TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana • si cultur’a poporului romanu. Xr. 18. ? Brasiovu 15. Septembre 1876. 2 țț-."'---------- ț/⁷ Acesta foia ese cate 3 cole pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru' nemembrii. 3 fr, Pentru-străinătate 1 galbenu cu porto "postcⁱ- ta^V'V-ț----: fe&s' Wt» ț Abonamentuln.se j face numai, pe cate _ 1 anu întregii. Șe abonedi? la Coi 1 anu întregii. ... _ Jini- tetulu asociatiunei in Sibjiu, seu prin posta seu prin domnii co- £ lectori. ftfSVv- Anulu IX. SumariU: Romanulu in poesi’a sa poporale. — Articlii militari., (Fine.) — Documente historice din 1848 et 1849. Seri’a a 2-a. — Teori’a Iui Rbssler despre originea romaniloru combătută si infranta. —- Agricultur’a si comerciulu in Rbmaiji’â. Romaniilu in poesi’a sa poporale.- Studiu asupr’a toturoru ramiloru poesiei popttlarie romane. INTRODUCERE. I. însemnătatea poesiei poporali; momentele-i de considerata. Popârele si literaturele dein tempulu mai nou câte tdte punu mare pondii pre poesi’a poporale. Dein ijpa ce acest’a in seclele trecute eră nebagata in săma si tractata că Cenusiotca dein fabula, in di- lele ndstre ea ajunge dein ce in ce mai multu a ocupă fruntea mesei că regina, că despunatdri’a si inderepta- tdri’a mersului spre desvoltare superiăre a cutarei literatură. Unde se cercămu caus’a acestei intorsure? In spiritulu naționale atătu de predominanțe in se- clulu nostru? In afundimea si omnilaturalitatea, cu care in urm’a uimitdrieloru progrese ale evului se tracta adi t6te cunoscintiele omeneșci, intre ele si belele-arti? Credu, că in amendoue aceste progresulu că si ide’a naționalismului- aflara in poesi’a populara una aliata potente intru urmărirea scopului, cătra care acele tindea si tendu. Scienti’a progresa tăria constata, că de candu lumea si omenimea’ spiritulu in poesia ’si depuse pri- mele si cele mai vedibili colori ale cultivarei. In natura e anutempulu primaverei acela, carele mai vertosu ne incanta prin poetecitatea sa; asemenea in juni’a fia-carui poporu una trasetura spirituale dein cele mai caracteristice se arata a fi aplicarea spre poesia. E nu numai predilectiune, ci necesitate a etatei junili, că ea cugetele sale se si-le îmbrace in poesia. Pre firesce; că-ci precumu fldrea e mai tem puria decătu pdm’a, pictur’a decătu scrierea si in scriere ierogrifele decătu literele: asia si creerii ne- desvoltati său nu de ajunsa desvoltati, mai iute pri- mescu representatiuni si icăne, cumu ni se arata ele nemidiulocitu in natura, (va se dica poesia, carea primele elemente si-le iea totu-deun’a dein natura), decătu idee si concepte astrase (va se dica filoso- fia). Poesi’a e copilari’a, filosofi’a si alalte scientie superiori etatea barbatăsca. Fenomenele naturali fure docenții si descepta- torii omului primitivu. Aceeași analogia vomu oser- ba-o trecimdu dela indelungulu sîru de sute si mii de ani ai esistentiei omenimei la efemer’a viatia a individului. Copiluluplapandu că vioreau’a primaverei, de una parte lucrurile si templamentele naturali, din giurulu seu le cuprende mai usioru după nemediat’a loru aparitiune semtiuale, ba-la inceputu numai asia e in stare se le cuprindă; de alta parte chiaru din caus’a aceea limb’a lui va fi naiva,,plina de repre- sentatiuui si imagini, graiulu lui va fi poeticu, pla- cutu, încântători u. ]£ca in ce ințielesu se pdte susr tienă cu totu dreptulu dis’a, cum-că „poesi’a e celu- mai yechiu grăiu alu omenimei/¹ Dara nu numai atat’a, ci poesi’a, alesu cea po- porale, ne manifesta si deljniădia starea culturale a respectivei națiuni totu-odata cu cele mai viue si mai vedibili colori. In acestu respectu cunoscutulu enun* tiatu „stilulu e o m u 1 u“*) se pdte aplecă la dens’a mai multu, decatu la ori-ce alt’a. O aduce acesta cu sene insasi natur’a obiectului, fiendu poesi’a limb’a semtiementului infocatu si a fantasiei vivace; produc- tulu fantasiei poetului, indreptațu a inriuri asupr’a fantasiei lectoriului ..ori aScultatoriuluk Ci in starea semtiuriloru mai vivaci scimu că internulu nostru s’a îndatinata a șe descoperi mai fora reserva, asia-dieîindu in deplin’a golețate si adeyeritate a fientiei; sale, i , Dein aceste urmădia mai; multe corolarie forte* remarcabili. Se le spunemu indata. Urmădia marea însemnătate a poesiei poporali dein punctu-de-vedere istoricu-mithologicn, psicologicu si chiaru si limbisticu: puncte destulu de gravi, pentru cari progresulu scientieloru se se afle indemnatu a’si pune ochii pe poesi’a populare. Intru adeveru, precumu originile poesiei poporali se urca pana la lăganulu cutarei ginți, iotogmai e constatata, că poporulu nimica nu canta fora ocasiune; elu nu se inspira după necesitate si comanda. De aci pretiulu nespusa alu poesiei poporali, in precumpe- nirea cărui ea merita a se numera intre primele fun- tane ale istoriografiei, precumu de cătra istoricii mo- derni si ineeph a fi chiamata intru ajutoriu, la noi anumitu de B. P. Hasdeu**). Valdrea istorica a poe- siei poporali e dreptu acea una la mana. Cu mo- *) Buffon: „Le style s’est l’home.“ **) B. P. Hasdeu in Istori’a crit. a Romaniloru Bu- curești, 1873. 35 — 206 — mentulu istorica stă inse in strinsa legătură momen- tulu m i t h o 1o g i c u. Noi Romanii ne tienemu in pri- vinti’a etnografica de marea grupa a gentilom indo- europene, cari creara maiestosulu mitu religiunaria anticui cunoscuta mai de aprdpe că mitologia eleno- latina^ affine inse cu miturile slavicu si.seaudinavo- germanu, că procediatdrie trele — un’a cu princi- palile genți ale Europei, gentile eleno-latine, slave si germane — dein același sorgente primitiva ăriăcu: „Cine ar crede inse se reafle mai intrăga mitologî’a eleno-latina, căte una parte a ei celu pucinu in linia- mente generali, depusa in poesi’a popnlaria romana si in alalte producte ale ânimei si mintei poporului romanu?! Insa’si acăsta impreginrare notabile ne dă unu testimoniu strigatoriu pentru latinitatea ndștra, pentru faptulu, că noi Romanii daciani nu suntemu nici decumu una națiune noua de origine mestecat», ci pura si simplu continuatiune modificata după locu, tempu si eercustari a Romaniloru celoru vechi. Unu merita- principale alu veri-carei poesie po- porali stă mai încolo in realitatea ei. Ce v'bmu se dicemu cu acăst’a? Aceea ce aieptaramu jamai susu, că adeca poporala nimica nu cauta fără ocasiune data. De unde urmădia, că totu ce se afla în ea, pdrfa timbrala faptei, realitatei; ce in dens’a se re- ■ feresce la istoria, e aievea istoria, ce la simtiementu, e simtiementu, ce la gusta, e gusta, ce la morala, e morala, in tocmai după cumu le posede si le pricepe acelea poporulu cestiunatu. Si fiindu-că poporulu-!in respectulu insusirîloru lui sufletesci mai cu sărha prin de aceste, prin cântecele, traditiunile, (latinele ăi: su-’ perstitiunile sale, prin saltulu si portulu seu scl. cade sub privirea năstra, cari lucruri esterne vedi bine totu- deaun’a suntu in legatara cu interhulu: dein tdte a- ceste- deradia momentositatea poesiei poporane si dein punctulmde-vedere psichologiou. Cu adeVterătu dăca .undeva, apoi ih oglind’a poesiei poporali po¹ temu vedea in modu mai nefalibile pre cutare po- por.u, că ce a fostu elu, ce este, ce pdte fi? Ea este manifestatiunea cea mal genuina • a modului lui de cugetare si simțire; deptfsetoriulu celu mai fidele alu bucuriei si nefericirei, dorintieloru, si aspira tiu nilortt; cumu si alu insusitatiloru lui psichice; ea este asiâ- dichndu osu dein dsele, carne dein carnea si sânge dein sângele luiț scurta: portretula fotografica alu caracterului natiunei respective. rDăca acumu momentele de pana aci justifica, credemu, de ajunsa imbraciosiarea caldurdsa, de carea poesi’a popularia se bucura dein partea scientiei pro- gresante, ce se dicemu apoi de momentulu, intre tdte ddra celu mai importante si mai ponderosu, de mo- mentulu ei limbisticu? Nu voma dice multa afir- mandu si sustienendu, că poesi’a poporale intr’una literatura e un’a dein părțile esențiali ale acestei, născută de-odata si desvoltata de preuna cu popo- rulu respectiva, in care — si in alte privintie ea formădia basea, pătra dein capulu unghiului a cuta- rei literature. Ci că se invederamtr si mai bine momentulu dein vorba, se întrebamu si se vedemu, ce ne in- vătia in acestu respecta istori’a limbeloru si literatu- reloru și preste totu istori’a culturei popdreloru? Ne invăfia ,‘J că una limba si cu dens’a literatur’a ei nu- mai păna atunci s’a desvoltatu in modu si mersu ■firescu, numai’pănâ atunci a crescută, înflorită si viatiuita, pana candu lirnb’a literaria nu s’a depăr- tată prea tare de poporu, de modulă de cugetare si simțire si de graiulu acestui, si n’a desconsiderata acăsta unica funtana genuina nesecata a inmultirei, inavutirei si im'poterirei sale. Esemplu ne subministra in acestu obiectu intre altele lirnb’a latina literaria, carea in culmea erei de aura a clasicitate! sale eră jă mdrta, dein ce causa? dein simpla acea, că prin imitare de totului totu selaveca a elenei in forme, sintase, metru si in tdte, se depărtase intru atata de lirnb’a ologaria vorbita de mas’a poporului romanu, in catu —lucru pre aci de necrediutu! — orățoriulu Romei se plânge, că pre tempulu seu nici chiaru intre matrdnele romane fruntasie, cu avantagiele eres- cerei si institutiunei dein frageda-le jania, nu«eunos- cea mai multe de siese-siepte, cari se fi sciutu de ceva ddmhe-ajutâ si se fia vorbita lirnb’a scrietoriloru la- tini*); în catii pre candu literatur’a si lirnb’a latina clasica, ajunse in etatea bărbăției, semtiă spre trac- tarea filosbfiei lipsa de nuantiăre si finetia, că si de marcare si precisiune in espresiuni, nu scii se ridi au se comp'athnesci perplesitatea literatdriloru latini de a reproduce in lirnb’a loru ideile si conceptele filosofice**); si pentru-ce dre? pentru-că prin me- morata imitare sclavica a străinismului si deci prin Cultivarea latinei in direcțiune 'greșită, dechiărandu mai tdte tenninatiunile seu sufisele derivationali ale limbei vulgarie, dein carea altucuriiu si latin’ă lite- rariă isi luase originea, de barbare si idiotece, prin , acăSt’â isi tâiăsera „a priori¹¹ eli inșii crăng’a de sub pitioru, ' ! ’ J Mare invetiu diace in acestu fapta istorica pen- tru literatorii romani prese'nti si venitori, si modesti’a nu ne pdte conteni dela esprimarea dorintiei, că se bitievoiăsca a precumpenf acăst’a cu seriositatea reCe- rUtă de însemnătatea si santî’a obiectului. Se nu uite nici odăta de acelu adeveru, intru cultivarea limbei' si in afaceri literarie preste totu fundamentale, că totu-deaun’a graiulu poporului celui ce si-petrece vieți'a sub cerîdlu libera alu lui Ddieu, la sinulu mamei nia- ture si in midiuloculu celoru mai pictorescî si‘ mai adeverate representatiuni ale obiecteloru, graiiilu lui e acela, carele împrumuta unei limbe avuția si po- *) Cicero Brut. 58, 211; de oratore III. 12. 45. **) Quintilian III. 8. Avvntov, quod noștri possi- bile appellant, quae ut dura videatur appellatio, tamen sola est. Cicero Quaestiones acad. I- 11, 41: „Id autem visum, quum ipsum per se cerneretur, c q m p r e h e n s i b i 1 e, feretis haec? Nos vero, inquit; quonam ehim modo xmalentov diceres? Cfr. de nat. decr. I. 39, 109: Quaest. Țuscul. IV. 11, 25 etd. — 207 tere, eruditii avendu mai multu numai a lamuri, chia- rifică, precisă si aplică acelu graiu la diferitele nu- antie ale ideelora si concepteloru. Potere-amu propti asertulu nostru cu provocăre la poterea si pootecetatea espfesiunei, ce diace in proverbiele si idiătismii noștri*). Căda inse genera- litatei specialitatea, conforme cărei intrebati, ce oser- bamu ăre, dăca aruncamu o privire mai petrundie- tăria asupr’a literatureloru poetice ale diferiteloru na- țiuni do adi si dein .vechime? Oserbamu, că poeții loru cei mari totiidăun’a se redimarâ in prim’ă linia pre limb’a si poesi’a poporului, facdndu’si chiaru dein acest’a si prin acest’a scara catra culmea gloriei si nemorirei, la care ajunseră. In antecetate pre unu Vergiliu amiculu seu ilu gasesce cautaridu pentru poem’a sa nemortale in Eniu, că in poetu vechiu si mai apropiatu de idiom’a si poesi’a poporului, „gra- untie de auru,“ adeca cuvente si espresiuni, de si ce- vasi învechite, inse bune poporali. Insesi divinele epopee homeriane, Iliad’a si Odise’a, scimu, că fure compilate dein rapsodie baladece portate inainte de acea in gur’a poporului. Era in tempurele mai din- căce unu Dante mai antaiu studiădia dialectulu vul- gare a tdta Itali’a,. scrie unu opu remarcabile despre densulu**), culege din elu tăte părțile bune romano- italiane usitate ih vre-unu tienutu său altulu, si numai provediutu cu atare aparatu se aplica de nemoritări’a sa „Comedia divina.⁴¹ Trecemu preste originile asisi- dere poporali ale eposului anticu germanu „Niebe- lungen," ale ispanului „Cid,“ ale „Canteceloru ossia- nece“ si ale eposului poporale alu Finiloru „Calevala." Amentimu inca de Gothe, carele intre poeții ger- mani pricepîi mai bină de toti modulu de a apleca in poemele sale idiom’a poporului, de a se folosi la loculu seu cu espresiunile acestuia poterăse, de a representă prin de aceste spiritulu si caracterulu germanu; chiaru pentru acea densu stă inaintea a mai toti criticii literari in nimbulu priihului poetu alu patriei sale. Inca si magiarii se mundrescu, si cu totu dreptulu, de unu Petdfi, carele fundă seăl’a poporale in poesi’a magiara. Si ce se mergemu mai departe? Au la noi romanii unu Alesand'ri cu ce ăre câștigă atat’a popularitate producteloru geniului seu? Nti cu alta, decătu că elu indata la debutulu seu pre aren’a literaria precepti că pucini altii, catu de nea- peratu e pentru unu scrietoriu studiarea natiunei sale in graiulu, poesia si celelalte producte spirituali po- porali ale ei! Si consecinti’a fericita fu, că pana a- cumu intre toti densulu scrise mai năosiu romaneșce, mai din sufletulu si din anim’a romanului. Cu aceste indegetari inse, si mai alesu cu cele despre momentulu psicologicu; se invederădia totu- odata si caus’a legatarei si asia-dicimdu a lianți ei intre nationalismulu dein dilele năstre si *) Vedi esemple mai diosu la capu III. alu acestui tractatu. **) Dante Alighieri De vulgari eloquentia. intre poesi’a poporale. In idei’a nationalitatiei, ideia asin de potente in tempulu nostru, nu se ma- nifesta alta ce, decătu etern’a lege a firei de conser- varea individualitatiloru, fiintieloru, decătu darwineculu „struggl for life,“ adeca lupta pentru viatia, pentru esistentia. Fora contra-dicere concedu cu totii, că astadi una națiune fora scientiă nu; mai păte esistă, e pierduta; numai scienti’a o pote mântui. Dara ce scientia? De ăre ce unu poporu țraiesce că atare in limb’a si prin limb’a sa, scienti’a cultivata in limb’a naționale. Inse scienti’a e cosmopolită?! Asia e in adeveru. Cu tăte aceste ea va fi unu miditilocu prin- cipale si pră potente de conserbarea individualitatei năstre naționali romanesci, dăca cultur’a năstra va procede in forma, vigăre si coloritu naționale; dăca literatur’a năstra si prin ea fientia-ne naționale o vomu provedă o in tăte radecinile, ramlirile si fibrele ei cu elemente poporali corespundietărie sângelui no- stru si datatărie de una forma peculiaria a năstrâ, de unu coloritu propriu, sanetosu, verde romanescu, cu unu cuventu: dăca ne vomu adoperă a rotundi- literaturei romane unu fundamentă cafti mai poporale, prin studiarea producteloru Spirfetuluî popdftilui nostru. Se rotundimu prin studiarea mai .profținda a producteloru spirituali ale poporului romanu si se punemu fundamenta literaturei romane, cafea esista deja, nu de diecenîe, ci charu ceriului! de cen- tenie? Ce. asertu paradosu! voru eschiamă unii. Si, noi in butulu unei asemeni eschiamatiuui repetimu; dă. Pentru eă un’a literatura de regula numai atunci se iutărna cu tăta caldur’a catra poesi’a poporale, candu dens’a dede acumu semne învederate de cui- tivatiune si Înaintare, Catu de înaintata era deja li- teratur’a. germana, candu veni una Herder, cea an- glesa, candu se scolă unu Percy, chiaru magiar’a din vecini, candu se apucara Ioane Erdălyi, „Societatea kisfaludyana,“ Petofi si alții se intăne eord’a popo- rale in poesia!'E lege analogica acf cu cea ce oser- bamu si altu-cumu in patu’ra, ale cărei legi preste totu au analogia si in lumea morale si spirituale. Omulu la inceputulu etatei e mai numai oserbatpriulu celoru ce se petrecu in giurulu seu, imitatoriulu aces- tora si trebue se inainte in ani, pana candu se re- flecte la interiorulu seu si se’si scia aprofundă indi- vidualitatea. Asia si in literatura. Desvoltarea cunoscintiei năstre proprie si stim’a de noi suntu cele doue aripe, pre cari se ridica poe- si’a poporale. In ea si prin ea, repetimu, ni-se des- coperii acele traseture marcate, ce forma tipulu po- porului, peculiaritea lui artistica; ni-se descoperă unele din acele adeveruri, cari numerandu mai multu la ale gustului, nu suntu numai una pretensiune a min- tei cugetatărie, ci suntu în legătură si cu sângele si stemperamentulu cutarei si cutarei genți. Adeveru- rile aceste făcu mare parte diferendele natiunali, a- ceste tipurile si caracterele multu pucinu diferite ale diferiteloru popăra. Acestora adeveruri trebue se Ie 35* — 208 — facemu pe calea literaturei trecere, pentra că prin limba si prin ele se ajungemu la ceea ce staruimu, la natiunalitate frumdsa. ᵥ;r (Va urma.) Articlii militari. . ' (Fine). 4. Conditiunile viabilitatiei. Midiuldcele de comunicatiune se potu deosebi in: a) Drumuri pe,uscata (siosele de tdte clasele, dru- umuri mai mici, etc.); b) Comunicatiuni pe apa (riuri, gîrle,. canaluri, et. etc.); c) Căi ferate. a) Caile pe uscatu de totu feliulu n’au la noi pana acum, mare importantia, că-ci rarimea popula- tiunei si pucin’a cultura a tiarineloru făcu de se afla inca porțiuni mari de teritoriu nude, pe cari armatele potu voiagia cu tdte bagagiele loru, mai cu sdma vdr’a, fara se aiba mare nevoia de drumuri Construite ; ih multe locuri, existenti’a sioseleloru nu e mai multu decătu o usiurare pentru trasuri. Nu trebue inse se negligemu sfudiulu acelora ale teriloru vecine. Apoi aru mai fi bihe se ne gan- dimu, că gradulu de' cultura alu tiariniloru, crescendu din di in di, si populatiunea asemenea, traseulu loru nu va fi cu timpulu indiferențe pentru operațiuni; d’aceea jaru trebui, că d’aci inainte statulu-majoru se-lu studie pentru cele ce se construiescu si se caute a face se se ia iri sdma si consideratiunile militarie la determinarea lui, precumu se face in tdte tierile unde lunțea scie ce va se dica resbelulu*). b) Comunicatiunile pe apa neexistandu decâtu pe Dunăre, acestea împreuna cu acelea ale tieriloru vecine suntu singurele cari trebue se ne preocupe de-o cam-data. c) Importanti’a cailoru ferate este datorita nu nu numai avantagiului d’a face că comunicatiele se fia inlesnitdre, dara mai cu sdma repediciunei transpor- turiloru. Stadiala loru cere prin urmare¹ mai multa atențiune. Astadi caile ferate au misiunea de a iutf mobi- lisarea si concentrarea armateloru. Ele mai suntu intrebuintiate si in timpulu ope- ratiuniloru; Pentru a aduce iute detasiamentele candu e ne- *) In Franci’a nu se construe nici o siosea s6u cale ferata pana ce traseulu ei nu e aprobatu de o comisiune mixta, compusa din oficieri si ingenieri civili. Nu sciu cum se procede in Prusi’a, inse e de notorie- tate publica, că la calile de totu feliulu, conditiunile strate- gice suntu in totu-deauna împlinite. Comisiunea numita in Itali’a pentru a hotari asupr’a lu- crariloru de aparare ale tierei, in raportulu seu din anulu trecutu, pe langa' inaltiarea seu declasarea de fortaretie, cerea si constructiunea de o mulțime de siosele, căli ferate etc. voia de ele. Domnule de Forma noii-*) spune, că archi- ducele Albrecht „a transportata brigad’a Scudier cu drumulu de feru dela Rovigo la Verona, in ajunulu bătăliei dela Custozza." Pentru a permite .unui același corpu de armata „de a opera pe mai multe puncte la intervale de timpu prea apropiate*)." Prusianii au facutu aplica- tiunea acestei intrebuintiari de mai multe ori in 1870 — 1871. Pentru „a reinfortiă cu repediciune punctele a- menintiate său prea slabu ocupate." Prusianii au fa- cut’o inpregiurulu Metzului, si după caderea acestei taberi retransiate, că -se reinfortieze cu trapele cari o blocase armat’a Loirei. Une ori in cașuri , esceptionale inse, pentru a aduce ajutoriu trupeloru dejă angajate. Dnu de For- manoir spune, că la Magenta Austriacii primia'u me- reu reinforturi cu drumulu de feru in timpulu bătăliei. Pentru apararea bursuriloru mari de apa. „In văile largi dice Ponitz, care s’a ocupatu multu de cestiunea drumuriloru de feru, ele potu aduce apa- rarei o fortia , extraordinara." După conditiunile pe cari le pune elu pentru acdst’a, calea ndștra ferata dela Marasiesci la Iticani cu ceva mică preparatiuni, este fărte avantagidsa pentru apararea Șiretului; e probabila că si aceea dela Vidra la Grolesci, dă o mare taria Argesiului, candu inse apele suntu mari. Din tdte intrebuințiarile inse ale caliloru ferate, aceea de a transporta hrana si munitinnile pentru armatele in operațiuni, este cea mai frecuenta si mai utila. După acăsta vine aceea de a evacua bolnavii si a transporta medicamentele, materialulu de .ambu- lantia etc. Prusianii au facutu mereu aplicația ne de aceste din urma doue cașuri atatu in Bohemi’a catu si in Franci’a. Calile ferate inse „nu voru aduce, in timpulu resbelului, tdte serviciile, pe cari suntemu in dreptu de a le aștepta dela densele, decătu ddca traseulu si organisatiunea loru satisfacu la dre-cari conditiuni esențiale." Aceste conditiuni trebueșcu a fi stabilite de statu-majoru. Cea mai esențiala după Ponitz este, de a se re- cundsce autoritatiloru militare dreptulu de a usa fara nici o restrictiune de densele, precumu s’a urmatu in Statele-Unite la 1862. Dnu de Formanoir spune, că in Prusi’a si in Franci’a caietele de însărcinări dau dreptulu gubernului de a suspende serviciulu publicu si de a pune la disposiutiunea armatei tdte midiu- Idcele de transporta, si că Belgienii canta si ei se a- junga a dă in manile armatei tdte liniile la casu de resbelu. ; Pentru că presentandu-se casulu, armat’a ndstra se pdta trage foldse reale din intrebuintiarea drumu- riloru de feru, e dara de absoluta necesitate, că tdte cestiunile cari se repdrta la densele, se fia deslegate mai din nainte, si serviciile organisate. *) Des. Chemins de fer en temps de guerre. — 209 — 5. Sistemulu de aparare alu tierei. E o noua nenorocire pentru noi că nu s’a po- tutu inca hptari sistemuju de aparare alu tierei. Acesta vine din trei cause: 1) Nu cundscemu inca bine geografi’a si topo- grafica tierei, și prin urmare nici conditiunile strate- gice in cari ea se afla; 2) Nu scimu in contra cui se ne aparamu mai antaiu; 3) Nu ne-amu fixatu inca ideile asupra fortiei numerice si valdrei armatei pe oare amu pote-o pune in linia, si n’avemu nici o ideia asupra armateloru ce ne-aru opune inamicii. < „ Amplasmentulu forteretieloru, din punctulu de vedere alu apararei unui stătu dice dn. Vandevelde,*) este o cestiune din cele mai complexe si din cele mai importante ale sciintiei resbelului: elu emana, totu-deodata din politica, din strategia, si din confi- gurați’a topografica a tierei.® E urgentu că statulu-majoru se procdda la acestu studiu, că se păta fixa situatiunea si gradulu de de- velopmentu alu cetatiloru sdu taberiloru retransiate*); aceste conditiuni odata determinate, problemul» va fi aprdpe resolvatu, că-ci traseurile, profilurile si ar- mamentulu suntu cestiuni de o ordine du totulu se- cundara. , Cu acdsta ocasiune aru triebui se se determine si amplașmentele pentru casarme (se se hotarasca prin urmare garnisonele) si pentru deposite de totu teiiulu: arme, munitiuni, imbracaminte, diferite njaterialuri. 6. Sistemulu de resbelu. Sistemulu de resbelu nu pdte fi creata, nici pre- tacutu; elu e impusu de o mulțime de lucruri: na- tar’a soldatului, mai multa sdu mai pucina taria a disciplinei, feliulu de a comanda si administra alu siefiloru de tota trdpt’a, gradulu de instrucțiune alu trupeloru, feliulu armamentului, traditiunile, ideile la moda, natur’a territoriului, etc. etc., suntu atatea cause cari concurgu a’lu stabili... Si amu omisu inca o suma de altele. Abia cu multa munca pdte cineva perveni a’lu modifica pucintelu! Cu tdte acestea, e o lucrare interesanta si utila de a cauta cineva a’lu descoperi. Dandu’si bine sdm’a de densulu, generalulu pdte in multe cașuri trage profita din acdst’a. E de cea mai mare utilitate de a studia cineva si pe acela alu tieriloru cu cari pdte intra in lupta 7. Modulu de acțiune alu tru*peloru si alu sta‘turiloru-maj ore. Modulu de acțiune alu trupeloru, adeca tactic’a particulara a armeloru, trebue a fi studiatu mereu spre a se potea pune in raportu cu nouile exi- *) Castre fortificate. Red. Trans. gentie (perfecționarea armeloruₜ schimbarea conditiu- niloru terenuriloru, modificatiunile adoptate in arma- tele vecine, etc.). Asemenea si modulu de acțiune alu statariloru- maiore adeca serviciulu loru, trebuesce a fi esame- hatu intr’una, că se pdta cineva lepădă totu ce se tiene de rutina, si inlocui ceea-ce lapada cu presCriptiuni logice si practice. E de prisosii ’ credu,,se toai insistu asupra acestui pUnctu si se aratu, că statulu-maioru trebue a se ocupa de aceste cestiuni că toti ceilalți oficieri. 8. Pre p arati u n e a e sîq u ierulu i strategi cu Principiulu, că basele de operațiuni,, liniile de retragere si cele de comunicatiuni, etc.’ etc., trebuescu a fi preparate, e cadiutu astadi in doinenulu sciintiei elementare; e dara de prisos» se mai insiste cineva a’i arata utilitatea. Preparatiunea intrdga a esîquierului stratșgicu pdte fi privita din doue puncte de vedere: ' Aceea care trebue se esiste in tota-ddnfta; Aceea care se face in ajunul» resbelului. Ih privinti’a celei din tain, nu mai avettiu h^oia a reveni după cate amu spusii asupra sistemului de aparare alu tierei si asupra midictldceloru’ de comtt- nicatiune, decatu numai pentru a aduce - aminte, că defileurile si liniile ferate trebiiesdu a fi aparate cu lucrări de arta' si aceste lucrări fijndu de multe ori destulă de mari si de dificile de stabilita, e mai bine că ele se fia construite in timpul»¹ pacei asia; in catu se pdta servi in mai multe campanii. ■ In privinti’a celei de a dou’a, remane de a stu- dia cari suntu drumurile de ameliorata ,si de pre- lungita; cari suntu acelea de stricata; cari-suntu li- niile ferate unde trebue a fi grămădita materialulu rulanta; cari suntu garele si magasinele ce ceru a fi mărite ori a fi aparate; ce poduri trebuescu a fi construite, si cari suntu acelea ce trebuescu ă fi stri- cate immediatu sdu după mersulu evenementelbru. Acestu studiu trebue a fi făcuta repede, că se se procdda la lucru inainte de a se fi concentrata armatele. Statulu-maioru indica ordinea lucrărilor», că-ci unele din ele trebuescu a fi intreprinse in graba, dra altele potu aștepta evenementele, că se nu fia făcute fara nevoia. Astu-feliu, de esemplu, aru fi o cheltuiala zadarnica de a strica o cale ferata sdu utiu podu mare numai in previsiunea că s’aru potea fo- losi inamiculu de densulu; spre a se strica inse, pre- sentandu-se nevoi’a, cu iutidla si facilitate, geniul» isi pregatesce escavatiunile pentru mine, si nu-i re- mane in momentulu candu va primi brdinulu decât» de a pune drb’a si a-i da focii. 9. Organisatiunea a diferite servitiuri. Armatele in campania au nevoia de o mulțime de servitiuri cari nu exista in timpulu pacei, ori ddca exista, functiondza in nisce conditiuni cu totulu al- tele. Aceste servitii nu potu funcționa regulata, fidea — 210 — n’au fostu pregătite mai ele timpuriu prințr’o orga- nisatiune si o reglementatiune intieldpta, ddca n’au fostu experimentate, ddca o parte celu pucinu din personalulu loru n’a fostu prealabilu eserciatu. Vopau enumera pe cele mai importante, lașahdu la o parte pe cele curatu administrative. Acestea Suntu: Serviciulu etapeloru*); Seryiciuln telegrafo-po- stalu; Serviciulu de esploatatiune alu cailoru ferate. Cea mai mare parte din personalulu acestora serviciuri este civilu, și se ia dela administratiuriile ordinarie; direcțiunea lui inse trebue a li data la oficieri. Pe langa acdsta, personalulu ordinariu fiindu că functiondza in Conditiuni mai grele decatu cele obicinuite, are trebuintia de a fi ajutata de unu per- sonala militariu dressațu mai dinainte. , 10. M o du lu de apl i ca ti u n e a 1 u scii n ti eldr u moderne pentru usulu armateloru. Progresulu sciintieloru moderne aduce pe totu momentulu perfectionamente si inventiuni in artele industriali cari, la prim a vedere, păru a fi uțilisabile si la armate. Cu tdte acestea, e prudenta de a nu șe încrede cineva intr’ensele pana n’au fostu experi- mentate, si acdst’a in conditiunile cele mai apropiate de acelea in cari s’aru . afla la resbelu, că nu cumva se se eșpuna a vedea o nereușita tocmai in momen- tulu candu nu se pdte lașa la voi’anorocului. Astu- feliu de esemplu: Francesii, in timpulu asediului Pa- risului, au perdutu mai de multe ori corespondenti’a tranfitienduro cu baldnele; s’a impusa esageratiunea cu telegrafiile pana a’lu face se functioned-ie in focu pentru ordine si raporturi cari s’aru fi potutu trans- mite, ddca nu mai iute, celu mai pucinu mai siguru, cu oficieri de ordonantia; s’a cercată a se face se circule drumurile de feru pana pe campulu de ba- taiia etc. Spre a se evita asemenea esageratiuni, e bine se se hotarasca pentru tdte, in ce limite se se aplice in campania, si se se reglementeze totu ce e relativa la serviciulu lorți. 11. Legislatiunea privitdre la resbelu. Spre a concilia interesele militare cu cele uma- nitare, tdte armatele civilisate au adoptatu dre-cari regule sdu usun in privinti’a manierei a se conduce unele catra altele sdu catra persdnele străine arma- teloru, usuri cari au ajunsu â fi consfințite de drep- tulu internaționala, unele intr’unu modu ostensibilu si formalu, altele intr’unu modu inostensibilu. In asemenea afaceri e bine se nu nelasamu la apreciari personale, că-ci gresieli in acdsta privintia ne-aru implea de ridicata, si in unele cașuri ne-aru potea atrage din partea vrasmasiului represalii teri- bile, inse meritate, si aru potea chiaru aduce o in- terventiune a neutriloru. Pe langa acdst’a suntu o mulțime de regule sdu usuri, cari candu nu ne-aru fi cunoscute, ne-aru conduce la gresieli de o ordine militară, in prdfitulu inamicului. De aceea aru fi bine câ si unele si altele se se legifereze sdu se se reglementeze. ' Ddca am clasata aceste din urma cestiuni in nu- înerulu elementeloru de fortie ale statului, a fostu mai multu pentru a semnala trebninti’a de a fi stu- diate spre a se potea reglementa, că-ci altmintrelea nu era tocmai aci loculu loru. Amu vediutu cumu in mai multe resbele arma- tele se plaugeaU un’a de alt’a in privinti’a manierei de a se conduce cu prisonierii, de ă primi parlamen- tarii, de a tracta zalogii*) etc.; cate discussiuni esu dintr’o simpla conventiune: suspensiune de arme, treva**), etc. etc. Armatele isi lacu o cestiune de ondre din a nu merita nici celu mai micu reprqsiu in acdsta privintia. Că se potemu ajunge acolo, tre- bue se studieniu bine tdte aceste cestiuni, că se ne potemu da imediata in ori-ce circumstantia sdm’a de ceea-ce ne e permisUsi de ceea-ce ne e opritu. Domnîloru, după progrămulu care ilu desvoltaîu, s’aru: potea se creadia cineva, că revendica pentru statu-maioru dreptulu de a'se ocupa de afaceri ale ăltoru serviciuri, precumu alu geniului; alu artileriei, alu administrației, si că amu ajunge cu acdst’a a-i dă o prea mare influentia in conducerea afaceriloru militare, in detrimentulu aceleia, oficieriloru de aceste arme. Pentru â calma asemenea temeri, me simtiu da- toria a ve da o mica espliC'atiUne. Mai antaiu, cu statulu-maioru corpu specialu, si ddca acdst’a aru fi de temuta, amu rațiuni tari pen- tru a sustiend, că elu nu va fi in stare nici-odata de a realisa unu programa atatu de vasta, dra cu sta-: tulu-maioru organisatu după adeyeratele principii pe cari le-ama expusa in conferind a trecuta, nu e nici o primejdia, că-qi in realitate na elu, ci tdte armele re- guldza aceste afaceri cu oficieri puși momentana in- tr’o positiune esceptiouala, care le permite a judeca de totalitatea (l’ensemble) trebuintieloru militare. Apoi, candu amu vorbita de lucruri cari păru a fi esclusivu reservate armeloru dise speciale, pre- cumu de drumuri de feru, de sistemulu de aparare alu tierei etc., amu lasatu destula se se intieldga credu, că nu ceru se intre statulu-maioru in detaliu- rile de esecutiune, precumu constrnctiunea fortifica- tiiloru etc.. ci numai se culdga noțiunile trebuintidse, pentru că comandamentulu supremu se pdta decide in cunoscintia de causa asupr’a sistemului de adop- tatu si conducerei afacerei, că-ci statuia maioru nu ordona, nu decide singuru nimica, elu nu e decatu unu instrumenta inteligenta, dara docilu alu coman- damentului. *) Depositdrie, magazine, stațiuni de aprovisionari di- verse. Red. Trans. *) Ostatica, latinesce obses, dis. Red. Tr. **) Armistițiu. Red. Tr. — 211 — Documente hislortce din 1848 et 1849. Seri’a a 2-a. 1. Diet’a Ungariei decisese, că afara de militi’a grauitiâfia se mai scătia in contra imperatului Austriei <5ste de. doue sute de mii fetiori. De si uniunea se proclamase, guberniulu dela Clusiu totu mai functionă. Cornițele Emericu Mikd tienea locu de gubernatoru după retragerea de buna voia a comitelui losifu Te-. lekiJ Asia Mikă si guberniulu se insarcinara cu exe- cutarea legei revolutionarie de assentatiune, la care romanii n’au voitu a se supune si dein care causa a curau sângele la comun’a Lun’a si pe airea. Decre- tulu e scrisa in termini cu totulu cathegorici, prin • care se inpune ascultare necondiționata si de urgentia; cu tăte acestea, in Transilvania romanii si sasii, in Ungari’a serbii, preste totu, una parte a romaniloru dein Banatu, slovacii si ruthenii in Unele tienfituri, n’au voitu se-se supună la legi că acestea, si s?au aparatu de ele cu armele. Eca decretulu respectiva. 0 cșâszări apostoli kirălyi felsăge leg- kegyelmesebb urunk neyăben! A folyamatban lâvd orszăggyiilăs, az orszăg ren- des katonasăgănak, a hatărdrsăgi seregeken kiviil kătszăzezer fegyveresre szăporităsăt, az erdălyi tor- vănyhătăsăgokria năzve oly ■ nyilvănos kifejezăssel ha- tărozvăn el, hogy a kiăllitandă mennbisăgbtfl arăny- lag az erdălyP hatăsăgokra esb szărnba, az^ ezeh tbr- vănyhatăsăgok răszărdl ez ăvben măr kiăllitott ujon- czok băszămittassanak,—- e kirălyi kornlănyszăk ez irănti: felsobb rendelet kovetkeztbben,azerddlyi ke- riilet minden rendii lakăssainak raeghagyja, hogy az e văgre fostănf v&gpgnviendȘ dszveirăsra năzve, a torvenyhatăsăgok tisztviselbinek, s bszveiră biztosai- nak mindenekben kifogăs nălkul engedelmeskedni, 6s :aa bsgveirăsra, năz.vfr segădkezOket nyujtani el ne muțaasăki, s legszojossabb kdtelessegeknek esmerjăk. Kelta kirălyi kormănyszăknek ezer nyolczszăz negy- vennyolczadik ăvben sept. ■ 5rkăn. tartott uUsâbbl. Gr. Mikă Im re. Is t vă n ffi Păi, titoknok. 2. ', In âcfesțn documentu nemtiescu tiparitu in 1848 lă Pestea de chtra uhu individa care’si pune numai literele inițiali A. A., avemu extrasulu unei decisiuni dietale luate in contra celorti'6 deputati sa- sesci, carii cunoschndu’si errărea, isi dedesera dimis- siunea. Respunsulu li se dete in termini că .* trădă- tori de patria,' revoltători de poportt, si unulu deintre tiranii cei mai nebuni , anume loanu Pălfy fu de- numitu comissariu regeșcu la Transilvani'a, cu pleni- potentia larga, elastica, pentru-că cu ajutpriulu secui- loru se taie si se spendiure in t<5te părțile. Se ne in- semhainu bine si dat’a acestei decisiuni dietale dela 20 Septembre 1848, pentru-că precumu in certe private, intocma si in cașuri bellice se intrăba regu- lată, cine a foștii incepetoriulu, terroristulu. Der 20. September 1848. Schreckliche Entdeckuug. Die blutlechzende Camarilla hat sogar in unserer Nationalversammlung ihre llelfers- Helfer angeworben. Bei So vielem Ungliicke unseres bittergetăuschten, an die Empdrer mit Verrath verkauften Vaterlandes war die feste Haltung unserer Nationalversammlung, unsere einzige Hoffnung, das einzige Bollwerk un- serer Zukunft. Aber auch hier wuchert schon das Unkraut der Reaction! 1 Gestern haben 6 Deputirte der Siebenblirger Sachsert, die Herren Heinrieh Schmid, Rosenfeld, Schnell, Fabini, Friedenfels und Trausch schriftlich auf ihre Deputirten-Stelle unter dem Vortvande ver- zichtet: „Der Landtag habe den Boden des Gesetzes ver- lassen, und die Tendeuzen der Nationalversammlung sei mit ihrer Innern Ueberzeugung nicht im Einklange! Der Ruf: Landesverrăther, Volksaufwieglers, er- tonte durch’s ganze Haus. Kossuth — der Apostel unserer Freiheit — be- stieg die Tribune, er appellirte an den ewigen Gott und das unerbittliche Weltgericht! ob die Volksver- treter Ungarns in ihrer gegehWartigen gesetzlichen Stellurig diesen Vormirf verdienen? — 14 Konige, sagte er, haben unsere alteh Freiheiten beschworen, und 14 Konige haben ihren Krbnungseid gebrochen, — jetzt hat uns Ferdinand V. unsere alten, mit so viei Meineid geraubten Rechte wieder zuruckerstattet. Diese wieder zu ratiben ist dâă Ziel der Reaction, und der in ihrem Solde stehenden ^mpdrer! sie zu behâUpten, mit Gut und Blut zu vertheidigen ist das Ziel unserer Bestrebungen; wer also unsere TendenL zen misăbilligt, der muss vermnthlich den Tendenzen der Reaction und der Empbrung- in ăeinem Innerri ■ huldigen! und so beleuchtet mtisse diesel Abdankung beurtheilt werden! 1 Er beantragte, diese 6 Deputirten diirften nicht eher. entlassen werden, bis ihre neugewăhlten Ersatz- mănner ihre Plătze eingendmmen; haben. Und nach- dem der Ton dieser Abdicatipn als Vorbote boser Machinationen angesehen werden diirftej so soli der DeputirtC *Johann Pălfy a,ls kbnigl. Qommissăr mit ausgedehnten Vollmachten nach Siebenbiirgen , ent- sendet werden, um mii Hilfe der kriegerischen Szek- ler-Nâtion die Brut der Reaction in ihrer Wiege zu erwiirgen!! , ... Ein sturmischer Applaus war der Lohn diesel* mit Begeisterung gehaltenen Rede. Pălfy drobte von der Tribune, man solite es nicht so weit kommen lassen, dass er als k. Com- missăr auftfete, denn er babe den Faden der Ver- schworer in der Hand, er wiirde furchterlich ricllteii, und die H'ăupter der Aufwiegler sicher treffen. — Er nannte auch die in Wien wohnenden Haupt- agenten, und bemerkte, zwei der jetzt abdankenden — 212 — Herren wăren soeben mehrere Tage in Wien gewesen, und nachdem nach ihrer Zuriickkunft gleich diese Abdication erfolgte, so liesse sich der Zusammen- hang der Sachen leicht errăthen! — ! — ! — Der Beschluss des Hauses wurde im Sinne des Kossuthischen Antrages gefasst, die 6 Deputirten miissen auf ihren Plătzen bleiben, bis ihre Erșatz- mănner nicht angelangt sein werden. Sollten sie sich aber trotzdem entfernen. so werden sie als treu- lose Fliichtlinge behandelt werden. Zugleich ist das Ministerium beauftragt worden, bei der leisesten Ahnung einer Reaction in Sieben- btirgen Herrn Pălfy, und wo ndthig auch mehrere Commissaire mit ausgedehnten Vollmachten dahin auszusenden. Bei so traurigen Wahrnehmungen also, wo man die Truppen des Kaisers von Oesterreich wider die Truppen des Kdnigs von Ungarn ziehen sieht, wo man die Emporer in .Ungarn mit Waffen und Jduni- tion des osterreichischen Kaisers versieht, und den rechtlosen Răuber von Fiume mein lieber Frei- herr von Jelachich nennt, wo endlich das Ge- webe der. Reaction bis in das Herz der National- Versammlung gespbnnen wird ! — Da miissen wir den Bund auf Leben und Tod immer enger schliessen, wir miissen wachen, denn die .Despotie schlummert nie! Sollten wir einschlafen, dann wehe uns! — Denn wir wiirden in Fesseln wieder erwachen. A. A. 3. Proclamatiunea principelui Windisgrătz cătra locuitorii Ungariei si ai Transilvaniei, in care pe par- tisanii lui Kossufh ii numesce rebelii terroristi si le amenintia cu exterminare. Proklamation • des Fiirsten Alfred zu Windischgratz, k. k. Feld- marschalls, Oberbefehlshabers aller k. k. Truppen, mit Ausnahme der in Italien stehenden, Ritter des goldenen Vliesses und des militărischen Maria-The- resien-Ordens etc. etc. Inhabers des Chevauxlegers- Regiments Nr. 4, an die Bewohner jeder Zunge und jedes Standes des Kbnigreichs Ungarn und des Gross- fiirstenthums Siebenbiirgen. Bewohner Ungarns und Șiebenbiirgens! Die wenige Monate dauernde Gewaltherrschaft einiger verrătherischer Aufriihrer hat das friedliche Ungarn zum blutigen Kampfplatze eines verhangniss- vollen Biirgerkrieges gemacht. Die Aufriihrer haben es gewagt, gegen die Rechte und Ansehen ihres ge- kronten Kdnigs sich aufzulehnen. Die Freiheit der Person ist unterdriickt, die Sicherheit des Eigenthums gefăhrdet, und der friedliche Landmann, seiner niitz- lichen Beschaftigung entrissen, wird gezwungen, die Waffen gegen seinen rechtmăssigen gekrbnten Konig zu ergreifen. Diesem unheilvollen, die Wohlfahrt und Sicher- heit Seiner Reiche gefahrdenden Zusțande ein Ende zu machen, ist unseres Monarchen Pflicht, Befehl, mithin meine strengste Aufgabe. Auf den Allerhochsten Befehl Seiner Majestăt, der Euer Konig und Grossfiirst ist, werde ich mit einer tapfern und treuen Armee Euer Land betreten, nieht; mit feindseligen Absichten, sondern um den Aufruhr zu bewăltigen und Eurem von Parteien zer- rissenen Lande den Frieden wiederzugeben. Meine Truppen werden strenge Mannsziicht halten, aber Jeden, der gegen sie die Waffen fuhrt, ergreift, oder Andere dazu zwingt oder verleitet, als Feind Seiner Majestăt, als Aufriihrer behandeln. Bewohner Ungarns und Siebenbiirgens! die Ihr wahre Patrioten und Eurem Konige treu seid, von Eurer Ritterlichkeit, Eurem durch Jahrhunderte be- wăhften Edelmuth erwarte ich, dass ihr mir hilfreicha hand bieten werdet, den Willen unsers Kaisers und Kdnigs auf friedlichem Wege vollziehen zu konnen! Ihr, durch boswillige Aufriihrer Verlockten! der letzte Augenblick ist gekommen, zur Treue an Eurem Konig zuriickzukehren, dann kdnnet ihr auf . unseres Mo- narchen Gnade und auf meinen Schutz und Fiir- sprage vertrauen. Aber Jene, welche dieses ungliick- liche Land ihrer Herrschsucht und strafwurdigen Eitelkeit geopfert, sollen in mir ihren strengen Richter finden, denn Schutz dem G e t r e u e n, V e r z e i h u n g dem Bereuenden und Verderben den Aufriih- rern —• ist mein Wahlspruch! Hauptquartier Schonbrunn dep 13. Nov. 1848. Fiirst zu Windischgratz m. p. k. k. Feldmarschall. 4. Cornițele Franciscu Salmen, dupace s’a in- torsu dela Vien’a, lauda pe sasi ck au prinsu armele in contra magiariloru si ’i provdca la collecte de 50 mii florini m. c. Elu este entusiasmatu pentru liber- tatea germana. Aufruf an die săchsische Nation! Auf, meine Mitbiirger! meine geliebten Kinder unseres biedern Sachsenvolkes, die ihr mich ver- trauensVoll zu Eurem Vater erkoren! Auf, die Lo- sung ist gross, die Giiter, die es gilt, sind unschatz- bar! Die Einheit der măcbtigen Gesammtmoparchie Oestreichs, unter deren Panier alle Vblker des Ge- sammtstaates erstarkt sind, ist in Gefșjir! Am miitterlichen Busen Austria’s erwărmte Sbhne wenden sich feindlich ab von ihren Briidern, um feindselig die Macht unseres angestammten Landes- ftirsten zu brechen, jene văterliche schutzende Macht, die unser kleines Vdlkchen hier, mitten unter feind- lichem Druck und am Ende der europaischen Ge- sittung bis ins achte Jahrhunderț beschirmt und be- wahrt hat. — Unter dem Paniere der Freiheit, Gleicheit und Brtiderlickeit wiithet die Ziigellosigkeit, Unter- — 213 - driickung und Feindseligkeit und droht den herr- lichen Bliithen und gesegneten Friichten Eurer oft gewăhrten ÎOOjăhrjgen, wahren Freiheit und Gleich- heit ewige Vernichtung, — zn erstieken die siissen Klănge der Gewohnheit unseres hăuslichen und na- tionalen Daseins, — auszulbschen den Strahl der gnossen herrlichen deutschen Sonne, der in ungerm Volkchen erglănzt Ja, das Alles gilt ea,, darum erklingt der Rut al! iiber in den săchsischen Gauen: auf zu den Waffen, auf!! — Aber Heil Euch, lieben Kinder! Heil, Ihr habt den grossen Moment mit ganzer Kraft der Seele ergriffen! Mit Staunen, ja mit Bewunderung habe ich nach meiner Riickkehr in eure Mitte Begeisterung gesehen und bin Zeuge geworden, wie ihr Euch Mann fur Mann Orhoben, wie Ihr Blut uud Leben, Eure Sbhne, Euer Hab, Geld und Gut eingesetzt, wie Ihr freudig alles, was Euch theuer ist, fiir Fiirst und Volk zu opfern bereit seid. Draussen weit iiber die Marken hinaus stehen Eure wehrhaften Mănner den feindlichen Kugeln und der rauhen Witterung preis- gegeben, in Eurer Mitte stehen die betagten Mănner und Greise in Waffen; aller Aufwand des Krieges wird mit den schwersten Opfern willig bestritten, und wie mit elektrischem Schlage erhebt sich ein herrliches Chor deutscher Jiinglinge, das in den Reihen unseres auagezeiehneten ruhmgekrbnten kaiserlichen Heeres seines gleichen sucht, — unsere besten,- an Geist und Herz gebildeten, fiir Fiirst und Vaterland und Volk, fiir Recht und Tugeud entflammten Sbhne sind mit Begejsterung und freudigem Muth in die Reihen des săchsischen Jăger-Bataillons eingetreten, schon sind diese Reihen zahlreich und noch stromen fort und fort wackere Sbhne zur Fahne dieses schonen Gorps. Auf denn, meine Kinder! wiirdige Sbhne rlihm- licher Ahnen! mit Begeisterung habt ihr aus der Fiille Eurer Treue fiir Euren angestammten Fiirsten, und Eurer Liebe fiir Eure Freiheit und Euer Deutsch- thum die Ausstattung EurerSbhne, die ihr dem Kampfe fiir diese unschătzbaren Giiter geweiht, freiwillig dar- geboten, auf denn, krbnt Euer herrliches Werk!! Jeder dem die Segnungen des Friedfens, unter dem Schutze des Doppeladlers Mittel bescheert, steure bei zur erforderlichen Summe von 50,000 Gulden. — Wackere Mănner haben sich bereits zum Altar des Volkes gedrăngt, aber grbsser, viei grosser ist die Zahl unserer wackern Patrioten, ich kenne mein Volk! meine Kinder, an deren Spitze zn stehen mich mit Stolz erfiillt, denen jeder Tropfen meines Blutes,'jeder Athemzug meines Lebens gehbrt, — an Alle ergeht hiemit mein Ruf: zur Deckung der angegebenen Summe nach Krăften Ihre Bei st euer zu leisten; — kein Opfer, ein Darlehn soli es sein, fur welches die ganze Nation mit ihrem Vermbgen haftet Auf! legt Eure Gaben alle auf den Altar der Volksehre nieder, und die Weltgeschichte, die ewig wahre, dieses strenge Gericht iiber alle Vblker der Erde, wird es von Mund zu Mund dem spătesten Enkel riihmend verkiinden: wie unser kleines Vblk- chen, dessen Geschichte keine Untreue befleckt, aber tausend Opfer der Ehre und des Ruhmes verzeichnet, wie dieses kleine Volkchen, wiirdig seiner Ahnen, mit Opfer des Gutes und Blutes auch heute wie einst seinem angestammten Fiirsten. seine Treue, wie es sich selbst seine Freihbtt, sein Deiitschthum, seine Zukunft zu bewahren gewusst. Hoch unser konstitutionelle Fiirst! Hoch unsere deutsche Freiheit!! Hermannstadt am 14. November 1B48. Prânz Sa Im eh; Graf der sUchsischeri Nation. 5. A trei’a proclamatiune a lui Windisgratz, in care pe comissarii guberniului ungurescu ii declara de proscriși (vogelfrei) că șefi pbta ucide ori-cine, si spune despre Alexandru Lukăcs ck a vuita se otravăsca tdte victualiile. - An die Vblker Ungă rus. Nicht genug, dass der Rebeli KossUth und seine Helfershelfer Ungaro mit einer zahllosen Menge von Papiergeld uberschwemmt; nicht genug, dass er es wagt, unsern geheiligten Kbnig und Herrn und die ganze allerhbchste Dynastie in seinen schăndlichen und lugenhaften Plakaten zu schmăhen. und zu ent- weihen, und das in einem Lande, welches als Bei- spiel der Treue fiir sein Herrscherhaus galt, ent- blbdet er sich nicht, so wie die. in alle Comitate aus- gesandten Schreckens-Kommissăre, die durch die un- erhbrtesten Mittel terrorisirte Bevblkerung zii Schand- thaten aufzufordern, welche gegen einen fremden, das Land ohne Recht betretenden Feind unerlaubt wăren, gegen die Truppen des angestammten Herr- schers aber, welche in das Land kommen, um die durch die wiihlerischen Rebellen vernichtete Ordnung, Ruhe und gesetzlichen Zustand wieder einziifuhren, gottlos und hochverrătherisch sind. Sie wagen es, im lugenhaften Uebermuthe die kaiserliche Armee des Mordes, Raubes, Pliinderung und Brandlegung ztt be- schuldigen, wăhrend diese scheusslichen Verbrechen einzig und allein durch die Rebellen-Horden veriibt werden, wovon die kaiserliche Armee bei ihrem Vor- riicken allenthalben die mir traurigsten Belege findet, und dariiber von den armen, zur Verzweiflung ge- brachten Einwohnern Klagen und Beschwerden unter- breitet wurden. Nicht zufrieden mit diesen Schăndlichkeiten, be- thbren Ludwig Kossuth und seine Helfershelfer auch das arme Volk mit Siegesnachrichten, als: bei Schwe- chat, Pressburg und Wieselburg, wo entweder gar kein Gefecht stattfand, oder aber die Rebellen ge- schlagen und in die Flucht gejagt wurden, um es durch diese Liigen zum Aufstand in Massen gegen 36 - 214 die kaiserliche Armee aufzustacheln, unbekummert uni die traurigen Folgen, welche das Resultat eines solch’ wahnsinuigen Beginnens ware. Ja der Schre- ckens-Komissăr zu Raab Alexander Lukăcs ging in toller Wuth so weit, sămmtliche in Raab zuriickgelas- senen Vorrăthe vergiften zu wollen, an welch’ schreck- licher That er nur durch die schnelle Flucht der Rebellen gehindert wurde. In Anbetracht diesel* iif der Geschichte aller Zeiten nnerhbrten Schăndlichkeiten, erklăre ich hiemit Lud- wg Kossuth, so wie den ganzen Landes-Vertheidi- gungs-Ausschuss und sămmtliche durch sie in die Comitate und Stădte ausgesendeten sogeuannten Re- gierungs-Commissăre fiir voge lirei, und befehle allen Jurisdictionen und Gemeinden unter schwerster Verantwortung, diese einzufangen und an die năchste Milităr-Abtheilung auszuliefern. Jene, welche es dennoch wagen sollten, noch den geringsten Befehi dieses revolutionăren Aus- schusses anzunehmen, oder demselben Folge zu leisten, werden unnachsichtlich sogleich standrechtlich hin- gerichtet. Jene Ortschaften aber, aus welchen mehrere Ein- wohner vereint sich erkuhnen, von der kaiserlichen Armee Gouriere, Transporte, oder einzelne Gommanden anzugreifeu, oder ihț auf welch’ immer fiir eine Art zu schaden, we-rden der Erde gleichgemacht. JDie Orts-Vorsteher biirgen mir mit ihrem Kopfe fiir die Aufrechthaltung der Ruhe. Hauptquartier Raab, am 29. December1848. Alfrod Fiirst zu Windi8chg.ᵣgtZ| - ' ’ k. k. Feldmarscfiall.‘. După mai multe fapte terroristice infernali co- misse de ministeriala revolutionariu ungurescu si de comissavji sei plenipotenti, -principele Windiscbgratz, care acuma avea tdta potestatea discretmnaria i con- centrata in manile sale, era decisa că in Ungari’a se faca totu că in Vien’a, se innece revolutiunea in sân- gele auctoriloru ei; dara vedîendu ck pe Kossuthiani nu pdte pune man’a âsia usiora, precumu a pusu pe cktiva nemți străini că Blarne s. a. veniti de airea că se ajnte a resturna dinasti’a Habsburgu-Iotaringica, a luatu mesur’a extrema: proscriptiunea, care insemna că se te omdre ori-cine va potea pune man’a pe tine. Pentru că acei capi ai rebelliunei se pdta fi exterminati mai usioru si mai pe sigura, Win- dischgrătz a publicatu descriptiunea personala a fia caruia dein ei in mii de exemplarie tipărite, pe care Ie-a inpartita pe la tdte jurisdictiunile si municipali- tățile. La man’a ndstra se afla numai rirmatdriele descriptiuni personali: Ludovicu Kossuth. (de origine slovaca), de ani 45. Cornițele Casimiru Bathiani (de origine croata), de ani 36. Theresia Kossuth născută Meslini, de ani 30. losifu Bem, generala, inainte oficiariu «polona, apoi c. r. austr. (de origine ruthenu dein Poloni’a). Mauritiu Perczel, de ani 37, fostu oficiariu c. r. Ar- thur Gbrgei, fostu oficiariu c. r., la măgiari generala en chef, de ani 36. Bartolomeiu Szemere, de ani 45, ministru ung. Eduard Beothi, de ani &0, membru alu comitetului revolutionariu, (cktuva tempu comis- sariu plenip. la Clusiu, mare tirana). Ladislau Ma- darăsz, că de ani 46, fosta presiedente de politia, uritu că unu tieganu, omu furiosu. Mich. Tancsics, că de ani 50, mare fantastu. Paulu Nyări, că de ani 50, omu brutala. Franciscu Pulszky, că de ani 40, de origine polona, literata, secretariu in ministe- riala afaceriloru externe. Alexandru Lukăts, de ani 32, armdnu, dara negru că unu tieganu, născuta in comitatulu Biharei, fostu cpmissariu terroristu. Dr. Tausehau, că de ani 40, ndmtiu curata, scriitoriu fa- natica. Paul Vasvări, n. in Kecskemdt, de ani 28, (ucisu in 1849 de romani iu Transilvani’a cu tdta dstea sa). Altii pre căti a mai voitu se ucidă principele Windiscbgratz,; na ne sunt cunoscuti. (Va urma).' ⁱ:' Teori’a lui Riissler despre originea romaniloru combătută și inlrauta, Rara' poporu se mai afla in Europ’a, despre a cărui origine invetiatii se fia disputata asia multu, că despre originea poporului nostru romanescu. Caus’a principale ă disputeloru de natur’a acestora nu a fostu atatu dorinti’a Sincera do a descoperi adeverulu, catu mai virtosui’teudentie curata politice; adeca: multi au scrisa cu scopu de a forma si revindica dreptu historicu de proprietate la territoriulu europdnu, cu- noscuta sub nume de D a c i’ a, in favdrea altora popdra, in contra romaniloru. Cea mai seridsa lupta curge pe terrenulu’ acesta mai alesu de 100 de ani. De candu au inceputu se participe si historicii români cu mai .multa perseverantia la lupta acesta, in fine adeverulu isi-îsparse cale mai larga si urmarea fu, ck unu numeru considerabile de adversari amuți. Dara in dilele ndstre pe langa adversarii din Tran- silvani’a, in a cărora frunte stk episcopala .Teuțsch, a venitu repausatulu professoru austriaca Robert Rbss- ler, carele a combătută in scrierile sale nu numai originea latina a romaniloru, ci a mai sustienutu inca si thesea, ck poporulu romanescu locuitoriu in Daci’a traiana se trage din sclavi aduși de preste Dunăre numai in secoluhi alu 13-lea, prin urmare, ck anume romanii din Daci’a superidre au venitu acolo multu mai tardiu decktu magiarii si sasii.*) Nu se pdte crede cu cata plăcere fu adoptata acea părere fantastica a lui Rbssler de catra, toti aceia, carii si de altumentrea dendga romaniloru si umbr’a dreptului de compro- *) R. Rbssler Romănische Studien. Untersuchungen zur ălteren Geschichie Romăniens. Leîpzig 1871. Cartea intrega stă din sicpte dissertatiuni principali si patru appendice, cu totulu 363 pagine. — 215 — prîetate în Transilvania si Ungari’a. Acea propaganda politica ce se facea sub pretestu de a correge errori istorice, strabatîr in anii din urma si la catedrele de istoria pe la universități, ăra de acolo in viăti’â pu- blica. Societatea academica dela Bucuresci pricepă indata dela esirea susu citatei cârti, care păte se fia scopulu auctorului si alu celoru carii lucra contra romaniloru cu aceeași tendentia. Si cumu se nu pri- căpa, candu Rossler chiaru in prefatiunea sa vorbesce despre poporulu romanescu totu cu despretiulu si ur’a ce intempinamu pe tăta pagin’a, de ex.: la Sul- zer si la Eder, ambii nemți austriaci, veniti, cela dein Austria superiăre, cesta dela Tirolu si incor- porati cu poporulu sasescu transilvana. Asia socie- tatea academica indata ce’i permissera midiulăcele pecuniarie puse unu premiu pentru cea ipai buna dissertatiune despre existenti’a romaniloru in Daci’a in secolii căti au trecutu dela Aurelianu pana ițr alu 13-lea. Studiu vastu acesta ; de aceea nu ne mirarnu, că pana astadi inca nu s’au Aratatu vreunii concur- rente la acelu premiu; scimu inse că lucratori sunt si lucra. Intr’aceea, lucru singulariu, dta că esi unu altu germana, dein patri’a lui Eder, adeca: dela Tirolu, dein capital’a Insbruck (Oenipontum), carele combate si nimicesce thes’a dein- urma a lui Rossler despre mîgratiunea a dou’a a romaniloru de preste Dunăre in Daci’a traiana. Acelu scriitoriu este dn. lulius lung*). Nu dăra professoru ar fi eșitu in contra fostului seu collegu Rossler spre a supune pedanteriile lui la critic’a meritata, nici că dn. .lung . ar simți cea mai pucina simpathia .catra națiunea romanăsca, ci tocma din contra, preocupata că si țoti ceilalți scrii- tori germani de informatiunile toțudeauna tendentiăse aflate in scrierile compațriotiloru noștrii transilvani, ne tiene și elu prelegeri despre civilisatiunea germana, pe care noi nu o ceremu si ne dascalesce pentru re- manerea năstra pe calea culturei, dara folosindu-se totu de apparatele theoretice ale scientiei moderne că si Rossler, arata la lumin’a dilei, că acesta facil abusu de ele, eh, se încurca chiaru in raționamentele sale; că facă de ex. parada mare cu șcriptorulu Fla- vius Vopiscus, pe care critic’a moderna l’a scosu de unU scriitoriu din cei mai miserabili, superficiale si mincinosu, pe care’lu citamu numai pentru-că din timpulu imperatulni Aurelianu ne lipsescu altii mâi buni (pag. 16). Dara meritulu celu mai mare alu lui lung este in acăsta materia, candu le spune isto- riciloru si criticiloru germani, se cunăsca odata sa- raci’a cea mare a documenteloru despre Daci’a si despre dacoromâni dela sec. alu 4-lea incăci, apoi lasandu arroganti’a si pedanteri’a la o parte, că de candu s’a publicata Corpus inscripționam latinorum adunatu de professorulii MomUnsen, si de candu din Daci’a mai esu la lumina neîncetata jnscrip- tiuni latine care se vedu pe monumente de pătra, . pe monete, pe figuri de bronzu etc. etc., de atunci scriptorii iubitori de adeveru au inceputu se’si traga mesurile, se fia mai modești in raționamentele loru si-se mai aștepte cu atatu mai virtosu, că totu ei sunt obligati a invetia si limbele, a ștudiă cU de a- menuntulu si datinele antice ale popăralqru de a ca- roru origine se ocupa, ceea ce nu â facutu nici Ross- ler nici altii. Intr’aceea pe noi ne-ar duce prea- departe re- censiunea mai exacta a publicatiunei lui lung; sco-, pulu nostru era numai se o anuntiamu că ea existe ca proba, că a venitu timpulu, ih care chiaru ger- maniloru a inceputu abia se le fia rușine de publi- catiuni pre catu de superficiali, pre atata si de ten- dentiăse, predumu este si a lui Rossler, care pana acuma facă atat’a sgomotu ce nu a meritata nici- odată, din care causa inchiaie si lung că ar fi mai bine că thesea lui Rossler se fia aruncata la o parte*). Asia ar fi mai bine, dicemu si noi, dăca nu s’aru fi aflata unii chiaru dintre profeșsorii romani de his- tqria, cari, fiindu-le lene a studiă. ei inșii fontanile, si Ormatî cu scienti’â moderna a le supune la critica angera, au alunecată si pana acumu a propaga de pe cathedra theoriile lui Rossler orbesce, luandu-șe după elu că oile după unu tiapu, lucru fărte nedemna de unu professoru; Amu dis’o de repetite-ori in viăti’a năsfra, că noi nu amu considera că nu sciu ce ne- fericire, dăca cineva, fia acela ori-eine, ne-ar convingă si pe noi, că in adeveru ne tragemu numai dein daci romanisati, că-ci măre si eroicii poporu au fostu dacii,: de carele nu are se’i fia rușine la nici unu poporu pe lume; preste acăsta se’mi număsca adversarii ori- ginei năstre singura singurelu poporu europănu s a n- ge curatu. Nu e nici uniculu, chiaru<■ nemții sunt nespusa de amestecati de .una . parte cu latini, de alt’a cu slavi germanisati^LDara adeverulu mai pre susu de tăte, prin urmare studiu intensa spre a’lu scăle la lumina. Agricultur’a si comerciulu in Romani’a**). Totu pameniulu-tierei, după notitiele statistice ale statului se imparte precumu urmâdia. 1. Pamentulu cultivatu (arabile) ce . apartiene agriculturei . . , . 12,636,618 pogdne, 2. Păduri particulare si ale statului . 4,029,947 ,, 3. Terenu necultivatu si care nu se pote cultiva . ... . 7,573,876 ,, Totalu . 24,240,441 pogone *) Die Anfânge der Romanen. Kritișch-ethno- grafiische Studie, von Julius Jung.' (Separatabdruck aus der Zeitschrift fur die osterreichischen Gymnasien, Jahrgang XXVII). Wien. Verlag des Verfassers. Druck von Cari Ge- rold’s Sohn 1876, 8-vo. *) Es- ist aber ernstlich" zu sehen, ob es unter diesen Umstănden nicht atn besten wăre, die Rbssler’sche Thesis ganz fallen zu lassen! (Pag- 72.) **) Date forte interessante acestea, care merita studiu com- parativu seriosu. Red. Trans. — 216 — Suprafetiele pamenturiloru pentru scopulu economiei agricole se impartu: 1. Grădini . 308,477 Pogdne 2. Câmpii . . • • • 4,442,924 „ 3. Livedi . • • • 1,848,775 „ 4. Pasiune (Islas) . . • . 5,845,135 . „ 5. Vii . . • • . 191,307 Totalu . 12,630,618. Pogdne Fertile de lucru disponibile la economi’a agricola in R6- mani’a suntu: 1. 648,168 lucratori. 2. 284,028 „ 3. 961,973 4. 338,869 carutie de transporta. 5. 159,510 pluguri. 6. 2,000 machine de treeratu ai alte lucrări. După legea de împroprietărire a tieraniloru din 14 Sept. 1864 numerulu loru este de 269,917 plugari (tierani) cu 1,962,629 pogdne pe 7,100 moșii private, si pe 1493 domenii ale sfatului suntu 144,520 plugari (tierani), cu 995,282 pogdne. , Tieranii de pe moșiile private suntu: 46,625 din cei cari lucrau cu cate 4 boi, 131,694 ,, ,, „ 2 „ 91,596 ,, ,, manele. Tieranii de pe domeniele statului suntu : 24,211 din cei cu cate 4 boi 65,341 „ 2 „ si 40,272 „ „ manele. S’a mai datu inca cate 492 stânjeni patrati pamentu pen- tru o casa cu o gradinitia la 14696 tierani seraci recunoscuti de notariu. Capitalulu ce tieranii de mai susu cu boi si lucratorii cu manile trebuiau se plat^sca in anuitati pe 15 ani pentru pamen- turile capatate, se nrca la snm’a de 9,355,505 lei noui pentru cei d’anteiu, si 4,618,988 „ din urma. Totalu 13,974,493 lei noui. PRODUCTIUNEA. Din pamenturile citate mai susu destinate pentru aratura de 4,442,924 se cultiva pe fia-care anu pogdue: 1. Grâu . . . . . . 1,119,119 pogdne. 2. Secara ..... 221,547 „ 3. Porumba (papusioiu, cucuruzu) . 2,069,510 „ 4. Ordiu................................ 453,928 „ 5. Ovediu ..... 121,880 „ 6. Meiu................................. 252,860 „ 7. Fructe si tutunu . . . . 204,080 „ Totalu 4,443,924 pogdne. Si se obtiene din acestea pe fia-care anu aproximativa: l.Dingraa . . 2,300,000 chile ad. 2055 chile pe pog. aprox, 2. „ secara . . 370,000 „ 1670 » 3. „ porumba 3,000,000 ,; 1454 4. „ ovediu 300,000 „ 2460 5. „ meiu . . 370,000 „ 1463 6. ., ordiu si rap. 1,200,000 „ 2644 7. „ fasole si linte 13,000,000 ocale. 8. „ canepa 1,700,000 » 9. .. sementia de inn 700,000 n 10. „ tutunu (tabacu) 1,500,000 n 11. „ fenu 2,000,000 » 12. „ cartofi 10,000,000 15 Viile particulare suntu 161,396 pogdne. „ ale statului „ 30,011 producu 3,900,000 vedre cu aproximația s6u 2033 vedre pe pogonu aproximativa, scadiendu-se vendiare de struguri cari se p<5te compta */₄ parte. Locurile cele mai preferabili suntu: Odobesci si Panciu in districtulu Putn’a. : Dragasiani in distr. Valcea. 'Cotnari, Tomesci, Vladiceni, Cosmdia, Visiauu-Svod’a si Galata in distr. Iași. Huși in distr, Falciu. Nicoresci in distr. Tecuciu. Dealu mare in distr. Prâhov'a. Greac'a in distr. Ilfovu, langa Dunăre. ■ (Va' urma). BIBLIOGRAFIA. A esitu de sub presa editi’a. a II. din „Noulu metoda de geografie elementara" pentru usuln pri- măria de A. Gorjanu. Carte aprobata de ministeriala culteloru si in- strucțiune! publice, prin decisi’a din 14. Iulie 1876 ilustrata cu 35 figuri impartita in 2 parti fia-care parte costa 60 bani. De vendiare la tdte librăriile. „Cultivatorulu sdu Agricultur a" practica pre pre^ tiulu de 2 lei si 25 de bani. Aprobata de onor, ministeriu de instrucțiune pu- blica cu carte didactica. „Horticultur’a sdu gradinari’a," pretiulu 1 len 25 b. Elaborate de P. Alexandi'escu, profesoru de sciintrele naturale si agricultura. Se afla de vendiare Ia librari’a Mihaescu & Luis si la Socec C-nie; asemenea si la autoru strad’a Cer- nic’a Nro 4. Se face unu bunu rabatu D-loru Li- brari cari iau unu numeru mai mare. In tipografi’a Romer & Kamner din Brasiovu se afla fle vendiare: Vocabulariu completa pentru opurile lui Caiu luliu Cesare si ale continuato- loru lui. Prelucrata după vocabulariulu lui G. Chr. Crusius si inavutitu de Dr. Vasilie Glodariu, prof. de limb’a elina si germana la gimnasiulu plenariu romanescu din Brasiovu. 1871. 8° mare, litere gar- mondu, circa 23 ‘/₂ cdle, cu una prefatiune de 29 pagine. Vocabulariulu in sinesi va fi de mare folosa tenerimei ce are de lucru cu respectivii auctorî lati- nescî. Pretiulu unui exemplariu 1 fl. 80 cr. v. a. s6u in lei noi 4 si 20 bani. Absentandu redactorulu dein patria, in lipsa de ori-ce ajutoriu aci in locu, in 1. Octobre fdi’a ndstra nu va apparea; va esi iuse la 15 Oc- tobre in 3 cdle. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu 6. Baritiu, secretarluiu I. alu asociatiunei. — Tipografl’a RSmer 4 Kamner.