xgx.⁷»----------- ase* . Wțș Acest» foia ese cate 3 cole pe luna | si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru strainatale 1 galbena cu porto ■> TRANSILVANIA. F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporu ui romanu. ---------- i Abonamentulu se I face numai pe cate i 1 anu intregu. I Se abonedia la Corni- I tetulu asociatiunei in J Sibiiu. seu prin posta । seu prin domnii co- । ectori. p :C --------------- Nr. 10. Brasiovu 15. Maiu 1877. Anulu X. Sumarin: O lacrima ferbinte. (Urmare). — Romanulu in poesi’a sa poporale. (Urmare).— Ceva din cunoscientiele me- teorologice. (Urmare.) — Hygien’a sanetatta. — Bibliografia. 0 lacrima ferbinte. * (Urmare.) (Amvonulu.) Beseric’a romana unita, santulu Sionu alu Domnului, imbrace-se in doliu profundu, că-ci crudel’a mdrte o despart! cu neîndurare de an- tesemnanulu si corifeulu archipastoriloru sei ! Multu- cercat’a națiune romana planga cu amaru, că-ci ale- * sulu ei, alesblu provedintiei, carele cu o asia taria .adamantina stetea la gubernaclulu naiei ei sbuciumate de valuri, a incetatu de a-i mai tinde sprigidn’a in- tieleptiunei sale! Geldsca totu natulu sincerii alu ro- manimei, pentru-că din pleiăd’a anteluptatoriloru sei . unu lucdfețu multu-stralucitobiu si-a subtrasu radiele sale pentru totu-ddun’a, a apusu in recele mortnentu! Ecselenti’a sa părintele mitropolitu alu Albei-Iulie Ales. Stere’a-Siulutiu de Carpenisiu, după unu morbu de pucine dile, in 7. Sept. a. c. repausă in Domnuln in resiedinti’a sa mitropolitana, provediutu fiindu cu sântele sacramente ale moribundiloru si numerandu ani ai vietiei sale 74, dr’ că pastoriu su- fletescu 53, dintre cari 3 ani sierb! in vini’a Domnu- lui Sabaot că episcopu si 14 că primulu mitropolitu alu restauratei mitropolie rom. gr. cat. a Albei-Iulie. Inmormentarea-i splendida, cu care ocașiune se pre- lese si testamentulu iubirei sale, se tienii in 10. Sept., asistandu la ea prea luminatii părinți episcopi dr. Al. Dobr’a si dr. I. Vanci’a, cumu si preoțime si popo- rime nenumerata, intte carea multi si din părțile de- părtate ale Oradei, Ghierlei, Sibiiului, Fagarasiului, si de pre aiurea alergara, spre a dă marelui mortu ondrea cea din urma. Er’ remasitiele-i pamentesci nu se depusera după datina in cript’a episcopdsca, ci in cimiteriulu orasienescu in mormentu propriu, pen- tru-că miultiamitdri’a posteritate si prin unu visibilu monumentu redicandu, se i eterneze memori’a binecu- ventata. • . Meritele neuitatului archiereu adormitu in Dom- nulu pentru biserica, tronu, patria si omenime, le documentdza de ajunsu recunoscinti’a, ce o secerase din partea acestora prin denominatiunea de comite romanu, prelatu domesticu si asistente alu scaunului pontificiu, actuala consiliariu de stătu int. alu M. Sale c. r. apost., comendatoriu alu ordin. Leopoldinu, ca- valeru alu ordinului cordnei de feru clas’a I. si alu ordinului Franciscu-Iosefinu de cl. IL, vicepresiedinte ordinariu alu societatei parisiane pentru ștergerea ne- gotiatoriei cu sclavi, membru fnndatoriu alu asociat, rom. trans. pentru literatur’a rom. si cultur’a popo- rului rom. scl. Ce se dicemu apoi in specialu despre meritele-i câștigate pre langa caus’a charei ndstre națiuni? Ace- le sunt prea cunoscute, pentru-că suntu strinsu legate cu prdspet’a istoria a regenerarei romaniloru din Au- stri’a. Virtutile-i patriotice , care au culminatu in- tr’unu caracteru de teru si o intrepiditate eroica, ori unde si ori candu se tractă de asecurarea si aperarea drepturiloru poporului seu, au fostu virtuti rare, si părinții le voru eredi fiiloru sei din generatiune in generatiune că pre unu atare modelu de imitatu, alu cărui lustru nu se va invechf nici odata. Se impresorămu dreptu aceea credintiosii si co- naționalii sei din patru ânghiuri cu amdre si reve- rintia fiidsca osementele-i recite, dicăndu din ânime sinceru lubitdrie: Pausdza in pace, mare archipastoriu si romanu mare; Domnulu mortiei si alu vidtiei, Ddieulu popdraloru, te faca partasiu bucurieloru ce- resci! „Sit ei terra levis!a (Famili'a.) La mdrtea mitr. Alesandru Stere a-Siulutiu. (f 7. Sept. 1867.) O! tiera multu cercata, Ardealu pamentu de gele, Incinge-ti doliu negru si plânge intristatu, — Că-ci fiulu teu celu dulce, iubitulu gintei mele, Alesulu provedintiei acum a repausatu! Grabesce negra scire si sbora ’n depărtare La frații mei de-unu sânge din Tis’a si Balcanu, Si spune-li cu lacremi dorerea ast’a mare, Se planga d’inpreuna toti fiii lui Traianu! Pe ceriulu romanimei pleiad’a cea de stele, Acum e mai saraca, nu mai lucesce asia; Că-ci eea-te se stinse o stea ce intre ele Suavu ne incantase si multu frumosu lucea Se franse dara stelpulu maretiu si multu potinte, Se ruină in fine column’a de granitu, Ce ’n zidulu romanimei strivitu de eleminte Atăti ani cu taria a stătu si a servitu. 19 — 110 — Că-ci elu a fostu acela, ce ’n asta lume mare, Mai multu decătu pe tote, iubea națiunea sa; Si elu a fostu barbatulu celu scumpa si draga pe care Mai multu decătu pe altii natiunea-lu adoră. A fostu si nu mai este! . . . Câmpiile străbune, Și codrii, munții suna de-unu gemetu dorerosu; Er Muresiulu cu Oltulu, că doue sorori bune, Plangundu cu multa gele alerga ’n vale josu. Si tota romanimea, pe unde scirea sbora, Cu voci de milione asia va suspină: ᵣRepausa ’n pace! Fia tierin’a ta usidra! Si binecuventata ’n veci suvenirea ta!“ losifu Vulcanu. Umbreloru pie a prea-santit. nostru archiep. si mitrop. Alesandru conte Sterca’Siulutiu de Carpenisiu etc., repausatu in Domnulu in 7. Sept. st. n. an. 1867. (Improvisatu, si cantata de chorulu armonicu cu ocasiunea inmormentarei serbate in 10. Sept. 1867.) Turm’a pasce in văile frumdse Redimate prin unu mnelu junghiata; Domnulu turmei in culmile pompose Cu pastoriu i‘se afla ’ndestulatu. După trude si-ani de ingrigire Domnulu chiama pe pastoriulu seu, Că se-i dee drepta resplatire Sub olivi in campulu eliseu. Solulu astu-feliu, fara de-amanara, • Implenesce ce i s’a comisu: „Vino Dafne! Domnulu cu indurare Te rechiama intr’alu seu paradisu.“ „Spune tu mînistrule Ga vrii a! înaintea tronului divinu C’am ajunsu abia langa-o movila, Ce desparte binele de chinu. Candu Stapanulu turmei me alese, Vaile-astea t6te au inverditu Flori manose langa-o lalta dese, Hrana turmei blande-au resaritu, Dar zefirulu, solule Gavrila! Rou’a, tempulu celu bunu s’au curmata; Numai colo preste cea movila Nutrimentu e mai imbelsiugatu. Se-mi tramita dar dile mai multe, Că se-mi trecu turma unde am doritu Numai atunci — cu gene mai cărunte — Voi veni cu sufletu liniștita.¹¹ Voi’a cca de susu e neschimbata, Er destinulu turmei asecuratu. Spre ’naltime deci numai te gata. Asta-i legea ce o amu capatatu. Turm’a pasce in vali mai vestedite Printre spini ce-o smulgu si chinuescu; Era Dafne cu osa ’nbetranite Au apusu in Domnulu celu cerescu. Sunetulu că fulgerulu străbate, Că pastoriulu pre ai sei parasesce. Toti la ruga, capete închinate, Turm’a intrega pre Elu-lu gelesce. Provedentia santa si indurata! Ce presentulu ’lu legi de unu venitoriu, Sortea ndstra trista asta-data O concrede unui bunu pastoriu, Care, ca-si Siulutiu — bunu părinte — Că si Moi se alu lui Israilu, Sub decretele cele prea sânte Se ne treca in mangaiosu asilu. N. S. Pietate cătra archiereulu Siulutiu. Prea tristulu telegrama alu Gazetei Nr. 67 an. 1867, că in vestmentulu doliului anuntih perderea cea adencu suferita a antemurului naționale Siulutiu, rechiamh in opidulu nostru Orlatu la seridsa medita- tiune pietatea nutrita in fii sufletesci chtra prea ve- nerandulu loru Mecenate -— acuma fisicesce dis- părutul Atare pietate s’a doveditu indata prin tristulu tonu funebrale alu campauelo^u din 8 pana in 10. 1. c. si inaintea altariului ddiescu in diu’a taliarei ca- pului .st. loanu, pentru reasiediarea sufletului in do- mnulu adormitului anteluptatoriu alu natiunei romane, mitropolitulu Alesandru, in corturile santiloru si dreptiloru. Ceremoni’a formalei inmormentari funebrale a- companiata de condolinti’a fiiloru prea-piosi, ne puse in lacrime; dar lacrimele in scurtu devenira peraie, candu dn. preotu locale P. Bradu de pre amvonu cu vocea’i tremurenda schitiă notitiele principale din viati’a Esel. sale; fatigiile, luptele, perderea profunda simti- vera, iubirea estraordinaria etc. etc., proprietăți ca- racteristice, pentru națiunea sa, de care, cumu dise repausatulu părinte nu de multu — numai mdrtea ’lu poth desparți! La plânsu si jale ne rechiamă cuventulu amvo- nului pentru stralucitulu lucdferu alu sermanei ndstre națiuni romane; la ingenunchiare si rugatiuni fierbinți cătra Ddieulu dreptății natiunale, de un’a parte se’lu odichndsca in sinulu lui Avramu, că perfecta impli- nitoriu datorintiei si misiunii sale pamentesci; de alta parte se ne tramita unu altulu că Alesandru, care cu aceeași fidelitate se continue lupt’a sântei cause natiunale, nesuindu la eluptarea ei mantuitdria. Incheiandu prea trist’a serbatdre cu: In veci pomenirea lui si memoria ’i eterna! e ro- gata onor, redactiune a primi spre publicare prea neinsemnat’a recunosciintia a fiiloru sufletesci facia cu Erculele natiunale, spinele in ochii celoru ce urescu dreptatea! Te-ai dusu din midiuloculu nostru mare romane si mare pastorii, inse principiale tale si lupt’a ta o aruncamu cu solidaritate toti romanii cei ade- verati pe umerile ndstre, si francheti’a ta va fi si arm’a ndstra, pana căndu vomu reesi cu recundscerea dreptutiloru ndstre politice natiunali iu tdta mesur’a loru! Spiritulu teu remane cu noi! Fi binecuventata! P a p i u. Parastasul Margau,17. Sept. 1867. După primirea prd tristului telegrama ce sbuciuma si sfasia ânimele la 111 — totu natulu romanu prin perderea cea prea timpuria a prea santîtului părinte si mitropolitu Alesandru Sterc’a-Siulutiu, din pietate catra venerata’i si santît’a persăna indata s’a facutu dispusetiune spre tienerea parastasului — ce in 15. Sept, s’a si ser- batu după prescrisele ritualului nostru orientale cu un’a mare dorere pentru intrăg’a poporime locale. La sunetulu celu mai tristu că alta-data alu cam- paneloru, poporulu cu fetiele funebrale si cu ochii lacrimandi, micu cu mare alergara la sant’a biserica spre a aduce rogatiuni fierbinți cerescului părinte pentru odichn’a si repausuh; linu alu Escel. sale prea bunului părinte si mitropolitu! După finirea ceremoniei funebrale de cătra filii celi credintiosi — parochulu locale dn. Ales. Fodoru — tienh unu cuventu funebrale pentru una asia per- dere nerecompensaveră — descriendu cu colărele ce- lea mai viue meritele si sacrificiale Escel. sale de- puse pre altariulu natiunei — si pre sublimele sanc- tuarie ale cerescului părinte, — alu caruia archierșu prea devotata a fostu. Luptele celea continue si representatiunile cele multe, ponderăse si momentăse, atătu pentru apararea dreptului canonicu, si tienerea in vigăre a anticeloru datine orientale, cătu si pentru prosperarea natiunei, pre care o stimă preste tăte, voru servf de celea maf eclatante și memorabile documente in analele natiu- nei romane. Intriga națiunea romana deplânge mărtea prea sântului părinte si mitropolitu! că a unui regenera- torii! si. mare Mecenate alu seu, că-ci tocma acumu, candu nai’a natiunei e aruncata intre valurile furi- bunde — s’a dusu —ne-a parasitu — in ingrigire si intristare pentru venitoriulu necunoscutu. Deplahge’lu, scumpa națiune! că-ci aparatoriulu ten celu mai ferbinte a apusu, si vocea lui cea so- nora, ce eră totu-dăuna: „Numai mărtea me păte despart! de națiune," a incetatu. — Veniti cu totii se ne imbracamu in doliu si cu zelulu si staruinti’a lui pentru națiune, si se ne inchinamu cu adenca vene- ratiune sântei lui umbre dicimdu: Fie’ti grandevule archipastore si Mecenate repausulu linu si memori’a eterna! D. . . (Concordi’a.) Memoria mitrop. Ales. Stere'a-Siuluttu. De pre orizontulu natiunei romane unu lucăferu splendiosu — o stăa conducatăria — au apusu. Vii- toriulu e intunecosu, si o lumina poternica s’a stinsu! Alesandru Sterc’a-Siulutiu de 40 de dile s’a mutatu dintre noi in patri’a eternității, in patri’a egalitatii si a libertății, sub stendartulu carora s’a luptatu aici pe pamentu. Biseric’a a imbracatu doliu; națiunea je- lesce! Adi la 40 de dile după mărtea neuitatului mi- tropolitu s’a celebratu parastasulu in capital’a Tran- silvaniei. La 10 ăre inainte de amădi a intonatu campanele in turnulu bisericei gr. cat. chiamandu pre totu sufletulu de romanu se-si depună ultimulu oma- giu repausatului mare romanu. Tonulu campaneloru asia jalnica vibră printre zidurile vechi! ele au adu- natu unu publicu frumosu, care cu ochi lacrimatori, cu ănima franța au asistata la trist’a serbatdre. In- teliginti'a romana din Clusiu au aratatu că se părta cu o suvenire piia, cătra acei mari, carora li mul- tiamesce națiunea esistinti’a sa. — Oficialii romani dela tribunalulu supreme, dela guvernulu regescu in frunte cu Escel. sa V. Popu, ilustrit. șa cons. Bolog’a, ambi consiliarii de scăle și ceialalti fara deosebire confesionale au luatu parte in corpore. O cununa frumăsa de dame si darnicele, cari erau imbracate in negru. Tenerimea dela academi’a juridica, dela gimnasiele din locu si dela institutulu chirurgicu — unitu neunitu — cu acăsta ocasiune a imbracatu doliu si asia au asistatu. Parastasulu s’a celebratu intr’o linisce profunda, care veni in armonia doiăsa cu canturile jalnice si cu suspinurile dorerăse. Toti simtiau perderea mare, tăte aveau ce plânge! Dopa sfirsitulu ceremoniei rever, dn. protopopu Pamfilie cu cateva cuvinte surprindietărie a descrisa viăti’a nemoritoriului mitropolitu. Au aratatu faptele si jertfa — ce a facutu pentru desvoltarea, prospe- rarea si înflorirea bisericei si a natiunei. Au aratatu marea perdere, ce au ajunsu pe națiunea intrăga. — A fostu snprindietăria scen’a, candu oratorele a ro- stita pasagiulu: „Oh, mărte. mărte! de nu a-si fi supusulu lui Ddieu si de nu a-si crede in provedinti’a cerăsca, me a-si resculă in contra ta! Me-asi conjură cu poterile ceresci — său si cu cele demonesci, nu- mai că se te potu sugrumă; că-ci ni-ai rapitu iubi- tulu părinte, ni-ai rapitu ornamentulu bisericei, de- cărea natiunei! Deci nu potu iubitiloru decătu se plangu. Plângeți cu totii, că aveți pentru ce!“ Si in adeveru au plânsu toti căti erau de facia. Eră unu momentu sublimul Serbarea s’a facutu cu- venita marelui repausatu. — Apoi s’a despartitu pu- bliculu cu ănima usiorata, că ci si-a implinitu ultim’a datoria cătra acela, care s’a mutatu dintre noi; inse memori’a i va traf in eternu si va fi binecuventata de posteritate. Națiunea care isi scie stima barbatii cei mari, e dămna de viătia — si are inca viitoriu. In viăti’a popăraloru se ivescu barbati, cari in impregiurari fatali le conducu si le decidu viitoriulu inainte. După legile naturei trebue se se mute dintre ele, inse ge- niulu loru priveghiăza asupra loru si li arata calea salutaria. Națiunea romana inca au avuta barbati mari, alu caroru geniu priveghiăza asupra năstra si ne va conduce la destinata! Barbatii, tinerimea care sciu stimă memori’a mariloru naționaliști — voru sci — si voru avă curagiu de a le urmă si faptele! Se plangemu cu totii, că-ci perderea e nespusa — se-i binecuventamu memori’a; — inse se nu desperamu ! Se-i urmamu esemplulu; că-ci ideile — marelui ro- manu — trebue se triumfeze! Pentru-că sunt sânte, 19* — 112 — sunt ideile spiritului nou, — ideile civilisatiunei mo derne! Clusiu 19. Nov. 1867. Cuventu funebrale, tienutu la inmormentarea prea san- tiei sale mitrop. Alesandru Stere¹ a-Siulutiu in 10. Sept. 1867, de Artemiu Alexî, stud. in cl. a VIII. Prea trista adunare! Pcrmiteti-mi ve rogu, de a ve dă asta numire, că-ci deca ânim’a romanului astadi nu simte dorere, deca ea astadi nu plânge si nu sangereza de ran’a ce a primit’o — atunci vai, nici odata nu va sângeră. Romani din 4 anghiuri veniti si lăcrimați; vai, lacri- mali pre mormentulu acestui bunu părinte, pre mormentulu unde se astruca osamentele mentorului natiunei romane! . . . Veniti, că-ci ânim’a vostra eră scutulu lui, era ânim’a sa alu vostru! Veniti cu totii voi nepotii lui Traianu, dara inainte de a ve apropia de acestu locu, aruncați incaltiamentulu pi- tioreloru vostre, că-ci loculu unde pauseza martirulu natiunei e locu santu! Oh! di fatale! . . . Oh! anu si seculu nefericitul Cu multu mai bine aru fi fostu, deca sdrele nu le-aru fi lumi- nata; cu multu mai bine aru fi fostu, deca tu nu esistai! că-ci vai, e dorerosu pentru fii unui părinte, candu acela nu mai este; dara cătu ae dorerosu e pentru una națiune, candu a muritu părintele ei, cătu de dorerosu pentru unu poporu, candu scutulu lui aparatoriu nu mai esista; cătu de dorerosu pentru patria si omenimea intrega, candu unu idealu alu virtutiloru, unu idealu alu dreptatiei, bunatatiei si iubirei de omenime s’au stinsu dintre cei vii! Si după atâtea fatalitati si asta trebue se mai fia? După atătea nefericiri si loviri ale sortiei, ce națiunea romana avu ale suferi in acestu anu, si asta mai restă că se se impla cup’a amareloru suferintie? Au trebuitu se m6ra părintele natiunei? Au trebuitu că națiunea romana se remana orfana? Trebue că aparatoriulu care pana la tronu a dusu plângerile si suspinele ndstre, se se despartia, se ne parasesca pre noi! . . . Oh! de trei ori di nefericita pentru scump’a națiune, tu in ânimele ndstre totu-deuna vei deșteptă cele mai triste su- veniri, aducundune aminte, ca in'tine Siulutiu prea bunulu părinte s’au inmormentatu. Dar’ ce dicu Siulutiu s’au in- mormentatu? Oh! nu! că ci maretiele lui fapte esista si voru esistă pana candu va trai pitioru, si va palpita âuima de romanu, pana candu se va vorbi limb’a acdsta, care e dulce chiaru că si ceriulu sub care traimu. Strănepoții nostrii preste mii de ani voru vorbi despre densulu in legendele ce le voru enară nepotiloru loru. Elu si-a castigatu tesaurulu celu mai pretiosu, pre care nici tempulu nici rugin’a nu-lu consuma, nici furii nu-lu potu fură, si acesta este eternisarea numelui seu! Si vai, se me incercu eu dre a înșiră maretiele fapte ale acestui prea bunu părinte ? Ah nu! că-ci vocea ’mi e prea debila, si acesta nici fantasi’a, nici dibaci’a seu scienti’a dre- carui muritoriu nu o aru pdte face. — Amintescu numai, câ densulu a fostu unu tramisu alu ceriului pentru națiunea ro- mana, a fostu unu Mentoru, unu muru aparatoriu, nnu luce- feru strălucita, care ne-a luminata si condusu pre noi, a fostu dicu, dara acumu vai, nu mai este, națiunea romana pre părintele Siulutiu nu-lu mai are in sinulu seu; poporulu ro- manu pre care tu atătu ’lu ai iubitu, cătu ai disu că numai mdrtea te va desparți de densulu, acumu nu se mai pdte făli înaintea lumei cu scumpu numele teu, acumu te jalesce, te plânge. Privesce numai in juru la cei ce din tdte anghiu- rile patriei au venita se-si ia dela tine ultima lu adio de pre pamentu, cumu le inundeza pre obraze lacrime de superare, de dorere. Plânge, plânge sermana națiune, că-ci fii tei suntu or- • fani, plânge si jalesce, că ci Siulutiu nu mai este; plânge si tu maretiu campu alu libertatiei, că-ci ai perdutu pre unu fiu adeveratu alu teu. Plângeți si voi divine palestre ale mu- seloru, voiu tesaurulu celu mai pretiosu alu natiunei, câ ati perdutu pre unu părinte, unu Mecenate alu vostru! Iar’ voi superbi fii ai României totu-deuna candu veți trece prin a- cestu locu, prin Rom’a mica, aduceti-ve aminte de Siulutiu, si inainte de a trece in campulu libertatiei, veniti la acestu mormentu, ve închinați lui si-lu udafi cu lacrime! Permiteti-mi prea trista si ilustra adunare, că in numele junimei natiunei romane se-mi fia iertatu a’i dice, se’i fia tie- rina usidra! Adio, părinte bune! adio! tu te duci, er’ pre noi ne lași orfani, dar’ suvenirea ta va remane eternu scrisa cu litere aurie pre fragedele foitie ale ‘ânimei ndstre, — va fi superbu totu romanulu cu scumpu numele teu, si națiunea intrdga pentru faptele si bunătățile tale te va glorifică, pen- tru-ca intru apararea drepturiloru natiunei nu te-ai infricatu nici de morte, nici de mani’a si disgrati’a puterniciloru. Tu te duci, er’ spiritulu teu celu blafidu a sboratu la regiunile ceresci, la umbrele stramosiloru, la umbrele lui Klein, Sincai, Maioru, Barnutiu, pdte spre a ve consulta despre venitoriulu si trist’a stare presenta a natiunei ndstre; dr’ noi te rogamu pre tine maretia umbra, se nu uiți nici acolo de orfan’a ta națiune ... da suspinurile si plângerile ndstre înaintea tro- nului cerescu, si rdga pre atotu potentele se mai tramita genii si mentori aparatori, lucdferi splendidi, apostoli consolatori in necasuri si doreri, unu barbatu care se fia demnu succesoru alu teu! Si in urma prea trista adunare si voi fii museloru, in- ’nainte de a ne departă din acestu locu, se-i dicemu din a- denculu ânimei unu ultimu: „Se-i fia tierin’a usidra si memori’a eterna! (Urmeza partea a Il-a.) Komanulu in poesi’a sa poporale. XV. Continuare: datinele si credenliele rom. de preste ann si ocasinnali. (Urmare.) Nn mai pucinu interesant! si frapanti asemenari intre romanimea antica si moderna ne oferescu da- tinele ocasiunali. Se consideramu numai câteva dela nascere, nunta si inmorraentare. La nascerea copilului romanu apparu-la ferdstr’a casei Ursitele, dnpa credenti’a rom. mai generale trei la numeru,’ carile nou-nascutului i predîcu noroculu, vicisitudinile si intregu cursulu vidtiei; carile pre la Fagarasiu suntu asceptate a opt’a di cu unu taiarin de farina; unu pocalu de apa si oleu de lemnu puse pe mds’a așternuta;’) si pre carile mdsi’a, ddca duce una vidtia cuvidsa, le aude si vede si pdte reportâ despre cele andite si vedinte. Cine se nu recundsca in aceste Ursite romanesci pre Parcele celoru vechi? Totu la nascere celi presenti, cătu ce potu, arunca una pdtra dnpa sine, diciindu: „Acdst’a in gnr’a stri- goiului!“ Cine se nu recundsca in datin’a acdsta re- mimscenti’a mitului despre Saturnu, ce si-inghitiă co- pilii, si fu mai in urma insielatu de mam’a copililoru si saturatu cu pietre învelite in fasie de copiii ? ’) Gruil. Schmidt o. c., pag. 25. — 113 — Asemene memorabili datine, ce respira usu an- ticii romanu, aflamu si la nunta romanăsca. Acumu neomisibilii colaci de nunta, cari pana si in cărnele boiloru se acatia, ne aducu aminte panea sacrificiale a romaniloru celoru vechi numita „farreus panis," prin care se inaugura logodirea si cununi’a.') După sacrificiu mirele si mirăsa siedea cu capetele invelite pe doue scaune coperite cu piele de die, cea ce a- duce cu imbaltiarea miresei romane. In dio’a nuntei casele si alte obiecte ale respectiviloru se ornă cu petele, flori sci., buna-dra cumu ornădia romanii da- ciani cu pene, flori si marame pana si cdrnele boi- loru, ce tragu carulu mirelui si mirdsei. Urmă au- spicii, cari avea se pronuncie diverse formule salu- tatdrie si binecuventatdrie, egali cu terfarii sdu sta- rostii noștri. Poporulu asceptă cu neastemperu din- aintea casei miresei, cerendu si pretendiendu pre nou- casatorit’a,* ²) chiaru cumu făcu romanii de adi, cari dinaintea portiloru legate cu lantiu de paia ale miresei pretendu prin una lupta mai îndelunga de cpvente in versuri pre „capridr’a venata,“ adeca mirăs’a; apoi mirăs’a dresi-cumu se rapiă si la ro- manii antici, că oduna-dra Sabinele, la ce asemenea pare a alude legatulu pdrtei cu lantiulu de paia. Tacemu de fiatii de miri indatinati si la stra- • bunii romani (pueri pătrimi et matrimi), trei la nu- meru, unulu ducimdu facl’a înaintea miresei, celia- lalti doi luandu in midiulocu pre mire; si memoramu, că ducerea miresei acasa se templă pre langa cân- tarea imeneului sdu a cantului nupțiale, cumu e la noi asia-numit’a „gojire."³) Mai departe înaintea pdrtei mirelui, ba si la casa miresei, mirele întrebă de acdst’a, că cine e, ce vre? lucru, ce asisidere are resunetu in dicțiunile polemice ale terfariloru noștri. Vestmentulu miresei se numiă si la romanii antici „regilla," dela regina⁴), semnu, că la romanii celi vechi inca eră mirele si mirds’a in acea di memora- bile pentru eli considerati de „imperatu si impera- tăsa." Dio’a nuntei nu eră indiferente, ci se alegea, precumu alegu si romanii noștri mai virtosu lunia si joia. Nou-casatorit’a si cununat’a. la romanii da- ciani se uda cu apa, cumu se facea si la romanii străvechi intru simbolu, că mirds’a se venia casta si curata la barbatu.⁵) In fine, că se trecemu preste ’) Gaius I. 112: „Farreo in manum conveniunt per quoddam genus sacrificii, in quo farreus panis adhibetur;¹' la Guil. Adolf Becker Galltts oder rbmische Scenen. Leipzig ed. 3. II. pag. 15—16. ²) Catullus LXI. 76, 80: „Claustra pandite januae, prodeas nova nupta!" ³) Varro Agath. la Non II. 749 si IV. 330: „Pueri ob- scoenis verbis novae nuptae aures redurant." Se dicea aceste „fescenninae," „verba praetextata." ⁴) Isidor. Hispal. XIX. 25; Non. XIV. 13; cfr. Plaut. Epid. II. 2, 39: „Quid erat induta? an regillam induculam, an mendiculam impluviatam?" ⁵) Paulus Diac. pag. 87 M: Facem in nuptiis in hono- rem Cereris praeferebant; aqua aspergebatur nova nupta, sive ut casta puraque ad virum venireț, sive ut ignem atque aquam cum viro comunicaret. Cfr. Serv, in Aeneid, IV. 104. datin’a „unucropulni" de a dou’a di după cununia asia numitele „repotia" ale romaniloru antici, scimu cu totii, că se repetiescu si la romanii daciani, la cari noulu căsătorita in duminec’a urmatoria după nunta aduna in locuinti’a sa pre socri, consângeni si alti amici spre a reînnoi ăspetiulu nuntei;¹) care apoi se mai repetiesce odata la cas’a parintiloru mi- resei, unde nou-casatoritii la vre-una septemana ddue după cnnunia se ducu ,,pe cale primaria.“ Si fiindu că in vidtia estremele adese-ori se a- tingu si bucuri’a in lumea acăsta e vecina cu întri- starea, dela desfătările actului nuntei se venimu la intristatiunile mortei si inmormentarei. Aici inca se arata romanulu modernu a fi erede universale si le- gitimii alu străbunului seu romanu anticu. Aici inca jă crediutulu presemnu alu mărtei, cantatulu buhei său cucuveicei, e comune strabuniloru si stranepoti- loru.²) Străbuni si strănepoți suntu de acordu intru a tângui sărtea celui remasu din templare neingro- patu, de-6re-ce umbr’a unui atare după credinti’a romaniloru vechi ratecesce Incăce si incolo, neaflandu calea cătra Hades; dreptu ce dăca cineva intempină vre-unu cadavru de omu neinmormentatu, celu pu- cinu aruncă pre elu de trei ori tierina.³) Preste co- persieu romanii daciani dau si astadi una gaina năgra, gain’a lui Esculapiu a anticiloru; ăra in gar’a au in man’a mortului panii bani, că se aiba cu ce solvi vam’a la trecatări’a in imperati’a celoru fericiti, întocmai cumu credea si romanii celi vechi, că sufletele repausatiloru au se platăsca lui Caronu vama pentru trecerea preste fluviulu Styx, spre care scopn, după cumu documenta si scheletele antice romane desgropate in tempulu mai nou,⁴) pu- nea bani intre dinții mortiloru.⁵) Prin tine locuri din părțile de mediadi-apusu ale Transilvaniei si prin Banatu poporulu nostru asiădia pini său bradi dinaintea casei, in carea se afla mortii, alesu dăca acest’a a fostu june ori juna, asisiderea si pre mor- mentu: una datina asta oserbata si la poporulu an- ticu romanu, cari inca asiediă inaintea casei si la ’) Fest. pag. 281: „Repotia postridie nuptias apud no- vum maritum coenatur, quia quasi reficitur potatio." Donat, in Ter. Phorm. I. 1, 6 si Acron in Horat.: „Repotia dicun- tur septimus dies, quo nova solet nupta redire ad parentes suos.“ ²) Ovidius Metamorph. V. 550: „Foedaque fit volucris venturi nuncia luctus, Ignavus bubo, dirum mortalibus omen.“ ³) Horatius Od. I. 28, 22 despre Archit’a celu innecatu canta: „At tu, nauta, ne parce malignus arenae Ossibus et capiti inhumato Particulara dare, injecto ter pulvere curras." Cfr. Propert. III. 7, 27. Vergilius Aeneid. VI 149 si 325. ⁴) Raoul-Rochette in Metnor. de 1’ acad, royale des in- script., XIII. pag. 669; Braun Jahrbuch des Vereins von Alterthumsfr., Bonn 1851, XVII. pag. 110. ⁵) Propertius IV. 11, 7 (cfr. Juvenal. III. 267): „Vota movent superos; ubi portitor aera recepit Obserat herbosos lurida porta rogos.“ — 114 — rognlu mortului râmi de cipresu si bradu, ceștii din urma alesu la mai măseri, că simbolu alu triștetiei si jalei si alu poterei intunerecului. *) Pe alocure se pune pane si vinu pre mormentu, mai vir- tosu la dio’a aniversaria a mortiei; consangenulu, ce pune aceste daruri, incongiura intre rogatiuni si oftări mormentulu, apoi vinulu versandu-lu pre mormentu, panea o donădia cutarui seracn; după acea mai in- congiura mormentulu temeiandu intru acea credintra, că in modulu acesta va se apere pre celu repaușatu de vampiri?) Tdte aceste libatiuni pentru celi morti le facea si poporulu romanu anticii: cenusi’a si spu- di’a remasa după arderea corpului o stropiă si stin- gea cu vinu;³) la asia numitele „ferie novemdiali," la „feralia" si „parentalia“ in februariu vinulu Tu tornă preste urn’a cuprindiatdria de cenusiele amate, celealalte proaduceri le mancă;⁴) la dioa aniversaria a mortului drasi aducea sacrificia pe mormentu (pa- rentabant), cu care ocasiune pe acesta versă vinu, inca si lapte si alte fluide, după care urmă mdsa sdu dspetiu, buna dra că comandarea si pomenele ndstre. Barbatii romani antici pre iubitii loru mu- tati din vietia i jaliă lasandu-si barb’a si perulu ne- tunsu,⁵) sferticandu si vestmentele, abtienendu-se deia scalde, teatru si alte petreceri; asia ’si lașa barb’a si perulu si romanulu banatianu in semnu de doliu, amblandu tempu mai iudelungu, pana si căte unu anu, in capulu golu.⁶) Apoi cine nu scie, că pre defuntulu romanescu ’lu deplangu mai pre totu-unde in. trei dile, cumu si la conductulu funebrale „prefi- cele" sdu „bocitdriele," pentru carele de multe ori si prin testamentu se despunu legate frumdse? Ci pre- ficele cu datin’a laudarei mortului (laudatio funebris) e recunoscuta de genuina romana antica. Pre urma spre completarea cătu mai posibile a lucrului fia disu, că antica romana e insasi aprecatiunea romanului dacianu „fia-i tierin’a usidra" („sit ei terra levis;" mag. „isten nyugtassa meg," slav, „vicînaia pamdti!“) XVI. Continuare: credenlie despre plante, animalie, fientie elementari. Animaliele si plantele cele mai multe asisidere jdca rola in mitologi’a si respective in credentiele poporali daco-romane.. Firea poetica, fantasi’a vivace ’) Plinius XVI. 10, 18: „Picea montes amat atque fri- gora, feralis arbor et funebri indicio ad fores posita." M. Pompiliu o. c. pag. 15: „Bradule, bradutiu de iale, ce te legani asia tare?“ ²) Schoft, Walachische Mabrchen, pag. 303; cfr. Guil. Schmidt o. c. passim. ³) Tibullus III. 2, 19: „Et primum annoso spargant collecta Lyaco." Cfr. Virgil. Aen. VI. 226. Plinius XVI. 12. ⁴) Varro L. L. VI. 13.: „Feralia ab inferis et ferendo, quod ferunt tum epulas ad sepulchrum, quibus jus ibi pa- rentare." ⁵) Svetonius in Octav. 23: „Barba capilloque summisso/' e) In Romani’a ambii in seci. XVII, de comune cinci- dieci de dile cu capulu golu. V. Diaconulu Paulu de Aleppo in Archiv. ist. a României. Bucuresci 1865, t. I. pag. 97. a romanului le introduce in poesiele si narațiunii sale poporali avendu graiu omenescu, că in fabulele esopice la celi vechi, portandu intre sine dialogu a- morosu cuculu si turturic’a,') sioimulu cu fldrea fra- gului,²) discurendu oitiele lae cu pecurariulu,³) vor- bindu cuculu si mierla catra romanu,⁴) dispntandu- se bradulu cu teiulu,⁵) agraindu pre eroii si eroinele baladeloru romane candu corbulu si sioimulu,⁶) candu calulu, alesu murgu,⁷) candu alte animația domestice si selbatice; ba pana si munții si fluvii si arborii si florile intendu la vorba cu poeticulu locuitoriu alu romanticei patrie dintre Carpati.⁸) / : Nu se pdte negă, că acestu faptu vedesce una trasetura stravechia in poesiele, credentiele si dati- nele romanesci. Parechia cu asta e așemenarea cre- deutieloru romanesci referitdrie la animalia cu re- spectivele credentie ale romaniloru antici. Asia amin- tiramu jă, că buh’a atătu la romanii celi vechi cătu si la celi moderni trece de presemnulu unei morti apropiate. * Cuculu e considerații mai pretotunde in romanime de una pasere misteridsa, ce are legature secrete cu sdrtea omului; viersulu lui predice bine, că la străbunii noștri, candu resuna de-adrept’a, si din contra reu, candu se aude de-a stang’a omului; primu-i cantu de primavăra cu numeruln strigate- loru ne profetiesce numerulu aniloru, ce-i vomu mai* traf, de unde si dical’a despre unu morbosu despe- rata „i-a cantata cuculu." Eundunăoa, „gain’a lui Ddieu," precumu ’i dice poporulu, e metamorfosata din una făta tenera intru pedăpsa pentru calumniari; si preste totu straformarile dmeniloru din pedăpsa in animalie si plante se afla in credentiele poporului nostru mai asia de dese, că in mitologi’a eleno-latina. Desclinitu memorabili suntu in respectulu ultimu lupii si cânii, despre cari poporulu nostru crede, că prin medie farmecatdrie unii dmeni se potu stra- formă, alesu in joi’a verde un numitele animalie, cari apoi alergandu pe campi si prin păduri, in turbarea loru ataca vite, dmeni si ori ce le ese inainte. Ace- știa suntu pricolicii, licantropii celoru vechi. Despre densi poporulu nostru scie nară multe de tdte; intre alte pentru esemplu, că una muiere in- tornandu-se deia biserica dintru unu altu satu îm- preuna cu barbatulu seu, acesta pe cale abatendu-se iutr’una parte se prefece in lupu său cane turbata, atacandu-si că atare nevăst’a, carea numai anevoia scapă de furi’a bestiei aparandu-se cu brâulu; ajuu- ghndu acasa, sosesce după ea si barbatulu, intre dinții caruia femei’a cu uimire si ingrodire vede aca- tiate fire destrămate din brâulu seu. Asemene istoria ne relata Petroniu in Prandiulu lui Yrimalchiu, in ¹—⁴) Alesandri o. c., pag. 7, 31, 1, 298. ⁵) Sim. Fl. Marianu o. c., I. pag. 191. ⁶) Alesandri o. c., pag. 141, 172. ⁷) At. M. Marienescu Colende, pag. 113 scl. ⁸) Alesandri o. c., pag. 290, 294, 44. Sim, Fl. Ma- rianu o. c., I. pag. 102 s. a. - 115 — care piesa Niceru enara, cumu unu omu drecare, ce-lu insociâ pe drumu, dintr’odata ’si lapedh imbra- camentulu, se fece lupu si fugi in padurea înveci- nată; dra după ce Niceru se reintorna acasa, servi- torii i spunu, ch unu lupu furiosu i atacase turmele, ci unulu din sclavi sarindu ’lu împunse cu furc’a in gfltu; indata după acea Niceru ductindu-se la sociulu seu de caletoria, spre marea sa mirare ’lu afla dia- cîmdu in patu si mediculu operandu-i gfltulu vul- neratu.') Raru animalu e inse, care in credenti’a diverse- loru popdra, incependu din cea mai inalta vechime pana in tempulu de facia, se fia jocatu mai mare rola, decumu jocara si jdca sierpii. Asia si in credentiele si datinele poporului nostru. Prea fru- mdsele si cu adeveratu poeticele narațiuni, legende, basme, anecdote, inventate in parte de imaginatiunea viua a poporului daco-romanu si in parte eredîte dela străbuni, furnica de sierpi de casa, de belauri, de smei si smeinie si de alte asemeni fiintie. Ce suntu acești sierpi de casa in credenti’a romanului dacianu? Nu alta ce, decătu unu resunetu din dog- mele religionarie ale romaniloru antici despre larii domestici si penatii paterni.si preste totu despre genii sdu diei protectori, cari, parte buni, avea Trestinatiii- nea de a protege dmenii, parte rei, resbunâ crimi- nele si alte pecate, si câ in crestinismu angeriloru si santiloru, li-se atribuiâ rol’a^.de midiulocitori intre dieii superiori si intre dmeni. ,* Pentru acea eli eră celi mai antaiu invocati si ofiorati la sacrificia, sdu câ se graimu cu Plutarchu, „genii suntu aceia, cari presiedu la sacrificiale si ospetiele date in ondrea dieiloru, caroru diei genii le sierbescu,* ²) după ale caroru nume se si numiâ genii apoloniani, minervici scl., si a caroru genii locuintia stabile se credea a fi in luna, dara si pre pamentu posiedea locuintie mai speciali; anumitu pre cei de pre insulele spo- radice, după marturirea lui Plutarchu, „i credea sacri si neviolabfli toti britanii, asia cătu ddca cineva i atacâ sdu plane ucidea, ei aducea venturi si furtune si une-ori infectâ chiaru aerulu cu pestilentia.“³) Acumu de intramu in umilile cascidre ale tieranului rom. si intrebamu, ce tiene elu despre sierpii de casa? pri- mulu lui respunsu e, ch „fia-care casa si-are sierpele seu,“ chiaru precumu dicea romanii cei vechi, „ge- nium esse unius cujusque loci.ft⁴) Si cumu ch pre acești genii cei vechi si-i imaginâ in forma de sierpi, ne atesta apriatu Serviu si Propertiu;⁵) ne atesta faimosulu archeologu Montfaucon, constatandu, ch in obiecte antice genii se afla desemnati câ sierpi;') ne atesta acele locuri la scriitorii vechi, in carele geniulu.cutarui, p. e. la Virgiliu geniulu lui Anchise, se infaciosiddia lui Enea in form’a unui sierpe;²) câ se tacemu de emblem’a lui Esculapu cu unu sierpe resucitu pre caduceu-i vindecatoriu, si de Hygeia, diein’a sanetatei, desemnata la cei antici cu unu sierpe in mana; câ se tacemu, ch sierpi mo nstrosi draconi sdu smei, padiescu in mitologia funtan’a Ca- stalideloru, merele de auru in gradin’a Esperideloru, renumit’a lana de auru in Colchide, si in narațiunile mitice si datinele romanesci inca jdca una rola de totu însemnata.³) Altu-cumu, in interesulu adeverului fia disu, vechii egipteni inca sub forma de sierpe adorâ pre primitivulu loru dieu „cneph," si mai după acea pre principiele binelui si alu reului, precumu si Serape, Jouele egiptenu, si Iside se representâ la densii suptu figur’a unui omu cu unu sierpe incolacitu in giurulu corpului.⁴) Totu asia la popdrale tracice, in spe- ciale la daci, filosofulu Zamolse, invetiacelu alu lui Pitagor’a, metempsicosea sufleteloru si transformarea loru in eroi si genii sdu semidiei o infaciosiâ suptu tipulu sierpelui; ba nici cărțile sânte ale crești na tatei, cumu se sci, nu potura scapâ fara resunete de ale acestei credentîe. (Va urmă). Ceva din cunoscientiele meteorologice. (Urmare.) 777. Despre undele aerului si amblarea tempului. Câ se cundscemu chtu de bine circumstantiele amblarei tempului, trebue se avemn in buna bagare de sdma urmatdriele: De si sdrele produce vara si drna, radiele lui ne aducu căldură si lips’a acelora frigulu, pre langa tdte aceste, amblarea tempului nu depinde numai dela sdre, pentru-ca ddca aru lucra numai sdrele, atunci preste tdte părțile pamentesci, aru fi intru unu tempu anumitu dre-carele, ori numai căldură, ori numai frigu neschimbatu. Sdrele inse provdca misicarea aerului si prin acdsta din tiennturi mai tare incaldite acurge preste tiennturi mai pucinu incal- dite, mai reci, ventu caldu, si vice-versa, din tienu- turi reci venturi reci preste tiennturi calde. Acdsta undulare a aerului aduce cu sine tem- puri nuordse, senine, ploi, lucire de sdre, neua, ’) Petronius Prand. Yrim^ob.-,--er'61.* s) Plutarch. Ia Teodorescu, o. c., pag. 98. ³) Idem ibid. ⁴) Festus s. v., cfr. Servius in Georgiu lib. I.: „Ge- nium dicebant antiqui naturalem deum unius cujusque loci.“ J ⁵) Servius in Aeneid. V.: „Nullus locus sine genio est, qui per anguem plerumque ostenditur." Propert. 1. IV. elog. 8: „Lanuvium annosi vetus est tutela draconi." ’) Montfaucon Antiquit. Grâec. et Rom., 4757, p, 73. ²) Virgil. Aeneid. V., 84- 96. a) Demet. Cantemiru, Descrierea Mold., pag. 286: „Si la nunte, la îngropări, si la alte intemplari sciute de romani, cinstescu prin versuri si cantari nisce ddieiri necunoscute si ducbluitorie a idoli daci.“ ⁴) Montfaucon o. c., pag. 74, tabul. LXX. fig. 1, tab. LXXV. fig. 6, 7. — 116 — ghiatia, recdre in tempu de vara, si căldură in tempu de drna, precumu si nopți cu inghiatiuri in tempu de vara si temperatura caldurdsa in tempu de drna. Cu unu cuventu, misicarea aerului si a ven- tului produce cumu amu dice amblarea tempului, adeca căldură si receala, schimbamentulu in seceta si tempu umedosu ori ploia. Dara de unde vine si se pornesce ventulu? Din caldur’a sdrelui care influentiadia asupra aerului! Totu rotogolulu pamentului este incungiuratu de o cdtia, pe care nu o vedemu, si o numimu aeru. însușirea aerului este aceea, ch deca se incaldiesce, se destinde (se spandesce, expanditur). Ddca vomu pune spre esemplu o besîca impluta cu aeru si bine legata intru o tieve de ale căminului sdu in urloiu, aeruln ce se va afla in besîca, intru atâta se va spandf, in cătu besîca care l’au cuprinsa, va plesni cu detunătură bunicica. Aerulu incalditu si asia spanditu, fiindu cu multu mai liusioru dechtu aerulu celu desu si rece, tinde a se redică totu-dduna mai in susu. Camerele, chiliile ndstre de locuitu, dara cu pla- fondu inaltu, totu-dduna suntu mai greu de incalditu, dechtu cele cu plafondu mai scundu, pentru-ch aerulu incalditu se redica totu-dduna in susu, si de aci ur- mddia ch la padimentu este frigu, dra la plafondu caldu; de aci vine si aceea, ch pitidrele de si nu suntu bine imbracate si incaltiate, drn’a le cuprinde ,unu frigu simtibilu, pre candu manile ndstre, care suntu de altranîente gdle, suntu mai caldurdse, si ddca ni-amu redica la plafondulu caselor» ndstre, cu buna sdma acolo ni-aru fi mai caldu că diosu. — Muscele se aduna mai cu sdma totu pre la plafonulu caseloru, pentru-ch si ele simtu ch acolo aerulu e mai caldu, mai varaticu, pre candu diosu aru amorți de frigu, de dre-ce aerulu celu caldu se redica totu- dduna in susu. Chiaru asia sta lucrulu si cu totu rotogolulu pamentului. In tienutulu ecuatorului, in asia numit’a zona ferbinte sdrele totu-dduna incaldiesce aerulu mai tare, si pentru aceea elu se ridica totu mai in susu. In golitiunea ce urmddia de aci, athtu din par- tea meridionala, chtu si din cea nordica intra aeru rece; acesta dra se incaldiesce de radiele sdrelui si asemenea se redica in susu, vrendu a face locu ae- rului celui rece, care totu mereu se inbuldiesce din partea ambeloru poluri. Pre acdsta cale, la ambele poluri aerulu se ra- resce si intogma că in regiunile ecuatorului se născu si se ivescu golitiuni, care se implu prin aerulu re- dicatu in susu si incalditu dela ecuatoru. î)e aci apoi urmddia, ch aerulu este si se afla in continua mișcare, curgdndu aerulu celu rece aprdpe de supra- faci’a pamentului in direcțiune catra ecuatoru, dra celu caldu mai pre susu si pre de-asupr’a celui rece catra poluri. In consecenti’a acestui lucru naturalu, fdrte bine dice poporulu nostru, ch s’au pornitu venturile dela unu capetu de lume la celalaltu. — Cine are ceva cunoscientia, ceva simțire despre fenomenele aceste naturali, nu va mai remanea de locu in dubietate despre adeverulu acestora fapte. Ddca.pentru esemplu, in tempu de idrna ese fumu in casele ndstre, fleschidemu ferestrile că se dsa afara, si in casulu acesîa ori si cine s’au potutu convinge, ch pre la capulu celu de-asupra alu feres- trei, fumulu ese afara, dra pre la capulu ferestrei celu din diosu, asia ni se pare, că si cum fumulu dra aru intra in odaia; dara acdsta este numai la părere, in realitate-inse nu este asia, pentru-ch pre de-asupra, adeca la verfiflu ferestrei ese din casa afara aerulu celu caldu, si cu densulu’ se duce totu de-odata si fumulu, pre candu pre partea din diosu a ferestrei buiesce din afara aerulu celu rece in casa, ridicandu fumulu care se mai afla in casa si alun- gandu’lu pre partea de asupra a ferestrei afara. In asemenea cașuri, celu ce baga bine de sdma se pdte convinge, ch doue unde de aeru pornescu si lucra din parti oppuse, una contra alteia, frecan- du-se si trechudu una pre de-asupr’a alteia. Aceeași lege a naturei domina si pre pamentu si indataevomu vedea, ce mare influintia are aceea si asupra amblarei tempului. IV. Legile positive relative la cunoscienti’a amblarei tempului. Sorgintele principale alu ventului este aerulu, care se revărsă de o parte dela ecuatoru catra poli, si de alta parte dela poli catra ecuatoru. Prin acdsta ventulu respandesce totu de-odata caldur’a, pentru ch aerulu celu rece dela poli, recoresce tienutnrile cu caldur’a tropica, dra celu caldu imprascie caldur’a ce o aduce cu sine printre aerulu celu rece. De aci vine, ch une ori in tienuturile cele reci nu este asia frigu, precumu aru fi, candu aerulu nu aru fi in mișcare, dra iu tienuturi cu caldur’a tropica, ferbintidl’a nu pdțe se ajunga la acelu gradu, unde aru trebui se ajunga, daca aerulu aru sta nemișcata asupra pamentului. Intru acdsta vedemu caus’a principala a ventu- lui si a escarei lui. Dara nu este a se considera singura numai a- cdsta causa pentru formarea ventului, pentru-ch atunci amu avea numai doue venturi detiermurite, si anume unulu care aru sufla nemidiulocitu peste suprafaci’a pamentului dela zonele polari catra ecuatoru si altulu care aru sufla mai pre susu dela ecuatoru catra poli; noi asia-dara amu avea numai doue venturi, unulu rece sau septemtrionalu dela polulu nordicu, si altulu caldu sau austrulu din regiunea ecuatorului. Este inse o inpregiurare care acdsta stare a lu- crului o modifica in mesura esențiale, si anume, ch pamentulu ’si face cursulu seu pre langa ossi’a sa totu in 24 <5re invertindu-se dela apusu catra resa- ritu, dra cu densulu de-odata se inverte si aerulu 117 — care’lu incungiura; dara fiindu-că părțile pamentului carii- suntu mai aprdpe de ecuatoru, in rotarea acesta se invertu cu iutiala necesarmente mai mare decatu cele care suntu si se afla mai depărtate la poluri, pucinu reflectandu, potemu vedea, ba este si probatu, că aerulu acela care se revărsă dela poluri catra e- cuatoru si atinge cum amu dice suprafaci'a pamen- tului, totu-dduna percurge numai asupra acelei parti terestre, care se inverte cu mai mare iutiala catra resaritu, decatu insusi acestu aeru, dra aerulu care se revărsă dela ecuatoru, si care percurge mai pre susu, cu acea iutiala curge catra poluri, cu care a dimenatu catra resaritu dinpreuna cu părțile terestre dela ecuatoru, care se invertu; prin urmare se stre- cura asupra unui teritoriu, care se mișca spre resaritu cu mai pucina celeritate, decatu insusi aerulu. De aci se născu venturile passate (Passatwinde), care suutu de fdrte mare insemnatate pentru navi- gatorii pre mare. Ventulu acesta este in partea pa- mentului locuita de noi, adeca in emisfer’a nordica in regiunile cele mai de diosu nordostice, dra in re- giunile mai inalte vestu-stidicu, si in ceealalta parte de pamentu, sdu emisfer’a sudica in regiunile mai de diosu ostu-sudicu, dra in regiunile mai de susu vestu-nordicu. . De aci urmddia regulele certe ale amblarei tem- pului. Este fdrte in retacire acela, care cugeta, că ven- tulu si amblarea tempului, aru fi doue lucruri deo- sebite. Amblarea tempului nu este alta, decatu sta- rea si circumstantiele in care se afla aerulu. Ddca drn’a, primavdr’a, var’a si tdmn’a este frigu, aceea nu depinde de acolo, că pamentulu ori partea de pamentu unde locuimu, ar’ fi mai frignrdsa, mai rece că altu candu-va, pentru-că ddca vomu sapa grdpe in pamentu, vomu afla indata, că straturile subterane nu suntu influintiate nici in privinti’a cal- durei si nici a recelei, dela amblarea tempului. In caldur’a de 30° nu simtimu diferintia in pri- vinti’a caldurei de preste diua si a frigului de preste ndpte. Intru unu celariu de 60' afundime nu simtimu nici una diferintia intre dilele cele mai ferbinti de vara si intre tempulu celu mai frigurosu de drna, pentru că sub pamentu nu esiste diferintia intre am- blarea tempului; asia dî^ra acdsta depende dela aeru si de venturi. Amu disu că‘ amblarea tempului, sdu mai bine .a miscarei ventului, are regule certe, dara totu-de- odata amu mai adausu, cum-că suntu de totu mul- tifere căușele, care conturba acele regule certe, că prin urmare aceste făcu cu totuhi impossibile deter- minarea amblarei tempului pre luni si ani inainte. Ni-amu facutu asia-dara cunoscuti cu acele re- gule certe. Aceste regule se producu primo: prin cursulu sdrelui (sdu vorbindu mai la intielesu, prin rotatiunea pamentului pre langa sdre'; alu doilea prin dimenarea aerului dela poluri catra ecuatoru si dela ecuatoru catra poluri, si alu treilea: prin in- vertirea pamentului pre langa ossi’a sa, care in a- cestu modu produce venturile dela orientu si occi- dentu sau oștu-vestu, ostu-nordu-ostu, vestu-nordu- vestu etc., si care le numimu Apeliotes sdu subsola- nulu, zefirulu sdu favoniulu, lapyx sdu Cauriis ori Corus, Curus sdu Vulturnus si altele, precumu Fenix. Notus, Africus, Cercias, Boreas si Caocias. Tdte aceste se potu calcula cu precisinne, pre- cumu si suntu calculate, dra prin acdsta avemu fun- damentulu la cunoscinti’a amblarei tempului; in ca- pitnlelele urmatdre inse vomu vedea, ce greutati im- mense ne obvenu inainte prin alte impregiurari care nu se potu prevedea inainte. F. Referintiele aerului si ale apei la amblarea tempului Caus’a principala că amblarea tempului nu se pdte determina inainte, este aceea, că atatu aerulu catu si pamentulu nu suntu compnse din substantie omogene de aceeași natura, de aceleași calitati. Ori care econdma. ce are de lucru cu uscarea vestmen- teloru, sdu asia numiteloru schimburi albe, scie că aerulu atrage la sine umedidla, ddca trece pre langa obiecte umede. Aceea economa care voiesce că vest- mentele ei se se nsce mai curendu, le intende intr’unu locu, unde ambla ori bate ventulu, pentru-că densa scie, că ventulu le usca mai iute decatu radiele sd- relui, care p. e. lucesce intr’unu tempu linii. De unde vene acdsta? Aerulu uscatu venindu in atingere cu lucruri umeddse, sbea, suge in sine umedial’a, si ddca nu sufla ventulu, ba ddca nu este ventu de locu, umedial’a remane in obiectele umede, si uscarea acelora progressddia fdrte cu greu. Indata inse ce sufla ori bate ventulu, acela lia si duce cu sine aerulu umedosu, si aduce totu mai multu aeru uscatu, in atengere cu obiectele umeddse, si prin a- cdsta uscarea vestmenteloru umede inaintddia mai cu rapediune. De aci urmddia, că vestmentele nu le usca cal- dur’a, pentru-că p. e. drn’a, candu acele suntu in- tense pre sfdra, inghiatia si totuși se usca, ddca nu le fipsesce ventulu, dedre ce ventulu le aduce in a- tingere continua cu aerulu uscatu. Asemenea scie ori si care econdma, că ddca densa frdca ori spala padimentulu, trebue se deschi- dia usi’a si ferestrile, că ventulu se amble prin casa, pentru-că acela atrage la sine umedial’a si o duce mai departe, din care causa padimentulu se usca cu multu mai curendu, că candu amu face numai cal- dura-in casa si nu amu lașa, că ventulu se resbata aerulu umedosu afara din casa. Din aceste esemple invetiamu, că aerulu ia in sine apa si .umediala, prin urmare ori-cine va pri- cepe usioru ceea ce se intempla, ddca punemu unu pacharu plinu cu apa intr’o ferdstra deschisa, si acolo ilu lasamu mai multu tempu, ap’a din in ce se im- pucinddia, pana candu la urma dispare de totu si pacharulu remane uscatu. Ce s’a facutu ap’a? Ae- 20 — 118 — ruin o au sbeutu cu incetulu, pana candu o au de- secatu de totu. Acumu dara vine întrebarea, ce au facutu aerulu cu tdta ap’a aceea care o au sbeutu? Aerulu sbdra preste marile hunei, preste lacuri si fluvii, piraie, is- vdre, păduri umeddse si umbrdse, câmpuri si altele, si din totu loculu ia cu sine parti apatdse. —- Unde remanu, unde se perdu asiadara aceste parti apatdse? Aceste condensedia si prefachndu-se in nuori, negura, pldia, nea si ghiatia, cadu dra pre pamentu. Asupra acestoru fenomene naturali, inca si intre dmenii 'culti aflamu păreri fdrte scâlciate. Multi isi representa nuorii câ unu corpu tare, in care ar’ fi apa si din carii ar’ cadea pldia pre pamentu. Aedsta presupusetiune este cu totulu greșita, pentru că nuorii nu suntu alta, decatu negure redicate in aeru, si ne- gur’a nu este alta, decatu nuorii carii ambla pre su- prafaci’a pamentului. Se ne observamu numai bene noi pre noi, si indata vomu casciga conceptele cele adeverate des- pre negure si nuori. Totu omulu, care in tempu de drna sufla in pumni ca se’si incaldidsca manile, pdte observa, câ acele i s’a Umeditu. Ddca vomu abura ori vomu sufla asuprâ ferestriloru uscate, vomu observa ase- menea, că asupra acelora se intende si formddiu unu stratu subtirelu de apa. De unde vine acdst’a? De acolo, că aerulu pe care’lu resuflamu din noi afara, scdte cu. sine parti apatose din sângele si trupulu nostru. Aceste părticele de apa nu le vedemu candu aerulu este caldu, pentru-că aceste suntu iu forma de aeru, dara iudata ce este frigu, scie ori-si cine că acele suntu visibile, si că. in casa se prefăcu in forma de negura, in forma de picuri, ddca aburii re- suflati ajungu pre unu obiectu rece, ba inghiatia si devinu in forma de bura, ddca- vinu in atingere cu unu frigu mai "inare, si in urma se prefăcu chiaru si in sloii de ghiatia. Eta dara unu esemplu, că părțile apatose ale respiratiunei ndstre nu suntu visibile in aerulu caldu, dara că ajunghndu in aeru mai rece, se prefăcu in negure, in aeru si mai rece, picuri, si de totu rece, nea, bura, chiaru si ghiatia. (Va urma). Hygien’a, sanetatea. Popdrale antice, mai alesu elinii si romanii, tie- nea atătea .de multu la sanetatea fisica, in cătu spre a potd obliga pe poporu si mai strinsu la conserva- rea sanetatiei, inventaseră spre acestu scopu si divi- nități sub nume de Aesculapiu cu fiia-sa Higiea, caroru le ridică temple, in care popii avea se invetie pe poporu a’si pretiui si conserva sane'tatea, inve- tiandu mai alesu pe femei a cundsce mulțime de plante si alte producte de a le naturei, cu care s’aru potea vindeca morburi diverse. Urmele acestoru invetiaturi au mai remasu păna in dio’a de astadi la femeile daco-romane. De alta parte inse, din prea mare ne- fericire , influintiele popdraloru barbare si selbatece, dra mai alesu ale celoru turcesci au strabatutu si intre romani in multe respecte, dra mai alesu in ceea ce concerne ciirati’a locuintiei si a trupului fia-cărui; cu alte cuvente: barbarii au dedatu si pe romani a locui in case necurate, puturdse si a nu’si scalda tru- pulu nici-odata. Invetiaturile pe care ni le dau că de ani treidfeci incdce despre higiena medici că dr. Anast. Fetii, Felix, P. Vasiciu si alti cătiva, străbătu fdrte anevoia chiaru si la classele ce pretindă a fi cultivate. Deunadi citiramu in diariele magiare una lamentatiune fdrte dorerdsa, că populatiunile Unga- riei , ale Transilvaniei si Croației se imultiescu ne- . spusu de 'incetu,⁻ ba inca unele elemente naționali descrescu, că copii mici păna Ia 5 ani moru nease- menatii mai multi decătu in alte tieri, din causa mai virtosu, că mamele loru ii tienu in putori si n'espa- lati, dara’i inddpa cu mancari că pe porci, dra că din 40 de mii copii nelegîuiti căti se născu in Un- garia preste anu, mai multu de ’/₂ moru de mici, si altele că acestea. Noi inca amu potea lamenta in sensulu acesta si a repeți multe din căte s’au publi- .catu chiaru si in aedsta fdia; amu potea reflecta intre altele la fdi’a venerabilelui nostru septuagenarul dr. P. Vasiciu, Hygi e n’a si Scdl’a, care ese in alu II-lea anu la Temisidr’a, dara unii afla „că este prea nemtidsca,“ altii că nu o intielegu, (fbra că se o fia luatu amana), ceilalți că ei nu vrdu se fia hidropati nici vegetariani. Bine, fia asia cumu dicu ddloru (?); dara noi se ascultamu ce mai dicu si altii; dra spre acestu scopu vomu reproduce aici căteva observatiuni ale dlui P. S. Aurelianu, nftmbru alu societatiei aca- demice romane, in recensiunea ce face la operatulu celu mai nou alu dlui dr. Felix din Bucuresci. „Ddca este vre-o sciintia care ar’ trebui se fia cunoscuta , de totu omulu, esteigien’a: si aedsta este atatu de adeveratu, că in mai multe staturi din Eu- rop’a se invatia aedsta sciintia chiaru .in scdlele pri- mărie. Medicii spunu ori si cui voiesce se’i asculte, că cele mai multe băle de care este afectata omulu, s’ar putea inlatura printr’unu regjmu igieuicu Katio- nalu. Se pdte admite ca la cusuta totu s’ar’ afla cinci- dieci individi, cari nu ar’ calea invetiaturile igienei; inse ar’ trebui pentru a nu le calcă, ca se le cundsca. Si cum se le cundsca, candu incependu dela scdl’a primara si pana la absolvirea cursuriloru universitare junele studentu nu afla nici unu cursa catu de ele- mentariu, in care se invetie ddca nu mai multu, celu pu- cinu preceptele fundamentale ale igienei. Aedsta lipsa a invetiamentului publicu esplica intre altele si caus’a nepasarei cu care suntu administrate interesele igie- nice ale orasieloru. In aedsta privintia, cauta se o marturisimu, orasielș ndstre lașa multu de doritu. Cu tdta stăruinti’a ce recundscemu că au depusn din candu in candu autoritatile comunale, totuși s’a fa- — 119 — cutu prea pucinu progresu. In acdsta părere ne in- taresce si mai multa interesantulu „raportu generale pe anulu 1876 asupra igienei si salubrității publice a orasiului Bucuresci." In acestu raportu invetiatulu profesore de igiena alu facultatei de medicina, domnu doctoru Felix desfasiura. înaintea cetitoriului tdte Ges- tiunile de igiena si salubritate privitdre la salubrita- tea publica, igien’a locuintieloru, igien’a industriala, cimiteriile, apa, igiena alimentara, igien’a scdleloru si altele; arata că starea igienica a capitalei ndstre lașa fdrte multa de doritu, si ori cine are câtuși de pu- cina curiositatea de a observa, va recundsce câ dn. doctoru Felix are multa dreptate. Este de notatu, că caus’a acestei stări de lucruri vatamatdre sanatatii publice suntu toti locuitorii capitalei, că-ci, ori-ce s’ar’ dice, igien’a unui orasiu nu depinde numai de primăria, dara de fia-care locuitoriu in parte. Ce se faca primari’a proprietariului care tiene cu lunile ba- Jigarulu cailoru in midiuloculu curții; care ingadue ca tdte lăturile si murdăriile se se arunce pe strade; care nu pune nici se-si curăție curtea sa propria si lașa se crdsca bălăriile intr’ensa? Ce pdte face pri-, mari’a si politi’a aceloru nesocotiti cari scotu pe fu- risiu animale mdrte si le arunca pe maidane si pe strade, câ cumu prin acdsta ar’ scapa de relele con- secintie igienice ale unei asemenea neingrigiri? Tre- buescu dara, ddca dorimu câ capital’a ndstra se se asemene intru catu privesce curatieni’a celoru-lalte orasie din Europ’a, că noi insine șe venimu in aju- toriulu autoritatiloru comunale si la casu candu a- cestea ar’ fi nepasatdre, se le nevoimu a’si face da- tori’a." „Doue capitole din raportulu domnului Felix cari presenta ^jnu interesu particulara pentru econo- miști suntu acele privitdre la morbiditate si morta- litate si la mișcarea populatiunei. Datele reproduse in acdsta parte a raportului ne incredintidza din nou, că mortalitatea coțiiloru este prea mare. Intre alte cause carora se atribuesce acdsta mortalitate, crescerea, loru nerationala ocupa loculu d’antaiu’. Intre afecțiunile cari făcu se piara populatiimea, bdlele căliloru respiratorie ocupa in tabel’a mortali- tății a anului 1876 primulu rangn; si mai multu: in 1876 au muritu mai multe individe de asemenea bdle decatu in 1875; in adeveru in 1876 au muritu de bdle ale organelorn respiratorie 35 la 100 din cifr’a totala a mortalitatii, dra in 1875 s’a constatatu 34 la 100. Doctorele Felix ne spune, că in privinti’a numenului mortiloru de tuberculdsa pulmonara Bucu- rescii au intrecutu chiaru Londra, Berlin, Triest, Mu- nich, Stokholm si Cristiania. Numai la Vien’a, Paris, Bud’a-Pest’a, Prag’â, Francfort si Coloni’a decesele de ftisie pulmonara făcu 17 pana la 20 la 100 din numerulu totale alu deceseloru. Ddca capital’a ndstra ar’ fi unu orasiu indus- triala si in conditiuni economice câ celelalte orasie mari din- Europ’a, s’ar’ mai intielege acdsta intetire a ftisiei; altele dara suntu căușele, si doctorele Felix ] indica pe cele mai multe in raportulu seu. Ori-cumu ar’ fi, numerulu crescendu alu mortiloru de tubercu- losa si marea proportiune de morti de ftisie trebuie se ne ingrigidsca pe toti. Acdsta teribila si necru- tiatdre afecțiune secera populatiunea mai multu câ ori-care alte bdle. .si cu dreptu dn. Felix ne obser- vdza, că „ne spariamu de calamitati trecatdre, de epidemii cari dispăru cumu au venitu, si remanemu indiferinti in faci’a inamicului care s’a instalatu in midiuloculu nostru intr’unu modu permanentu, carș corupe sanatatea generatiuniloru viitdre, care dă Bu- curescilbru caracterele orasieloru celoru mai nesana- tdse ale occidentului Europei." Intielegemu aceste cu- vente ale invetiatului igienistu candu vedemu că din 5043 morti in anulu 1876 au muritu de tuberculosa pulmonara, pneumonia casedsa 830 individi!". Spatiulu unei cronici neingaduindu mai multe amenunte, ne permitemu a atrage seridsa luare a- minte a autoritatiloru respective si in generala â tu- tuloru cari se interesdza de -înflorirea tierei, asupr’a cestiuniloru tractate de catra dn. Felix. Tratandu ces- tiunea populatiunei in tidr’a ndstra inchiaemu cu ur- matdrele cuvinte: „Pentru noi romanii in particulara cestiunea populatiunei este o cestiune de esistentia si de mărire naționala. A favora prosperitatea eco- nomica si a negligia prosperitatea populatiunei este câ cumu amu lucra pentru o gradina pana ce fruc- tele au ajunsu la maturitate, remaindu câ altii, dr’ nu noi se se folosdsca de densele." Aceea ce amu disu in 1875 repetamu si astadi: sporirea populatiu- nei .si imbunatatirea traiului suntu conditiuni funda-w mentale, primordiale pentru înflorirea statului romanu, si că ăstn-feliu merita se ocupe loculu d’antaiu in meditatiunile dmeniloru noștri de stătu. Pentru câ faptele statistice se fia apretiuite din- tr’o simpla aruncătura de ochi, se intrebuintidza de catu-va tempu asia numita „metoda grafica." De acdsta metoda s’au servitu cu succesu domnu doctore Chernbach pentru a alcatui o tabela, care representa. pe de o parte numerulu patientiloru tractati si esiti din spitale, dra pe de alta numerulu deceseloru. Curb’a roșia indica numerulu persdneloru insanatosiate, dra curba- ndgra numerulu deceseloru. Inflectiunile mai multu sdu mai pucinu pronuntiate ale curbeloru ne arata starea de intensitate a mortiloru ocasionate de diferite afecțiuni, sdu numerulu insanatosiatiloru. Si din tabloulu doctorelui Chernbach resulta, câ si din raportulu medicului-siefu alu capitalei, că cele mai multe morti se datores'cu tuberculdsei pulmo- nare. O bdla care ocupa unu locu insemnatu in ta- bloulu despre care vorbimu este intocsicatiunea pa- lustra, un’a din căușele, carora se wfttoresce debili- tatea populatiunei no'stre. Curbele domnului. Chernbach arata in același tempu starea morbidității si mortalitatii după luni. D sa ar’ aduce unu serviciu realu, daca ar’ esecuta o lucrare analoga pentru tidr’a intrega. In aceeași .direcțiune recomandamu cetitoriloru 120 — noștri interesant’a lucrare a domnului doctore Agappi, „cercetări demografice asupra populatiunei diu Ro- mani’a,“ asupra careia vomn reveni. Este semnu bunu si ineredintiatoriu, candu dmenii de sciintia si in specialu medicii se indeletnicescu cu important’a cestiune a populatiunei. P. S. Aure lianu. Epistola colectivă. Subscrisulu. redactorii alu acestei foi fu surprinsa in modulu celu mai plăcuta si obligatoriu de catra unu numeru considerabile de amici, de binevoitori, colegi onorabili si multu stimati, societăți de lectura ale tenerimeî si alti vechi cunoscuti, carii in urm’a suferintieloru lui, conduși de nobilitatea sentiemen- tului care’i inspira, aflara cu cale a’lu consola si fe- licita atatu pe dio’a de 23 Aprile (5 Maiu), catu si inainte si după aceea, de aici din locu, dela Sibiiu, Blasiu, Clusiu, Desiu, Nasaudu, Bud’a-pest'a, Lugosiu, Temisidra, Abrudu, Bucuresci si de pe airea, prin nuntiuri, bilete; epistole si telegrame. , Elu se simte indatoratu a’si aduce ferbintea sa multiamita la toti si la fia-care in particularii!, prin respunsuri episto- larie, isi cere inse scusele sale, că in inpregiurarile presente nefiindu in stare de a’si face datori’a in modulu acesta ceruta de buna cuviintia, prin scrie- rea celu. pucinu pe optudieci epistole, luă refugiu la coldnele foiei ee redactâdia si dă aci espressiune gra- titudine! sale' catra toti amicii si binevoitorii sei; r<5ga totu-odata pe toti că se primăsca^in spiritu stringerea sa de mana fratiăsca, că simbolu alu charitatiei si nestrămutatei credintie in viitoriu. Brasiovu 1/13 Maiu 1877. Alu tuturora frate devotata G.. Baritiu mp. BIBLIOGRAFIA. Dn. dr. loanu Batiu, auctorulu Institutiuniloru dre- ptului bisericescu anuntiatu in Nr. precedente, mai are si acestea opuri publicate: Principiale generali ale religiunei creștine, pentru clas’a V. gimnas. si preparandia. Blasiu 1872. 80 cr. Principiale speciali sdu dogmatice, pentru clas’a VI. gimnas. si preparandia. Blasiu 1872. 1 fl. Etic’a creștina, pentru seminariale clericali. Blasiu 1873. 2 fl. 50 cr. Prelecțiuni teologice despre matrimoniu, impedi- mente si procedural Blasiu 1875. 3 fl. Fericita acea junime studidsa, careia profesorii ii facilitedia labdrea prin tipărirea studieloru de care se ocupa. Străbunii nostrii carii invetiasera inainte cu 100 de-ani in Blasiu, invetiâ de es. arithmetic’a, in lipsa de tabelle si.charthia, formandu ci- frele cu betîsidre, vdr’a in arin’a piatiei, drn’a in nea. Cu imul tirea scdleloru s’au imultitu Btudiele, dara abia unele tipărite, cele mai multe scrise; intre acelea era câteva de câte 100 până la 200 de c61e. — Concordantia biblica reale, seu locuri scripturali in ordinea alfabetioa a materieloru diverse, elaborata de Titu Budu, concipistu episcopescu, vice notariu si asesoriu consistor. Partea II. Gherl’a, 1876. Cu literele tipografiei diecesane. Se atrage atențiunea la cele espuse pe invelitdrea acestui opu. - • Eta si alta carte, din alta sfera a conosantieloru, forte necessaria, de multu așteptata, pructica bine scrisa. Veterinariulu de casa, pentru cai, vite, cornute, oi, capre si rimatori, cu privire la istori’a naturala, inpartirea in rase, descrierea raseloru cunoscute,' otarirea betranetiei, cundsce- rea insielatiuniloru, prăsirea animaleloru domestice,- alegerea loru la prăsire, modulu de nutrirC si tractarea cu ele. Curarea ce- loru mai principale morburi interne si esterne cu medicine de casa si adausa cu o mulțime de recepte, ^din cele mai aprobate medicine dela cei mai renumiti veterinari. Otarirea tempului de garantare si regulele de politia dictate prin lege. Lucratu pentru poporulu romanu de Basiliu Cornea, magistru de chirurgia, ob- stetritia si veterinariu. Gherl’a 1S77. Cu literele tipografiei die- cesane. 2 fl. — Principie pentru scrierea si pronunția rea lim- bei romane de Dem. I. Popi-lianu, licentiatu in litere. Motto: „Urmasiloru mei Vacaresci Lasu voue moștenire Crescerea limbei romanesci Si-a patriei iubire. I. Văcărescu. Craiova, 1876. Tipografi’a naționale, Teodoru Măcinca si Balianu Samitca. — Descrierea planeteloru (venindse, cultivate, pomi, arbori etc.) desemnate in 30 tabele colorate^ edite de I, F. Schreiber, din Esslingen. Traductiune romana după textulu fran- cesu, de S. M. Craiova. 1877. Tip. Frați Benvenisti, strad’a Lipscani Nr. 5. pag. 39. Pretiulu 50 bani. — Monitoriulu C o m u n e 1 o r^ț diariu de agricultura practica, 3 volume dela 1861—1863 — publicatiune oficiala, de P. S, Aurelianu.’ Notice sur la Roumanie, principalement au point de vue de son economie rurale, industrielle et comerciale (in cola- boratiune cu dn. A. Odobescu). Paris, 1857, de P. S. Aurelianu. Manualu de agricultura pentru scdlele pri- mărie. Bucuresci, 1869, de P. S. Aurelianu. Catechismulu economiei politice. A dou’a edi- tiune. 1874. Bucuresci, de P. S. Aurelianu. Tier’a ndstra, sehitie economice asupra Bomaniei. Bu- curesci 1875, de P. S. Aurelianu. Bucovin’a, descriere economica insocita de o charta, de P. S. Aurelianu. Elemente de Algebra, a dou a editiune, pretiulu 5 lei, de Em. Bacaloglu. Elemente de fisica, cu 24 tabele de figuri litogra- fiate in brosiura separata, de Em. Bacaloglu. Pretiulu 10 lei. Elemente de zoologia, 5 lei, de dr. Dim. Brandza. Editoriu si provedictoriu: Comitetulu. -* Redactoriu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. Tipografi a Rijmer & Kamner.