% ------------"‘Alțitf P Acest» fdia ese cate 3 colo pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenii cu porto ț, p“,el- M TRANSILVANIA. Foia Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. £ Abonamentulu se (ace numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia Ia Comi- telulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- ectori. £ V? cM ---------- Nr. 9. Brasiovu 1. Maiu 1877. Anulu X. Sumai*iu: O lacrima ferbinte. (Urmare). — Romanulu in poesi’a sa poporale. (Urmare). — Ceva din cunoscientiele me- teorologice. — Procesu verbale. — Publicarea baniloru incursi. — Bibliografia. 0 lacrima ferbinte. (Urmare.) Domnule Protopopul' Dorite in Christosu frate! Cartea mie trimisa cu mare bucuria o-am pri- mita. Planurile si âoim’a cea buna catra folosulu nației inainteamea ’i fdrte de mare pretiu; si ddca D-dieu te au inpoterita, ’ti face lauda si nume vred- nica de nemurire.— Ochi de am avea multi barbati pe care norocirea partioindu’i se ganddsca asia fru- mosu, inaltu.Ci o nenorocire gonesce de multe vă- cari nămulu nostru. Saraci’a care tiene mințile, ta- lefaturile cele frumdse si manile legate si viăti’a cea prea timpBria a invetiatiloFu natiei, apoi negatjdirea si lipirea catra celu vechia reu obiceiu a remanea indestuliti cu sdrtea parintiăsca, bdl’a cea mai rea a pUținiloru avutiloru noștri. Noi nu ne trezimu din somnulu nostru, ddca avemu auru, cai, boui, iosagu, suntemu indestuliti, se mai inbogatimu si mintea cu densii n’avemu grija; de aceea cu atat’a mai tare te pretiuiescu, cu catu unulu dintre cei mai rari barbati in nația te adu — a griji de mai inalfa sdrte a nației — a avea nati’a de rudenii, a te lipsi că se inbogatiesci nati’a si in averile frăției tale, nu pro- priulu ci comunulu bine alu nației a’lu iubi si a’lu dori, aceste suntu cele ce te voru inaltiă la ceriu. Vedu, dorite frate, că D-dieu pe langa alte bu- nătăți te-au daruitu si cu ânima înalta, asiu dori că D-dieu in acestu cugeta se’ti ajute că se poți alege si planuri care se roddsca cu multu folosu spre a nației bine, pentru aceea dara asiu dori că se po- temu avea întâlnire se pociu si eu descoperi părerile mele, cu care intre alte bune sfaturi a mariloru no- ștri naționaliști socotescu alegerea a unoru bune lu- cruri spre folosulu nației a’ti-o usiură, că de si la multe planuri, despre care mi-ai scrisu, cu puțina modificatie după parerea mea m’asiu invoi, unele to- tuși de totu le asiu schimbă, că eu suntu de parerea acelora cari socotescu, că la civilisati’a unei nații nici o sprijdna mai poternica nu pdte fi de catu sciin- tiele si prin acestora ajutoriu a inbunatatirii si lumi- nării ânimei si a sufletului. In scrisdre pe chartia nu me pociu pe largu esplică, fara pociu intielege, că eu de catu agenti la curte, mai voiamu se fundu- luescu. său scdle său la școlari naționaliști si de mare talente stipendii si ajutoriu, se’si păta desvelf talen- turile sale, că aceste după cdcerea si inbogatîrea loru de sine, pe cate talenturi mari vomu avea, pe atati’a agenti pretutindeni vomu numeră. Acumu trebue se inchidu cartea, că celelalte ce se tienu de amiciti’a ndstra, ii intielege din fratele meu, care se duce de aici cu pitidre mai sanatdse de cumu au adusu in Siumleu. Iti multiamescu de pretesiugulu catra densulu aratatu si sarutandu-te in gandu suntu credintiosu in Christosu frate Ales. Sterca Siulutiu, vicariulu a totu Salagiulu.^^x$> Siumleu, ,³/₂₅ Aug. 1839.- t, M*» Originalulu se afla in possessiunea parochului Tordosianu in Alb’a-Iuli’a. Et horum meminisse juvabit. In an. 1842, cu ocasiunea candu magiarii feu- dali in diet’a Transilvaniei creaseră art. de lege despre introducerea limbei magiare chiaru si in bisericele rom., fericitulu mitrop. Âlesandru St. Siulutiu, atunci vicariu foraneu Silvaniei, provocă clerulu rom., de ambe confesiunile si prin elu națiunea intrăga, la pași solidari. Avendu norocirea de a posede una copia fidela de pre acelu actu de provocare, cu plă- cere ’lu damu publicității si, bine că actulu insusi vorbesce mai pre susu de tdte, prin urmare nu are trebuintia de comentariu, totuși credemu, că este datorinti’a ndstra de diurnalisti a observă celu pu- cinu, că ’lu publicamu pentru că se vădia nepotii ce au patîtu betranii si că se scia ce au lucrata unii dintre ei atunci, candu erau „rari nantes in gurgite vasto,“ cari se fi avutu sperantia, cu atătu mai pu- cinu curagiulu de a întreprinde ceva pentru viitoriulu națiunii. Petrunsa de stima si respectu catra repau- satulu, generatiunea presenta are ocasiunea de a vedd, că ideea de a tiend in Blasiu unu congresu națio- nala grandiosu, că celu din 1848, inca la 1842 eră 17 — 98 — conceputa in spiritulu lui Siulutiu. Firesce că din- tr’aceia, cari s’a inciripatn dela 1848 incdce, pucini voru fi cari se pricdpa insemnatatea actului si peri- clulu la care se potd espune Siulutiu pre tempurile acelea. Din publicarea actului va resultă celu pucinu recundscerea adeverului, că ddca atunci candu na- țiunea rom. gemeă in sierbitute si numai unii rari lucdferi mai avea speranti’a de a o scapă de perire, acumu candu ori-si cumu, dar celu pucinu poporulu nu mai e marfa, si press’a inca, de si cu dresi-cari pericle, totuși este binisioru libera, ddra nu ar fi nici pecatu nici crima a lucră toti si mai cu de a- densulu intru interesulu națiunii si a nu se codi care in catrau si numai atunci a se arată, candu e tre- buintia de romani la cutare oficiu, că se inaintedie pre socotdl’a națiunii, in acestu casu, vedi bine că romanu; —■ apoi in fine se va constată si adeverulu, că magiarii, de si contrari anteluptatoriloru romani, prin urmare si lui Siulutiu, cunoschndu ei totuși că nu lucra din motive si interese personale (Brasiovenii le numescu „locale"), si înainte de 1848 si după a- ceea, cu neasemenatu mai mare stima si respecta vorbiă si vorbescu inca despre Siulutiu, decătu de- spre unii farisei si publicani. — Se nu uitamu dara, că Siulutiu au iubitu multu națiunea sa si cu numele națiunii pre buze rogandu-se pentru densa, au moritu. Lasamu se urmedie tecstulu actului cestiunatu. Nr. 131. A vicario foraneo Sylvaniae. Reve- rendissimo domino Theodoro Serdny, parocho gr. cat. opyHi Fogaras, archi-diacono a. Venetiensi et distric- te/ Togarasiensis vicario foraneo, s. sedis consistorialis assessori, domino in Christo fratri colendissimo, in stricte officiosis, per Cibinium Fogarasini. — Prea onorate domnule vicariu colega! si frate in Ohristosu pretiuite! — Ce fortuna grea se redica se intunece si aceea pucina lumina a sdrelui, care de sub miria- dele negriloru nuori a vdcuriloru trecute, incepă a luci pe c(o)eriulu romanu — din novelele, care ne pu- blica (lescu) operatele di(a)etei tierei si proiectele ma- giariloru, sciu că ai vediutu; esistentia nației ndstre, cultur’a si religi’a cu poternic’a introducere a limbei magiare insusi in bisericile, catedrele si cărțile nd- stre, in cea de pre urma perire a primesdii se aducu, nu fara calcarea juris naturae et publici gentium, si punerea sub picidre a renduelei cei D-dieesci, care prin s. Paula apost. la Rom. 12 v. 12—26 si acolo s’a spusu, unde dise, că mai bine este a graf unu cu- ventu cu intielegere, decatu mii fara intielesu. Ce întunecare si orbire si misieletate au adusu in cleru si in tdta nati’a romana introducerea litere- loru si limbei străine in literatura si bisericile ro- mane, na’i limba se pdta esplică; nici lacremi destule se se pdta plânge. — Că de unu blastemu si ana- thema din c(o)eria pentru penatele ndstre si a na- ției ndstre pogorite, si-aduce nati’a aminte de fapt’a lui Alexandru principulu Moldaviei, carele la viclea- nulu svatu alu lui Teoctista Bulgarulu, lapedandu literile stramosiesci, îmbracă cărțile bisericesci cu sdrantie străine, si facă nati’a muta si drba cu limba mastiha, la care anatema urmă alt’a, articululu tierei Comp. Const. III. R. L Tit. II. Art., si acumu candu începuse nati’a, că dintr’o bdla grea a se sculă si diutr’o temnitia fara ferestri intunecdsa a esf Ia lu- mina, dra sbiciulu pecateloru ndstre că asemenea gdna si intunerecu i se pregatesce celoru dintaiu. Spre impedecarea reului si primesdiei acestei mari, care nu numai religiei, dar’ mai virtosu la tdta nati’a amenintia cu surpare, precumu nici o potere fisica nu voimu a intrebuintiă, decatu morala a umi- litei rogari acolo unde se cade, asia lucru nefiindu numai a religiei, ci a intregei nații, socotescu, că rogarea care in trdb’a acdst’a trebue Ia santit’a Ma- iestate si la staturile tierei indreptata, se se faca cu sfatulu si cu intielesulu a tdtei nației intr’unu soboru mixtu-religionario-nationalu. Dreptu aceea, fiindu-că ardet Ucalegon, et pe- riculum est in mora, avendu prea onorat’a Domnia Ta, nu numai că vicariu episcopescu, si că decana, a priveghea pentru binele religiei si alu culturei na- tionali(cesti), oficiose si fratieste amu voia a te cercă si te rogă, că precumu eu despre partea mea că vi- cariu si decana voiu face, asia si prea onorat’a fr. Ta pre prea luminatulu domnu episcopu se’lu rogi si se ceri, că: In obiectulu acesta atinghndu-se lucrulu de tdta nati’a romandsca si de ambe religiele resaritului, prea luminatulu dom. nostru episcopu, fara zabava se Ise intielega cu celu-alaltu prea luminata domnu episcopu romanu dela Sibiiu, si fiindu periculum in mora, au prin deputati, au insusi in persdnele sale (ce ar’ fi mai bine), au bateru prin o suplica la tronulu Ma- iestatei se se rdge, că articululu di (a)etei de acum pentru introducerea limbei magiare in biserici si in cărțile bisericesci romanesci se se milostivdsca a nu’lu sanctionă(lui), ci că unu prea buntf> domnitoriu si părinte se se milostivdsca a ascultă in trdb’a a- cdst’a antaiu si rogarea si reflexi’a nației si a clerului romanu de ambe părțile, ca jure naturae et publico gentium nici o nație acela jus nu pdte avea, că la ceea-lalta nație fara voi’a ei, usnlu limbei sale de natura si de Ddieu datu, se’lu pdta cu poterea — via facti — fara de a ascultă et alteram partem, si fara voi’a ei a schimbă si a o obtrude(lui) mai cu sdma in culta divino, limba străină, spre care sfir- situ se se rdge. 2. Că se nu pdta cineva iscodi acelu prepusu, precumu ddr’ nati’a nu are scire de rogarea si re- flexiile, ce se voru așterne santitei Maiestate, se se milostivdsca a dă imperatdsc’a facultate ambiloru episcopi, că se adune unu soboru mixtu-religionario- nationalu din deputatii clerului si ai nobilitatei si ne nobilitatei romanesci, la care acestea pregătiri, după opini’a mea, se fia: a) episcopii prin circulariu in tdta tidr’a se vestdsca obiectulu soborului, care se nu fia altu, decatu, despre limb’a, existenti’a si cul- tur’a naționale si bisericiloru ndstre; după vestirea 99 — acestui obiecta, b) fiesce-care parochu cu poporulu seu se consulta(luesca) si apoi, alegiuidu doi depu- tati din betranii satului, unulu din nobilitate (de va fi in satu, de nu, ambii din nenobilitate), altulu din nenobili cu conclusu(m)ulu seu si cu parochulu locului se se duca la soborulu protopopescu, aici dra cu toti consultandu-se se alega din clerulu tractului doui si din nobilitate, si doui din neno- bilitate, ăra doui care voru fi mai de frunte si mai aleși in tractu, cari cu protopopulu si cu de- putatii clerului tractului se mărga la soborulu celu mare in Blasiu spre co'nsultatie de comunii. Mi-aducu aminte, că atunci candu episcopii nației au alergatu ' cu instantie in trăb’a nației la tronu, câ se pdta pre episcopi a’i aduce in individie si in asuprire, au publi- catu si au scrisu si la Maiestate, că aceea e numai factulu neodihnirii unora din cleru, nati’a nu scie de aceea nimica; — dreptu aceea dara de se va face asia precumu mai ‘ susu amu disu, sub acestu prepusu nu potu cadea episcopii săa clerulu, ci va vedea Ma- iestatea in rogarea aceea voi’a de comunu a tdta nati’a. — Despre alta cu osebita onora fratieșca ‘ro- mana ala prea onoratei fr. tale, — Siumleu, 18 Mar- tie, 1842, — Credinciosu in Christosu frate Alexan- dru St. Siulutiu m. p. vicariulu Sylvaniei. (Federa- tiunea Nr. 50 din ,⁷/# Maia 1871.) In Gazet’a Transilvaniei Nr. 51 din an. 1868 casulu cu> ministrulu Schwarzenberg ilu aflamu descrisa asia: La memori’a mitropolitului Alesandru, Pentru acela, care se va ocupă cu biografî’a a- ceetui mare barbatu — adeveratu martifu alu natiu- nei — voru fi de interesu si urmatdriele date. Subt cea mai crâncena epoca a absolutismului calatorindu mitropolitulu Alesandru Ia Vien’a in caus’a clerului si a mitropoliei, a cercetatu pe ministrulu presiedinte principele Felix Schwarzenberg, si rugan- dulu pentru spriginire, i-au inmanuatu unu memo- randu, carele voieâ a’lu substerne Maiestatei sale im- peratului, si iu care a aratatu cu vii colori jertfele, care Ie aduse națiunea romana dinastiei si tronului, in tdte tempurile, cu deosebire si in 1848/9, dove- dindu si atata, ca romanii suntu asemenea tractati acelora, cari au detronatu dinasti’a in Dobritienu, si ca Transilvaui’a fiindu liniștita, nu e nici unu mo- tiva, pentru care s’ar vedd de lipsa, câ ea (tidr’a) si pe viitoriu se se guverneze absolutistice, s. a. s. a. La audiulu acestora cuvinte principele Schwar- zenberg priyindu aspru asupra mitropolitului a disu: Cumu dta cutedi câ episcopu a substerne astufeliu de memorandu, care indirecte e indreptatu in contra sistemului de stătu, introdusu in tdte provinciele im- periului Austriei? Scii dta, ca prin acăsta ai perde grati’a Maiestatei sale? Mitropolitulu Alesandru cu tdta umilinti’a, sin- ceritatea, dulcăti’a elocintiei si resolutiunea unui ro- manu austriaco, — care erâ liniele principali in ca- racterulu lui, — a respunsu: Serenissime principe! Eu cunoscu istori’a natiu- nei mele si sciu fdrte bine, ca nimbulu, care e in- preunatu cu numele imperatului înaintea romanului, ’si are bâsea tocma in aceeași fapta maiestatica, că-ci romanii câ o națiune martira, in contra toturoru barbariiloru si asupririloru, singurii singurelu numai la imperatulu au capatatu din candu in candu scutu si mângâiere. Familia imperatăsca este atătu de re- ligidsa, Mai. sa imperatulu nostru este de asemenea simtieminte si este urmatoriulu lui losifu II., alu că- rui nume e santu inaintea romaniloru. Imperatulu nostru care e chiamatu dela provedintia a regenerâ imperiulu, nu pdte luâ in nume de reu memorandulu meu sci. Serenisime! Eu candu amu primitu dela cleru acăsta cruce — după care eu nici odata n’amu am- blatu — alu cărei simbolu si însemnătate inse ’mi suntu sânte, amu primitu cu aceea resoluta propu-. nere, a o purtâ pana candu voiu potă fi in folosulu clerului, natiunei si alu patriei, dela care nu me va potă abate nimica in lumea lui Ddieu; ve rogu dara a me sprijini. Ministrulu prin acăsta declarare energica si mai tare iritatu, a denegatu spriginirea si a repetîtu, ca mitropolitulu va perde grati’a Maiestatei sale. Atunci mitropolitulu sculandu-se si-au luatu 'or- dinulu si crucea episcopăsca diosu, punendu celu din- taiu pe măs’a ministrului, ăra crucea in buzunariu, cu urmatdriele cuvinte: Ordinurile suntu grati’a Maie- statei sale, ăra crucea e- grati’a clerului, Ie dau in- dereptu si de adi incolo suntu unu calugaru simplu. Principele Schwarzenberg, care era de cultura si insusiri inalte si nobile, convinsu fiindu despre sinceritatea si lealitatea mitropolitului, surprinsu fiindu de astfeliu de purtare, in tonu afabila a disu mitro- politului: „Molcomesce-te, că-ci eu n’amu vruta se devină lucrulu asia de parte, si pdte ai datu cuvin- teloru mele unu intielesu, care a fostu de parte de intentiunile mele; privesce câ candu nu s’aru fi in- templatu nimica intre noi. Ceea ce a si urmatu, pentru-că dăca o intem- plare casuala nu descoperea acestu secreta, se co- borâ in 7. Sept. 1867 dinpreuna cu mitropolitulu in mormentu. E de însemnata, că acestu spiritu anticu ro- manu, a fostu scutitu de totu egoismulu si vanitatea. Mai de multe-ori provocatu fiindu de străini a cere baronatulu pentru nepotii sei — pe carii ei iubiea — le-a respunsu: Familia mea e de secoli nobila, a-si avă dreptu a cere si baronatulu pentru mine, ori famili’a mea, — precumu au facutu si alte fa- milii; — eu inse cugetu, că nobilitatea sufletului e cea mai strălucită, ăra romanii suntu si trebue se remana pururea națiune democratica; — n’au lipsa dara câ prin titluri fara venituri, se se despartiăsca de corpulu natiunalu. 17* — 100 — Candu a primita ordinulu cordnei do feru cla- sea L, in 1864, i-amu gratulată si eu, dinpreuna cu națiunea intriga. — La mai multe luni l’amu cerce- tata in persdna, si mi-amu innoitu gratularea cu gur’a, esprimendu’mi dorinti’a de a potă vedă acestu ordinu. Betranulu indata a adusu ordinala, care eră pa- chetatu preeumu l’au tramisu din Vien’a, cu amicabil’a si placut’a lui maniera, l’au despachetata inaintea mea, si mi l’au aratatu. Dar apoi Ecselentia pentru Ddieu inca nu l’ai vedintu, n’ai fostu curiosu alu vedă. — Nu, dise be- tranulu; eu privescu acestu ordinu strălucita că o proprietate a natiunei mele, datu prin persdn’a mea de Maiestatea sa imperatulu că o distingere si ondre, pentru credinti’a si jertfele, care serman’a națiune in tdte tempurile le-a adusu tronului. — Eu acesta or- dinu in tota anulu ’lu voiu purtă la 2 ocasiuni so- lemne, la diu’a imperatului, si in diu’a candu Maie- statea sa a sanctionatu art. de lege pentru inarticu- larea natiunei romane. După aceste ăra au dusu ordinulu indereptu, si eu amu remasu uimitu, nu de vederea ordinului, ci de marirea spiritului mitropolitului Siulutiu. Ondre, pietate si eterna aducere aminte se cu- vine acestui mare barbatu, care cu ochii plini de lacrimi a esprimatu cele de pre urma cuvinte: „Du- mnedienle alu poteriloru! Tie ’ti incredintiezu patri’a, națiunea si clerulu meu, apara si scutesce, că-ci au multi dusimani." Colectiune de necrolog e, poesti funebre, descriere de parastase, in diverse diarie romanesci 1867. (După Concordi’a.) In momentulu de fașiaprimimu trist’a scire telegrafica, prin care ni se anuntia, cumu- că Alesandru Sterca-Siulutiu, archiepisco- pulu si mitropolitulu romanu dela Blasiu, dreptu apa- ratoriulu causei natiunale, in 7. Sept. (26. Aug.) la 6 dre dimineti’a, s a mutata dela cele trecutdrie la cele eterne. Sufletulu si memori’a lui va fi eternisata in ana- lele intemplaminteloru mai recinti ale Transilvaniei. Meritele archipastoriului, care si-a părăsita na- țiunea tocma atunci candu avea cea mai mare lipsa de intieleptiunea si sprigimrea lui; esemplulu mora- lității si fal’a națiunii; isvorulu dreptății si apriga aperatoriu alu causei celei sânte națiunii romane; unu barbatu, in a caruia ânima cu dreptulu batea adeveratulu sânge romanu, — suntu dintre cele mai escelinti, priu cari si-a ridicata monumentum aere peren ni us. Nu e, nu emai multu intre noi, dara sufletulu lui nu ne ve parași nici-odata. Astrucarea se va intemplă in 10. a. 1. c. Fia-i tierin’a usiora si memori’a binecuventata! (Federatiunea.) Alesandru conte Sterc’a- Siulutiu, mitropolitulu si archiepiscopulu romani- loru gr. cat. a repausatu in 7. Sept, la Blasiu. Scire de a dreptulu despre acestu tristu evinementu n’am primita inca, si ne basamu pre insciintiarea de du- mineca a biroului telegraficu din Pest’a, care adauge că astadi (marți) se voru astrucă osamintele înaltului prelata romanu binemeritatu de națiune si patria. A face biografi’a repausatului, lasamu condeiu- lui ce va descrie istori’a natiunei si natiunalitatei ro- mane; aci numele Sterc’a-Siulutiu va avă o pagina frumdsa, pe care se va înscrie amdrea creștina si na- tiunala, dovedita ca mari sacrificie si intre cercustantie grele, cu abnegatiune de mirata, din momentulu in care încrederea romana l’a chîamatu la scaunulu ar- chipastoreșca pana jn dr’a mortii. Națiunea romana a perdutu unu capu intieleptu, ce posiedea, o ânima plina de amdre si de energia pentru faptele salutarie natiunei. Doliulu comunu arata dorerea ndstra comuna. Si dăca in midiuloculu suspineloru romanesci, se va găsi veri-unu strainu contrariu natiunalitatei ndstre, care desbracandu-se de umanitate, se sentia bucuria pentru perderea bărbatului pe care ar fi dorita a-Iu delâtură si mai inainte din funcțiune, — se spunemu acelui strainu: Non omnes Fabios abstulit una dies! Se plangemu cu totii! Lacrimele ndstre le da- torimu bărbatului de merite! Fia-i tierin’a usidra! (Va urmă). Romanulu in poesi’a sa poporale. XV. Continuare: datinele si credenliele rom. de preste ann si ocasinnali. (Urmare.) Trecăndu inainte prin lunele si dilele anului, intre credentiele si datinele poporului nostru datnu de „septeman’a nebunilorti," ce pune capetu carnile- giloru, apoi de „hodaitie său opaitie," sub care, nume vinu nisce ciuhe de paia in figur’a unui omu, pre cari junii noștri din giurulu Sibiiului, Mediasiului si de aiure afara in campu le aprindu intre chiote, di- cale si alte obserbantie curidse, sarindu preste fla- car’a paialoru ardietdrie. Ce se fia dre aceste? în- vederată , că datin’a prima ne amintesce „luperca- Iiele,“ cari se celebră pre la midiuloculu lui Februariu, candu in urbea eterna tdta suflarea se dă celoru mai nerdde petreceri, nu se obserbă destingere intre stări si ranguri, oficialilor unu le eră ertatu se se infgcio- siedie in vestminte oficidse, si lupercii facea pe strade care de care mai mari nebunie, buna-dra că mascele la îngroparea carnevalului in Europ’a ocidentale, fi- indu si datin’a asta una si aceeași remasitia a luper- calielorn; ăra in opaitie poporulu nostru tiene apriatu „paliliele său pariliele“ romaniloru antici, adeca ser- batdrea intemeiarei Romei că stătu agricultoriu si de acea totu-odata serbatdrea propitiatdria a ciredeloru de vite, cu care ocasiune junii romani antici asisi- — 101 — dere aprindea in campu grămădi de paia si sariă preste flacar’a loru.l) Apropiindu-ne de ciclulu serbatorescu alu rosa- lieloru, damu indata la primulu pasu preste datin’a de a nu lucră in nici una joia dintre pasce si r o sal ie, pentru că trasnetulu, grandinea, tem- pestatile se nu strice semenaturiloru: una remasitia asta a credentiei stravechie despre Joie tunatoriulu (Jupiter tonans). Totu spre rosalie se inrolădia si esercita, apoi după rosalie ambla pe Muresiu si Ter- nare din satu in satu cu saltulu loru eroicu faimoșii noștri c a 1 u s i a r i, ale caroru sariture artificiăse isto- ricului Sulzer i se păruse că trecu preste tăta inti- puirea,¹) si cari cu numerulu loru de doisprediece, cu vatavulu, cu batiele, cu diuraitulu pinteniloru si diurgalaeloru, cu chiuiturel® si alalte peculiaritati ale loru , nu incape indoiăla că reproducu pre celi doi- sprediece preoți săritori (sacerdotes sălii) din Rom’a vechia cu presulele si vatele si cu saltulu si cantulu imnuriloru sacre ale loru la serbatări’a lui Marte gradivulu său bataiosulu. Mai departe a trei-a mart ia după pasce suntu repotinii său repotinele,³) in care di alesu fe- meile de preste Cârpati contenindu-se dela altu lucru servile, făcu din huma si paia nescari capace de astupata gur’a coptoriului , mai alesu inse faimăsele acele tiesturi său cuptărie mobili, pre cari cocu plă- cinte, turte, asime si alte bucate, dandu acestoru tie- sturi form’a semisferale cavata a scuturiloru antice, la midiuloculu dosului cu unu manunchiu. Tiesturile modelate si spoite frumosu le insîra pe foie de lipan u, si infighndu-le in creste său manunchie râmi verdi si flori campestre, le espunu arsîtiei sărelui se se usuce; după acea cu banii intre sine colectati cumparandu vinu, din acest’a stropescu tiesturile in semnu, că aceste se fia norocăse de a avea totu mereu parte se căca mancari; restulu vinului ’lu beu femeile, cari tienu, că in dio’a acăsta au dereptu de a se portă mai aspru cu barbatii, intru resbunare pentru veri-ce neplăceri aru fi avutu din partea acestoru. Facerea cuptorasieloru prin romanele năstre ăre-cumu vrendu nevrendu ne reamentiesce „fornacaliele“ vechie ro- mane, instituite de Num’a Pompiliu in onărea dieinei cuptărieloru. Dara afara de aceste inca alte dăue serbatori antice rom. păru a fi concurau la repotinele năstre: anume de una parte „terminaliele“ pentru padîrea sacra a otaraloru si mediuineloru, celebrate a sieptea di inainte de calendele lui Martiu cu sa- crificie si libatiuni, cu care ocasiune „se facea unu altariu si femei’a tierana aducea pre unu tiestu an- gustu cărbuni din vătr’a' calda ⁴ * *)“; asia dara tiestu. ’) Ovidius Fast. IV. 781: „Moxque per ardentes stipulae crepitantis acervos Trajicias celeri strenua membra pede.“ ²) Sulzer Gresch. des transalp. Daciens, II. 407 s. u. ³) Gr. Dem. Teodorescu o. c. pag. 123 —128. ⁴) Ovidius Fastor. II. 645—646: „Ara fit: huo ignem curto fert rustica testu Sumptum de tepidis ipsa colona focis.“ că la repotinele năstre; vinulu si stropirea tiesturi- loru cu vinu fiindu invederatu -remasitia a libatiuni- loru etnice sacrificiali; de alta parte coincidu cu re- potinele romanesci „nonele caprotine" instituite intru memori’a eliberarei p’aci miraculăse a Romei de Fi- .denati, cari nemidiulocitu după invasiunea Galiloru atacandu republic’a rom. debilitata, puseră conditiune a pacei estradarea femeieloru si feteloru romane, inse sclav’a Tutel’a său Filote cu sociele sale in vestmintele matrăneloru si juneloru rom. dandn-se pre sine in loculu acestoru in manule Fidenatiloru, pre aceștia, cuprinși de somnulu beției si bucuriei prin unu sem- nalu din verfulu unui ficu selbaticu (ex arbore ca- prisco), ’i dede in potestatea romaniloru nevalitori asu- pra-le si victorioși; insusi numele „repotina“ pare a fi coruptu din „cuprotina,“ ăra arogarea de superio- ritate preste barbati inca pare a alude la acea fapta barbatăsca a sclaveloru vechie romane. Mai incolo, la confrații de preste Carpati a trei’a joi după pasci e „diba paparudeloru său papalugei,“ ’) carea, representandu-se de comune prin una făta, alesu tîgana tenera infrumsetiata cu petelle si cu cu- nune de bodiu pre capu, ambla (pre la Mediasiu in ori-ce tempu de secăta mare) dela casa la casa, sa- rindu si batendu in palme, si una femeia betrana din cortegiulu ei cantandu unu sîru de invocatiuni imploratărie de plăia cu galetele, de crescerea si spo- rirea graneloru, de ferirea loru de malura si tetiune scl.; intr’aceea econom’a casei uda paparud’a cu una cana de lapte său mai de comune cu una donitia de apa, si după orarile de viătia lunga si fericita din partea paparudei, i donădia acestei diverse daruri. Cine se nu obserbe in acăsta datina invocatăria de plăia si serbata joia unu resunetu alu lui „Joie ploato- .riulu“ (Jupiter pluvius), cumu si a dieinei plăiei „Papluvia,“ din alu cărei nume pare a se fi schi- mositu si numirea „papaluga?" Mai de aprăpe inse cestiunat’a datina romanăssa ne reamentesce „robi- galiele,“ ce se celebră la 25. Aprilie, candu străbunii prin sacrificiu de vinu si temeia si prin alte cere- monie invocă pre dieulu Robigo, nu numai se apere granele, pomii, legumele de malura, tetiune si alte stricatiuni elementarie, ci se le si favorăsca prin plăia destulităria si tempu priintiosu; dela cari cere- monie antice romane Ovidiu ne păstră căteva invo- cări si rogatiuni, cari se repetiescu p’aci din cuventu n cuventu in canteculu papalugei daco-romanesci.²) i----------------- ’) D. Gr. Teodorescu o. c., pag. 128—129. ²) Ovidius Fast, ne spune, că rogatiunile cătra dieulu Robigu sună : „Oh dieitati, dati sporiuri continue fragedeioru sementie; după ce setnenti’a e sub bresda, udati-o cu apa ceresca si padîti, că nu cumu-va cetele de paseri stricatiose se devaste cainpieie pline de daruri cereali; faceți, că se cresca scutite de misielos’a malura si se nu se palesca de arsîtia scl si erasi: „Aspra Robigine, crutia ținerile grane, fa-le se cresca, pana ce voru fi bune de seceratu, si nu-ti atinge fiorbsele mani de secerisiu!¹¹ Cantulu papalugei suna: „Paparuda ruda, vino de te uda, că se cada ploile cu gale- tele, se dea porumburile cătu gardurile, si se cresca spicele — 102 — Afine cu acesta in sensu si tendentia eră ser- batdrea din 15. Martin, a „Anei Perene," care dieina nn eră alta ce, decătu personificarea anului lunariu, de unde si numirea-i de „Anna“ si ,,Luna,“ deci serbatdrea ei eră serbatărea noului anu recastigatu prin sosirea primaverei, cu care ocasiune rug’a ro-. manului anticu culmină in dorinti’a „de a pătă traf in pace si sanatosu in anulu nou si in multi ani ur- mător?¹ („ut annare perennareque commode liceat.)'), An’a Perena se consideră că conducatări’a lunelorii si tempuriloru si domnitdria preste sfer’a umeda, de- reptu ce se credea că siede de-a porure in undele riului Numiciu, unde s’ar fi aruncatu ea insusi din- naintea jalusei Lavinie, sociei lui Enea. Tdte daru- rile cele bune, înflorirea si fruptele pomiloru, priinti’a stmenaturiloru si bucateloru, pana si libertatea pro- veniă dela dens’a; pentru .acea la serbatărea ei po- porulu esiă la unu pratu, acolo sub ceriulu liberu său si sub frundiarie si corturi ’si petrecea, pe ărba verde saltandu, fetele cu perulu despletita, cantandu, mancandu si golindu atăte pocale, căti ani mai doriă respectivulu se traiăsca.²) Mai tdte aceste coincidu cu datin’a romaniloru moderni descrise de P. Bod,³) de a esi a dou’a di de rosalie lacampu, si de-a ’si petrece acolo pe ărb’a verde saltandu, can- tandu si ospetandu-se. Pră cunoscutele credentie nutrite de poporulu nostru rom. despre presăr’a de S. Georgiu cu strigele si adunările loru prin pescere si lunce, cu calaritulu loru pre vace, tauri si alte ani- malia, cu deschiderea pamentului si esirea a fiacare de locu de pre tesauri ascunsi, fara indoiăla sunt reminiscentie de „lemuraliele său remuriele“ an- tice rom., ce se serbă in nopțile de 9., 11. si 13. Maiu că serbatori ale spiriteloru, geniiloru, demoni-, loru; cari nopți si pentru strămoșii noștri eră lucru spaimentatoriu, de dre-ce in acele infernulu se credea deschisu (mundus patebat, Ditis janua patebat"), spi- ritele amblă liberu printre dmeni, pre carile dreptu- acea se nevoiă a le alungă din casa cu bobi („in sacris fabam jactabant noctu, ac dicebant, se lemures extra januam ejicere,“) plant’a bobului fiindu fostu adusa in relatiune desclinita cu spiritele nevediute atătu la romanii vechimei cătu si la celi moderni; de unde că si elu, divinamu seu aruncamu si noi cu bobi.⁴) Altumintre in legatara cu aceste trebue se aducemu si serbatdrea dieului Suma nu, in 20. luniu, cumu si „Compitaliele si larentaliele" din câtu vrabiele, se sporesca granele, se impla patulele, papa- rudele;" apoi câ si candu s’ar adresa câtra divinitate: „Se deschidi ceriurile, se pornâsca ploile, si se feresci holdele de tote mâlurile, se gonesci tetiunile din tote ogdrale, paparu- dele !“ ’) Macrobius Saturnal. I. 12. ²) Ovidius Pastor. III. 551 s. u. Petr. Bod. Historia Valachor. Transsilvaniam inco- lentium, ms. collect. Kemeny, pag. 62. ⁴) Ovidius Fast. V. 435. Decembre, cari asisiderea le tienea, pdte le mai tienu inca, pre unele locuri romanii in sările celoru trei joi precedenti crăciunului, candu baiatanii si flecaii ro- mani' amblă batendu in porțile si usiele caseloru spre a alungă de acolo spiritele si strigele.¹) Trecemu preste datin’a din dio’a inaltiarei Do- mnului, după care fetiorii inaintea casei feteloru de maritatn ridica „armindenulu," adeca una ruda lunga de arbore binisioru de grdsa, curatîta de scdrtia si in verfu cu una . cununa de frundie, că semnu alu fructuoși tatei redesceptate prima văr’a in natura, care datina se află si se afla mai la tdte poporatiunile traco-pelasgice, si d» carea damu si in unele parti ale Germaniei (Maibaum). Nu potemu inse se nu memoramu usulu romanescu totu din acăsta di, după carele romanii noștri pre multe locuri ’si împăna cas’a, alesu pre la ferestre, cu flori, in ceea ce ni se pare a gasf una remasitia a „floralieloru,“ pro- priei serbatori a primaverei suave la vechii romani. Floraliele eră adeverate saturnalie de primavăra, inca dăra mai vi va ci si mai animate, că se nu dicemu desfrenate, decătu lupercaliele: tdte casele se imfrum- setiă cu flori, pe strade aruncă unulu asupra celuia- laltu cu rose, se facea glume cu fiacare intempinatu, si se producea nu prea pudice jocuri mimice.²) Memorabili suntu desclinitu credentiele poporu- lui nostru despre fulgeru si trasnetu. De si Joe su- natoriulu e straformatu la densulu esta-di in cresti- nesculu S. Elia, ambletulu caruia cu caru si cu caii de focu pre bolt’a ceriului casiuna după credenti’a poporale durduitulu, totuși si Elia întocmai e aple- cata a abusă de fulgere, alesu in dio’a numelui seu, spre a nimici cu ele demonii ce-lu insielasera a ucide pre tata-so si pre mama-sa proprie, ca si lupiteru, candu in lupt’a dieiloru cu Titanii aruncandu in ad- versari cu fulgere, p’aci aprinsese universulu. Asta credentia se arata inca si mai stravechia romana si pagana prin acea, că poporulu • romanescu ’si inti- puesce pre S. Elia cu una mana secata prin insusi Ddieu, că asia se nu păta in modu atătu de strica- tiosu manuă fulgerele, ăra pre aiure schiopu de unu pitioru, că in mitologi’a vechia dieulu Vulcanu fau- rulu fulgeriloru si trasneteloru, combinandu-se estu- modu in persdn’a S. Elia ddue divinități vechie et- nice, ^din caus’a unei si aceeași ocupatiuni cu fulge- rile./Mai departe romanulu in tempu de tempestate, *) Thom. Noageogus Regni papist. 1. IV. (la P. Bod, ms. cit., pag. 69-70) canta de romani: „Hebdomadas tres ante diem, qua natus Jesus Creditur atque die Jovis, et pueri atque puellae Discnrrunt pulsantque palam ostia cuncta domatim Adventum Domini clamantes, forsitan haud dum Nati, ac optantes felicem habitantibus annum. Jnde nuces capiunt; pyra, nummos, poma, placentas; Quisque lubens tribuit; tres illae namqne putantur Noctes infaustae, Satanae nocumenta timentur. Sagarumque artes odiumque, immane Valachis." ²) Ovidius Fast. V. 183 s. u.: „Mater, ades, florum, iudis celebranda jocosis.“ — 103 — că se tacemu de alte credentîe relative, alunga pisi- cele si cânii din casa; infige una secure in pamentu la midiuloculu curtei si pune deasupra-i una mana de sare, crediendu firmu, ck in casu de a trăsni, fulgerulu va isbf in secure, ăra nu in casa; scie si acea, ck apucandu-te plăi’a si tempestatea grea pe drumu, nu e cu suatu se te adapostesci sub arbori inalti, alesu sub stejari. Ce suntu aceste credentîe, decătu totu atăte cunoscientie fisicali din cele mai cu temeiu? Pentru-că din fisica scimu că fierulu prin magnetulu ce contiene este conducatoriu bunu alu electricitatei, ăra sarea pusa pre elu va se-lu faca si mai bunu, spre a cuminecă pamentului schinteiele electrice, ce l’aru nimeri; perulu pisicei asisidere des- vălta electricitate resînăsa; ăra obiectele înalte atragu pră naturalu mai iute fulgerulu, in care privintia inse se »u se trăca cu vederea nici acea, că stejariulu eră la celi vechi arborele consacratu lui Joe tuna- toriulu./ întrebarea după aceste e, că de unde are po- porulu nostru aste noțiuni fisicali scientifice, candu nici le-a invetiatu la scăla, nici le-a alesu si culesu din cârti? Respunsu: din traditiune antica romana etnica, eredîta prin moși stramosi din tempurile cele mai depărtate; le are dela preoții etrusco-latini,- cari eră renumiti in artea arnspicatului si auguratului, că si in scienti’a interpretarei fiilgerelorn, tempestatei si a altoru lucruri fisico-naturali..¹) Acești preoți, că si sacerdotiile altoru genți ale vechimei, pră firesce pre- tindea pentru sine oomunicatiuni cu dieitatea si re- velatiuni dela dens’a; eli inse facea multu si dela sine, scrutandu căușele fenomeneloru mundane, inventandu legile loru, perfecționându din ce in ce scienti’a aflata, prin ce eli bine merită de societatea omenăsca; si acăst’a intru atatu, cătu poporulu le ascriea poterea de «a atrage fulgerulu din ceriu pre pamentu, si de a se departă omenele stângaci si efectele stricatiăse ale trăsnetului;²) cătu unu Dutens crediă a potă după tăte semnele si urmele istorice conchide, că acești preoți fusera mai inainte de Riesthley si Franklin des- coperitorii electricitatei, magnetismului si alu parato- neriului său paratrăsnetului;³) cătu in fine unu altu scriitoriu enuntia de-a dreplulu,⁴ * * *) că „dăca preoții dieitatiloru Ops, Saturnu, Panu, Vest’a, Janu n’aru fi fostu tulburati in lucrările loru de bataliele si de politic’a cea turbulenta a Romei, e probabile, că aru fi esercitatu asupra progresului scientieloru fisice si de obserbatiune una influintia analoga cu acea, pre carea preotimea atropomorfista a Greciei a eserci- ’) Cicero de divinit. I. 41 : „Etruria de coelo tacta scientisshna animadvertit eademque interpretatur, quid qui- busque ostenditur monstris atque prodigiis.“ Manilius Astron. I. 130: „Eripiunt Jovi fulmen vi- resque tonandi.¹¹ Cfr. Ovidius Fast. III. 321 s. u. ³) Dutens Originea des decouverts atribues aux moder- nes. Paris, t. I. pag. 296. Charles Magnin Des origines du theatre moderne, I. cap. 3. pag. 227. citatu-o asupra artiloru plastice si ale imaginatiunei; Etruri’a ar fi fostu lăganulu scientieloru naturali, pre- cumu Greci’a a fostu alu poesiei si sculpturei.“ La aceste datine si credentîe din ciclulu anului mai adaugemu doue trei de preste di, septemana si luna. Asia' intre altele, romanulu modernu că si cela vechiu crede, că nu e bine si norocosu scolandu te demanăti’a, a pasî din patu mai autaiu cu pitiorulu celu stangu. *) Marti’a că dedicata lui Marte si por- tatăria de numele lui, in urmele cărui ja după cre- denti’a stravechimei amblă numai grădia si fiori, e din dilele cele mai nenorocăse; intr’insa, alesu de cătra săra, femeile si fetele rom. nu cutădia a tărce de fric’a lui Martiole său Marti-săr’a. Miercuri si Vi- neri suntu dile nefavorabili căsătoriei,²) favorabile e inse Joia si pre alocare Lunia: Joia, cumu se pare, pentru soci’a lui Joe, Junone, carea că presiedietăria casatorieloru se si numiă „Pronuba;" ăra Lunia pen- tru amoros’a dieina Lun’a săli Dian’a. Insasi perso- nificarea dilelorii septemanei, pre cari romanulu no- stru le numesce „sânte, sant’a Vineri" scl., e învede- rată remasitia dela vechii romani, cari dilele asisî- dere le dedicase si pusese sub tutel’a cutaroru dieitati. (Va urma.) . 0 dorii cin secuiescu in lun’a lui Fauru 1877. Ceva din cnnoscientiele meteorologice. De multe-ori mi-amn batutu capulu, ăre cumu asiu potă se aducu si pre poporulu nostru la ăre- care cunoscientie meteorologice, că asia se i se in- delature in multe privintie cunoscienti’a desierta, si se se faca cunoscutu cu regulele basate pre scientia in estu respectu. Venindu-mi a mana opulu de mare însemnătate alu professorului germanu A. Bernstein, tradusu si de societatea magiara „Franklin tărsulat" .in limb’a magiara, amu cugetatu se traducu si se adaugu pre cătu numai ’mi va sta in potintia intru unu limbagiu usioru de preceputu si pentru poporulu romanu, ca- pitlulu care tratădia despre amblarea tempului. De aceea dara dau in man’a lectoriloru foiei as_ociatiunei „Transilvani’a" ³) căteva esemple, din care voru potă invetia pre poporuln nostru, că asu- pra amblarei tempului are influentia singuru numai pusetiunea năstra terestre fașia cu sărele, cu marile ce ne incungiura, precumu si misicarea aerului si de aci a venturiloru dela poli cătra ecuatoru si vice- ’) Vedi la Propertiu si Catulu. ²) Antonia Panu Proverbie seu povestea vorbei. Bucu- resci 1853, t. II. pag. 148: „După ce nu erâ teneri, se lo- godiră si Vineri;¹¹ „după ce tote suntu in cercuri (invertele), si nunt’a o avemu miercuri.¹¹ • ³) Si deca ’mi va fi permisu, rogu si pre redactiunile „Familiei,¹¹ „Scol’a romana,¹¹ „Gazet’a Transilvaniei¹¹ si „Te- legrafulu romanu,¹¹ că se’mi reproducă acesta ostenela. Trad. — 104 — versa dela ecuatoru cătra zonele polari. Deci dara lasă se urmddie: I. Amblarea tempului. Amblarea tempului din anii de curendu trecuti, ploile cele multe si frigulu celu mare in mediulu verei, ba une-ori ninsorile de prin lun’a lui luniu, precumu si caidurile cele mai neașteptate de prin lun’a lui Fauru si Aprilie chiaru din anulu trecutu, voru fi adusu pre multi la idea, că dre-ce se fia de lumea acdsta, pentru-că cu buna sdma natur’a si-a schimbata cursulu seu firescu. Odata ne aflamu cu Craciunu tinosu si curgeri de ploile cele mai mari, de alta-data petrecemu Pas- cile in tempu de drna, si pre la Rosalii abia amu ajunsu a vedd frundia verde. Caiduri, frîgu, venturi, ploi si tempestatile cele mai grele li-amu vediutu perendandu-se preste câm- purile ndstre in modulu celu mai nenaturala; natura asia ti se pare, că a esitu din ogasiulu seu celu a- deveratii, pentru că adese-ori prin lun’a lui Main amu amblatu prin ndua pana in genunchi. — Singura sdrele nu si-a perdutu cnrsulu seu celu adeveratu. Elu la 9. Maiu câ totu-ddun’a resare punctu la 4 dre 16 minute, si apune totu cu acea precisiune la 7 dre 37 minute sdr’a, elu asia dara se apropie cu repediune corecta cătra cursulu seu de var’a, dilele suntu mai lungi, nopțile mai scurte, dara pre lunga tdte aceste nu este in stare a predomina si otari, că ce tempu va fi astadi si ce tempu mane; astronomii cei mai iscusiti, carii sciu determina cu precisiune cursulu celu adeveratu alu sdrelui, aru veni in con- fesiune, ddca i-amu întreba, că ce tempu va fi poi- mane? Este pecatu neiertatu dela cărturari preste totu si in specie dela aceia, carii compunu calendarie — si inca pre sdm’a poporului — că ’si dau aerulu de a prevesti pre unu anu inainte, că ce tempu va fi in cutare sdu in cutare dile ale anului, ploia, seceta, căldură, frigu sdu venturi de cele mai vifordse, ori tempulu celu mai liniscitu, pentru-că e cunoscutu, că nici ei nu credu in ceea ce scriu, si suntu de acea firma convingere, că scrierile loru de acdsta natura, suntu lucru de claca, cu care insidla credulitatea po- porului. Cnnoscientiele meteorologice e o scientia, si inca o specie fdrte in portanta a scientieloru naturali. — Acdsta specie a scientieloru naturali e numai la in- ceputu si anevoia pote aduce fruptele care le astep- tamu. Se pdte că vomu ajungp tempulu, ddca nu generatiunea presenta, celu pucinu cele venitdre, candu vomu potd otari amblarea tempului, preste unu punctu anumitu alu pamentului; acumu inse acdsta ni este preste potintia. Toti aceia carii voiescu a statori frigulu si caldur’a, secet’a ori tempulu ploiosu, toti carii voiescu a deduce acestu assertu alu loru, din rotatiunea pamentului pre lunga sdre si crangulu seu, nu vorbescu cu nimicu mai neadeveru câ calindarinlu celu de 100 de ani. Constatamu că ni este cu potintia a statori am- blarea tempului pre vreo căteva dile; in acdsta pri- vintia scienti’a cea adeverata au inaintatu de ajunsu; dara câ se potemu ajunge si acdsta, avemu trebuintia de unele pregătiri, care noue inca ne lipsescu, si debe se ni le procuramu, se ni le facemu. Ddca aru fi in totu lungulu si latuln Europei in depărtare de căte 105 chilometre totu atătea co- Idne astronomice redicate; ddca tdte aceste aru fi legate intre sine cu unu firii electricu, si la fiesce- care observatoriu astronomica amu avea căte unu astro- nomu de calitatea si calibrulu lui Tardini, amblarea tempului din centrulu Europei o amu potd progno- tica pre unu tempu scurta dre-care, la din contra inse nici decumu nu. Schimbatiunea tempului depende dela calitatea si dimenarea aerului, precumu si dela venturile cele umeddse si dela direcțiunea acelora, din care parte sufla. Venturile se producn prin dimenarea aerului care trece preste tieri depărtate, ici colea intalnindu-se, colo unindu-se, si carii in unele locuri producu frigu, intru altele căldură, ploia, grindina, ghiatia ori nda. Pre tiermurii maritimi ai stateloru nordu-ameri- cane se afla o mulțime de stațiuni telegrafice, si dela aceste priimescu navigatorii inscientiarea, buna dra intru o depărtare dela 350 pana la alte 350 chilo- metre, că din acdsta ori alta direcțiune șe redica cu- tare orcanu, cutare viforu, prin urmare că au a se pregăti de aperare, sdu a trage in unu dre-care portu, unde potu fi scutiti de ori-si ce periculu. Poterea electrica fiindu mai repede câ ventulu, ei priimescu destulu de timpuriu scirea despre periclulu ce le sta inainte, prin urmare se si prepara asia, cătu se pdta da peptu cu ori-si care tempestate. Asia dara si aceste stațiuni telegrafice suntu totu atătea observatorie astronomice, precumu amintiramu mai in susu. Deci ddca se voru infiintia si in păr- țile ndstre, totu atătea stațiuni telegrafice, precumu amu vediutu că suntu in statele nord-americane, a- tunci vomu sci mai multu, despre pornirile venturi- loru, precumu si despre amblarea tempului, pentru- că scienti’a despre amblarea tempului, care nu este alta de catu meteorogia, se basddia pre regule certe, carii se potu precisa cu tdta punctualitatea, numai cătu temeiurile pre carii se făcu aceste precisiuni ori calcule, suntu fdrte varii, si prin aceste se încurca si regalele certe. Deci dara ne vomu adopera, pre cătu numai ni va succede a face liubitiloru lectori cunoscute, atătu precisiunile cătu si variatiunile carii predomina ase- menea cunoscientie. II. Amblarea tempului bruta si var’a. Precumu amu aratatu si mai in susu, amblarea tempului are regalele sale certe; ele suntu simple si 105 — ae potu calcula fdrte usioru, dara aceste suntu in- fluintiate si conturbate de mai multe impregiurari, si cu atăta mai multa in tienuturile ndstre, unde nici ana-data nu regalele, ci totu-dduna esceptiunea pre- domina. Regalele certe despre amblarea tempului depindu deia impregiurarile cu carii este legata pamentulu cătra sdre, si pentru aceea suntu usioru de statoritu, pentru-că scienti’a astronomica este aceea, care diace I pre cele mai tari temeiuri, si pre lunga tdte că. ori- ce alta este pre acdsta lume mai aprdpe de noi de- cătu stelele, totuși nimica nu ni este asia de siguru cunoscuta, că cursulu si depărtarea loru unele de altele. — Multi dmeui s’aru spaimenta, ba nu aru crede ddca li-amu spune, că cu mai mare precisiune potemu sci, cătu de departe este pamentulu de sdre, decătu pentru esemplu Abrudulu de Bucuresci. Se ne facemu dara mai de aprdpe cunoscuti cu acestș regule certe. Pamentulu se intdrce totu in 24 dre pre lunga ossi’a, să si intru unu anu intregu pre langa sdre. Ossi’a pamentului stă întru o astufeliu de pusetiune cătra cursulu pamentului, cătu sdrele luminddia in decursă de 6 lune una parte, dra in decursu de alte 6 lune ceealalta parte a pamentului. De aci urmddia, că la polulu nordjcu sdu septemtrionale este in de- cursu de 6 luni diua, si in alte 6 luni ndpte, si tatu asia si la polulu sudica sda; meridionale. Pre Cen- trala pamentului si in apropierea ecuatorului diu’a e totu-dduna de 12 dre si ndptea asemenea de 12 dre, pre candu in tienuturile mai depărtate deia ecua- t-oru si intre asia numitele cercuri polare articn si antarticu, diu’a si ndptea cresce si descresce. Noi locuindu pre diumatatea nordica a pamen- tului deia ecuatoru, atunci candu la polulu nordica diu’a este de 6 luni, la noi dilele inca suntu mai lungi, dra nopțile mai scurte că in ceealalta diume- tate parte a pamentului deia polulu meridionale, pen- tru-că acolo se intempla chiaru din. contra, nopțile suntu mai lungi si dilele mai scurte; dra candu vine tempulu, de la polulu nordica intra ndptea cea de 6 luni, atonei la polulu sudica se incepe diu’a cea de 6 luni, si la noi devină dilele mai scurte si nopțile mai lungi.. Lungimea dileloru sdu a noptiloru la noi pro- duce totu-ddun’a tempulu de vara si de drna, pen- tru-că cu lumin’a sdrelai se inmultiesce si caldur’a. De aci urmddia, că in dilele cele lungi, pre la noi se ivesce si caldur’a cea mai mare, de dre-ce sdrele incaldiesce emisfera pamentulni rotata cătra sdre. In dilele cele scurte, tempulu este frigurosu, pentru-că lipsesce lumin’a sdrelui cea incalditdre. Asia dara, pre candu in diumetatea nordica a pamentului este vara, atunci in ceealalta diumetate sudica este drna, si din contra, pre candu diumetatea sudica se afla in caldur’a cea mai mare, noi tremuramu in trigulu celu mai crâncena. Pre candu la noi pre Ia Craciunu, adeca in 25. Dec. nen’a tdte le acopere, pre candu noi ne tra- gemu la cauhnulu inealditu, că se ne desmortimu membrii cei petrunsi de frigu, dre vine-ne amente a cugeta si la locuitorii din Australi’a , că se scimn cumu se afla si ei acolo? Omulu nepriceputa s’ar miră fdrte, ddca ar priimi vrenn’a epistola deia vreunu cutare amicu din Au- strali’a si acela i-ar spune, că pre acolo in lun’a lui Decembre locuitorii cauta umbrele cele mai dese, că se se ascunda de arsîti’a sdrelui. * De aci dara nesciutoriulu pdte invetiă, că Au- stralia se afla pre diumetatea sudica a emisferei pa- mentesci, dra noi locuimu in partea nordica, că prin urmare acolo atunci este var’a cea mai caldardsa, candu la noi predomnesce drn’a cea mai aspra. Dara nici de aceea nu trebue se se mire, ddca i va veni la cunoscientia, că in Australi’a in lun’a lui Augusta au ninsu și că poporulu de acolo, pre candu noi ne preamblamu in drele de sdra cu cea mai mare plăcere, se aduna pre langa caminulu inealditu , pe- trechndu dinpreuna cu famili’a sa in casa incaldita la lamp’a aprinsa. Dara nu numai deia lungimea dilei si deia scur- timea ndptei depende esceptiunea dintre tempulu de vara si de drna, ci si deia acea impregiurare, că var’a stau si lucescu radiele sdrelui perpendicularie asupra pamentului, prin urmare ’lu potu incaldf in . mai mare mesura că drn’a, candu acele cadu asupra pamentului in direcțiune diagonala, din care causa ele nu potu incaldi pamentulu cu asemenea potere. De aci dara vedemu, că ce influintia essentiala are sdrele asupra amblarei tempului. (Va urma.) Kr. 86-1877. . Procesu verbale luatu in siedinti’a ordinaria a comitetului asoc.. trans., tienuta la 3. Aprilie c. n. 1877 sub presidiulu dlui lacobu Bolog’a, fiindu de facia domnii membrii P. Dunc’a, I. Hanni’a, I. V. Rusu, Const. Stezariu si Vis. Romanu. § 23. D. cassariu presentdza conspectulu despre perceptiunile si erogatiunile asociatiunei, pre tempulu deia siedinti’a comitetului din 27. Dec. 1876 pana la siedinti’a presenta. Din amentitulu conspectu resulta, cumu-că in restempulu numitu s’au incassata la fon- dulu asociatiunei 3454 fl. 69 cr. si s’au erogatu mai alesu pre stipendia 1252 fl. 83 cr. (Nr. 84, 1877.) Spre scientia. § 24. Totu dn. cassariu presentdza conspectulu despre starea fondului academiei pre tempulu acestei siedintie. Din acelu conspectu se vede, cumu-că fon- dulu academiei are in proprietatea sa 14,369 fl. 69 cr. (Nr. 85, 1877.) Spre scientia. § 25. In necsu ca conspectulu cassei de sub § 23 se raportdza in speciala despre banii incursi la 18 — 106 — asociat, pre tempulu dela siedinti’a comitetului din 30. Ian. a. c. pana la siedinti’a presente, si anume: a) că procente obvenitoria cu 1. Fauru a. c. după acțiunile bancei gen: Transilvani’a au incursu 111 fl. 35 cr. (Nr. 45, 1877); b) că tacse de membrii ord. au incursu 120 fl. (Nr. prot. 33, 35, 40, 47, 48, 49, 63, 76-si 81, 1877); c) pentru diplome 3 fl. (Nr. 48, 1877); d) că# prenumeratiuni la Transilvani’a pre 1877 au incursu 68 fl. (Nr. prot. 34, 35, 39, 40, 49, 58, 59, 68, 76, 1877); e) pentru mosi’a Galliana venduta auincursu 1600 fl. (Nr. prot. 66, 1877.) Se iea spre scientia. § 26. Dn. capitanu Const. Stezariu raportdza in caus’a computului substernutu din partea comite- tului arangiatoriu, pentru primirea membriloru asoc. la adunarea gen.'tienuta in Sibiiu la 10—12. Aug. 1876. D. referente arata, că după computulti basatu pre documente, perceptiunile au fostu de 910 fl. 53 cr., dr’ erogatele de 868 fl. 24 cr., prin urmare a resultatu venitu curata de 42 fl. 25 cr., carele s’au transpusa la cass’a asociatiunei. Deci dupa-ce amentitulu computu alu comitetu- lui arangiatoriu s’au aflatu consunatoriu si esactu in tdte positiunile, referentele propune, a se aprobă si a dă respecțivulu absolutoriu rationantiloru. (Nr. 70, 1877.) . - Propunerea se primesce in totu coprinsulu. § 27. Dn. protop. I. V. Rusu, dupa-ce arata, că prin staruînti’a dlui advocatu Georgiu Filep, cumu si prin zelds’a conlucrare a dlui canonicii Vas. Popu, s’au esoperatu venderea moșiei Galliahe cu unu pretiu avantagiosu pentru asociatiune, propune, că amenti- tiloru domni se li se espi-ime recunoscintia in scrisu, pentru zelosele servitia prestate cu asta ocasiune in interesulu scopuriloru culturali ale asociat. (Nr. 66, 1877) a se vedd si § 25 lit. e). Propunerea se primesce cu acelu adausu, că secretariatulu eruandu spesele, ce le-au avutu asociat, cu realisarea legatului Gallianu, se presenteze la pro- sim’a siedintia unu proiectil despre modalitatea pu- nerei in lucrare a fundatiunei Galliane, basatu pre literile fundationali respective. § 28. Secret, raportdza, cumu-că pre bas’a noue- loru date procurate din partea biroului asociat, s’au facutu de nou pași la locurile competente, pentru aprobarea alegerei dlui Emilu Picot că membra ono- rariu alu asociatiunei. (Nr. 33, 67, 1877.) - Se iea spre scientia cu aprobare. § 29. Se presentdza script’a comitelui supremu Fr. Wăchter din 3. Martin a. c. Nr. prot. 142, prin carea se notifica, cumu că ministeriulu reg. ung. de interne prin emisnlu din 27. Fauru a. c. Nr. 7626 a aprobatu alegerea dini dr. Nicolau Mandrea mem- bru la inalt’a curte de casație in Bucuresci in cali- tatea de membru fundatore alu asociat. Totu-odata secretariulu raportdza, că din partea presidiului s’au si tramisu amentitului dumnu membru fundatore re- spectiv’a diploma, (Nr. 56, 1877.) Se iea spre scientia. § 30. Se presentdza script’a dlui secret. L, G. | Baritiu de preș. 4. Martin a. c., prin carea numitulu 1 domnu, in urm’a recercarei preș, din 14. Febr. Nr,- l 42 se dechiara, cumu-că primesce asnpra-si însărci- narea de a elaboră unu proiectil de regulamentu pen- | tru infiintiarea sectiuniloru scientifice. ' | . Se iea spre plăcută scientia. J § 31. Se presentdza testimoniale scol, pre sem. I. an. scol, 187% dela următorii stipendiati ai asoc.* si anume: a) dela Vasilie Stinghe, scolariu in a III. classe Ia scdl’a comerciale romana, carele a dovedita classe ; de progresu „fdrte bunu;“ b) dela Aureliu Bunea, scolariu in a III. classe la scdl’a reale romana din Brasiovu, carele a dove- i ditu classe de progresu „fdrte bunu;“ ■ c) a lui Emilia Viciu, scolariu in a III. classe ; la gimnasiulu din Mnresiu-Osiorheiu, carele a dove- . ditu classe de progresu „precelente.“ (Nr. 60 si 82 ) 1877.) ' I Se iau spre scientia. . % § 32. Secretariulu pre bas’a informatiuniloru pri- I mite dela locuri competente arata, că in despartie- | mentulu cerc, alu Gherlei (XIII), inca in 1875 s’au ) fostu realesu subcomit. si de atunci nu se scie de- ; spre activitatea aceluia, fiindu-că nu s'âu substernutu incdce procesele verbali resp.; deci avendu in vedere ț § 16 din regulamentu, propune a se cere in acestu obiectu desluciri dela resp. directoriu alu despartie- mentului. (Nr. 61, 1877.) (A se conferi si procesulu ■ verbale de sub Nr. 52 § 22.) Propunerea se primesce. § 33. Stipendiatulu asociat. loanu Moga, elevii Jș la scdl’a de agricultura in Mediasiu, isi tramite testi- j moniulu scol, du pre sem. I. ăn. scol., 187⁶)₇ si cere (; a-i se conferi inca unu altu stipendiu vacanta, de- ) stinatu pentra elevii de agricultura. (Nr. 62, 1877.) Producerea testimoniului scol, din carele se vede, ; că numitulu stipendiata a dovedita din stadiale resp. ( progresu parte bunu parte indestulitoriu, se iea spre j scientia, dr’ in cătu pentru cererea’i relativa la confe- « rirea unui altu stipendiu, se i se resolve, cumu-că 1 după ce adunarea gener. a fipsatu cuantulu de sti- ) pendiu destinata pentru căte unu elcvu de agricul- ; tura, comitetulu nu se afla in positiunea de a-i potd i conferi si alu doilea stipendiu. § 34. Dn. directoriu alu despart, cerc, alu Re- ghinului sasescu (XVII), I. P. Maioru prin scripta din 10. Martin a. c., cere a se rogă ordinariatele ro- mane, ca se provdce prin cercularie pre preotimea subalterna, că se conlucre in interesula incassarei tac- seloru restante dela membrii ordinari ai asociatiunei. (Nr. 65, 1877:) Din caus’a oportunitâtiei, se amana pertractarea — 107 — meritoria a acestei cestiuni pana la alte tempuri si impregiurari mai favoritârie. § 35. Secretariat, arata, ca pre cale presidiale s’au cerutu respunsu la script’a comitetului din 10. Oct. 1876 Nr. 328 adresata vener. consistoriu mitrop. din Blasiu, in caus’a aflatei si indigitarei midiulâce- loru recerute pentru infiintiarea unei scdle de fetitie in Câmpeni, câ astfeliu se se pdta raportă in a.stu, obiectu la prosim’a adunare gen. amesuratu conclu- siunei adunarei gen. trecute de sub Nr. prot. XLIII. (Nr. 71, 1877.) Se rea spre scientia. § 36. Secreteriat. aduce lu cunoscientia, cumu- că presidiulu in conformitate cu conclusiunile adu- nariloru gen. din 1875, 1876 s’au aflatu indemnatu a recercâ. de nou pre direcțiunile desp. cerc, si pre colectori, că se raporteze in caus’a proyocariloru emise sub.datulu 1. Dec. 1876 Nr. 384 pentru sol- virea tacseloru restante. (Nr. 72, 1877.) Spre scientia. § 37. Direcțiunea despart, cerc, alu Blasiului (XX.), așterne procesulu verbale alu adunarei gen. cerc., tienuta la ¹³/₂₅ Fauru a. c. Din amentitulu procesu verbale intre altele resulta urmatâriele lucrări: 1 . S’au alesu subcomitetulu despart, pre trieniulu urinatoriu, in persdnele domniloru Coust. Papfalvi directore, Ioane Antonelli, Alimpiu Blasianu, dr. Ioane Batiu, Stefanu Popu, Elia Ghirila si Ludovicu Ciato, membrii ai subcomitetului p. 5, 6 si 7. 2 . S’au luatu dispositiuni cu privire la tienerea de disertatiuni, dar mai alesu cu privire la apoteps’a, 6e ar fi de a se tienâ cu ocasiunea viitoriei adunarei gen. in Blasiu in memori’a fericitului mitrop. Siulutiu p. 10. (Nr. prot. ag. 73, 1877.) Se iau spre scientia si subcomitetulu in persa- nele indigitate sub 1, se aproba: § 38. Dn. advocatu in Tasnadu, Georgie Filep sub datulu 14. Martiu a. c. raportâza in caus’a lega- tului lui loanu Kontz, si cere indrumari cu privire la ulterior’a sa procedere facia cu legatulu amentitu. (Nr. 74, 1877.) Se decide a se rescrie numitului advocatu, ca in procederea sa facia cu. realisarea pretensiuniloru asoC. basate pre dispositiuni testamentarie, se fia cu distincta considerare la legile in' vigâre. § 39. Direcțiunea despart, cerc, alu Clusiului (X). așterne procesulu verbale alu siedintiei subco- mitetului din 25. Febr. a. c. Din amentitulu procesu verbale ■ combinata cu relatiunea directiunei din 15. Martiu a. e. resulta intre altele urmatâriale: 1. S’au luatu dispositiuni pentru împărțirea pro- vocariloru emise din partea comitetului centrale, pen- tru incassarea tacseloru restante p. 3. 2. Se dau deslucirile cerute prin script’a comi- tetului centrale din. 14. Nov. 1876 Nr. 362 in caus’a fundatiune! parochulni din Grindu, Nicolau Tamasiu. Din relatiunea directiunei se vede, cumu-că numitulu , domnu a depusu la despartiementulu resp. o suma de 1000 fl. destinata ca fundatiune pentru studenti romani miserî fara destingere de confesiune, oble- gandu-se acelasiu totu-odata a mai adauge la acea suma in restimpu de 2 ani inca 1000 fl. si mai tardiu dora si mai multa. Pentru elaborarea literiloru fun- dationali resp. s’au emisu si un’a comisiune p. 4. 3. Se substerne computulu cassei despart, pre an. 187%. (Nr. prot. 75, 1877.) Lucrările subcomitetului de sub p. 1, 2, 3, se iau spre scientia cu aceea observare, că se se atraga atențiunea subcomitet, asupra acelei impregiurari, ca dâra in interesulu asecurarei fundatiunei amentite sub p. 2 ar fi mai consulta, ca administrarea si ma- nipularea aceleia se se concreda comit, centrale alu asociatiunei. § 40..Direcțiunea politiei din Gratiu, cu privire la. script’a comit, din 24. Fauru a. c. Nr. 52 rescrie,' cumu-că nu se afla in positiune de a potâ comunică sentinti’a si actele relative Ia desfiintiarea societatiei romane de lectura „Sentinell’a romanacomunica inse unu protocolu in copia despre averea numitei societăți, carea constă din 8 fl. 78 cr. si unu pacu de diuarie romane (Nr. 76, 1877.) Script’a amentitei direcțiuni se iea spre scientia cu aceea, că se se faca pași’pentru primirea baniloru si a diarieloru respective. § 41. Se iau la pertractare lucrările coprinse in procesele verbali ale siedintieloru subcomitetului din despart cerc, alu Sibiiului ddto. 26. Dec. 1876, 17. Fauru si 10. Martiu 1877. Din amentitele pro- cese verbali se constata intre alte afaceri curente urmatoriele lucrări mai însemnate: 1. Se iau dispositiuni pentru infiintiarea agentu- riloru comunali, cumu si pentru impartirea provoca- riloru emise de cătra comit, centrale pentru incassa- rea tacseloru restante dela membrii ord, ai asociat, p. 26, 27, 31. 2. Se cere dela comitetulu centrale comunicarea • unui conspecta despre membrii nuoi intrati la asoc. cu finea fîa-carui ann, p. 28. 3. Se iea scientia despre primirea de 160 fl. ce s’au asemnatu din partea comit, centrale spre sco- purile culturali ale despartiementului si anume pentru tienerea de prelegeri practice din ramurile agricul- turei, se dă cetire proiectului elaborata spre acelu scopu, carele se substerne spre aprobare comitetului centrale; totu-odata se alegu si barbatii de speciali- tate, însărcinați cu tienerea prelegeriloru amentite, p. 33, 35, 36, 37 si 41. (Nr. prot. 77 si 80, 1877.) Lucrările de sub p. 1, 2, 3 se iau spre plăcută scientia, proiectata elaborata in caus’a tienerei pre- legeriloru practice din ramurile agriculturei, se aproba iu totu cuprensulu, cu acelu adausu, câ se se atraga atențiunea resp. subcomitete asupra strinsei observări a §-lui 3 din statute, cumu si se se căra desluciri cu privire la p. 25 si 33 din procesele verbali, unde — 108 — in privinti’a sumei primite dela asociatiune, este con- trazicere, resp. erăre. § 42. Direcțiunea despart, cerc, alu Siemleului (XI.) arata, că din caus’a recoltei slabe din an. tr., nu se potu incassă tacsele restante, sperăza impre- giurari mai favoritărie si promite totu succursulu po- sibile. In fine, după ce unii membrii ai subcomit. s’au stramutatu cu locuinti’a din Simleu, indigităza necesitatea reîntregitei aceluia. (Nr. 80, 1877.) Se iea spre scientia cu aceea, că se se recerce direcțiunea, a luă după potentia dispositiunile nece- sarie pentru reîntregirea subcomitetului. § 43. Se presentăza urmatoriale cârti dăruite pre săm’a bibliotecei asociat, si anume: 1. Archiv des Vereins fiir siebenbiirgische Lan‘- deskunde. Tom. XIII. bros. 3. Edit. Sibiiu. 1877» 2. Szăzadok a magy. torțănelmi tărsulat Koz- .lonye, bros. 3. Edit. Budapest’a 1877. 3. Raportu gener. despre activitatea societatie'i „Petru Maioru." Budapest’a 1877. Cărțile donate se primescu pre langa espresiu- nea recunoscientiei protocolarie si se predau dlui bi- bliotecariu spre a se interi in registrulu bibliotecei asociatiunei. Verificarea acestui proceșu verbale se concrede dloru membrii Dunc’a, Hanni’a si Romanu. Sibiiu, datulu de susu. lacobu Bolog’a pentru secret. presiedinte. Ioane V. Rusu. S’ au cetitu si Verificatu. Sibiiu 5. Aprilie 1877. P. Dunc’a mp. V. Romanu mp. I. Hanni’a mp. Ad Nr. 86-1877. Publicarea banilor» incursi la fondulu asociat, trans. dela șiedinti’a comit, din 24. Fauru pana la șiedinti’a aceluia din 3. Aprilie 1877. Dela dn. parochu si v* protopopu in Borsi’a, Alesandru ■ Lem^ny tacsa restante de membru ord. pre a. 187%. 187’/ₐ si 187% 15 fl. Dela dn. protopopu rom. gr. cat. in Mediasiu, Ioane Popescu, tacsa restante de m. ord. pre 187% și 187% 10 fl. Dela dn. profes. in Sibiiu, loanu Candrea tacsa de m. ord. pre 187% 5 fl. Sibiiu 3, Aprilie 1877. Dela secret, a soc. trans. Unu tesauru de poesia romanesca. Cine nu cunăsce poesiile publicate ale reposatului loanu Baracu? Cine n’a cetitu „Arghiru si prea-fru- mds’a Elenau si alte asemeni poeme poporali? Ei bine, loanu Baracu inca nici pre diumetate n’a petrunsu in publicitate. La Rever, domnu protopopu I. alu Brasiovului, losifu Baracu, fiiulu celebrului poetu po- poralu, se mai afla inca unu tăncu de manuscripte nepublicate de ale părintelui seu. Domnulu protb- popu a avutu amabilitatea de a concrede acele ma- nuscripte domnului I. Al. Lapedatu, ca se le copieze cu litere latine si se faca unu studiu criticu despre densele. Ar fi pecatu, că unu astu-felu de tesauru de poesia se nu ajunga cătu mai curendu in manile publicului cetitoriu. De alta data vomu publică o lista detaliata a tuturora scrieriloru remase dela loanu Baracu, âlu cărui nume va ilustră pre viitoriu un’a din paginele cele mai frumbse ale istoriei lițeraturei romane. BIBLIOGRAFIA. A esitu de sub tipariu: Gram a tic’a limbei romane. Part. II. sin- tactica de. T. Cipariu. Premiata de Societatea aca- demica romana.— Despre limb’a romana. Su- plementu la sintactica, de T. Cipariu. — Sintactic’a se vende cu 2 fl., ăra suplementulu cu 40 cr. v. a. Ambe se afla de vendiare: In Blasiu: la prof. I. M. Moldovanu, cătra care au se se adresese dnii librari, ce vpiescu a luă in comisiune. In Brasiovu la libra- ri’a Frank & Dressnandt. In Sibiiu la librari’a lulius Spreer.. In Clusiu la librari’a loanu Stein. Dăca s’a simtitu la clerulu gr. catholicu roma- nescu lipsa ardietăria de vre-o carte scientifica de specialitate, bine-scrisa, apoi aceea pe langa istori’a eclesiastica, era dreptulu canonicii. Unulu din cei mai laboriosi barbati eruditi, de care Blasiulu nici-odata nu a fostu lipsitu iutr’un seculu intregu, publică: In s t i tu ti unile dreptului bisericescu, (eclesiasticu) cu respecta la disciplin’a vigente in pro- vinci’a metropolitana greco-catholica de Alb’a-Iuli’a- Fagarasiu. Pentru alumnii de teologia si usulu cle- rului. De dr. Ioane Ratiu, profesoru de dreptulu si istori’a besericăsca in seminariulu archidiecesanu din Blasiu, si de religiune in gimnasiulu superioru din locu, asesoru la s. scaunu metropolitanii, si la tribu- nalulu matrimoniale de II. istantia pentru archidiecesa, membra in comisiunea scolastica archidiecesana, mem- bru ordinariu la asociatiunea transilvana pentru lite- ratur’a si cultur’a poporului romanu, fiscu consisto- riale si presbiteru in archidieces’a greco-catolica de Alb’a-Iuli’a-Fagarasiu. Cu aprobarea veneratului or- dinariatu metropolitanu. Blasiu 1877. Cu tipariulu seminariului archidiecesanu. Volumu 8 vo mare pag. 767. In fruntea opului sta una dedicatiune catra escel. sa archiepiscopu loanu Vancea si prefectiunea. Acestu auctoru eruditu a mai publicatu si alte opuri, dara loculu antaiu ilu tiene acesta de acuma. (Pretiulu 4 fl.) (Va urma.) Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu 6. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Rfimer & Kamner.