---------’-W

A Acest» f6ia ese
। cate 3 cdle pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

   Pentru străinătate


1 galbenii cu porto
v poștei. r/J*


rtf'SV-v





                TRANSILVANI’A.




            Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului romanu.



  Abonninentulu se
face numai pe cate I
1 anu intregu.
Se abonedia la Coini-


tetulu asociatiunei in
Sibiiu. seu prin posta
seu prin domnii co-
ectori.

^5
---------------


Nr. 5.


Brasiovu 1. Martiu 1877.


Anulu X.


Sumar iu: O lacrima ferbinte. (Urmare). — Documente la istori’a revolutiunei ung. din an. 1848/9. — Romanulu in poesi’a
sa poporale. (Urmare). — Bibliografia.


        0 lacrima ferbinte.

(Urmare.)

Familia Boieresciloru, seu a Dudesciloru.

      In Transilvani’a suntu multe familii cu numele
Boier, atatu nobile, catu si nenobile, dara acelea
nu sunt a se confundă cu familiele Boier de Scorei,
Boier de Beriovoi si Boier de Recea.

      Acești trei frați, alu caroru tata a fostu Dudescu,
boieria mare (magnatu) din comun’a Dudesci langa
Bucuresci, fiindu-că radioase flamur’a libertatei, au ca-
diutu jertfa. Fii lui au emigrata in Transilvani’a,
si asiediendu-se unulu iîr Scorei, altulu in Berivoi,
alu treilea in Recea, si castigandu’si merite pentru
patri’a loru cea noua, au castigatu donatiuni nobili-
tarie cu predicatulu din comunele unde li s’au do-
nata si moșiile.

      Famili’a Boier de Kbvesd,'din care descindu
mai multe familii aristocratice, s’au formata din fa-
mili’a acestora Boieresci prin noua donatiune.

      Din famili’a Boieresciloru a fostu si generalulu
baronu Recei, ministru presiedinte in 1848, care dnpa
revolutiunea polouiloru din 1846 a fostu denumita
de gubernatoru civile si militariu in G-aliti’a. Totu
din acăsta familia a fostu generalulu Emerich Boer
de Berivoi, care a cadiutu in 1859 la Solferino, de-
spre care scriseră atunci foile magiare, că a fostu
un’a din cele mai vechi si mai meritate familii ma-
giare.

      Asia este, Boierescii sunt dinfre cele mai de
frunte si mai vechi familii nobile, dara nu magiari,
ci romani.

      In bibliotec’a lui Bruckenthal in Sibiiu se afla
unu documenta din anula 1300, caudu ungurii cu
sasii avendu unu procesu de mare insemnatate, au
alesu spre dejudecarea acelui procesu pe unu Boeru
de Scorei câ arbitru. In timpii mai recenti si chiaru
iu presentu acăsta familia ocupa positiuni inalte, suntu
familii de frunte. Singura acei Boieresci de Scorei,
cari s’au asiediatu la Abrudu si erau proprietari nfari
de mine (bai), s’au tienutu de romani pana la mărtea
loru. — Boerescii suntu din timpurile cele mai vechi
ruditi cu noi. Cei cu predicatulu. de Scorei suntu
veri primari cu noi. Din acăsta familia e si soci’a



consiliariului aulica Demetriu Moldovanu. Celu de
pe urma Dudescu a muritu in secolulu trecutu câ
mare logofetu (cancelaria) in Dudesci, si asia fami-
li’a acest’a in Romani’a s’a stinsu, precumu am in-
tielesu diu rostulu ilustrului istoricu dn. Hasdeu.



      In 1. luliu 1860 tn’am casatoritu ca mam’a
văstra, care strălucea prin frumseti’a ânimei si prin
ornamentulu de insusiri casnice; o femeia cu raru
talentu, caracteru, morala, religiositate, energia si di-
ligentia estraordinaria. In imbracamintele ei era inpreu-
nata simplicitatea ca gusta si elegantia, care o in-
altiă si mai- multu, pentru că in adeveru, tăte orna-
mentele lumesci nu suntu in stare ca se acopere se-
raci’a spiritului, ba togma din contra, asupr’a unui
omu adeveratu cultu pomp’a esteriăra, fara valăre
interna, lașa impresiune neplăcută. Mai alesu era dă-
ruită de Domnedieu ca atata afabilitate, in catu ori-
cine a vorbita cu ea numai odata, de a fostu betranu
ori tineru, barbatu ori femeia, seracu ori bogatu,
domnu ori tieranu, de sigura nu va uita-o. Ce se
dicu eu, pentru care vocea ei cea sonora era o per-
petua melodia, presenti’a ei o fericire cerăsca. Iubirea
ei cu care v’a inbrațiosiatu pe voi, me obliga a’i de-
scrie insusirile, precumu si intemplarea infricosiata
a mortii ei, cu atatu mai tare, cu catu din intem-
plare, afara de un’a fotografia catu se păte de pri-
mitiva, alta portreta alu ei n’a remasu din acea fo-
tografia. După esplicarile mele i-a succesu măiestrului
in urma după multe încercări, a depinge portretulu
ei, care sămana binisioru; dara de aru semană ori
catu bine, „anim’a nu se pote depinge.“ Pe catu e
acumu de monotona si trista viati’a mea si cas’a
uăstra, pe atatu de cercetata si viăia era mai ’nainte,
pre candu cu manier’a ei plăcută, cu cultur’a ei spi-
rituala, cu desteritatea in music’a vocala si instru-
mentala, a incantatu pe totu insulu. Dar ea n’a fostu
numai unu modela de femeia culta, ci a fostu ceea
ce este si mai raru, soti’a credintiăsa, mama estraor-
dinaria, maiăstra in tăte lucrările femeiesci de mana,
in art’a gastrologiei atatu de versata, si destăra, in-
catu de multe ori s’a intemplatu, că cercetandu-ne
unchiulu meu metropolitulu, ori alti ăspeti însemnați,
9

— 50 —


si atunci candu bucatarăs’a era absenta ori bolnava,
si era silita se pregatăsca insasi bucatele, pentru-că
la satu unde ne aflămu, nu era nirnine cine s’o sub-
stitue, la ocasiuni de acelea si-a castigatu celu mai
mare renume si stima, cu unu cuventu, a fostu o
femeia perfecta; apoi a perde o socia si mama că
acesta, atunci candu viăti’a ei ne era asia scumpa,
in florea vietiei, si cu o mdrte asia cumplita, e sfa-
sietoriu de anima. Dara trebue se te supui sortii.
Ce amu simtitu si patimitu, ve crutiu cu descrierea;
destulu că „sortea m'a umilita." Unic’a mângâiere
si indemnu asin avă, dăca mi-arn succede a ve educă
asia, că se ti ti demni de spiritulu ei.

     In lun’a lui Augusta 1871 siediendu langa forte-
piano in deplina sanatate, a disu: „Mama, deschide
jalusiile, că nu vediu notele.¹¹ Dupa-ce s’au deschisu,
a repetata: „Vai de mine mama, eu cu unu ochiu
nici acuma nu vediu.“ Din momentulu acela au su-
ferita doreri de capu si de ochi. Am consultata mai
multi medici, toti au disu că e băla trecatăria. In-
tr’aceea Aurelu care studiă in scălele din Elisabeto-
pole, a cadiutu in tiphus; a fostu in mare periculu,
mama văstra care ve iubea cu o iubire estraordina-
ria intr’atata s’a spariatu, in catu intr’o năpte ve-
diendu că’i e reu, cu capulu desvelitu numai in ne-
gligăe a fugitu la oficiulu telegraficu, a telegrafatu la
cei mai renumiti medici in tiăra si in Vien’a, ca nu-
mai decătu se vina pe spesele ei, că-ci altu-cumu i
măre fetiorulu. De acolo a fugitu înaintea monastirei
calugariloru, si asia cumplita a strigata de pe ulitia,
in catu călugării s’au deșteptată. Le-a strigatu se
mărga indata la beserica, se se răge la D-dieu; se
nu’i măra copilulu. Durerea de ochi si capu a totu
crescută. Ne-amu decisă că se mărga la Vien’a, se’i
curedie ochiulu;-ea inse nu a vruta se plece pana
na s’a convinsa că Aurela a trecută peste crisa
si pericolu. De multe ori dicea, candu o sileamu se
plece Ia Vien’a: Sciu că prin intardiare o se’mi perdu
lumina ochiului, dara mai vreau a fi orba, decătu
se’mi parasescu copilulu sciindu’lu in pericolu.

     In 18. Novembre 1871 a pornita cu tataia ei
la Vien’a, a remasu la fratele seu, care e medicu
acolo. In 18. Decembre consiliulu medicalu ’ia decla-
rata, că fără amanare trebue se’i opereze ochiulu,
altumintrelea va orbi de amendoi ochii, pentru-că a
intardiatu cu mergerea la Vien’a. Medicii ’iau des-
coperita, că la operațiune are se fia destăpta, ăra nu
adormita prin chloroformu, că-ci atunci nu s’ar potea
face operațiunea, si pdte că nici nu s’ar mai deștepta.
Respunsulu ei a uimita pe toti cei de fația cari
așteptau se planga si se se vaiete că unu omu din
poporu. Lasati’mi timpu de căteva minute, dise mam’a
văstra, se me rogu la bunulu si puterniculu Dumne-
dieu, pentru iubitii mei din depărtare, pentru ca-
sulu candu sărtea ar vof că in asta viătia se nu ne
mai vedemu; apoi aruncanduse in genunchi, s’a ru-
gata cu ochii si cu manile rădicate spre ceriu cinci
minute. Atunci sculanduse a disu: Ce bine că bar-


batulu meu, copii mei si părinții numai spiritualmente
suntu de fația, si nu vedu martiriulu meu; apoi cu
o resignatiune că -a lui Mutiu Scevola dise: „Dom~::
mei, suntu gata a me supune operatiunei." Du
acestea medicii o invitară se se culce cu fați’a
susu si apucandu-o opta inși de mani, de pitiăre,
de capu, că se nu se păta mișca, renumitulu opera-
teur profesorala academiei Stellvag luanda o lantietta,
’ia pusu mana stanga pe frunte si cu man’a drăpta,
in care era instrumentalii s’au apropiata de ochiti.
In acestu momentu serbatorescu, soți’a mea cu o
voce puternica, resoluta a disu*: „Domnule profesoru,
nu pretindu dela dta lucru care întrece puterea unui
muritoriu, dăra cugetați rogu-ve, ca suntu mama la
patru copii, suntu soți’a unui barbatu, pe care ’lu
iubescu mai multu decătu viăti’a mea, si ei pe mine;
intru asemenea, am părinți doiosi, cari toti departati
de aici, nu sciu in momentulu acesta ce se intempla
cu mine; altmintrelea cu totii in genunchi, si-arti
inaltia rogatiunele la Atotu-poterniculu. Totu ce
ceru dela dta este,- se fii consciintiosu. „Ti promită
domna serbatoresce," ia respunsu mediculu. „Dum-
nedieu se’ti conducă man’a," ia disu mam’a văstra,
privindu cu ochii spre ceriu. Atunci mediculu im-
plantandu lantiett’a adaticu in ochiulu ei, iau taiatu
o vena care scurtanduse iau deformata ochiulu. So-
ți’a mea n’a scosu unu văieta, nnu tîpetii; dara me-
dicii voioși de fericitulu succesu alu operatiunei, au
gratulată renumitului profesoru. Soți’a mea radi ca n.-
duse după patu a ingenunchiatu la loculu de mai
înainte, radicandu ochii si manele spre ceriu a disu:
Multiamescu ’ti tie Dăm ne, ca mai redata iubitei
mele familie! După aceea a mersu si pe rendu a
datu man’a cu toti cei de fația, a dictatu unu tele-
gramu, prin care ’mi facea cunoscuta succesulu feri-
cita. Indata apoi medicii ii legara amendoi ochii,
intru așteptarea vindecarei, si ’iau deslegatu numai
după trei septemani. Atunci a observata cu bucuria,
că ochiulu stingu e mântuita cu totulu; ăra ochiulu
dreptu de si nu vedea cu elu, dara nici urm’a ope-
ratiunei nu se mai cnnoscea. Ve poteti închipui ne-
marginit’a mea bucuria; parea că nu’mi era spre bine,
nu poteamu aștepta momentulu reintărcerei ei in pa-
tria. Ne-amu intielesu că ea se plece in 18. lanuariu
inpreuna cu fratele ei din Vien’a; ăra eu se mergu
inaintea ei. lutr’aceea se interoplă organisarea jude-
catorăsca, candu pe mine din Fagarasiu me stramutara
la Sibiiu, unde in 16. Ian. sosindu si primindu dela
mam’a văstra o epistola cu datulu 9. Ian. scrisa de
man’a ei propria cu atata dulcetia, cătu tdte literele
le-amu sarutatu, fiindu acumu pre deplinu odichnitu,
nici prin gandu nu mi-a trecuta, că preste 48 ăre
eu se fiu cehi mai nefericitu in lume. In 16. Ian.
deminăti’a sculandu-se soți’a mea din patu, a obser-
vata nisce pete roșii pe pieptu, si durere de capu.
Fratele ei a visitat’o, dara nu i s’a parutu suspitiosu;
cu tăte aceste mam’a văstra a remasu in pata, mai
tardiu fiindu’i mai reu, au ehiamatu pe mediculu

— 51 —


Drasche. Acesta inca a disu, eh ceva bdla nu e,
dara fiindu-că in 48 de dre are se se reintdrca in
patria, ar fi bine a se consulta si alti medici. Au
chiamalu: dara pe dr. Vertheim si Scoda, ceștii din
urma cu nume europenu. Au cercetat’o. Atunci soți’a
mea intrebă glumindu: „Spune’mi, domnule doctoru,
pociu plecă poimane, că ci barbatulu meu me iubesce
tare, si ddca ’iasiu scrie că se amana calatori’a, tare
s’ar supera." Consiliulu medicalu a respunsu, că pdte
pleca fbra grija, că-ci caletori’a inca ’i va fi spre
bine. De cătra săra fiindu’i si mai reu, mi-a telegra-
fatu cumnatulu meu: „Netti s’a bolnavitu momen-
tanu, se fii inse odicbnitu. Dr. Vertheim, Drasche
si Scoda o curdza." Acestu telegramu fiindu adre-
sata la Fagarasiu, nu l’amu primitu. In 17 Ian. amu
primitu altu telegramu totu la Fagarasiu: „Netti e
periculosu bolnava. Vino indata la Vien’a.“ Nici
acestu telegramu nu l’amu primitu. In 18. lanuariu
sdr’a, candu eram se me culcu, că in alta dina se
pornescu inaintea consdrtei mele, primescu unu tele-
gramu de cuprinsu: „Netti e mdrta. Dispune despre
trupului ei, eu suntu desperata." Fiindu-că eu de-
spre bdl’a ei n’ăveam nici cea mai pucina cunoscintia,
din contra cu bucuria amu apucatu a ceti socotindu,
că me incunosciintidza despre plecarea ei din Vien’a,
amu venitu in confusiune, l’amu cetitu mai de multe
ori, fbra se’lu intielegu; in fine amu lesînatu. Candu
m’amu deșteptată si amu vediutu tristalu adeveru, si
că ce amu perdutu eu si voi, mi s’a intunecatu lu-
mea intrdgacapulu ’mi ametiă si picidrele mi se
clatineau.

     In 22. Ian. a sositu trupulu ei la Elisabetopole
intr’unu sicriu de arama, alu cărei cdperisiu e din
glaja, incuiatu fiindu hermetice, din causa că a mu
ritu in versatu, Care grassă pe atunci in Vien’a; si
fiindu-că medicii cei vestiti nu 'iau cunoscutu bdl’a, ne
putenduse desvolta, o a. sugrumata, si asia a ince-
tatu a bate cea mai nobila ânima, care a esistatu
candu-va pe acestui .pamentu. A moritu departe de
toti aceia cari o iubeau pe ea după meritele ei, si
pe cari ea asemenea îi iubea.

     Optu dile după inmormentare m’am dusu in
cripta, am cercetatu, mi-amu luata ultimulu adio
dela ea. Era inca mai frumdsa că in diu’a inrnor-
mentarii. Dormi in pace suflete dulce, sufletu seninu,
că-ci noi vomu spune din generatiune in generatiune,
ca tu ai fostu martir’a familiei, pentru-că ochii tei
cei frumoși, mari, inteligenti s’au stricata, de unde
si mdrtea ti a urmatu, de nenumeratele nopți fara
somnu, priveghiandu si numerandu tdta resuflarea cu
deosebire a copiiloru tei. Noi ’ti vomu păstră santa
memori’a ta; de si trupesce te-ai departatu, in spi
ritu te afli intre noi.

     Voi tubitiloru mei copii siliti-ve se fiți in virtuti,
curacteru si cultura asemenea mamei vdstre. Atunci
numai veți potea fi fericiti. Cu deosebire fiți mândri
de mam’a vdstra, că-ci ea a fostu o femeia, cărei
asemenea a rare-ori se nasce, ea a fostu o femeia,


care intrunia tdte calitățile pe caii intieleptnlu Will
le enumera iu sfatulu lui cătra fetioruhi seu, candu
îi recomanda ce soția se’si alega. Era eu me voiu
încerca a me consolă cu poetulu, „de si eu in asta
lume bine nu voiu avea, dar’ acolo intru inaltime
ddra ne vomu vedea."

      Eta ce dice Gaztt’a si Federatiunea in anuntiulu
funebrale. — Asemenea a scrisu si Hermannstadter
Zeitung.

      „losifu Sterca S iul a tiu, asesore la Curtea
judecatordsca in Sibiiu, in numele seu, alu fiiloru
minoreni Aureliu, Fia viu, Alexandra si Traiauu, alu
parintiloru: advocatnlu provinciale Etvesiu si mum’a
An’a, a fratelui dr. Etvesiu, aduce la cunosciuti’a nu-
merosiloru sei consângeni, rudenii, amici si frați cu-
noscuti , cum-că consortea sa, A. n a S i u 1 u t i u n.
Etvesiu, după unu morbu numai de 24 dre a re-
pausatu in Domnulu in diu’a de 18 lanuariu a. c.
in etate numai de 31 ani, in Vien’a. Remasitiele pa-
mentesci ale in Domnnulu adormitei se voru trans-
porta la loculu nascerei si cript’a familiei in Elisa-
betopole.

      Repausat’a eră unu sufletu nobilu si serinu, con-
sdrte credintidsa, mama prea-solicita, fiia reveritdria
de părinți, sora plina de afecțiuni fratiesci, consan-
gdna si patridta multu iubitdria de națiunea romana;
după frumds’a cultura a ânimei si distinsele ei cali-
tati fii in adeveru unu exemplariu raru de credentia
si iubire conjugale si de mama; in crescerea copii-
loru nu numai cea corporale, ci si iu moralitate, re-
ligiune, purtarea de buna cuviintia si desvoltarea ca-
litatiloiu loru spirituali si dedarea loru la continua
ocupatiune dela prim’a etate infantile, nutrindu si im-
plantandu in peptulu loru cu unu focii raru si exal-
tatiune de miratu simtiementele cele mai nobili ro-
mane, cu devotamentu raru, cu tdte că nu era nă-
scută romana; de unde ’si câștigă stima si iubirea
romaniloru cunoscuti pe tdte locurile. Dupa-ce in-
vetiă a scrie si ceti romauesce, a compusu mai multe
piese romanesci pe piano. Multi romani voru sus-
pină după binefacatdrea si ajutatdrea loru in lipsa
si strimtori, Imbarbată cu ambițiune pe junimea
romana, că prin cultura si franchetia se desude a
mișcă cerulu si pamentulu, spre a inaltiă prosperitatea
românismului.

      Amu auditu din rostulu eternu fericitului Mece-
nate si tata adeveratu alu românismului Alexandru
Sterca-Siulutiu conte de Rom’a si metropolitu,
calificarea conduitei repausatei, candu in Vâlcele imi
reflectă: Acdsta este o femeia in tdte privintiele, pre-
cumu a destinata Ddieu se fia femei’a. ^Fia’i teriu’a
usidra si memori’a neuitata! adaugemu si noi din cho-
rulu amiciloru familiei eminentu romane!" (Gaz.)

      „(t Necrologu) losifu St. Siulutiu de Car-
penisiu, judecătorii! la trib, distr. din Sibiiu (mai in-
ainte asesoru la tribun, urbar. in Fagarasiu) cu inima
infranta de dorere anunția preamatur’a si neastep-
j tat’a mdrte a junei sale sqcie An’a născută Edtvbs,
. *                                         9*

intemplata in ¹⁰ ’                                  .. oe

suni¹’-'                               ₄ - carea, cu ca-

                               oc potă intărce in sinulu
si-a datu sufletulu ei celu nobile
a Creatorului. Mărtea ei o deplangu, din-
preuna cu doiosulu sociu, minorenii prunci: Aurelio,
Flaviu, Alesandrin’a si Traianu; asemenea o gelescu
doiosii părinți: advocatulu Eotvos si mam’a An’a, pre-
cumu si fratele ei dr. Daniela Edtvos din Elisabetopole.

      Acăsta nobila fiintia, de aprăpe rudita cu gener.
Clapca, br. Babartzi si multe alte familii fruntasie din
Ungari’a, de si nu era de nascere romana, au iubitu
inse națiunea sa adoptiva cu aceeași afecțiune, cu
carea iubiă pre sociulu seu, caruia in cursa de 12
ani ai fericitei căsătorie ii fusese deliciele vietiei con-
jugali, fala si lumina, geniu tutelariu alu familiei,
esemplariu de virtuti, soci’a si mam’a admirata si
iubita nu numai de ai sei, ci de toti cunoscutii. Abiă
căsătorită, puse tăta silinti’a a invetiă limb’a romana,
pe care o vorbiă cu predilectiune si cu unu dulce ac-
centu curata, ce era plăcere a ascultă. A escelatu
in artea musicale, vocale si intrumentale, a compusu
mai multe piese romanesci, d. e. „Abrudan’a" s. a.
Au ajutatu cu bani si suatu pre multi studenti lipsiti,
si ămeni din poporu. Pentru binefacerile si amabi-
litatea ei au fostu iubita că un’a mama de totu po-
porulu din pregiuru asta feliu, in catu au pusu pre
toti in uimire condolenti’a si planșetele poporului
adunatu la scirea cea trista despre mărtea ei.

      Man’a cea cruda a neinduratei morti o rapf in flă-
rea vietiei, numerandu abia 31 de ani. Remasitiele pa-
mentesci se voru transportă dela Vien’a in Transilvani’a
si se voru depune spre eterna repausare in cript’a
familiare din Elisabetopole. — Fia’i tierin’a usiăra
si memori’a neuitata !“ (Feder.)

      Din famili’a Mamei văstre, ai cărei părinți
suntu ămeni cu stare buna, intielepti si cu fric’a lui
Dumnedieu, a fostu generalulu Ernestu Kiss, pe care
austriacii l’au spendiuratu in 1849 in Aradu, consan-
gănu cu socra mea. Despre acesta e de insemnatu,
că a fostu celu mai mare cavaleriu in tăta armata
austriaca. Că colonelu la regimentulu alu 2-lea de
husari transilvăneni mare parte romani, a imbracatu
regimentulu intregu pe spesele sale cu uniforma a-
nume croita pe trupulu fiesce caruia din panura fina.
Era imposantu, ilu admirau toti. Averea lui candu
s’a confiscatu s’a pretiuitu in dominie, castelle etc.
la unuspredieoe miliăne. Generalulu Klapka, cum-
nata cu socrulu meu. Mam’a văstra a fostu unica,
care ne fiindu romana, s’a asimilatu cu națiunea ro-
mana. In § luni după casatoria a invetiatu limb’a
romana cu perfecțiune asia, in cătu in 15. Februariu
1861 gratulandu diu’a nascerei unchiului metropoli-
tului, pe cum mi-a mărturisită betranulu, n’a sciutu
ce se admire, frumseti’a scrisărei, cărei asemenea de
mana femeiăsca inca nu vediuse, ori stilulu si orto-
grafi’a corecta,


     Eu amu portatu din copilăria unu diariu prea
interesanta, care inse au peritn, si acuma me voia
restringe a descrie pana inca ’mi suntu in viua me-
moria, evenimentele cari au interesa pentru famili’a
năstra si cari s’au petrecuta cu nei, fara a face po-
litica.

     începu cu anulu 1846.

     In anulu acesta s’au inceputu, o nelinisce si o
ferbere mare in munții apuseni. Era mare temere
de o resculare formala din partea baiasiloru, cari isi
vedeau amenintiatu viitoriulu si esistinti’a loru, din
causa ca au venita la Abrudu unu domnu din Vien’a
cu numele Hpcheder, despre care se dicea că sta
in legatara cn tăte auctoritatile politice si finantiari
din Vien’a. A vrutii cu totu pretiulu se cumpere
proprietăți si mine (bai), că se se incuibe acolo. Popo-
rulu amenintiă si înjură, că acela care ii va vende
mine, e tradatoriu. Dintaiu au incercatu cu tatalu-
meu. promitiendu’i sume enorme, chiaru si pentru
mine părăsite, numai se’lu câștige in partea lui; ăra
tatalu meu ’ia respunsu, că nici pentru unu milionu
nu va vinde, ,,că dintre membrii familiei năstre nici
odata n’au fostu vendiatori, cu atatu mai pușinu
voiu fi eu.“ S’a latitu fairn’a in regiunea intrăgq,, că
acăsta societate cu miliănele ar fi esploatatu minele
in Brasili’a, cu lucratori străini, din care causa baiasii
vechi au trebuitu se emigredie de acolo.

     Pe langa tăte acestea s’au aflata ămeni, pe cari
i-au orbitu banii. Hochheder s’a facutu proprietariu,
au inceputu a rădică ziduri colosale; inversiunarea
a crescută infricosiatu. Hochheder numai inarmatu
si insocitu de altii se arată pe strade; dara fiindu
spriginitu si de politia, si-au continuata operațiunile
sale, pana candu poporulu inversiunatu au navalitu
asupra zidirilorti, pe care le-au derimatu si facutu
asemenea cu pamentulu. De atunci nu s’a mai au-
ditu de numele lui Hochheder.

     Totu in timpulu acela s’a respanditu scirea si
spaim’a peste tiăr’a intrăga, că in. muntii apuseni se
pregatesce a dou’a editiune a revolutiunei lui Hor a,
astadata prin o femeia cu numele Varga Catarina,
despre care ungurii tienea că ar fi magiara, din con-
tra romanii munteni, cari o numiau de comunu
„Dămn’a năstra," după spus’a ei o priveau de ro-
mana si de Dîn’a muntiloru.

     Acea femeia, carea avea connexiuni cu mai
multi advocati din Pest’a si Ungari’a, la inceputu
sub pretestu că vrea se apere procesele iobagiloru
facia de domnii pamentesci, luă prin comune infor-
matiuni, si se departă, precumu dicea ea, se confe-
reze cu advocatii din Pest’a; peste 2—3 luni ăra
se intornă.

     Tăte încercările regimului de a pune man’a pe
ea, au fosta desierte, pentru-că acuma acea femeia
ajunsese a fi tribunulu poporului. In tăte Dominecile
tienea adunari poporali, pe cari le ânuntiă mai înainte.
La ea se adună poporulu cu miile. La aceste oca-
siuni ea nu mai cerea dela comune informatiuni, ci

Ie tienea cuventari, le spunea cumu elicea poporulu,
„cuvente dulci despre libertate;" le dicea ck Ddieu
a creatu pe omu liberu si ck numai tiranii l’au su-
pusu, prin urmare, se nu mai faca robota s. a." Isi
pdte imagină ori cine, la ce gradu ajunsese fanatismulu
poporului pentru ddmn’a loru. Temeritatea acestei
femei devenise asia de departe, in catu venea in dile
de ftergu la Abrudu calare pe unu calu albu, cu unu
biciu (Reitpeitsche) in mana, dara nu cutediă nime-
nea se se apropie de ea, de si era porunci aspre,
ca ori unde se va aretă, se o arestedie. Lucrulu de-
venise seriosn; ck-ci cuventarile ei se latiau câ ful-
gerulu in tdte părțile. Interventiunea cu bracia ar-
mate gubernulu nu avea curagiu se o cdra, din causa
ck poporulu din acei munți era cunoscuta câ dmeni
cu capulu a mana, cari mai de multe ori s’au op-
pusu la asia numitele brachia militaria; apoi agita-
țiunile acelei femei apucasera a lua dimensiuni prea
mari. Asia dara spre a o potd aresta, auctoritatea
venL la ide’a -unui planu strategicu, pe care apoi
vicariulu diecesanu de atunci, mai tardiu mitropolitulu
Andreiu br. de Siaguna, l’a si executatu cu multu
curagiu si resignatiune.

     Cu finitulu an. 1846 venindu archimandritulu vi-
cariu Andreiu Siaguna la Abrudu, a petrecutu timpu
îndelungata acolo; ospitalitatea Abrudeniloru au a-
trasu simpathiile dspelui catra densii. Mai alesu cu
tatalu meu a legatu mare cunoscintia; după aceea
la: ocasiune data isi descoperi dorinti’a sade a vedd
pe Catarina Varga si a o asculta cumu vorbesce. „Ni-
micu mai usîoru decktu acdsta," fii respunsulu pă-
rintelui meu, „ck-ci densa tiene in tdte duminecile
adunare de poporu, dupa-ce Ie publica inainte loculu
adunarei. In diu’a de Apa-botdza va tiend adunarea
de înaintea besericei in comun’a Isbit’a»" După acdsta
au intreruptu conversarea asupra acestui obiectu, si
cktu a mai stătu in Abrudu, n’a mai vorbita despre
Catarina Varga.

     In ⁶/₁₈. lanuariu 1847 in diu’a de santa Apa-
bot&za vicariulu Siaguna si-a luatu remasu bunu si
s’a dusu din Abrudu. Abrudenii cugetau ck s’au in-
torsu la Sibiiu, in adeveru inse elu a mersu cu vice-
comitele G. Pogăny dea-dreptulu la Isbit’a, unde era
poporulu adunatu in mare numeru in beserica, si
cari nu incapeau, in giurulu besericei. Sosinda elu
acolo, poporulu i-a facutu locu. Intrandu in beserica,
s’a facutu sgomotu, ck-ci toti isi îndreptară privirile
intr’acolo, intrebandu unii pe altii, ck cine sunt acei
străini. Au nu vedeți, respunsera unii, ck acela cu
sant’a cruce pe peptu e vladiculu nostru. Dupa-ce
esira dmenii din beserica, vicariulu generalii schimbă
ckteva vorbe cu dmenii, apoi ăi cu Catarina Varga,
care se află de fația, apoi o luk de brațiu. Atunci
poporulu inceph se si dica: ^Uita-uita, vlădică nostru
a datu in vorbe cu ddmn’a ndstra! Uite-uite, au lu-
at’o de brația! Auditi ce’i dice, „poftiți ddmna in
sani’a mea, mergemu cu totii la părintele; va fi tim-
pulu prandiului, poftimu." Ddmn’a după puțina re-


aiouv.

ea vicecomitele cu ci-

fratele meu Dionisie, pe cari anume i-a pu.— ₜ
gutia că se’lu insotiasca in acelu voiagiu, carora nu-
mai atunci li-a descoperit» planulu ce’lu avea cu Ca-
tarina Varga, candu era se plece săniile din Isbit’a
indereptu cktra Abrudu, va se dica, candu au esitu
din biserica. Poporulu au aplaudatu, s’a datu la o
parte, a facutu locu. — Mei! dara săniile rnergu că
fulgerulu, au trecutu de cas’a părintelui. Uitati-ve
dmeni buni, ddmn’a ndstra s’a redicatu in sania, vrea
se sara afara, vladic’a o tiene încleștata. Auditi
cktu a strigata: „Nu me lasati, fratiloru!" Tradare!
In momentulu acela o resunatu din mii de guri
tradare! tradare! Era o confusiune cumplita, unii
au fugitu după arme, altii după calariile loru, altii
pe diosu s’au aruncatu după sania, dara tdte in de-
siertu, ck-ci săniile s’au dusu că fulgerulu, dra po-
porulu o remasu uimit», parea ck s’ar fi deșteptată
dintr’un» visu. Conformu planului facutu mai de
inainte, in Zlatna au asteptatu alte trasuri, cu cari
au dusu pe Catarina Varga in cetatea Belgradului.
Intru adeveru, ddca poporulu infuriatu prindea atunci
pe Siaguna, era se se intemple unu mare scandal»,
elu o patia intocma cum a patit’o Dragosiu in 1849
in Abrudu. Poporulu care in anulu urmatoriu 1848
a devenita liberu, a pastratu dulci suveniri ddmnei
loru, dra arestatoriului contrariulu. In desiertu spunea
poporului ori si cine, ck Catarina Varga n’ani avutu
influintia asupra eliberarei loru, le diceamu si eii de
multe ori, elu inse nu ne credea. — Siaguna n’a a
mai cercetatii acei multi clasici, pe cari in totu anulu
ii cercetă calatorii din Anglia, Germania, Frância,
Italia etc. Firesce, aceștia veni a vdr’a, nu
Ia Apa-botdza.

(Va urma).



Documente la istori’a revolutionei ungur, din an. 1848/9.
Corespondente relative la luptele romaniloru din Tran-
silvania cu ungurii.

(Continuare dela Nr. 1.)

     Promisesemu mai demultu onorabililoru mei ce-
titori, ck voiu publică niece documente relative la
lupt’a dela.ân. 1848/9 intre magiarii si romanii din
Transivani’a; acum veniu a inplini acea promisiune,
care se amenase din causa, ck cu ocasiunea mutării
locuinței documentele aceste se mestecaseră cu cărțile
din biblioteca si cu ale redactiunei si nu le potui
găsi pana in lun’a lui luliu, candu eramu in ajunulu
plecării la sesiunea soc. acad.

     Le promisesemu amicului meu. A. P. I., sciindu
ck se ocupa de istori’a aceloru timpuri pururea me-
morabili, si, de un’a parte acdst’a m’a retienutu de
nu le-amu datu mai nainte publicității, dra de altș
parte, ck însumi aveamu cugetnlu de-a compilă un’ă
istoridra a revolutiunii ung. dela 1848/9 după inse-

— 54 —


mnarile, ce mi le facusemu inca, de pre atunci, —
dar’ si osebitele ocupatiuni, cari me distrageau in
mai multe laturi si așteptarea, că vre-unulu dintre
barbatii noștri, cari luaseră parte activa in luptele dela
1848/9, va scrie si publică istori’a aceloru lupte, au
fostu mai alesu caus’a, că am intardiatu cu publicarea
acestoru corespondentie.

       Le pnblicu acum, si credu că ele n’au perdntu
nimica din interesulu loru; on. cetitori voru judecă:
dre după 26 ani plini de invetiatura, schimbafau
magiarii politic’a loru facia de romani? si că noi tie-
nemu dre politic’a martiriloru noștri? Invetiat’amu
noi a’i urmă? Disciplinatu-ne-amu spre a operă so-
ₜ lidari? Cu unu cuventu, progresat’au caus’a romana,
său că au regresatu de atunci in cdce? Si dăca a re-
gresatu, ce este caus’a regresului? etc.

       Aceste corespondentie suntu menite a reversă
 lumin’a asupr’a missiunei lui I. Dragosiu, asupr’a ope-
 ratiuniloru lui Hatvani si a înlesni deslegarea enigmei:
 Pusu-au cursa romaniloru prin misiunea lui Dragosiu?
 său că dorinti’a de pacificatiune a gubernului revol.
 au fostu sincera, si că prin urmare catastrofa dela
 Abrudu este a se atribui numai neghiobiei lui Hatvani.

       Aceste si asemene cestiuni ceru deslegare, spre
 a se lamuri adeverulu istoricu palmuitu de catra cei
 mai multi scriitori magiari si străini, cari tractandu isto-
 ri’a revolutiunei ung., s’au ocupatu si de luptele ro-
 maniloru cu magiarii.

       Romane că se spunu genesea acestoru corespon-
 dintie si intemplarea, prin care eu am devenita in
 posesiunea loru. Acesta va fi obiectulu unei scrieri
 speciale, care va cuprinde mai multe detaliuri rela-
 tive la luptele romaniloru in genere si ale celoru din
 munții apuseni in specie.

Alesandru R-omânu.

I. Domnului prefectu Avramu lancu.

Libertate, ecualitate, fratietate!

Frații o ru romani!

       Ascultati cuventele procese din adanculu sufle-
 tului unui unguru care ve iubesce cu sinceritate, si
 ve voiesce binele din ânima.

       Romanii si magiarii, că doue elemente isolate
 intre atate milione de slavi, au neaperata trebuintia
 de cea mai intima fratietate, că-ci asia le va fi asi-
 curata esistinti’a; deci vendiatoriu alu națiunii sale
 e fia-carele sămena imparechiari, ura, si aduce ver-
 sare de sânge intre aceste doue națiuni sorori.

       Rescolarea vdstra s’au intemplatu prin sumutiarea
 blastematei politice austriace, ce fă croita pentru a
 ne debilită, a ne apropiă peritiunea. Acesta e unu
 lucru ce nu se păte face nefacutu, inse îndreptarea
 lui aterna dela voi romaniloru, de veți aretă că din
 voi nu a peritu inca nobilulu sufletu alu vechiloru
 pomani, strabuniloru voștri, nici a degenerata acelu
 sânge intru atat’a, că se nu mai trasara in vinele
 văstre la sântele numiri de patria si naționalitate.


     Deci rogu-ve in numele națiunii mele, că armele,
cari le redicarati in contr’a ndstra, se le depuneți,
au mai bine se le intdrceti in contr’a inimiciloru co-
muni ; precepeti acelu spirite de carele e petrunsa
si însuflețită acum Europ’a tdta, se avemu aceiași
inimici, si că frați imbracisiandu-ne, se gustamu dul-
căti’a libertatei.

     Națiunea magiara ve ofere generositatea inca
odata si mai pre urma, intorctmdu-ve, ve aștepta
drepturi, iubire, si ertărea patriei pentru retacirile
politice, ărâ din contra sterpire, depopulare prin focu
si feru; —- deci alegeți binele de reu, si nu ve arun-
cati in adanculu celu întunecata alu peritiunii, că
apoi se portari blastemulu stranepotiloru.

     Pre scurtu ve provocaiu; inse credu, că aceia,
cari intru adeveru dorescu fericirea natiunei vdstre
si intielegu pre deplina spiritulu libertății, —cu unu
cuventu: cei ce au in ceriu unu Dumnedieu si pre
pamentu un’a patria, se nu pricăpa cuvintele mele,
nu credu, nu e cu potintia.

     Datu in Vaskdh 21 luniu, 1849.

losifu Simonffy, mp.
comendatoru de Brigada.

II. Domnului comendatoriu de Brigada losifu Simonffy.

Libertate, ecualitate, fratietate!

Frații or u magiari!

     Ascultati cuvintele purcese din adanculu sufle-
tului unui romanu sincera.

     Aceste sânte principie ne deșteptară din adân-
cimea in care ne apesara varvarii sute de ani; pen-
tru aceste amu redicatu cereri la locurile cuvenite;
pentru acestea, că se nu fia necunoscute, am redicatu
arme, ne-amu versatu sângele, si a ni’lu versă pen-
tru libertate suntemu resoluti pana va mai curge
sânge in vinele ndstre; dea-si părerea Europ’a, ju-
dece poporale civilisate, noi ne luptamu pentru liber-
tatea ndstra cea opresa de a secleloru nedreptate.

     Fratiloru, crede-neti (sic) noue, că noi prea lu-
minata vedemu si prea solide credemu, că in aceste
doue patrie sorori magiarulu de esistintia si viitoriu
nu pdte vorbi fara de romanu, nici romanulu fara
de magiaru. Credemu si prea luminata vedemu, că
preste noi si voi adi-mane voiesce se dea man’a unu
elementu giganticu, care in scurtu tempu ne va in-
necă, si nu voru remană decatu urmele esistintiei
ndstre.

     Ambe părțile vedemu, că periclulu ne amenintia
inca de aprdpe, si totuși nu potemu iutielege, nu.
scimu din ce cause pism'a său ddra superbi’a, isi mai
invertesce sabi’a intre noi si voi, că nici in agonia
se nu potemu vorbi de aprdpe.

     Noi cu dorere privimu la scen’a care s’a intem-
platu in asta patria, si in care si noi amu fostu si-
liti a luă cea mai mare parte; se credeți inse dom-
niloru, că rescularea ndstra nu s’au intemplatu prin
amagirea Austriei (după cumu d-vdstra reu eunteti

— 55 —


informați), ci/pre noi ne au. resculatu nerecunăscerea
nationalitatei politice, tiraniile si varvariile feudalisti-
i si aristocratiloru Transilvani magiari, pe cari po-
nta in asta epoca nu le-a mai potutu suferi, si
cari inteliginti’a s’a scârbita cu totulu; — amu
fostu siliti a ridică arme, a le portă in contra ace-
luia, care mai de aprăpe ne tiranesce, si se vede a
ne apesă esistinti’a politica, despre ce ve va certifică
istori’a, imputandu crim’a cui va fi dreptu. /

      Ne provocasi frate, in numele natiunei magiare:
se depunemu armele, ma se le redicamu asupr’a tira-
niloru si asupritoriloru comuni. Crede-ne frate, că
cu cea mai mare sfasiare a ăuimei trebue se mar-
turisimu, că noi pana acumu armele pre dreptulu
le amu intrebnintiatu in contr’a apesatoriloru noștri;
inse prin acăsta mărturisire nu voimu a deonestă
caracterulu intregei natiunei magiare, nu, de acăst’a
ferăsca Domnedieulu popdraloru! Ci voimu a ve de-
șteptă pre voi, si a ve aretă, ca intre voi e vermele
ce ve rdde radecin’a si ve sapă fundamentulu unui
viitoriu, care vi-lu poteati promite eternu; in sena-
tulu vostru s’a veritu resbunarea intrjupata, si cu sic’a
Clodiana sub vestmentu isi dissipă veninulu seu, că
se nu ve poteti apropiă simpati’a unui poporu deia
natura compacta, spre â nu se potă nimici in mo-
menta, dar’ nici in tempu; — ca se nu ve poteti in-
susi sincer’a amiciția a. unui poporu din secle vir-
tuosu, după cumu Bați potutu vedea si cu man’a lip-
sita de arme, si după cumu vi-ta voru mai aretă
voue tempurile cele critice cari ne amenintia in viitoriu.

      Fratiloru, spiritulu de carele e petrunsa si însu-
flețită Europ’a, că unu fulgera mai elastica străbată
la sufletulu nostru decatu la alu ori cărei alte națiuni,
care a mai vediutu pana' acumu radiele¹ libertății.
Libertate, ecualitate, fratietate, aceste principie suntu
devis’a ndstra, aceste tesaurulu, si celu mai santu
obiectu, pentru carele si cu care traindu suntemu
gat’a a da man’a cu cei mai nedumeriti dușmani ai
noștri si a le promite celu mai sinceru ajutoriu ce
se pdte așteptă deia vre unu poporu Europdnu, dra
de aceste principia lipsiti, cu cea mai barbatdsca se-
riositate suntemu resoluti dintru inceputu a ne baltui
sângele pana la celu din urma romanu. Inse aceste
principia le pretindemu pre temeiulu esistintiei popd-
raloru si nu suntemu indestulati vediendu depicte nu-
mele loru pre scrisori private, nici audiendu-li numai
sonulu loru celu dulce pre la urechile nostre, că unu
echo fara de simțire. •

      Voi ne ambiiati cu marinimitatea natiunei vdstre,
ne provocati la intdrcere, promitiendu-ne drepturi si
ertarea pecateloru politice (atata inca nu ne potu-
ramu, ma nici ne vomu potea convinge, că pecatulu
politicu ne-ar’ ingreuiă vre-odata), dra din contra, de
nu vomu vrd, sdu mai bine dichndu, de nu ne vomu
convinge — estirpatiune prin focu si feru (focului si
ferului cu midiuldce omogene le vomu pași contr’a).

      Noi, fratiloru! intr’atat’a suntemu de sinceri, in
catu tdte promisiunile vdstre private vi le credemu;


inse dorere! cam tardiu suntu astu feliu de promi-
siuni catra noi îndreptate, după ce cerendu-le nu le-
amu castigatu, cercandu le nu le-amu potutu află,
după ce ne-amu insielatu, după ce preotimea si par-
tea inteleginte s’a debilitata nu prin arme, după cumu
cerea legile unui resbelu umana, ci prin furci; dupa-
ce in poporulu nostru au apusa spiritulu amiciției
catra voi, si s’a incmbatu un’a aversatiune in contra-ve,
intru catu elu fara de amagirea cuiva, mai voiesce
a acceptă sabi’a ori-carui tirana din Europ’a de aju-
toriu in contr’a vdstra. cu cari firea ne-au asiediatu


intr’un’a patria, ca inpreuna se asudamu cultivandu-o,
inpreuna se gustamu dulcdti’a frnpturiloru ei; dorere!


că voi, cari cu pași gigantici credeți că stati înaintea


ndstra in cultura, aceste nu le-ati prevediutu , si in
loca de a ve câștigă amici sinceri cu midiuldce blânde


si dulci, ati rapitu in drdpt’a vdstra sabi’a teroristica
Neroniana si ati luatu modulu pertractării infernalului
Caligula. Totuși ve spunemu cu cea mai umana
sinceritate, că nu ar’ fi tardiu a ne câștigă de amici,
daca ati pipai odata calea prin care se pdte, daca
ati documentă odata in fapta marinimitatea despre
carea atata ve place a predică; inse noi spunendu
adeverulu limpede, ne cam tememu a ve crede do-
mnieloru vdstre, de dre-ce practice ne-amu insielatu.
—- Crediut’au bravii noștri barbati Buteanu si Do-


bra, si eadiura victime ascutîsiului teroristicu; Cu
adeveratu■ ati potă voi aici a înnodă esciniatiunea,
că au cadiutu de furi’a soldatiloru, sdu că neghiobi’a
tai Hat va ni casiună acest’a; inse asta escusatiune
e vana si fora de temeiu, de dre-ce nu Hatvani ne
insielă pre noi, ci acela, intru care Voi v’ati odihnită,
cui voi cu crediementu deplinii i-ati locatu fericirea
vdstra in ipana, că se o, asiedie pre viitoriu, acela,
care e capulu vostru si presiediutele tierei unguresc!,
acel’a, acel’a vedi, ne insiela pre noi, si — acel’a e
Lndovicu Kossuth, după cum poteti vedă din
adusele aici •/. si e diametro opumnantele lui doue
scrisori semnate cu literele A¹/. si B/., cari au iuca


      A-/. Cunoscut’a scrisdre a lui Ludovicii Kossuth catra de-
putatulu Ioane Dragosiu, prin care Kossuth in casu de paeifica-
tiune promite amnestia toturoru afara de Siagun’a; — stipuliza
„salvu conductu" pentru cei ce ar’ dori se m6rga in persdna a
se intîelege cu gubernulu revolutionariu; (in contr’a acestui salva
conducta 'Hatvani, dapa batai’a ce mancase la Abrudu, spendiură
pre Buteanu la losasielu, cu tdte că acesta mersese de buna voia
la densulu, dechiarandu’i căvre se m6rga la Kossuth pentru infiintiarea
pe batalidne romanesci, etc. — Acestu documenta l’am vediutu
(pare-mi-se litografiatu), nu sciu de se mai gasesce undeva.. Pu-
blicarea lui ar’ fi de mare interesa pentru istori’a acelui timpu.

      B/. Ordinu data de Kossuth lui Hatvani, câ se intre in
Abrudu, aflatu intre sarcinele (bagagiele) lui Hatvani, cari ca-
diusera in man’a lui A. lancu, după batali’a deia Abrudu. Colo-
nelulu los. Sitnonffy nu mi-a aretatu adusele, prin urmare #u
am potutu ved6 acesta scrisore, esistenti’a ei se confirma inse
prin acelu pasșagiu din scrisdrea lui Kossuth (Nr. III.), unde din-

— 56 —


de a trece si printr’unu esamine criticu Europeana;
acum dre nu cu dreptulu amu potd strigă cu poe-
tului „Accipe nune Danaum insidias et crimine ab
uno disce omnes.?tf inse noi uu voimu se facemu
saltu in conchiderile ndstre, ci mai dorimu se ne
convingemu din contra, ce drasi dela voi aterna.

     Pre scurtu, voimu dra a ve mai spune si eschia-
mamu: de aveți in ceriu unu Domnedieu si pre pa-
mentu o patria, luati alte midiuldce de a tracta cu
noi, convingeti-ve deplinu, că intre noi si voi armele
nici odata nu potu decide, inse nu intardiati, că se
nu se implinesca intru voi cuvintele scripturei „In-
tra-va mirele, si voi nu veți avă untu de lemnu in
candelele vdstre."

     Datu in Câmpeni 15/27 luniu 1849.

Avramu lancu, mp.

ptefectu.

(Va urmă).



        Romanulu in poesi’a sa poporale.

XII. Alte producte literarie poporali din același eru: colindele:

      In aceeași vechime căruntă, ba parte in si mai
căruntă se suie cu originea loru alte producte de
pre campulu poesiei ndstre poporali. Aceste, că se
tacemu la estu locu despre datine, suntu mai vertosu
colendele, narațiunile mitece sdu poveștile, descante-
cile si vorbele din betrani. Cele trei specii de an-
taiu, colindele, narațiunile mitice si descantecile po-
siedu împreuna cu datinile superstitidse si nesuper-
stitidse ale poprului nostru mare însemnătate acumu
si din punctulu mitologiei ndstre romanesci.


buIu vorbesce despre armistitiulu ceruta de Dragosiu pre catu
timpu va dură pacificatiunea, refusatu inse de Kossuth, precum
insusi marturisesce. — L. Kossuth este inca in viătia si credu,
că venindu’i aceste la cunoscintia, va spune adeverulu, daca au
datu armistițiu pentru timpulu pacificatiunei, precum afirmă Dra-
gosiu, său că refusandu’lu, Dragosiu s’au jocatu cu capulu seu.
— Colon el ulu Simonffy imi dicea, că procedur’a n’au fostu co-
recta, pentru câ de si Kossuth nu se invoise la armistițiu, tre-
buiă a se padi regalele cuviintiei, de nu legile internaționale,
că se nu se faca acte de ostilitate pre catu timpu au duratu
pertractările de pacifîcatiune. — După terminarea revolutiunei,
petrecâudu ea trei septemane intre munții apuseni, am auditu
recitandu-se cuprinsulu ordinei lui Kossuth date lui Hatvani,
cam in următorii termini: „Cu totu câ Ioane Dragosiu deputatu in
diet’a tierei tractăzaasupr’a pacificatiunei, Dta primindu acăsta ordine,
pune in mișcare numai decâtu oștirea dtale, intra in Abrudu si
pune man’a pre corifei, ăra pre cei ce voru se căra amnestia,
tramite-mi’i la Debretînu.“ — Am auditu totu-odata, că acăsta
ordine,, d’impreuna cu mai multe documente relative la istori’a
revolutiunei dela 1848 — 9, s’ar fi tramisu dlui Ales. P. I., care
adunase multu materiala spre a continuă istori’a romaniloru si
a#scrie istori’a acestei revolutiuni memorabile. Eu me mira forte,
cum s’au potutu intempla, că unu documenta de atat’a impor-
tantia, cum este pretins’a ordinatiune a lui Kossuth cătra Hat-
vani, au potutu se remana atat’a tempu uepublicatu. A. Romanu.


     Colindele, care numire, cumu aretaramu la altu
locu ’), nu se trage nici dela colo rdta si Ladă, una
dieitate slavica, nici dela Kolada dieitate indiana²),
ci dela serbatdrea calendeloru januarie la romani,
cum concedu adi si cei mai mari slavisti³), prin ur-
mare slavii impromutara colendatulu dela noi si dela
alte popdra latine. Colendele suntu dresi-cum midiu-
locitdrie intre vechiele credentie pagane mitologice
si intre nou’a invetiatura crestindsca. De aci curids’a
amestecătura a dieitatiloru etnice cu santii creștini
intr’insele. Daci faptulu suprendietoriu, că in nume-
rose colende romanesci dămu uneori preste cicluri
întregi, au macaru preste fragmente, acuși mai mari
acuși mai mici, ici mai lumindse, colo mai intunere-
cate, de mituri eleno latine.

     Spre documentarea sentintiei ndstre se enume-
ramu pre cele de cuprensu mitologica mai palpabile.

     Colind’a intitulata „Prdd’a din raiuⁱ<⁴) ne repro-
duce cumu se cade credenti’a celoru vechi despre
Prometeu, rapitoriulu focului cerescu. Intru ins’a
Michaele arcangelulu aduce Domnului si santiloru sei
scirea, că ,

           „San Petru a adormita;
           lud’a chiai’a a rapitu,
           Si in raiu câ s’a bagatu,
           Ce-a fostu bunu totu a predata:
           Lunisior’a, stelele,
           Diorile si radiele . ...,
           Tote in iadu elu le-a bagatu
           Si raiulu l’a întunecata,
           Si iadulu l’a luminata ....

           (Dara) Santu Elia si-a culesu
           Fulgeru, trasnetu pe alesu,
           Si indata a plecatu
           După lud’a pana-in iadu.,..
           lud’a cumu-lu audiă,
           Ștă in locu si amortiă;
           Er’ Elia l’a luatu,
           Si in fără l’a bagatu,
           Si de-unu stelpu că l’a legatu.“

     Se nn ne miramu, că aice figurddia lud’a in loculu
lui Prometeu si Elia in loculu lui Joie tunatoriulu,
de dre-ce scimu, că si la alte popdra cu ocasiunea cre-
stinarei acelora rol’a dieiloru si dieineloru loru pa-
ganesci se atribui unoru persdne apartienatdrie idei-
loru si doctrineloru creștine. De cele mai multe ori
inse abia numenele se scaimbara, dra credintiele,
superstitiunile, datinile etnice de mai înainte perdurara
mai departe, si inca adeseori mai că neatinse, aple-
candu-se acele la Crestu, S. Maria, arcangelii Michaele
si Gabriele, santii Petru, Elia si altii. Si cumu s’ar’



      *) Dr. Greg. Silasi in tractatulu „Literatur’a rom. tra-
ditiunale,¹' in „Transilvani’a“ 1875 Nr. 3-5.

      ²)       Guil. Schmidt Das lahr und seine Tage etc., Her-
manstadt 1866 pg. 2.

      ³)      Franz Miklosich Die Fremdwbrt. in den slav. Spra-
chen (Denkschrift. der kais. Acad, der Wiss., XV. 1867);
Dr. Greg. Krek Einleitung in die slav. Literaturgesch., Graz
1874, pg. 311.

      ⁴)      At. M. Marienescu, Colende, Pesta 1859, pg. 77.

— 57 —


fi si potutu altu-modu, candu paganismulu eră asia
de aduncu inradecinatu in poporu si maguliă adese
fărte multu simtiualitatea lui? Facia cu elu noua
doctrina a evangeliului atatu de spirituale si rigeda,
atatu de stoica, formă unu contrastu cu multu mai
mare, decatii se fia fostu cu potentia a reinnoi prin
elu numai-decatu, că prin un’a vârga magica faci’a
pamentului, a straformă deodata si a smulge din ra-
decina stravechiele si imbetranitele credentie desierte.
Ce se intemplă dara? Acea, ca apostolii si predica-
torii sucedenti ai evangeliului se adoperara celu pu-
cinu a botediă crestinesce — că se graimu estu modu,
superstitiunile etnice, a le dă sensu si esplicare cre-
știna, si asia a le micsioră partea si inriurinti’a stri-
catiăsa. Catu pentru colend’a din vorba, lud’a ocupa
intr’ensa loculu si funcțiunile lui Prometeu, rapito-
riulu focului cerescu, pentru că elu in egoismulu seu
asemenea vendii si sacrifică „lumin’a lumei." Era in
loculu lui Zeu tunatoriulu, carele incatusiă pre Pro-
meteu de stanc a Caucasului, iusioru se intielege, cumu
trebui se pasiăsca profetulu Elia si numai Elia, de
ăre-ce acumu T. V. tiene despre densu, că fă rapitu
in ceriu cu caii si pre carutia de focu; cu acăsta
ambla densu, dupa credintia Romanului, si pana in
dioa de adi pe nuorii ceriului, si de acea durdue.

    'In colend’a „Junele si leulu"¹) cela se lupta cu
cesta, si invingăndu-lu scapa tienutulu de terdrCa
diiț partea bălei șelbatece, chiaru cumu i-se templă
lui Ercule cu leulu nemeicu. Vinerea ti esta-di e
idealulu frumosetiei in intipuireaRomanului, candu
in colend’a „Santa Domineca"²) pentru darulu oferitu
la botediiilu Iui Isusu, daru „de trei flori că si viori,
ce lucescu că nesce diori, cu carile candu intră, cur-
țile se lumină," pentru acestu daru Mam’a santa o
remunera, dandu-i „se remania porurea mai mandra
ca venerea;" numai cătu venerea că si dominec’a
figurandu in limba-ne intre numirile dileloru septe-
manei, intre dominec’a că serbată re, Romanului cre-
stinitu i se pară mai logicu si mai cuvenientiosu, a
atribui dominecei cele trei flori, va se dica trei gratie
ale venerei. Si dre nu suntemu p’aci invitati si ne-
cesitați se presupunemu asisidere reminiscentie mito-
logice in pruncutiulu Isusu, candu că unu Atlante
părta „lun’a ceriului pre umerii sei."³) In Cratiunu
si Cratiuhăsa, cari întocmai că betranii Filemonu si
Baucis din mitologia pre Joue, ce caletoriă pe pa-
mentu, primescu cu bucuria in cas’a loru dieitatea
intrupata?"⁴) In Andronimu, carele candu canta din
fluieru, cantu-i că alu unui alu doile Orfeu „se aude
pana in ceriu si pana lâ iadu, asia cătu lun’a mun-
dra i ese in cale, sărele stă de-lu asculta, venturile
tremura, munții toti se lăgana, câmpii si valile re-
suna?"⁵) In dîniăr’a, cărei pentru că se spună san-
tiloru loculu, unde s’a nascutu Domnulu s., i se dă
„se remania totu tenerea, că Hebe, si se stralucia


că una stea?"¹) In casatoriulu, carele ascăpta pre
Ddieu scoboritu din ceriu cu s. Petru sotiulu seu,
întocmai cumu fă asceptafu si primitu in metamor-
fosile lui Ovidiu Joue cu sotiulu seu Mercuriu?⁹)
-în colinda intitulata „Lăganulu ,a carea cetindu-o,
vrendu nevrendu ne aducemu amente de acea din
multele aventure am^răse ale lui Joue, candu amo-
randu-se de Europ’a, fii’a regelui Agenonu, se pre-
face in tauru si asia o răpi si duse preste mare?³)
Dara se audimu căteva pasagie din ea:

            „Vine marea câtu de mare,
            De imflata margini n’are:
            Țiermurile bătu câ munții,
            Era vopii bătu că nuorii.
            Dara und’a ce aduce?

            Lucru mundru, ce straluce:
            Leganioru topitu de auru,
            Ce mi-lu p6rta ’n capu unu tauru,
            Ce-i cu cârne argintite . . .
            Dara ’n leganu cine siede?
            Câ o dina că se vede!

            Siede-mi An’a frumosiâra,
            Câ pe ceriu o stelisiora ...
            Versulu ei in nuori s’ascunde,
            Nime ’n lume n’o aude;
            Dar’ o aude unu mirisioru. ..."

      Nu numai inse diei si dieine sin guri te si fapte
de ale loru reamentiesce poporulu romanu in colin-
dele sale, ci păstră memori’a chiaru si a consiliului
universitate! dieiloru din Olimpu. E suprindietoriu
cu adeveratu in multe colinde si legende poporali de
ale năstre, că santii, in frunte cu Ioane Botediato-
riulu, esista că inainte de Crestu in cete intrege. In
culmd’a „Santii si dîn’a"⁴) densii „sub celu rosiu
resaritu" făcu mare fremetu, că-ci nu vedih nici unulu
din eli pre fiînlu s. si nu sciu unde s’a nascutu, pana
nu le spune un’a dîna frumăsa, cărei că recompensa
i -dau se remania pururea tenera; in „Santii si s.
Ioane."⁵) eli tienu consiliu „susu iu părt’a ceriu-
lui, la fontau’a sărelui;" ăra in „Prăd’a din raiu."⁶)
Ddieu conversădia cu santii pe muntele Galilei. Cine
nu vede in aceste si asemeni cunoscutulu svatu alu
dieiloru, ce se tienea la resaritu pre munții sacri ai
mitologiei eleno-latine, alesu pre Olimpu cu isvorulu
Perideloru? Dă, romanulu nostru si adi si-intipuesce
raiulu locatu „la celu rosiu resaritu," care regiune a
lumei si după credinti’a romaniloru câ si a eldUloru
vechi cadiuse parte lui loue la impartirea lumei
intre fiii lui Saturnu; si precumu raiulu celoru doue
popăra clasice ale anticitatei se credea a fi pe unu
munte, pe muntele Olimpu, asia crede si romanulu
dacianu, candu in cântecele, superstitiunile, datinele
sale repetiesce de una miia si un’a de ori „pe unu-
pițioru de plaiu, pe-o gura de raiu."⁷) Ci conceptulu
raiului s’ar potă inca intarf, că e după idee mai ge-
nerali, dara iadulu?/ Candu audi pre romanulu din
poporu colindandu si colinda „Iadulu,"⁸) stai uimitti


     *—⁵) At. M. Marienescu. Colinde, pag. 135, 35,
Balade pag. 54.


¹—⁶) A. M. Marienescu. Colinde, p. 14, 60, 127, 14,17, 77;


⁷—⁸) A. M. Marienescu. Colinde, p. 84, 87-


10

— 58 —


de celea ce audi din gur’a lui, cari pestrecu posibilea
cunoscintia a unui omu neinvetiatu despre lucruri
mitologice antice de ddue miie si mai bine de ani.
In colind’a romana iadulu stă din una aduncime sdu
abisu, din una pescera, padîta de balauri, sierpi, fiere
selbatice, buna dra cumu eră si fiintiele rele, Furiile,
Harpiele, Lamiele, Gorgdnele, Sfincsulu, Chimer’a si
alte monstruositati din Hades; elu se crede situatu
la apusu, remarcabile coincidentia cu imperati’a lui
Plutone dieulu infernului, cărui la impartirea lumei
cu frații sei saturnini i obvenise partea apusana; in
giurulu iadului colindei esista mare si munții vomu
locu, cea ce ne rechiaina in memoria muntele vul-
canicu, Etn’a si insul’a Sicili’a impresorata de nu-
dele marei, unde Plutone avu după mitologia chiaru
si aventur’a sa amordsa cu rapirea Proserpinei; că se
tacemu de numirea iadu provenitdria evidente din
„hades," cumu si de „tartara" (tartarus), pastratu
de poporulu nostru pana in dio’a de astadi in dical'a.
„dute in tartanu" (nu in tataru, precumu nu se
dice „dute in magiaru, germanu, slavu scl.).

     Repetimu, că in tdte colindele citate pana acumu
elementulu crestinescu aparendu amestecatu intru unu
modu curiosu cu celu paganu, din caus’a acdsta da-
tulu originei loru in respectu materiale credemu
a-lu potd pune in cele patru secle de antaiu ale erei
cresține, in tempulu, candu decureă lupt’a intre res-
pingerea ideeloru antice paganesci din convicțiunea
religiunaria a romaniloru că si a altoru popdra si
intre înlocuirea loru cu idee evangeliee. zIn respectu
materiale, disemu, pentru că ce privesce form’a
esterna a aceloru colende, precumu limb’a, versifica-
tiunea scl., de sine se intielege, că acea cu desvol-
tarea sucesiva a natiunei si limbei ndstre in decur-
sulu tempuriloru se schimbă neincetatu. /Totu asia
de vechie sunt acele trei patru colende, in cari ser-
bătdrea cratiunului se concepe după idee si privintie
inca si mai vechie, după oserbatiunile dmeniloru pri-
mitivi făcute despre fenomenele din natura: se con-
cepe, cumu arataramu si la altu locu¹), că reintdr-
cerea caldurei sdrelui aducatdrie de dulcea, primavdra
si vdra cu suavele sale flori si cu cantaretiele selbe-
loru inverdîte, precumu in „Florile dalbe"²) că re-
nascerea sdrelui fisicu cu turm’a sa de stele strălu-
cită^® pe ceriulu serinu de primavei’a .^i vdra, sdu
cumu canta colend’a „Pldi’a cu focii/³) ;

           „Coboritau coboritu
          De mai susu, din resaritu
          Ddieu din ceriu pe scări,
          Pe miruri, pe luminări.
          Cu-o turma de oi domnesci, . . .
          Si o pasce in serinu
          Sho adapa in nuoru linu. , . .“


      In legătură cu aceste suntu inca cele vreo doue
colende romane, in cari e vorba de venatori si ve-
natdrie selbatice, sub cari, cumu ne ardta si mitolo-
gi’a altoru poporatiuni indo-europene, alesu inse a
germaniloru, si-intipuiă dtnenii stravechimei fenome-
nulu fugei nuoriloru pe ceriu, că a totu atăti cerbi
persecutati de venatori, cu ocasiunea infricosiateloru
orcane de pre tempulu solstițiului de drna; in atari i
deci drasi se serbedia punctulu verticale de drna alu
sdrelui, renascerea sdrelui nemvinsu de gerulu si vi-
jeliele ernei; celu pucinu fbra vre una fortiare s’ar
potd splică asia colind’a „Venatorii lui Cratiunu," ce
canta:

           „Susu la codrulu inverdîtu
           Venatori de-ai lui Cratiunu
           Se venedie toti se punu.
           Unu cerbu ruge, altulu muge,
           Unulu p’altulu vre s’alunge.
           Eli venara truda-amara,
           Lunga catu o di de vera. ..."

      Aceste cate tdte le-amu potd cuprinde inJprim’a
clase, clasea mitologica, a colendeloru ndstre. Mai
avemu apoi colende de cuprinsu p’aci puru si curatu
biblicu, fbra ingredientie mai palpabili mitologice.
Pe fați’a loru cu tdte aceste ochinlu scrutatoriu des-
copere fbra mare dificultate trasurile vechimei, de si
nu ale unei vechimi asia de înalte, că a celoru din
clasea precedente. Cdti’a superstitiunei etnice incetu
pe incetu se subtiia si sdrele credintiei creștine in-
cepii a-si reversă radiele sale binefacatdrie preste
romanii din tdte anghiurile Daciei; in consecentia
imnii de la serbatdrea colendeloru romane, acumu a
cratiunului crestinescu, începură a fi compuși pe te-
meiu si in sensu biblicu mai eschisivu, una proce-
dura acest’a, carea se urmă pana si in dilele ndstre
de unu Marienescu, Hintiescu') si pdte si de alti ne-
numiti si necunoscuti. Ilira motivulu acestora se luă
nu numai din T. N., ci a drea si din celu V., si nu
numai dela nascerea lui Isusu, ci si dela alte eveni-
mente narate in scriptura. Asia colend’a „Pase-
ruic’a"²) aretandu-ne pre s. Mari’a straformata in pa-
sere, care cu voi’a lui Ddieu mesurandu pamentulu,
formddia munții si valile, mena sdrele in susu, dra £
lun’a la apusu si printre ele stdlele mai menunte, j
alude apriatu la spiretulu s., ce la facerea lumei I
plană preste ape, si in legea N. se areta la lordanu
in chipu de porumbu, cumu si la intieleptiunea eterna
a lui Ddieu, prin care după T. V. creatoriulu des-
puse munții si valile si preste totu ordinea admirabile
in universu.³) Colend’a „Antaietatea lui Christosu"⁴)
pertracta cunoscut’a marturire a apostolului Petru


      ’) Dr. Greg. Silasi. Literatur’a romana traditiunale, in
„Transilvani’a¹¹ 1875 Nr. 3—5-


      ²) V. Alesandri. Poes. popor, a Rom. p. 394.


      ³) A. M. Marienescu. colende p. 47, 26,


     ’) A. M. Marienescu. Steo’a magiloru, Baseric’a alba.

1875. I. 0. Hintiescu. Cântece de Erodi. Brasiovu, 1877.

     ²)  A. M. Marienescu. Colende, p. 31.

     ³)  Proverb, lui Solomonu, 3, 3 - 13.

     ⁴)  A. M. Marienescu. Colende, p. 68, 71, 49, 6, 149, 152.

— 59 —


despre ddieireâ lui Is. Christosu, „Chiaile raiului*')
remuneratiunea lui Petru, pentru acea marturire,
„lud’a"²) tradarea acestui patrata asupra invetiato-
riului-șeu si crucefigerea, „Regii si st6oa“³) templa-
rea celoru trei magi dela nascerea mautuitoriului si
uciderea prunciloru prin Erode scl.

      Una clase destulu de numerdsa de colende o
  tbrmădia claSea colendeloru lumesci. Obiectulu loru
  e curatu lumescu; nici alte lucruri din cuprinsulu
  relegei nu afli intr’ensele, singuru refrenulu invoca-
  toriu său inchinatoriu iudatinatu a se repeți la co-
  lende după fia-care versu, e legamentulu, ce le 16ga
  de căt’a colendeloru. Pentru esemplu in colendele
  lumesci „Avuti’a boieriului"⁴) si „Visulu boieriului*⁵)
  se enara fapte laudatdrie de virtutea binefacerei si
  liberalitatei, in „Mintiun’a si adevernlu“⁶ * * ⁹) una fapta
  procesa din amdre si jalusia; in „Sioimulu¹¹’) una
  nevasta lauda eroismulu barbatu-so, carele „fii se
  sierbâsca dstea romandsca in tiăr’a iesiâsca, că se o
  prapaddsca;¹¹ in „Trei jocuri¹¹⁸) moldaveanulu, arde-
  lănnlu si muntănuld sb lauda pe întrecute calitatile
  eminenti ale patriei loru particulari, si asia mai
  ificolb.        -r. .

      Cesuntu colendele 'acestei clasi? învederate
suntu si ele nisce -poemb . epice, nisce balade, că si
calendele biblice-Si ' mitologice; None inse preste acea
ne' vine a asemeni, de nu tdte, celu puținii colen-
' dele ndstre'lumeâB- maideaprdpe cu aceli imni sacri
aii roAaniloro antici, cari la densii se cântă intru
cndrea dieiloru, uneori si m temple publice cu com-
paniare de fluicru si alte instrumente musicale, mai
‘rertosu inse în cercuri si la ceremonie private ale
consangeniloru Bi*familieloru, intru ondrea dieitati-
loru gentilitie sdu familiari, cumu eră pentru famili’a
Pinariloru si Potitiiloru Ercule, pentru a Claudiiloru
diein’a buna, pentru a.Juliiloru Venerea, pentru ale
altor’a alti diei si dieine. In aceste adeca asisidere,
pre langa invocarea dieitatei respective au închinarea
imnului’ in ondrea ei, se numea membrii mai iluștrii
ai familiei sdu gentei, si se enumeră . faptele loru
strălucite făcute dresicumu sub padi’a si cu sprigi-
nirea acelei dieitati.⁰) Si ce alt’a e in colendele nd-
stre enararea cutarui faptu patratu de cutare si cu-
tare, dra pre langa ast’a necontenit’a invocatiune
„hoi Leriule Leriule," „hoi Lerumi Ddmne," „hoi Le-
ru-mi LerUrmi," „hoi Lero-mi Ddtnne hoi," „Mălină
Malinidra," „Petre Petrelio,“ „Lerficutia cu ochi
mundri," „Florile dalbe" scl.? Ce alt’a diversele re-
frenuri inchinatdrie, precumu „Domnului ReliuDdmne,"
„Leroi DomnuDdmne," DluiD6mne,D6mneiD6rane,"
„Mirelui bunu, Miresei bune," ,,Junelui, juniloru buni,"
si alte asemeni eschiamatiuni? Cu adeveratu, asemna-
tatea ni se pare batetdria la ochi. Copilașii romani


        *-⁵) A. M. Marienescu. Colende, pag. 68, 71, 49, 6,


  149 152.


       ⁶—®) At. M. Marienescu. Colende, pag. 133, 130, 116.


        ⁹)- G. Corsseu o. c, pag. 102. •


in aceste colinde intdna unu cantecu, ce chiaru cadra
si se nimeresce la referentiele familiei respective,
după cumu dens’a e binefacatdria ori liberale, ori cu
fii si fiice de insuratu si maritatu, ori in renume de
alte virtuti, si pe fiacare pasu si versu invdca lau-
dandu cutare dieitate ori cutare santu („Leru-mi
Ddmne, Petre Petrelio.") Dara tempulu decuretoriu
intunerecandu in mintea si preceperea poporului din
ce in ce mai multu insemnatatea ataroru invocatiuni
si datine, in locu-le poporulu, nesuitoriu si elu după
totu mai multa lumina, incepîi a invocă pe cutare
membru alu familiei destiutu prin vreun’a calitate
(„Mălină Malinidra.* „Lerficutia cu ochi mândri,")
sdu a dedică aceluiași colend’a („Mirelui bunu," „Mi-
resei bune," „Juniloru buni.") Chiaru acdsta impre-
giurare inse,- in legătură cu resunetele mitologice si
anticarie din aceste, bă si din alte colende, ne este
unu documentu mai/ multu despre inalt’a vechime a
originei loru.

(Va urmă).


        BIBLIOGRAFIA.

     DISCURSU INTRODUCTIVE’ cetitu in aul’a
universitatiei din Iași la 26 Oct. .1876, cu ocasiunea
solemnitatiei universali pentru fondarea si deschiderea
acestei universități de Petru Suciu, doctoru in legi,
profesoru de dreptulu romanu si rectorulu universi-
tatiei. lassi 1876.

     BISERIC’A si SCOL’A. Discursulu pronuntiatu
in siedinti’at camerei dela 14 lannăriu cu ocasiunea
luarei in consideratiune a bugetului ministeriului cul-
teloru si instructiunei publice, de Vas. Alesandrescu-
Urechia. Bucuresci 1877.

     URARE adresata cu ocasiunea anului nou 1877
Domnului lonu C. Brateanu, presiedinte alu consi-
liului de miniștrii si ministru de finanțe. Braila.

     LES FORCES PRODUCTIVES DELA ROU-
MANIE d’aprdș le livre de M., Aureliano par M.
Lesage. Extrait du Journal des Economistes Numdro
d’Avril 1876. Paris librairie de Guillaumin & Comp.,
dditeurs du Journal des Economistes, des Economi-
stes et Publicistes contemporains, de la Bibliothbque
des Sciences morales et politiques, du Dictionnaire
de l’Economie politique, du Dictionnaire du Com-
merce et de la Navigation etc., etc.



     Dela Aradu primiramu: BISERIC’A si SC(5LA.
Fdia bisericăsca, scolastica, literaria si economica.
Ese odata in septemana: Duminec’a. Pretiulu abo-
nameutului: pentru Austro-Ungari’a pe anu 5 fl., pe
’/ anu 2 fl. 50 cr. Pentru Romani’a si strainetate
pe anu 7 fl., pe */₂ anu 3 fl. 50 cr. Pretiulu inser-
tiuniloru: pentru publicatiunile de trei ori ce con-
tienu cam 150 cuvinte 3 fl., pana, la 200 cuvinte
4 fl. si mai susu 5 fl. v. a. Corespondintiele se se

— 60 —


adreseze redactiunei dela „Biseric’a si Sc<51'a“ in Aradu,
la institutulu pedagogicii-teologica, ăra banii la se-
cretariatuhi consistoriului romanu ortodoxa din Aradu.

      Invitare de prenumeratiune la „Biserica si Scol’a,“
fdia bisericdsca, scolastica, literaria si economica.
Conditiunile de prenumeratiune sunt cele mai susu
amintite. — Rugamu pre cei ce dorescu a prenu-
meră fdi’a ndstra, că se grabdsca cu insinuarea abo-
namenteloru, pentru că se ne scimu orientă cu tipă-
rirea esemplarieloru. Dela Nr. viitoriu fdi’a se va
spedă numai la prenumeranti. Redactiunea.

      LECTORULU ROMANU. Foitia pentru toti.
Diurnalulu „Lectorulu Romanu“ apare la 10, 20 si
la finele fiacarei luni. — Abonamentele se făcu in
Botosiani la imprimeria Adriano; in districte pe la
corespondenti. — Pretiulu pe anu 10 lei, siese luni
6 lei. — Abonamentele incepu cu Nr. 1 si 19. —
An un ti urile 30 bani lini’a. — Scrisori nefrancate se
refusa. — Redactoriu-proprietariu I. G. Chernbach.



    Din Indicele bibliografica alu dlui G. Popu com-
pusa pe 3 ani, din 484 numere anuntiatu in Nr. tre-
cuta, adaogemuaici nrmatdriele dinlntroductiune:
Simtindu-se necesitatea unui Cursa de literatur’a
romana, ba acdst’a fiindu prevediutq chiaru si in
ndu’a programa a onor, minist. alu instructiunei pu-
blice, amu prelucrata cu mare diligentia unu aseme-
nea eursu, dara pe care deo-camdata midiuldcele nu
’mi permită a’lu da publicitatiei, deci pana la alte
tempuri mai bune dau in manile stimab. publicu ce-
titorul opuscululu de fașia, care contione notitiele
despre misicarea literara in tierile romane in cursulu
aniloru 1874, 1875 si 1876. Sciu ca acestu opus-
culu nu va fi tocmai completu, dara care totuși spera
a se potea folosi cu succesu de catra fia-care ama-
toriu de literatur’a naționala. L’amu precedată de
schitiele biografice ale literatiloru romani din Mace-
doni’a atătu de pucinu cunoscati nu numai literati-
loru din Bucovin’a, Transilvani’a si Ungari’a, ci chiaru
si literatiloru din. Romani’a libera. Amu intretiesutu
ici colea in acesta opuscula si unele scrieri străine,
si mai alesu pe acelea cari se referescu mai de aprdpe
la studialu istoriei, limbei si literaturei ndstre. Spe-
randu totu-odata a face unu servitiu toturoru barba-
tiloru de litere, notezu aci in estrasu si principalele
scrieri, in cari se afla depusa materialulu pentru unu
Cursa completu de istori’a literaturei romane.



A N U N TIU.

     Au esitu de sub tipariu si se afla depuse Ia
cassariulu societarii academice romane, d. Adamescu,
Bucuresci, locariulu academiei, urmatdriele cârti:

     Dictionariulu limbei romane, doue tomuri de 184 */₂


cdle. Pretiulu prenumeratiunei pentru dictionariulu
intregu 40 lei noui; după esirea completa din tipariu,
pentru cumperatori, 60 lei noui.

       Gramatic'a limbei romane, partea analitica, de
Timoteiu Cipariu. Pretiulu 5 lei noui.

       Operele lui Cornelia Tacita, traduse de Gabrielu
Munteanu. Pretiulu 6 lei noui.

       Comentariele lai luliu Cesare, de belulu galicu,
traduse de C. Copacineanu. Pretiulu 2 lei noui.

       Comentariele lui luliu Cesare, de belulu civile,
traduse, de J. F. Caianu, suntu sub presa. Pretiulu
prenumeratiunei 2 lei noui.

       Operele lui C. Crispu Sallustiu, Catilin’a si lu-
gurt’a, traduse de Demetriu T. Dobrescu. Pretiulu
2 lei noui.

       Descriptio Moldaviae, de principele Demetriu Can-
temiru, in lirnb’a originale latina, cu chart’a Moldaviei
si cu unu fac-simile alu autoriului. Pretiulu 4 lei noui.

       Descrierea Moldaviei, de principele Demetriu Can-
temiru , tradusa după textulu originale, cu chart’a
Moldovei si cu unu fac-simile alu autoriului. Pretiulu
4 lei noui.

       Analile societatei academice romane, tom. I., co-
prendu desbaterile si lucrările societatei in sessiunile
aniloru 1867, 1868 si 1869. Pretiulu 4 lei noui.

       Analile societatei academice romane, tom. II., co-
prendu vidti’a, operele si ideile lui Georgiu Sincai,
de A. Papiu Ilarianu. Pretiulu 2 lei noui.

       Analile societatei academice romane, tom. III.,
coprendu desbaterile si lucrările societatei in sessiunea
anului 1870, si unu studiu asupr’a poetului A. Do-
nici. de G. Sionu, apoi actele de donatiune ale lui
Zappa si Al. Cuza. Pretiulu 2 lei noui.

       Analile societatei academice romane, tom. IV., co-
prendu desbaterile si lucrările societatei din sessiunea
anului 1871, si unu studiu asupr’a vietiei lui Geor-
giu Lazaru. cu un’a effigie a acestui romanu nemu-
ritoriu, de P. Poenariu. Pretiulu 2,50.

       Analile societatei academice romane, tom. V., se-
cțiunea L, coprendu desbaterile societatei din sesiu-
nea anulai 1872; secțiunea II. coprinde unu studiu
despre încercările făcute pentru desvoltarea sciintie-
loru naturali in Romani’a, de dr. Anastasiu Fetu, si
unu studiu asupr’a teorieloru lui Darwin, de G. Ba-
ritiu. Pretiulu 3 lei noui.

       Analile societatei academice romane, tom. VI., co-
prendu desbaterile societatei din sessiunea anului
1873, si unu studiu asupr’a campaniei din anulu
1444, batali’a dela Varn’a, de G. Baritiu. Pretiulu
1 leu nou.

       Analile societatei academice romane, tom. VII. co-
’ prendu desbaterile societatei din sessiunea anului
1874, si unu memoriu asupr’a portreteloru domniloru
romani, de Demetriu Sturdza, apoi fragmente din
istori’a regimentului II. romanescu marginariu din
Transilvani’a, de G. Baritiu. Pretiulu 3 lei noui.


            Rditorlu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu U. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei..— Tipografi’a RSmer & Kamner.