunoscintia, cumcă domnulu comite supremu alu comitatului Brasiovului, Iul. Szentivănyi, prin script’a sa din 3 Aprile a. c. Nr. 219 a provocata pre asociatiuoe.a transilvana, că se tramita din sinulu seu 2 său 3 barbati, carii se participe la adunarea conchiamata in Brasiovu pre 30 Aprile a. c. cu scopu, de a alege comisiunea pro- vinciala de espusetiune, carea va avea chiamarea de a lucră in teritoriulu camerei comerciale si de indu- stria diu Brasiovu-, pentru că Ungari’a se participe la espusetiunea universale tienenda la Parisu in 1878. In necsu cu acăst’a se raportăza, că din partea presidiului, sub datulu 22 Aprile a. c. s’a facutu dis- positiunea, că asociatiunea se se representeze la a- mentit’a adunare prin membrii sei ordinari din Bra- siovu, dr. loanu Mesiota si loanu Lengerti, carii par- ticipandu la acea adunare, prin script’a din 3 Maiu a. c. au si raportata despre resultatulu cestinnatei adunați. (Nr. prot. 89 si 117/1877). Dispositiunile presidiali dinpreuna cu raportulu perlesu alu delegatiloru asociatiunei in asta afacere se iau spre plăcută scientia. § 52. Șecretariatulu in urm’a conclusiunei luate in siedinti’a comitetului din 3 Aprile a. c. raportăza despre perceptele si erogatele asociatiunei in caus’a realisarei legatului Gallianu. Nr. 96/1877). . Raportulu se iea spre scientia cu acelu adausu, că advocatulu asociatiunei se se recerce a respunde la script’a comitetului din 30 lanuariu a. c. Nr. 29 relativa la cuantulu contributiunei ce aru fi dăra de a se mai solvi după mosi’a Galliana pre anulu tre- cutu. § 53. Se perlege script’a d-lui secretariu I., G. Baritiu, din 5 Maiu a. c., prin carea acela cere indulgenti’a comitetului, că din caus’a unui morbu greu si periculosu de care fii cuprinsu, se vediii ne- cesitato preste dorinti’a si vointi’a sa a intardiă pana acumu cu tramiterea proiectului de regulamentu pen- tnu infiintiarea sectiuniloru scientifice, cu a cărui elaborare fuse concrediutu. Totu cu asta ocasiune cere a i se asemnă una anticipația ne de 200 fl. pentru supportarea speseloru edarei făiei asociatiunei. (Nr. 118/1877). La propunerea d-lui comembru I. Hannia, co- mitetulu ’si esprime viiu’a sa bucuria, că acestu bar- batu prea meritata a scapatu dejă de periculo- sulu morbu, de care fuse copriusu, si că provedinti’a i a conservatu scumpa-i viătia spre a’si potă con- sacră si mai departb eminentele sale poteri morali si spirituali in interesulu prosperarei culturei si literaturei romane. Anticipatiunea amentita se asemnăza la cass’a asociatiunei. § 54. Dn. parochu in Vizakn’a, Ioane Predo- viciu, cere consimtiementulu comitetului, că tacsele restante se le păta solvi in rate cu 1. Novembre a fiacarui anu. (Nr. 107/1877). Se acorda cererei respective. § 55. Dn. advocata si directore despartiemen- tului cercuale alu Abrudului (VIL), Alesandru Filipu, in urm’a scripte! comitetului din 14 Novembre 1876 Nr. 362 raportăza in afacerea legateloru Telechiane si totuodata substerne o copia din testamentulu resp., cumu si estrasulu cartiei funduarie. (Nr. 95/1877). Cu provocare la dispositiunile emise din partea comitetului sub datulu 30 lanuariu a. c. Nr. 29 in afacerea legateloru Telechiane, raportulu amintitului domnu directore se iea spre plăcută scientia. § 56. Se presentăza urmatăriele opuri dăruite pre săm’a asociatiunei, si anume: a) Veterinariulu de casa pentru cai, vite cor- nute, oi, capre si rimatori, de Basiliu Cornea. Edit. Gherl’a 1877. b) Szăzadok a magyar tortănelmi tărsulat Kbz- Ibnye, bros. VI. 1877. c) L, II., III. si IV. adunare generale a insti- tutului de creditu si economii; „Albin’a.“ Cărțile dăruite se primescu pre langa espresiu- nea reeunoscientiei protocolarie si se transpună d-lui bibliotecariu, spre a se inferi in registrulu bibliotecei asociatiunei. § 57. Dn. protopopu I. V. Rusu premitiendu, că densulu a primitu substituirea postului de secret. II. numai pana candu i voru concede impregiurarile, acumu dechiara, că impregiurarile lui actuali, intre altele mai alesu starea sanatatiei, nu i mai permitu, că se păta portă si mai departe‘afacerile secretariali, de aceea răga pre on. comitetu, respective pre ono- rabilulu presidiu, că pre bas’a conclusului adunarei gen. trecute se faca dispositiuni pentru a se insar- cină altu individa cu portarea ulteriăra a afacerilor» secretariului alu II. Se amana deocamdată deciderea acestei cestiuni pana la alta siedintia. Verificarea acestui procesu verbale se concrede domniloru membrii: Dunc’a, Hanni’a si Siulutiu. Sibiiu, datulu de susu. lacobu Bolog’a Pentru secret. II. presiedinte. Ioane V. Rusu. S’a perlesu si verificata. Sibiiu la 10 Maia 1877. Pav. Dunc’a mp. Siulutiu mp. L. Hanni’a mp. Ad Nr. 121-1877. Publicarea baniloru incursi la fondulu asociat, trans. dela siedinti’a comit, din 3 Aprilie a. c. pana la siedinti’a aceluia din 8 Maiu 1877. 1) Prin direcțiunea despart, cerc, alu Fagarasiului (II) s’au tramisu: a) dela dn. proprietariu in Fagarasiu, Vasilie Popu, tacs’a restante de membru ord. pre 187⁴/ₛ si 187% 10 A- b) dela dn. proprietariu in Cuciulat’a, Georgiu Boeriu de Nagy-Berivoi, tacs’a de membru ord. nou pre 187% si pentru diploma 6 fl. 132 2) Dela dn. preotu gr. cat. in Lugosiu Simeonu Ta- masiu tacs’a de membru ord. restante pre 187s/ₑ si 187% 10 fl. 3) dela dn. preotu in Ilv’a mare losifu Baiu tacs’a de membru ord. pre 187%, 187V₆ si 187% 15 A- 4) Dela ■ dn. jude comunale in Saadu, Bucura Bolot’a, tacs’a de membru ord. pre 187⁴/₅ si 187% 10 fl. 5) Dela dn. jude regiu la tribunalulu din Sibiiu, losifu St. Siulutiu, tacs’a de membru ord. pre 187% si 187% 10 fl.. 6) Prin dn. protop. in Turd’a, lacobu Lugosianu, s’au tramisu câ tacse restante de membru ord. a) dela d-sa pre annlu 187% 5 fl. b) dela dn. parochu in Grindu, Nicolau Tamasiu, pre 187% 5 fl. 7) Prin dn. dr. Ioane Ratiu, profesore si cassariu des- partiementului in Blasiu, s’a tramisu: a) dela dn. Demetriu Cornea, notariu in Capoln’a inf., tacs’a de membru ord. pre 187 % si 187'% 10 fl. b) dela dn. Petru Nirestenu, parochu in Ernotu, tacs’a pre 187% 5 fl. c) dela dn. presiedinte alu sedriei orfanale in San-Mar- tinu, Basiliu Moldovanu, tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl 8) Prin d-lu canonica in Gherl’a, Stefanu Biltiu, s’a tramisu: dela Ilustritatea Sa domnulu episcopu Michailu Pa- vela, că tacsa de membru fundatoriu, in 2 acțiuni ale bancei gen. „Transilvani’a" cu cuponii dela 1. Augustu 1877 200 fl. 9) Dela dn. protopopu in Racsi’a, Alesandru Erdosiu, câ tacse de membru ord. pre 187% si 187% 10 fl. Sibiiu la 8 Maiu 1877. Dela secret, asoc. trans. BIBLIOGRAFIA. La întrebările ce ni se făcu, mai respundemu inca odata, că noi uu cundscemu alte caii mai îndemâna- tice de a cumpără cârti romanesci, decătu sdu adre- sandu-ne dreptu la auctori si traductori, sdu si mai usioru la librari pe cari’i scimu .că se ocupa si cu vendiarea de producte literaiie romanesci, precumu sunt anume in Transilvani’a la Brasiovu tdte trei li- brăriile, dra mai alesu Frank & Dressnandt in piati’a pdmeloru, H. Zeidner in piati’a graneloru; in Sibiiu Julius Spreer (S. Filtsch), unde se afla si ta- bellele elegante romanesci de istori’a naturale (Zoo- logi’a), chart’a Europei cu nomenclaturi romanesci, cârti scolastice si multe altele; loanu Stein in Clusiu. Voindu a trage cârti immediatu dela Bucuresci, nu costa mai puținii, ba cu post’a si mai multu. Din Sintactic’a premiata a dlui prepositu Cipariu si din Istori’a limbei romane s’au depusa, pre cătu scimu, căte puține exemplarie la diverse librarii. Din partea I. a Gramaticei premiate lipsia in Blasiu exemplarie; au venitu inse dela Bucuresci 50. Din Istori’a imperiului otomanii de principele Dim. Cantemiru se tiparesce mereu si partea II., care va esi pdte si mai volumindsa decătu p. L, adeca preste 30 de cdle. Nici-odata istori’a imperiului oto- manu nu a meritatu se fia in man’a toturoru roma- niloru, că tocma acuma. Tom. I. costa 1. n. 8. Cei carii mergu la Bucuresci, ilu potu lua dela cance- lari’a societatiei academice, sdu dela librari’a Socecu & Comp. Cei carii voiescu se cundsca bine tdte localită- țile României întregi, adeca nu numai comune, ci si regiuni, munți, riuri, locuri memorabili, monastiri, ruine s. a. mai alesu in acdsta epoca mare, nu se potu lipsi de: — Dictionariulu topografica si statistica alu României, coprindiendu descrierea a 20 mii nume proprii teritoriale etc. precesu de geografi’a si statistic’a tierei. De Dimitrie Frundiescu, refe- rente statistica in ministeriala de interne. Aprobata de ministeriu. Bucuresci 1872, 8-vo mare 536 pag. si totuși pretiulu numai 5 lei. — Cele mai multe cbarte ale României si Tur- ciei europene, pe care le dau diariele nemtiesci si ung. abonatiloru, sunt adeverate mangituri de batjocura, dra mai alesu nomenclaturele localitatiloru sunt scalâm- bate asia de multu, incătu uneori romanulu nascntu si crescută in regiunea cutare romandsca, abia le pdte divina numele celu adeveratu. Caus’a este, că editorii speculanti decopiaza — si inca reu — căte una vechitura de charta de inainte cu 100 si mai bine de ani, de candu stă pe chartele nemtiesci: Macedonia terra incognita si alte secaturi de acestea. Pentru Romani’a si cursulu Dunării, ba pentru Daci’a intrdga, sunt destule chaite chiaru si roTnanesci, de- copiate (in mesuri mici) după chartele elaborate de statulu majoru. Asia carii voiescu se urmardsca eve- nimentele actuali bellice cu dresicare folosu, pdte si cu plăcere, voru îngriji, a’si alege charte atatu mai bune, cu cătu diariele străine si corespondentii loru se făcu de risu cu mulțime de nomenclaturi, pe care nu le afli pe nici-o charta, din simpl’a causa, că acelea locuri si nume n’au existată nici-odata in tie- rile respective, buna-dra cumu înnebuniră mai deu- nadi lumea cu orasiulu Podbachi, pe unde dicea că au trecutu rusii in Dobrodgea, păna ce abia după 3 septemani cunoscura că’i păcălise vreunu tandala. Atlasulu romanescu, tiparitu in Parisu, ilu pdte avd ori-cine, precumu si alte charte speciali dela libră- riile romanesci. — Mandrian, capitanulu banditiloru, este unu romanu, traducere libera, de Petra-Petrescu. Sabiiu, 1877, pag. 221. Pretiulu? Dictionariulu ungurescu-romanescu, compusu de Georgiu Baritiu. Brasiovu 1869, form. 8° mare, 41 cdle, se afla depusa spre vendiare la librariele din Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- misidr’a, Aradu, M. Sigetu, cu pretiulu originale ficsu 3 fl. 70 cr. leg. tidpenu cu piele, si 3 fl. 20 cr. v. a. leg. usioru. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu fi. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. Tipografl’a Romer & Kamner.