«56* _ Acesta fâia ese 'v'j j cate 3 cile pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate I galbenu cu porto fa. r~“i- Xr. 6. $ Abonamentulu se face munții pe cate 1 anii intregu. Se abonedia la Corni- tetulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- ectori. TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Brasiovu 15. Martiu 1877. Alllllu X. c V? Sumar iu: O lacrima fierbinte. (Urmare). — Documente la istori’a revolutiunei ung. din a. 1848/9. (Urmare.) — Romanulu in poesi’a sa poporale. (Urmare). — Studie dietetice popularie. — Procesu verbale. — Publicarea baniloru incursi. Bibliografia. 0 lacrima lerbinle. (Urmare.) 1847. In anulu acesta, după absolvirea dreptu- riloru am mersu Ia Pest’a spre studiarea technicei. Ardeleni pe timpulu acela era pucini cari studiă a- fara din tiăra, romani nici anulu. In anulu acesta s’a facutu alegerea de deputati prea memorabile, unde curgea lupta pe viătia si mărte intre conservativulu Szentkirălyi, si pe atunci popularulu Kosuth, celu din urma .avă in’ programa desființarea iobagiei. La bauchetulu cestui din urma amu luatu si eu parte, si că nobila amu si votata pentru densulu. In 1848 amu luatu parte la mișcările petrecute in Budapesta, la eliberarea iui Murga, Tancsics, cari erau arestanti politici. Eramu petrunsu de totu de cuventele „libertate, egalitate, frățietate;" cu deose- bire cuventele pronuntiate de presidentele republiciei francese Lamartine, „că in oceanulu slavismului ro- manii si ungurii forinăza o insula verde," au resu- natu cu potere magica in urechile mele; epistolele mele scrise sub impresiunea numiteloru cuvente se ceteau in Abrudu inaintea apotecei in piatia, intre aplause. Eu eramu de totu incantatu; dara tatalu meu era fărte ingrigiatu de simtiementele. mele; elu din Transilvani’a privea cu alti ochi evenimentele, din care causa imi scriă totu a dou’a di. Citeamu intre struri temerile lui, căci mai de multe-ori me îndrumă la umbrele strabuniloru mei, cari au fostu totu-d’auna in cea mai buna armonia cu națiunile conlocuităre, dara pentru aceea au traitu, au si muritu că romani adeverati. — Indata după adunarea din Blasiu mi-a tramisu juramentulu depusu de națiunea romana pe campulu libertății, si m’a provocata că se adunu si pe alti tineri romani transilvăneni, de voru fi in Pest’a (afara de mine altii nu era), se inergemu in biseric’a grecăsca si acolo inaintea altariulni se’lu de- punemu. — Voi’a tatalui meu era mandatu pentru mine. Aflandu eu. că juramentulu fația cu tronulu si cu națiunile conlocuităre este leale, l’amu depusu, si prin aceea tatalu meu s’a odichnitu, de si audise că in Pest’a nimene nu avea asia păna lunga, roșia in pelaria că eu. — In adeveru, eu eramu fărte fe- ricita; imi vedeamu realisate visurile mele si aspira- | tiunile strabuniloru mei, cari de dornlu triumfului ro- mânismului s’au inmormentatu intre lacrimi si doreri. In anulu acesta am luatu parte la unu bancheta in Vien’a, unde tăte națiunile Europei era representate prin tineri. Aici amu auditu antaia-data cantandu imnulu fiesce-carei națiuni. Mai antaiu a inceputu unu francesa: „Allons enfants de la patrie," după aceea germanulu: „Wo ist des Deutschen Vaterland?" apoi unu polonu: „Zehntausend Mann bei Warschau auf die Knie schwuren," apoi unu unguru: „Hazădnak renduletlenf.il lăgy hive o magyar," apoi unu italiana si in urma slavii. Presiedintele adunarei a intrebatu, nu mai este alta națiune aici representata? Ba da, amu respunsu eu, si amu inceputu: „Destăpta-te ro- mane." S’au facutu o tăcere mormentala, apoi siop- teau unii cu altii, cu deosebire unu italiauu cu nu- mele Angelo. dinmetate sculatu de pe scaunu, cu gur’a cascata, parea că a vruta se inghitia totu cu- ventulu pronuntiatu de mine; ochii lui cei ageri că unu vulture, infipti asupra mea imi atrasera aten- țiunea. Candu amu finita, a fugitu la mine, m'a im- braciosiatu cu foca intrebandu-me: „Cine ești tu? cumu chiama patri’a ta? Am intielesu dorerile na- tiunei tale,¹¹ dise elu, apoi au strigata cu totii: „Se traiăsca națiunea romana.® In luu’a lui Aprilie s’a unitu casin’a magnatiloru, alu cărei presiedinte era c. St. Szăchenyi, cu casin’a democratiloru, alu cărei membru eram si ea. Aici presiedintele era Kosuth. Aici amu avutu ocasiune a cunăsce in persăna tăte celebritățile magiariloru. Totu in lun’a acăst’a a intorsu deputatiunea ti- nerimei din Vien’a visit’a făcută cu scopu de frater- nisare. Vienesii au fostu primiti si ospetati mai multe dile in Pest’a cu o splendăre rara. Deputatiunea poloniloru si ă romaniloru din Ro- mani’a totu in acelu timpu a fostu in Pest’a. In lun a lui Maiu deschidiendu se diet’a Tran- silvaniei, am plecatu acasa. In Clusiu m’am intalnitu cu Vasvăry, pe care ’lu cunosceamu din Pest’a, ti- neru talentata, oratoru fărte populara si placutu, de care isi temea Kosuth popularitatea; damele din Pest’a i-au presentatu de suvenire unu ânelu de aura cu inscriptiunea „1848, 15 Martiu." Vidăcs, asemenea amicu din Pest’a cu Gajzăgă, care era la Szăchenyi 11 - 62 — cancelistu, si inca unulu alu cărui nume l’am uitatu, aceștia erau trimiși sub pretestulu fraternisarii, se prelucre tinerimea ardeldna pentru uniune. In Clusiu s’au primitu cu mare pompa; in teatru era o loge decorata anume pentru ei, unde am fostu si eu. In dieta era o banca togma langa episcopulu Lemeny destinata pentru ei. Acolo amu siediutu noi 5 inși. Fraternisarea curgea grosu. Intr’o di se respan- desce scirea că politi’a a prinsu in Clusiu mai multi inteligenti romani, intre cari si pe Todoru feciorulu protopopului din Bistr'a, care mie mi-a fostu consco- lariu in liceu. Indata m’am dusu la politia, unde la inceputu imi respunsera scurtu, dara vediendu că mie numi prea pasa, nu’su omulu care se intdrce dela jumătate calea, mi a datu informatiune, că l’au arestatu la denuntiarea lui I. L. din Câmpeni., care l’a descrisa de unu agitatoriu (buitogatau) periculosu. Reinfecta intorcîmdn-me, am mersu la Vasvăry, si ’i-amu disu lui: Frate daca suntu drepte acelea ce am au- ditu eu in Pest’a de unu jumătate de anu neconte- nita din gur’a vdstra, mergi si’lu scapa. Eu ’i-amu narata lucrulu cu Todoru; s’a indignatu si luandu pelari’â s’a dusu. Peste 2 dre s’a intorsu si mi-a spusu că Todoru va fi liberu, dara că lucrulu nu e gluma. Se dice că romanii in tidr’a intrdga agitdza pe facia in contr’a uniunei, mai alesu munții apuseni in frunte cu advocatulu lanculu insufla grigia si te- mere. Peste cateva dile eu m’am dusu acasa; la despărțire, am invitata deputatiunea intrdga se me cerceteze Ia cas’a pariutiloru mei in Abrudu, ceea ce ei promitiendu’mi au si facutu. înainte de a se in- tdrce din Ardealu au, venitu la Abrudu, unde au petre- cuta 8 dile. In Abrudu au fostu primiti abrudienesce; ti se parea că in munți si in vali e nunta. Ceilalți s’au intorsu in Ungari’a acasa, dra Vasvăry a remasu; na’a rogatu se’lu conducu in munții dela Vidr’a, că aru voi se vedia Ghiatiariulu, care sta din mai multe odăi subterane, plafonulu din granitu, pare că e lucrata de mana de omu, dra pavimentulu de ghiatia grdsa de mai multi stengeni. In aceste odăi se afla deosebite figure si formațiuni din picaturi de apa inghietiata; apoi loculu de unde purcede Ariesulu, unde tdte cele se petrifica, si unde este unu munte intregu de melci petrificati s. a. ’lamu promisa, l’amu condusu. Pe drumu mi-a descoperita, că scopulu lui e se cundsca pe lanculu. In alta diua la amiddi am sosita la lancu, unde l’au primita pe Vasvăry fdrte bine. Tatalu lancului era jude comunalu, iobăgia, inse omu bogata, vbinicu, imbracatu bine; la cas’a lui aflai totu-d’auna cafea, rosolu, vinu bunu, apa de Borszdk, păstrăvi si venatu. Abia amu sosita in casa si abia au facutu ambii cunoscintia, in 5 mi- nute s’a incinsu o disputa fdrte infocata intre ei; credeai că nu acuma s’au vediutu intaia-data, ci că suntu doi antagonisti, cari de multu aștepta unulu după altuia se’si continue o disputa nefinita. Dnpa prandiu ne adusera calariile se plecamu la munte. Ne-amu luata diu’a buna dela caseni; lancu si Vas- văry au esitu pana in curte disputandu. Candu era se se suie Vasvăry pe calu, ei dice lanculu: Sci ce Domnule, ddca me ai onorata cu visit’a, apoi nu me multiamescu cu o diuinetate de di, remani pana mane, si ddca nu vrei se te mai intorci pe aici, apoi ’ti dau eu unu conducatoriu, care te va conduce peste munți pe la „Fontanele." Vasvăry n’a așteptam se’i dica a dou’a dra; neamu intorsu in casa, unde s’au încercata ambii se se capaciteze. Eu ’iamu lasatu in pace, me delectamu in ei, ambii inalti, voinici, blondini, infocati, esaltati, oratori buni, in etate de 24 ani, talentati, nu se poteau de locu capacita. Pe urma au esitu Vasvăry cu coldrea, si a disu: „Ce a greșita diet’a din Clusiu, va îndrepta diet’a din Pest’a, dara uniunea se va face, de nu altmintrelea prin poterea armeloru." La audiulu cuventeloru ace- stora au sărita lanculu după scaunu dreptu in susu, că candu l’ara fi muscatu unu sierpe, s’a facutu pa- lidu că mdrtea, si a racnitu intr’unu tonu, de si eu m’am spariatu de elu. „Se nu ve inpinga infernulu la acesta pasiu, că-ci atunci v’a cantata cocosiulu⁻ Se scii că eu suntu nepotulu lui Hor’a, care a cre- scutu in cas a asta, unde ne aflamu noi, si care a moritu că martira pe rdta, si i s’au aruncata trupulu in tdte părțile lamei; suntu gat’a ai urmă lui, dara uniunea n’o primescu." „Ei bine, ce vreți se oppnneti poterii magiare, cu care suntu însoțiți toti romanii, toti slovacii si germanii din Ungari’a? dise Vasvăry. Braciale ndstre, ii respunse lanculu, cdsele si fertila dela plugu, si vai de acela care ar’ încercă se supnna acești munți, acela va muscă in drba. Vediendu eu că de capa- citare nu pdte fi vorba, m’am intrepnsu si am facutu capetu disputei, promitiendu ambii, că nu voru mai politisă. în diu’a urmatdre Vasvăry a plecatu; la despărțire a disu Vasvăry: Se ne revedemu in diet’a din Pest’a că deputati. „Mai ingraba ne vomu intalni in lupta, decatu acolo," i-a respunsu lanculu. „Atunci da,“ l’a întrerupta Vasvăry. Dandu’si mana s’au despărțita. Ea am insocitu pe Vasvăry pana a tre- cuta munții. In totu decursulu călătoriei a tacutu, era cufundata in cugete. Ddca l’am întrebata de caus’a tăcerii, mi-a respunsu, că frumseti’a acelora munți gigantici l’a fermecata; mie inse mi s’a parutu că alte cugete ilu neodichneau, că-ci odata a între- rupta tacerea cu cuvintele: „lanculu acesta e unu omu estraordinariu; e omu cu sânge rece, talentata, dara candu vorbesce despre suferindele natiunei sale, e fanatica, ’i schinteie ochii, si poți vedea intr’ensii facli’a rovolutiunei aprinse." După aceea dra s’a cufundata in gânduri. Candu amu ajunsu pe cararea aceea care conduce intr’o inaltime ametitdre asupr’a riului, ’i-am povestita că potignindu-se odata calulu unui motiu, încărcata cu ciubere, s’au dusu de-a rdt’a pana in riu, sdrobindu se calulu si ciuberele in sute de bucăți; socii lui l’au consolată pre bietulu motiu pentru pagub’a suferita, care ii eră tdta averea, la care motiulu a respunsu: — 63 — „Paguba că paguba, dar imi placă cum se duse.* Vasvâry scotiendu’si notitiile si-a înseninata acestu lucru, apoi dra a tăcuta. Candu ain ajuusu la Fon- tanele, a eschiamatu: „Ddmne! ce locu incantatoriu, daca asin fi unu lord bogatu, asiu dispune prin testamentu se me iumormente aici, unde nu conturba nimieu tăcerea acesta serbatordsca; aici pare ch ești mai aprdpe de Domnedieu. Ce visiu n e! Aici ne Inaramu adio, promitiendu’i că in scurtu timpu o se me intorcu spre continuarea studieloru la Pest’a, unde ne vomu vedea. Intorchndu-me la Vidra, am mai petrecutu câ- teva dile la lanculu cu venatu, la ursi. — In anulu acest’a au emigrata multi romani din Romani’a, in munții apuseni, la cas’a parintiloru mei inca au fostu mai multi inși timpu mai idelungatu,⁻ intre altii, lo- nescu si Alesandru Golescu celu numita si Albulu si Aimd Martin, pentru blandulu si dulcele seu cara- cteruᵣ frate alu. treilea după Nicolae si Ștefan u. Cestu din urma a remasu la noi pana in. tdmn’a anului 1849. Părinții mei ilu iubeau că pe fiiulu loru; elu - inca ii numea tata si mama. Daca Romani’a ii va rădică monumentu precum se aude, de siguru se va eternisă memori’a unui spiritu. sublimu. 1849. Mare nenorocire au ajunsu Abrudulu in acestu anuf multe familii oneste si fruntasie, fara’di - stingere de naționalitate, au remasu "fara coperisiu, vediendu cu ochii proprii, cum se rapesce si nimi- cesce fructulu osteneleloru, si . pucine familii au re- masu care se nn’si deplanga pe unulu sdu mai multi membri ai familiei cadiuti victima furiei poporului. In adeveru e lucru usioru a aduce passiunile popo- rului in esundare, dara e greu a le restringe in alvia. Acela care e caus’a, va avea greu a respunde înaintea tronului lui Ddieu. Cu ocasiunea candu desarmasera romanii gard’a naționala magiara in Abrudu, nu li s’a intemplatu unguriloru nici o insulta, afara de singurulu casu, candu unu caltiunariu ungara s’a jeluitu oh unu lan- ceriu romanu ’i-a furatu o furculitia, in pretiu de vre-o cati-va cruceri, pentru care fapta lancu l’a con- damnata la mdrte; si daca nu se intrepuneau toti ungurii pentru elu, se si esecută. .< Intrandu Hatvany la Abrudu, sub durat’a armi- stițiului indata s’a inceputu desarmarea romaniloru orasieni, cu care, ocasiune multe insulte si jafuri au suferita romanii. Vediendu aceste magistratulu si alti dmeni de omenia dintre ungari, au tritnisu pe senatorulu Geley, omu fdrte onesta, cultu, din o fa- milia vechia magiara, la Hatvany, că se’i spună că romanii din Abrudu nu le-au facutu nici unu reu, din contra, le-au aparatu averea si viati’a, si cum-ch intre romanii de acolo suntu familii care aru aștepta alta tractare. La audiulu. acestoru cuvente ’ia res- punsu Hatvany cătrănita: „Pe intregulu magistrata | romanescu ilu lasu se’lu spendiure, si pe D-ta te punu I langa elu,“ si l’au scosu din casa afara. " Intorchndu-se Geley de acolo, m’aa întâlnită & in piatia, unde mersesenm ddra voiu vedea pe vre-nnu oficierii care mi a fostu conscolariu, ori cunoscuta din Pest’a, se’lu ducu la noi acasa, pentra-eh la noi au pusu unu despartiementu de husari cu unu straja- mesteru, omu rabiatu si barbara. Daca le-amu disu ch la noi e locu pentru unu oficiru superioru, mi-a respunsu, că din caus’a grasduriloru trebue se pună mai multi husari la noi. Geley mi-a comunicata ce pățise cn Hatvany; m’am intorsu catra casa ingrijatu, candu dea intalnescu pe Topler conscolariu d’ai mei, astadi septemvir; l’am rogatu se vie la noi; elu s’a escusatu, ch trebue se se intdrea la Ungari’a; e tra- misu cu depesie, precum s’a si intemplatu. Mergându acasa am trecuta inaintea unei companii de honvedi. Odata audu o puscatura trechndu’mi glontiulu fluie- randu pe la nrechie. Amu stătu in locu si intrebandu, oficirnlu mi a respunsu ch e ne-bagare de sdma. Totu in timpulu acela esindu unu romanu beata din crisma, si vediendu honvedii, cari in Abrudu si juru pana aici era necunoscuti, trecimdu iaaintea loru au stri- gata: „Se traidsca Imperatulu! totu e ala romanu- lui cată e pe pamentu si subt pamentu." Ungurii s’au aruncata asupra lui si l’au taiatu totu in bucăți. Din momentulu acesta n’amu mai esitu din casa afara; mam’a mea de spaima a cadiutu la pata; ta- tâlu meu era peste "mesura întristata. Ungurii intr’a- ceea tdta curtea, grasdurile si pimnitiele le-au sapafu, sub pretesta ca cauta după arme si munitiune; in- tr’adevera cautau după aura si arginta. Intr’aceea romanii cari s’au fostu dusu din lagaru acasa, dra s’au adunata, si lupt’a intre ei si unguri s’a inceputu si curgea cu mare inversiunare. In 9. Maiu s’au apropiata romanii asia tare de orasiu, in catu nu mai poteamu stă in odăile ndstre cu ferestrele catra Rosi’a, pentru-ch din candu in candu cadea chte una glontiu pe Casa. In diu’a aceea a venita strajamesterulu dela husari acasa, cu manile pline de sânge; intrebandu’lu ca ce s’a intemplatu, ne-a respunsu: Uitate acolo, aratandu la plopii cei inalti in fundulu gradinei ndsțfe care se marginea cu uliti’a, am spandiuratu pe unu romana, dara din- taiu ’iam scosu ochii; mane ii spendiuramu pre toti fbra osebire, asia mi-a pornneitu colonelulu Hatvany. Audiendu noi aceste, ne-amu consultata cu părinții si frații mei, ce aru fi de facutu. Părinții mei au decla- rata din capulu locului, ch ei casa si averea loru nu o parasescu; apoi intemple se ce va vrea Dumnedieu, Mam’a mea nici ch aru fi fostu in stare se pdta fugi. Noi 3 frați, fara scirea parintiloru, ch-ci ei nu s’au invoitu, amu mersu la Hatvany, i-amu descoperita totu lucrulu si 1‘amu rogatu, că se ne spendiure, se ne înroleze, ori se faca ce va vrea cu noi, dara se dea pace parintiloru noștri. In urma provocanda- me la cunoscintiele si relatiunile mele din Pest’a, l’amu amenintiatu ch me voiu adresa de-adreptulu la ministeriala magiaru. Ne-amu intorsu dela elu fara a pdte ispiti ten- dentiele lui draconice. 11* — G4 — De cătra sdra a venita unu oficiru la noi, de- mandandu in numele comandantelui, se ne adunamu in piatia, ducăndu cu noi tdta averea ndstra ce o posedemu in bani, aurii, arginta, pretidse etc.; caruia respundiendu noi categorice, eh. asta nu o vomu face, s’a intorsu. Peste cateva minute intra senatorulu Geley in casa, si ne dice: „Nu cumva se mergeți cu Hatvani. că-ci acela nu e omu; daca veți eef afara la otaru, ve pușca pe toti si ve rapesce averea. Si pentru ungurii din orasiu e o nenorocire. Ce se va iutemplă pentru Ddieu, ddca ne voru esf romanii in cale, cu copii si femeile, e vai de noi,“ A esitu plan- gimdu din casa afara; părinții mei inca plângeau amaru. Pana candu s’au petrecuta aceste, lupt’a pe dealuri curgea neîntrerupta, mai alesu legionarii vie- nesi cu capulu de mdrte pe pelaria, se aparau reso- luti; romanii mereu castigau terenu. Intr’aceea a in- serate. Ce se facemu, dise mam’a mea, ddra nu o se asteptamu se ne junghie aici in casa. Fugiti pen- tru Domnedieu, aru fi unu lucru grozavu se vedu eu că ve omdra înaintea mea. Auditi că vecinii inca au fugitu in taber’a romandsca. E intunerecu com- pleta; intrebuintiati ocasiunea. — „Mergemu, a disu tat’a,“ eu amu privita adesea in bătălii mdrtea dreptu in facia, dara se asteptu se me omdre aici in cas’a asta, nu o voiu face; pe tine muiere, te ducu in bracia.® — Eu amu esitu afara pe terasa, de unde adese priviamu la apusulu si resaritulu sdrelui, pa- noram’a minunata ce se infacisiă candu sdrele reflectă asupr a stancei colosale Vulcanu, care eră vis-a-vis de cas’a ndstra; amu stata întristata, fiindu-că îmi vedeam ilusiunile mele prefăcute in fumu. M’am decisu se nu me opunu mai departe planului de a parasf cas’a, amu incuiatu cânii de venatu, cari alarmati de stri- gatele si puscaturile cele cumplite, fngeau in curte latrandu, nu cumva venindu după noi, se ne tradedie chiaru fidelitatea loru. (Va urmă). Documente la istori’a' revolutiunei ungur, din an. 1848/9 (Urmare) III. Deputatului dietale Ioane Gozmanu. Tractamentulu de pace intre noi si ablegatulu Dragosiu, intrarea lui Hatvani si alte insielatiuni, ca atate plage fatale, in anatise ni suntu cunoscute si inca după asiom’a recunoscuta: „Una manus alteram lavat,“ adeca: Dragosiu fă orbu instrumenta, ca Hatvani fara de pericdu se pdta intra la noi, si intrebuintiatu si de Camarill’a vdstra, după cum se adeveresce si din secretele ce nu mai potura circula sub sigile. Suntemu convinși si despre intristatiunea pre- siedintelui Ungariei Ludovicu Kossuth, dar’ ni-e do- rere de unu asia barbatu care ’si causă întristare contradicimdu’si siesi, nu e constante in propusuri, promisiunile cele mai fundamentali de adi, mane suntu revocate si nimicite prîn alte decrete ale do- mniei sale. Noi credeamu că prin provedinti’a divina suntemu mantuiti de a nu fi noi caus’a principale a cotropirei natiunei ndstre, candu in septemanile tre- cute incepuramu a tractă seriosu cu domni’a lui, dar’ prin acest’a ne făcură mai atenti pre viitoriii. Domni’a lui, înainte de a luă in drdpt’a sceptrulu fericitoriu de popdra, trebue se alerge la esemplele celoru mai constanti barbati din vdcuri, cari an fa- cutu, ce avea de a face domnia lui. Era domnieloru vdstre ve multiamimn si nu ve rogamu se cereți pena (peddpsa) lui Hatvani, că cu ce i amu fostu datori i-amu datu, nimic’a remanen- du-ne de a mai pretinde. Era de mai aveți domni’a vdstra cu elu, rogati-ve, că traiulu vietiei se-i fia că alu imperatoriloru vechi resariteni, si servitorulu neîn- cetata se’lu intrebe despre fapt’a din Abrudu. Domnieloru vdstre, cari că unoru organe ale cor- pului romanu, — ni totu aruncati că suntemu drbe instrumente ale Camarillei — ve propunemu si ve poftimu a ne deslegă aceste doue întrebări: Camarill’a (precumu ve place) ni asecură naționalitatea inca a- tunci, candu frații magiari sbieră „Egy magyar nem- zet, — egy magyar haza,“ apoi despre romani, nu le placea a vorbi nici că despre „Ndp.“ Acumu ju- decati, ce era mai consulta, a dă man’a cu aceia cari nu voiescu se scia de tine? sdu cu acela care ’ti promise împlinirea cereiei. Domni’a vdstra, ca ablegati la diet’a tierei, ne scrieți că veți fi midiulocitori intre noi si diet’a m. numai se ve spunemn, ce ne ddre, si de ce avemu trebuintia? Noi din parte-ne cu cea mai adanca do- rere amu cetitu aceste sîre, candu domni’a vdstra, că representantii unei națiuni, nu sciti cari suntu dorerile ei, sî spre a caroru vindecare chiaru diceti că sunteti tramisi Ia acea dieta m. Atata totuși ve mai dechiaramu, că națiunea fte- a impoteritu a’i aperă si cu arme nepedinti’a ei po- litica si naționale. — Noi recunoscatoriloru acestui adeveru suntemu amici, dra adversariloru inimici, tie- nendu in lupt a ndstra de sânte principiele omenirei. Asia dar’ despre dorintiele natiunei si modalitatea tractamentului numai intrdg’a națiune r. are dreptulu si e io stare de a tracta cu intrdg’a națiune magiara. Ce se tiene de armonia, noi nu numai că voimu armoni’a cu tidr’a ungurdsca, ma aspirainu după ar- moni’a toturoru popdralora civilisate din Europ’a. Te intrebamu frate, dre cine au dovedita simpathia mai mare catra magiaru decatu romaniilu transilvana? — Cetit’ati unde-va in foile cele mai mucede ale istoriei, că vre-unu poporu se fia lasatu in .dstea sa pre duș- mana dandu’i voia de a vorbi cum va vrd diiisulu, după cum facuramu noi cu Dragosiu? Mai avemu anu esemplu si mai momentosu, inse ilu retacemu pana la alta ocasiune.*) *) Se vorbia că asemene cursa s’ar fi incerca^J a li pune Kemeny Farkaa. A. R. — 65 — Domnule Gozmanu! ’ti mai place a scrie, se nu asteptamu rescolarea intregei tieri asupra-ne, si se nu fimu instrumente, intielegăndu libertatea comune. Noi la punctulu antaiu ’ti respundemu, că. cu tdta tidr’a vomu tiend ataculu catu se pdte mai eroi- cesce, pana la non plus ultra, spre noi totuși spe- randu o cautare a popdraloru civilisate; inse domni’a vdstra ar’ trebui se ve desteptati din somnu si se nu ve scolati asupra-ne, ci se ve scolati asupr’a con- servatoriloru si aristocratiloru, cari nu voiescu liber- IV. Gubernatoriulu tierei dlui losifu Sitnonfffi colonelu. Pest’a, 5 luliu 1849. Cu consensulu consiliului ministeriale, ’ti respundu la corespondintiele dtale portate, pentru împăciuirea insurectiunei romane, cu capulu insurectiunei Avramu lancu. Totu omulu pdte sci, că eu — parendu’mi reu din ănima de apesarea, in care poporulu de limb’a romandsca alu patriei mele a suferita in decursu de secle — m’am luptau in tdta vidti’a mea, in intie- legere cu amicii mei de principie politice, pentru estinderea dreptului comune, a libertății comune si asupr’a lortt. Me provocu la Ddieu ,si la publicitate, că in diefa ce s’a -tienute continuu dela inceputulu lui lu- niu a tr., că deputata, că ministru, că presiedinte alu guvernului, am partenitu, spriginitu si promovata totu-ddun’a si cu tdta ocasiunea, dreptele dorintie, compatibile cu unitatea statului, ale fia-carui cetatianu alu patriei, de ori care limba si religiune. Inse o părere n’am potutu s’o intielegu nici o- data: că adeca intr’o tidra se pdta esiste deosebite nationalitati politice. Credu si marturisescu, că limb’a si rellgiunea se nu faca nici o deosebire in esercitiulu drepturiloru politice. Credu si marturisescu si aceea, că tdta popora- tiunea nu numai se se pdta servi liberu de limb’a sa in viati’a privata, in beseric’a, in scdlele si in co- munitatea sa, ci si că se pdta pretinde ajutoriulu statului pentru desvoltarea limbei sale, in interesulu ci- vilisatiunei. Inse, că intr’o tidra se pdta fi mai multe limbe diplomatice, daca aceea tidra vrd se fia unu corpn si nu impartîtu in cantdne suverane, deosebite, a- cdst’a n’o potu intielege. Cu deosebire, n’o potu intielege acolo, unde soiurile de poporu de deosebite limbi nu locuiescu pre teritorie deosebite, arondate, ci mestecate unele cu altele. Asemenea tidra nu se pdte nici imparti nici guvernă după limbe, de nu cumva voimu s’o du- micamu. Cui i-ar’ veni in minte a pretinde deosebita na- ționalitate politica pentru marele numeru de Ciangai tatea practica intre națiunile transilvane, ci si acum pe aripile superbiei sbdra după o supremația absurda; asupr’a acestora ve scolati, pre aceștia bateti eu to- iagulu gurei — cu condeiulu — si cu sabi’a fisica i debelati, că aceștia suntu restornarea acestora doua staturi, cari se lauda cu acelesi popdra si frupte. Datu in Câmpeni, 15/27 Inniu, 1849. Avramu lancu mp. prefectu. IV. As orszdg kormănyzoja Simonffy J6zsef alesredes urnak. Pest, julins 5 ikdn 1849. Onnek, az olăh lăzadăs kibdkitdse irănt Avram Janku lăzadăs fdnbkkel văltott levelezdseire a mini- ster! tanăcs hozzăjărultăval vălaszolom: Hogy dn szivembbl sajnălva azon elnyomatăst, melyben hazămnak romăn ajku ndpe szăzadokon ăt szenvedett, politikai elvrokonaimmal egyetdrldleg a kdzos jognak, kbzbs szabadsăgnak reăjok is kiter- jesztdsddrt egdsz dletemen ăt kiizdottem, țudbatja min- de’nki. . Hogy a tavaly junius elejdn megkezdett s folyr văst tartd orszăggyiildsen mint, kdvet, mint minister, mint kormănyelnok minden honlakdsnak bărmi nyelvii ds vallăsu legyen, az orszăg stătusegysdgdvel meg- egyezhetb jogszerii kivănatait minddg ds minden al- kalommal părtoltam, tămogattam s gyămolitottam, Istenre ds a nyilvănossăgra hivatkozom. Egy ndzetet azonban soba sem tudtam megdr- teni, azt, hogy egy orszăgban kulbnbozo politikai nemzetisdgek Idtezhessenek. Hogy nyelv ds vallăs semmi politikai jogok dl- vezetdben kiilbnbsdget ne tegyen, ez hitem ds val- lăsom. Hogy nyelvdt minden ndpsdg nemcsak a ma- găn dletben, hanem egyhăzăban, iskolăiban, kozsd- gdben ne csak szabadon hasznălhassa, hanem ennek a civilisatid drdekdbeni kifejlesztdsdt a stătustdl igdnybe vehesse, ezt is hiszem ds vallom. De hogy egy orszăgban tobb diplomatikai nyelv lehessen, ha azon orszăg egy test akar lenni, ds nem kiilbn souverain cantonokra feloszlani, ezt nem drt- hetem. Kivălt nem drthetem ott, a hol a kiilbnbbzo nyelvii ndpfajok nem kulbn arondirozott teriileieken, egymăstdl elvălasztva, hanem vegyesen, ds keverve laknak. Ily orszăgot nyelvek szerint sem fdlosztani, sem kormănyozni nem lehet, ha csak az orszăgot eldara- bolni nem akarjuk. ’ Kinek jutna eszdbe a kis (!) Moldvăban ,lakd nagyszămu (!!) csăngd magyarok szămăra kulbn po- — 66 — magiari, cari locuiescu in mic’a Moldova ? Nimenui, pentru-că acdst’a ar’ fi dismembrarea Moldovei. Asia este acdst’a si in Ungari’a, naționalitate po- litica se pdte imagină numai pre bas’a unui te- ritoriu arondatu, un’a tidra numai unu teritoriu pdte avd, pre acestu teritoriu potu fi ori cate limbe, ori cate religiuni, si daca vremu libertate, fia care, fara deosebire de limba si religiune, trebue se fia egalu in dreptu, in lege, in libertate; inse a imparti un’a tidra după limba, si a dă fia-carei parti naționalitate politica deosebita pre teritoriu deosebita, insemna a dumică acea tidra, adeca a o desfiintiă. Deci guvernulu tierei nici odata nu’si pdte da învoirea la acea sinucidere a patriei ndstre, că din un’a si n.edespartit’a tidra ungurdsca, se creamu tiere deosebite: ungurdsca, totidsca. nemtidsca, sasdsca, ro- mandsca, rusdsca; si daca locuitorii de limb’a roma- ndsca ai tierei n’o voiescu acdst’a, precum cu mintea intrdga nici n’o potu voi, apoi trebue se marturisdsca, că isi risipescu sângele fara de nici o causa, că in- struminte orbe, rescolandu-se contr’a acelora legi, cari li-au datu libertate comune si egale cu toti cei- lalți locuitori. Dar’ potd înaintea ochiloru loru se inverte in cdtia idei’a federatiunei. Federatiune pdte se fia intre doue tieri deosebite. Tidr’a ungurdsca pdfe fi in fe- deratiune cu Tidr’a romandsca, cu Serbi’a etc. Inse tidr’a ungurdsca cu sine insasi, adeca cu cetatienii locuitori in sinulu seu, nu pdte intră in federatiune. Acdst’a e absurditate. Lege comune, dreptu comunu, libertate comune, acdst’a o dă legea tierei, acdst’a o recomenda fia-ca- raia guvernulu tierei. Mai multu decătu acdst’a nu pdte dă nimenui, pentru-că, mai multu nime nu pdte avea. Acesta mi-a fostu credeulu totu-ddun’a, acdst’a am dechiarat’o la tdta ocasiunea, acdst’a am dechia- rat’o si nefericitului deputatu dietale Dragosiu, ucisu in modu barbara de proprii sei consângeni — candu m’a intrebatu: că ce sdrte pdte așteptă poporulu ro- manu rescolatu, daca deponendu armele s’ar’ intdrce la ascultare facia cu guvernulu si la fidelitate facia cu statulu magiaru? Si de aceea me necajesce intrig’a malitidsa a capului insurectiunei romane, ce stă in corespondintia cu dta, cum cutdza a me calumniă, că si candu „eu in ordinulu scrisu lui Hatvani asin fi revocatu sdu schimbata concesiunile dechiarate in epistol’a scrisa lui Dragosiu," — acest’a nu este adeveratu. Dragosiu, candu s’a insciintiatu mai antaiu la mine, că doresce a incercă pre risiculu propriu, po- tolirea rescdlei romane, m’a recercatu, că — pana ce va tiend acdsta staruintia a dinsului — se concedu armistițiu. Eu la acdst’a amu dechiaratu si atunci, că pentru asemeni esperimentari nesigure, nu voiu dă armistițiu nici odata, si nu voiu concede se se împiedece operațiunile de resboiu, pentru-că totu- litikai nemzetisdget kovetelni? Senkinek, mett ez Moldovănak dismembratidja volna. Igy van ez Magyarorszăggal is; — politikai nem- zetisdg csak arrondirozott territorium alapjăn kdpzel- hetb, egv orszăgnak egy territoriuma lehet csak, e territoriumon lehet akărmennyi nyelv, akărmennyi vallăs, s ha szabadsăgot akarunk mindenkinek nyelv ds vallăs kiilbnbsdg ndlkiil, egyenlbnek kell lenni jogban, tbrvdnyben, szabadsăgban, de egy orszăgot nyelv szerint felosztani, s mindenik rdșznek kiilbn territoriumon kulbn politikai nemzetisdget adni an- nyit tesz, mint azon orszăgot feldarabolni, azaz meg- sziintetni. Hazănknak azon bngyilkolăsăra tdhăt, hogy az egy ds osztatlan Magyarorszăgbdl kiilbn magyar, tdt, ndpaet, szăsz, romăn, szerb, orosz tartomănyokat al- kossunk, az or'szăgkorrnănya șoha reă nem ăllhat, de ha ezt az orszăg romăn ajku lakdssai nem akar- jăk, a mint jozanul nem akarhatjăk, ugy meg kell vallaniok, hogy ok ndlkiil vakeszkoz gyanănt paza- roljăk vdrbket, fellăzadvăn azon tbrvdnyek ellen, melyek nekik minden măs lakosokkal kozbs ds egyenlb szabadsăgot adtanak. De nekik talăn a foederatio eszmdje forog ho- mălyosan szemeik elbtt. Magyarorszăg lehet foedera- tioban Olăhorszăggal, Szerbiăval sat. De Magyar- orszăg maga-magăval, azaz a kebeldben lak<5 polgă- rokkal, foederatioba nem Idphet. Ez kdptelensdg. Kozbs tbrvdny, kozbs jog, kozbs szabadsăg, ezt ad az orszăg tbrvdnye, ezt ajănlja mindenkinek az orszăgkormănya. Enndl tbbbet senkinek nem adhat, mert tbbbel seiiki sem birhat Ez volt brbkkd hitvallăsom, ezt nyilatkoztattam ki minden alkalommal, ezt a sajăt vdrei ăltal barbăr mddon meggyilkolt szerencsdtlen Drăgos orszăggyii- Idsi kbvetnek is, midbn kdrddst tett hozzăm: minb sorsra szămithatna a fellăzadt olăhajku ndp, ha a fegyvert letdve a kormăny irănti engedelmessdgre, s a magyar Stătus irănti husdgre visszatdrne? Es azdrt bosszankodăssal veszem az bnnel le- velezdsben ălld olăh lăzadăsi fbnbknek azon ravasz ărmănykodăsăt, miszerint azzal mer răgalmazni, mint- ha dn a Drăgoshoz irott levelemben kinyilatkoztatott engedmenyeket a Hatvanihoz irott rendeletemben vissza vontam vagy megmăsitottam volna, ez nem igaz. Drăgos midbn legeldbb nălam jelentd magăt a vdgett, hogy az olăh lăzzadăsnak lecsilapităsăt sajăt merdnyletdre megkisdrteni ohajtja, arra kdrt fel, hogy mig ezen iparkodăsa tart, fegyversziinetet engedndk. En erre măr akkor is kinyilatkoztattam, hogy az ily bizonytalan kisdrletek miatt fegyversziinetet adni soha nem fogok, s a hadimunkălatokat meg akasztani nem engedem, mert a haza, tbrvdny ds szabadsăg ellen — 67 — ddun’a am esperiatu la insurgenții romani, șerbi si slovaci rescolati in contr’a patriei, a legei si a liber- tatei, că tdta concesiunea de repausu, pe care au cerutu adese ori candu erau strimtorati, n’au intre- bțuntiat’o decatu pentru concentrarea poteriloru loru si pentru atacuri neopinate; si armistițiu nu dau nici pentru aceea, pentru-că nu cunoscu pre nimene, alu cărui cuventu sdu oblegatiurie ar’ potd garantă, că insurgenții voru observă conditiunile armistițiului. Si de aceea, la pertractări nu me dimitu, pen- tru-că eu nu cunoscu alta alternativa, decatu sdu a pun/ (pedepsi) pre totu insurgentulu, sdu iertandu, pre bas’a legei comune, a’i recundsce de cetatieni egalu indreptatiti. (Va urma). fellăzadt romăn, szerb ds tdt părtiitbkndl mindig azt tapasztaltam, hogy minden idd pihendsi engeddly, melyet middn szoritva voltak, gyakran kdrtek, csak erejiik bszpontosităsăra, vdletlen megrohanăsra hasz- năltăk; ds fegyvernyugvăst nem adok azdrt is, mert nem ismerek senkit kinek szava, vagy kdtelezetsdge a fegyvernyugvăsi feltdteleknek, a părtiitdk rdszdroli megtartăsăt garantirozhatnă. £s azdrt alkudozăsokba nem bocsătkozom, mert dn măs alternativăt nem ismerek, miut vagy biintetni minden părttitdt, vagy megbocsătva a kdzbs tbrvdny alapjăn, egyenld jogu polgăroknak elismerni. Romanulu in poesi’a sa poporale. z / XIII. Continuare: descântecele. (Urmare.) Totu din unulu si același tempu cu urdîrea po-i porului nostru-romanescu suntu si descântecele.' Se intielege de sine, .că noi-facemu acdsta oserbatinne si afirmatiune despre descantece, cumu si preste totu despre alâlte «pecie ale literaturei poporali, numai intru Catu ele suntu romanesci. înainte dea esistă poporulu romanii/că atare, firesce nu potemu vorbi de descântece si alte producte literarie poporali ro- mane.- Căci altmintre descântecele, ddca privimu preste totu istori’a desvoltârei culturali a omenimei, •că poeme insocitdrie de acte mistice religionarie, au- torități primărie le dechiarara de cele de antaiu si mai antice in poesia‘).y - In speciale descântecele romaniloru daciani si-au prototipului in descântecele vechiloru itali. / Ce ? itali stiperstitiosi, crediutori. in descântece, boscdne, far- mece si vrajiture că si romanii, cine ar’ mai crede! ? Si cu tdte aceste asia este; Contemplatiunea super- stitidsa a fenomeneloru din natura le era dre-si-cumu propria, pamentulu loru se aretă pururea fertile in minuni de ale credentiei desierte, nutrite de un’a fan- tasia; meridionale vivace * ²).^Ei inca avea anumite ver- sificatiuni, in cari credea că diace dre-care potere magica djepărtatorie de rele: versuri sdu descântece contra grandinei, malurei, tetiunelui de holde, diversi- loru morbi si alte asemeni, de cari Catone, Varone si Ovidiu ih scrierile loru ne pastrara vre-o doue trei esemple³). . . Asemenea in poporulu nostru, cine nu scie cu cata desteritate vehdeca, alesu unele babe, diferitii morbi cu buruene culese după Rosalie si’pre la San-Zuene, cu medicine sdu asia-numite „doftorie babesci,“ inse ’) Iac. Grimm _Kleinjre._Sehriften^n.yUeber das Gebet. ²)T)n~Guil. Corssen o. e., pg. b. “ ³) Cato R. R. 160; Varro de Re rustica I. 2; Ovidius Pastor. 11, dofforie de regula insocite de descântece? Ele potu după credenti’a poporana, farmecă pre teneri, „facun- du-le cu olcic’a“ si aprepdiendu estu modu in eli iubire catra cutare persdna; -potu „face de amdre“ cu dsa de liliaci prinși in ajunulu Cratiunului si ingropati de vii intr’unu furnicariu, cu cârligelulu remasu din scheletulu liliacului atraghndu pre cine ti e dragii, cu lopatîc’a depărtându pre cine ti-e uritu. Ele au potere de a legă ploile, de a inchiagă ap’a, de a gaci sdrtea individiloru din trasurile palmei, au traghndu in patrudieci si unu de bobi. Ele vindeca de deochiu, de musicatur’a sierpiloru, de sagetatura, de gâlci, de buba rea, de dorere de ânema, de dorerea ochiloru si albdtia, de obrintitu, de pocitura, mantue de Iele, de uritu si altele. Si tdte aceste prin „apa neînce- puta,“ si erbe si buruene descântate. Vedi bene, că ochiulu cercetatoriu descdpere in tdte aste, astragăndu deia velulu si acidentiele snper- stitidse, unu duplu fondu de adeveru pre reale. Unulu e nrofund’a Teligiositate a romanfllui, trasetura din cele mai caracteristice ~ale sufletului seu, conforme cărei densu tiene susu si tare esistenti’a unei lumi spirituali, ochiloru materiali nevediute; provenirea toturoru lucruriloru, bune său rele, in lumea acdsta deia Fienti’a suprema, alu cărei degetu a totu potente pretotunde ilu vedemu, si care in necasurile ndstre mai muitu pdte decatu ori ce sucursu omenescu. Altul*¹ e acea scientia destulu de adunca a naturei, la. care cu mirare vedemu că ajunsese intru scrutările loru preoții etrusci, si carea transmisa sacerdotiloru latimo- -rcmani, deia aceștia sfarmatura din acea scientia prin traditiune orale propagata din generatiune in genera-, tiune, se pastrara si la romanii daciani pana in diu'a de astadi. Numai asia ne potemu esplică, cumu prd bine o serbă D. G. Teodorescu’), cunoscinti’a legi- loru fulgerului si ale electricitatei din natura, ce ve- desce romanulu neinvetiatu la scdla, candu la ince- putulu unei tempestati inplanta unu toporu in midiu- ’) D. G. Teodorescu in o. c. — 68 — loculu curtei si pune pre elu si o mana de sare, pentru că trasnetulu se dă in fierulu toporului, ăra nu in casa; candu din asemenea causa alunga dm casa pisicele si cânii, perulu acestoru animale că si ferulu fiendu, cumu se scie, bunu conducatoriu elec- tricii. Numai asia ne potemu splică coincidenti’a fra- panta a mai multoru lăcuri, folosite de femeile si preste totu de romanii noștri contr’a cutaroru si cutaroru morbi, cu medicinele usitate chiaru asia si chiaru in aceli morbi, si de catra romanii antici, precumu ne convingemu din Pliniu istoricule naturale, din Catone si alții¹). Cum că descântecele sunt aievea asia de vechie, afirmaramu; cumu-câ sunt de un’a etate cu poporulu daco-romanu, demustra rgminiscentiele mitologice din ele, anficitatile limbistice, cumusi numerdsele numene si espresiurii stravechie, pre cari adi nici insesi des- cantatdriele ptt le mai pricepu, ci le recita dea asia, mechanice./Ce va se dica, că se aduceniu cateva esemple, in descantecnlu de gâlci „cina martaci* si „julebitia mare si mica?*²) in descântecele de dorerea ochiloru „noue sânte sambe albe pe dălulu Deleleului, cu mature in bracia, cu cutîte ascutîte, cu manustergure la brâu*³), si multe aserpeni in descantecnlu matra- gunei si altele?⁴) Ulteriori colectiuni de descantari, precum si cercetări limbistice pdte se ne scdta asu- pr’a acestoru si altoru producte poetice de acestu soiu la resultate interesanti. Dara si in privinti’a limbistica, in descantecnlu de obrintitu, culesu din părțile meridionali ale Transilvaniei, carele incepe „pe decindea de mare die laia sbăra⁵),“ cuventele rărite, celu pucinu in dialectulu nostru septemtrio- nale, numitu si daco-romanu, nu seime se ocura, de- catu numai in cele mai vechie monumente de limb’a romanayEra in catu pentru reliciele mitologice, des- canteculu de sagetatu, reinvdcă „noue fete fetidre⁶),“ cumu se pare ndue dieine, Muse său altele din mi- tologi’a vechia; „tdrt’a pamentului ⁷)“ memorata in descantecnlu de Iele, e apriatu după conceptulu si idei’a ce avea celi vechi despre modulu aternarei globului pamentescu in cavitatea spațiului din uni- versu, precumu in alte descântece si narațiuni rom. „buricnlu pamentului" e invederatu un’a aducere a- minte de „ouq,a).os tijs îtf¹ (Delii) alu vechi loru. ele no- latini; in fine Elele conforme credentiei mai comuni a poporului nostru, trei la numeru, coincidu după în- sușirile loru acf cu Parcele, acf cu Furiele celoru an- tici. Ci se audimu acestu descantecu curioșii: „Voi Eleloru, maiestreloru, Dusimane omeniloru. Stăpânele ventului, Ddmnele pamentului, Ce prin vezduhu sborati, Re erba lunecați Si pe valuri calcati, Ve duceți in locuri depărtate, In balta, trestie, pustietate, Unde pop’a nu tdca, Unde fet’a nu j6ca; Ve duceți in gur’a ventului, Se ve loviti de tort’a pamentului. Esiti dein mana, trupu, petioru, Si se periti susu intr’unu nuoru. Dati omului sanate, Că sabi’a de focu ve bate.¹)" (Va urma.) Studie dietetice popularie²). Cunoscientie dietetice generali. Nutrirea normala corespundietdria atatu după cualitate, catu si după cuantitate in tdte stadiele vieții omenesci, e un’a dintre conditiunile principali pentru a sustieneă corpulu nostru in cea mai deplina sane- tate si pentru a’i dă si procura viătia indelungata. Abaterea dela aceste conditiuni pdte trage după sine totu feliulu de morburi si in fine chiaru mdrtea in- dividului. Dăca aruncamu o privire fugitiva asupr’a feliu- lui de nufrire la diferitii dmeni, aflamu o diferintia din cele mai batetdrie la ochi, ba potemu dice, câ nici unu omu nu se nutresce chiaru că si confratele seu. Caus’a acestei impregiurari aduce cu sine res- pandirea nămului omenescu preste tdta suprafaci’a pamentului. Scimu cu totii pră bine, că unele suntu productele regiuniloru tropice si altele ale celoru ghiatiari, si ăra câ si procesulu vieții omenesci difere tare, după etate, clima, genu, ocupatiune etc. Nutrimentulu, potemu dice că conditionăza tem- peramentulu, gradulu de cultura a fia-carui poporu; de unde apoi devine mani’a si reutatea cea ascunsa a mancatoriloru numai de carne, precumu si carac- terulu deschisu si nobile alu popdraloru europene. Asia poseda frignlu, caldur’a, văile si munții, deșer- tele si codrii, ap’a si uscatulu, animalele si plantele influintia pregnante asupr’a desvoltarei spirituale si morale, precumu si asupr’a coldrei si formeloru mai multu său mai pucinu frumdse ale corpului nostru. Intr’acestea numai jace diferinti’a fiiloru de un’a si aceeași origine. Intre speciele diferite de nutrire aflamu popăra, cari se nutrescu numai cu carne, si ăr’ altele, cari *) Cfr. Nr. XIV. ahi acestui tractatu. ⁸ —³) Guil. Schmidt Das Iahr und seine Tage in Mei- □ung der Românen Siebenbiirgens, Herinannstadt 1866 p. 35. ⁴) Simeone Mangiuc’a Botanic’a romana in „Famili’a" 1874 Nrii 43—49. ⁶) Guil. Schmidt o. e. pg. 36. «—V. Alesandri Poesie popor, a Rom. pg. 271. 10. ’) In catu pentru stravechimea afirmata a descântece- loru vedi câ de esemplu in „Column’a lui Traianu" 1876 pg. 35 unu descantecu comparatu cu altulu sanscritu din Ved’a. a) Acestea studie dietetice esite din pen’a unui medicu practicu de ai nostrii, aru merita se fia citite si apretiate in tote familiile romanesci fara distinctiune. Red. — 69 — se servescu numai de plante. Unde se apropia omulu de polulu de nordu, e avisatu numai la carne, pre candu in părțile tropice, de si ii stă selbatecimea la dispositiune, se nutresce mai numai cu vegetabile. Numai clim’a cea moderata a ndstra, care a fostu totu-de odata patri’a agriculturei si a economiei de vite, pretinde mancare mestecată. Venatorii din vastulu territoriu alu Americei de nordu mananca numai carne de bivolu, pre candu dra locuitorii din Oland’a noua, cari n’au nici carne si nici frupte, suntu siliti a se nutrf numai din vegetabili. Deca ne intrebamu, pentru ce felin de nutrimentu este facutu omulu, pentru celu animale seu vegetabile, atunci respundemu că pentru nici unulu din aceste eschisivu, preeumu si sângele nostru tiene mediuloculu intre animale si plante. Animalele posedu pre multu albuminu si prd pucina grăsime, pre candu plantele făcu contrariulu. Diferinti’a acdst’a nu se esprima numai aici, ci si in constructiunea organeloru ndstre ie digestiune facia de animale. Pre candu animalele Cari se nutrescu cu carne, dispunu de nisce dinți âsctttîti si de unu inatiu scurta, herbivorele din con- tra, dispunu de dinți tari si lati, acomodați pentru roșa si rumegata, au si unu matiu lungu si resistente, aptu pentru mistuirea celoru mai grele nutrimente. Omulu intru constructiunea organeloru acestora tiene midiuloculu intre carne si herbivore; elu trebue se se nutrdsca cumancari atatu de animale, catu si de Vegetabile. O natrire numai cu nutrimentu animale l’ar’ aduce pre omu intr’o categoria cu animalele ra- pitdrie, cumu suntu d. e. Indianii. Nutrirea eschi- sivu vegetabila face pre omu greu si lenesiu, 1 a mente si la corpu. Cum-că vegetarianii nu se tienu de categori a acăst’a de dmeni, provine de acolo, că ei mananca si lapte, untu, brendia, oua etc. Carne mancata preste mesura, aduce cu sine morburi de mflamatiuni, podagra, coftgestiuni: din contra vege- tabilele preponderente asuprescu organele de diges- tiune, producu obstructiuni si unu sânge, carele ne a- vendu cuantitatea necessaria de albuminu, nu core- spunde de ajunsu pentru nutrirea buna a organismului. O nntrire uniforma dra, nu satisface de-ajunsu corpului omenescu, carele e dispusu in nutrimentulu seu pentru varietate si schimbu; dintre tdte nutri- mentele elu pretinde pre cele mai gustdse, nutritdrie si mai usioru de mistuitu. In catu pentru cantitatea nutrimentului omenescu, ea depende dela multe conditiuni, care au influintia asupr’a ei asia, in cata aci nu se potu pune regule fixe si cu totulu sigure. In genere se pdte dice, că din bucate mai poternice se pretinde mai pucinu, pre candu din cele mai pucinu nutritdrie se ceru cuan- titati mai mari; asisiderd lucrulu intetîtu inca pretinde mancare mai multa, decătu candu nu lucramu nimic a. In privinti’a valdrei nutrementeloru este de ob servatu, că acelu nutrimentu este mai corespundie- toriu pentru corpulu nostru, carele pre langa poterea sa nutritiva e totu de-odata si usioru de assimilatu. Ce ne ajuta ndue, ddca unu nutrimentu possede sub- stanțele cele mai nutritive, candu acelea nu se potu mistui si introduce in sânge; nutrimentulu are deci se fia si mistnibile, se se dissdlva usioru in sucurile stomacali si se se introducă cu cea mai mare facili- tate in sânge. Despre possibilitatea de a se mistui nutrimentele, se punu urmatdriele regule: 1) Din ce suntu nutrimentele mai fluide, mai solubile, cu atat’a mai usioru se potu mistni. Carnea si grăsimea trebuescu mestecate si impartîte in modu delicata; carnea mdle este inai usidra decătu cea tare. 2) Suculu stomacului are se fia de-ajunsu. 3) Cu catu mai usioru se potu pătrunde nutri- mentele prin suculu stomacului, cu atatu suntu mai mistuibili, de aceea noi preparamu nutrimentele ndstre. 4) Nutrimentele suntu dra cu atatu mai mistui- bile, cu catu ele in compositiunea loru stau mai a- prdpe de corpulu nostru. Nutrindu ne in modulu acesta raționale, ni se intarescu mușchii si dsele si se dă creriloru acea direcțiune, pe care o cundscemu la tdte popdrale culte; de aici potemu vedea prd usioru, că nutrimentulu ’si esprime poterea sa si asupr’a functiunei spirituali si a temperamentului. Pre candu nutrimentulu animale face pre omu selbaticu si celu eschisivu vegetabile ilu indiestrddia cu pucine insusiri spirituali, nutrimen- tulu mixtu ii dă acea potere mare, ce ’lu face se dominedie preste tdte celelalte creaturi. Diversele etati inca pretindu o dieta deosebita, de aceea fia-ne iertatu a privf regalele necessarie după diversele stadie ale vieții. Dieta sugatoriului. Pentru sugatoriu laptele feme’escu este nutrimen- tulu celu mai corespundietoriu; dar’ nu este de ajunsu numai cu atatu. Adeverulu credintiei in natura si in tdte influintiele ei ne invdtia, cum-că fia-care suga- toriu are se fia pusu la peptulu mamei sale, pentru că insusirile si caracterulu mamei i se atribuescu prun- cului prin laptare. Si intr’adeveru, nici o dorintia nu e mai santa, decătu, că fia-care sugatoriu se saga la peptulu mamei sale cu laptele ei, totu-odata si simtiementulu si amdrea catra dens’a. Esceptiune scusabila dela aedsta datorintia santa se pdte face numai atunci, candu unele mame suntu silite a se retrag^ dela împlinirea chiamarei de mama. Rusîne inse de acele mame, care din caus’a co- modității, a traiului usioru, a vanitatii si din alte cause demne de condamnatei, se retragă dela implinirea ofi- ciului de mama, cu tdte că natur’a le-a dotatu pen- tru scopulu acesta cu cualitatile cele mai eminente. In cașurile de necessitate deci trebue suplinita mam’a prin o doica; dara la alegerea ei nu este totu una, că cine are se fia doica. Trebue dar’ se fimu la alegerea unui atare ir.dividu cu cea mai mare precautiune, trebue se avemu totu-ddun’a in vedere, 12 — 70 — ch de-odata cu nutrimentulu i damu sugatoriului si caracterulu si temperamentulu ei. Caracterulu ei deci, are se fia asiediatu si tem- peramentulu liniscitu. In privinti’a laptelui este cunoscutu, ck cu pro- gresarea tempului dela nascere i se schimba si com- positiunea lui, si elu este cu atatu mai reu si neaptu, cu catu e mai mare diferinti’a in etate a copilului mamei de alu doicei. Trebue se vedemu, că copi- lulu doicei se fia nascutu cam dintr’unu tempu cu acela, pre carele vră se’lu laptedie. Dăca nu ne va succede se aflamu o doica cu caracterulu recerutu; dăca nu vomu descoperi in ea acea ambre catra co- pilulu strainu, pe care o păte avea o mama catra copilulu propriu — pentru-că intr’adeveru nu este unu sacrificiu micu a avea acea potere de vointia si nisuintia asupr’a sa, de a potea inadusf o patima nedumerita, o indispusetiune a corpului numai si nu- mai, pentru a nu strică laptele, atunci este mai fo- lositorul, dăca inlocuimu laptele mamei prin o nu- trire artificiăsa. Prin afectele de ânima ale femeiloru (spaima, mania, frica, dorere) devine laptele ei mai subțire, mai seracu in zacharu, sarosu, din cari apoi se potu nasce daune periculăse, vomare, diarrhoea, chiaru si convulsiuni. Cu privire la tempulu, cătu si cumu se sugă copilulu, se comitu erorile cele mai mari. In dîlele prime, phna candu stomachulu nou-nascutului nu păte suportă si suferi cuantitati mari de lapte, se păte pune copilulu la peptu, de cate-ori plânge; mai tar- diu inse se se dedea la ăre-care regule asia, ck diu’a se se laptedie regulatu la fia-care 2—3 ăre; ăr’ nă- ptea la 3—4 ăre. Nu trebue se se considere peptulu nici-odata că unu midiulocu de impacare pentru co- pilu, candu acesta plânge, fora că se fia flamendu, ci mai bine se cercetamu caus’a cea adeverata a plân- sului seu. Indata după afecte mari său după oste- năla grea, se nu i se dea copilului nici-odata tietia. La suptu ambe tîetiele se servăsca cu ăre care regu- laritate, schimbandu-se alternative. Tempulu candu se intiercamu copilulu, nu se păte fipsă pentru tăte cașurile in unulu si același modu; regula e: ch nici odata se nu intiercamu copilulu atunci, candu i crescu dinții, mai bine e in luna a 9-a său a 10-ea; asis- deră daca copilulu este slabu, camu la anulu. In- tiercarea se nu urmedie de-odata, ci in timpu de 3 —4 septemani, detragîmdui-se incetu porțiunea sa. Ano-tempulu frumosu este fărte avantagiosu, de ăre-ce atunci se păte duce baiatulu mai usioru din ochii mamei sale si pentru mai multe dîle. Pentru intiar- care baiătulu ăra se se prepare de timpuriu, dedan- du-se si cu alte feliuri de mancari. Dăca mam’a ori doic’a care va fi datu tietia, ar’ capetă menstruatiunea (periodulu) din nou, si acestu procesu prin schimbarea chemicale a laptelui ar’ pro- duce conturbari mari in digestiune, atunci se intielege de sine, ch acestu nutrimentu are se fia opritu si in- locuitu ori prin o doica noua, ori prin nutrire arti- ficiăsa. Așișderea si in casu candu mam’a său doic’a laptatăria ar porni grea din nou, trebue se incete nesmintitu a mai da tietia pruncului, ch-ci continuarea laptarei ar fi vetamafăria pentru laptatăria că si pen- tru pruncu. Decidiendu-se cineva pentru o doica, trebue se caute la ea, afara de cualitatile susu amentite, inca urmatăriele caractere: 1) Trebue se fia pre deplinu sanetăsa si se po- săda titie nu prea grase, elastice si nu pră imflate; muculu (negelulu) se fia prominente si fora de cro- siuni (ulcere). Etatea cea mai corespundietăria e intre 20—30 ani. Femeile de unu corpu subtile suntu mai de preferitu, decătu femeile cele grase. In genere se preferu femeile dela tiăra, precumu si cele ce au mai nascutu odata. 2) Cualitatea si cuantitatea laptelui se fia co- respundietăria. Mesuri in privinti’a acăst’a ne dh gradulu de nutrire alu copilului ei propriu. Etatea laptelui se fia proportionata cu nascerea copilului si mai bine cu 5—6 septemani mai mare decătu mai micu. In privinti’a nutrirei artificiăse avemu de a in- registră urmatăriele: Principiulu nutrirei artificiăse e de a se procură unu lapte, carele ar’ semenă mai multu cu laptele omenescu. Acestu oficiu are se se indeplinăsca cu cea mai scrupulăsa conscientiositate si cu cea mai mare grigia. ' Laptele nefalsificatu alu vacei are in respectulu acesta renumele celu mai insemnatu, si preparatu pentru scopulu acela, are cea mai mare asemenare cu laptele omenescu. In primele luni ale vieții laptele prăspetu de vaca se se amestece cu apa asia, că in lun’a prima se adaoge la % lapte '/₃ de apa; in lun’a a 2-a si a 3-a % lapte si ’/₄ apa, ăra in lu- nile urmatărie se păte dă copilului laptele puru. Lap- tele asia mestecatu se se indulcăsca cu zacharu in proportiune cu celu femeiescu, si se se incaldiăsca phna la o temperatura de 20—30 R°. O sticla pre- parata anume pentru suptu este fărte de recomendatu. Acăsta trebue tienuta fărte curata si mestecarea lap- telui se fia totu- dăun’a prăspeta, de chte-ori va cere copilulu se sugă. Laptele acesta se fia prăspetu si curatu si de o cualitate mai buna; laptele ce dh spre innacrire, aduce stricatiunile cele mai mari. Lips’a de lapte prăspetu, curatu si nefalsificatu, precumu pră de multe-ori se intempla in orasiele cele mari, au adusu omenimea la ide’a de a-si caută pentru nutrirea copilului alte surogate corespundie- tărie si mai constante. Asia aflamu: 1) L aptele condensatu, carele inse cu tăte cualitatile lui eminente nu ajunge cu laptele de vaca. 2) S up’a lui Liebig pentru sugători. Acestu surogatu este usioru de mistuitu si pla- cutu la gustu, merita de aceea tăta considerarea; ea 71 — are inse si părțile cele slabe, că-ci produce de multe- ori vomare si diarrhbe. 3) F a rin a de Nestle pentru copii. Este unu surogatu prd recomendabile pentru prunci; o lingura de faina cu 6 linguri de apa ne ofere unu pasatu, ce se pdte dă copiiloru de 2—3 ori in 24 de ore; prin ferberea de 10 linguri de apa cu un’a de faina se pdte prepară unu lapte, carele se pdte in- trebuintiă pentru suptu. Alte surogate ale tietiei, care de regula producă stricatiuui mari, suntu cafeu’a de ghinda, de ordiu si de Mocc’a. Pasatulu de tdte speciele de faina, panea alba cu lapte, supa etc. Supa preparata din carne de vita sdu gaina, mai intaiu fbra sare si leguma, în- dulcită si mestecată cu lapte, grisu, urediu, ordiu sdu galbinusiu de ou, care ne dă unu surogatu eminente. In contra datinei de a dă copiiloru se sugă din cârpe, in care se inveluescu diversele nutrimente, trebue se se lupte ori-ce omu raționale cu tdta forti’a; acdsta metoda produce copiii cei mai neapti pentru vidtia. Multe din acestea surogate enumerate aici tre- buiescu cercate si schimbate , păna ce dă omulu de celu mai bunu si corespundietoriu. (Va urma). Nr. 52-1877. Procesu verbale luata in siedinti’a ordinaria a comitetului asociat, transilvane, tienuta la 24. Febr. c. n. 1877 sub presidiulu dlui lacobu Bolog’a, fiendu de facia dnii membrii P. Dunc’a, I. Hanni’a, P. Rosc’a, los. St. Siulutiu, I. V. Rusu, V. Romanu, dr. D. Racuciu,' I. Cretin si Dr. A. Brote. § 15. D. adv. in Abrudu Basiliu Popu Harsianu așterne actele relative la procesulu portatu in caus’a legatului repausatului loanu Piposiu; cere a se esa- mină respectivele acte, si pre bas’a acelora, in inte- resulu adeverului a se rectifică totu pre aceea cale, pre care s’a si comisu, erdrea, ce s’a viritu in ra- portulu secretariale perlesu la adunarea gener. dein Deva (1874) in respectnlu multiamitei esprese advo- catului asociatiunei dr. L. Petco. (Nr. 28, 1877.) Dn. consiliariu gub. pens. Pav. Dunc’a, că refe- rente in ast’a causa, arata, pre bas’a acteloru proce- suali ce li-a esaminatu, cumu-că cererea susu-numi- tului dn. advocatu este pre fundata, fiendu-că den- sulu a desvoltatu o energia si desteritate intru ade- veru demna de multiamit’a naționale in caus’a casti- garei procesului amentitu. De aceea propune: Ca comitetulu se esprime recunoscientia dlui advocatu B. Popu Harsianu, si totu odata se i se notifice, cumu-că acela crede, ca prin recunoscientia espresa, s’au emendatu erdrea pretensa de dsa, fără de a subversă necesitatea si fara de a fi oportunu, ca atare îndreptare se se faca si dein partea aduna- rei generale. Punenduse Gestiunea la discusiune, dn. protopopu I. Hanni’a, formuldza urmatdri’a propunere: Comitetulu nu afla de oportunii, că obiectulu dein cestiune, se se sulevedie (a posteriori) la aduna- rea generale, dar dopa ce acela, dein actele respec- tive, care numai mai tardiu i s’au comunicatu, si-a procuratu convingerea, cumu-că amentitulu dn. ad- vocatu a lucrata cu totu zelulu in interesulu reali- sarei legatului facutu asoc. de repausatulu I. Piposiu, pentru servitiale si fatigiale considerabile, prestate astu-feliu in interesulu asociatiunei, i se esprime ceea mai cordiale recunoscientia si multiamita. După discussiuni, presidiulu submite la votare alternativa, ambele propunerei. Propunerea dlui protopopu I. Hanni’a obtienendu maioritate de voturi, se enuntia de conclusu alu co- mitetului. § 16. Aureliu Cuteanu, subiectu de apoteca in Uniaddr’a, cere a-i se aplacidă unu ajutoriu anuale de 200—-300 fl. pre a. 187% pentru a potd ascultă studiale farmaciste la vreo universitate. (Nr. prot. 38, 1877.) Se decide a-i se resolvf suplicantelui, cumu-că comitetulu nepotendu trece preste bugetulu prelimi- natu de adunarea generale, acumu nu se afla in po- sitiunea de a’i pdte acordă ajutoriuln cerutu, se în- dreptă inse, eventualmente, a concurge, după adu- narea generale viitdria, candu adeca se voru publică concurse la ajutdriale si stipendiale ce se voru pre- limină pre an. 187%. § 17. Societatea eleviloru de horticultura dela Ferestrau in Bucuresci, cere a-i se tramite gratuita fdi’a asociatiunei pre 1877. (Nr. 43, 1877.) Se accdrda cererei respective. § 18. Se perlege script’a dein 6. Fauru a. c. Nr. pr, 243 a) a directorelui de politia dein Gratia, dn. Barthof, prin carea se notifică, cumu că in. locote- nentia imper. resp. a desfiintiatu societatea rom. de lectura: „Sentinella romana,* si ca averea aceleia, — afara de chartiele (Schriftstiicke) confiscate, — con- formu § 45 dein statutele societatei numite, are se se strapuna asociatiunei transilvane. Se decide: a se recercă amentitulu domnu di- rectore, că se binevoidsca a comunică acestui comi- tetu, sententi’a respectiva, cumu si unu inventaria despre intrdg’a avere a amentitei societăți. § 19. Secretariatulu raportdza, cumu-că asocia- tiunea a primitu dela dlu notariu publica reg. in Zelau, Balog Kăroly provocare sub datulu 15. Fauru a. c, Nr. 650, că se se represente la pertractarea massei remase de loanu Kontz pre diu’a de 13. Martiu a. c. la 2 dre după amiddi in Girocuta, si ca in ur- marea amentitei provocări, presidiulu a recercatu pre advocatulu Georgie Filepp dein Tasnadu, că se re- presente si apere interesele asociatiunei la pertrac- tarea dein cestiune. (Nr. 50, 1877.) Se iea spre scientia cu aprobare. § 20. Se presentdza urmatdrele producte lite- rarie, donate pre sdm’a bibliotecei asoc. si anume: 72 — 1) Opulu: A. W. Grabe, biografie romane, tra- duse de N. Petra-Petrescu, ed. Sibiiu 1876. 2) Szăzadok a magyar tortănelmi tărsulat koz- lonye, bros. 2 dein 1877. Se primesce pre langa espresiunea recunoscien- tiei protocolarie, si se transpună dlui bibliotecariu spre a se inferf in registrulu bibliotecei asociatiunei. § 21. Se presentăza unu operata incursu in urm’a concursului publicatu dein partea comitetului asoc. sub datulu 15. Ian. 1876 Nr. 43 pentru ela- borarea celei mai bune cârti de igiena poporale, cu terminulu pana in 31. Dec. 1876. Operatulu părta titlulu: „Hygien’a poporale, îndrumare la o vietiuire raționale, cu deosebita privire pentru poporulu ro- mana.* Motto: „Uniculu progresa adeveratu poternicu nu depinde dela avuti’a naturei, ci dela energi’a o- mului.“ Buckle Hystory of. Civilisat. Se predă spre esaminare si opinare Domnului membru ord. alu asoc. Dr. Pav. Vasiciu. § 22. Dn. protopopii I. V. Rusu, aduce înainte, cumcă după informatiunile ce au venitu aici, in des- partiementulu cercuale alu Gherlei (XIII) s ar’ fi fă- cuta o noua compunere respective alegere a subco- mitetului, si că, dupa-ce despre acea strămutare nu s’a facutu aici nici o relatiune, nu se sci nici cine este de presente directore alu despartiementului, de- aceea propune a se cere dela loculu competente in- formatiuni in acesta privintia, si apoi a se luă dispo- sitiunile ce se voru află de lipsa, că respectivulu sub- comitetu se păta satisface oblegamenteloru luate a- pra’si conformu regulamentului asoc. (Nr. 51, 1877). Propunerea se primesce. Verificarea acestui procesa verbale se concrede domniloru membrii: Dunc’a, Hanni’a, Romanu. Sibiiu datulu de susu. lacobu Bolog’a pentru secret, presiedinte. Ioane V. Rusu. S’a perlesu si verificata, Sibiiu in 26 Febr. 1877. P. Dunc’a mp. I. Hanni’a mp. V. Romanu mp. Publicarea baniloru incursi la fondulu asociat, trans. pre tempulu dela 30. lanuariu pana la 24. Februariu 1877. 1) Prin dn. canonicu in Blasiu loanu Antonelli, s’au tramisu: Dela dn. advocata in Blasiu, Ludovicu Ciato tacsa de m, ord. pre 187% 5 fl. 2) Prin dn. canonicu in Gherl’a, Stefanu Biltiu s’au tramisu: Dela dn. protop. si parochu in Rusu, Ioane Cristea tacsa restante de m. ord. pre anii 187³/₄, 187% si 187% 15 A- — Dela dn. professore de teologia in Gherl’a, Eusebiu Cârtice tacsa restante de membru ordinariu pre 187%, 187%, 187%, 187% si 187% 25 fl. 3) Dela dn. professore si directore preparandiale in Gherl’a, Nicolae FeketeNegrutiu, tacsa restante de m. ord. pre 187%, 187% si 187% 15 fl. 4) Dela dn. proprietariu in Lipov’a Gregoriu Marienescu că ajutoriu, abdicendu de a mai remanea membru alu asociatiu- nei 5 fl. 5) Prin dn. cassariu alu despart, cerc, alu Fagarasiului (II) Nicolae Cipn s’au tramesu: Dela dn. capitanu c. r. Ioane Margineanu tacsa de m. ord. pre 187% 5 fl. 6) Pentru 3 diplome dela dnii George Munteanu, George Poparadu si Ioane Romanu a 1 fl., 3 fl. 7) Dela dn. loanu Angyal advocatu in Siemleu tacsa re- stante pre 187%, 187%, 187% si 187% abdicendu de a mai fl membru asociatiunei 20 fl. Sibiiu in 24 Februariu 1877. Dela secret, asoc. trans. " Delegatiunea societății academice romane. Bucuresci 15 Februariu 1877. La societatea academica incependu a se formă o biblioteca, sub-scrisulu, că onorata ca presiedinti’a acestei societăți, vine mai antaiu a aduce omagiurile sale generosilora donatori cari s’au grabitu a’i oferi colectiunile loru pentru unu scdpu atatu de nobile si de utile; totu-odata aduce gloria memoriei repo- satului archimandritu Genadiu Popescu, carele după mărtea sa i-a lasatu o colectiune de peste 600 vo- lume, opere pretiăse de auctori clasici si mai cu săma de ramura teologica. Dara fiindu de mare necesitate, că societatea se fia totu-odata in curentulu miscarei literarie si scien- tifice din tiăra, sub-scrisulu in fati’a nesuficientiei midiulăcelorn in cari se afla societatea spre a’si în- avuți bibliotec’a pre catu se cuvine, crede oportuna a face apelu la nobilele simtieminte ale domniloru auctori si tipografi din Romani’a, ca din operile ce voru tipări, se bine-voiăsca a trimite macaru cate 2 essemplarie pentru acăsta biblioteca, destinata a fi pusa la dispositiunea toturoru ămeniloru de sciintia si de studiu. Tăte organele de publicitate suntu rogate a re- produce acăsta invitatiune. loanu Ghica. BIBLIOGRAFIA. Au esitu de sub tiparin: „Bucovin’a," descriere economica insocita de o charta de P. S. Aurelianu. Se afla de vendiare la librariele Socecu, Danielopolu si Szolossi in Bucuresci. Editoriu sl provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kamner.