----------- 'ț-'²- Acesta foia ese cate 3 role pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate ,1 1 galbenu cu porto -L & TRANSILVANIA. F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. e //9,. , ’ă’» A Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comi- telulu asociatiunei in Sibiiu, său prin posta său prin domnii co- < lectori. ----------- Xr. 9. Brasiovu 1. Maia 1876. Anulu IX. Simariu: Deia sorgintele Ternavei mari in. lun’a lui Aprile 1876. — Cunoscintie din istori’a si vieti’a turciloru. (Fine). — Articlii militari. — Documente historice din 1848 et 1849. (Urmare) — Bibliografia. Deia sorgintele Ternavei mari in lun’a lui Aprile 1876. Atacurile comise asupr’a pamentului ro- ma n e s c u. Cetindu articlulu apârutu in fdi’a asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a po- porului romanii „Transilvania" Nr. 7. dein 1. Aprile 1876 sub titlulu „Ceva despre Bucovin’a," mi-a ve- nita in cugeta că asiu face si eu unu servitiu na- tiunei mele, ddcâ asiu ilustra ocuparea Bucovinei si a altora parti dein pamentulu romanescu, făcută dein punctu-de-vedere politica, si ddca așiu aduce la cu- noscienti’a publicului, cetitoriu romanu, tdte fasele. prin care au trecutu ruperea unui teritoriu insemnatu, dein teritoriala României de .astadi, pentru numai asia potemu dice că ne cundscemu noi pre noi, că ne interfesamu de istori’a pamentului aceluia care ni’lu numimu patri’a ndstra. Dein acestu punctu-de-vedere amu aflatu de cu- venintia a tracta mai cu seama patru teritorie mai însemnate, care au trecutu fara voli’a romaniloru iu posesiunea altora, si carii li-au ocupatu pre acele cum amu dice via facti, dara fora vre o vărsare de sânge, li-au ocupatu, pentru că asia li-a placutu, dra Romanului nefiendu’i ertatu a le apera, a trebuitu se se uite cu lacremr in ochi cumu este vendutu elu si mdsidr'a lui, pentru a nu mai fi incorporata pdte nici odata cu tidr’a lui străbună. - Pre de o parte au dictatu asupra lui tirani’a si perfidi’a portei otomane, care era obligata prein trac- tate internaționali de a apera teritoriulu romanu de invasiunile inamiciloru, pre de alta parte au coman- data poterea bruta, care nu cundsce dreptulu, si dein acdsta causa vedemu gemendu gintea romana sub diverse juguri, care de care mai asupritdrie. In ori-care parte ne uitamu, nu vedemu alta, decatu nesuintia de a ne cotropi, de a ne stinge dein seri’a națiuniloru vii. Pana candu man’a cea tare si neînvinsa a lui Mihaiu vitdzulu si a Ini Ste- fanu celu mare domnea asupra romaniloru si terri- toriului loru, tierile locuite de romani, Moldov’a cea betrana cu fiicele ei Basarabi’a si Bucovin’a, precum si tidr’a romandsca cu Banatulu, remasera intacte, nestirbate; in totu latnlu si lungulu territoriului ro- manescu, era domnu numai romanului Ori-care vecinii, care tendea a-si insusi¹ vreunii petecu dein pamentulu romanescu, era sdrobitu si infrantu de brațiulu celu tare si neinvinsu alu ro- maniloru; martora ni e istori’a că regii cei trufași ai Ungariei si Poloniei, precumu si marele Padischah alu otomaniloru, s’au intorsu cu capetele sparte deia ota- rale romanilorți. Pre acelu tempu ronianulu. cu dreptu cuventu potd canta cu laureatulu poetu Greorgiu Sionu: Candu drdele tartare ’ Nesuiau a ne calea, Si-ale ndstre sante-altare Se cercau a le prada, Se sculau cu mica cu mare, Moșii noștri ii gonbu; Câ-ci a patriei scapare Le dau sufletu si învingea. Cu inceputulu seclului- alu XVIII-ea voliendu tiarulu Rusiei Petru I. cu. ori-si ce pretiu a’si câș- tiga <5re-cumu simpathia la poporulu romanescu, că pre acdsta cale cu atatu. mai usioru se’si păta- annecta tierile romanesci, fiendu convinsa, că pre tronul n Moldovei si alu tierei romanesci nu mai dom»escu domni că de alta data: Tari că nesce imperati, Cari au anima curata, Cârmuiau pe ai loru frați, a trasu pe principele Moldovei Dimitrie Cantemiru mai intru intaiu in partea sa, si prin acdsta au cer- catu a’si castiga <5re care influentia asupra principa- teloru romane*). Observatiunile aspre cate urmddia in manuscriptu deia acestu aliniata mai la vale asupra lui Dimitrie Cantemiru, ne luaramu voia a le omitte, dein causa că ele aru da oca- siune la irritatiune mare din partea acelora istoriografi mol- davo-romani, carii cu totu studiulu indelungu si intensivu facutu pana astadi asupra vietiei publice a domniloru co.n- timpurani Const. Brancovanu si Dim. Cantemiru, inca totu nu se încumeta se condamne in modu necondiționata portarea nici unuia dintre ei; anume de cuventulu tradare se ferescu fârte. Deca ar fi se vorbimu de tradare, apoi aceea ar trebui se o cautamu in istori’a principateloru ro- manesci muitu mai inainte de epoc’a acestora doi domni. 17 — 98 — Bellnlu ineeputu la anulu 1711 int,re Russi’a si Turci’a de sf era se devină desastruosu pentru Ras- si’a după batali’a dela Stanilesci lunga Prutu — prin politic’a lui Petru I. a reesitu pentru Russi’a preste așteptare fdrte favoritoriu. Dimitrie Cantemiru castigase dela pdrt’a otomana un’a plenipotentia, pentru a pasf cu tiarulu rusescu in dre cari negotiatiuni, cu scopu de a petrunde in- tentiunile tiarului, si cu scopu de a le submite sul- tanului, in realitate inse, numai că se se acopere pre sine si spre a’si masca intentiunile sale de a scapa tier’a Moldovei de sub jugulu turcescu. Avendu plenipotenti’a pdrtei otomane a mana, tramise pre la inceputulu anului 1711 pre marele vistieria alu Moldaviei pre Luc’a cu unu contractu compusu si scrisu de mana’i propria la tiarulu Rus- siei, care pre atunci se află la Jaroslaw in Galitia la una nunta, si prin acelu contractu ’lu invită. la inchiaiere de confederatiune. Tiarulu bucuranduse de acelu resultatu doritu, ilu subscrise, si nu multu după aceea — după ve- nirea muscaliloru la lassi — fu subscrisa si de catra celi mai multi boieri ai tiereî. Contractulu dein cestiune constatoriu dein 12 puncte, in punctulu alu IV-a tractădia si regulădia ereditatea familiei Cantemiriane la tronulu Moldovei. De aci se vede că principele Cantemiru a volitu a se îngriji, că pentru toti tempii la tronulu Moldovei se nu ajunga altulu, decătu numai famili’a lui; elu dara prin acea fapta a ruptu tdte datenele si obice- iurile romaniloru relative la dreptulu de a’si alege pre domnitorii sei*). Nu potemu uita nici pe unu moinentu, că. înainte de a vende, dona, instraîna turcii din territoriulu romanescu la Austrî’a si Russi’a, ei ocupaseră si avea in potestatea loru din terri- toriulu moldavo-romanescu cetatile Hotinu, Cbili’a, Akiermanu, Ismailu, Galați^ Brail’a, Giurgiu etc., cu districtele loru, ci tienea in acelea garnisone numerose, si ci le colonisasera cu mulțime de poporu mohamedanu. Moldavoromanii nu mai era in stare de a scote pe turci si a’i -goni preste Dunăre numai cu poterile loru, fara ajutoriulu vreunui stătu mare, intocma precumu n’au fostu nici ungurii in stare de a’i scote din Ungari’a si Banatu fara ajutoriula celu mai eficace alu armatei imperatului Romaniloru si regelui Germaniei, dara inca si asia numai după bellurile cele mai crunte si mai fu- ridse. Preste totu vorbindu, inca trebue se mai esa la lu- mina multe documente mucedîte in archivele de stătu ale Vienei, ConstantînopoleiL Cracoviei, St. Petropoliei etc., pen- tru că lumea se pdta judeca dreptu despre acea epoca atatu de funesta. Not’a Red. Trans. *) De acesta tendentia a lui D. Cantemiru se nu ne mi- ramu intru nimicu. Las’ că. jace in natur’a omenesca, că se vrea cineva a’si asigura si pentru posteritate positiunea ce ocupase, dara apoi tocma in acea epoca li se urise din su- fletu la cele mai multe popora europene de dreptulu ele- ctorale, care le încurcă si repedia neîncetata in belluri civili din cele mai inversiunate si ruinatdrie, pana ce stârse si spo- liate, buna-ora ca Spani’a din dilele nostre, cadea trântite Ia pamentu de vreunu vecinu potente. Tertius gaudebat. Totu pe atunci Ungari’a si Transilvani’a renuntiasera la dreptulu electorale si adoptara hereditatea familiei Habsburg la tronu. Aflandu despre acăsta mai multi boieri ai tiereî, ’i făcură mare opositiune; tramisulu tiarului Golow- kie nepotendu-o delatura, tramise pre conducatoriulu oponentiloru G. Rosetti in esiliu la Kiew. Punctulu alu XII-a statoresce că, dăca pre lunga tdte încercările si opintirile Russiei, tiarulu aru fi silita a se impaca cu Turci’a, de sf se obligase a nu inchiaiă pace sub nici un’a conditiune, pana candu principatele romanesci nu voru ajunge sub potestatea sa, tiăr’a Moldovei se remana si de aci încolo sub suzeranitatea portei otomane. Dein acestu articlii se vede, că romanii moldo- veni nu dorea de locu, a fi incorporati in Russi’a, si că numai trufi’a si ambițiunea lui Cantemiru i a- ducea Ia un’a eventualitate atata de nefericita, ba ce e mai multu, marele vornicii alu Moldovei Niculcea s’au încercata dein respoteri, si adese ori a abate pre principele dela un’a politica atata de daundsa pentru gintea romana, dara Cantemiru in locu de a’lu as- culta, intru atata se irrită, in catu bravulu Niculcea avea temelia a fi ingrigitu chiaru si de viăti’a sa*). Principele ,’si imagină si se tienă mândrii a fi- gura pre langa tiarulu că confederatulu aceluia; a se retrage dela actulu dejă încheiata, chiaru si dăca aru fi volitu, ’i era imposibile, elu mersese pră de- parte; deci dara trebuia se jdce cu tiăr’â si tronulu seu Va-banbue. Afara de. aceste densula nu volia a face nici una distinctiune naționala intre romani si moscoviti; ela era impacatu cu ounoseienti’â sa, d£ca ’i scia- pre ambii de un’a si aceeași religiune; simtiulu lui na- ționale era subordinatu celui religionariu; si asemenea păreri le vedemu manifestandu-se pana in diu’a de astadi la poporala nostru.**) Părerile aceste rătăcite ale lui Cantemiru ajun- gendn in catu-va si la urechile lui Brancoveanu prin- cipele tierei romanesci, ba si la alti boieri de ai Mol- dovei, aceștia au cercatu a reflecta pre tiarulu Rus- siei, catu de greșita este cugetarea lui Cantemiru, si catu de tare este acela in contradicere cu dorinti’a tierei, de aceea dara i o-au spusu-o verde că se se ferăsca de planurile lui Cantemiru, pentru-că acele nefiendu realisabili, ’lu potu aduce in compromisa,iune. Aceste sunt cele d’antaiu relatiuni cari se vedu a’si fi luatu inceputulu intre tiarulu Russiei de un’a Poloni’a an respinsa cu tdta energi’a dreptulu hereditariu si au ajunsu acolo unde o vedemu. Dreptulu electorale este celu mai excelente in theoria, dara la executarea lui se si cere că conditiune absoluta, celu mai inaltu grada de mo- ralitate si honestate, civilisatiune genuina. Red. Trans. ' *) Tocma acuma se ocupa unii membrii ai societatiei academice romane cu descrierea vietiei lai Dimitrie Cante- miru dein documente authentice, care se voru pune facia in facia, pro si contra, in cumpănă drepta. Atunci apoi se va vedea, că ce a voita Cantemiru si una partita a boieriloru Moldovei. . # Not. Red. **) Se se vedia inse Descripție Moldaviae de Dimitrie Cantemiru si alte scrieri ale lui. Red. — 99 — parte si principatele romane său mai bine principele Moldovei de alta parte, pentru-că contractulu ce’lu amintesce Colson, că s’aru ti incheiatu pre la anulu 1710 intre. Russi’a si tiăr’a romanica, nu a devenita nici candu la inchiaiere, nu s’a subscrisu. Cumcă asia-dara contractulu de federatiune dein 1711 nu putea se aduca Moldovei nici unu beneficiu, precumu nici n’au adusu, ba cum-că acela avea se aiba pentru romani nisce urmări fărte dorerăse, se va vedea mai la vale. Acumu se cercamu de ocam-data acelu punctu de manecare dein partea Russiei, cumu s’au nevoitu acea putere a delatura ori-si ce influentia a altoru poteri, asupra principateloru romane, si mai alesu se vedemu, cumu s’a incercatu a paralisa influenti’a Austriei.*) Principele Brancovanu, care precumu s’a vediutu mai in snsu, nu aderă de locu la politic’a collegului seu din Moldova, dein care causa acesta ’lu ură de mdrte si care inca mai înainte retramise tiarului cele 300 pungi de bani pe care i le tramisese ca se’lu adjutoredie cu victualii pentru armat’a rusăsca — fu dein partea Russiei fărte reu vediutu. La acăsta rea vblientia mai contribuise si spatanulu tierei ro- manesci Toma Gantacuzenu, care trech in partea Russiei, pentru că acesta denuntiase/'pre uncbiulu seu principele Brancovanu că aru sta in legaturi ascunse cu Austri’a**). Dein acăste cauee tiarulu ne mai potendu’si du- meri mani a, dă ordinu generalului Renu, că cu 30 mii de ruși si unu bataillonu de moldoveni se intre indata in tiăr’a romanăsca si se atace Brail’a. Armat’a acăsta condusa de insusi Toma Canta- cuzinu luă Braila prin iusielatiune si era- pre aci si cuprindă mai tăta tiăr’a romanăsca , dăca relatiunile generalului Renu nu cadă in mana romaniloru. Pre acăsta cale tiarulu nu au sciutu nimica de- spre caderea Brăilei, păna după perderea bătăliei dela Stanilesci, si numai atunci, candu n'egotiatiunile de pace ajunseră a fi aprăpe de inchiaiere. Tiarulu vedienduse atătu de amaru insielatu, strigă adese-ori si cu mare turbare; „Iuda de Bran- covanu m’a tradatu amaru,“si de aci a inceputu a’lu persecuta cu mare passiune. Famili’a Cantacuzinu in cointielegere cu Michailu Racovitia fostulu principe alu Moldovei, care speră se ajunga pre tronulu tierei romanesci, fiindu atîtiata de agentii rusesci, lucrandu asemenea pre cord’a Rus- siei, scib insiela pre marele patriotu principele Bran- covanu, că se se cobore dela Tergoviste si se vina la Bucuresci. Aci fiindu prinsu, fu datu pre man’a *) Tocma precumu s’a incercatu si Austri’a in totu, timpulu si adesea chiaru snb form’a celei mai caldurose ami- ciții, se paralisedie influinti’a Rusiei. N’au se’si inpute ni- micu una la alt’a. Red. Trans. **) Precumu a si stătu, pe candu nu mai potea suferi nici elu barbar’a portare si necurmatele spoliatiuni turcesci. Red. Trans. turciloru sub cuventu, că conspirase cu Austri’a. Turcii i strigară masilu si-si fini viăti’a cea nevino- vata in diu’a de pasci dinpreuna cu fetiorii sei in piati’a Constantinopolei! Prin alegerea boieriloru pre tronulu tierei ro- manesci ajunse principe Stefanu Cantacuzinu, care plati intrig’a si tradarea tiesuta de Toma Cantacu- zinu contra unchiului Brancovanu cu mărtea sa si a tatalui seu Constantinu in 1716. — Nu multu după aceștia le urmă si tradatoriulu Toma Cantacuzinu.*) Dela acestu tempu incăce, părt’a otomana ne mai avendu ineredere in boierii romanesci, ne mai potendu uita tradarea lui Dimitrie Cantemiru, si pre- puncndu pre Brancovanu, că aru fi gravitata cătra Austri’a, apoi vediendu nesuintiele tiarului Petra I. de a’și castiga simpaihi’a romaniloru, tronase Domni in principatele romane pre asia numitii fanarioti greci din Fanaru, una suburbe a Constantinopolei, pen- tru că dela aceștia așteptă si speră mai mare cre- dintia. — Dela acestu tempu începu dorerile roma- niloru cu radicat’a; dela acestu tempu se datădia ata- curile si umilirile comise asupra pamentului roma- nescu. Sub acești principi se perrendara ocupatiuriile armateloru ruso austriace, incependu dela 1770 — 1774 cea rusăsca,— dela 1788, panar la 1791 cea ruso-austriaca, si dela 1806 pana la 1812 ăra cea rusăsca. Aceste ocupatiuni continue născură plăcerea si intru un’a si intra ceealalta potere vecinata, de a’si annecta cate una parte a pamentului romane^cu, cu tempu inse de a annecta ambe principatele, pentru- că asia este dical’a, că mancandu vine apetitulu. Provedinti’a dumnedieăsca inse ne scuti, dăca nu de totu, celu puținii in parte. Regimulu celu athrisitu alu fanariotiloru, care lipsi tierile romanesci de braciale sale armate, si care ori si cumu mai insuflau respecta iriimiciloru natiu- nei romane, iulesni si mai tare intentiunile Russiei de a se apropia de Dunăre si prin acăsta a ajunge cu tempu pana la Constantinopolea. Că pre lunga tăte acestea — acelea nu au ajunsu a fi realisate, este a se observa, că mărtea lui Petru I. si neîncrederea Russiei in fanarioti, au produsa ăre-care stagnare in curstilu fapteloru ce era se ur- medie. Cu venirea Catharinei a II-a pre tronulu Russiei politic’a lui Petru I. suferi ăre care modifi- cări, pentru că pre candu acesta pasf că aliatulu prin- cipateloru rpmane, Catharina se geră de garanta a acelora, ea ’si da aerulu de benefacatăre, si prin acăsta ăta că iiicepe in numele principateloru romane, si fata de nici unu mandatu dela acele, unu cursa *) Trădători netradatori, ei trebuea se măra. Vieti’a domniloru, mariloru veziri, pasîloru dependea pe atunci dela cate o intriga in Serailu, dela vreo simpla denuntiatiune, ba uneori numai dela cate unu visu neplacutu alu Sultanului. Red. Trans. 17* — 100 — de negotiatiuni cu părta otomana, carii dein candu in candu ori cu causa ori fără causa, i da ansa de a se încurcă cu port’a in resbelu, de a ocupa prin- cipatele, si de a le impedecă in progresulu loru, fia fostu acela de ori si ce natura. (Va urma.) Cnnoscintie din istoria si vieti’a turciloru. (Fine.) — Rome li’a. Amu aratatu mai in susu la capii 2, not’a 20, si la capu 4, not’a 5, cartea I. ce intie- legu turcii sub acestu nume. Nu va fi inse super- fluu de a’i da aci esplicatiune mai detaliata. Califii Arabiloru, său precumu le dicu creștinii, Saracenii, pana candu nu lasasera tiermurii Eufratelui spre a se estinde in Natoli’a, ei numi.au Rumiili, său tiăr’a Romaniloru, tota acea parte occidentale a Asiei, care apartienea imperiului romano-grecu; probabilu pentru ca inșii grecii din acele parti se numiau pe sine si se numescu pana astadi Pmpâiovg adeca Romani. Ace- sta o comprăba in unanimitate toti scriitorii indigeni; dar ce me confirma mai tare in opiniunea mea, este numele cetatiei Erzerum, care insămna tiăr’a său te- ritoriulu romaniloru; Erz in limb a arabica este tiăra, terra, pamentu; Rum, Rom’a. Si in adeverii, acă- sta cetate in Asi’a mic<. a stătu mai multi ani că unu muru impenetrabile contra furărei Saraceniloru, si au aparatu celelalte provincii contra săcrilegeloru loru incursiuni si depredatiuni. Dar belurile imperatiloru greci contra Latiniloru, au dătu sectatoriloru lui Ma- homedu ocasiune favorabile de a’si estinde cuceririle, si ei ău supusu potestatiei loru tăta Natoli’a. Acăsta diminutiune a imperiului romanu, a redusu si numi- rea de Rum-ili numai la acele parti din Europ’a, cari in urma au fostu supuse otomaniloru. Cu tăte ace- ste, nirnicu mai comuna la geografii turci, decătu a cuprinde șub numele de Rum totu restulu Europei. Se dice pentru esemplu Rum den anadoliie gesme, a trece din Europ’a in. Asi’a; si din contră A n a d o 1- dan Rume, din Asi’a in Europ’a. Prin urmare cu- ventulu Rum-ili, său cumu scriemu noi Romeli’a, are cinci diferente semnificatiuni. Geografii intielegu tăta Europ’a; vechii- istorici arabi tăte provinciele spre apusu dela Erzerum; altii numai acele parti ale Euro- pei, cari suntu supuse imperiului otomana; si ăr altii numai Greci’a propriu disa, fără Peloponesu; in fine, ceea ce este mai raru, sub Romeli’a intielegu Greci’a si Peloponesulu împreuna. In acestu din urma in- tielesu trebue luatu subiectulu despre care tractamu. Ceea ce me intaresce in acăsta opiniune este, că isto- ricii atătu turci cătu si creștini dicu, că Muradu inca in viăti’a părintelui seu a facutu o espeditiune in More’a, de-si nici unii nici altii nu făcu nici o men- țiune despre succesu. — Penitentia sincera, dese rogatiuni si lacrime ferbinti, că se ajute Allah in contra christianiloru. Turcii tienu ca nu mulțimea minie- rului, nici abilitatea umana, nici bravur’a soldatiloru, ci numai provedinti’a divina este auctoruln victorie- loru. De aci ei cauta totu-dăuna causa legitima pen- tru bellu, ca se nu para ca ar vrea a se bate con- tra vointiei lui Dumnedieu. Unu bellu justu, si sin- guru legitimu după macsimele loru, este bellulu pen- tru propagarea religiunei mahomedane; si din con- tra, injusta este bellulu candu prindu armele pentru latirea imperiului său augmentarea venituriloru statu- lui. De unde se păte vedea prea usioru. ca turcii potu avea totu-dăuna preteștu de a da bellului o co- lăre legitima. Kioprili Miistăfa Pasia, mare veziru sub Solimanu II. unchiu alu imperatului de astadi Achmedu, a sciutu cu multa desteritate a profita de acăsta opiniune dominanta intre turci. La ocasiunea candu soldatii turci descuragiati prin relele succese ale belleloru, refusara servitiulu, acestu Pasia in plinu consiliu ’si espuse parerea precumu urmădia: „Nu virtutea inimicului,, ci pecatșle musulmaniloru suntu caus’a ca germanii invingu si noi perdemu. Trebue vendute tăte utensiliele pretibse de argintu si de auru ale imperatului, si din banii aceștia se se platăsca soldatii. Imperatulu se dea o proclamatiune, in care se declare, că bellulu contra germaniloru n’are altu motivu decătu numai si singuru propaga- rea religiunei mahomedane; ca cei cari pdrta la ânima preceptele Alcoranului, trebue se’i urmedie, nu for- tiati, ci de buna voia; și ca elu promite, ca dăca ar avea in servitiulu seu numai douesprediece mii ade- verati observatori ai Coranului, este sicuru ca in pu- țina tempu ar raporta victoria asupra germaniloru si ar recupera totu ce aceștia au rapitu din imperiu." Acestu consiliu a produsa la inceputu totu efectulu doritu. Indata in prim’a espeditiune vezirulu a cu- ceritu cetatile Siehirkioij Nissa, Semendri’a si Bel- gradulu; dara in a dou’a expeditiune bellica a per- dutu in batali’a dela Salankemen mai tăta armat’a, împreuna cu viăti’a si glori’a sa. . — Alte superstiție ni Mecc’a, Medin’a, Kud- gisierif. Mecc'a, Medin’a si Ierusalimu sunt trei ce- tati, unde turcii făcu peregrinatiuni. Mecc’a său Caabeă este in Arabi’a, unde Selimn, cuceritoriulu Egiptului, a lasatu a se edifica o moshea mare si frumăsa in loculu unei mici. Traditiunea tiircăsca tiene, caAvramu si-a facutu aici o casa său cortu, construita asia, in cătu caletorii ’lu poteau vedea ori din ce parte ve- niau; si nu potea trece nici unulu, fără a nu bea unu pacharu de apa si a nu manca un’a a trei’a parte de pane. Cu tempu apoi, Mahomedu a trans- portata aici din paradisu o păna cuadrata de colăre năgra si o a locatu acolo cu man’a propria, pentru a servi de Mikrab său altariu, la care se se închine si se adăre pe Dumnedieu. Turcii credu că Dumne- dieu iărta pecatele si cele mai grele toturoru acelora cari făcu peregrinatiunea la Mecc’a. Ei mergu in peregrinagiu si la Medin’a, locu sacru pentru mor- mentulu legislatorului loru. Ei credu că trupulu a- 101 — cestuia e conservata aici intregu si neputreditu; si ca nu’i lipsesce decătu unu dinte, pe care l’a perdutu intr’o bataia, unde a cadiutu martira. Intr’o carte intitulata Muhamedie, care contiene vidti’a lui Mahomedu, se dice, că „Archangelulu Gabrielu nici odata n’a fostu in mai mare perplessitate de a me- rita mani’a lui Dumnedieu că atunci, candu intr’o bataia unu inimicu cu inaciuc’a sa a nimerita gur’a profetului si a facutu se’i sara unu dinte: ceea ce vediendu ărchangelulu a descensu iute din ceriu si a prinsa dintele inainte de a cadea la pamentu, si l’a pusu drasi in gur’a profetului, dar nu la locuiți unde a fostu mai inainte." Sultanii tienu in thesau- rulu loru unu dinte de omu, despre care credo că e dintele lui Mahomedu, si’lu conserva intre raritatile loru cele mai pretidse., Asemenea conserva in the- saurulu loru unu caputn, despre care credu că a fosta alu lui Mahomedu. Trei dile inainte de>Ra- masan, care este lun’a postului, Mufti atinge arip’a acestui capntu in apa, pronuntiandu mai antaiu unele rogatiuni. Turpii credu că prin acdsta atingere ap’a devine santîta, dr caputulu neputreditoriu; si o nu- mescu Obiuhirki sierif, ap’a sântului caputu; o punu in butelce mici, si le sigilddia cu sigilulu the- saurariei; dra imperatulu le tramite marelui vezira si altora persdne mai insemnate in semna de inalt’a sa favdre. Candu postula cade după apusulu sdre- lui, turcii punu o picătură din acesta apa, santita in- tr’unn pacharu mare, cu apa comuna, apoi o gusta căte unu picu de trei ori, si in urma o beau tdta dintr’odata, că se nu mai remana nici o picătură. Kudsisierif, loca prea sânta sdu lerusalimu, inca este unu locu prea venerabile pentru turci; dar care mergîindu la Mecp’a, trece mai antaiu pe ,1a Ierusa- lim», nu este perfecta Hagi sdu perfecta peregrinariu. Obiectidu devotiunei lorii in acdsta cetate este o bi- serica edificata inca de imperatulu lustinianu^ care ei falsa o atribue lui Solimanu. Ei dicu că aici este o pdtra de trei coti in cuadratu, aternata că prin minune in aeru de insusi Mahomedu. Că-ci dicu ei, candu se sui Mahomedu pe Boraknlu. seu (asia se numesce in Alcoranu asimila lui Mahomedu), primi ordina dela archangelulu Gabrielu a se sui la ceriu, si.indata se rădică in susu dinpreuna cu asinuln seu, si cu o pdtra ce se acatiă de pitidrele acestuia. Ar- changeluln vediendu petra dise profetului: ce cauta aici pdtr’a, candu a chiamatu numai pe Mahomedu. Acesta dise atunci cățra pdtra: Dur ia M ubar eky, opresce-te pdtra fericita; si indata pdtr’a a remasu in acelu locu pendente in aeru. Crestiniloru nu e permisa a cerceta aceste trei locuri. A fostu unu ambasadoru de Holandi’a, care, nu sciu cumu, a ob- tienutu unu ordina dela sultanulu adresata guberna- torului de lerusalimu pentru a’lu lașa se intre in Mosheea; gubernatorulu inse i-a refusatu. Ambasa- dorulu ilu intrebă, că pentru ce nu se supune la ordinala Sultanului: atunci, gubernatorulu respunse: Eu sunt prompta a esecuta ordinulu imperatului: a- cesta permite a intra, „dara nu si a esf; prin urmare ’ti sta in voia se intri, sub conditiune inse, de a nu mai esl nici odata.¹¹ Acdst’a a fostu destulu pentru a satisface curiositatea ambasadorului: elu se intdrse inderetu si nu intră. P han ar. Sdu mai vulgara Eener, pdrt’a care duce spre celu mai din diosu porta alu Constanti- nopolei. Partea acdsta e Însemnata astadi mai alesu din causa, că aici isi au locuintiele cei mai nobili si cei mai avuti greci ai cetatiei. Acf este beseric’a catedrale, care e renumita pre langa alte raritati inca si pentru aceea, că aici se conserva actele, scrierile, cuventarile si decisiunile tuturora patriarchiloru cari au ocupata scaunulu dela cucerirea Constantinopolei prin turci pana in diu’a de astadi; tdte in regula si correctu scrise. Totu in partea acdst’a este si una academia pentru instrucțiunea, tinerimei. Acdsta este edificata de unu grecu cu numele Manolaki, care nimicu n’a avuta ignobila in sine, afara de ori- ginea șa. Se invdtia in acdsta academia, philoso- phi’a si tdte părțile ei, precumu si alte mâi multe sciintie, tdte in limba pura si antica grecdsca. Per- sdne fdrte distincte prin pietatea si sciinti’â dorii au esitu pe timpulu meu din acdsta scola. Intre altii Io n Car i ophilu, teologii si filosofu escelente, in urma renumita predicatora in biseric’a catedrale. Bl as iu Spaevoph.il.-az, Antonia si ,Spando- n i a, toti filosofi peripatetici. I a c o m i u, gramatica acurata, dela care pana candu locuiamq in Constan- tinopole, amu invetiatu elementele filosofici. S e b a s t u, celebru prin calendariulu seu eclesiașticu, dara mai a,lesu prin scrierile sale critice asupr’a controversiunei intre baseric’a grdca si latina., Dionisiu Hiero- monachu, si Alexandru Mavrocordata, sti- mati in generala pentru -rarele loru cnnoscintie; ei au fosta profesori-de fi'losofia, de teologia si de fi- sica ; acestu din urma a fosta si interprete*) pre lângă curtea otomana. Elu a scrisa unu tractata despre circulatiunea sângelui, care s’a tipâritu mai de multe ori in Itali’a; apoi una istoria profusa despre crea- tittnea lumei pana in dilele ndstre. Afara de aceste a lasatu o mulțime de litere si alte nenumerate trac- tate mai mici, cari, precumu audu, fiiulu seu Nicolau Maurocordafu. omu fdrte versata in literatur’a orien- tale si occidentale, le^a publicata in Moldavi’a. Na trebue se ne imaginamu precumu face cea mai mare parte din creștini, ca Greci’a atatu de tare aru fi ca- diutn in barbarismu, in catu in timpii din urma ea nu aru fi produsabarbati cari se se pdta compară cucei mai vechi eruditi ai ei. Si pentru a nu merge mai departe, acumu in dilele ndstre amu vediutu trei pa- triarchi, unulu la Constantinopole, si duoi la Erusa- limu, cari pentru sciintiele loru merita tdta reputa- tiunea. Celu din Constantinopole e Cabinicn; unu adeveratu oratoru eloquentu, care, lucra ce rara se *) Vulgo: dragomanii. 102 — se intempla, a murită că patriarchu. Cei din Eru- salimu suntu Dositheu si Chrysanthu, acest’a ruda si succesore celui d’antaiu, si care, precumu audu, este inca in vidtia. Dela Dositheiu afara de alte monumente ale eruditiunei șale, avemu scrierile sale critice*) contra latiniloru, tipărite in trei tomuri Afara de acești eruditi, academi a din Constantino- pole a mai produsu si altii, precumu: Mele tiu, mai intaiu archiepiscopu in Arta, apoi in Aten’a; omu de literatura universale, dara mai alesu studiatu in dogmele helmontiniane sdu mai bine in principiele lui Thales, din cari amu luatu lectiuni dela elu iu timpu de optu luni. Apoi Elia Miniati Hiero- monachu, care iq urma se facîi episcopii Mesenei in -Morea; filosofu subtilu, si asemenea escelentu pen- tru cunoscintiele sale in teologi’a dogmatica si sco- lastica. Marcu Lari seu, limbistu escelentu. Mi- trbphanu Hierodiaconu, mare amatoriu de ar- tea poetica si fericita imitatoriu alu auticiloru. Lici- niu, nativu din Monembasia sdu Malvasi’a, cunoscea filosofi’a si medicin’a din fundamenta. Elu a fostu primu-medicu.in curtea ndstra. Sciinti’a si esperientiă ce o avea in artea medicale i-a castigatu stima ge- nerale si auctoritate la turci. In urma a esitu din Constantinopole si s’a intorsu in patri’a sa, republic’a de Veneti’a l’a onorata cu titlulu de comte. Cam la unu anu după aceea, l’au prinsu Turcii in Monem- basi’a, si apoi amu auditu că l’au spendiuratu publi- camente in Constantinopole, sub cuventu că pana ce a fostu aici aru fi stătu ih correspondentia cu Ve- netianii. Se mai numimu inca pe Constantina, fiiulu lui Duca, principe de Moldavi’a, superioru mul- tora din compatriotii sei in antic’a grdca si in filo- sofia; a fostu scolariu lui Spandoniu. Andronicu din nobil’a familia, a Rangaviloru, celebiu pentru per- fect’a cunoscintia a limbei grecesci mai alesu în ceea ce privesce puritatea ei: si era fdrte versatu in lec- tur’a cartiloru santiloru părinți. Asiu mai potd a- daoge cu totu dreptulu pe Eremi’a Cacavella, nascutu in Crefa**) hieromonachu si predicatoru in beseric’a catedrale din Constantinopole; si dela care amu invetiatu primele precepte ale filosofici. Apoi Anastasiu Condoidi, nascutu in Corcyra***) a fostu instructoru pre langa fii mei. Si Anastasiu N a u s i, din Macedoni’a, cunoscutu atatu in Ger- mani’a catu si in Angli’a, pentru capacitatea sa si profund’a cunoscintia a limbei grecesci. — Ezan-ulu. Imnu ce contiene profesiunea cre- dintiei mahomedaniloru. Este unu cantaretiu, Muezin, care din înălțimea turnului Giamiei numita Menare, invita poporukt la rogatiuni de cinci ori pe di. Vi- nerea este si unu alu sieselea Ezan, numita Selat, care se canta ddue dre înainte de Nemaz-ulu, sdu rogatiunea de mddia-di, dara nu e împreunată cu rugatiuni; asia e si cu Temgid-ulu, care se canta înainte de rugatiunile de demandtia, si precede im- mediatu acestora rugatiuni; amenddue suntu doxo- logie sdu cântece intru land’a lui Domnedieu data- toriulu de lumina, si facatoriulu sântei di de Vineri. Professiunea credintiei mahomedaniloru sta numai din aceste ddue capete: „Nu e Dumnedieu afara de Dumnedieu;¹⁴ si „Mahomedu e profetulu seu*).⁴⁴ Candu canta Ezan-ulu, de comiinu mai adaoga aceste: „Dum- nedieulu prd inaltu; nu e Dumnedieu afara de Dum- nedieu; si Mahomedu e profetulu seu?⁴ Acdst’a se repete de doue ori, apoi adaogu: „Veniti poporulu la loculu pacei sdu integritatiei?⁴ acf se intielege Mecca, „veniti la asilulu salatei sdu loculu mantuintiei.⁴⁴ Pre- cumu creștinii candu ocupa vreo cetate, canta Te D e u m - u 1 u loru, asia turcii in asemeni ocasiuni făcu a resuna Ezanu-lu loru in besericele crestini- loru, si prin aedsta le transforma immediatu in Gia- mie sdu Moschee. Articlii militari. In diariele ndstre s’au vediutu adesea incura- giari adressate catra junimea ndstra, că se nu se subtraga dela portarea armeloru, ci din contra, se apuce ocasiunile care li se dau spre a se exercita catu se pdte mai bine in trensele. Noi celu pucinu nu amu lipsitu nici odata a demustra marea neces- sitate a exercițiului in arme si a servtiului militariu in genere. O facemu aedsta nu numai cu respecta la legea de întregirea armatei, ci si din punctu-de vedere alu ondreisi chiarualu existentiei ndstre n a t i o nale., Excellente sunt theoriiTe filosofice si umanitarie despre pacea uni- versale si perpetua, pentru care in epoca ndstra se tienura si cateva congresse internaționali; dara totu noi vediuramu chiaru acuma in dilele ndstre, dela 1848 si pana astadi, ce distantia immensa mai este intre realitate si intre acelea theorii. Omenimea in- trega se arunca pe fia-care di din una campania in alta, din unu campu alu sângelui in celalaltu. In momentele de facia nici unu stătu europdnu nu mai este siguru de vecinulu seu, si tdte popdrale se vedu armate din crescetu pana in tălpi. Celu din urma obolu alu veduvei se ia si se dă pentru scopuri mi- litarie si bellice. Diplomațiile isi petrecu in intrige si cabale, sioptescu de c o m p en s a ti u n i, tidra pen- tru tidra, provincia pentru provincia. Cuventulu in- vasiune au ajunsa a fi intielesu pana si de popu- latiunile rurali. Cine pdte se schimbe aedsta stare a lucruriloru? Nimeni. Asia data ddca nu o pdte schimba nimeni, trebue se ne preparamu spre a da facia cu ea. ' *) Disputationes. •*) Adeca: Candia. ***) Corfa. *) In limb’a arabica: La Ilahe illalah, ve Muhamed Resuliulah. Tr. Germ. — 103 — In Nr. tr, anuntiaramu cartea dlui maioru N i- chita Ignatu „Instrucțiune asupra servitiului in campania pentru infanteria," si amu promisu a ne intdrce la densa. Vomu face acesta, inse cu dre- care methodu. Cartea dsale e destinata a fi de in- vetiatura pentru tempulu candu armat’a se afla in campania (expeditiune bellica, Feldzug), pe theatrulu sângelui. Simtimu inse necessitatea de a premitte, respective reproduce in coldnele ndstre alte câteva invetiatuA, că continuatiune la cele comunicate in anii 1873—4. apoi a reveni la Instrucțiunea pu- blicata de dn. maioru Ignatu. Pana atunci semna- lamn din prefatiunea cartiei sale numai acdsta sen- teritia grava: „Cu catu o armata are mai pucinu resbelu, cu atata densa trebue se studiedie mai multu resbelulu.¹¹ Se’si insemne bine, se ’si pună la urechia acesta sententia toti aceia carii fabuledia despre neutralitate si se incredu „in domnitori, in filii dmeniloru, intru carii nu este mântuire.¹' Scurtu si bine, ddca vrei se traiesci, trebue se inveti a te bate. Din fatalitate, acdsta este conditiune absoluta de existentia. Pe langa acdsta se ne mai insemnamu inca una alta axioma scumpa, recunoscuta astadi de tdta lumea: „Cu catu regimulu politicu alu linei națiuni ajunge a fi mai liberu, cu atatu organisatiunea Sa militaria trebue se fia mai tare.“ Acestea premișse, vomu începe seri’a ndstra de articlii cu urmatdrîele' consideratiuni istorice, publi; cate in „Romani’a militară" Voi. I. dela 1864 de dn. G. Boranescu, pe atunci capitanu de geniu. / Red. Necessitatea unei armate. „Pacea este visulu intieleptiloru, resbelulu este istori’a dmeniloru; a disu contele de Sdgur, Si in adeveru istori’a tuturoru timpuriloru si a tuturoru na- tiuniloru a demonstratu acestu adeveru. Toate națiunile vii suntu intr’o stare de resbelu continuu unele in contra celoru-lalte; acdsta este legea necesității; si de aceea fia care poporu nu pdte si nu’ trebue se se radieme decatu pe sine insusi pen- tru a’si păstră independinti’a. Trist’a stare in care ajunsese Romani’a dela perde- rea vechiloru sale institutiuni militare, candu tidr’a parea câ nu este decatu granariulu celu mare alu armateloru de invasiune, a demonstratu Romaniloru, că numai prin armata potemu se .ne garantamu exis- tenti’a viitdria; prin armata numai dobandimu drep- tulu de a ne prenumera printre cele-lalte națiuni li- bere independente; prin libertate si independentia se potu desyolta comercialii, industri’a; artele, in fine totu ce face imflorirea si avuti’â unui stătu. Deca dara armat’a este chiamata se asigure si sa mantiena tdte avanțagiele de mai susu, nu este dre de datoria ndstra a tuturoru, a nu neglige ni- mica pentru infientiarea si imbunatirea acestei insti- tutiuni, singura in stare d’a ne face se traimu? Si dmenii carii au in mana destinele națiunii, nu voru binemerita dela densa, candu nu au negligiatu nimicu pentru a ne reda unu bunu sistemu de.organisatiune militară, care se ne asigure inlaintru ordinea, si in afara independenti’a? Toti romanii sciu avanțagiele unei asemenea or- ganisatiuni, si de aceea o ceru in unanimitate, că-ci numai prin tr’insa strămoșii noștri au pastratu cu sfintienia acestu pamentu alu patriei, atunci candu sabi’a străinului amerintiă cotropirea lumii întregi. Guvernu si camera dati-ne vidtia, dati-ne ar- mata! Faceți ca totu Romanulu in stare de a porta armele se jertfdsca la casu de trebuintia partea sa de datoria pe altarinlu patriei! Faceți ca apararea patriei se fia privita de toti ca datori’a fia-caruia! Faceți ca acdsta datoria se o contractedie totu romanulu d’odata cu nascerea sa. Ceea ce ceremu nu este nici decumu nou: Este dobândirea vechiloru institutiuni pe care dnii din fanaru ni li-au rapitu, cu scopu d’a guverna si d’a esploata mai lesne unu poporu, a cartti barbatia ilu facea prea de temutu. Pana candu vomu lașa uitării o asia fie nobila professiune, candu istori’a toturoru popdraloru, chiaru si acelora mai vechi, ne arăta catu era de conside- rata la densii meseri’a armeloru? Asia: La Egipteni, militarii formau o casta distincta cu unii siefa particulara. Era, după casta sacerdo- tala, cea mai deosebita; si de si acelu poporu super- stitiosu ale cărui institutiuni aveau de basa reli- giunea, punea totuhi sub protectiunea ceriului, nu negligia inse nimicii pentru organisarea tuturoru midiu- Idceloru de atacu si de aperare. La Evrei, de sf Moisi. pare, din legislatiunea ce Ie dete, a fi esclusu. idei’a d’a face din tr’ensii o na- țiune bellicdsa, vddema in istoria că si acolo la versta de douadieci de ani, totu evrșulu era soldatii, si Dăvidu tienu mai in totu-dăuna in pitidre o mare parte din fortiele sale. Solomonu este celu d’anteiu care org'anidiă o cavaleria de douesprediece mii de dmeni. La Spart’a toti cetatienii trebuiau se serve dela verst’a de 20—-fiO ani, carii se chlamau succesiva si conformu cu trebuinti’a. Asta-feliu Cleombrote nu adusese la batali’a dela Leuctra decatu dmenii dela 20—35 ani; si după batalia porni pe cei dela 35—40 de ani. Institutiunile loru ii făcuse atatu de tari.si ii facea se mdra cu atata mandria, in catu se iinbra- cau in vestminte roșii, pentru ca nu cumu-va inemi- culu se vădia sângele loru curgându in lupta; mer- geau in resbdie cantandu si spartanulu mortu, ranitu in spate, privatu de ingropatiune, era prad’a pase- riloru carnivore. La Aten’a obligațiunea d’a servf patri’a, începea dela 18—60 de ani. Generalii isi alegeau soldatii loru dintre dmenii cei mai tari, mai frumoși si mai — 104 — frumoși si mai avuti. Sirmanii si streinii erau fărte raru chiamati la onorea d’a muri pentru patria. In fine romanii nu supusera lumea decătu pen- tru că la densii totulu era organisatu pentru resboiu, si pentru că resbelulu avea in totu-dăuna unu scopu mare si folositori». Politic’a, religiunea, virtuțile, prejudetiele popularie, patimile chiaru, tendeau la unu același scopu. Sub republica câ si sub imperiu, sub aristocrația câ si sub democrația aceeași sete de gloria, aceeași dorintia d’a dace universulu tributari ai Capito- lului, essaltâ t<5te spiritele, dirigea t<5te actiile, iin- flacarâ t<5te animile. Acăsta ideia ii urmarea in fo- rum, in exilu, in lagare, in proscriptiuni chiaru, că-ci amorea patriei era la densii unu simtiementu mai viu, mai sacru si mai esclusivu decătu la greci, carii riu’si faceau unu scrupul», nici o remuscare d’a im- plora ajutoriulu străinului candu erau isgoniti din tier’a loru; pe candu la romani fiiulu Veturiei nu avii imitatori. In Rom’a toti cetatienii erau soldati. Capii ar- mateloru erau cei d’antaiu magistrati ai ei. Resboiulu era bogati’a loru, si grigi’a ce aveau d’a incorpora in sinul» ei pe t<5te popărale învinse, 0 facea se ga- săsca in fia-câre victoria, garanti’a unei nuoe victorii. Nu este indoiala că tăte națiunile ce supusera romanii se nu fi avutu mai aceeași organisatiune mi- litaria, se nu fi avutu aceleași arme, in fine mai a- celeasi midiuldce ca si densii; le supusera inse prin curagiu, prin patriotism u si prin tari’a insțitutiuniloru loru. Acele institutiuni obligâ pe Romani d’a începe serviciulu dela versta de 17 ani si durâ douedieci de ani. După acestu terminu fia care legionariu pri- mea unu certificata numitu Testimonial, cu care reintrâ in classa cetatieniloru, si era scutitu de ori- ce alt» serviciu. Nimeni nu potea ocupa unu locu in magistratura, dăca nu a fostu inrolatu celu pucinu 10 ani intr’o legiune. Trebuea, pentru a fi admisu la onărea d’a servi statulu, se fia de cbnditiune libera si se se bucure de fire care averea Tribunii militari trageau triburile la sorti, si printre cei cadiuti alegeau pe cei mai proprii pentru serviciu: Voiau ca soldatulu se aiba ochiulu viu, capulu dreptu, peptulu larg», bratiulu tare si se nu fia burtosu. „La ce pbte servi unu soldatu care dela barbia pana la talia, nu este decătu o burta," dicea Catone. - Astu-feliu Rom’a dâ armatei totu ce era mai frnmosu si fisicesce mai bine organisatu dintre fii sei; se esplica dara, cumu o mana de fugari isgoniti dela Troja fundara statulu celu mai mare si supu- sera sceptrului loru cea mai mare parte din lumea cunoscuta pe atunci. Aceste esemple nu ne arata <5re lamuritu, că fara o seridsa organisatiune, esistenti’a ndstra este ilusoria? că fara o armata nu avemu nimicu de asteptatu in viitor»? Da! a venito thnpulu in care mi ne mai este permis» d’a amana instituirea unui sistemu seriosu de organisatiune militară. Se nu ne retragemu de înaintea ori-carui sacrificiu materialu pentru dobândirea lui, că-ci nici unu sa- crificiu nu păte fi pusu mai pre susu de chestia de viătia a națiunii. Pana candu vomu aștepta mil’a streinului si in- tervenirea lui in chestiunile ndstre? Suntem» 5 miliăne aprdpe de romani; națiunea este inteligenta, si prin urmare cauta se voimu a trai numai prin noi înșine. Belgi’a de esemplu qu o populatiune de 4,700000 are o armata permanenta de 73,000 de dmeni in timpu de pace, si se păte urca la 100,000 in timpu de resbelu. (5re nu amu potă si noi ca. densii a- junge si întrece acăsta cifra? Suhtemu convinși că potemu si că avemu da- tori’a dea o face, căci numș,i atunci in locu d’a fi data in schimbu de o Veneția sau de o Polonia, Romani’a isi va redica cu mandria fruntea din tiă- rina in care diace astadi, si fii sei s’aru mai potea numi inca descendenti ai coloniei lui Traianu. Gr. Boranescn, capitanu de geniu. (Voru urma.) Documente historice din 1848 et 1849. (Urmare). 53. b) Comitetulu Natiuuei Romane. Domnule Prefectu! In. General-Comando prin presidial’a sa ordina- tiune ddto 22. Nov. 1848 sub Nr. de operațiune 200 comunica Comitetului nisce principie care trebue ne aparutu se se padiasca cu tăta strajinici’a in privirea sculării generale (Landsturm) pana quandu se va în- tocmi unu regulament» definitivu. Comitetului comunicând» Dtale acele principie, pune strinsa datorie asirpra Dtale, quâ fora intardiere se le faci cunoscute tribunilor si vice-tribuoilor Dtale, si cu totii se le paditi cu tăta scumpatatea, fora aba- terea cea mai mica,c ă-ci urmând» intr’altu chipu, veți cadea sub grea respondere. Acele suntu urmatorele principie. I. Tienuturile care suntu mai amenintiate de vrasmasiu, dau partea sa din scularea generala fora deosebire de naționalitate (unde acăsta deosebire este pona acumu făcută, remane stătu quo), quare se va stringe după sate, si va occupa acele punte ale tie* nutului seu, care se voru hotărî de renduitulu co- mandante suprem» militariu. II. Scularea generala ce vine din tienuturi mai depărtate, este impartîta după nationalitati, si sta după marimeâ trebuintiei diumatate, si a patra parte sau si o parte mai mica a puterii totale, precum se — 105 — va face cunoscuta, quandu se voru chiema si se va asiedia la puntele otarite de comandantele supremu militariu. III. Deregâtoriile tienuturilor, precum si onora- tulu Comitetu roman de care suntu numiti Prefecții, n’au influintia asupra modului tacticu si strategicu alu aplicării loru, ci numai asupra sculării, scaimbarii in termini otarati, denumirea ductorilor, organisarea din laintru, armarea si provisionarea loru la plecare. IV. Deocamdată nu se potu face alte scaimbari, decatu cele ce purcedu dela comandanții militari, in care privintia se face cunoscuta, ca legiunile, ce in urma fura puse in mișcare catra Clusiu, au se pri- miasca ordinatiunile dela dn. general-maior bar. de Wardener, acele care fura unite inca mai inainte cu corpulu dela nordu, dela d. v. colonela Urbanu, cele din comitatele Zaranduhii si Uniadiorei dela d. maiorii Riebel alu I. Reg. de Romani; pre lini’a Sighisiorei si Cohalmului dela comand’a cetatii Sighisiorei, pre la Homorod si Miclosia împreuna cu scularea generale din tidr’a Oltului si a Barsei dela d. colonela Baron Stutterheim si maiorulu Riebel dela Regim, de Inf. Leiningen. Fiindu cause temeinice spre a scaimba, micsiora, sau slobodi scularea generala, trebue pentru acesta a insciintia pe numitii comandanți militari, carii co- respondiendu impregiurariloru si trebuintieloru slujbei publice, nu voru pregeta a incuviintia ori-ce usiorare a sculării generale, care este cu putintia foia pri- mejduirea binelui publica. Sabiniu, 26. Nov. 1848. Sim. Barnutiu, presidente. 54. b) Cerculariuhi. comendantelui generala in caus’a bancu-noteloru austriece si a,no.teloru ungnresci, prin care se interdice strinsu cercularea acestora si demanda primirea celoru austriace, dein temeiuri athtu legali, că tu si cu scopti de repressalia, pentru-ca si ministeriala lui Kossuth oprise pe cele austriace de 1 si 2 fl. Es ist zur Kenntniss des General Commando- Prasidiums gelangt, dass bei einigen Zivilkassen so- wohl des Provirizial- als auch Kamer'al- und mon- tanistischen Etats die Annahme der — von der k. k. privii, bstereichischen Nationalbank zu Wien exmit- tirten Banknoten zu Ein und Zwei Gulden aus dem Grunde verweigert werde, weil von Seiten des fruher bestandenen k. ungarischen Ministeriums deren An- nahme unterm 10. Juli 1, J. G. Zahl - 748/s.p.e. bei den — demselben untergeordnet gewesenen Zivil- Aemtern und Kassen in der Absicht nntersagt worden war, um den neu in Umlauf gesetzten ungarischen Banknoten nach ihrem - vollen Nennwerthe die Gel- tung zu verschaffen; und deren anstandlose Zirku- lation thunlichst zu fbrdern. Die von der k. k. privii, osterreichischen Natio- nalbank exmittirten Banknoten zu 1 fl. und 2 fl. C. Mze sind jedoch lediglich zur Erleichterung des Verkehrs und zur tkunlichsten Abhilfe des zuweilen stattfindenden Mangels an MetallmUnze in Zirkida- tion gesetzt, und solche seither in allen Provinzen der k. k. osterreichischen Monarchie umsomehr an- standlos sowohl im biirgerlichen Verkehr als auch bei den k. k. osterreichischen Kassen an Zahlungs- statt angenommen worden, als das reelle Vermbgen der k. k. privii, osterreichischen Nationalbank, auf welches der faktisch reelle Kredît der Letzteren ră- dizirt ist, — fur deren fortwahrende, jedesmalige Ein- wechslung nach dem vollen Nennwerthe allerdings die Gewăhr leistet. Dass durch die politischen Zeit- verhăltuisse der letzten Vergangenheit diese Einwechs- lang hierlandes einigermassen beschrânkt werden musste, liegt einzig und allein an der Uhmbglichkeit des Zuschubs aus der osterreichischen Hauptnatio- nalbank in Wien an die Filial Bankokașsa zu Her- mannstadt in Siebenbiirgen an Silbermunze, welche Letztere bei der unterbrochenen Komunikation von den Behbrden in Ungarn nach den vielfăltigen Bei- spielen ebenfalls gelegenheitlich des Transitos ge- waltsam zuriickgehalten, sohin nicht an'die hierortige Bestimmung gelangen gemacht worden wăre. In dieser Begriindung erachtet der Unterzeich- nete kommandirende General mit Hinblick aut seine gegenwartige Stellung-in der Provinz Siebenbiirgen und mit Berufung auf seine — unterm 18. Oktqber 1. J. Q. 4242 emanirte Proklamation, endlich auf Basis der hierin ausgesprochenen Authorisation Seiner Majestăt des Kaisers und Kbnigs die oberwăhnte Verfiigung des fruher bestandenen k. ungarischen Ministeriums in der Art hiemit im Allgemeinen und Einzelnen aufzuheben, dass die Banknoten der k. k. osterreichischen privilegirten Nationalbank zu Wien zu Ein und Zwei Gulden bei allen — w.as immer fur Namen habenden Kassen des Zivil- und Milităr- Etats um so gewisser anstandlos und nach ihrem vollen Nennwerth angenommen. werden sollen ; — als die dawider Handelnden in jedem vorkommenden derlei Beschwerdfalle unnachsichtlich der strengsten Ahndung unterzogen werden mussten. Dagegen muss die Annahme der ungarischen Banknoten bis zur erfolgenden allerhbchsten Ent- scheidung Seiner Majestăt des Kais.ers und Kbnigs in allen was immer fiir Namen fiihrenden Ziyil- Ka- meral- montanistischen und sonstigen, dann auch Mi- lităr-Kassen nunmehr einstweilen znversichtlich ein- gestellt werden, und deren Annahme um so gewisser in so lange — bis eine anderweite allerhbchste Ver- fiigung seiner Majestăt des Kaisers und Kbnigs herab- langen solite — auf meine vorstehende allgemeine Anordnung unterbleiben, als diese meine einstweilige Einleitung auf meritorischen Griinden beruht. Die ungarischen Banknoten zu Ein Gulden — kr. C. Mze, dann je zu Fiinf Gulden C. Mze und etwa noeh zu hbheren Geldbetrăgen sind ohne Ge- nehmigung des damaligen Statthalters Seiner kais. 18 — 106 Hoheit des Herrn Erzherzogs Stephan, Palatina von Ungarn, und ohne die allerhbchste Sanktion Seiner Majestăt des Kăisers und Konigs, sohin nemlich ge- setswidrig exmittirt worden. Was dagegen die Banknoten zu zwei Gulden C. Mze anbelangt: so sind solche zwar mit hbchster Genehmigung Seiner Kaiserl. Hoheit des Erzherzogs Stephan Palatin und Statthalters von dem friiher be- standenen ungarischen Finanzministerio unterm 5. August 1848 auf Grundlage von fiinf Millionen Gulden Silbergeld mit der Deckung bis auf Zwblf und Ein- halb Millionen Gulden —■ kr. exmittirt worden. — Allein seit jenern Zeitpunkte — in welchem das un- garische Ministerium den gesetzlichen Boden in sei- nen Amtshandlungen verlassen hat, und spăter ganz- lich aufgelbst wurde; seit jener Zeitepoche — in welcher eine terroristische, revoluționare Partei unter dem usurpirten Titel eines Laudessicherheits-Aus- schusses Ungarn regiert; — erscheint es problematisch, ob die vorangezogene Bewilligung zur Exmittirung von Zwei Gulden ungarischer Banknoten bis auf 12% Millionen Gulden — kr. nicht in einer ausserordent- lichen Progression eines Theils iiberschritten worden: — andern -Theils aber ob die Summe des Silbergeldes — auf welche die Exmittirung dieser Zwei Gulden un- garischer Banknoten urspriinglich auf der gesetzli- chen Basis radizirt und bezugsweise garantirt war, wirklich noch baar im Staatsschatze Ungarns vor- handen ist. Hievon geschieht zur Wissenschaft und Darnach- achtung mit dem Beifugen die allgemeine Verlaut- barung, dass diejenigen — welche bis zur angesuch- ten und erfolgenden, allerhochsteri Entscheidung in Zivil- und Milităr-Kassen hierlandes — solche mdgen in wass immer fur einer Verrechnung stehen — un- garische Banknoten iibernehmen, nebst der Ersatz- pflicht eine strenge Verantwortlichkeit auf sich laden wiirden. Hermannstadt am 30. November 1848. Anton Freiherr v. Puchner, Feldmarschall-Lieutenant, und Commandireuder General 54. Statuia personale alu derogatoriei co- mitatului Cetatii de Balta. O. Regiulu Perceptor. Augustinu Ladai din Petrifaleu, alu Comitatului Cet. de Balta, romanu, jurata la Tabl’a regia, Pos- sessoru cu Ipotheca buna, sau Carolu Pataki din Deâsiu. „ Ddâsfalvi Pataki Karoly, Magiaru, Perceptorulu Comitatului de pana acum, a caruia accuratia din cărțile dariloru se arată, inse acum e bolnava. Assessorii Comitatului. loan D^csei din Dicsb Sz. Marton, Romanu, Ac- cessistu la C. Regia Camera, de cumva Inaltulu The- saurariatu ila va slobozi ad Interim fara pierderea platii officiului seu. Vasilie Bian Roman din Tagetu (o. Bukkos) Cancelistu la labla Regia. Martinu Malmer, sasu din Bolkacs, absolutu Phi- losophu in Gymnasiulu din Sibiiu. Samuilu Ratz, Roman din Valea Sasului, absolutu Iuristu. Klekes Farkas din (Dai’a), Magiaru, Advocatu la Comitatu si pana acumu aplicatu. Ioana Orosz din-Vidrâszeg, Romanu, Cancelistu la tabla r. loan Tilea din Bazna, Romanu, Theologiae Au- ditor. Anca unu membru magiaru ar mai lipsi, caro nu s’au pututu pana acum misloci. N o t a r i u. Vasilie Moldovanu din kerelo, Roman absolutu, theologu. Rectificatori comissarii. Ladislau Gybrki din Hosușeu, Magiaru, pana acum anca la comitatu Rectificator. lohan Andresy din Cerghidu micu, serbu, in- vetiatu la Sibiu, evangelicu, si in Collegiulu Refor- mata din Arad. Nicolau Morosianu din Thorda. Romanu, Iuristu. Anca unu membru magiaru ar mai lipsi, carele pana acum ca loyalu a se misloci nu s’au pututu. A r c h i v a r i u. Vaslihe Duca, din Nirasteu, romanu, absolutu theologu. Protocolistu. Grigorie Gyermanu din Maros S. lacobu, ro- manu, absolutu theologu. Pauperum Advocatu. loan Birlea din Fodorhaza, Romanu, advocatu si inspectoru iurium epp. din Blasiu. Fiscalii. Stefanu Gybrfi din Seuca, magiaru, fostulu si pana acum la Comitatu fiscalu. Dela Comitetulu Natiunei Romane. Domnule Prefectu! Ti se alatura aici, 1) o prochiamatione tipărită a înaltului G. Comando ddto 30. Noemvrie a. c. pen- tru încetarea tuturora violentieloru, crudelitatiloru, omoruri, jafuri si predatiuni. 2) Ordinationea tipărită a înaltului G. Comando ddto 20. Noemvrie a. c. sub Nr. 1842 catra comitetu, câ spre contenirea rapiriloru, pustiiriloru fora folosu si a ori caroru fapte barbare se fia cu priveghiare a se orendui la diferitele despartiemente ale scalarei generale omeni drepți, de omenie si cu încrederea poporului, care se lucreze cu staruintia pentru pre- curmarea ori carora crâncenii si fora delegi. 3) Ordinatione tipărită earasi a i G. Comando — 107 — ddto 21. Nov. a. c. sub Nr. 4645 si 4677 catra co- mitetu, că păna la restabilirea ordinei si a linistei când se voru da^Jtomaniloru drepturi de o potriva cu celelalte națiuni, se ingrijasca a nu se face miș- cări de schimbări si resturnari de catra poporu, ci toti se fia supusi si se asculte de dregătorii care sunt in actualitate, pana la alta orenduiala. 4) Doue copii germane manuscrise după ordi- natiunile in. G. Comando, in privintia bucateloru ce se afla pe la curțile nobililoru si proprietariloru fu- giti , pentru care dispune ce trebue se se faca cu densele. Comitetulu trimitiendu Dtale prochiamatiunea si ordinatiunile tipărite in mai multe exemplarie, eara din copiile germane manuscrise unu exemplarii!, iti demanda că se le comunici si Dsa cu tribunii si vice- tribunii, centurionii si vice-centurionii, si in genere cu toti locuitorii Romani, ingrijindu nu numai că se li se dea acestora ordinatiuni cea mai intinsa publi- citate, ci totu de odata se staruesci că se se aduca la îndeplinire in togma fora cea mai mica sminteala. Ti se mai alatura o prochiamatiune tipărită a comitetului ddto 25. Nov., pe care asemenea o vei publica cu modulu susu numitu. Sibiiu, 7 Dec. 1848. Simeonu Barnutiu, presiedinte. 55. b) Dela CoMitetulu Nația nei Romane Domnule Prefectu l O impregiurare ivita peste așteptare se pare a a aduce impedicare la cursulu trebiloru si ale da o direcțiune noua, care venindu in conflictu eu cea mai dinainte, ingreoiadia învingerea dreptei cause. Spre a evita ori-ce încurcătură care aru putea compromite atatu inaltulu tronu si augusta dinastia austriaca, catu si siguranti’a patriei, libertatea si na- ționalitatea romana, comitetulu socotesce de cea mai strinsa datoria a sa de a te preveni si a’ti da infor- matiunea trebuintiăsa, spre a sci cum se te reguledi. Asia-dara Domnîata nu vei cundsce alta potere decătu aceea care vine dela Imperatulu prin Generalu- Comando, si dela acesta prin Comitetu. Supunere si respectu nu vei da altora officiali si dregători, de- catu acelora care au fostu ori denumiti său recunos- cuti de Generalu Comando. Ori - ce demandatiuni tiara veni, Domniata nu vei fi datoria a asculta decătu de acele, care yinu dela Generalu Comando si dela Co- mitetu. Oficiulu, drepturile si datoriile de prefectu le vei padi ca si pana acumu, ascultandu de ordi- natiunile Generalului Comando si ale Comitetului. Castrele le vei tienea cu tdta ordinea si disciplin’a cuviintidsa, standu in intielegere de aprăpe si lucrandu in armonia cu comandantele militariu ce ti s’au de- signata. Gard’a naționala va remanea armata pre- cumu au fostu si este,* va, tace servitiulu castrense cu tăta regul’a si supunerea, după cumu l’au facutu si pana acumu, si armele nu le va pune josu, decătu după espresa ordtnatiune a Gene- ralului Comando său a comitetului. Crediendu că Domniata vei sci pretiui aceste instrucțiuni, comitetulu sperădia că vei urma după spiritulu loru si le vei aduce întocmai la îndeplinire. Sibiiu 8. Decembre 1848. P. S. Aflandu comitetnlu, că centurionii se mes- teca in lucrurile civile care se tienu de judecii si ju- ratii Comunitatiloru, de unde apoi urmădi'a confusiune in administratiune; Domniata se faci cunoscuta cen- turioniloru, se nu se mestece in trebile judelui si ale juratiloru*) Simeonu Barnutiu, presiedinte. loanu Branu. (Va urma.) Anunliuri literarie. Higien’a si scăl’a, făia pentru sanetate, educatiune si instrucțiune, o avemu p ăna la Nro. 4. Costa in monarchia pe anu 4 fl., -pe ’/₂. de anu 2 fl., in afara 6 fl. si respective 3 fl. Ese odata pe septemana căte 1 c<51a 8°. Editoru si redactoru dr. P. Vasiciu in Temisidr’a. Despre valdrea intrinseca a acestei publicatîuni periodice noi ne-amu datu pă- rerea din capulu locului si nu ne-amu insielatu. Astadi ne adressamu cățra tipografi’a diecesan.a, pre- cumu ne adressaramu de căteva ori cătra cele din Romani’a-," că se incetedie odata a’si bate jocu de literatur’a romanăsca prin atăta nepăsare de correc- tur’a texturiloru, precumu nu se mai vede la nici-o limba. . Din „Revist’a pedagogică, organu pentru respandirea sciintiei educative si instructive.," care ese de doue-ori pe luna in Bucuresci, sub redactiu- nea dămnei Maria I. Casabiauu si părta tnottp *) Acesta instrucțiune secreta, in exordiulu seu destulu de misteriâsa, nu mai potea fi îndreptată pe la 10. Dec. nici asupra gubernului provinciale dein Clusiu, nici asupra celui kossuthianu dela Debretienu, că-ci cu magiarii era totulu pusu pe simceo’a săbiei. Asia dara instrucțiunea acâsta po- tea se aiba înaintea ochiloru numai, pe cornițele si pe uni- versitatea natiunei sasesci, care in acelea dile lucră in mai multe cașuri pe dein dosulu baron. Puchner câ comandante si comissariu plenipotente imperatescu, punea funcționari si se încercă se incorporedie pe sub mana mai mujte comune la asia numitulu Sachsenland. Dein acesta si dein alte do- cumente asemenea acestuia, lectoriulu va cundsce usioru me- sur’a neinerederei reciproce care domină intre romani si sasi cu atatu mai virtosu, că-ci unele auctoritati municipali sa- sesci avea adeverata passiune de a denuntia pe romani -fărte desu la comandantele generariu, si de multe-ori pentru lu- cruri de nimicu, de ex. cumu a fostu istori’ă cea comica cu bivoliti’a unui popa sasescu, luata zalogu, pentru că nu voise a plati una datoria de bani. La ocasiuni de acestea disera br. Bedeus, Benigni s. a. romaniloru in șiedenti’a comuna tienuta de ambele comitete: Sunteti comuniști. Red. — 108 — (simboluri): „învingă rațiunea, dispară nesocotintiele timpului si — Educatiune naționale," ne veniră pa- tru Nri din urma, adeca păna la Nr. XV. Abona- inentulu pe anu este 10 lei noi, £ra pentru străină- tate ca adaosu de costulu poștei. Redactiunea in strad’a poldna Nr. 23, unde se afla Institutulu de educatiune si instrucțiune pentru fete alu ddmnei Casabianu, intru a cărui conducere este ajutata de cătra demnulu seu consorte dn. professoru Casabianu, fiiu alu frumdsei sorori mai mari Italia. Luati in mana acăsta fdia pedagogica, cititi si veți admira tactulu finu intru alegerea materiiloru, dili- genti’a surprindietdria si profund’a convicțiune de totu ce scrie acea ddmna si ce reproduce după cei mai renumiti scriitori de acesta specialitate. Revist’a pedagogica ese inca numai in alu 2-lea semestru alu existentiei sale; dara ddrnn’a Casabianu a meritatu si cu atata, că se stea alaturea cu cele mai bune romane din patri’a romana. — D. los. Vulcanu, care de cativa ani sacrifica atatu de multu pentru sustienerea unicei foi belle- tristice Famili’a, din anulu 1875 incdce mai dete viătia la una alta publicatiune strictu popularia: „Sie- diet<5rea,“ din care estimpu ne veniră si noue patru numeri, formata 8-vo de cate '/₂ cdla, ese in Budapesta odata pe luna, cu pretiu numai de 1 florinu pe anu, adeca aprdpe gratis! Motto: Sci carte, ai parte. Nu scii carte, n’ai parte. Este mai bine de unu decenniu, de candu la noi se striga me- reu: Scrieri popularie, lectura usidra pentru poporu. Ei, bine, se ne numiti aici, dincdce de Carpati, alta scriere mai popularia, mai usiăra de intielesu, ,mai variata in materiile sale decătu este „Sied ietdri’a" dlui Vulcanu. Nici nou’a publicatiune din Clusiu „Cărțile săteanului romanu® nU e in stare de a se insinua si accomoda mai multu la gradulu de inteligentia alu poporului tieranu decătu Siedie- tdri’a. Cărțile costa ce e dreptu, 2 fl. pe anu, ese inse căte 1 căla intriga pe luna cu invelitdre colorata. Adeca ce este 1 fl. si ce 2 fl. ticăloși de charthia subțirica, nu de argintu? In adeveru, dăca asemenea publicatiuni nu se voru sustienea, apoi nu mai scimu care. Cu alte cuvente: dnii los. Vul- canu si N ic. N e g r u t i u puseră la proba zelulu unui numeru considerabile de romani, alu catoru-va mii. Fdrte bine: ddloru se afla tocma in vigdrea vietiei, unde dispunu in gradulu supremu de tari’a vointiei, cu care potu spera că voru străbate prin tene- brăsele masse ale acestui poporu incatenatu. De voru reuși bine, atunci vomu avea cu una proba mai multu că, camu de ani 20 incdce scdlele ndstre totu au aprinsu destule făclii printre poporu, că adeca au invetiatu multi incai se cităsca. J i d o v u 1 u t a 1 m u d i s t u, anuntiatu in altu Nr. a esitu de sub tipariu. Pretiulu 70 cr. Pecatu de a- cea prefaciune a auctorului, scrisa intr’unu stilu atatu | de greoiu, precumu potu scrie numai germanii. Car- tea in sinesi .este atatu de instructiva, in cătu nu numai preoții, ci si toti romanii literati o voru citi cu mare interesu si folosu. Indice; Prefati’a auctoriului. — A. Premisse Ortodocsia si reforma. — Numele Talmudu. — Tal- mudulu la jidovi are auctoritatea nnei cârti domne- diesci. — B. Credinți’a corupta a jidovului t a 1 m u d i s t u. Despre Dumnedieu. — Despre an- geri. — Despre draci. — Misterii. — Despre suflete. — Despre paradisu si iadu. — Despre Mesi a. — C. Moralulu coruptu alu talmudistiloru: De- spre deaprdpele. — Despre proprietate: a) Imperiulu universalu; b) Insielatiunea; c) Lucruri aflate; d) Usur’a; e) Viăti’a; f) Femei’a. — Juramentulu. — Creștinii. — Escomunicatiunea. — D. S e c u 1 u 1 u nostru. — E. Sententi’a finale. Transcom putarea usioru de intielesu a mesuriloru metrice si vechi, compusa si după auten- ticare edata.de Carolu Bănyay Literati, in Clusiu. Pretiulu 20 cr. v. a. Este de eapetatu la Carolu Bănyay Literati in Clusiu. Istori’a Romaniloru. "Manualu didacticu pentru scdlele poporale romane, de loanu Tuducescu:, invetiatoriu in Lipov’a. Aradu, 1876. Spre a cundsce mai de aprdpe scopulu acestei scrieri popularie, acomodate la mintea frageda a copiiloru, reproducemu din prefatiune acestea cu- vente: „Fiiloru, am scrisu pentru voi acesta carte, că se invetiati si se cundsceti viti’a cea mare si strălucită, din care se tragu romanii, se vedeți, cătu de mare si de tari au fostu Strămoșii nostrii, si cătu de mici si de slabi suntemu noi astadi. Dăca inse veți Socoti si veți judecă bine intemplarile, veți cu- ndsce si ve veți convinge, că numai frecările si ne- intielegerile au trantitu la pamentu poterea Romanu- lui. Asia dar cautati fiiloru si invetiati din patitele stramosiloru noștri, si ve dedati de mici a intemeiă intre voi, pacea, buna intielegere si iubirea fratiăsca; pentru-ca numai asia poteti speră unu viitoriu dulce si fericitu. Dumnedieu cu Voi! La calcăiulu cărticelei sunt adaose 14 poesii de ale poetiloru nostrii celoru mai buni si unele de ale auctoriloru necunoscuti, pe care astadi le canta na- țiunea. Din Istori’a regimentului II. romanescu confiniariu transilvana se mai afla ecsemplarie la ti- pografl’a Rbmer & Kamner in Brasiovu si la libra- ri’a S. Filtsch in Sibiiu. Pretiulu 60 cr. v. a. Editorii! si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G; Baritiu, secretariuiu I. alu asociatiunei. —¹ Tipografia Romer & Kamner.