* Acest» foia ese
cate 3 role pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

Pentru străinătate
1 galbene cu porto

Vv poștei. eQ*





                TRANSILVANIA.




            F<5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana
            si cultur’a poporului romanu.



Mi?

Abonamentuln se
face numai pe cale
1 anu inlregu.

Se abonedia la Corni*
teiulu asociatiunei in


Sibiiu. seu prin posta
seji prin domnii co-
ectori. ?

       ------------


Nr. 7.


Brasiovu 1. Aprilie 1877.


Anulu X.








Sumariu: O lacrima ferbinte. (Urmare). — Documente la istori’a revolutiunei ung. din a. 1848/9. (Fine..) — Romanulu
in poesi’a sa poporale. (Urmare). — Studie dietetice popularie. (Fine.) — Bibliografia.


        0 lacrima lerbinle.

(Urmare.)

      Abia statorisamu planulu, candu usi’a se deschide
cu vehementia, si oficierulu de tnai nainte intra-in
casa cu 10 honvedi. In 5 minute se fiți gata se
veniti cu noi. Ungurii se retragu la Ungari’a, se
aduca ajutoriu nou, si ducu cu sine pe toti locuitorii.
Contradicere nu suferiu, s’a rastitu catra noi. Ve-
diendu că nu ne miscamu, a comandatu se se in-
trebuintieze fdrtia, ne-au scosu afara, pe mam’a mea
diumetate mărta, au pus’o intr’o caldsca, unde amu
cunoscuta pe ddmn’a spânului camerariu r. Vida.
'Tatalu meu calare, noi trei frați pe diosu. Esindu
din curte afara, vedeamu pe ddluri schinteindu s,
flacarandu puseaturile; audiamu strigatele roraanilorui
mai alesu o parte din ei s’au apropiata pana in cin-
terimulu romanescu, care era peste ulitia dela cas’a
ndstra 200 de pași depărtata, am auditu nu strigandu,
dara urlandu unu glasu: „înainte fetiori, unulu se
nu scape; mdrte pentru morte!" Amu ajunsu in
piatia tocma pre candu coufusiunea intre unguri era
la culme. Mai multe dame de unguru rogau pe Hat-
vany, ca ddca n’aru fi elu in stare se’i apere, se le
dea pace la femei si copii, că-ci avendu ei intre ora-
sianii romani o mulțime de prietini si rudenii, ii
voru apara aceștia, pe cumu ’iau aparatu si pana
aici; dara Hatvany le a respunsu cu trufia: „Pana
vedeți sabi’a in man’a mea, n’a aveți se ve temeti.w

      Intr’aceea se retraseră si legionarii nemți pana in
orasiu; ungurii s’au pusu in misicare luandu-ne in
midiulocu pe toti orasienii; dara abia amu ajunsu la
podulu de peste Cerniti’a; partea cea mai mare a
honvediloru si tunurile abia porniseră din piatia; eu
si frații mei eramu pe podu, părinții mei togma tre-
cuseră podulu, înaintea loru eră avantgard’a ungu-
riloru; intunerecu cumplita, plouă mereu, numai plan-
sulu celoru din apropiere se audia. In acele mo-
mente romanii se aruncara asupra unguriloru intre
puseaturi si strigate terribili; soldatii unguri au in-
ceputu a strigă: „înainte cu tunurile si cu călăreții!"
Aceștia inse n’au pututu trece podulu, că-ci era plinu
de femei si copii. Atunci amu auditu dicîmdu pe
Hatvany: „Cetatienii acuma se se mantuidsca fiesce-


cine cumu va sci, eu nu ve pociri mântui." A co-
mandatu se dea înainte cu tunurile, si trup’a intrăga
se’si sparga drumu pintre romani. Tunurile au ajunsu
la podu, soldatii aruncau femeile si copii in laturi,
fdrte multi au cadiutu suptu podu; peste altii au
trecutu tunurile si caii. Scenele cele mai fiordse ni
se presentara. Vaiete infrieosiate, parea că a sosita
diu’a cea de apoi, finitulu lumei. Mamele strigau
după copii, aceștia după părinți; multe femei prin-
diendu-se cu manile de tunuri, asia cugetau se scape.
Carulu pe care eră mam’a mea, l’au resturnatu hon-
vedii de pre malulu apei in apa, că se pdta trece
ei pe drumu. Tatalu meu carele era langa careta
unde era mam’a mea, a patît’o asemenea; fiindu insa
ap'a mica, de si sdrobiti, dara au scapatu.

      Pe ceealalta tiermure de catra orasiu, tatalu meu
a dusu.pe mam’a mea teraindu-o acasa; eu m’am apu-
cata cu amendoue manile de unu pitioru de podu
pe din afara catra apa, si asia am remasu spendiu-
randu io aeru că unu patrariu de dra, pana ce au
trecutu toti ungurii, se nu me sdrobdsca trecîmdu pe
langa mine caii si tunurile; după aceea m’am cobo-
ritu pe podu in diosu in capulu podului, unde amu
stătu fara se sciu de părinții si frații mei, pana s’a
facutu diua. Intr’aceea lupt’a curgea cu mare inver-
siunare, dara nu tieita multu, că-ci ungurii fura batuti
si nimiciți cu totulu. Romanii au intrata in orasiu;
eu in urm’a loru am percursu in 10 minute totu lo-
cuiți de batalia, cautandu după părinții si frații mei
intre cei morti. N’am datu de ei; am alergatu acasa.
Intrandu in curte am vediutu pe Dragosiu carele au
inchiaiatu in numele ministeriului magiara armistitiulu
cu romanii, si care amblă se’si caute unu locu de
ascunsu. Vediendu-me, a venita spre mine si mi a
disu: „Am vruta se intru la D vdstra in casa, se’mi
cautu scaparea, dara acolo e plinu de femei si copii
unguri si nemți, n’amu potutu intra." „Dara părinții
si frații mei? toti suntu in casa?" L’amu provocata
se easa afara din curte, elu mi-a disu: „Dara nu e
locu in curtea d vdstra pentru unu omu nefericita?"
„Ba da, cas’a si mds’a ndstra a fostu si va fi pururea
deschisa pentru ori ce omu de omenia, dara presenti’a
d-tale va periclită viati’a nefericitiloru refugiati." A
vrutii se se bage in vddra, se se slobdda in tontana,
13

— 74 —


dara nu l’amu lasatu, dichndu’i: „Du-te pentru Ddieu,
se nu te afle aici, că ci pentru d-ta voru omori tote
femeile si copii cari si-au cautatu la noi scutintia.
A esitu din curte afara si s’a dusu. Eu am intratu
in casa, unde ne-amu fi bucuratu de revedere, ch pe
mine m’au socotita de mortu; dara aspectulu atatoru
copii si femei nefericite, o parte mare cari scapasera
mai inainte din catastrofa dela Zlatn'a, cari in genunchi
se rogau de noi, se’i mantuimu de mdrtea sigura,
blastamandu pe Dragosiu, pe Hatvany si pe toti acei
unguri, cari au adusu nefericirea asupr’a loru.

      Era prea triștii. Evenimentele se petrecea câ
fulgerulu. Peste pucine minute au intratu vre-o 100
de romani la noi, cautandu după Dragosiu, pe care
’lu vediusera intrandu iu curte. In vanu le amu spusu
că a fostu, dara a esitu afara, n’au crediutu; au cau-
tatu in tdte locurile. Pana s’a petrecutu aceste, s’a
implutu cas’a de lanceri. Părinții mei si frații mei,
inpreuna cu mine nu resbiamu se aparamu femeile
si copii, pe care voiâ lancerii se’i omdre. Era totu
dmeni necunoscuti, din sate depărtate, emigrati din-
naintea unguriloru de pre catnpia, din Zarandu si din
alte parti ale tierei. Nu ne credea că suntemu ro-
mani. „Ei, acuma totu insulu ar dice că e romanu,
câ se scape, dara inzadaru." Abia amu scapatu. Tre-
chndu Costandinu din Câmpeni pe la ferdstra si ve-
diendune in pericolu, a intratu pe ferdstra, si batendu i
cu sabi a pe capu ’ia scosu afara si a mersu se spuie
lui laucu, se ne trimită niște gardiști, se ne apere
cas’a. Abia s’au departatu, si lancerii eara au intratu
in casa, si amblâ că cu totu pretiulu se omdre fe-
mei si pe copii. Eu amu smancitu unu pistolu din
man’a unui romanu, si amu disu: „Celu-ce indras-
nesce se pună man’a pe o femeia ori copilu, indata
ii stingu vidti’a. Nu vedeți că acesti’a suntu nevino-
vati?" „Dara femeile si copii nostrii pe cari ’i au
ucisu ungurii, n’au fostu nevinovati ?“ se răstiră mai
multi de-odata; „noi amu jurata resbunare, și acdst’a
trebue se se internple,“ ragnira cu totii. Mam’a mea
a inpartitu multi bani si argentaria intre ei, numai
se pdta scapâ viati’a acelora nefericiti. In fine ve-
diendu că nici decătu nu ne va succede, ’i-amu Inatu
intre noi si intre cele mai mari incordari si pericule
’i-amu dusu in biseric’a romandsca, unde tatalu meu
a fostu curatoru primariu, ’i-amu bagatu pe toti acolo.
In pucine minute s’a implutu biseric’a si cas’a popii
de femei si copii. lancu inca venise acolo; a dispusu
câ se nu li se intemple nimicii. De-odata se latiesce
faim’a, care s’a dovedita mai tardivi de ne-adeverata,
că ungurii fugiți intelnindu-se cu alti unguri cari le
veniâ intru ajutoriu, se apropie de orasiu. De locu
amu plecata pe drumulu catra Câmpeni; destulu ne-au
disu acei nefericiti carora le amu mantuitu viati’a,
se nu mergemu nicairi; dara noi n’amu mai datu
crediementu, si ne-amu dusu, fara se mai fimu potutu
merge acasa. Esindu din orasiu afara, ne-amu in-
torsu inca odata indereptu. Orasiulu ardea in tdte
părțile, se audiau ici cole puscaturi si strigări, era


o scena infioratdria. Amu parasitu orasiulu acela,
unde amu petrecutu anii tineretieloru, de care me
legau multe suveniri dulci si plăcute, unde ne-au
crescuții părinții cu atat’a grija; amu luata cum dice
romanulu, lumea in capu. Acela care n’a trecuta
peste asemenea nenorocire, nu’si pdte intipuf marimea
nefericirei ce a suferitu acestu orasiu si toti locuitorii
lui in aceste dile.

      Dragosiu a fostu ascunsa la Simeonu Sinlutiu.
celu mai mare proprietariu in Abrudu si tienutu, omu
populariu si altu mentrelea puternicja, care avd mai
multi fetiori mari si o mulțime de servitori, afara de
aceștia o 100 lucratori de mine, si la moșie, ar’ fi
fostu in stare se se apere in contr’a ori cui mai
multu timpu. Aici inca erâ podurile si pivnitiele
pline de femei si copii refugiati; porțile era incuiate.
Intielegdndu romanii că Dragosiu e acolo, au cerutu
intrare, care li s’a denegatu. Siulutiu betranulu, pe
cumu de comunii se numea, le-a respunsu: Daca va
veni lanculu se’lu predea lui, ilu va da, dra popo-
rului infuriatu nu’lu va predâ. Lancerii incunjurandu
pe la vecini si prin fundulu gradinei si sparghndu
coperisiulu casei pe din-apoi, au intratu de au im-
plutu tdta curtea; desfactmdu pe din laintru pdrt’a
au navalitu cu sutele asia, in catn de resistentia nu
mai potea fi vorba. Aflându pe Dragosiu, l’au scosu
in ulitia, si in intielesulu strictu alu cuventului l’au
taiatu in o miia de bucăți câ pe unu sierpe; si se
dice că n’au fostu uniculu lanceriu care se nu fi
mersu acolo si se nu’si fi implantata lancea in carnea
lui Dragosiu risipita, dichndn: „Spurcatule! asia se
piara toti, cari ’si vendu sângele loru.“

      Femeile si copii de unguru toti au scapatu, ’i-au
dusu in biserica, care era togrna in vecini. Cu inva-
siunea dintaiu a Ini Hatvany au scapatu mai multe
sute de unguri prin ajutoriulu romaniloru orasieni,
cu deosebire femei si copii; dara peste diece dile
cu invasiunea a dou’a a lui Hatvany, au peritu mai
toti. — Intrandu Hatvany in Abrudu a dou’a dra,
a fostu incartiratu la preotulu gr. cat. Amosu Tobias,
pentru-că numai la elu si la preotulu gr. or. Abso-
lonu din Abrud-satu se potea afla cârtirii, mancare
si beutura, fiindu-că tdta cetatea era depredata. Toti
romanii pe cati ii putea prinde ungurii, chiaru si pe
cersitori, orbi, schilavi, ii ducea la Hatvany, unde
ii puscâ pe toti inaintea ferestrei intre biserica si
cas’a preotului, care locu fiindu mai radicatu, cprgea
sângele câ riulu din curte in ulitia. Preotds’a bolna-
vindu-se de aspectulu acesta si nefiindu niminea cine
se gatdsca bucatele, s’a rogatu de Hatvany, se nu
se mai ucidă dmenii in loculu acela. Urmarea a
fostu, că după aceea se puscau dmenii vre-o cati-va
pași mai incolo, intre biserica si scdla.

      Asiediendu se Hatvany cil oficini lui la preotulu
Amosu Tobias, indata au trimisu more consveto după
tiegani (lautari), pe cari scotiendu’i din hornuri si că-
mine, unde era ascunsi, si aductmdu’i inainte, le de-
mandara se cânte una. Tieganii vediendu că nu’i

— 75


omdra, au capatatu curagiu, si au inceputu a trage
cu însuflețire „Gott erhalte.¹¹ „Afara cu tine ho-
heriule,“ se restira ungurii, „indata lasnmu se ve spen-
diure. Ce felia de musica e asta?“ „D’apoi tnariile si
sfințiile vdstre, noi lucru mai fainu nu cundscemn,
la tdte paradele mari acesta dîcala o trage mu.¹¹ „Ho-
heriule, trage marsinlu lui Klapka.¹¹ „N’amu audiții
de elu, tiucu-te,“ respunsera tieganii. „Trage adio lui
Kmetti." „Nu scimu.¹¹ „Dă ce sciti?¹¹ sbierara asupr’a
tieganiloru speriati. Dă scimu se ertati, lucruri mi-
nunate, Sub o culme de cetate," „a lanculni" si alte
asemenea. „No trage ce dracu vei trage odata.¹¹ S’au
apucata tieganii mei, au cantatu a Tancului. „Hm,
trasndsca’lu Ddieu valachu, ce dîcala frumdsa are,¹¹ di-
sera ungurii. „Mei tiegane, mai scii de aceste? „O
suta si o miia,¹¹ a fostu respunsulu. „Apoi ai dra-
cului se fiți; canta dara de aceste.¹¹ Si asia si-au pe-
trecuta ungurii pana in diori de diua pe langa dîcali
romanesci. Merita si aceea însemnare, că honvedii
nu cunoscea aurulu. Unu honvedu a furata de undeva
intr’o sticla prafu de auru curatu că 2 punți, a mersu
cu elu la preotulu Amosu. „Părinte, da’mi si mie
unu copu de vinu, dara eu n’amu bani se’ti dau,
dar ’ti dau sticl’a acdsta cu pravu cu totu. — Nisipu
frumosu (Streusand);“



O scena in munții apuseni in 1849.

     In 5 luliu 1849 eramu in Câmpeni inpreiina cu
părinții si cu frații mei, din causa că in Abrudu tăta
averea parintiloru mei se răpise cu ocasiunea inva-
siunei lui Hatvany. Odata vine lancu la noi si ne
face cunoscuta, că diu’a de mane are se decidă a-
supr’a sortii muntiloru, de dre-ce ungurii au înain-
tata din tdte părțile in unu numeru fdrte mare asia,
cătu numerulu ostasiloru loru intrece numerulu lo-
cuitoriloru romani. A rogatu pe părinții mei, se se
duca din Câmpeni, pentru-că daca noroculu n’aru
subride de asta data braqialoru romane, furi’a ma-
giariloru s’aru reversă asupr’a Campeniloru. Părinții
mei bolnavi pre cum au fostu, s’au radicatu din pata
si lancu i-a trimisa intr’unu munte adancu la Bistr’a,
acolo unde a depusa elu acei 100 punți de auru
(centenariu), care ilu scăpase cu venirea lui Hatvany
la Abrudu, dela oficiuln camerale reg., si pe care
după revolut’une a predatu-o in Belgradu. Nimeni
nu sciă de acelu locu, care era padîtu de vre-o 20
de venatori romani. După ce ne-amu despartitu de
părinți cu anima sangerata, vedienda că acei dmeni
cari in tdta viati’a loru numai bine au facutu, acumu
la betranetie lipsiti si de cele mai trebuintidse, au se
retacdsca că fdrele selbatece prin munți, amu esitn
cu lancu in piatia* unde era adunați 80 de gardiști
ai lancului, cari eră armati cu pusce ostasiesci cu
baionete; afara de aceștia numai o parte a taberei
romanesci avea arme de venatu, toti ceialalti aveau
numai lănci, ba unii nici lănci nu avea. Aici era si
preotulu Begnescu, unde lancu ne-a descoperitu că


e fdrte critica positiunea. „Se pdte pre lesne intemplă
că mane se fâlfâie in Câmpeni stegari magiare, in
locu de cele imperatesci. Daca voiu cadea in lupta,
a disu elu, voru cadea si munții in man’a magiari-
lorn; daca nu voiu cadea si me voru învinge, eu
voiu cercă se străbătu prin munți pana in Romani’a;
dara viu nu me predau. Celu-ce va încercă asemenea,
scumpii o s’o platdsca.¹¹ Cu aceste cuvente a incale-
catn si a pornita cu gardiștii lui, cari toti erau cu
cetina de bradu in pelaria; tobasiulu (tamburulu)
loru era feciorulu caltiunariului Petru din Câmpeni,
.unu baiatu frumosu, istetin, numai de 12 ani. Despre
acestu baiatu care a luatu parte in tdte bataliele din
munții apuseni, se dice că tdte bataliele le-a. decisa
elu, pentru-că cu o însuflețire estraordinaria indemnă
pe luptători, si ddca vedea că lupt'a tiene lungii si
nu se decide, fara se fi așteptata comand’a mai ma-
riloru, batea pe toba de asalta (Sturm), care latiendu-se
preste totu lagaruhi, prin acdsta s’a decisu de co-
muna lupt’a in favdrea loru. Intre acești gardiști era
si vre-o doi studenti si căntau cu însuflețire „că mie
nu’mi pasa nici de turcii, nici tartaru, nici de unguru,
nici de draculu.

             Nici de tata lui celu mare,
             Dati voinici mai tare.
             Tdta lumea se se mire
             Si Domnedieu santulu.

      Begnescu nitandu-se lunga dapa ei a disu: Să-
răci feciori voinici, cumu ve va taia mane pe toti
in bucăți inimiculu.¹¹. Si după cuventele aceste s’a
departatu. Amu remasu eu singura in piatia; mai
toti locuitorii au disparata cu 2 dile mai inainte.
Peste vre-o cate-va minute se reintdrce lanculu in
fuga calului si venindu spre mine, mi-a disu: Frate
Siulutiu! n’amu odichna pana na vedu părinții tei
in securitate; eu totu dduii’a amu cinstita famili’a
vdstra; dara cu deosebire tatalu teu inii zace la ânima;
că-ci daca nu era elu, eu si multi altii amu fi remasu
iobagi prosti; elu a îndemnata si silita pe tatalu meu
că se me dea la scdla, si că la studentu inca multe sfa-
turi bune mi-a data. Este aici unu Oberlieutenant
unguru dela artileria, la care ’i-amu scapata eu vidti’a
in batai’a dela Abrudu, si de atunci pe tdta diu’a i-amu
data 5 fl. din pung’a mea; acestuia voiu incredintiă
pe părinții tei, fiindu-că elu mi-a declarații, că nu
asiu potea pretinde nimicu dela elu ce nu rni-ar in-
plini. La chiaraatu inainte, ’i-a descoperitu totn lu-
crulu, si l a provocatu se se esprime, ddca este elu
in stare se mantniasca pe părinții mei de furi’a ma-
giariloru in casu candu aceia aru intră in Câmpeni.
La audiulu acestora cuvente, oficirulni ungara, care
nici ideia n’avea despre apropiarea trupelorn ma-
giare, i-a sărita sângele in capa, par-că ar fi galva-
nisatu, reculegîmdu-se inse a respunsu lancului cu
tdta seriositatea: „Domnule, ’ti jura pe totu ce amu
eu santu înaintea mea, jura pe mormentulu parinti-
loru mei, că nu li se va face nimicu, pentru-că nici
nu e causa. Daca s’ar’ intemplă se sosdsca ungurii
13*

— 76 —


aici, atunci se me conducă cineva la loculu unde se
afla acea familia, si eu garahtezu cu viati’a mea; că
nici o insulta nu li se va face." lanculu uitandu-se
zimbindu, candu la mine, candu la elu, pară că me
intrdba: afli garanția in vorbele lui ? si par-că ii di-
cea oficirului: dre este acestu jnramentu seriosu?

     Oficirulu observandu, i-a respunsu cu solemnitate
rara:

     „Domnule! cugeti dta că eu, cărui ai redatu viati’a
si cui amu eu a multiami că mai suntu pe lume, si
pe care dta l’ai tractatu câ pre unu pretinu, ti-asiu
potea refusă cererea, se fia catu de grava, era nu*
unu lucru asia bagatelu; dara eu me temu de alta.
Daca voru invinge ungurii, mai inainte voru trece
romanii retirandu prin Câmpeni si atuncia e vai de
viati’a mea; atunci mai bine asiu fi cadiutu si eu la
Abrudu inpreuna cu ceilalți; acuma nu m’ar’ aștepta
Ddieu scie ce torture; nu am nici macara unu pistolu
cu care se’mi iau viati’a, se me scapu de chinuri."
„Fi odichnitu din partea romaniloru; fratele Siulutiu
in interesulu parintiloru lui remane aici; de romani
te va apară elu, apara’i dta de unguri." Atunci dandu
man’a oficirului, a strinsu calulu in pinteni si s’a
dusu câ fulgernlu. Ne-avendu oficirulu timpu se’si
înnoiască juramentulu, ne-amu uitatu ambii după
lanculu, pana amu vediutu că au ajunsu pe gardiști.
Atunci ne-amu intorsu din piatia fara unu cuventu.
Oficirulu s’a cufundata in cugetări despre viitoriu,
despre momentulu eliberarei, dra eu eramu ingrijatu
peste mesura pentru părinții mei; vedeamu tdte in
colori negre. Din melancholi’a ndstra ne-a deșteptată
o larma ciudata, ne amu uitatu intr’acolo, adeca
peste poduri, o pădure romantica de bradi asupr’a
Ariesiului, care curge po langa satu, vedemu vre-o
100 femei, mare parte calare, tienendu in bracia
copii mici, cu desagii pe cai; din desagi vedeai ca-
pete de copii, de miei, capre, si alte animale de casa.
Planșete si sbierate cumplite iti strabatea pana la
meduva. Ne-amu rapeditu intr’acolo si amu intrebatu
că ce este? Ce se fia domnule, au venitu ungurii
peste noi câ locustele; barbatii si femeile mai tinere
au mersu la lupta, dra noi betranele nepotintidse fu-
girnu cu copilașii cei micuți câ ferele selbatice prin
codri, unde? incatrau? nu scimu nici noi; suntemu
rupti de fdme, mai alesu copii cei mici; mamele loru
suntu in bataia, pazescu strimtorile muntiloru pe la
„Fontanele;" nu avemu ce le dâ de mancare. Vai
de noi, de eri dimindtia se audn tunurile unguriloru
si puscaturile; acuma se apropie funea de pociumbu
(unu proverbiu popularu, candu lâga vitielulu de po-
ciumbu, pana mulge vac’a, vitielulu fuge inprejuru
pana ajunge cu grumazii la pociumbu). Rele dile amu
ajunsu; munții noștri cei liniștiți, unde numai fluier’a
si tulniculu paetoriloru se audiâ, acuma par’că se a-
propie sfersitulu iumei, asia lucru grozavu e; de stri-
gări. puscaturi si bubuitulu tunuriloru resuna văile
si stâncile, colcaia si sforăie unu mugetn infricosiatu ;
ferele selbatice spariate din culcusiu fuga prin codrii;


mulțime de vulturi in cercuri mari sbdra in aeru,
de buna sdma shntiescu mortatiune; adi mane se va
otarf sdrtea; va fi multa mdrte de omu, că ungurii si-au
pusu in capu se cuprindă munții, dra ai noștri odata
cu capulu nu voru lașa ast’a. „Dara ce socotiti d-vd-
stra potea-voru romanii impedecâ se nu resbdsca un-
gurii ?“ amu intrebatu eu. Da ce gandesci domnule,
mi-a respunsu o baba betrana, barbatii si feciorii
noștri suntu dmeni, nu tufe. „Ei, ie," a reflectata alt’a,
„dara in sfirsitu omulu e omu, si nu smeu; barbatii
noștri n’au arme; au ungurii arme." Asi, voru castiga
ai noștri si arme. Dara n’avemu ce mancâ, a răcnită
ceealalta; de mai multe dfle mancamu scdrtia de
lemnu; mai bine era daca remaneamu in satu si ne
omoră ungurii pe toti, amu fi scapatu de totu neca-
sulu, si n’amu retacf că lupii prin munți, si in sfir-
situ totu se pdte intemplă se ne invinga ungurii. „Ba-
te’ti gur’a femeia slaba,“ i a disu o muiere gârbovita
de betranetie, .,nu te teme. N’ai auditu preotulu ce a
disu catra barbatii noștri eri candu au pornitu la
bataia si ’i-a binecuventatu? „Omeni buni; se nu ve
uitati că ungurii sunt mai multi, mai bine inbracati,
armati si hrăniți, că noi ne batemu pentru cas’a si
brazd’a ndstra, pentru acele locuri sânte, unde suntu
inmormentati părinții noștri, că D-dieu e cu noi, si
daca n’au potutu străbate in acești munți turcii si
tartarii, cumu voru potea ungurii?" — După aceste
pticine cuvente s’a pusa caravanulu in mișcare, dra
noi ne-amu intorsu indreptandu’mi oficirulu sute de
întrebări, ce au disu femeile pe care elu nu le intie-
legea. Ajungundu in satu, ne-amu dusu la plebanulu
r. catholicu Capotanu, armeană de nascere. Acestu
sufletu de omu singuru a remasu in satu la romani.
Era popularu, de unguri eo ipso nu avea se se târna.
Amu remasu ndptea la elu. In 6. luliu demâudti’a
după ce ne-amu sculată, amu ekitu afara, n’amu ve-
diutu felia de omu, ne-amu intorsu la prot’a inde-
reptu, unde amu fostu tdta diu’a. In 7 luliu inainte
de amddi audimu de-odata pe dealuri puscaturi si
strigări cumplite; racneau in catu ti se parea că in-
fernala au deslegatu toti dracii sei din lantiuri. Ce
se fia asta pentru D-dieu, dise prot’a, nu’i lucrn bunu.
Se bătu ungurii cu romanii asupr’a satului. Eu cu
oficirulu amu pornita se mergemu afara in satu.
Esiudu din cas’a popii, vedu că stau pe doi tragari
mari ascunsi intre ramuri doi slovaci cu drotu câ
doi corcodani, cu cărțile de rogatiuni deschise. La
aspectulu acesta pe langa totu nacasulu, amu ince-
putu a ride. Sărmanii, de frica n’au sciutu a respunde,
că de unde, candu si cumu au venitu acolo. Esindu
in satu amu vediutu, că de pe dealuri se scobdra o
mulțime de dmeni puscandu si strigandu mereu. Aceștia
suntu unguri, amu disu eu, că-ci romanii n’au soldati
regulati si haine întunecate. Dara ce insemndza pu-
scaturile, pentru-că eu nu vedu romani cu cari s’aru
bate. „Dara da, mi-a respunsu oficirulu traghndu-me
dupe sine, vino înaintea loru; aceștia suntu ungurii;
pușca de desfrenati, de bucuri’a triumfului. Se nu

— 77 —


spui că ești romanu, pana nu vomu dă de coman-
datele trupei, nu cumva nisce rabiati in prim’a. fu-
ria se te străpungă. Fii odichnitu si pentru părinții
d-tale; imi reinnoiescu juramentulu, că voiu plini ceea


ce amu promisn." Ve poteti imagină, ce amu simtitu
pe langa tdte promissiunile lui, de si l’amu cunoscuta
de almintrele omu de parola.

(Va urmă).


        Documente la istori’a revolutiunei ungur, din an. 1848/9.

(Fine.)


     Deci pertractarea si darea de concesiuni mai
mari sdu mai mici nici nu pdte avea locu, pentru
că eu nici mai multu nici mai pucinu decătu dreptulu
comuna si libertatea egale nici nu voiu promite nici
nu voiu -dd nimenui.

     Dar’ nu pdte fi vorb’a de negotiari nici pentru
aceea, pentru-că nu este si nu pdte fi intre romanii
seditiosi nimene, care ar’ potd asecura in numele
altuia decătu in alu seu ori-ce oblegatiune sdu ar’
potea garantă, că cuventulu seu datu va fi primitu
din partea massei inarmate.

     Pentru aceea, deci, nici nu vrdu se sciu nici de
negotiari, nici de armistitie, ci totu ce vrdu a asecură de
dragulu pacei, precum am spusu cu cuventulu totu-dd-
un’a in publicu, asia amu dechiaratu si lui Dragosiu sdu
ori cui in sensu, că cui i place, pre bas’a acestei dechia-
ratiuni, a depune arm’a, si a se ’ntdree numai decătu
la fidelitate cătra patria si ascultare facia cu legea,
„aceluia i dau si amnestia pentru delictele politice,®
dra care nu depune armele, in contr’a aceluia va fi
lupta, care pentru densii nu se va fini cu libertate,
nici daca voru invinge nici daca voru fi invinsi.

     Nefericitulu Dragosiu merghndu cu acestea in
midiuloculu rescolatiloru, cari i-au multiamitu buna-
vointi’a cu assassinare, dra m’a recercatu pentru ar-
mistiu, pentru esplicatiunea amnestiei, pentru nego-
tiatiuni; la ce, că si mai inainte, si atatu densului,
catu si lui Hatvani li-amu datu de soire, că eu nu
me dimitu la negotiari, armistitie si esplicatinni, si
pentru procederea lui Dragosiu nu concedu că se se
’mpiedece operațiunile de resboiu.

     Ce amu disu, amu disu, — care pre bas’a ase-
curariloru mele va depune arm’a si va recurge după
gratia, națiunea va sci se fia gratidsa, dra care n’a face-o
acdst’a, vdda elu.

     Este, deci, scornitura falsa si malitifisa, că eu
m’asiu jocă cu propunerile mele, sdu că nu me-asiu
sfii a aruncă cuiva curs’a cu acelea; acdst’a • nu in-
cape cu ondrea mea si a natiunei mele.

     Prin urmare si acumu dicu, ce amu disu totu-
deun’a, ce amu dechiaratu lui Dragosiu in epistol’a
ce i-amu scrisu, aceea garantezu si acumu sub con-
ditiunea depunerei armeloru, a pacei si a ascultarei;
dar’ acdsta gratia n’o estindu mai departe de 15 dile,
socotite de astadi, ci in casulu continuare! cerbicdse
a seditiunei, voiu tramite potere armata regulata si
concentrata, acolo, unde pana acumu din considera-


      E szerint tehăt alkudozăsnak, s tobb vagy ke-
vesebb engeddly megadăsănak helye sem lehet, mert
dn sem tobbet, sem kevesebbet, mint a kozbs jogot
s egyenlfi szabadsăgot igdrni s adni senkinek nem
fogok. De nem lehet alkudozăsrdl szd azdrt is, mert
nincs ds nem lehet a părtiitfi olăhok kbzt senki, a?
ki măsnak mint sajăt magănak nevdben bărmi ko-
telezettsdget biztosithatna, vagy adott szavănak a
fegyveres tdmegek rdszdrfili elfogadăsăt biztosithatnă.


      Azdrt tehăt sem alkudozăsokrdl, sem fegyver-
nyugvăsokrdl tudni sem akarhatok, hanem mindent,
a mit a bdke kedvedrt biztositani akarok, a mint
szdval nyilvănosan minddg megmondtam, ugy Dră-
gosnak vagy akărkinek is irăsban szintugy kinyilat-
koztatom, ha kinek tetszik ezen kinyilatkoztatăs a-
lapjăn a fegyvert letenni, ds a haza irănti hlisdghez
s tbrvdnyirănti engedelmessdghez azonnal visszatdrni,
annak politikai vdtsdgeidrt amnesztiăt is adok, aki
pedig a fegyvert le nem teszi, az ellen harez lesz,
mely rdsziikre szabadsăggal sem gyfizelem sem Ier
gyfizetds esetdben nem vdgzfidhetik.

      A szerencsdtlen Drăgos ezzel elmenvdn a lăza-
ddk kozzd, kik neki jdakaratjădrt orgyilkolăssal fi-
zettek, ismdt fegyverszîinetre, az amnestia magyară-
zatăra, alkudozăsokra szdlitott fel, mire ugy mint
eldbb s ugy neki mint Hatvaninak tudtokra adăm,
hogy dn alkudozăsokba, fegyvernyugvăsokba, mar
gyarăzatokba nem ereszkedem, s a Drăgos eljărăsa
miatt a hadi operatioknak gătot vetni nem engedek.

      A mit mondtam mondtam, — aki biztosităsaim
alapjăn a fegyvert leteszi s kegyelemdrt folyamodik,
a nemzet tud kegyelmes lenni, aki pedig ezt nem
teszi, fi Jăssa.

      Hamis ds ravasz răfogăs tehăt, hogy dn ajănla-
timmal jătszandk, vagy azokkal cselt vetni akărkinek
is nem ătallanăm, ez becsiiletemmel, s nemzetem be-
csiiletdvel meg nem fdr.

      Most is azt mondom tehăt, a mit mindig mon-
dottam, a mit Drăgosnak irott levelemben kinyilat-
koztatdk, azt a fegyverletdtel, bdke s engedelmessdg
feltdtele alatt most is biztositom mdg, de ezen ke-
gyelmet mătdl szămitott tizenot napon tul ki nem
terjesztem, hanem a părtiitds makacs folytatăsa ese-
tdre rendes ds fiszpontositott haderfit kiildendek oda,
ekkorig a szegdny elesăbitott ndp irănti figyelembol

— 78 —


tiune catra bietulu poporu amagitu amu concesii a
se intrebuintia numai oștiri mai mici.

      Ne avendu datin’a a face secretu din cugetările
mele inaintea nimenui, si pre dta te impoterescu prin
acdst’a, că se poți comunica acesta epistola a mea
ori cu capii insurrectiunei sdu cu ori cine altuia si
oblegamentuln celoru cuprinse intr’ins’a ilu asecurezu
facia cu guvemulu tierei si facia cu națiunea; ba,
preeumu i amu scrisu si lui Dragosiu, asia si pre
dta te impoterescu, că, de cumva cineva dintre in-
surgenți ar’ vot se se intielega cu guvernulu in per-
sona in privinti’a dre caroru detaiuri, aceluia se’i poți
asecură „salvus conductus,“ si observarea acestei ase-
curari o garantezu pre ondrea natiunei.

      De altmintrea cetindu epistolele lui Tancu, cari
mi le-ai comunicate, si cari ti-le reacludu a of, trebue
se marturisescu, că afara de calumnie, denaturări ma-
litidse si vorbe late nu aflu nimicii intrinsele, in catu
nici pre departe n’asiu potea scdte din ele: ce i este
scopulu si dorinti’a.

      Deci, daca cugeti, că acdst’a pdte face ceva pen-
tru încetarea versarei de sânge, dă li de scire, că
ddca nu voiescu a rapf, ci a fi cetatieni liberi egalu
îndreptați, se spună odata ce dorintia au, eu imi dau
cuventu lu, că preeumu nu me voiu invof nici odata
la dumicarea tierei, asia de alta parte dorescu a’i
impaciui pre bas’a dreptului si a echitatei, si dorescu
pace, libertate, era nu resbunare.

      In acestea se cuprindu decisiunile si instrucțiu-
nile mele la siîsterilerea dtale, in privinti’a caror’a iu-
sarcinezu cu plenipotentia oblegatdria pre dlu colo-
nela Cserey.               Guvernatei iulu tierei

                       Ludovicu Kossuth, mp.

V. Scrisdrea lui Buteanu, prefectulu romaniloru mun-
               teni, catra majorulu Csutak.

      Din scrisdrea dv. adresata lui Vas. Popu, vedu,
că dvdstra lucrati pentru principiele libertatei, ega-
litatei si fratietatei, tare me miru, că-ci si noi ro-
manii ne luptamu, pornindu din acelu principiu, si
de candu amu inceputu aedsta lupta, totu mereu amu
intonatu adeverat’a libertate si recundscerea esistintiei
politice a natiunei ndstre; acdst’a ni-amu luat’o
de devisa si pentru acdst’a trăimu si morimu; deci
daca si dvdstra ve luptati pentru acdst’a, atunci intre
noi nu este nici o deosebire si este dauna se versati
atat’a sânge, fara nici unu resultatu, pentru că aedsta
n’o pretinde si n’o aduce cu sine principiulu fratie-
tate; dar’ mi se pare, că ceea-ce ne atribuiti dvdstra
noue, romaniloru, că ne luptamu pentru sclavia, se
potrivesce chiaru pre dvdstra,

      N’atnu cercatu noi a ne aliă cu dvdstra intru
eluptarea libertatei, se ne recundsceti numai națio-
nalitatea? N’atnu doritu noi se ve intindemu dvdstra
man’a, numai se intielegeti egalitatea de dreptu asia,
cumu pretinde adeveiatulu ei intielesu? — Credeti’mi,
a trecutu acum timpulu de a bagă națiuni in jugu,


csak kisebb csapatokat engedek hasznăltatni.

      Gondolkodăsombdl senki irănyăban titkot nem
szokvăn csinăini, dnt is ezennel felliatalmazom. hogy
e levelemet akăr a lăzadăs fbnokeivel, akăr măs ki-
vel is kdzolhesse, ds az ebben foglaltaknak az or-
szăgkormănyăra, s a nemzetre ndzve kbtelezetsdgdt
biztositom; sdt a mint Drăgosnak is megirăm ugy
bnnek is hatalmat adok, hogy ha valaki a lăzaddk
kozziil valamely rdszletek irănt a kormănynyal sze-
melyesen drtekezni akarna, anak jbvete-menetre „Sal-
vns Conductus“ biztosithasson, s e biztosităsnak meg-
tartăsăt a nemzet becsiiletdvel garăntirozom.

      Egydbbirănt megolvasvăn lancu leveleit, miket
bnvelem kbzlbtt, miket ezennel visszarekesztek, meg
kell vallanom, hogy azokban răgalmakon, ravasz el-
torzităsokon ds festetlen ăltalănos nagy szavakon ki-
viil egyebet semmit elannyira mm talălok, hogy mdg
csak tăvolrdl sem tudnăm belblbk kivenni, mi a czelja
ds mi a kivănsăga.

      Ha tehăt gondolja, hogy a vdrontăsnak meg-
sziintetdsdre ez tehet valamit, ăm adja tudtokra, hogy
ha nem rabolni, hanem egyenld joga szabadpolgărok
lenni akarnak, mondjăk meg măr egyszer, mi kivăn-
săguk van, dn szavamat adom, hogy amint az orszăg
feldarabolăsăba soha megegyezni nem fogok, ugy a
jog a mdltănyossăg alapjăn megnyngtatni dhajtok, s
bdket, szabadsăgot, s nem boszut dhajtok.

      Ezekben ăllanak dn felterjesztdsere hatărozataim
ds megbizăsaim, mikre ndzve kdtelezd felhatalmazăs-
sal Cserey ezredes urat ezennel felruhăzom.

Az orszâg kormânyzoja
Kossuth Lajos, s. k.

K Csutak 6rnagynak.

      A Pap Lăszldnak irt soraikbdl ugy lătom, hogy
bndk a szabadsăg, egyenlbsdg ds testvdrisdg elvei
mellett miikbdnek, — nagyon csodălkozom, hiszen
mi romănok is azon elvbbi kiindulva kiizdUnk, ds a
midta ezen kiizdelmet megkezdettuk, mindig a valddi
szabadsăgot ds neinzetiink politikai Idtele elismerdsdt
kialtottuk, azt tuztiik ki jelszavul, a mellett dliink s
halunk. Ha tehăt ouok, is e mellett kuzdenek, ak-
kor koztunk semmi kulonbsdg, ds kăr annyi vdrt
ontaniok minden siker ndlkiil; mert azt nem kivănja,
nem is hozza magăval a testvdrisdg elve; — de ugy-
lătom,-hogy bndk a mit reănk romănokra ruhăznak:
hogy a rabszolgasăg mellett kiizdUnk, ez epen bnbkre
illeszthetb.

      Nem prdbăltunk mi bndkkel szbvetsegre Idpni
a szabadsăg kivivăsăban, csupăn csak nemzetisdgun-
ket ismerjdk el? nem kivăntunk mi bărmi jobbot
nyujtani onbknek, csak hogy a jogegyenldsdget ugy
drtsdk, a mint kivănja azt annak valddi drtelme? —
El mult măr, higyjdk meg bndk, azon idb hogy

79 —


in tdta națiunea, câ si in dvdstra, s’a treditu simtiulu
de naționalitate, Dvdstra inca nu v’ati potutu tredi
pana la atat’a, se vedeți, că aveți trebuintia de sim-
pathiele romaniloru, nu vedeți, că atatu noi catu si
dvdstra, stămu câ doue elemente isolate in midiulo-
culu atatoru milidne de slavi. Elementulu romanu,
dela Tis’a pana la marea ndgra este cu multu mai
compactu, decătu alu dvbstra si nu pdte peri din
sirulu popdreloru, si Ddmne! catu de bine ar’ fi de
dvdstra se cugetați la acest’a, s’o cumpeniti si se
castigati iubirea romaniloru, pentru-că, dieu, aveți
trebuintia de ea, dra nu a ucide dmeni nearmati, a
puscâ femei, prunci, a arde sate, a aduce poporulu
la sapa de lemnu, a preface intrdga patri’a intr’unu
cemeteriu desiertu; acdst’a se contrarieza cu dreptu-
rile umanitatei, ale naturei si ale natiuniloru, si daca
nu veți incetâ cu asemeni fapte barbare si tiranice,
demne de popdrele selbatice — veți dâ acuși sdma
înaintea Europei civilisate, că ci acdsta plaga fatale
n’a ajunsț’o numai sub jugulu selbaticiloru tatari, mon-
goli si turci; inca ce e mai multu, pangarescu bise
ricile, preddza si* nimicescu lucrurile ce se tienu de
ceremoniele besericesci si pietatea religidsa. Ei da,
prietene unguru, acdst’a o poruncesce devis’a dvdstra,
libertatea si fratietatea ce v’ati propusa; pre cei in-
torsi asia i primiti la sinulu dvdstra, că le consumati
averile si faceți câ poporulu se iea lumea in capu,
pentru câ apoi, fiindu siliti moralicesce se’i tractati
de unelte; acdst’a nici Ddieu nici omulu n’o pdte su-
feri. Noi sunteinu gat’a sdu a trai sdu a ne preptdi,
si a ne sustiend ondrea si a ne luptâ mai departe
pentru principiulu nostru, sdrtea apoi va decide.

Ddra națiunile, civilisate ăle Europei voru vedea-o
acdst’a, si celu pucinu speramu, că ddca nu alt’a,
gintile d’o origine cu noi ni voru grăbi intr’ajutoriu
si ne voru mântui din catenele sclaviei, dra noi pana
atunci ne vomu luptâ pana la rndrte', pentru-câ se
nu ne ajunga blastemulu nepotiloru. Libertatea dvd-
stra suntu furcile si egalitatea de dreptu a dvdstra
este contopirea in elementulu maghiarii, a natiuniloru,
cari traiescu intr’o patria cu dvdstra.

      Veniti-ve in ori, că-ci mai este inca timpu. Nu
ve petati caracterulu naționale, că-ci dvdstra sunteti
superbi si adese-ori superbi’a prdsta strica multu unei
națiuni.

      Politic’a greșita pdte duce pre o națiune in mor-
mentu; servesca de esemplu perirea si nimicirea na-
tiuniloru gloridse. Dvdstra, in acdsta epoca a liber-
tate!, inca sustieneti modelulu vechiului sistemu de
sclavia, in „szolgabirdii“ aviticului corpus juris si ai
tripartitului Verbbczianu, dvdstra adeca vreți se fiți
judecători totu numai sclaviloru si nu cetatieniloru
liberi, dâ, pentru că libertatea dvdstra este numai
lingușire, amagire si vorba gdla. Atat’a fia destulu.

Buteanu, mp-
prefectu.


nemzeteket igâzzunk, minden nemzetben, valamint
onokben, felserkent a nemzetisdg erzelme. Mdg an-
nyira nem tudtak bnbk eszmdlbdui, hogy a românok
rokonszenvdre sziiksdguk van, nem lâtjâk, hogy mind
mi, mind onok, mint kdt elszigetelt elem âlunk an-
nyi millid szlâvok kbzepette. A român elem sokkal
compâktabb a Tiszâtdl a Feketetengerig, mint az
bnbkd, ds az el nem veszhet a ndpek sorâbdl, s
vajmi jo volna bnbknek azt meggondolni, fontoldra
velini ds a românok szeretetdt megnyerni; mert bi-
zony arra sziiksdguk van, nem pedig fegyvertelen
embereket dini, asszonyokat, gyermekeket agyonlbni,
falukat felperzselni, a fbldndpet tbnkre tenni, az egdsz
hazât egy puszta sirkertd irtani; ez az emberisdg,
termdszet es nemzetek jogaival elleukezik, ds ha meg
nem sziinnek az ily barbar ds vad ndpekhez illb ke-
gyetlen tdnyektb'l, majd szâmolni fognak a mtivelt
Eurdpa eldtt , hiszen ezen gulyos csapâs nem drte
csupân a vad tatâr-, mongol- ds tbrbkjârom alatt;
mdg mi tobb, a templomokba galâdolnak, az egyhâzi
szertârtâsokhoz ds vallâsi ajtatossâghoz tartozd tobb
dolgokat elprddâlnak, semmivd tesznek. Ugy e ma-
gyar barâtom, ezt parancsolja az bnbk jelszavuk, ki-
tiizbtt szabadsâguk ds testvdrisdgiik; a megtdrbket
ugy fogadjâk kebleikbe, hogy mind felemdsztik va-
gyonaikat, ds a fbldndpet fbldbnfutdvâ teszik, hogy
azutân velbk, mint mâr erkdlcsileg arra kenyszeri-
tettek, mint eszkdzbkkel bânjanak, ezt sem Isten,
sem ember nem turheti el. Mi kdszek vagyunk vagy
dini, vagy veszni, ds becsiiletiinket fentartani, s to-
vâbb kiizdeni elviink mellett, a sors majd ddnteni fog.

     Talân Eurdpa miivelt nemzetei ezt szemiigyre
fogjâk venni. ds legalâbb remdljiik, ha nem mâs,
azon veliink egy eredetii ndpfajok sietrii fognak se-
gitsdgiinkre, ds a rabszolgasâg lânczai kbzziil ben-
niinket felmenteni, — mi pedig addig halâlig fogunk
kiizdeni, nehogy unokâink âtka reânk szâlljon. Onok
szabadsâga bitdfâbdl âll, a jogegyenlbsdgiik a nem-
zeteknek, kik dnbkkel egy hazâban laknak, a ma-
gyar elembe leendb âtolvasztâsâban âll.

     Tdrjenek dszre, mert mdg ido van, ne szennyez-
zdk be nemzeti jellemiiket, hiszen bnbk biis'zkdk, ds
sokszor a paraszt biiszkesdg egy nemzetnek sokat
ârt.

     Az eltdvesztett politika egy nemzetet sirba dbnt-
het; legyen erre pdlda a dicsd nemzetek elenydszdre
ds pusztulâsa. Onbk ebben a szabadsâg korâban, a
rdgi rabszolgasâg rendszer-mintâjât mdg fentartjâk az
os Corpus Juris ds Verbbczy hârmas kbnyve szol-
gabirâiban, vagyis bnbk mind csak szolgâknak ki-
vânnak birâi lenni, nem szabad polgâroknak, igen,
mert az bnbk szabadsâga csak hizelgds, âmitâs ds
szdjârâs. Ez legyen eldg.

Buteanu s. k.
prefect.

— 80 —


     Nota. 1) D. Cserey despre care amintesce Lud.
Kossuth si pre care’lu impoternicise, se află atunci
in Oradea-mare, că comandante teritoriale (Platzkom-
maudant, tărparancsnok). La an. 1861 l’am vediutu
aici in Pest’a, unde petrecu atunci mai multe septe
mane si vorbiramu adese-ori despre scrisărea lui Kos-
suth si despre corespondinti’a intre elu si lancu. —
Cserey tramise lui Simonffy scrisărea, care acesta
o speduf lui lancu prin unu sateanu romanu dela
marginile Transilvaniei, de care se servise si mai in-
ainte candu începuse corespondinti’a cu lancu. Asta
data inse solulu nu mai aduse respunsu in scrisu
ci întrebata fiindu „Ce ti a respunsu lancu ?“ — dise,
facandu semna cu man’a. „Au trecutu tăte!“ —Atat’a
si nimica mai multu. Simonffy primi cu uimire acestu
respunsu laconica, dar nu preste multu timpu si’lu
splică prin intrarea Muscaliloru, despre a caroru ve-
nire lancu eră informata, precandu nici colonelulu
Simonffy nici Colone. Incădi, comandantele ostiriloru
ungur, dela Criscioru, nu scieau inca nimica.

     2) Csutak fusese mai naiute de intrarea lui Hatvani,
comandante unui corpu neregulatu, mestecatura de
honvedi, guardisti, numiti „mozgă,“ si „rablăcsapat,"
cari facăndu dela Criscioru dese iruptiuni in veci-
nulu comitatu alu Zarandului, jefuiau totu ce gasiau
in cale, ăra persecutati fugiau voinicesce inapoi, o-
prindu se la fruntarie, unde tieneau tergu formale,
de vindeau vitele si alte lucruri de jafu jidaniloru,
ce i insociau cu cârdulu că locustele. lipistol’a lui
Buteanu se vede că este unu respunsu la scrisărea
lui Csutak catra cutarele Vasiliu Popu, despre care
nu amu cunoscintia, — si nu se tiene de corespon-
dinti’a urmata intre Simonffy, lancu, Kossuth, dar’
o publica si acbst’a că unu prea interesante docu-
menta la istori’a lupteloru romane-inagiare dela 1848/9.

     3) D. Ioane Gozmanu, actualminte deputata din
cerculu Alesdului, pre Crisiulu repede, in Bihari’a,
fusese atunci (totu că deputata) tramisu de Kossuth
a merge in tienutulu Beiusiului si mai alesu a Vas-
cohului cu missiunea d’a molcomi poporulu care eră
fărte agitatu si gata a se rescola. D. Gozmanu tienti
la Vascohu poporului cuventare, prin care i îndemnă
a fi in pace, totu aici scrise, din propriulu indemnu,
său din comissiune? nu sciu, lui lancu un’a epistola,
care dsa nu o are, dar’ alu careia cuprinsu se pri-
cepe destulu de bine din respunsulu lui lancu. A. R.



        Romanulu in poesi’a sa poporale.

XIV. Continuare: narațiunile si legendele mitice.

(Urmare.)

      Intrămu acumu in sirulu consideratiuniloru nă-
stre intru un’a gradina feerica, plina de nisce pro-
ducte omenesci din cele mai frumăse si mai incan-
tatăre. Intielegemu minunat'a gradina a naratiuniloru
mitice său a povestiloru năstre. In ea dămu de intrăga
intngutia religiunea pagana a strabnniloru; ba mai


multu: de remasitie pră considerabili din primele ele-
mente dure si necioplite ale credentiei său religiei
omenesci. Vechimea si stravechimea loru la popo-
rulu romanescu se intielege deci de sine.

      Productele său obiectele mitologiei fura conside-
rate si splicate, alesu in tempulu nostru, in diferite
moduri si din diferite puncte-de-vedere. Unii vedea
in ele numai nescari reminiscentie istorice oscurate:
imperati, regi, principi, filosofi, eroi divinisati; altii
una simbolica mai multu an mai pucinu profunda
a naturei; altii ărasi simpla si pura speculatiune fi-
losofica in tipuri. De preferite e opiniunea mai noua
după care sub Gestionatele persăne, animalie si
alalte producte mitologice trebue se intielegemu atari
fiintie ficte, despre cari omenimea primitiva credea,
că de si nevediute, traiescu aievea in natura si se
manifesta in diferitele fenomene naturali. Fenomenele
atmosferice si solari din natura, precumu nuorii ful-
gerulu si sunetulu, curcubeulu, ventulu, vijeli’a scl.,
ăra mai pre susu de tăte marele contrasta intre văra
înflorită si fruptuăsa si intre iărn’a gerăsa si mărta,
formă simburele, in giurulu cărui se cristalisara in
decursulu secleloru miiele de figuri mitologice, varie
după vari’a loru aperceptiune că simptome ale unora
fiintie si' templari dintru una alta lume. Pre candu
pamentalu omulu primitiva instinctualminte ilu con-
sideră supusu sie; pre candu cu resarirea si spune-
rea sărelui, lunei si a celoru-alalte corpuri ceresci
din caus’a regularitate!, cu care m mădia in scurte
intervaluri după olalta aceste mutatiuni fisice, usioru
se indatină: pre atunci memoratele fenomene solari
si atmosferice potenti, sfortiate si misteriăse i ster-
nira, trebuira se’i sternăsca atențiunea si fantasi’a.
Elu privi in giuru de sine la lupt’a dintre animaliele
si fiintiele amice si neamice, la referintiete si cercu-
starile sale de pre pamentu, si aceste le aplică intru
preceperea sa copilarăsca si la ceriu; cumu vedih că
se petrecu lucrurile in giurulu seu, asia si le intipuf
petrechndu-se si in regiunile superiori ale ceriului.
Estu-modu se preparara, adausera si straformara din
generatiune in generatiune elementele mitologice, pana
ce in legătură mai strinsa ori mai lacsa, in carea fure
aduse prin fenomenele naturali insesi, formara fan-
tastica ^istoria a ceriului," bizara ce e dreptu, dara
cu tăte aceste marătia, uimităria, plina de poesia,
cu tăte aceste fărte eficace intru desvoltarea ulteriăre
a mentei, cugetarei, credintiei omului primitiva¹).

      In privinti’a acestei desvoltari a omului cu re-
specta la mitologia unii mitologi distingu trei periăde,
caroru noi amu adauge unu alu patrulea. In celu
dintaiu preponderădia aperceptiunile animalice, va
se dica varieloru fenomene naturali atmosferice li se
atribue numirea, modulu de vietiuire, activitatea si
proprietățile cutaroru animalia. In alu doilea jude-


      ’) Guil. Schwarz: Ursprung .der Mythologie, 1859; in
prefatia.

— 81 —


cat’a omului despre cele tcmplate in natura e cea
mai desvoltata; mitologi’a acestui p.eriodu ne ofere
fiintie omenesci, pitici, giganti, eroi, despre cari
firesce se credea, că de si acelea traiescu in regiu-
nile superiori nevediute ale atmosferei, in ceriu, to-
tuși traiescu intru tdte că si noi pamentenii, avendu
aceleași necesitați si dificultăți, aceleași vertuti, pasiuni
si scăderi naturali că noi dmenii. Periodulu alu treilea
ne presenta acumu personalități divine, prin ce mo-
ral’a omenimei face unu pasu insemnatu inainte, in-
altiaudu-se si capetandu unu momentu si impulsu
ideale potente. Pre urma in periodulu alu patrulea
si ultimu fiintiele si lucrurile mitologice se scoboru
pe campulu istoriei, începu a se lega si identifică cu
anumite persăne istorice, cu locuri aieve esistenti,
cu lucruri aieve template, si asia narațiunea mitica
său povestea devine legenda, cu cuprinsu, cumu di-
semu, parte intr’una privintia său alt’a istoricu, parte
si mitologicu miraculosu.

         După aceste preliminarie, ce le tienuramu si de
    fblosu si de lipsa pentru apretiarea cuvenintiăsa a
    obiectului, se venimu si se consideramu din punctulu
    de vedere alu studiului nostru desu memoratele na-
    rațiuni mitice romane.

         Tesaurulu.. acestora, — că-ci adeveratu tesauru
nepretiuitu se potu numi densele in poesi’a si preste
totn m literatur’a rom. poporale, — pre candu de
una parte', cumu afirmaramu mai susu, derivă din.
comnnea fonfana -său mina de_anru a.pră frux)aosiilui
mitei creatu de stravechiulu poporu ariacu, stramo-
siulu gentilom mdo-europene, de alta parte- densulu
sub decnrsulu desvoltarei sale seculari si milenari
< palfflră cu fericire coloritulu vederosu alu ramului
, V ‘ăleno-latinu dintre acele ginți. Mitulu romanu e mai
A in totalitatea sa celu eleno-latinu. Nu e acestu mitu
। fătuln unei fantasie neinfrenate, nascuțu buna- .ăra
⁵ că visurile ndstre in somnu, cumu după una consi-
derare superficiale a mersului neregulatu si intrernptu
alu naratiuniloru mitice ar’ potă cineva conchide,
ci tdte, mai tdte variădia asupr’a unei si aceeași teme.
Care e aceea tema? Schimbarea intre iărna si văra
in natur’a fisica; „ddmn’â floriloru" adeca primavăr’a
si văr’a răpită de dieitatile iernei, acuși de pitici, a-
cusi de giganti, acuși de belauri, si detienuta sub
pamentu său intr’un’a alta dre-care lume, ăra de acolo
eliberată cu multe lupte si ostenele prin cutare erou,
va se dica prin sdrele caldurosu alu primaverei si
verei.

         Se nu ne miramu de acăsta simplitate a temei,
    nici de nemarginit’a variatiune, ce narațiunile mitice
    făcu asupr’a ei. Nu de simplitate: că-ci dăca noi
    astadi iărn’a din locuintiele ndstre solidu edificate,
    comode si bine incaldite cugetamu totuși cu doru
    si bucuria la venirea primaverei cu câmpii si pădu-
    rile inverdite, cu florile deliciăse si cu paserile sale
    suavu cantatdrie, cu catu mai .vertosu preocupă asta
    schimbare fisica mintea, cugetulu, anim’a si tdta
    fienti’a omului primitiva, neinvetiatu inca in asia me-


    sura a se scuti contr’a injurieloru anu-tempului som-
    bru si posomorita?! Dara nici de variatiunea temei
    in narațiunile mitice nu; pentru că de si mitologi’a
    dieiăsca a dmeniloru primitivi ni se infacisiădia astu
    modu mica si neînsemnata, fiindu inse că sensulu
    ei intrinsecu eră imprumutatu dela vocile si sioptele
    aduncu misteridse ale creatiunei, ea că afine in mo-
    dulu acest’a cu spiritulu si simtiementele interne ale
    genului omenescu trebui se fia pentru omu de un’a
    inriurintia fdrte binefacatdria, si de aceea trebui cu
    una potere vitale neperitdria se desvdlte din simburele
    indegetatu totu alte si alte forme noue.

      Că atari variante si formațiuni ndue din tem’a
vechia se arata si la noi romanii cele mai multe său
mai tdte narațiunile mitice. Despre modulu cumu
se născură si se născu si astadi cestiunatele variante
si forme, ne potemu face idea ascultandu aceeași
narațiune mitica din giir’a a doi naratori din diferite
tienuturi : unulu adauge nescari parti, altulu le omite,
si ambii strămută după capriciulu individuale cutare
numire, tempu, locu si' impregiurare prin ce preste
cati-va ani din un’a si aceeași narațiune se făcu doue
diferite, de sine statatdre. Cu catu mai vertosu la
ginți diverse va fi urmatu facia cu mitologi’a primi-
tiva din asemene procedura asemene resultatu in de-
cursulu miiloru de ani! Totu-dăuh’a inse remase
aceeași tema fundamentale, frumdsa, delicata, atraga-
tdria si fruptificatdria pentru fantasia: icdn’a unei
june incantatdrie si plina de gratia — in regula de
proeapia imperatăsca, regale, principăsca, că si >'oii
naratiuniloru mitice, cumu fă straformata si botezata
prosapi’a dieiloru mitologiei in narațiunile mitice, —
care juna, din gremiulu familiei si placeriloru casei
parintesci răpită prin poteri si fiintie dusimane si
adeseori monstrudse, ajunge in mari nevoi si necasuri,
din cari o elibera prin încordări si lupte estraordi-
narie unu june eroicu, remunerata de dens’a in tipu
de multiamita cu amărea sa cea mai frageda.

      Asia in colectiunea fratiloru Schott¹) indata
prim’a narațiune mitica „Fiiulu nesdravenu alu im-
peratesei" ni-o arata că plănu său răpi na a belauri-
loru; ăra urmatăriele siese „Serman’a fiica a taiato-
riului de lemne," „Fiic’a de imperatu in cotetiu,"
„Fiica de imperatu că padităria de gasce," „Oglinda
magica," „Dilele babeloru* si „Draculu in butea de
vinu" ni-o infacisiădia alungata in pădure si pre urma
edificata de viua in muru; locuindu in cotetiu; pa-
dindu gascele; maltractata de mama-sa si ascunsa
la hoți, va se dica la piticoti său fientie din lumea
inferna; maltractata ărasi prin săcr’a sa; incantata,
vrăjită si straformata in pătra cu tdta suit’a sa./ Si
pre candu aceste se ocupa in prim’a linia de sărtea
junei, pre atunci cele urmatărie depingu acuși mai
pre largu, acuși mai fragmentariu viăti’a si restristele



     ’) Alb. u. Art. Schott: Walachische Miirchen, Stuttgart
1845, pg. 18—19.


14

— 82 —


eroului. Anume „Copii de auru" juneti’a’i; „Impe-
ratulu albu si rosiu" juneti’a si luptele lui; „Petru
Fericelu," „Vilisiu vitădiulu" si „Un’a istoria din
tempulu romaniloru* delinea mai alesu lupta cu
belaurii si adversarii; in „Principăs’a că porcarăsa,"
„Vacele miraculăse," „ Arborele propritiatiunei," „Fiic’a
de imperatu și mandiulu," „lulian’a Cosesian’a,“
„Diavolulu si scolariulu seu" se propunu mai cu
săma cele trei lupte, ce are eroulu se sustienă; in
„Fiiulu respinsu" si in „Darurile miraculăse" ni se pre-
senta cele trei poteri miraculăse, cu cari e inzestratu
eroulu; ăra „Mancafieru," „Pacala. „Trandafiru,"
„Pră frumăsa făt’a padurei" si „Nenascut’a nevediut’a,"
ne infacisiădia despărțirea de prim’a mirăsa si după
mai multe desastre reunirea eroului cu dens’a; pre
urma in „Făt’a de auru a marei" si „Florianu" ne
ocure uciderea eroului prin consângeni vicleni, si
revificarea lui. < Inse dăra in nici un’a nu se respica
asia de lamuritu simbolic’a verei răpite si indosite prin
poterile iernei si eliberate ărasi prin sărele reintine-
ritu vigorosu alu primaverei, că in narațiunea mitica
intitulata „Cerbulu de auru')," unde cerbulu de auru
si diein’a frumăsa a eroului se elibera prin acest’a
din „lumea alba," adeca din lumea neăsa si gerăsa
a iernei, se scăte la „lumea verde," va se dica a
primaverei, si junele erou remane a imperatî in loculu
tatane-seu, imperatu din lumea vechia, va se dica
sărele anului nou se presenta aici ăreși-cumu că in-
teneritu facia de cel’a alu anului vechiu espiratu.

      Celealalte narațiuni mitice mai mice, in nurrieru
de 16 din colectiunea Schott, cumu si căteva din a
năstra^ si altele, ne infaciosiăda mai multu fragmente,
trecu pre campulu consideratiuniloru morali si alu
bunei cuvenintie, prin ce pierdură mai multu au mai
pucinu din cuprinsulu loru originale mitologica. Ret
suuete si reminiscentie mitologice ne oferescu cu tăte
aceste si' dense. Ci se le vedemu aceste nu numai
intr’ensele, ci si in narațiunile mai mari.

      Pre scrutatoriu ’lu astăpta aici una adeverata
suprindere. Indata in prim’a narațiune mitica „Fiiulu
nasdravenu alu imperatesei ,"²) acest’a inca in fasie
are minte, pricepere si potere supra-umana, ca Er-
cule. „Mam’a edificata in muru"* ³ *) ese cea dintaiu
intru intempinarea tatane-so reintorsu din pădure,
unde acest’a pentru comori de auru si argintu pro-
mise dracului pre celu dintaiu ce din casa-si ’i va esf
inainte, cugetandu cu acăsta promisiune la datin’a
cânelui seu fidele de a alergă inainte-i la sosirea sa
acasa; inse, oh fatalitate! in loculu cânelui alărga
inainte i din nenorocire chiaru fiia sa; cine nu vede
in ast’a repetirea procedurei conformu sărtei neindu-
rate, ce oserbă Agamemnouu facia de Ifigeni’a, Ido-
menu facia de fiiulu seu, si chiaru procedur’a lui
Abraamu din T. V. facia de fiiulu seu Isacu si a lui


lefte facia de fiica sa? Departe se fia de noi a vră
prin asta se releghmu venerabilele aceste persăne
ale bibliei in lumea mituriloru, decătu că in biografi’a
loru nenegabilu se suscepura ici colo si unele tradi-
tiuni universali omenesci si parti poetice. Mai incolo
„Copiii de auru său cu perulu de auru," ') pre cari
sierbitări’a perfida i ucide indata la nascere, după ce
din corpurile loru crescu doi arbori de auru, ăra
din aceștia taiati se face una ăie ce făta mneli de
auru, pre urma din aceștia asisidere uciși si respec-
tiva din intestinele loru aruncate in apa se renascu
baiatii de auru ; se renascu, cumu vedemu, din apa
că si Afridit’a mitologiei.

      Facemu de lupt’a intre principiulu bunu si reu
alu lumei, acăsta base de speculatiuni filosofico-reli-
giunarie la mai tăte popărele vechimei, pre care o
vedemu simbolisata si in mitologi’a eleno-latina in
lupt’a dieiloru din Olimpu cu gigantii, si pre care
mitologi’a năstra daco-romanăsca ni-o reimprospeta a-
cusi ca lupta intre dăue colori opuse, neamice, intre
„Imperatulu albu si imperatulu ' rosiu ;“²) acuși sub
figur’a fetei de gigante, carea maniata pe frate-so
pentru-mai marea parte de ereditate, arunca după
elu cu unu feru de plugu, nimeresce inse si taia nu-
mai căst’a Retediatului;³)- acuși ăra in stanc’a dela
Luncani, restornata după credinti’a poporului rom. de
Ddieu pre una făta nefidela,⁴) intogmai cumu restor-
nase munții pre gigantii nefideli si revoltători dieii
olimpiani, si in alte asemeni. Tacemii de naiadele,
ce le reaflamu la romanii daciani in dieinele lacului
negru vietiuitărie si petrecutărie in apa;s) de soro-
rile Mercuria, Vineria si Domineca, cari eroului nara-
tiunei, ca cele trei sorori parce din mitologia, spuuu
de sărtea amantei sale, a principesei răpite, va se
dica a primaverei:⁶) de „Dămna floriloru," carea im-
preuna cu Dian’a jăca pre multe locuri asia mare
rola la romanii noștri,⁷) si care deși nu are scire de
loculu si sărtea principesei răpite, dara se interesădia
de aflarea ei, intogmai că Demeter a greciloru; de
mitulu cu Minotaurulu si firulu Ariadnei, care resnna
iu narațiunea năstra „Una istoria din tempulu ro-
maniloru,"⁸) in care eroii asisidere omoru unu be-
lauru intr’una pescera cu sute si sute de anghiuletie
si ambituri, de unde i scăte numai una ăpa alu cărei
mandiu fuse ingropatu la intrarea pescerei, prin ce
in mitulu eleno-latinu scapa de sacrificare unu june,
ăra in alu nostru se șterge datin’a de a ucide pre
ămenii betrani nepotentiosi. Tacemu de deslegarea
gaciturei Sfincsului, prin ce Edipu si-castiga de socia
pre locast’a, intogmai precumu in ^Fiic’a imperatu-
lui si mandiulu"⁹) principăs’a- e destinata de părin-
tele seu aceluia, carele va se ghicăsca una ghicitura;
său precumu in „Principăs’a si porcariulu" ¹⁰) peti-
torii trebue se se ascundă asia, cătu principăs’a se


      ’) In colectiunea năstra.;


         ³) A. u. A. Schott, o. p. 85, 90, 121.


      ') A u. A. Schott o. e., p. 85, 90, 121.


      ²— ■«) Schott o. c., pag. 125, 282, 282, 274. 249, 296,
152, 171, 153.

— 83 —


nu i pdta descoperi cu ajutoriulu oclindei sale ma-
gice, la din contra cei descoperiti suntu fii perirei.

(Va urma).


Studie dietetice popoiarie.

Diet’a copilului.

(Fine.)

      Aici dorimu a luă in considerare generala acea
etate, care incepe cu nascerea copilului si durddia
pana la schimbarea dintiloru.

      In periodulu acesta alu etatii omenesci domina
principiulu, că intratele corpului se fia mai mari, de-
catu erogatele, va se dica mai multa nutrimentu se
intre in corpu, decatu se da afara.

      La omulu desvoltatu greutatea corpului seu cu
esceptiune 'de urina si escremente, e un’a si aceeași
in tdte dilele, ea nici nu cresce nici nu decade, si
acdst’a provine de acolo, că surogatele pentru sustie-
nerea'ecuilibrului acopere tdte li psele corpului.

      Altu-ceva este la copilu; crescerea lui este con-
diționată deia aceea, că surogatele intrecu lipsele
corpului intr’unu gradu Însemnata; corpulu primesce
cu multa mai multa, decum are se dea. Aici nu mai
avemu de a mai tracta cu o simpla schimbare de
materii, ei cu o procedura, in care materiile, cari au
se constitae tieseturile corpului, prevalddia asupr’a
acelor’a, cari suntu destinate pentru desconstituire
si regresare. Acestu faptu însemnata, acea prevalentia
a nutnreî asupr’a escretiunei conditionddîa crescerea;
ea e plusulu de nutrimentu, ce compune organele
corpului si nu intra in procesulu combustiunei.

      Intre aceste premise aflamu si caus’a, pentru-ce
copilulu mananca mai muitu si mai adese-ori preste
di. Poft’a copilului de a mancă mai multa nu re-
sulta dar’ din impacienti’a copilului, sdu din tempu
lungu, ci singuru din impulsulu necesității si alu
procesului chemicu in organismulu copilului. De aci
dra se ne-facemu regula, că se nu tragemu sugato-
riuluî, im pin si de poterea obiceiului sdft a tempului fip-
sătu, nutrimentulu lui, ci se i-o damu, de cale ori
cere lips’a lui si esperienti’a ndstra. Acdst’a este o
mesura poternicâ pentru prosperarea si desvoltarea
corpului la prunci. Așișderea si ddca copilulu intra
in stadiulu alu II-lea si alu III-Iea alu periodului
de copilăria, nu ne este permisa a’i detrage aceea
ce’i compete pentru salubritatea corpului seu.

      Este constatata, că pruncii trecuti si de periodulu
sugatoriului, numai diu’a mai au lipsa de nutrimentu,
pre candu ndptea ei dormu somnulu celu mai aduncu.
Lips’a pentru desvoltarea corpului inse e totu asia
de mare, că si mai inainte. Se cere dar’ că prun-
ciloru intiemMi, afora de cele 3 mancari principali
se li se nraRrce numerulu meseloru inca cu doue,
asia cu unudejunu si unu ajunu. înmulțirea numerului
meseloru se recomanda mai vertosu din acelu punctu


de vedere, că ci pre langa cuantitatile cele mari re-
cerute, stomaculu nu se ingreunddia atatu de tare,
assimilatiunea si formarea sângelui se usiurddia si
organele corpului eliberate de totu balastulu, nu tre-
bue se sufere.

      De alta parte dr’ nu e prd bine, ddca ’i damu
copilului nutrimentulu de cate-ori ilu cere, că-ci prin
acdst’a organele care contribuescu la mistuire, prd
usioru se potu conturbă. Loru le trebue unu spațiu
mai lungu deia o mancare pană la ceea-lalta, pentru
a se potd restaură si recapetă drasi poteri noue; si'
s’ar’ potd intemplă, că chiar’ atunci, candu vine pran-
diulu sdu cin’a, fiendu plini de pane, se' nu aiba
pofta de mancare. O mulțime de morburi resulta
de acolo, că copii in decursulu dilei mananca neîn-
cetata lucruri, ce nu contienu potere multa nutritiva,
si cari suntu bune numai pentru gustulu limbei; dr’
atunci candu li se oferă bucate nutritărie si poter-
riice, n’au nici unu apetitu. Cine n’a vediutu copii
de aceia, cari, catu e diu’a, suntu totu cu pdme si
pane in mana! Reulu acesta dar’ trebue evitatu si
copii dedati la ordine raționala si la mancare de celu
multa cinci ori pe di.

      Nutrimentulu celu mai acomodatu pentru copii
este si remane totu-ddun’ă laptele, si adeca pentru
sugători: laptele mamei loru, dr’ pentru cei intiercati
si pentru cei mai mari: laptele animaleloru de casa;
in lapte se afla representata cea mai perfecta meste-
cate a diverseloru substantie cu apa; din elu ’si com-
pune copilnlu mai bine părticelele corpului seu. (5sele,
potemu dice, in lapte ’si afla materialulu celu mai
corespundietoriu si mai suficiente.

      Inaintandu copilulu mai tare in etate, cam de
5—6 luni, atunci potemu procede la unu nutrimentu
mai consistente. Din grisu, urezu, faina de grâu,
amyl, arovrotu, potemu prepara căte unu pasata, la
inceputu numai cu apa, lapte» si zacharu, dra mai
tardiu cu supa de carne. Pasata de acest’a pe langa
tieti’a mamei este mancare prea acomodata pentru
prunci.

      Copiiloru, caror’a au inceputu a le esf dinții,
le mai potemu da pre langa cele de susu, si ceva
leguma, carne mdle taiata meruntu, mancari de faina
si lapte; de aici potemu procede successive la man-
cari mai consistente si usidre de mistuita. Cu totu
de-adinsulu inse se ne ferimu de mancari picante
si de beuturi, cum suntu d. e. aromaticele, cafeu’a,
thea, berea, vinulu, vinu-arsulu; dra din cartofi si
din pane ndgra, catra cari copii au o deosebita a-
tragere, se le damu numai mesuri minimale. Facemu
bine, ddca dedamu copii de acumu lă beutura de
apa, insa se nu le damu apa prd rece.

      Copii ajunși la 2 ani potu siedd chiar’ la mds’a
parintdșca, dar’ si aici trebue feriți de mancari grele,
cum e d. e. carnea grasa, legumendse, aromatice,
mancari si beuturi inferbentatdrie. In genere este
o datina greșita, a da copiiloru din tdte mâncările
si beuturile, din cari mananca părinții, si e mai con-

— 84 —


sultu a nu’i pune cu noi la măsa, ₄dăca nu ne po-
temu retienă de a Ie da din tdte cate o bucata. Mai
bine e, de a invetiă copii de timpuriu că se nu fia
prd poftitori si licai. Din beuturi se Ie damu apa,
lapte si ne potemu demite chiar’ la pucina bere. Nu
se pdte condamnă de ajunsu disordinea ce a prinsu
in tempulu mai nou radacine asia de adunce, adeca
nutrirea copiiloru numai cu carne, chiar’ si la cina.
De cina i convine băiatului mai bine supa, leguma,
prăjituri mai usidre, pdme. De altu-mentrea dr’ se
nu fimu j)rd scrupulosi intru alegerea nutrimenteloru,
că-ci si din partea acdst’a se potu ivi daunele cele
mai mari.



Tabaculu seu tutunulu consideratu din punctu-de-vedere
                       medicinale.

     Acdsta substantia nici nu se mananca nici nu
se bea, totuși fiindu ea că si beuturile spiritudse o
substantia care se consuma numai din plăcere, asia
credemu că se pdte pune cu totu dreptulu in rondulu
acestora. Afara de aceea si usulu romanescu alu
limbei ne indreptatiesce la acdsta: romanulu bea tu-
tunulu.

     Tabaculu fumatu, mestecată sdu trasu că pul-
bere pe nasu ’si esprima la celu nededatu influinti’a
sa in trei feliuri. Mai antaiu ’lu aflamu atacandu
organele de gustu si mirosu, după aceea organele
de mistuire si respiratiune, in fine sistemulu de nervi,
pe care mai antaiu ilu irita si după aceea ilu ame-
tiesce. Influinti’a lui este legata de nicotinu, care
este unulu din veninurile cele mai poternice, intre-
cându pre tdte celelalte alcaloide si materii narcotice.
O picătură de nicotinu e in stare se omdre pre unu
iepure de casa in 8 minute; o cantitate nu cu multu
mai mare pdte aruncă chiaru pre omn la pamentu.
Si ce este o picătură de nicotinu altn-ceva, decătu
estrasulu chemicu alu unei foitie de tabacul Fia-care
fumatoriu isi va aduce cu mari fiori aminte de ceea
ce a patitu elu la prim’a sugara sdu pipa. Deca or-
ganismulu omului nu s’ar’ dedă cu atat’a facilitate
la tabacu, la cuantitati asia mari din veninulu celu
poternicu, de securu amu potd numeră pe beutorii
de tutunu chiar’ si pe degete. Numai poterea inve-
tiului a consuetudinei, precumu si. dispusetiunea cea
plăcută, ce causddia tutunulu, esplica estensiunea lui
atatu de mare intre dmeni.

     Cu tdte acestea, tutunulu remane in veci peri-
culosu, influinti’a lui nu se pdte controlă nici-odata.
S’au intemplatu cașuri, unde omulu a tnoritu numai
din doue pipe (ciubuce) de tutunu.

     Dintre morburile locali causate prin usulu de
tabacu amentimu catarrhulu de stomacu, produsu
prin înghițirea de sucu de tutunu, precumu si catar-
rhele de plumani născute prin inspirarea fumului de
tutunu; de aceea ori-ce tusse, precumu si stomaculu


stricatu, opresce usulu tabacului. In tempulu mai
nou s’a observatu influinti’a distructiva a tutunului
si asupr’a meduvei spinarei, paralisandu pecidrele.
Intocsicarea cu tabacu pretinde că remediu contrariu
cafea tare, precumu si acide de plante.

      Că medicina se folosea tutunulu la doreri de
capu si de facia, doreri de dinți; așișderea in contr’a
carceiloru, asthma; in contr’a intocsicariloru cu opiu
produce vomare secura; in contr’a morburiloru de
apa. Pre din afara se usitcdia tabaculu fora succesu
in contr’a peduchiloru si altoru morburi de pele.
Chstirele de tutunu delatura de multe-ori obstruc-
tiunile cele mai cerbicdse, si herniele încarcerate
(vatematurile).*)



BIBLIOGRAFIA.

    Asupra situatiunei, articoli si foisiăre de I. Al.
Lapedatu. Acesta- cărticică de preste siese cdle de
tipariu contiene mai multi articoli si foisidre, publi-
cate de dn. I. Al. Lapedatu in „Orientulu La-
tina.⁸ Cetitorii voru află intr’ensa mai tdte cestiu-
nile sociali-nationali privitdrie la romanii de dincdce
de. Carpati, tractate intr’unu modu destulu de seriosu.
Ar fi de doritu, că publiculu nostru se nu trdca cu
nepesare preste scrieri de acesta natura. Carticic’a
costa 60 cr. v. a. si se pdte procură de-adreptulu
dela autoriu, care locuesce in Brasiovu. Avemu de
găndu se mai revenimu cu alta ocașiune asupr’a ar-
ticoliloru si foisidreloru d-lui I. Al. Lapedatu.


      ’) Pre catu amu observatu si noi, cei mai multi me-
dici practici condamna si despretiuescu usulu tabacului.
Sunt erasi unii, mai pucini, carii vorbescu de tabacu că si
de cafea cu oresi-care indiferentia, inse numai relative la
persdnele adulte, candu organismulu omenesou ajunge la ma-
turitate perfecta, că se pdta suferi iritatiuni mai mari de
nervi; in câtu pentru tenerime, condamnarea tabacului este
unanime din partea toturoru mediciloru. Dara in dilele no-
stre se pare câ este unu blastemu cadiutu asupra omenimei
europene, câ părinții si toti moderatorii adulti ai tenerimei
privescu cu nepăsare criminale la debilitarea generatiuniloru
tenere si fragede, «in totu modulu, prin tutunu. Staturile in
care domina monopolulu de tutunu, se păru a incuragia bla-
stemati’a acest’a prin inventiuni de sugare cu nume specidse,
cumu sugare de dame, sugare de băieți etc. De aceea nu
este mirare deca inteinpini pe tote stradele copilandrii urdu-
rosi de cate 12—13 ani fumandu’ti la nasu cu impertinentia,
pentru care in alte timpuri numite barbare, nu ar’ fi scapatu
fara 12 nuiele date pe pielea gola, era deca ar’ fi fostu șco-
lari ’i-ar’ fi ajunsu pedeps’a eliminarei. Betranii nostrii adeca
judecă asia, câ copilandrii si junisiorii dedati la fumatu, au
si apucatu pe calea coruptiunei, a ruinei fisice si morale, in
societăți depravate, in care ste invetia tbte blastematiile. De
aceea betranii nu se miră astadi, câ comissiunile de .asenta-
tiune suntu necessitate se respingă cu celu mai mare disgustu
si despretiu pre mulțime nenumerata de juni destramati si
ruinati fisicesce, carii aru fi buni, precumu disese dr. Leo
dela Hala, numai se impla spitalele, seu sefemna la gur’a
tunuriloru.                                             Red.


Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. <- Redactoriu G. Baritiii, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi a Romer & Kamner.