Ac6st» Mia ese cate 3 c61e pe luna si costa; 2 fiorini v. a. penlrn membrii aso- cia tiunei, 6ra pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate ,1 țalbenu cu porto l . poștei. cfV Xr. 4, TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. Brasiovu 15. Februariu 1877. CvX» 5 Abonamentulu se £ Tace numai pe cate 1 anii intregu. Se abonedia.la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posln seu prin domnii co- .^^tatajin țfâr’ă întrdga pe la toti cărturării romani. Hă teriidicp aceștia despre tine ? Tu esci acelu Aronu, fiaruiă ia disu tat’a in ceasulu mortii tienendu’ti cu un’a mana man’a ta, dra cu ceea-lalta crucea vla- dicdsca: „Amu traîtu 80 de ani, amu avuta multe ; dile fericite, pa voi inca ve parasescu in fericire, nu- mii un’a rugatiune nu mi-a ascultat’o Domnedieu, câ se’mi pociu vedea neamuluromanescu scapatu de*lantiurile care’lu apa sa, si’lu stringu; dara m’au odichnitu, eh tu de si nu vei potea rampe aceste lantiuri, dara ai pusu fundamenta, câ neamulu nostru se se lumineze prin sciintia, si atunci trebue se vie timpuld, câ Domnedieu se’lu scape de robia. Sciu au prea bine, ce insemndza lantiurile cu care ti-ai incinsu trupulu teu; acela e votu înaintea lui Ddieu, câ se’i fia mila de ndtnulu romanescu, si se’i sdro- bdsca lantiurile. Imi este mila de tine, dar porta-te pana in sfirsitu, si Ddieu va asculta rogatiunile nd- stre." Astadi părinții ndstri s’au intorsu in mormen- tulu loru.“ Episcopala respunse: „Nu draga sora, părinții noștri se uita cu fala si bucuria din ceriu la noi," o intrerupt’o fratele ei. „Si eu inca suntu mândru, că te amu pe tine de sora. Eu amu venita la voi, continua Aronu, parte de dora de a ve mai vedea, parte spre a cercetă mormentele parintiloru, si a’mi lua remasu bunu dela ei si dela acești munți, mie atatu de plăcuți, pentru că cine scie, de mai potea-voiu veni in acdsta viatia pe aici. Caletori’a pe aici e împreunată cu mari greutati si pericle. Cu deosebire amu venitu, că-ci mi-a scrisu unu amico, că intre acei sedusi de intrigantii descoperiti înaintea mea chiaru prin vladic’a Clainu din Rom’a te afli si tp sora. In contra lui Christosu inca s’au aflatu cle- vetitori; dara apoi in contra unui omu. Pre acești dmeni eu i ignorezu. O parte din ei ambla in ru- ptulu capului după vladicia; ceilalți suntu instrumen- tele loru, cari au ajutatu in ascunsa caderea lui Clainu, dicăndu, că e prd tineru de vlădică, nu este diplo- mata etc. Aleghndu-me clerulu pe mine de vlădică, după care eu n’amu amblatu, că-ci voi sciti bine că en tdta vidti’a mea mi amu consecratu o lui D-dieu si natiunei, timpulu meu liberu ilu petrecu in roga- tiuni, intretienerea mea pe tdta diu’a nu face mai multu de unu patacu (3 cruceri dnpa banii de acuma); tdta averea si veniturile cele mari le daruescu in folosulu natiunei; prin urmare n’are cineva lipsa „de minte de unu patacu" câ se vedia, că mie nici alte bu- nătăți lumesci nu’mi trebuescu, înaintea mea e Dom- nedieu, si neamulu meu; pentru că daca neamulu romanescu nu va ajunge curendu la invetiatura si sciintia, dușmanii ii voru stinge lumin’a vieții, pentru că ei stau gata se o sufle. (5tneni câ Clainu, cari ee’si pună insusi pieptulu si anim’a înaintea flăcării, nu totu secolulu nasce; dara togma se se nasca, va fi suflatu si stinsu insusi. Națiunea trebue crescută, luminata, zelulu naționale desteptatu; atunci si strai-wii voru avea respecta de noi; si daca se voru jeffi 10, voru resari 100 si o mie, si națiunea va fi scapata. Cine este astadi națiunea? Poporulu este suptu pana la dse, elu ddrme somnulu -celu de mdrte si împreuna cu preotimea drbeca intru intunerecu; nobilimei ii e ru- șine a se numi romanu; preotimea ndstra numai pe- ste secoli va ajunge gradulu culturei, faia care nu pdte sta in fruntea natiunei^Pe altii nu avemu, Oh! Ddieule, daca neamulu nostru s’ar’ potea mântui prin jertfa, ce nu asiu fi eu in stare se facă. Dara nu, de o mie de ori nu; sabi’a nu străbate prin intunerecu; prin intunerecu numai lumin’a străbate, si numai lu- min’a resbesce asupr’a intunerecului. Numai omulu cultu si religiosu se pdte entasiasmâ, altii se potu fanatizâ, va fi flacara, dara lumina si căldură nu! Eu comunicandu planulu meu si cu Clainu si apro- bandu’lu si elu in tdta estensiunea, me voiu încerca a pune pdtr’a fundamentala la redeșteptarea natiunei mele prin sciintia si cultura, si atunci voiu urma in- vetiatur’a lui Christosu „din faptele tale te voiu cu- ndsce pe tine." Dusmaniloru mei a fostu usioru a intrebuintia retragerea mea si a fauri intrigi după spatele mele, câ se me restdrne si pe mine; si daca alti dmeni de omenia nu le descoperea planulu,ₜ eu nici poteamu vre-odata sci despre existinti’a lui. Eta, cetiti epistol a functionariului Costa, in care numesce cu numele pe toti. Amu venitu se te convingă pe tine, că-ci me ddre că tu insusi se fi in retacire. Eu mi-amu facutu testamentulu meu, pentru averea mea. Eredele meu este națiunea mea. Intorchndu - me de aici la Blasiu, voiu calatori la Vien’a, câ se se intardsca dispositiunile mele pentru averea mea; pen- tru-că eu că calugaru n’amu dreptu a dispune peste averea mea. De acolo voiu merge la Rom’a, că se me intielegu in persdna cu Clainu. Intorchndu-me d’acolo, imi voiu petrece dilele ce le mai amu in rogatiuni, pentru acela, pentru care amu portatu de 11 ani aceste lantiuri." Cu aceste cuvente desvelin- du-se si-au aratatu trupulu plinu de rane, si maltra- tata câ unu scheletu, apoi mai adaose: Totu ce amu facutu pentru nația, e nimica pe langa thesaurulu 7* — 40 — ce’lu lasu că monumentalii simtiementeloru mele roma- nesci. 14 ani amu lucrata necontenita, amu cercetata archivele patriei, ale Ungariei, ale tieriloru romanesci, ale Austriei si ale Italiei, si cu mari spese mi-amu castigata datele de prin alte tieri si amu compusu histori’a neamului romanescu, dela descălecarea lui in Daci’a pana in timpula de fatia. Nici o jertfa nu mi-a fostu prea mare, pentru că peste secoli voia vedea cu ochii mei sufletesci, rezamandu-se nati’a pe aceste documente, care pana acumu au fostu a- scunse deinaintea ochiloru ei. Acestu opu ’lu lasu eu nației mele prin testamente. Totu-odata imi voia dâ sfătuia meu cumu cugetu eu, că s’ar potea ferici națiunea ndstra.“ Cu aceste aratandu-le testamentulu, in care eră si epistol’a consiliariului si un’a epistola a vladicului Clainu din cuventu in cuventu scrise, prin aceea s’a facutu lumina, precumu si pace si fericire in acelu lacasiu, pentru că sarindu’i sor’a lui in gru- mazi, si imbratiosiandu’lu a disu: „Lauda tie ddmne că mi-ai redatu odichn’a." A fostu mare bucuria in cas’a stramosiasca. Peste vre-o cateva luni a cala- toritu Aronu catra Vien’a. Ajungandu’lu băla de inima pe drumu, a muritu in Bai’a Mare, dra nu cumu scrie Petru Maioru, in visitatiune canonica, nici precumu scrie Klainu, că ara fi muritu in monastirea r. cath. din Bai’a mare. Eu amu cercetata Histori’a domus de acolo din acelu timpn, si n’arnu aflata nimica, de si intr’aceea se afla si cele mai neînsemnate lucruri. Samuelu Clainu inca asia scrie, că inainte de a plecă Aronu la Vien’a, si-a facutu testamentulu. Unde este acestu testamente, precumu si banii cari i-a avutu la mdrte, si istori’a lui, thesaurulu natiunei? Ce spi- ritu diavolescu, ce mani sacrilege si infernali le-au apucatu si nimicitu, ori patîtu-au si Aronu că altii? „Sic vos non vobis." Gubernatoriulu tierei rogatu de strabunulu meu, a provocatu pe vicariula capitulariu se’i trimită te- stamentulu lui Aronu. Vicariula Silvestru Caliuni ’i- a respunsu cu datulu Blasiu, in 2. lanuariu 1765 Nr. 913 precumu se pdte vedă relatiunea acăsta intre actele aflatdre la ministeriulu de interne, „că testa- mentulu lui Aronu nu se pdte substerne, fiindu-că episcopulu Aronn fachndu secreta din testamen- tulu lui, nu s’a potutu afla." La acăsta credu că nu trebue commentariu. Mai observezu, că domininlu Catului fiindu cumperatu pe acele timpuri cu 32,000 fl. desdaunarea urbariala, s’a platitu acelui dominiu 100,705 fl. m. c. Aceste făcu la olalta 200,000 fl. Astadi posede seminariulu totu din acei bani inca o moșia in Sancelu comparata cu 24,000 fl., in Sebesiu unu ospelu cumparatu cu 5100 fl. Socotindu pe acei 300 tineri, pe cari Aronu ’ia sustienutu in 12 ani cu tdte cele trebuintidse pe fia care tineru pe anu numai 25 fl., face la olalta 90,000 fl. Socotesce la aceste tipografi’a, bisericile zidite de elu, precumu si cele 15,000 fl., cu care Aronu in anulu 1756 avendu imperatăs’a Maria Theresia resboiu cu prussii si da- ruindu Aronu statului unu escadronu de husari, cu cai, cu îmbrăcăminte, cu arme, le-a spesatu, fiindu-că pe acelu timpu si soldatii se inrolă pe bani, vei afla colosal’a suma peste 400,000 fl. La infiintiarea esca- dronului de husari au contribuita fiesce-care parochia cate unu galbinu. Aici e locuia se insemuu, că Aronu la mai multe ocasiuni a provocatu cleralu se parti- cipe fiesce-care parochia cu cate unu galbinu, nu că ddra fora acestu ajutoriu de 24000 fl. n’aru fi potutu întreprinde ceea ce a vrutu, dara din causa, că elu a vrutu se rădice vădi’a clerului, si se atraga aten- țiunea regimului, înaintea caruia clernlu nu avea altu nume, decătu „miserables Pfaffengesindel," intriganti si denuntianti. Lui Aronu i-a succesu a inblandi urgi’a guvernului. D’apoi scdlele de pe sate, unde platea elu invetiatorii, si mulțimea de școlari la gim- nasie străine, si alti tineri de buna sperantia in tiăra, catu ilu va fi costatu. Cu unu cuventu, totu ce a produsa dominiulu episcopescu in 12 ani, si ce a / ereditu elu dela părinții lui, afara de 2000 fl. pe cari ’ ii trimetea in totu anulu lui Clainu la ftorn’â, a con- sacrata si dăruita spre binele natiunei. (Vedi si di- plom’a dela Mari’a Theresi’a din anulu 1753). Firesce că 2000 fl. nu e multu, dara dăca ne revocamu in memoria unu decretu alu imperatesei, unde dice, că se se dea unui consiliariu de curte 2000 fl., că se păta trai in Vien’a potrivita positiunei sale si se păta tienă si eqnipage, vomu afla că totuși a fostu pe a- celu timpu o suma considerabila. Precumu scrie si Samuelu Clainu, Aronu a traitu o viatia santa, a ?. fostu milosu, darnicu, omu fărte bunu, a traitu nu- mai cu pane si cu apa, arareori cu mancare calda si a bentu pucinu vinu, si acesta inca numai pentru aceea, că se nu’lu parasăsca poterile de totu. Nopțile le petrece in rogatiuni; de metaniile cele multe ge- nunchii si degetele i s’au sdrobitu. La poporu pana in diu’a de astadi s’a stracuratu traditiunea, ca tru- pulu episcopului Aronu n’a putreditu, că-ci elu au fostu sânta. Lantiurile care le portă pe pelea găla, se pastrădia in museulu din Blasiu. Nu pociu se nu enarezu o scena, care s’a pe- trecuta in caste hflu contelui Bethlen Farkas in anulu 1861, fiindu elu pe atunci comite suprema si eu vice- comite. Venindu adeca vorba despre superstitinnea poporului de randu. si hulindu mai multi dintre cei de facia pe romani si pe preoții loru, Bethlen ’i-a mustrata pentru acăsta si le a disu: „Nici decătu nu ve mirati, că-ci pe la midiuloculu secolului trecuta a muritu unu episcopu din Blasiu, Aronu, si precumu amu aflata din scrisori familiare, s’a disu si in tiăr’a intrăga s’a vorbita, că in in acelu timpu icăn’a maicii prăcurate din biserica Blasiului a plânsu mai multe dile cu lacremi. Acăsta scire a străbătută pana la curtea inperatăsca, si imperatăs’a Mari’a Theresi’a a demandatu, se se trimită icăn’a aceea la Vien’a, pre- cum s’a si intemplatu că-ci 2 călugări din Blasiu o au dusu, si acuma se afla la curtea inperatăsca. Pe atunci credea lumea, că icăn’a a deplansu mărtea unui omu atatu de santu si vrednica. Noi astadi asia ceva nu — 41 — credemu; eu inse dicu, că ddca in adeveru ar plânge ied n’a, astadi ar deplânge ingratitudinea romaniloru, care e celu mai -scârnavu pecatu in lume. Aronu a fostu in cultura superiora toturoru romaniloru, a fostu mai multu pentru ei câ Szdcheny pentru unguri; pentru-că intre unguri suntu destui dmeni luminati, avuți si zeloși; Aronu era singuru intre, romani. Va Curge multa apa pe Muresiu si Oltu, pana va fi inca unu asemenea romanu. Daca fii.nl ti altei națiuni se jertfea astu-feliu pentru națiunea loru, l’aru fi insiratu intre santi; dra de Aronu nu scie nime că a asistata, chiaru nici acei romani cari au crescutu pe tiepaii (panea) lui. Ba s’au aflatu si de aceia, cari falsîficandu ade- verulu, l’au clevetită. Audiendu acestea dela corni- țele Bethlen, l’am întrerupta eu, descoperindu’i că eu suntu nepotulu lui Aronu. „La dmeni de aceștia se pdte applica proverbiulu romanescu Cresce ca- tiei,c4 se te musce,a ’mi dise Bethlen in limb’a ro- man&Ba. Conversarea a decursă in limb’a magiara. Atuntâ atnu audita dela elu intaia-data acelu pro- verbktromaneșeu, La aceste l'am reflectata, că lite- ratii compatriotici, precumu si romanii Sincai, Ci pariu, Papiu, Baritiur.ai altii aa descrisa meritele lui Aronu, adeca cate s’au stracuratu nefalsificate, declara ndu pe episcopala Aronâ de barbatu prd meritata; va mai fi scrisa si dintre contimpurari cineva biografi’a lui Aronu, dara se vede că . au avutu asemene sdrte cu testAmentulu lui, ori se va fi mutilata si falsificata, precumu' -'s’a intemplata si ca istori’a bisericdsca a călugărului Clainu, după care s’a luatu si Petru Maioru, cumu se pdte vedd si din fragmentele lui Cipariu. După tdte aceste despre Aronu potemu dice, că elu se infatiosiddia înaintea ochiloru posteritate! câ o piramida, pe care s’ar’ nemeri mai bine inscrip- tiunea: „Asia ne inplinimu mai bine multiamit’a nd- stia facia cu mortala, daca inaintamu scopulu vietiei lui,*ce elu au inceputu, continuamu, si ce elu a voitu, ducemu in deplinire." Despre elu se pdte dice că a fostu aseminea sculptorelui, care candu, lucrddia la monumentulu inmortalu, insusi ’si impletesce cu- nu n’a gloriei sale. Aronu a refusatu ori-ce distinctiune si ranguri. Unii prepunu de causa a refusarei, ca-ci fiindu elu din familia de domnitoriu, si-a tienutu famili’a sa mai pre susu decatu se primdsca unu baronatu, pre- cumu n’aru primi asia ceva multe familii magiare, cari suntu descendenti de domnitori. Eu inse dicu, că elu a fostu unu adeveratu martini alu natiunei, fara nici o vanitate, si togma acdsta ilu inaltia preste altii. Daca vomu computâ tdte donatiunile, ajutoriele, subscriptiunile, călătoriile care le-au facutu acești 2 unchi ai noștri pentru națiune si precumu dicea mi- tropolitulu Siulutiu — carele adese au plecatu la Vien’a fiindu bolnavu, „Me ducu cu sufletulu in dinți; daca voiu muri pe drumu, voiu muri pentru acela, pentru care amu si trăita, “ nu multu va lipsi din unu milionu fl.; sdu daca aru si lipsi, nu peste multu timpu se va urca la acdsta suma. Cetiti si recetiti in totu anulu acdsta carte, ca-ci in tdte inprejurarile e sublimu si e o dulce manga^ iere a conversâ cu spiritele parintiloru si strabuniloru binemeritati. (Va urma.) Starea instructiunei publice in Romani’a. (Fine.) D. G. Chitiu, ministrulu cultelor» si instructiunei publice. Cu totu tonulu vehemența alu d-lui I. lonescu.... D. I' lonescu. Protestesu contra cuventului de vehementu. D. ministru culteloru st instructiunei publice. Ve- hementu este unu termina fdrte parlamentara, si suntu surprinsa ca dn. I. lonescu voesce se’mi faca o le- ctiune asupr’a unui cuventu, care este mai parlamen- târiu decatu tonulu cu care me întrerupe d sa acum. Diceamu, dloru, ca, cu tdta vehementi’a tonului cu care onor. dn. I. lonescu a gasitu de cuviintia se intern pine acesta proiecta de lege, eu totuși credu, ca acesta proiectu a corespunsu unanimei dorintie a d-vdstre.... Foci. Asia este. D. ministru culteloru si instructiunei publice. Nu numai unanimei dvdstre dorintie, dar si ardentei dvdstre dorintie, precumu amu avutu ondre a dice in primele -renduri de introducere la proiectulu de lege. D. lonescu vedu ca a vorbita aci nu câ re- presentante alu natiunei, ci câ tribuna alu sateniloru, si intr’unu sensu cu totala defavorabila acelora să- teni, pe cari d-sa are aerulu a’i spriginf. Aici, dn. lonesbu, câ si mine, câ si ori-care din noi, nu e re- presentantele sateniloru, nici ala orasieniloru, nici alu anstocratiloru, ci representantele tierei, si namai câ astu-feliu pdte vorbi acf in moda legitima. Nu e bine a vorbi numai in numele tieraniloru sdu na- mai in numele proprietariloru, si a dice: mosi’a este a mea, se nu ’mi o luati! Acdsta este a vorbi câ unu Grachus, dra nu câ unu romanu. Se vedemu inse, cine ve ia mosi’a d-vdstra, si se vedemu deca ati datu vre-o data ceva.... D. I. lonescu. Pdte amu data ceva. D. Chitiu ministru culteloru si instructiunei publice⁹*) Ne spunu dreptu, dloru, ca onor. dn. lonescu m’a surprinsn candu l’am vediutu, câ prin esceptiune tra- tandu lucrulu astu-feliu. D. I. lonescu. Cumu intielege si elu. D. ministru culteloru si instructiunei publice. Dn. lonesca intielege fdrte bine lucrurile, dara nu sciu **⁾ **) Vechia si prea demna eleva ala fericitului Ioana Maiorescu: si-a laata titlu de doctoru la universitatea Vienei. Red. — 42 - cumu a fostu dispusu astadi. Apoi, proiectnlu de lege a propusa se se dea pamentu scdleloru? De ce combateți cu acestu argumenta proiectulu, candu a- ceea de care ve plângeți e scrisu numai in opiniunea unei secțiuni, si remane ca adunarea se vădia ddca primesce acea opiniune sdu nu; dra păna atunci nu faceți o crima proiectului si auctorului seu. Dloru, mai anteiu credeamu, că dn. lonescu nu a intielesu economi’a legei, pentru-că dsa a vorbitu necontenita de nuoe imposite cari s’aru cere dela tie- rani si dela proprietari; inse mai pe urma amu ve- diutu că l a intielesu, dara l’a intielesu reu, că-ci a disu: ddca luati o diecime din venitulu comunei, ce puneți in locu? Ei bine, atunci m’amu convinsu că dn. lo- nescu a intielesu reu proiectulu de lege, că-ci alta este a nu intielege unu lucru, si alta este a'lu intie- lege reu. Dloru, ati vediutu, dv. mai alesu cari ati des- batutu in secțiuni proiectulu de lege, si care nu’lu vedeți acumu pentru prim’a dra, dvdstra ati vediutu că nu se pune prin acestu proiectu unu impositu nou, ci se stabilesce intr’unu modu formalu si cate- goricu ceea ce in principiu este stabilita in legea comunala inca dela 1864. Comunele si judetiele cari in primulu rendu suntu datdre a’si face scdle satesci, prin acdsta lege se obliga a fi in adeveru datdre la ceea ce e scrisu in lege numai intr’unu modu plato- nicu; si totu-deodata li se arata si de unde se iea midiuldcele intr’unu modtf practica si lesniciosu, pen- tru a ajunge odata se’si imphndsca acdsta datoria. Prin urmare nu ceremu imposite noui. Dn. lonescu dice: ce puneți in loculu diecimei ce luati, ddca ve- nitulu comunei se impucinddia? Vedeți că dn. lonescu candu face acdsta întrebare, e preocupata de ideia că atunci trebue se se dea aceeași Idfa primarului, no- tarului, perceptorului, si in fine, atătea si atătea alte angarale, pe care le platescu mai scumpu decătu cumu aru trebui se le platdsca. Ei bine, noi ne-amu gândita la acdsta, si fiindu- că atătu in consiliulu de miniștri., cătu si in secțiu- nile adunarei s’a manifestata dorinti’a ca, cu ocasiu- nea proiectului de lege comunala, care are se vina peste curendu in desbaterea dvdstra, se se impuci- neze celelalte cheltuieli ale comuneloru, amu disu: dta unu midiulocu de a se gasf fonduri pentru clă- dire de scdle, retienendu-se o diecime din veniturile comunale. Pentru ce dara onor. dn. lonescu, care este destulu de inteligente, n’a gasitu si dsa acestu respunsu? Apoi, dloru, o comuna care are unu ve- nita de 2000 lei, si va reduce cheltuielele la 1800, va plăti pe primariu cu 60 napoleoni in locu de 80, si pe uotariu cu 20 in locu de 25, si astu-feliu se va potd realisă acelu fondu, fara de care instrucțiu- nea publica proclamata de legi nu aru fi decătu o simpla dorintia scrisa pe charthia. Prin urmare, cu ce dreptu s’ar potd rădică cine-va contra acestei mesuri, că in contra unei dări care aru fi deghisata, sdu că in contra unei mesuri care ar atrage alte dări după sine? Ni se mai face imputarea că amu avea dorintia a construi palate prin sate, alaturi de biserici aco- ' perite cu paie. . . ș D. I. lonescu. De ce n’ai adusu tipulu de con- j structiune? j D. Ministru culteloru. Ddca doriti se vedeți si J tipulu de constructiuui, eu suntu gata a’la aduce chiaru j adi înaintea dvdstra; dn. directoriu alu ministerului Ș e aici si ’lu va aduce, ddca doriti. Dara eu ve de- j claru, că dvdstra poteti pnne unu articolu adiționala, '< prin care se diceti că acdsta lege nu se va pune in aplicatiune, pana ce nu veți vota si planurile după cari se voru face acele constructiuni. Dn. lonescu dice, ca voiu se facemu palate de scdle că in Ame- ric’a; dara noi nu avemu nici architecti, nici fonduri că se facemu asemenea lucrări, si d-vdstra trebue se sciti că in Americ’a s’au chialtuitu milidne pentru unu singura palatu. A vorbi de o asemenea fantastica întreprindere, este a vorbi numai pentru plăcerea de a vorbi. Noi amn luatu modele după planurile care au fostu espuse la diferite espositiuni, si după cele recente din 1873 dela espositiunea din Vien’a, cari planuri s’au studiata de dn. Barba Constantinescu, persdna fdrte capabila si speciala in materia de in- strucțiune, si eu suntu pusu in mesura a ve spune că o constructiune de scdla va costa atatu de eftinu, in catu nu se va potea redică nici odata mai multa „ de 6,000 franci. O voce. Enorma. Dn. ministru culteloru. Nu este enorma, pentru că constructiunea va fi solida, de zidu si nu va fi învelita cu paie. Si apoi, dloru, trebue se facemu scdle, pentru că trebue se ne supunemu unei necesitați imperidse, fara de care nu vomu potea avea scdle in sensulu de invetiementa, că-ci ddca nu vomu avea locajuri, nu vomu potea avea invetiamentu. Se ve dau una esemplu: astadi tiăr’a chialtuiesce in salarie de inve- tiatori rurali pentru 2,000 scdle o suma fdrte însem- nata, pentru că, cu tdte modicele salarie ce se pla- tescu, cifr’a se urca la aprdpe unu milionu franci, si din 2,000 scdle înscrise in bngetu, abea functionddia 1,200; 800 stau închise, si sciti de ce? Pentru că, după tdte revisiunile făcute, se constata că la o scdla lipsescu sobe, Ia alta ferestrile, in alta ploua, la alta nu se dau lemne si invetiatorulu nu astdpta decătu o asemenea ocasiune spre a profita de a nu preda lectiuni; astdpta trei luni de dile si merge spre a’si primi salariulu seu. Ei bine, dloru, acești bani se pla- tescu in ventu. D. I. lonescu. De ce ’i dai? D. ministru de culte. Nu’i dau eu, ci constata unu reu care elista. Apoi, dlorn, totu mereu se vorbesce de obligati- vitatea instructiunei, admisa de tdte tierile civilisate de sute ani. Cumu voiti dvdstra se o puneți in apli- — 43 — care, candu nu aveți locale? unu părinte, unu tutore, nu ar’ avea dreptulu a respunde candu ar’ fi silita a’si tramite copilulu lui la scdla? Voiti că copilulu meu se stea in pldia, in furtuna, in midiuloculu câm- pului, său intr’unu siopronu, in o miserabila siura? Jllta un’a din căușele principale, pentru care obli- gativitatea instructiunei proclamata in legea deia 1864 si consacrata in constitutiune, nu s’a potutu pune in lucrare. Apoi nu trebue se incepemu a ne gândi se avemu locale, spre a vedea odata realisatu acestu principiu? In proiecta nu este vorb’a numai de sate, ci si de orasie, unde se chieltuiescu sume insemnate cu chiriile ce se platescu. Numai statulu in orasie platesce 70,000 franci pentru scdle, osebitu de ceea ce platescee judetiulu, si sciti ce este? Miseri’a cea mai mare; localuri inchiriate după deosebite conside- ratiuni si favori, dar’ nici unulu nu este unu adeve- ratu localu pentru scdla, si cu tdte aceste, chirii in- semnate se platescu. Credu că daca onor. dn. lo- nescu se gandea la tdte acestea, nu era se vina se vorbdsca cu tonulu cu care a vorbitu si se atace* proiectulu care s’a facutu. Ddca aveți modificări de propusu, se le discu- tamu; dar’ deia inceputu a dice ce cauți cu acestu proiecta de lege? este nefolositoriu, este vețamatoriu, acdst’a nu o asteptarfau tocmai deia d-sa. D. I. lonescu. Nu avemu cu ce. D. ministru culteloru si instructiunei publice. Nu' ceremu imposite noue* . D. I. lonescu. Nu avemu cu ce. C. ministru culteloru si inssructiunei publice. Bine voiti a crede, că cu a diecea parte ce dă comun’a si judetiulu din veniturile loru, facfendu tdte calculele, si le potemu face impreuna cu dn. lonescu, nu se va potea face intr’unu anu mai muitu de diece scdle intr’unu judetiu. Ce pripdla ar’ fi acdsta? S’ar’ potea dice că este pripdla atunci, candu s’ar cere că intr’o di se avemu totulu. Apoi, ddca intr’unu judetiu, care bunidra in termenu de midiulocu are 100 si mai bine de comune, nu s’ar potea face decatu 15, 12 sdu 10 scdle, si cu acdst’a amu avea prespectiva nUmai după 10 ani de a vedea locale de scdle prin comune, apoi acdst’a va se dica pripdla? Credu dara, că de o cam-data amu respunsu la obiectiunile redicate de dn. lonescu, nu numai iu sensulu proiectului, ci in sensulu dorintiei care ve anima pe d-vdstra toti, si credu că este bine se luati in consideratiune proiectulu, si apoi la discutarea lui pe articole, veți aduce tdte luminile d-vdstra, si vomu vedea ce este de indreptatu, ce este de modificata atunci. Dara a combate proiectulu in sine, ar’ fi a tăgădui o necesitate care este simtita, nu de astadi, ci de muitu timpu, si este de datori a ndstra, a ace- lora cari se nnmescu partidu naționala si liberalo, a face ceva pentru instrucțiunea publica, că-ci ddca a facutu in alte privintie ceva, dar’ in privinti’a a- căst’a, de cate-ori a fostu la potere, nu a facutu | nirnicu, si este timpulu că se ne gandimu la acdsta (aplause)." După dn. ministru vorbi dn. Manole Const. I. Epurdnu, totu in contra proiectului si in sensulu dlui loanu lonescu, inse multa mai pe laTgu si in tonu de pessimistu. De acf se întinseră desbaterile si tre- cură pe alta di. fu adoptata actuale dete sa deciși nne intregu. Dnii I. In fine totuși proiectulu de lege cu maioritate strălucită, si asia camer’a lumei proba convingatdria despre firm’a luata in favdrea instructiunei poporului lonescu si M. O. lepureanu aru potea i observa, că dloru isi contradicu grosu candu escusa lips’a / de scdle cu saraci’a. Remane adeveru nedisputabile^f că chiaru de saraci’a materiale numai instrucțiunea,I numai scdl’a pdte salva pe poporu. Cine vrea sef alunge saraci’a din tiăra, trebue se voiesca scdla cu ori-ce pretiu. Lenea,' stupiditatea, camatari’a, ra- pacitatea, strainismulu, se potu combate ucide si es- termina numai prin instrucțiuni; tdte celelalte mi- diuldce si chiaru legile cele mai bune remana numai că palliative ticaldse, ddca poporulu nu invdtia a se folosi de ele, a face ăpellu la densele, candu este asuprita. A duce la scdla numai cate doi trei dintr’o comuna, insemna a cresce in capulu poporului oli- garchia, inpilatori si tiranuti mai rei decatu ciocoii vechi si străinii. Libertatea este impossibile fora in- strucțiune generale. Romanulu in poesi’a sa poporale. (Urmare din Nr. 23. 1876). î CAPU DOI. ’ Momente mitologico-istorice. X Originile poelecitatei romanului dacianu. Afirmaramu si sustienemu cu Alesandri, că ro- manulu e născuta poetu. Iu adeveru percura ori cine munții romantici si valile umbrdse ale patriei romane, cutriere anghiurile cele mai ascunse locuite de ro-. mani: pretotunde va află pre romanu si romana la lucrurulu câmpului, că si la celu dein casa, la sapa, cdsa si secere, la arata, semănata si culesu, la torsu, depanata, urditu, tiesutu si cosutu, in casa, gradina si campu, intru leganatulu copilasiului pla- pandu, că si intru despunerea afaceriloru economice, pretotunde i va afla cantandu, va află aromandu’si cu cântece, hore si doine grigiele consumatdrie ale vietiei. Cine n’a esperiatu, că te costa de multe-ori multa necasu, pana se opresci pre cutare romana lucratdria au servitdria in casa’ti, că se nu mai con- turbe cu cantarea sa p’acf neîntrerupta? Era cân- tările loru suntu fdrte adesu atatu de originali, improvisatdrie si creatdrie, catu vrendu nevrendu iti aduci aminte de cea italiana, carea unui scruta- toriu strainu cantandu’i poeme poporali italiane si in- tru repetirea loru una si aceeași poema cantand’o tota cu alte variante, la Întrebarea scrutatoriului uimita, — 44 — că pentru ce face in cantecu schimbări continue? respunse cu naiv’a scusa: „mi viene cosf,“ inii vine asia.') Aici inse ni se va obiectă din capulu locului, ck alt’a e a fi un’a națiune cantarătia, si alt’a ărasi un’a națiune poetica²). Recunăscemu bucuroși fineti’a distinctiuuei, cu tăte aceste nu aflamu de lipsa a intră asupra’i in disensiuni mai amenunte, după ce e sciutu, că romanulu prin un’a fericita despunere a sărtei e indiestratu cu ambe insusirile cestiunate, elu e intr’uu’a cantaretiu si poetu. Acăsta poetecitate, acăsta abituale aplecare spre cantu si poesia o posiede fire poporulu nostru numai de alalta-eri? O insupse si imbefi elu ăre dela daci si alalte remasitie de popăra, pre cari coloniele ro- mane la inmigrarea loru in Daci’a le găsiră, păte in acăsta patria?³) Nu si ăra nu. Atari proprietăți si aplecări abituali asia de marcate unu poporu nu le contrage dela alte popăra, si nu si-le preface in saca si sânge, decătu prin contopire si amalgamare cu alte ginți, respective in masse de totu mari, ceea ce la originea romaniloru nu avii locu, său — ceea ce in privinti’a romaniloru facia cu Dacii si Litvanii asisidere nu se păte sustienă — prin convietiuirea respectiveloru poporatiuni in decursu de mai multe cente si mii de ani, intogmai precumu la baiatu nu- mai in decursu de mai multe mii de dile ajungu a se otieli aplecările si indatenarile, pana se ajunga acele a fire barbatesci. Că ci au nu su anii in viăti’a popăraloru asemeni dileloru din viăti’a individului? Din contra, strămoșii noștri naturalulu idilico-poetecu, ce’lu oserbamu in descendentii loru, au trebuitu se’lu aduca cu sine de pre acele „Frumâse tiermuri ale Ausoniei antice Cungiurate de mari gemeni, impartite de Apeninu, Unde langa dafinu verde cresce olivulu celu ferice, Unde flărea nu se trece sub unu ceriu ce’i totu serinu;⁴) au trebuitu se’lu impărte din patri’a mama, din acea gradina a Europei, carea acumu prin insesi straor- dinariele sale frumosetie naturali trebuiă se favorăsca si inaintedie poterosu poetecitatea locuitoriloru sei. Dara romanii antici au fostu națiunea cea mai nepoetica de pre facia pamentului," ne replica unu scrietoriu romanu⁵) cu provocare la un’a jocaria de verșificatiune tăcută asupr’a eroicului Aurelianu im- peratu de copiii, candu in dile de serbatori se jocă de a ostașii.⁶) La acăsta obiectiune respundiendu, nu *) Steinthal Das Epos, in „Zeitschr. fur Volkerpsychol. u. Sprachwissenschaft, V. pg. 6—7. a) B. P. Hasdeu. Istori’a crit. a Rom., Bucuresci 1874, pg. 228. ³) B. P. Hasdeu „Cine au fostu Dacii?" in Famili’a" 1868 Nr. 41-44. ⁴) Georgiu Asachi „Catra Itali’a." ⁶) B. P. Hasdeu acolosi. ⁶) Flav. Vopiscus in Aurelian VI., de unde scăte Hasdeu acea jocaria de viersu, dice espresu: „Balistea pueri et salutatiunculas in Aurelianum tales componebant, quibus, diebus testis militariter saltitarent: pierdemu vorba despre conjectur’a celebrului istorica Niebuhr si a altoru după densu, conforme caret la romanii antici si preste totu la gintile italice-stra- vechie ar’ fi esistatu chiaru un’a catena de cantari epice, buna-mi-te că rapsodiele homeriane la Eleni, din cari uue parti s’aru fi stracuratu in istoriografii romano-latina vechia si de aicea aru fi derivandu părțile ei fabulăse fantastice. Intrebamu numai: se păte ăre numi nepoeticu unu poporu, care la multi- plele sale ceremonie si acte religiăse canta in onărea dieiloru carmene prin vatii sei, prin „frații arvali" prin „preoții sălii" si altii? care pre repausatii sei i petrece la repausulu eterna cu „nenie" său bociture, adeca cântece cuprindietărie de laudele celoru ador- miti si decantate prin anumite „prefice" său bocităre? care la mese si ospetie se indatină a cântă si prămari cu imni virtuțile predecesoriloru si strabuniloru glo- rioși? care cu ocasiunea nunteloru canta viersuri „fescenine," va se dica cântece glumetie, canta suga- toriloru din lăganu, canta la triumfele imperatoriloru, canta in jocurile scenice „apelane," canta, canta pre- totunde si la tăte ocupatiunile vietiei? Se păte ăre > macara presupune un’a nepoeticitate, alesu in gradulu pretensu, despre poporulu vechia italicu, locuitoriu sub unu ceriu azuru si un’a clima blanda si plăcută, cu sângele meridiunaliloru fierbente, si pentru aceea că si romanii daciani de astadi, ageri si parati la gluma, sarcasmu si batjocuritura, asia catu, precumu pră bine oserba unu scrietoriu'), se nimeresce de- spre toti Italianii vechimei ceea-ce se dice despre Adrianu la intempinari?²) Dreptu ca republica cetatianiloru romani ne- suindu-se, pentru scopurile sale, a dadacf din respo- teri cele patru virtuti cardinali ale romaniloru vechi, anume eroismulu, pietatea, pudărea si frugalitatea, i cari mai că suntu cele mai cardinali si in caractrulu . romaniloru noștri, din caus’a acăst’a dens’a fă intru atat’a adversaria progresului poesiei poporali italice , antice, intru catu desvoltarea aceloru râmi ai poesiei poporali, ce conducea la ajungerea scopuriloru inde- i getate, precumu poemele sacre, funebrali si convivali ! o ajută si prin legi; din contra alte viersuintie po- porane, cumu eră cele mai glumetie si lascive, se nevoi a le împiedecă si cu poterea.³) In ce mesura îsi ajunse republic’a romana scopulu prin asemeni ■ legiuiri, nu se tiene de propusulu nostru a aretă. Un’a si buna resulta inse nenegabile din cele desfa- siurate, si aceea e poeticitatea romaniloru vechi, poe- | Miile, miile, miile, miile, miile decollavimus, Unus hommo, miile, miile miile, decollavimus, etc." *) Dr. Guil. Corssen Originea poesia Romanae, Bero- lini 1846, pg. 6. ²) Vett. imper. epitom., ap. Aurel. Vict c. 14.: „Ha- drianus acer nimis ad lacessendum pariter et respondendum seriis, joco, maledicția; referre carmen carmini, dictum dictui prorsus ut meditatum crederea adveraus omnia." ³) Corssen o. c pg. 7. — 45 — ticitate de nu eminente, celu pucinu în gradu destu- litoriu spre a potă aseinna Italiloru antici locu cuve- nientiosu intre gintile lavorate de Apoline. Asia dara dela mosi-stramosii loru, dela romanii antici, nu dela Sarmati ori Daci ori Litvani eredira modernii romani daciani natura loru idilico-poetica; precumu frații loru, poeticulu si totu-odata cantare- tiulu poporu modernu alu Italiei, asisidere nu’si primi pdeticitatea nici dela Daci nici dela Vandali, Logo- bardi, Huni si alte drde barbare, ce in intunereculu evului mediu cutrierara devastandu frumds’a loru pa- tria. Ambele popdra, romanii si italienii, au un’a si aceeași fire poetica, precumu un’a si aceeași le este originea. XI, Poesi'a poporala romana in evnlu vechiu. Originile poesiei preste totu atingu lăganulu ci- vilisatiunei popdraloru; ch ci in poesia si poeme se manifesta de comune primele miscamente literarie ale unui poporu. Primii coloni romani, straplantati dela 167 înainte de Chr. incdce, de-a drăpt’a Istrului in marea peninsula traceca si după aceea de pre la 106 d. Chr. glorioșii veterani traianidi aduși in Da- ci’a, urdiendu in aceste tieri pre catu romantice, pre atatu si manose noua gmte latina numita astadi ro- manăsca, i cuminecară acestei si eredira nu numai sângele, ci si civilisatiunea italica. Cădi au nu ăst’a fh in ten ti unea si scopulu espresu alu aceloru gran- diose colonisari, de a redică prin cultur’a si civilisa- tiunea Romei la orientele imperiului unu bulevardu potente contr’a inundarei drdeloru barbare migratdre? Cu urmărirea istorica a primitieloru poesiei po- porali romane cauta dreptu aceea se ne urcamu pana la acele depărtate tempuri, Pentru-ch., dopa cele pana aci desfasiprate, cauta se afirmamu, ch torentele po- litica predemustratu alu Italiloru vechi cu colonii inpreuna s’a derivatu intr’unu ramu alu seu pre pa- mentulu Daciloru; că străbunii noștri, gloriasiosii le- giunari si coloniștii romani, isi voru fi cantatu si ei prin diverși imni maretiele fapte de arme; chsi-voru fi ver- sata in chore si doine înfocatele sentiemente de amdre ori jale, de bucuria ori întristare, de pietate si ali- pire catra patria mama, că si catra nou’a patria a- doptiva. Cauta se afirmamu, ch intogmai voru fi procesu si facutu si descendentii loru mai nemîdiu- lociti in seclele ulteriori, după caderea imperiului romanu apusănu, si deci după rumperea fortiata a fiicei daciane dela sinulu patriei mame, dela comu- nicarea cu occidentele latinu. Ba cu catu in urm’a deseloru incursiuni si cotropiri din partea barbari- loru sdrtea li-se intdrse mai spre reu si i apesă cu greutate de plumbu, cu atatu mai firescu lucru era, se’si aduca aminte de roman’a mărire si fortuna a- pusa, aste suveniri se le depună in diverse cântece, acompaniandu-le de acele melodie originali pline de simțirile cele mai profunde, din cari respira intr’un’a presentele umile, in asemenare cu trecutulu superbii, cumu pră nimerita oserba despre ariele romanesci doi străini. Naționalitatea romaniloru se arăta curata si ne- contestabila, — dice unulu din ei, musiculu talentata Enricu Ehrlich,') atattl in limb’a si datinile loru, catu si chiaru in music’a loru deosebita de ori-ce alta. Negresitu ariele romanesci voru pară fdrte curidse popdraloru ocidentuhri pentru melodi’a loru cu to- tulu originale si cate-odata potemu dice selbatica, si pentru companiamentulu loru, ce cuprinde a uneori acordurile celea mai capricidse, cele mai bizare, si alteori fdrte simple si monotdne. Ele au inse un’a espressiune de melancolia dulce si dorerdsa chiaru. Suntu mai cu săma unele pasagie misteridse, cari le făcu se se presente dorintie înfocate si ascunse in fundulu ânimei, si cari se manifesta printr’unu soiu de planșeta melodicu. Aceste suntu ariele doi- neloru; catu pentru acele de dantiu, horele, ele re- suna cu una veselia nebunatica, scomotdsa, cu aceea veselia, la care omulu nenorocita se dedă in momen- tele sale de uitare si de plăcere. „Trecîmdu preste campia, ne spune Gerando²), omulu e adese oprita in calea sa prin nisce canturi line si monotdne, ce vinu din lunc’a au din cas’a vecina, si lașa in anim’a celui ce le asculta una impresiune dorerdsa. Anumite melodie, precumu ariele de saltu, au din contra unu mersu viu, voiosu, împetuosu, care ne revdca in me- moria natur’a meridionale a romaniloru; ele posiedu uneori ceva desordinatu si selbaticu. In unele poesii romane, ce au caractru naționale, omulu simte acea vaga tristătia, pre carea cineva o esperiădia, candu la capulu sateloru asculta cantul u li nu si prelungita alu tieraniloru romani; intr’altele ărasi isbucnesce acelu coragiu si acea superbia, pre care o inspira romanului suvenirea originei sale. In adeveru, cumu-că originea poesiei ndstre po- porali e de unu datu cu a poporului nostru, se con- vinge ori-cine le scrutădia ceva mai profundu si mai cu de-amenuntulu. Te prinde justa mirare, candu pre romanulu neinvetiatu,carele întrebata nu’ti va sci spune nici iota de originea si trecutulu seu, ilu audi totuși reamintindu rapirea Sabineloru din legend’a lui Ro- mulu, ilu audi cantandu de ,,fetisidre Sabinidre, cari venu pe unoru că dînisidre la saltulu romaniloru, ce se jdca rdta său in hora că si astadi, si pre carii romanii de cu săra rapindu-le, pre danga totu plan- sulu fragedeloru fiintie, nu le redau parintiloru."³) Elu in cantecile, dara numai in cantecile sale, îm- parte si adi ndptea in patru veghie că străbunii sei romanii cei vechi;⁴) si-aduce aminte de jocurile an- tice cu cursulu cailoru in ipodromu⁵) si altele, semnu, că de si nu form’a, dara raateri’a si urdîrea ataroru poeme e stravechia. Cu catu mai virtosu trebue apoi ’) Enr. Ehrlich melodiele romanesci, in „Romani’a li- teraria“ Iași 1855. s) A. de Ferando la Transylvanie et ses habitants, Pa- ris 1845; t. I. pag. 322—3 si 342. ³—⁵ At.,M. Marienescu, Colende, Pest’a 1859; pg.106. 128. 113. 8 — 46 — se intarimu acest’a de baladele „Fetu logefetu," ’) de dorere, peritele balade ale Ini Traianu si ale lui Au- relianu²), de ingenids’a balada alegorica „Erculdnu capitanu romanu," de „Plugusiorulu"³) cu „badica Traianu" si simbolec’a sa Dochia s6u Dochiana, va-se- dica Daci’a, de traditiunea lui „Arghiru si a Elenei" simbolisatdria de cele doue speditiuni ale lui Traianu imperatu contr’a Daciloru si de ocuparea Daciei prin- tr’ensulu! D<5ra n’ar fi lucru prea cutediatu a snspicâ re- sunete din stravechime si in balad’a „Anelulu si ma- ram’a,"⁴) in carea regele pre fiiulu seu sinucisu pen- tru amaut’a sa ucisa, ilu pune impreuna cu acest’a „in doue racle (sarcofage) imperatesci, portandu semne latinesci." Cutnu-că inse in cele de mai susu ne in- tempina relicie si reminiscentie chiaru dela 16ganulu si din primele epoce ale gintei ndstre, credemu a fi lucru mai invederatu, decătu se fia opu de demustrare mai îndelunga. (Va urmă). Nr. 29, 1877. Procesu verbale luatu in siedinti’a ordinaria a comitetului asociatiunei tran- silvane, tienuta in 30. lanuariu c. n. 1877 sub presidiulu dlui lacobu Bolog’a, fiindu de facia domnii membrii Pav. Dunc’a, Baronulu Ursu, I Hanni’a, I. V. Rusu, V. Romanu, Dr. Aur. Brote si Ioane Candrea. § 1. Secretariatulu refercza despre banii incursi la fon- dulu asoc. pre tempulu dela siedinti’a comitetului dein 27. Decembre 1876 pana la siedinti’a presenta, si anume: a) Că interese obvenitorie după couponii obligatiuniloru urb. trans. cu 1. lanuariu 1877, 906 fl. 91 % cr. (Nr. prot. 1, 1877). b) Că interese obvenitârie cu 1. lanuariu a c. după couponii obligatiuniloru de stătu unificate, cumu si dela o acțiune a drumului feratu trans. au incursu pentru fondulu asoc. in BN. 93 fl. 79 cr., 6r’ pentru fondulu academiei dela obligațiunile de stătu au incursu in BN. 13 fl. 35 cr. (Nr. prot. ag. 3, 1877). c) Dela dn. capitanu c. r. Stefanu Borgovanu că taesa de membru ord. pre 187% si prenumeratiune la „Transilva- nia" pre 1877, 7 fl. (Nr. prot. 4, 1877). d) Prin direcțiunea despartiementului cercuale alu Re- ghinului sasescu, s’au tramisu că tacse de m. ord. 25 fl. (Nr. 6, 1877). e) Prin dn. protopopu in Sabesiu, loanu Tipeiu, că taesa de m. ord. pentru d-sa pre 187% si 187% 10 A-, er’ pentru parochulu de acolo Avramu Davidu taesa pre 187% 5 fl. (Nr. 15, 1877). f) Prin direcțiunea desp. cerc, alu Deesiului că tacse de m. ord. 17 fl., 6r’ că prenumeratiuni la Transilvani’a pre 1877 10 fl. (Nr. 16, 1877). " g) Prin dn. profesore in Blasiu, I. M. Moldovanu că prenumeratiuni la Trans. pre 1877, 42 .fl, (Nr. 18, 1877). h) Prin dn. dr. Athanasiu Siandru, că taesa de m, ord. pre 187% dela dn. protofiscalu in Aradu, Lazaru lo- nescu 5 fl. Nr. 19, 1877). i) Au mai incursu la cass’a asociat, câ tacse de m. ord. j 30 fl. si câ prenumeratiuni la Trans. pre 1877 208 fl. 50 cr. 1 (Nr. prot. ag. 5, 10, 14, 20, si 26, 1877). k| Pentru fondulu academiei, s’au incassatu că interese obvenitărie cu 1. lanuariu 1'877 după couponii obligațiuni- j loru urb. trans. 217 fl. 26 */₂ cr.* (Nr. prot. 2, 1877). Spre scientia. § 2. Se iă la pertractare relatiunea dlui advocatu Ma- theiu Nicol’a de dato 6 Decembre 1876 in caus’a legatului lui loanu lancu, si in specie cu privire la pașii facuti de nurni- tulu advocatu, in privinti’a unei sume de 977 fl. 62% cr. j din legațulu cestiunatu, ce se pretinde din partea viduei testa- j torelui (Nr. prot. 379 ex 1876. A se conferi si § 204 din I prot. siedintiei comit, din 27 Decembre 1876). ’ Se decide a i-se rescrie dlui advocatu mai susu amen- ț titu, cum-câ. pașii facuti in caus’a realisarei drepturiloru asoc. j cu privire la legațulu cestionatu, se iau spre plăcută scientia, | si se r6ga a stărui si mai departe cu probatu’i zelu, intru ] ajungerea scopului intentionatu. Totu cu acea ocasiune, se i se dea si deslușirile necesarie, cu privire la unele gravamine din respecțiv’a relatiune. § 3. Se iau la pertractare relatiunile dlui advocatu Ma- j teiu Nicol’a de dato 25 Novembre 1876 si 5 lanuariu 1877 in | caus’a legateloru telechiane, in combinare cu o alta relatiune j totu in acestu obiectu făcută de dn. adv. Bas. Popu Harsianu j (Nr. prot.371, 398, 1876) si Nrii prot. 7, 1877 (a se conferi I si protocolulu siedintiei comit, din 27 Decembre 1876). ■' Se decide a i-se rescrie dlui . advocatu Mat. Nicola, 1 cum-ch pașii facuti in cestionat’a causa se aproba si i se > concrede a face si pre viitoriu pașii, ce i-va afla de lipsa Ș in privinti’a realisarei intereseloru culturali ale asociatiunei, j facia cu acele legate; totu cu acea ocasiune se i-se arate * si motivele, de care condusu comit, asociat, a cerutu unele in formațiuni cu privire la p. 2. si 3 din relatiunea’i din 25 j Novembre 1876. । D-lu advocatu Harsianu inca este de a se incunosciintiă 1 despre dispositiunile făcute in atens’a causa. ) § 4. D. advocatu Basiliu Popu Harsianu prin, scriptele ' J din 16 Decembre 1876 si 18 lanuariu 1877 raportâza in j caus’a legatului lui Avramu lancu, si intre altele arata, că | testatorele ar’ fi avutu o parte de baia la „Puric’a in Co- fl rabia,“ carea pana acumu nu este petrecuta in inventariulu I luatu despre mass’a acelui’a, s’ar’ pote inse câștigă pre sâm’a aso- || ciat. pre langa una rebonificare de 200 fl. D-sa din parte’si ■ va stărui, câ societatea se abdica de pretensiunea sa in fa- 1 vorea asoc., opinează inse, câ in astu obiectu se se faca J pași din partea comitetului (Nr. 392, 1876 si 24, 1877), | Se decide: a se face pașii necesarii la societatea mine- j raria respectiva, spre a se esoperă accordarea acelei parti de baia gratis pre săm’a asoc., si despre pașii facuti in estu obiectu, se se incunosciintieze si amentitulu d. advocatu. § 5. Consistoriulu diecesanu din' Gherl’a prin script’a din 23 Decembre 1876 notifica, cum-că ajutoriulu de 100 fl. accordatu din partea asoc. in. favdrea ajutoratei scoleloru misere, l’a impartitu pre săm’a aloru doue scole confessionale — 47 — misere. (Scâl’a dinLapusiulu ungurescu si Siemleulu Silvaniei. (Nr. 405, 1876). Se iea spre scientia. § 6. Stipendiatulu asoe. Emiliu Viciu, scolariu in a IlI-a clasa gimnasiale la Muresiu Qsiorheiu, ’si presenteza testimo- niulu despre, progresulu facutu in studia pe cuartalulu I iu din anulu scol, curente. Din respectivulu testimoniu se vede, c| numitulu teneru a raportatu clase de progresu: mare parte precelente Kitiino (Nr. 407, 1876). Spre scientia. § 7. Redactiunea Gazetei Transilvaniei tramite contulu despre 1 fl. 35 cr. că tacsa de timbru pentru concursele pu- blicate in numit’a foia (Nr. 408, 1876.) Se asemneza la cass’a asoe. esolvirea respectivului contu. § 8. D. advocatu Georgiu Filepp raporteza in caus’a relaxarei de arenda, cerute de Carolu Fischer, in caus’a ven- derei moșiei Galiane, in fine cere a se luâ dispositiuue, câ se se solvesca contributiunea restante pre cuartalulu din urma după mosi’a Galliana. (Nr. 8, 1877). Se decide, câ caus’a relasarei de arenda, se se resolveze negativa; se se urgiteze depunerea pretiului pentru mosi’a Galliana pre bas’a contractului de vendiare; in fine d. advo- catu se se recerce a notifică incăce cuantulu contributiunei restante după mosi’a Galiana, pre cuartalulu din urma alu anului trecutu. §- 9 . D. lakab Elek auctorulu opului„a Kirâly fdldi viszonyok ismertetâse" cumpăr a tu pre săm’a asoe., multia- mesce in terminii cei mai caldurosi pentru Onorariulu ce i s’aacordatu in siedinti’a comit, din 27. Decembre 1876 si donâz£ pre sem’a ăsosiat. unu esemplariu din alta opu alu seu intitulatu „a GhyczJ’ek Erdely tdrteneteben.“ (Nr. 13, 1877). Se esprime amentitului domnu recunoscientia protoco- laria pentru opulu donatu pre sâm’a asociat., carele se trans- pune dlui bibliotecariu, spre a se inferi in registrulu biblio- tecei asoe. § 10. Direcțiunea despart, cerc, alu Deesiului (XII) așterne procesulu verbale alu siedintiei sub-comitetului din 8 lanuariu 1877. Din amentitulu procesu verbale resulta intre altele urmatdriele lucrări: a) Dn. directore Gavr. Mânu, s’a dechiaratu, cum-câ oferesce spre scopurile gen. ale asoe. acțiunea s’a dela banc’a gen; Transilvani’a, in cualitatea de membru ordinariu p. III. b) Totu d. directore Gavr. Mânu a presentatu in sie- dinti’a subcomit. din 8 lanuariu 1877 nescari litere fundatio- nali, in sensulu carora doneza pentru fondulu scăleloru prin- cipali romane din Lapusiulu ungurescu, venitulu seu educi- lariu (din cârciumaritu) din Groși (Tokes) cu venitu anuale de 40—50 fl., cum si o acțiune dela banc’a gen. Transilvani’a in suma de 40 fl. p. IV. c) S’a luatu scientia despre insinuarea unui membru nou, in person’a dlui loanu Porutiu, si despre intrarea intre membrii acelui despartiementu aloru 3 membrii ordinari stramutati cu locuinti’a acolo p. V. (Nr. prot. ag. 16, 1877). Lucrările sub comit. se iau spre plăcută sciintia, si dlui directore Gavr. Mânu, se i-se esprime recunoscintia in scrisu pentru ofertulu de 100 fl. facutu necondiționata in favărea asociatiunei. § 11. D. loanu Popu invetiatoriu in Mohaciu cere a i-se tramite fdi’a asoe. pre 1877, câ va tramite nesmintita pretiulu obvenitoriu; asemenea cere cursurile foiei din 1869 —1876, a caroru pretiulu va respunde cu ocasiunea primirei acelora. (Nr. 21, 1877). Se acorda cereriloru respective. § 12. Junimea studiăsa la acadetni’a montana din Schem- nitz multiamesce pentru gratificarea foiei asoe. pan’ acumu, cere a i-se gratifică si pre anulu curente; mai cere a i-se suplini unii numeri din cursurile aniloru 1875, 1876. (Nr. 22, 1877). Se decide a se face dispositiune, câ pre sâm’a junimei rom. studiose la amentit’a academia, se se dea si pre anulș cur. cate unu esemplariu gratuitu din foi’a asoe.; ârl dupace nu esista numeri separati disponibili din cursurile aniloru indigitati, se i-se tramita cate-o colectiune brosiurata. § 13. D. I. Hincz alias Hintiescu, pre langa script’a sa adresata v. presiedintelui doneza pre sem’a bibliotecei asoe. unu esemplariu din opulu seu, „Proverbiale romaniloru" de- dicata asociat, transilvane. Se concrede v. presied. a esprimâ in scrisu multiamîta auctoriului amentitu, pentru zelulu ce’lu desvolta in interesulu promovarei si inavutirei literaturei romane. § 14. Se presenteza opulu: „Szăzadok, a magyar tor- tenelmi târsulat Kozlonye," brosiur’a I. de pre 1877 dăruita pre sem’a asociat, din partea societatei istorice magiare din Bud’a-pest’a. Se primesce pre langa espresiunea recunoscintiei pro- tocolarie, si se transpune dlui bibliothecariu spre a se inferi in registrulu bibliotecei asoe. Verificarea acestui procesu verbale se corcrede d-loru membrii: Dune’a, Hanni’a, Romanu. , Sibiiu, datulu câ mai susu. lacobu B olog’a pentru secret, presiedinte. j. V. R U S U. S’a perlesu si verificata. Sibiiu 1. Februariu 1877. < P. Dunc’a mp. I. Hanni’a mp. V. Romanu mp. ad Nr. 29, 1877. Publicarea baniloru incursi la fondulu asociat, trans. de pre tempulu dela 27 Decembre 1876 pana la siedinti’a comitetului din 3Q lanuariu 1877. Prin direcțiunea despart, cerc, alu Reghinului sasescu (XVH) s’au tramisu: . Dela dn. comerciante Ioana Marinoviciu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. — Dn. comerciante Nicolau Marinoviciu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. — Dn. comerciante Deme- triu Cornea tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. — Dn. advo- catu Patriciu Barbu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. — Dn. sub-jude reg. Marcu Cetatianu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. — Dn. advocatu in Uniaddr’a Michailu Bontescu tacs’a ' de m. ord. pre 187% 5 fl. — Dn. advocatu in Elisabetopole Niculae Sustai tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl — Dn. subjude regiu in Câmpeni Demetriu Munteanu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. — Dn. jude regiu in Szekely Udyar- hely Basiliu Basiota Motiu-Dembulu tacs’a de m. ord. pre — 48 — 187%, 187% 10 fl. — Dn. c. r, capitanu in Alb’a-Iuli’a, Ștefana Borgovanu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. — Dn. Petru Oprisiu secret, de telegrafii in Canisia mare tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. — Dn. loanu Porutiu candidata de advoc. in Deesiu, tacsa de m. ord. nou pre 187% si pentru diploma 6 fl. — Dn. Augustinu Popu candidata de advocatu in Deesiu, tacsa de m. ord. nou pre 187% si pentru di- ploma 6 fl. — Dn. Alessiu Bogdanu cancelistu tacs’a de m. ord. nou pre 187% 5 fl. — Dn. protopopu in Sabesiu, loanu Tipeiu tacs’a de m. ord. pre 187% si 187% 10 fl. — Dn. parochu in Sabesiu Avramu Davidu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. — Dn. Lazaru lonescu protofiscalu in Aradu tacs’a de m. ord. pe 187% 5 fl. Sibiiu iu 30 lanuariu 1877. Dela secret, asoc. trans. BIBLIOGRAFIA. Vasilie Alecsandri. Opere complete. -Partea III. Prosa. Bucuresci. Edi- tura Librăriei Socecu et Comp. 1876. 8-vo, pag. 614. Editiunea destulu de eleganta. De vendiare in Bra- siovu, la librari’a H. Zeidner in piati’a mare, unde se potu lua si Part. I. et II. Pretiulu T. III. 8 franci. In acdsta parte se afla adunate 19 scrieri ale dlui Vas. Alesandri, intre care si cinci biografii, Nic. Balcescu istoriculu, Cost. Filipescu marele patriotu martiru alu convictiuniloru sale, Alecn Russo, Const. Negruzzi si Prosper Merimd, la care amu potea a- daoge si pe a lui Antonu Panu, de si aceea e tre- cuta la recensiuni. Are si vre-o doue critice Jite- rarii, aspre, asupra unoru cestiuni, care voru mai fi multu timpu disputate, si unde criticele dlui Alecsandri voru produce anticritice totu asia de agere, cumu suntu si ale dsale. Nu cundscemu iu tdta națiunea ndstra scriitoriu mai populariu, mai multu cititu si gustatu, decătu este dn. Alecsandri; de aceea si suntemu convinși, că nu va remanea o singura biblioteca romandsca, fia aceea inca pe atat’a de modesta, că se nu’si câștige scrierile dsale care, abstracțiune făcută de unele sin- gularități si chiaru neregularitati limbistice, in partea loru cea mai mare tractddia subiecte (theme) curatu naționali, intr'unu stilu dulce, atragatoriu, semenatu cu flori poetice si cu figuri retorice necautate, naturali. Despre Proverbiele romaniloru publicate de dn. I. C. Hintiescu in Sibiiu 1877 carte anuntiata de noi in Nr. 1, avemu se mai observamu, că partea cea mai mare a proverbieloru adunate de fericitulu An- tonu Panu sub titlu Povestea vorbei, suntu coprinse in colectiunea dlui Hintiescu, care inse nu are mai pucine de 3169 proverbie (parimii, dîcatori) roma- nești, adunate cu patientia admirabile si collocate frumoșii in ordine alfabetica. Ici-colea unele se re- petu cu câteva cuvente schimbate, adeca după re- giune si provincialisrni; dara colectorulu de prover- bie era datoriu lectoriloru si cu acestea vanatiuni, pentru că se aiba alegere. Lectorii nostrii cunoscu laudele caldurdse, pe care le dă dn. Vas. Alexandri colectiunei lui Antonu Panu. -Cu atatu avemu se fimu mai recunoscători dlui Hintiescu pentru acdsta colec- tiune ampla, care inse pare că nu indestulddia pe editorulu ei, ci rdga pe publicu, precumu amu ve- diutu, că se’i tramita si mai multe, spre a le cu- prinde in a dou’a editiune. Regretamu fdrte, că nici asta-data nu ne remane spațiu, că din atătea mii de proverbie se reproducemu si noi aici macaru 5%. Patianiile multu cercatei Griselde, istoridra morala prea interesanta, scrisa pentru poporulu romanu. Edi- toru I. C. Hintiescu Brasiovu, este un’a din acelea lecturi popularie, scrise intr’unu stilu usioru de in- tielesu si curgatoriu, destinate pentru publiculu midiu- .lociu, precumu le avemu pe cele remase dela fericitii advocatu Aronu si translatorii Baracu, Cărticică 16 o costa numai 20 cr. htori'a archeologiei, studiu instructivii la acdsta sciintia. Prelegeri tienute la facultatea de litere din Bucuresci de A. I. Odobescu. I. Anticitatea. Renasce- rea. Bucuresci. Librari’a Socecu si comp. 1877, 8-vo, pg. 763. Vomu reveni la acdsta carte plina de eru- ditiune. Glossariu, «care coprinde vorbele din limb’a ro- mana, străine prin originea sdu form’a loru, cumu si cele de origine indouiosa. După insareinarea data de societatea academica romana elaboratu că proiectu de A. T. Laurianu si I. C. Massimu. Fasciclu IV— V. Dictionariulu se va vende cn pretiulu fissu de 60 lei noi, Glosariulu cu 12 lei noi. Bucuresci 1876. 8-vo mare. Indice bibliografica alu cartiloru publicate roma- nesce, in Romani’a sdu de Romani in anii 1874, 1875, si 1876. Precedatu de schitiele biografice ale litera- tiloru romani din Macedoni’a. Editiune particulara trasa numai in 200 de exemplarie. Bucuresci 1877, 8-vo mare, pag. 32. Pretiulu 1 fl. G. Popescu. Principie pentru scrierea si pvonuntiarea limbei romane de Dem. I. Popilianu licentiatu in litere. Craiova, 1876. 8-vo, pg. 64. Pretiulu 1 leu. Inscriptiunea de pe patrafir ulu dela Stanesci de Gr. G. Tocilescu. Bucuresci, 1876. 8-vo. pg. 14. Vtâti'a si activitatea lui Maniu Samuilu Miculu alias Clainu, de Sadu de loanu C. Bianu, studente la facultatea de litere si filosofia din Bucuresci. Estrasu ț din analele societatei academice romane, care au ado- ptata insertiunea acestei opere. Bucuresci, 1876. 8-vo mare. pg. 35. Editorlu si provedietorlu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiui Secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografia RSmer & Kamaer.