leg,,«A,—-------

ț-’’³ Acest» f6ia
  Aotn Q aAIa ni


’ cate 3 c61e pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

    Pentru străinătate

₍ 1 galbenu cu porto

V? poștei. cȘJ
-------------------





                TRANSILVANIA.




            Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului romanu.



-----------

Abonamentul» se
face numai pe cate
1 anu intregu.

Se abonedia la Comi-
tetulu asociatiunei in
Sibiiu, seu prin posta
seu prin domnii co-


Ar. 23.


Brasiovu 1. Decembre 1876.


Anulu IX.





Sumariu: Romanulu in poesi’a sa poporale. (Fine.) — Disertatiune despre stricatiunea vinarsului. — Catra istoricii si
catra toti barbatii de seiintia, membrii ăi asoc. trans. rom. — Despre Paul Vas vâri, unulu din insurgenți. — Societatea
academica romana. — Publicarea baniloru incursi. — Bibliografia.


        Romanulu in poesi’a sa poporale.

Studiu asupr’a toturoru ramiloru poesiei popularie romane.
(Fine).

VIII. Frugalitatea romanului, laboriositatea Iui, si contrariele.

      De frugalitatea romanului nimene, credemu, se
indoiesce. Lipsele lui suntu pucine, recerintiele’i prea
modeste; pentru acea elu le satisface fora multa ne-
voia. Nu este inse acesta vertute patriarchale a lui
in tempurile mai dinedee fora esceptiuni, si ea e in
dilele ndstre destulu de seriosu amenintiata cu peri-
clitare, mai vertosu din partea a doue rele. Una e
necumpetat’a beutura, carea, ddca cuventulu „beatu"
e dela latinesculu „beatus,“ asia catu dara roma-
nulu ar’ -fi bendu fora cumpatu spre a’si mai uită
din necasuri, si a gustă bare mi atunci ceva fericire
—— se arăta in estu modu a se trage din apesarile
cumplite din trecutu si din sarcinele mai că nesupor-
tabili di» presente. Alt’a e lucsulu, care hydra pe-
riculdsa, capetele sale cele multe si fora sațiu si le
veri ici cole si in cascidr’a romana, inghitiendu mai
cu sdma prin femeile romane, — Cu alu caroru ne-
negabile gustu esteticu, plăcere pentru frumosu si
eleganta este firesce si psicologicu impreunata dre-
care aplecare spre lucsn^— inghitiendu printr’inse
tdte fruptele cruntei sudori a romanului si aducim-
du’lu adese in pucinu tempu la sapa de lemnu.

      Dara cum stă lucrulu cu laboriositatea ro-
manului? Candu pronuntiamu acestu cuventu, pare-
că vedemu cum tresare in mintea si anim’a lecto-
riului, ddra si preste voi’a sa, p’acf proverbialea „lene
romandsca,“ .asemenata'de multi cu „dulce farniente"
alu lazaroniloru italiani *) Si cu tdte aceste prin nimica
alta nu i-se face mai mare nedreptate romanului, de-
catu prin acdsta judecata. De unde provine ea, ju
decat’a acdst’a? Noi aflamu, că la doue clasi de dmeni
asia judecători acea judecata sinistra provine din
doue cause cu totulu diferite. Cei-ce din romani
(că-ci si dintre ei se pripescu unii cu una atare sen-
tintia) tienu pre conaționalii loru leniosi si nelaboriosi,
in zelulu si dorulu loru, altu-cumu prea lăudabile


      *) A. de Gerando, o. o. pg. 323, si altii.


de a vedd națiunea romana pre tdte terimurile spi-
rituali că si materiali înaintata si infloritdria, uita
că la progresa că la ori-ce in natura, se poftesce
tempu (saltus in natura non datur) si că poporulu
romanu, pana mai alalta-eri gemendu sub jugulu unei
sclavie fiordse si a ignorantiei si mai fiordse, intru
Unu scurtu patrariu de seclu, ce in viati’a gintiloru
numera catu-patrariu de anu in vidti’a unui omu,
e preste potintia se fia propasitu pana la acelu gradu
alu culturei si bunastarei spirituali si materiali, la
care se urcara si aventara cele mai civilisate națiuni
ale Europei occidentali prin încordări de numerdse
secle. Ei uita, că sclavulu eliberandu-se iusioru
trece la celu-alaltu estremu alu sierbitutei, la des-
frennlu licentiei; uita, că in catu poporulu rom. după
sfermarea catusieloru iobagiei ici colo aieve ar fi pe
cale de a deveni sclavulu lenei, in dst’a se manifesta
aceeași lege a estremeloru; se manifesta — inca pana
la unu tempu, pana la deplin’a lui luminare prin
scdla — consecentiele ignorantiei, funesta neprece-
pere si deci calcarea in petidre a intereseloru sale
proprie, eosecentie in conditiuni analoge mai totu
acelesi la ori-care poporu; că-di la germanii adi in-
tru atat’a laudati de laboriosi, inca se făcuse mai în-
ainte in pț’overbiu „der Bauer riihrt den Fuss nur
wenn er muss.“ Sentinti’a judecatoriloru din clas’a
a dou’a, au procede din nescieti’a si neapretiareâ
cuvenintidsa a giurstariloru, intre cari s’au aflatu ro-
manulu, au de-adreptulu din dusimania si rea vointia.

      In adeVeru abstragdndu dela prd firesculu lucru
adeveritu prin esperientia, că nimene in servitute fiendu
nu’si esercita prea multu activitatea si nu’si inedrda
poterile, pentru că altulu se’i traga fruptele ostene-
leloru; abstraglndu dela faptulu, că fertilitatea mai
mare ori mica a pamentului locuitu de cutare poporu
stă de comune in proportiune drdpta cu laboriositatea
lui mai mica au mai mare; abstragdndu dela aceste,
rogamu pe ori-care nepreocupatu, se ne spună: „ddca
cineva lucra preste anu 120 si mai bine de dile in
brdsd’a boerdsca sdu domndsca; pre langa aceea mai
sustiene una familia de regula, că la romanii noștri,
numerdsa; pre langa aceea mai sustiene si pre preo-
tulu si cantorulu sdu dascalulu propriu romanu: pre
langa aceea mai contribue cu decimele si la sustie-
43 .

— 262


nerea preotului ev. reformat» au luteran»; pre langa
aceea mai supdrta totu elu si era elu si singuru nu-
mai elu cu sângele, cu contributiunea, cu brațiale
si cu vitele sale inca si tdte sarcinile publice ale
tierei; întrebam». bre aceluia nil i facem» nedrep-
tatea cea mai strigatdria la ceriu, batjocurindu’lu pre
deasupra inca si leniosu?! Amuțiți dara, amuțiți o-
data, limbe inreutatîte, si recundsceti, că romanulu
e celu pucinu asia de laborios», că ori-care națiune
conlocuitdria a patriei; recundsceti, că in cătu labo-
riositatea lui vi se pare mai mica, asta e de a se
scrie pre computulu eschiderei lui in trecuta dela scdle,
industria, măiestria scl., cari in fine deschidiendui-se
si lui, fora sfldla si temere pasiesce densu si va pași
pe aren’a emulatiunei cu ori si care poporu colocui-
toriu!

      Da, romanulu intru atatu e de laboriosu, catu
si insasi labdrea nu o numesce altu-cumu, decătu
„lucru," latinesce „lucrum" — castigu, că si candu
ar vrd se dica, precunlu-ck a lucră e castigu, si că
numai castigulu facutu prin labdre, truda si ostendla
e avere drepta si priintidsa. De aceea elu addra
preeumu natur’a in frumsetiele ei, asia si lucrulu in
natura, lucrulu câmpului in varii lui râmi, auguran-
du'i succesu ferice in colend’a anuale „Piugtisio-
rnlu¹)," si m serbatorile sale idilice, buna-dra
„O p a i e li el e,“ adeca Paliliele romanilor» vechi, si
altele²). Pamentulu i este „santu“ că si vechiloru
romani „Sancta Mater Terra" său „Gea" său
„0 ps„că-ci pa m en tu 1 ii- e bunu," dice roma-
nul», „elu te nutresce, el» te pdrta, elu te invelesoo.⁴⁴
Plăcerea lui e suprema, candu „aratrulu in campu,
suflă că si unu ventu, si brdsd’a o intdree, graulu
de mi’lu cdce³).“ Elu sosesce dela fapte de bravura,
că Grui’a lui Novacu, „si’si dă calul» pe doi boi,
armele pe altii doi, că acasa mai suntu doi, si ese
la campu cu siese boi⁴ ⁵).“ Gruia eroul» isi vende
armele pre boi si plugu — pe cine rogu-ve se nu’lu
suprinda la audiulu ataroru asemenarea vietiei romane,
cu vidti’a idilico-eroica a vechiloru romani ai repu-
blice!, la cari beliducii, buna-dra Cincinat», veniă
dela cdrnele aratrului .de apucă sabi’a intru apararea
patriei, dra după mântuirea ei se intornă de nou la
aratru?! Cu adeveratu dăca legelatiunea din trecuta
inimica romanului nici nu l’ar’ fi restrinsu si con-
damnata in modu draconica la singure qcupatiunile
agreste, la agricultura, cultura vitelor» si pecuraritu:
chiaru si in acel» casu, spre a se intari romanulu
din ce in ce mai multu intru antipatiele sale contr’a
a ori-ce meseria si Întreprindere industriale, ar’ fi



      ’) V. Alesandri poes. pop. a romaniloru, pg. 387.

      a) A se vede manuscriptul» nostru „Mitologi’a daco-
româna;" G. Teodorescu, Credintiele, datinile si usantiele
romaniloru, Bucur. 1874; A. M. Marienescu in mai multe
tractate relative.

      ³) At. Marienescu Colende, pg. 149.

      ⁴) Marienescu Balade, pg. 69.


fostu mai că de ajuns» singura ereditatea aplecărilor»
respective parintiesci, strabunesci; de-drece străbunii
noștri, romanii antici, cumu se sci, asisidere numai
doue ocupatiuni tienea demne de Omeni liberi :*belulu
si aratrulu, cele-alalte despretiuindu-le, adeseori in
asia rnesura, catu, preeumu ingenios» oserba unu
scriitoriu romanu'), Mercuriu eră la ei in aceeași
persdna dieulu comerciantilor» si alu talhariloru.

      Nici nu mai lungimu si latimu vorba de pecu-
raritu seu ciobănit»; că-ci ore si nnmele ce ni’lu
dau străinii, fu dedusu dela acăsta ocupatiune predi-
lecta a romanului²)? Da, romanulu asia de incan-
tații e de acăsta ocupatiune a vietiei indicata prin
insasi firea si clim’a patriei sale, Catu ciobâhulu din
balada inca si . la mdrte’si doresce a .fi ingropatu in
strung’a de oi si la capu a i-se pune flmerasiulu de
fag», ce dice doiosu, cu focu si cu dragu, pentru-că
„ventulu candu va bate, prin elu va resbate, si oile
s’oru stringe, si pre elu l’oru plânge, cu lacrimi de
sânge³). Asia, cantulu si saltul» suntu cele doue
petreceri predilecte ale romanului, suntu aromele,
cu cari elu îsi mai indulcesce amaritiunile vietiei: can-
tulu, care intru atat’a i-e soci» nedespărțita la ori-ce
lucru că si la repaus», in bucuria că si in întristare,
catu poporul» rom. un’a cu frate-seu italian» s’ar’
potă n*u fora cuventu numi poporul» cantareti»; catu
in poesi’a ndstra poporale amoresii pe .'întrecute se
provdca unul» pre altul», „se’si cânte fie-care cân-
tecul», că-ci li-e drag» că sufletul»⁴) Cat» unu
Gbui’ă, chiaru si earidu dnsimanii i pară tiepele,
„banta nepăsare, pAr’ că ar fi Ia mesa mare⁴)Ara
saltul», in generale atletic» săritori» că alu romani-
lor» antici (tripudiando⁶), fora carele după imagina-
tiunea romanului nici chiar» santii dein ceriu nu
potufi (J6ca S. Petru pe unu plai», chiaru in usi’a
cea de rai»⁷), in care emulădia Moldovanulu, Arde-
lănuhi si Tieranuln, „făcând» trei jocuri in trei lo-
curi, că si par’a cea de focuri“ si laudandu-si fia-
care precelentiele provincii sale respective⁸), si de
carele atate soiuri (calusiarulu, chor’a, romanul», ba-


      ’) Georgiu Baritiu in „Gazet’a Transilvaniei" 1876 arh
„Politic’a cea mai bună etc."


      ²) După un’a observatiune a Anei Comnene despre ro-
mani țTi.a/<n se sci, de mai multi istorici din seclulu .trecuta
si curente, că blachu slavonesce ar fi insemnandu pastorii!
de vite, mai alesu de oi; dara insusi slav. Miklosich restornă
acesta părere.


      ³) V. Alesandri o. c., pg. 2. 308 in nota.


      ⁴) Alesandri e. c. pg. 98. Marienescu Balade, pg. 12 s. a.


      ⁵) Alesandri o. c., pg. 77.


     ⁶) Kovâry Lăszlo Erdelyorszăg statistik., pg. 190. Mart,
Opitz in „ZIatna" sa dice:

„Wie dann ihr (der Walachen) Tanz bezeigt, .

In dem so wunderbar gebiickt- wird und geneigt,
Gesprungen in die Hbh auf Art der Capreolen ...
Bald wird ein Kreis gemacht, bald wiederum zertrannt,
Bald geh’n die Menschen recht, bald auf der linken Hand."


      ⁷) Marienescu Colende, pg- 74.


      ⁸) Acolosi pg. 116.

— -263 —


tut’a, lugosian’a, hatiegaii’a, ardeldn’a, . delungat’a,
braulu, arcanulu scl.) abia de mai posiede vre-unu
altu poporu, cate tdte chiaru si după marturirea strai-
niloru, care de care mai frumosu si mai cu gustu
esteticii.

      Apoi ddca barbatulu romanu sustiene in respec-
tulu laboriositatiei comparatiunea cu ori-care altu
colocuitoriu neromanu, care muiere de alta limba va
pote sustiend asemenarea si macaru pre departe, cu
laboriositateă României?! Cu femeile romane, de-
spre cari unu câletoriu strainu marturisesce, câ nu
cundsce mai laboridse si mai harnice pre lume') ?!
Cu nevdst’a rom., care tiene cas’a, cresce copilii, face
de mâncare bărbatului si o duce la campu departe,
grigiesce de gradina, vite, galitia, mulge vacile, stringe
canep’a, o topesce. melitia, tdrce. inCa si merghndu
la campu cu furc’a iii brâu, si tipse din ea că si
din lana pandia, ce o albesce, cumu si panur’a tre-
buintidsa pentru imbracamintele familiei intrege, cfise
elegantile camesie ale sale si ale bărbatului, si pre
langa tdte aceste ’ambla la sapa, la secere, la strinsu
de fenu, scurtu (ddra afora de cdsa) la tdte lucrurile
câmpului, cari lucruri grele si acumulate, in regula
i si vescediescu timpuriu gratiele sexului frumosu,
din care se tragu «i de care e soiulu Romaneloru* ²)!
Care nerpmanâ de sub sdre pdte emulă cu acdst’a
amirabile laboriositate a Românei?! Respunda-ne ad-
versarii, depotu. Respânda-ne, in câre luțne * si tidra
se uita bărbații, ca barbatii români, chiârAsi cii oca-
siunea petîtului, mai vertosU lâ' acea, dre petît’a „de
lucrata scîr^aF¹ lucră³)?" ]jnf carb; lun^e si tidra băț-
batiiintri) apre^uițeă îab^rei ” tienu atat’a la lucrulu,
si inca la lubruîu eleganted si pomposii alu femelei,
că romanii, de pd acele si caletorindil ih carUtia le
vedu, că in colpnd’â „cantulu dorului⁴)," mereu „can-
tandu doiosu, si lucrandu prd frumosu, totu cosendu
si sîruindu, la prapori imperatesci si vestmente bar-
batesci?" In care lume si tieră poporulu nu’si pdte
închipui nici chiaru fiicele de imperatu, buna-mite
că Ilcnc’a⁵), decatu duchndu-se cu olceorulu după
apa si ocupate cu alte lucruri, traindu astu-feliu po-
porulu respectivii cu imaginatiunea sa in acea etate
de auru a omenimei, in carea diversele ranguri nu



     *) V. Alesandri o. c., pg. 2. 308 in nota.

      ²) Vedi mai susu Guil. Hoffamann Beschreib. der Erde,
pg. 3074; Fenyes si Kbvăry in statisticele loru; „Neue illustr.
Zeitung" 1876 Nr. 23: „Bei solch’ einem Anblicke (der Ro-
mănen) fiih.lt man sicb unwillkiihrlich wie vom Geiste des
classischen Alterthums umweht. Uber die regelmăssig schonen
Ziige dieser Menschen is aber ein Ausdruck von weicher
Melancholie gegossen, der sie noch um Vieles sympathischer
macht und der ganzen Erscheinung des Romănen eine ge-
wisse Wiirde und einen tiberaus edlen Ausdruck gibt. Das
Auge tretint sich nur schwer von diesen, an eine lăngst ent-
Bchwundene poetische Heldenzeit, mahnenden Gestalten.“

      ³—⁴ Marienescu Balade, pg. 37. 44.

      ⁵) At. M. Marienescu Balade, pg. 45.


se pusese inca in pusetura neamica unulu facia de
celu-alaltu ') ?

      Amutiăsca dara, pretendemu se amutiAsca limbele
viperine ale calomniei si mintiunei dinaintea adece-
rului invederatu că lumin’a sdrelui!                  -

IX. Vertnlea romanului bclicâ.

      Aici, in concesiune cu vidti’a idilieo-pastorale si
agricultdria a romaniloru, preste voia ne vine in
minte eschiamatiunea poetului:

         „Ah ce timpu atunci eră,
         Candu Romanii că pastori              .

         Tidr’a loru o aperă

         Că si bravii luptători²)!"            ■

         Unde este tempulu celu de barbatia,
         Candu moriă romanulu pentru flatpria³)?

      Daᵥ unde su acele tempuri ale șroiș.mului, ma-
rirei si gloriei ndstre naționali, candu pomanulu în-
aintea dusimanului nu’si „plecă capulu că se nu’lu
taie sabi’a⁴)," nu se dă legatu inimicului, pentru că
lumea șe scia, că densulu „romanu fiendu, de prunca
micu pana la mdrte a fostu voinicu⁵) ? Câ di si man-
dra mamuca sa, faciindu copilu frumosu, ilu infasiă
cu flori de munte, s’ajunga vitd^iu de frunte⁶)," si
„leganandu’lu i descântase, se ajunga in lume unu
erou, cumu p’a fostu, nici n’a mai fi’).“

      Unde’su tempurile, in cari grainlu romanu se
dedă a vorbi pe totu flacaulu romanu cu superbulu
epitetu -„mei voinice! din causa că,flăcăii romani eră
fofu .atati‘ vojpîci, eroi in lupîâ, totu ștați ^puișipri
vitedi d.e. șmei⁸ *)." , cari, că,, .njsce cavaleri .dni cvultl
piediu,.₍prg, Ișoga alds’a anipief yiai               tdt’u

asia de ț»dprafaf,.ᵥ'ipirdsaf,.ᵢarnj’a^,“ ^si-.de./ace^^țiu-lp
pasd de dusimanii. e.e venit), ddca numai je..eyă, pa-
losiulu • pe mdsa siman,$ruti’â amordsa *°) caror’a
braulu fetiorescu le încingea „midiuloeulu eu, armele¹.!);"
a caroru un’a din cele mai plăcute ocnpatiuni. eră
„se vitedidsca, câ numele se le crdsca,²),“ se Ie crdsca
glori’a, semenandu intru acdst’a cu nobilea si, cava-
lerdsc’a ambițiune a fratiloru francogali; pentru acea
cu atari, „ce nu eră câ ei, dmeni de mândria, buni
de vitedia¹³)," nici stă de vorba pre campulu glo-
riei, ci considerandu’i „tarmecati, de muieri legati,
o palma le dă, drumulu le lasă¹⁴);" cari in urma
asia „sciă arm’a se o chitdsca, in catu si rundunic’a
in sboru se o lovdsca’⁵)?"

      Unde-su tempurile, candu avea scientia si cu-
noscientia toti vecinii despre „romanasi, că suntu


      ’) Talvj Versuch einer geschicbtlicher Chârakteristik
der Volkslieder, Leipzig 1845, pg. 214.


      ²) Canteeu in usu generale.


      ³) Demet. Bolintineanu.


⁴) Dicala romana de datu, cumu se pare, mai nou.


      ⁵) At. M. Marienescu Balade, pg. 114.


      ⁶—⁷ V. Alesandri o. c., pg. 313. 381 (cfr. Doine si


lacrem. pg.).


      ⁸—¹⁵ V. Alesandri poes. pop. a R. pg. 21. 113 (cfr.


257.) 157. 17. 67. 67. 65. 292.


43*

— 264 —


pră buni calarasi, jocandu călii de minune, cumu
nu s’a vediutu in lume* ¹)," „intorchndu’i cucurbeu,
in chipulu lui Ddieu⁷);" candu romanulu se tienea
„frate bunu cu ori-ce calu vităditt nebunu³);" candu
feti frumoșii romani traiă in relatiune asia de intima
cu călii loru de voinicia, catu acesti’a „plangea de nu’si
vedea domnii, si dăca feti-frumosii dicea că moru,
călii nu’i credea⁴),“ ci i intrebâ, cumu se’i duca, că
ventulu ori că gandulu?; candu iu poporulu nostru
traiă convicțiunea, ca ,,voinicelulu nearmatu, e că
sciuc’a pe uscatu, ăra fora calu, e că pescele pe maiu
si că merulu langa drumu, n’are pace nici decumu,
ci cati pe langa densulu trecu, cu totii ’lu sburato-
rescu⁵),ft si pentru acea fetiorulu romanu chiaru si
merghndu a peti, isi deschidea printre greutati cale
„cu palosiulu ferecatu, cu busduganulu coltiatu, cu
scutulu nevetematu si cu lancea ’si otrăvită, pre la
verfu i ascuțita⁶),“ ăra cu smeulu seu de calu, pana
a ajunge la cas’a frumăsei sale, „sariă trei parae
alaturate si trei ziduri de cetate⁷)?¹¹

     Unde-su tempurile, candu eroii romani „pe dusi-
mani din tiăra alungă, alergandu pana’i ajungea⁸),
in catu „romanii avea din ei se totu om<5ra pana
veniă santitu de săre⁹);“ candu eroulu romanu inca
si diacîmdu pe patulu doreriloru, că Radulu baladei,⁰);
„facea lumea se se tăma;“ candu fiiulu Romei si in
siopt’a naturei neanimate, in șusurulu frundieloru
selbei n’audiă deeatu provocare si imbarbatare, de
a’si scapă tiăr’a de pagani, si elu se si prindea si
jură, că va ucide „de totu cornulu taiatu dein pădure
unu dusimanu, de stejăriu unu capitanu ’')?“

     Unije’su afcele tempuri de superba si insufleti-
tărîă memoria? Au apusu ele ăre cu respecta la noi
pentru totu-dăun’a? Este romanimea moderna asia
de deteriorata si scapetata in punctulu vertutei belice,
catu in vinele fiiloru ei se nu mai cura sângele, in
pieptulu loru se nu mai bata anim’a eroica a man-
driloru străbuni? Respundia străinii imparțiali, intre
altii unu Alesiu Fănyes¹²), Ladislau Kovăry¹³), A.
de Gerando¹⁴), si insusi luliu-Cesarele aedului nostru,



      ¹—⁸ At. M. Marienescu, Colinde, pg. 105. 110.

      ® —⁵ V. Alesandri o. c. pg. 80. 113. 290.

      ®—⁷ At. A. Marienescu colenda, pg. 96. 113.

      ⁸—¹⁰ Marienescu Colende, pg. 66. Balade, pg- 135. 101.

      ⁿ) Alesandri o. c., pg. 44.

      I²j Fenyes Elek, Magyarorszâg statistikâja, Pest, 1842,
t. I. p. 77: „Az olâh igen j6 szivii vendegszereto, szep ter-
meszetes ăsztehetseggel biro; gyermeksegetol fogva hideghez,
meleghez, ehseghez hozzâ szokvân, emiatt igen hasznâlhato
katona, s mellett, szemelyes bâtorsâga szinte nagy, ha olya-
noktol vezereltetik, kikhez bizodalma van/‘ Asia-dara numai
dati oficiri de romanu romanului, cumu dorere, nu i se
prea dau, pentru câ elu se escele si pre campulu de onăre.

      ’³) Kovăry Lâszlo, Erdely orszâg statistikâja, Kolozsvâr
1847, t. I. pg. 189.

      I⁴) A. de Gerando o. c., t. I. pg. 334: Le Valaque,
une fois enrolâ, sert en bon soldat; s’il n’a pas la furie,
1’ elan Hongrois, il aplusqne lui l’opiniatrete de la resistance.
„Dă pe morte,“ „donne jusque a la mort,“ est un proverbe


Napoleone.celu mare¹). Ateste aceștia, precumu si
atestara, ca ostănulu romanu si adi, unde’lu chiama
datorinti’a sa cetatienăsca militaria catra tronu, pa-
tria si națiune, infrunta fora siovaire ori ce periclu
si da pieptu cu elu; si astadi pre campulu luptei e
dedatu a merge totu in frunte; si astadi odata tur-
burata in coler’a sa leina „da pe mărte,“ cum .suna
dical’a lui; si astadi in plăi’a glăntieloru omorjtărie
sta fora pasare de mărte, sta neclatitu că stanc’a
Carpatiloru patriei sale, intre cari se nască si crescă
romanu, romanu verde că stejariulu si că piuulu mun-
tiloru.

     Din parte-ne ne multiamimu a fi aretatu, de si
înșine simtimu mai bine decătu ori-care altulu, in
contura fărte palida si debile, trasaturile fundamen-
tali ale caracterului romanescu, după cumu elu ni se
infaciosiădia in poesi’a romana poporale. Mândru si
raru cacacteru de unu poporu intregu, potemu dice
in anim’a năstra fora măgulire necumpetata; copia
mai in tăte identica cu admiratulu prototipu anticu
romanu! Si dăca impregiurarile 4empurali si locali
in decursu de doue mii de ani nu potura se hu al-
teredie incatu-va nisce accidentie in acele trasature
caracteristice, precumu in unele escrencentie strica-
tiăse ale religioși tatei si frugalitatei, acăsta e si lucru
usioru si datorintia, că cultur’a propinata la altariulu
dieitatei si m palesțr’a museloru se le inderepte si
incetu pe incetu se le estermine de totu.

     Nu desperareti dara de unu poporu cu atari
calitati eminenti spirituali si ale ânimei!“ ne striga
unu ștrainu nepartiale. Era noi măi adaugemu:
dădăciți cu totii, oh inteligenti romani, din tăte po-
terile si respoterile văstre frumăsele si demnele, de
invidiatu vertuti ale poporului romanu, religiositatea
si moralitatea lui, fora de a sterpi cu mana sacrilega
datinile lui nestricatiăse, apucate din mosi-stramosi,
că-ci unu poporu, după limb’a, ba in careva respecta
chiaru si inainte de limb’a sa, in aceste datine tra-
iesce că atare); dădăciți si nutriti in elu vertutea⁻
benefacerei, ospitalitatei, recunoscintiei; inflacarati iu-
birea lui catra parenti, benefacatori, națiune si pa-
tria; snpraveghiati pudecăti’a si castele lui moraluri;
impintenati frugalitatea, laboriositatea si vertutea-i
belica: atunci cu fruntea serina, cu anim’a calma po-
temu privi in venitoriulu natiunei romane, in veni-
toriulu ei de auru, ce’lu prevede poetulu profetu²);
atunci se va împlini, va trebui se se implinăsca pro-
feti’a fabulistului, că mai mandra si mai alăsa națiune
pre pamentu nu va fi înaintea romanului; atunci


usite parmi Ies Valaques. Quelque chose de la valeur romaina
est restâ en eux etc. Cfr. „Albina“ 1876 Nr. 66. „Cumu șe
pbrta romanii in lupta?“ „Osten“ dein Vien’a 1870 Nrii din
Augustu.


      i) Vedi G.eorgiu Baritiu: Istori’a regimentului II. ro-


manu confiniariu, Brasiovu 1875; si Poemation de II. legione


Valachica.


       ²) Dem. Bolintineanu.

— 265 —


romanulu si in venitoriulu celu mai departatu, că
in trecutu va eschiamă in totu respectulu si in totu
sensulu cu poettdu:

  Astu-feliu e romanulu, si romanu sum eu,

   Si sub jugulu baabaru nu’mi plecu capulu meu ’)!
     Clusiu, in Augustu 1876.

Dr. Gregoriu Silasi.



Disertatiune despre stricatiunea vinarsului,
tienuta in 25. Maiu (6. luniu) 1876 in adunarea gener. a
despartiementului alu IV-lea alu asoc. trans. la Vinerea, de
Zevedeiu Muresianu, dir. prov. in Sabesiu.

Prea stimatiloru domni si frați!

      Voindu eu a ve vorbi cevasi despre celu mai
mare .inimicu alu poporului romanu, despre acelu
inimicu, care domnesce preste poporu la intunerecu,
care-i opresce cultur’a, lumin’a si desvoltarea lui, ve
rogu pentru pucine momente de atențiune.

      Acestu inimicu este vinarsulu (rachiulu).

      Cine ’si aru fi adusu aminte inainte de asta cu
vreo trei sute de ani, ca va veni unu tempu, candu
inimiculu celu mai mare alu romanului va fi vinar-
sulu, ce atunci s’au inceputu a se intrebuintia de
unii! Au, nu avuse bietulu romanu destui inimici si
fara de acesta, adeca fara de vinarsu ? Au nu are
elu inca si acuma? Avutamu inimici carii ne diceau:
„Inceputulu ce ai. iti este necunosnutu, numele ce
porti hu este alu teu, nici pamentulu, pre/care lo-
cuesci; sdrtea ta a fostu asia că se fii totu cumu
ești. Lapada-te de inceputulu teu, schimba’ti humele
Său primesce pre acesta ce ti lu dau cu, radica-te și
te da din pamentulu, pre care locuesci, că-ci nu este
alu teu si nu te mai munci in desiertu, că-ci tu nu
poți fi mai bunu decumu esti.“ etc.

      Aceștia ne era si ne suntu inca inimici, dara de
aceștia nu s’a temutu si nu se teme romanulu. Sor-
tea poporului păna la anulu 1848 era din cele mai
triste, din cele mai deplorabili, elu in maioritatea sa
se află impilatu de iobagia, intocma, că si vitele de
jugu, părinții noștri dependea dela voi’a domniloru
loru. Nemeșii erau indreptatiti prin legi a tirani pre
poporu după plăcu • ei avea dreptulu si de a asupri
si de a judeca, pre cei ce portau jugulu si lantiurile
loru. Pentru parentii noștri nu potea fi vorba de
nici una libertate; ei nu se bucurau decătu numai
de dreptulu de a nu avă nici unu dreptu, si apoi de
a avă tdte datorintiele posibile. La acăsta sorte ’lu
aduseră inimicii lui, dara de acăsta s’a usiuratu si a
remasu totu romanu curatu, că prin minune, că-ci
ori-care altu poporu de pre faci’a pamentului se fia
fostu in sortea romanului, in curundu se ștergea din
sirulu popăreloru vii.

      Dara acești inimici nu au potutu si in veci nu
voru potea că se nimicăsca pe poporulu romanu.


      *) Dem. Bolintineanu.


Vine inse inimiculu celu mai mare, vinarsulu, de
care dăca nu se va lasâ că se nu-lu mai bea, apoi
acesta in adeveru i va aduce perire!

     Vinarsulu, carele se prepara astadi din feliurite
materii si producte spirituăse, cari cuprindu, in urm’a
destilatiunei de substantie putrede ce trecu prin ma-
cbine, asia numitulu alcoholu (veninu), a inceputu a
se intrebuintia la noi pre la anulu 1600 d. Chr., pre
candu in alte tieri se nevoiau din tdte poterile se lu
sterpăscă. Elu este acuma pretiuitu si imbratiosiatu
de dmeni, si credu că se voru ajuta folosinduse de
elu la nutrementu, la petreceri si la purtarea sarci-
neloru; pre candu elu este inimiculu celu mai mare
alu dmeuiloru si mai virtosu alu romaniloru. Elu se
pretiuesce fara de a avă vreunu pretiu. Este unu
ce, carele pre omulu celu mai modestu ’lu farmeca,
si-lu face se producă scene scandaldse; este unu puiu
diavolescu, carele a luata sub sclavia si tortura nu
numai pre beutoriulu singuratica, ci si pre fii si cu
unu cuventu intrăg’a lui familia.

   * Poporulu romanu ’lu tiene că midiulodu de nu-
trementu si chiaru de intarire, si manecandu din a-
căsta părere rătăcită, pretiuesce si folosesce vinar-
sulu. Este cunoscuta, că vinarsulu e intrebuintiatu
mai de tdte familiele romane. Ele ’lu pretiuescu că
o substantia, că o beutuia atătu de necesaria, in
cătu ei credu, nefericitii, că nici nu aru mai potă fi
fara elu.

     Este mai departe cunoscuta, că cei mai mari
nepretini ai romaniloru suntu speculanții acestui ve-
ninu, cari speculandu cu elu, aducu, au adusu si păiia
acuma mii de familii la sapa de lenlnu. ' j e

     Vinarsulu, candu este mai curatu, are q ameste-
cătura de 30—-40% 'apa, ăra 40—alcoholu său
veninu; adeca dăca nu mai multu, celu pucinu diu-
metate e veninu.

     Cei mai multi medici dicu, că vinarsulu e ve--
ninu, care omdra pre celu care 'lu bea; numai cătu
omdra incetu, si produce o mulțime de feliurite băle.

     Poporale cele culte aflandu, că vinarsulu con-
tiene veninu, indata au facutu societăți cu scopu de
a sterpi vinarsulu. Membrii acestoru societari se obliga
intre sine, ca său se nu bea de locu ori-ce beutura
afara de apa, său se bea numai beuturi fermentate,
precumu e vinulu si berea. Cea dintaiu societate s’a
infiintiatu la an. 1826 si in tempu de 8 ani au fostu
8000 de societari cu 1,500,000 membrii, din care
causa preste 10,000 de crisme s’au inchisu de buna
voia.

     Acăsta au facutu-o poporale culte pentru aceea,
că vinarsulu inainte de acesfa cu vreo 400 de ani
se intrebuintiă numai la parfumuri si la vapsele, ăra
nu precumu se intrebuintiadia acumu. Cama cu 400
ani inainte de acesta a inceputu vinarsulu a se in-
trebuintiă că medicina, si a se lua pentru tari’a lui
pre bucatiele de zacharu. Mai tardiu a inceputu a
se preparara vinarsulu din cereale, precumu din se-
cara, cucurudiu, picioici său cartofi, din morcovi,

— 266 —


trestia, pdme stricate, si din alte multe iertate, ba
chiaru si ne iertate. Pentru-că se dsa spirtulu mai
tare si se tiena grade mai multe, astadi jidanii punu
in elu prafu de pușca, pdtra veneta, cenușia si căte
alte materii gretidse; si cu tdte acestea romanulu bea
vinarsulu că din obiceiu.

      Romanulu bea vinarsulu crediendu, că ’i aduce
folosu, dara dre aduce-i? Nici decătu, nici unu folosu,
fara numai pagube; că ci fiendu elu o beutura ve-
nindsa otravitidsa, aduce cele mai rele urmări.

      Vinarsulu arde in laintru pre cei ce ’lu beu de
le esu semne roșii la ochi si la nasu, si le causedia
o mulțime de băle, atătu loru cătu si descendenti-
loru, că~ci este constatata, că copii betiviloru suntu
mai predispus! decătu ceilalți la băle nervăse; sinu
ciderea, care inca e una din plagele omenimei, se
atribue in multe cașuri alcoholului.

      Cei mai multi medici ne asigura, că ddca in
unele locuri intimpinamu atăti dmeni orbi, ologi,
schilodiți, dra altii, hebeuci, smintiti, suferitori de
nevoia cea rea, aceste defecte provinu deia mân-
cările cele rele, mucede, imputite si mai cu deosebire
din beția.

      S’a esperimentatu in unele locuri, că ddca a
fostu anulu manosu, de au avutu dmenii bucate si
altele in abundantia, din carii vendiendu au avutu
bani, că se pdta bea destulu vinarsu, atunci tărte
multi prunci nascuti in anulu urmatoriu, au remasu
năuci, hebeuci, batuti la capu. Acestu lucru se es-
plica de acolo, ca patentii loru im celalaltu anu au
avutu vrnafsu cătu le-au luatu peleă, si conceperea
aceloru fiintie nefericite se intemplă in starea de
beția a parentiloru. Vinarsulu, causddia celui ce lu
bea dureri de capu, ametieli si slabitiuni, in cătu nu-lu
măi tienu pitiărele, i vîjeie urechile, nu mai aude
bine, organele digestive slabescu, stomachulu nu mai
mistuesce, si ajunge une ori de vdrsa mancarea in-
trega.

      Beutur’a este un’a din căușele cele mai puter-
nice ale nebuniei. Fia care a potutu observa, ca unu
omu care va fi abusatu de beutura, ajunge la o stare
de esaltatiune, in unele impregiurari, care este ne-
buni’a la inceputulu ei.

      Vinarsulu produce traiulu reu intre tata si fiu,
intre frate si frate, intre barbatu si muiere. Faptele
criminali, tdte din vinarsu urmddia, Lucrulu este
simplu de intielesu: unu omu, care si-a perdutu sim-
țirile, pdte forte lesne se comită fapte criminali. Beti’a
iusasi, ea inca e o bdla fdrte latita la poporu si fdrte
rea. Poporulu dice despre celu beatu: „că omulu
beatu e cane turbatu,“ adeca elu pune bdl'a beției in
cumpena cu turbarea.

      Ti se imple sufletulu de întristare, candu vedi
pre omula celu facutu după tipulu si asemenarea lui
Ddieu, că elu in locu de a se perfectiuna, dotatu
fiindu cu inteligintia, se degrada, se tempesce, se
pune mai diosu decătu bestiele !

      Vinarsulu degrada rass’a, generatiunile, opresce


progresulu, stirpesce spiritulu de familia, scurtddia
vieti’a si omdra inteliginti’a. Latirea vinarsului si la
pruncii cei mici, la dmenii cei tineri, prevestesce o
nimicire totale a spiritului agera, pre carele ’lu are
romanulu, si inca si mic’a sa mosiora se ’i mai re-
mase.

      Sum’a baniloru- aruncati de poporulu romanu pre
vinarsu e considerabila. Se punemu că bea o familia
una cu alta numai 6 cruceri pe di, aceea va bea pe
anu de 22 fl. v. a. Ddca vomu socoti noi, căte fa-
milii romane suntu si vomu vedea căti bani se a-
runca numai intru unu anu fă in focu, ne va veni
unu lucru că de spaima. Se dicemu că suntu 2 mii.
familii romane. Acestea voru bea —- ppnendu 6 cr.
v. a. de familia — 44 mii. fl., — de si acdsta e
suma considerabile, totuși nu acdsta este daun’a cea
mai mare ce o aduce poporului romanu vinarsulu.
Ddca romanulu nu aru mai folosi vinarsulu, atunci
aru fi si cu bani, aru scapa si de urmările cele stri-
catidse ce le aduce elu; cari suntu cu muitu mai
mari decătu pretiulu lui, adeca bălele ce le nasce vin-
arsulu, precumu băle de peptu, de apa, de imflama-
tiuni, de alienatiuni sdu nebunia si altele. — Pagu-
bele si ruinele după vidtia si tractarea celoru păti-
mași in beția, dilele loru perdute 10—15 pe o luna.
Prostiile, furturile etc.

      Cine se mai socotdsca si pagub’a cea mai mare
ce o aduce vinarsulu poporului romanu care este,
că vinarsulu schimba vidti’a si caraoțerulu celu tare
alu românului, Acdsta este daun’a cea mai mare
o aduce, vinarșjjlu poporului nostru , acdsta , i va a-
duce perire poporului romanu, ddca nu se va las»
de vinarsu, Acdsta e de care trebue se ne ddra
anima pre fia-care fiu alu natiunei ndstre.

      De si progresulu vinarsului se pare a inaintă
cu pași repedi, — că-ci se ne spună numai bețranii
cei deia 60 ani in susu, cumu se bea vinarsulu iu
juni’a loru ... ne vomu uimi! — totuși nu trebue
se desperamu, că nu se va intărce romanulu deia
intrebuintiarea lui; că-ci ddca se va intrebuintiă inca
280 ani, atunci nu sciu căti daco romani voru mai
fi pre fati’a pamentului.

      Domniloru si fratiloru! Ve-amu aratatu pre
scurtu daunele si stricatiunile, ce le aduce vinarsulu,
si din tdte acestea ve ati potutu convinge cu totii,
cătu suntu ele de mari, si că vinarsulu nu ne aduce
folosu nici cătu e negru sub unghia.

      Deci dara domniloru si fratiloru! ddca suntemu cu
totii convinși, celu pucinu eu asia credu, că vinarsulu
nici unu folosu nu ne aduce, ci numai pagube do
speriata, atunci ve intrebu, dre se mai bemu noi vin-
arsu? Ore nu potemu noi se ne tienemu banii in pun-
g’a ndstra si se nu i damu unuia si altuia din jidani?
Ore nu potemu se fimu fora bălele cele multe ce
le aduce vinarsulu, bendulu? (5re nu voimu noi că
copii, următorii noștri se fia dmeni întregi, sanetosi
si cu minte, dra nu slabi, neputintiosi si hebeuci?

— 267 —


6re nu voitnu noi câ romanulu se ajunga, cd se se
păta făli cu numelestrabuniloru sei, era nu se pâra,
se se estermine de pre faci’a pamentului?

      Mi-veți respunde cu totii, că da, tăte acestea le
voiti! ■ :. . .

      Deca le voiti, atunci acestea nit se potu ajunge
pre alta cale, decătu numai deca ne vomu lașa de
vinarsul.

   r Veniti dara se ne obligamu că nu numai noi
cești de facia nu vomu mai bea vinarsulu, dara vomu
si lucră toti din tăte poterile, că acăsta. otrava se
o lase poporulu romanu acelor’a ce o prepara, si
in modula acesta ne vomu scapă si de lipitorile de
jidovi, ce incuibandu-se in satu in curemdu intregu
sătula i e datorim

    . .Eu unulu me obligu, si credu eh multi si din
cei de facia.

     Amu disu.



        Catra istoricii si catra toti barbatii de sciintia, membrii
        ai asociatiunei transilvane romane.

      In fine pe temeiulu noueloru decisiuni luate si
in anulu acesta de catra adunarea năstra generale,
este mare probabilitate, că secțiunile.năstre scientifice
incă; se voru infiintia. Intr’aceea spre a se ajunge
scop'nlu acesta, se Ceru diverse mesufi preparative,
conferentie, Cdrespbndentie, ncqmsitiuni de: barbati
cu vocatiune data loru dela Geniulu natiunei, biblio-
thece si determinarea catu mai precisa a scopului
fiacarei secțiuni. Eu din parte’mi suntu convinsu,
că itt> idilele 'acestea, ori gatu aru fi ele de turburăse,
multi barbati romani se ocupa seriosu cu maretiulu
planu de cave ne este vorb’a, si că resultatulu me-
ditatiuuiloru fia-caruia dintre noi va fi una conferenția
lițersria; prevediuta si de catra adunare. Necessitatea
unei confere'ntie este invederata chiaru si din caus’a
cercetarei proiectului de regulamentu, destinatu pen-
tru secțiunile dorite de națiune.

      Pana la acea conferintia, eu îmi iau voia a re-
flecta pe istoricii si pe toti barbatii nostrii de sciintia
la una impregiurare de suprema inportantia, cu care
spera că se va ocupa respectiv’a, secțiune indata la
incepuțulu activitatei sale.

      Pupăce repausatulu professoru Roesler turburase
pe unu timpu opiniunea istoriografilor!! si chiaru a
unora barbati de stătu cu scrierile sale tendentiăse*),
societatea academica romana dela Bucuresci
in locil de a recomenda cuiva câ se se demită im-
mediatu in diatribe cu acelu professoru, publică unu
premiu (astadi de 3 mii franci = 1200 fl. in bani
sunători) pentru una dissertatiune:

      „Istori’a petrecerei Romaniloru in Da-
ci’a lui Traianu, dela Aurelianu pana la
anulu 1300.“


     *) Robert Roesler. Romănische Studien Leipzig 1871. |


      Atunci dn. Ales. Odobescu veni in ajutpriulu
istoriografiloru noștri cu tipărirea unui cathalogu
amplu si fărte interessante de cârti si alte.documente
necessarie la deslegarea marei cestiuni ce ne stă de-
inainte si care, se recunăscemu acăsta — ori-cătu
ne-amu feri de ea, inflaentiădia chiaru positiunea.
năstra naționale si politica din antic’a Dacia si din,
Panoni’a pana in diu’a de astadi.

      Trecură ani la midiulocu si inca nimeni nq a
concurau, la susu atinsulu premiu. Noi nu ne miramn
de acăsta, că-ci problem’a nici-decumu nu este usiăra;
pentru romani inse ea ajunse a fi nu numai gestiune
de interesa, ci si de onăre naționale. Pana in mo-
mentele de facia giuru impregiuru de noi se mai
pune temeiu greu; pe drepturi istorice asia, in cațu
curge, potemu dice. lupta secularia intre popărale,
germane, slave, magiare pentru drepturile is-
torice; si nu poți dice, că numai nisce literati pe
catu de pedanti pre atatu de intoleranti aru cutriera
bibliothe.ci si archive cu scopnlu pronuntiatu de, a,
revi ridica pentru națiunea loru drepturi istorice,
adesea numai imaginate, dara mai audi si pe bar-
batii de, stătu, provocandu-se neincetatu la de acelea,
ăra din contra,, dreptulu ratiunei, dreptulu naturei
si civilisatiunea moderna facia cu dreptulu istorjeu,
suntil tractate că in' bătaia de jocu. Ej cadu in cele
mai absurde iocpnsecentie, si totuși .șe cațiara de
dreptulu istorica că de singur’a loru anghira,, ei, ișț
creadia regi .gr episcop} in partibns, ii punți se jure
că nu voru pansa; pana nu voru subjuga de nou
tieri,le,: preste care voru fi trecuta vreodată caii, bar-
barilojru protopare.nti, ăra prin acăsta actit,adine a
loru arunca sementia la belluri naționali din, cele
mai crunte si mai inversiunate.

      De nu aru mai fi alte cause grave, acăsta sin-
gura atinsa aici este prea de ajunsu, ca ,se îndemne
pe istoricii nostrii a lucra cu poteri încordate la cu*
legerea de documente si compunerea istoriei critice
a natiunei si patriei năstre, : ăra pe noi jtotț la le-
ctura si studiulu ei in tăte periădele sale, in cate ,se
desparte ea dela descălecare incăce. .-

      Străinii nu năga fapt’a complinită a colpnisarei
prin Traianu, ei inse disputa ferbinte originea, națio-
nale a colonistiloru; altii ărasi sustienu cu taria, că
coloniștii sub Aurelianu s’au stramutatu de aici;, in
fine a trei’a scola, care ne vede aici, se inpedeca de
noi la totu pasulu, aude limb’a năstra, contemplă
datinele si costumele năstre, invătia pe adeptii sei,
că daco-romanii s’au intorsu de preste Istru jn Da-
ci’a intre sec. 12 et 13, aduși de magiari in stare
de sclavi, si se afla destui ămeni, carii credu si a-
căsta absurditate malitiăsa cu mare plăcere.

      Spre a {impedi cestiunea pe terenulu istorico,
nu ne suntu de ajunsu numai scriitorii consultați si
citati de betranii nostrii, ci se cere câ se mai cau-
tamu si altii, precumu si Că se hiamu, in ajutoriu
dein miile de inscriptiuni antice latine si in parte gre-
cesci descoperite pe monumente de petra, brondiu

— 268 —


able cerate si pe numi (rnonete), dein care adesea
se reversa lumina admirabile preste întunecimea se-
culiloru. Cu acestea voimu se dicemu, că asociatiunea
ndstra inca are se ingrijdsca pe venitoriu de înavu-
țirea bibliothecei sale in partea istorica, de colectiune
numismatica, de adunarea si studierea inscriptiuniloru,
de missiuni pe la bibliotece, musee, archive.

    După noi, Sibîiulu ar fi unulu din locurile cele
mai acomodate in Transilvani’a pentru studiulu isto-
riei. In respectulu acesta in favdrea Sibiiului mili-
tddia mai multe argumente, pe care ar fi prea lungu
a le numera la loculu acesta; acei istorici inse, carii
sunt totu-odata <5meni practici, precumu trebue se
fia unu bunu istorica, le cunoscu de ajunsu. Dein
asemeni rațiuni rogamu pe toti barbatii noștri de
scientia, câ se binevoUsca a conlucra la înmulțirea
fontaneloru istorice ale asociatiunei ndstre in sensulu
susu arata tu. Bibliothece si colectiuni istorice costa
sume mari de bani, capitaluri întregi, pe care cine
din noi le-ar potea versa fbra a’si periclita chiaru
subsistenti’a de tdte dilele? Câ de esemplu vomu
cita numai unele cârti, fdrte necessarie pentru biblio-
thec’a ndstra, dara se cerce ori ce particulariu, care
nu dispune de venituri considerabili, a si-le castiga
deintru-odata.

    De antiquis-Marmoribus. Blasii Cario-
phili opusculum. Cui accedunt dissertationes IV. Nu-
mim majestatique Theresiae reginae Hungariae
et Bohemiae dicatum. Traiecti ad Rhenum 1743.
4° pag. 123, afara de disertatiuni.

    Joannis Seivert Civ. Trans. Inscriptioneș
Monumentorum romanorum in Dacia me-
diteranea. Viennae 1773, 4°, pag. 191. Are 291
inscriptiuni ordinate si 8 m appendice.

    Die Alterthumer Daciens in dem heuti-
gen Siebenbiirgen. Aus den Zeiten, als dieses schone
Land die Rbmer regierten. (Sub umbra alarum.)
Auf Befehl und Kosten Ihrer Majestăt der Kaiserin.
Wien, gedruckt bei Johann Thomas Edler v. Tratt-
nern, kaiserl. kon, Hofbuchdruckern und Buchhănd-
lern. 1775, 4° mare, pag. 148

    Zwblf romische Militair-Diplome. Be-
schrieben von Joseph Arneth, Ritter etc, des kais. k.
Miinz- und Antikenkabinets etc. Auf Stein gezeich-
net von Albert Camesina. Wien 1843. Gross-Octav,
pag. 76.

    Ueber die rbmischen Militairstationen
im Ufer Noricum zwischen Lauriacum und Vindobona,
nebst einer Untersuchnng iiber die Lage der Nori-
schen Stadt Paviana, von Professor J. Aschbach,
wirklichem Mitgliedâ der Akademie der Wissenschaf-
ten. Wien 1860. 8,® mare, pag. 32.

    Die rbmisciien Inschriften in Dacien.
Gesammelt und bearbeitet von Mich. J. Ackner
etc. und Fried. Muller etc. Herausgegeben mit Un-
terstlitzung der kaiserl. Akademie der Wissenschafteu
in Wien. Wien 1865. 8°, pag. 247.

    Anuali dell’ Instituto de Correspon-


denza archeologica. Volume quadrag. Roma.
Tipografia tiberina, 1868. Partea'I. Inscripționa ine-
ditâs de Valachie et de Bulgarie (Provinces de Dacie,
de Mâsie et de Scythie.)

     Acta Musei nationalîs hun.garici, Mo-
numents epigraphiques du Musee național hongrois
dessinâs et expliquds par Ernest Desjardins,
publiâs par ordre de M. le Ministre des cultes et de
linstriction publique roy: de Hongrie, et par Ies
soios de Dom. Fldris Rotner. Budapest 1873. Foliantu,
pag. 140 de textu si pag. 55 de ilustratiuni s<5u de-
semnuri.

     Corpus inscripționam latinarum consilio et au-
ctoritate Academiae literarum regiae borussicae editum.

     Inscriptiones Asiae provinciarum Europae grae-
carum Illyrici latinae. Consilio et auctoritate Aca-
demiae literarum regiae borussicae. Edidit Theodorus
Mommsen. Pars prior Inscriptiones Aegypti et
Asiae, Inscriptiones Provinciarum Europae Graecarum
Inscriptionum Illyrici partes I—V comprehendens.
Berolini apud Georgium Reimerum 1873.

     Pars posterior Inscriptionum Illyrici partes VI—
VIL Res gestas divi Augusti. Edictum Diocletiani
de pretiis Rerum. Privilegia militum veteranorumque
instrumenta dacica comprehendens.

     Epigraphische Nachlese zum Corpus inscriptio-
num latinarum, Volumen III aus Dacien und Moe-
sien. Von Otto Hirschfeld. Wien 1874.



     Despre Paulu Vasvâri, unulu din insurgenți.

     Domnule Redactore! In Nr.. 18 din 1876 alu
Transilvaniei pag. 214 intre cei proscriși de princi-
pele Windischgrătz este trecutu si Vasvâri cu urma-
tdriele cuvente: „Paulu Vasvâri nascutu in Kecșke-
mât, de ani 28.“ La acestu locu am a face in inte-
resulu adeverului istorica urmatdri’a rectificare.

     Paulu Vasvâri înainte de 1848 a portatu nume
de Fejer Pâl. Elu nu a fostu magiaru, ci fiiu alu
unui preotu rutenu din comitatulu Satmaru, in dis-
tantia circa de trei mii metri dela Nyirbâtor. Acelu
teneru in a. 1848 nu potea fi mai mare câ de 22—23
de ani. Eu m’am cunoscutu cu elu fdrte de aprdpe
in Careiulu-mare (Nagykâroly), că-ci am frecventatu
scdlele deodata, elu inse cu unu anu mai diosu. Am
fostu cu alti studenti si la cas’a parintiloru lui.

     Intre anii 1847 —8 isi luă numele de Vasvâry,
precumu făcu toti ambițioșii, carii voiescu a seduce
opiniuneă publica in respectulu origineî loru. In 1848
l’am vediutu mai de multe ori, pre candu se apucase
de organisarea unei cete sdu legiuni sub nume de
Râkoczycsapat; pe atunci inse din caus’a nesuferitei
arrogantie de care era dominata, nu vorbiam cu elu
de locu.

     Remanu etc. Tăsnadu, 26 Sept. 1876.

                         Georgie Filepp mp.

269


        Societatea academica romana.

PUBLICATIUNE.

de concursele propuse conformu decisiuniloru luate in sesiu-
                nile din anii 1875 si 1876.

I. Premie privitdrie Ia philologia si lite-
                         ratura.

A. PREMIU ZAPPA.

     (pentru traduceri de auctori clasici, eleni si latini).

      Conformu decișiunei luate in sesiunea anului 1876, se
publica concursu pentru cea mai buna traductiune din:

      a) Titus Livius, liber XXI., cap. 1, pana la 23 incluși vu.

      b)      Plutarchus. Vita Sullae. Cap. XV. pana la XXII,
cu conditiunile urmatorie:

      1.      Traductiunea va fi intr’o limba român&sca, catu se
pdte de curata si de elegante, cautandu a se reproduce in
traducere calitatile auctorîului tradușu.

      Traductorii suntu datori a dâ note critice asupr’a dife-
riteloru lectiuni ale locuriloru obscure din textu, cumu si
note esplicative asupr’a terminiloru technici si numeloru pro-
prii cari vinu in tecstulu auctorîului.

      2.      Manuscriptele venite mai tardiu de 15 Augustu 1877,
nu se voru luă in consideratiune.

      3.      Manuscriptele voru fi scrise catu se pdte de corectu
si legibile, inse nu de man’a traductoriului, ci de alfa străină
bine cusute intr’unu fasciculu si paginate. In fruntea mânu,
scriptului se va, scrie o devisa in orf-ce limba si totu cu
mana străină. Pre langa manuscriptu se va alatură si o scri-
s6re închisa cu sîgilu fora inițialele auctorîului, adresata pre-
siedintelui societatei academice si portandu in afara devis’a
manuscriptului scrisa totu cu mana străină, dra in intru nu-
mele autorului.

      4.      Manuscripte se voru censură si judecă de secțiunea
filologica, care va propune societatei, in siedinti’a plenaria,
adoptarea aceluia dintre operate care va merită premiulu
destinatu pentru aceste lucrări.

      5.      Manuscriptele nepremiate se voru păstră in archi.
vulu societatei, păna ce se voru reclamă de auctorii loru, ale
car or u nume remanu necunoscute, fiendu-câ plicurile ce le
voru cuprinde nu se voru deschide.

      6.      Premiulu pentru cea mai buna traducere de 20 pa-
gine va fi de lei noui 120.

      7.      Celu ce va ohtienea premiulu că celu mai escelente
traductoriu alu celoru 20 de pagine de cari e vorb’a in ar
ticulii precedentî, va fi insarcinatu de societate a face tra-
ductiunea auctorîului intregu cu premiulu ficsatu de lei noui
120, pentru fia-care 20 pagine.

      Traductoriulu astu-feliu insarcinatu de societate va fi
datoriu a urmă lucrarea cu aceeași diligenti’a, esactitate, ele-
gantia si puritate de limba, cu care a facutu si prob’a pre-
miata.

      Elu va fi datoriu a dă pre fia-care anu câte 200 pagine
de traducere dein editiunea luata de norma.

      9.      Traductiunea se va essamina de secțiunea filologica
a societatei, si aflandu-se conforma conditiuniloru de mai
susu, se va da la typariu, ero traductoriului se va respunde
remuneratiunea cuvenita.


      La casu inse candu traductiunea n’aru correspunde con-
ditiuniloru stabilite, ea se va tramitte auctoriului cu obser-
vatiunile făcute de secțiunea filologica si invitatiune de a o
amenda.

      10.       Candu traductoriulu, d’in ori ce causa, n’aru mai
continua lucrarea, atunci se va publica dein nou concursu
de proba in conditiunile de mai susu.

      11.       Auctoriulu classicu care trece peste 500 pagine se
va imparti intre mai multi concurrenti ce vor escelle la con-
cursu.

      12.       Typarirea auctorului tradussu se va face de socie-
tate in 1000 essemplarie, formatu in octavu ordinariu, cu litere
garmond si pre charteia alba curata, dupo unu modellu
alesu de societate.

      Formatulu adoptatu, literele si chartei’a aprobate voru
servi pentru toti auctorii traduși si typariti cu spesele societate?

      Pretiulu unui esemplariu scosu la vendiare se va defige
in raportu cu spesele făcute cu traducerea si typarirea lui,
asii co dein vendiarea primei editiuni se esa si se se incas-
sedie cu procentele loru toti banii versati cu acesta editiune.

      13.       Traductprii opereloru premiate de societate sunt
liberi a scote ua a dou’a editiune dein traductiunea facutu
de densii, inse numai dupo trecerea antâiej editiuni făcute
de societate, ei remanu proprietari pre traductiuuile loru;

      14.       Candu societatea va afla de cuvintia a face o noua
traductiune dein unu auctoriu deja tradusu si publieatu cu
spesele ei, ea va fi libera a procede la acesta, fora ea an-
tâiulu traductoriu se aiba dreptulu de a se opune.

B.  PREMIU NASTURELU

(din seri’a A. pentru subiecte puse la concursu d) referente
la limbistica si istori’a philologica seu literaria a limbeiromane).

      Conformu decișiunei luate in sesiunea anului 1876, se
publica concursu asupra th.esei urmatdrie:

      „Studiu asupra produceriloru literarie in limb’a romana
din epoc’a lui Mateiu Basarabu (1633—1654), in care se
voru avea in vedere atatu documentele ofieiali si particulari
redactate in limb’a romana in acea epoca, catu si cârti tra-
duse si tipărite romanesce pe atunci, precumu si ori ce ele-
mente literarie relative la misicarea culturei romane in acelu
periodu, se va studiă cu o speciale atențiune vidti’a si acti-
vitatea literaria a eruditului mare Logofetu alu tierei din
acelu timpu, Udriste (Orestu seu Uriilu) Nasturelu din He-
resci, eumnatu alu lui Mateiu Vodă si strabunu alu fericitului
nostru donatoriu.“

      1.      Marimea lucrării va fi de 10 -15 cole de tipariu,
formatu 8 ordinariu, litere garmond.

      2.      Terminulu presentarii manuscripteloru la concursu
va fi 14 Augustu 1879.

      3,      Manuscriptele se voru presenta anonime, portandu
o devisa care va fi reprodusa pe unu plicu sigilatu contie-
nendu numele concurentelui.

      4.      Premiulu ce se va acordă opului celui mai bunu
va fi de lei 5000, fora a pot6 fi impartitu.


44

270 —


C.     PREMIU ZAPPA
(pentru lucrări philologice).

      Conformu decisiunei luate in sesiunea anului 1875 se
publica concursu pentru cea mai buna lucrare asupra: For-
matiunei cuvinteloru in limb’a romaua prin derivatiune si
compositiune.

      Tractatulu va cuprinde:

      a)       O parte generale, in care prin esemple luate si din
alte limbe in legătură de cumnatia cu a nostra, si mai alesu
din limbele clasice, se voru defini si esplicâ principiele for-
matiunei cuvinteloru atatu prin sufise sâu derivatiune in in-
tielesu strinsu, catu si prin prefise seu compositiune.

      b)       O parte speciale, care va avea de obiectu formațiu-
nea prin sufise a cuvinteloru limbei romanesci si care se va
intende:

      1, Asupr’a formațiune! cuvinteloru prin sufise seu de-
rivatiune, cumu: mor-ariu (din mora), ferr-icare (din feru),
strimt-ore (din strimtu), vac-utia (din vaca) parint-escu (din
părinte).

      Pentru fia-care sufisu se va stabili prin numerose esemple:

      a) La ce genu de cuvinte se afige; b) deca are o sin-
gura forma seu mai multe; c) care este intielesulu celu mai
generale alu lui; d) cari suntu însemnările accidentali ce
mai p6te luâ; e) in cașurile in cari intielesurile unui sufisu
păru a se' atinge cu intielesulu unuia seu mai multoru sufise,
care e diferinti’a care le distinge; f) cari din sufise suntu
romanice, cari nu; era la acelea cari, de si romanice, păru
prin transformările phonetice ce au potutu luâ in limb’a no-
stra, a se departâ de corespundietdriele loru in cele-lalte
limbe romanice, se se demonstre cu probe indestulatdrie a-
cele transformări; g) in fine atatu in respectulu formei catu
si alu intielesului se voru compara sufisele romanesci cu cele
corespondietorie din limb’a latina si din alte limbe sorori.

      2. Asupr’a formatiunei cuvinteloru cu prefise seu com-
positiune, cumu: ap-punere, op-punere, com-punereⱼ
de s-pun ere, ne-fientia, i n-fa mu, etc.

      Pentru fia-care prefisu, si totu-dâun’a in comparatiune
cu limb’a latina si alte sorori, se va stabili prin numerdse
esemple: a) la ce.genu de cuvinte se pune; b) ce transfor-
mări phonetice sufere; c) care e intielesulu generale; d) cari
suntu insemnarile speciali si derivate ce mai p6te luâ;
e) care e in fine diferinti’a de intielesu a unui prefisu, intru
catu pare a se atinge intielesulu altui prefisu.

      3. Asupra formatiuniloru cuvinteloru prin compositiune
a doue cuvinte, cari esprimu fia-care unu conceptu bine de-
finitu, cumu: cod-albu, batu-jocura, bine-cuven-
tare, luce-feru, casca-gura, perde-vara, etc., cau-
tandu a stabili prin comparatiune cu latin’a si alte limbe
sorori, pana la ce gradu limb’a nâstra e susceptibile de ase-
menea compositiune si cari anume suntu legile si tipii ace-
storu formațiuni.

     II. Conditiuni:

      1.       Mărimea operatului va fi aprosimativu intre 15—20
c61e de tipariu, formatu octavu ordinariu cu litere garmont.

      2.       Terminulu concursului, candu manuscriptele au se
vina in cancelari’a societatei academice, este 30 luliu 1877.

      Cele venite mai tardiu nu se voru luâ in consideratiune.


      3.      Manuscriptele se ceru se fia scrise curatu, legibile
si de mana străină, bine legate in fascicule si paginate.

      4.      In fruntea manuscriptului va fi scrisa o devisa sâu
motto in ori-ce limba si totu de mana străină.⁻

      5.      Pre langa manuscriptu se va alaturâ si o scrisdre
inchisa in plicu sigilatu cu sigilu fora inițialele autoriului,
adresata catra societatea academica. Pliculu va portâ pre
densulu devis’a manuscriptului, scrisa erasi de mana străină,
era in intru numele auctoriului.

      6.      Manuscriptele se voru censurâ prin secțiunea filo-
logica, cere va propune societatei academice, in siedinti’a
plenaria, premiarea aceluia dintre operatele venite, care va
meritâ premiulu destinatu pentru acesta lucrare.

      7.      Manuscriptele nepremiate se voru pastrâ in archi
vulu societatei pana ce se voru reclamâ de autorii loru, alu
caroru nume remanu necunoscute, fiindu câ plicurile ce le
voru cuprinde nu se voru deschide.

      Premiulu defiptu pentru acesta lucrare este de lei noui
2500.

II. Premie privitdrie la istoria si sciintiele
politice si morali.

D.  PREMIU CUZA.

      Secțiunea istorica a societatei academice a propusu,
si societatea a aprobatu deschiderea unui concursu asupr’a
thesei:

     „Istori’a petrecerei romaniloru in Daci’a lui Traianu, dela
Aurelianu pana la anulu 1300.“

     Conditiunile concursului suntu:

      1.      Marimea lucrarei va fi de IO -15 c61e de tipariu,
formatu octavu ordinariu cu litere garmond.

      2.      Terminulu presentarei manuscripteloru la concursu,
15 Augustu 1878.

      3.      Manuscriptele se voru presenta anonime, portandu
o devisa care va fi reprodusa pe unu plicu sigilatu- conti-
nendu numele concurentelui.

      4.      Premiulu ce se va acordă opului celui mai bunu,
va fi de 3000 lei noui.

E.  PREMIU ODOBESCU.

      Fiindu-că la terminulu de 15. luliu 1874, defiptu prin
a dou’a publicatiune a acestui concursu, nu s’a presentatu
nici unu concurente, se republica concursu pentru cea mai
buna lucrare istorica asupra originei Daciloru, coprindiendu:

      I.      Cercetări asupra pop6raloru cari au locuitu tierile
romane de-a stang’a Dunărei mai înainte de coneist’a acestoru
tiere de cotra imperatulu Traianu.

      Aceste cercetări voru fi îndreptate:

      1.      Asupra geografiei antice a Daciei, dein tempulu an-
teriore asiediamenteloru romane deintr’ensa.

      2.      Asupra originei, denumiriloru si distinctiuniloru etno-
grafice ale poporeloru cari au locuitu aceste tiere.

      3.      Asupra religiunei, institutiuniloru, legiloru, usuriloru
si gradulu de civilisatiune ale aceloru popâra, avendu-se in
vedere si monumentele de ori-ce natura ce s’au potutu pa*
strâ dela densele.

      Asupra vestigieloru remase dein limbele loru, concu'

271 —


rentii voru trebui se estraga noțiuni pre cătu se p6te mai
complete dein auetorii antici (eleni si latini),* cari au atinsu
aceste subiecte, si totu-deodata se supună la o critica com-
parativa plina de atențiune tote opiniunile principali emise
de invetiatii istorici si archeologi moderni asupra materiilorn
dein programa.

      Printr’unu asemene studiu, concurentii voru trebui se’si
formedie o opiniune critica, pre care o voru întemeia pre
argumente scientifice.

      II.       Scrierea va ave o distributiune sistematica, ea va
fi redesa in limb’a romana, cu unu stilu curente si limpede.
Testulu disertatiunei va ave o întindere aprosimativa câ de
200 pagine in octavu de tipariu cu litere garmond. Calitatea
si estensiunea noteloru anecsate la tecstu suntu lasate la dis-
positiunea auctoriului.

      III.      Manuscriptele voru fi trimise la delegatiunea so-
cietate! academice curatu prescrise de mana străină, fora a
purtă numele auctoriului, ci numai o devisa scrisa atătu pre
manuscriptu cătu si pre unu alaturatu plicu sigilatu, care va
contienâ numele si adres’a auctoriului.

      Disertatiunile voru fi judecate de societatea academica,
care va decerne premiulu aceleia, care va fi recunoscuta ca
satisface tdte conditiunile programei.

      IV.       Terminulu pusu, candu manuscriptele concurenti-
loru au se fia trimise societatei, este 30. luliu 1877.

      Manuscriptele venite in urm’a acestui terminu nu se voru
lua in consideratiune.

      V.        Premiulu destinata pentru cea mai buna lucrare
este de lei noui 2500.

PREMIU NASTURELE

(dein seria A. Premie pentru subiecte puse la concursu b)
referente la scientiele morali si politice, jurisprudentia si
economia sociale, mai alesu ale tierilpru romane.)
Conformu decisiunei luate in sesiunea an. 1876, se pu'

blica concursu asupra thesei urmatdrie:

      „Tieranulu romanu. Disertatiune asupra stării sale
morali, sociali, economice si politice, in trecutu si in presente^
in principatulu României."

      Conditiunile suntu:

      1.       Marimea lucrarei va fi de 10—15 cdle de tipariu,
formatu 8-vo ordinariu, litere garmond.

      2.      Terminulu presentarii manuscripteloru la concursu
va fi 14. Augustu 1879.

      3.       Manuscriptele se voru presenta anonime, purtandu
o devisa care va fi reprodusa pe unu plicu sigilatu contie-
nendu numele concurentelui.

      4.      Premiulu ce se va acorda opulni celui mai bunu va
fi de lei 5000, fora se pota fi impartitu.

      5.,      Societatea academica ’si reserva dreptulu de a tipări
in publicatiunile sale disertatiunile ce se voru premia.

(Va urma.)

ad Nr. 362—1876.         :

        Publicarea

baniloru incursi la asociatiunea transilvana dela 10 Octobre
              a c. pana la 15 Novembre 1876.

      Prin direcțiunea despart, cerc, alu Brasiovului (I) s’au
tramisu:


      Dela baseric’a gr. orient, a S-lui Nicolae din Brasiovu
că tacsa de membru ordinariu nou pre 187% 5 fl.

      Prin dn. protopopu gr. or. Ioane Popescu, dela dn. ju-
decatoriu la inalt’a curte de justiția in Bucuresci, dr. Nico-
lau Mandrea tacsa de membru fundatoriu cu 200 fl.

      Prin direcțiunea despart, cerc, alu Clusiului (X), s’au
tramisu:

      Dela dn. protopopu in Clusiu, Gavrila Popu, câ inte-
rese pana la depunerea capitalului de membru fundatoriu
10 florini.

      Dn. protop. morariu in Fenesiulu-sasescu Nicolau Popu,
câ interese pana la depunerea capitalului de membru fun-
datoriu 10 fl.

      Dn. profesore de universitate in Clusiu, dr. Gregoriu
Silasi tacsa de membru ord. pre 187% 5 fl.

      Prin dn. cassariu alu despart, cerc, alu Fogarasiului
(II) Nicolau Cipu, s’a tramisu, câ banii incursi cu ocasiunea
adunarei gen. cerc, tienuta la Sinc’a vechia in 17 Septembre
1876.

      Dn. advocatu Ilariu Duvlea tacsa de m. ord. pre 187%
5 florini.

      Dn. advocatu Nicolau Garoiu tacsa de membru ord.
pre 187% 5 fl.

      Dela comun’a Porumbaculu superiore tacsa de m. ord.
pre 187% 5 fl.                                     z

      Dela comun’a Porumbaculu inf. tacsa de m. ord. pre
187% 5 fl.

      Dela comun’a Sarat’a tacsa de m. ord. pre 187% 5 fl.

      Dela Vistea inferiore tacsa de m. ord. pre 187% 5 fl.

      Dn. c. r. capitanu in pensiune Basiliu Stanciu tacsa de
m. ord. pre 187% 5 fl.

      Dela comun’a Sinc’a vechia tacs’a de m. ord. pre 187%
187%, 187%, 187% 20 fl.

      Dela dn. parochu gr. cat. in Sinc’a vechia, Nicolau
Raicu tacsa pe 187%, 187% 10 fl.

      Dn. notariu cerc, in Sinc’a vechia, losifu Stoic’a tacsa
pe 187%, 187% 10 fl.

      Dn. cancelistu judiciale, George Macaveiu tacsa pe
187%, 187%, 187% 15 fl.

      Dn. notariu orfanale in Fogarasiu, Efremu Pandrea tacsa
pe 187%, 187%, 10 fl.

      Dn. notariu cercuale in Persiani George Popu Gridaau,
tacsa pre 187% 5 fl.

     Dela comun’a Gridu a conto tacsei pre 186’/ₐ 2 fl.

     Dn. proprietariu in Persiani Irimie Pop’a a conto tacsei
pre 187% 1 fl.

     Sum’a 108 fl.

      Câ benefaceri respective contribuiri au incursu:

     Dela dn, cr. locotenente sup. pens. in Vaadu, Bucuru
Boeriu 5 fl.

     Dn. parochu gr. cat. in Buciumu Nicolau Dobrinu 5 fl.

     Dn. jude comun, in Sinc’a vechia, lacobu Szass 5 fl.

     Dela baseric’a gr. cat. din Sinc’a vechia 10 fl.

     Dn. proprietariu in Persiani, Franz Herzum 3 fl.

     Dn. docente in Siarcaiti’a, George Barbatu 1 fl.

     Dn. docente in Sinc’a vechia, Vasiliu Ratiu 1 fl.

     Dn. parochu gr. cat. in Vaadu, Arseniu Bunea sen. 1 fl

272


     Dn. teol. abs. in Vaadu Arseniu Bunea jun. 1 fl-

     Dn. decente in Sinc’a vechia loanu Popu 1 fl.

     Dn. docente in Sinc’a vechia Eustache Crisianu 1 fl.

     Dn. parochu gr. cat. in Ileni Gabriel Cornea 1 fl.

     Dn. proprietariu in Sinc’a vechia, Nicolau Ratiu 1 fl.

     Dn. docente in Ohab’a, Romulu Simu 1 fl.

     Dn. proprietariu in Sinc’a vechia, Nicolau Bursanu 1 fl.

     Dn. proprietariu in Gridu, Constantinu Negrea 1 fl.

     Dn’a notaria in Persiani Mari’a George Popu Grida-
nulu 1 fl.

     Dn. proprietariu in Sinc’a vechia, loanu Tabanu 50 cr.

    Dn. proprietariu in Bucium, Davidu Dobrinu 50 cr.

    Dn. proprietariu in Buciumu, lacobu Dobrinu 50 cr.

    Dn.      „       „     „       Carstea Dobrinu 30 cr.

      „      „       „     „       veduva după lacobu Ra-

tiu in Sinc’a vechia 20 cr.

    Dn. proprietariu in Gridu, George Achimu Pop’a 20 cr.

    Dn. proprietariu in Sinc’a vechia, Alesandru Sasu 10 cr.

    Sum’a 42 fl. 30 cr.

     NB. Sum’a de 108 fl. s’a tramisu la asociat., er’ sum’a
de 42 fl. 30 cr. s’a retienutu pre săm’a despartiementului resp.

     Sibiiu in 15 Novembre 1876.

                            Dela secret, asoc. trans.



Contribuiri

       pentru fondulu academiei romane de drepturi.

    Prin dn. cassariu alu despart, cerc, alu Fagarasiului (II)
Nicolae Cipu, s’a tramisu câ bani incursi cu ocasiunea adu-
narei gen. cercuali, tienute la Sinc’a vechia, in 17 Septembre
1876.

    Dela dn. docente in Sinc’a vechia, loanu Popu 1 fl.

    Dn. docente in Sinc’a vechia Eustachiu Crisianu 1 fl.

    Dn. parochu in Ileni, Gabriel Cornea 1 fl.

    Dn aocente in Ohab’a, Romulu Simu 1 fl.

    Dn. proprietariu in Persiani Franz Herzum 2 fl.

    Sum’a 6 fl.

    Sibiiu in 15 Novembre 1876.

                          Dela secret, asoc. trans.



   îndreptare. In Nr. 21. pag. 248 sub C) s’au insi-
ratu intre membri ajutători din erăre si dn. parochu in S.
Sebesiu Davidu Avramu pe 5 ani 5 fl. Acești 5 fl. suntu
tacsa anuale de membru ordinariu.

    Totu pe acea pag. vine de a se îndrepta tacs’a dela dn.
Const. I. Popasu in locu de 187e/T=186⁷/ₛ.

    Sibiiu 15 Novembre 1876.



BIBLIOGRAFIA.

    A esitu de sub tipariu si se păte căpătă la dn.
auctoru Visarionu Romanu in Sibiiu si la tăte libra-
riele „Amiculu poporului® calindariu pe anulu 1877.

    Acestu calindariu indiestratu cu tăte recerintiele,
ese acuma in alu 17-lea anu si fiindu coprinsulu lui
cunoscuta la cetitorii noștri, nu mai insiramu multe
laude, destulu este a spune, ca anu au trecutu tăte
essemplariele. Red. Pretiulu 50 cr.

    Calindariulu bunului economu pe anulu
1877 iutocmitu de d. Comsa si Eugenu Brote cu


ma multe ilustratiuni intercalate in textu. Pretiulu
45 cr. Sibiiu dditur’a tipografiei Jos. Drotleff & Comp.

      Auctorii acestui calindariu suntu cunoscuti de
economi nu numai teoretici ci si practici, Scriptele
dnealoru in foisiăr’a „Telegrafului romanu“ ne-au
datu destula dovada despre acăst’a. Calindariulu inca
ne da dela fati’a 29—69 fruraăse tractate despre
totu, ce se tiene de economia, scrise bine in unu
stilu curatu, dara cu alta ortografia, despre care dd.
auctori ne dau rațiune dela faei’a 23—29.

      Noi inse amu fi doritu se nu faca esceptiuni
dela ortografi’a primita dejă la noi cam peste totu.
Dara acăst’a nu detrage nimicu din pretiulu folosi-
toriu alu acestui calindariu, care mai contiene si nisce
novele, poesii, cântece, mesurile noue, tergurile si
tabelle de timbru.                (Higiena si Scăl’a).



Invitare de prenumeratiune
la

„HIGIEN’A SI SCOL’A“
tăia pentru

      sanatate, morbi, educaliune si instrucțiune.

     Făi’a năstra va esi si in anulu venitoriu, in
catu vomu avă numai atata spriginire din partea
onoratului publica, că se potemu acoperi spesele.
— Scopulu acestei foi este a dă pre catu se păte
invetiatura: cum se se ferăsca omnlu de băle, cum
se le vindece usioru, fara spese si daune, candu este
cineva atacatu de ele.

     Sistem’a care ne conduce pe acăst’a cale, este
cetitoriloru noștri deja cunoscuta din cele ce amu
aratatu in decursulu anului trecatoriu.

     Representantii si partisanii acestei sisteme nu
vrău se fundedie vre-o noua secta in medicina, „ci
ei vrău se aduca la cunoscintia si recunăscere gene-
rala unu adeveru scientificu, firma statatorin, adeca
adeverulu, că asia numitele băle au de urmare na-
turala nisuintiele instinctului conservatorii!, ale vita-
litatii, de a curati trupulu de ’materiele daunatiăse
acumulate in trensulu, si ca medicala intieleptu nu
are alta de facutu, de catu se observe aceste ni-
suintie sanative ale naturei, si in casu de lipsa se le
sprijinăsca.

     Basati pe acestu adeveru, pe acâst’a încredere
in nisuintiele naturei, observate si afirmate de cele
mai mari celebrități medicinali, prin urmare ne contesta-
bili, vremu se informamu, se aratamn, se punemu
pe ori cine in positiune, de a fi sie si familiei sale
medicu, si baremu se cunăsca acele cașuri mai grave,
in cari păte că s’ar cere svatulu celoru mai esperti.

     Fia-care articulu alu foiei năstre va ilustra a-
ceste mai aprăpe si pentru aceea nu ne demittemu
a demonstră mai pe largu acăsta necesitate si folo-
sintia, ci ne vomu servi numai de esemple. Red.


     Edltoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi a Bfimer & Kamner.