-------- V’î. Acesta foia ese J cate 3 cole pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenu cu porto l iq poștei. j/ji ,-j^ itfîV-u------------- TRANSILVANIA. F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ^ Abonamentulu se face numai pe cate t anu intregu. Se abonedia la Comi- telulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co-ᵣ lectori. Xr. 8. Brasiovu 15. Aprilie 1876. Anulu IX. Sumariu: Lovitura noua, data societatiei academice romane.— Ceva despre Bucovin’a. (Fine.) — Cunoscintie din jstori’ă si vieti’a turciloru. — Avuțiile ih Angli’a.— Bibliografia. Lovitură noua, data societatiei academice romane. „ ... Sciti fdrte bine, că subventiunea votata in alti ani pentru societatea academica romana, ne-a taiat’o camef’a la propunerea dlui Titu Maiorescu." Epistola de dato-Bucuresci,. *%₇ Martin 1876. Nu amu sciutu nimicu do.mnulu meu, de acea fapta complinită, până nil amu aflat’o. din scrisdrea Dtale. Diariele Dv. căte ne vina incdce, n’au vor- bitu nimicu despre acea părticică modesta a bugetu- lui. Monitorulu oficiale nu’lu am. Eui inse credu, că acdsta lovitura Dv. nu v’a ve.nitu’neașteptata, pen- tru că eramu preparati der multu că se ajungemu si păna la stadiala acesta. Dn. P. Carpu dise mai deu- nadi iu camera, in calitatea sa de ministru- alu- cul- telor» si alu instructiunei, că dlui... continua pe dn. Titu Maiorescu. In casulu de fașia nu prea poți’sci, care pe care a continuata. înainte cu siepte ani, pre candu dn. Carpu mai fusese ministru de ciilte si in- strucțiune, se plasmuise. primulu planu de a i se a- scunde sdrele societatiei academice romane. Deocamu- data inse luara in contra ei numai semi-mesuj-i; de una parte adeca ’i taiara diumetate din subventițmea ce la inceputu fusese de 20 mii lei noi, dra de alta se folosiră de tdte ocasiunile spre a o innegrl in opi- niunea publica, inferandu-o candu că pre unu cuibu de intrige politice, candu că pre una corporatiune care nu ar lucra nimicu, si drasi că pe unu asilu de propaganda pentru „ungureni.“ Alte insulte arun- cate asupra societatiei academice romane le suppri- memu in adinsu că pe unele care merita numai des- pretiulu ori-carui romanu adeveratu. Mai atingemu una singura inpregiurare. Uneori se pornia volbur’a numai din causa că s’au alesu de membru cutare barbatu eminente in vreuna specialitate de sciintia, care inse din nefericire pentru societatea academica, era totu-odata si celebru barbatu de stafn. Cu alte cuvente: se pretendea dela societatea academica, că in locu de a cauta cumu se’si completedie cele trei secțiuni cu dmeni de specialitate, mai antaiu se se faca organu politienescu, se cercetedie care de ce coldre politica este, monarchistu ori republicanu, con- servativa, absolutisticu, sdu liberale, si asia mai de- parte. Pe la 1873 ti s’ar fi parutu, că in fine ad- versarii si criticaștrii societatiei academice âru fi mai inaintatu in etate, si că voru apretia vocatiunea ei numai din acelea puncte de vedere, din care, sânt considerate la alte popdra civilisate societățile scien- tifice. Trista illusiune! La căteva luni după ce dn. Titu Maiorescu ajunse ministru, dise cătra unuia din- tre membrii societatiei academice: „Sunt decisu a O desfiintia; voiescu inse mai antaiu se me conșultediu si cu Dta.“ Acela membru surprinsa de acea deci- siune cathegorica a ministrului, dupace s’a reculesă, ilu rogă că se mai aștepte cevasi, păna se va face încercare cu insasi societatea, „că se se reformedie ea pe sine." Preste căteva^ dile membrii societatiei academice se si adu nara in sessi’une pe an. 1874, Membrii locuitori in capitala camu simțiseră ceea ce se. prepară si era. intift așteptare că si odenidra apo- stolii în momentele pre candu cărturării si fariseii facea planuri cumu se pună man’a pe Isusu Nazari- ndnulu. In una din siedintiele ordinarie collegulu loru le descoperi starea lucrului cu dresicare irrita- tiune. — Sessiunea din an. 1875 a decureu in spi- rit» multu mai' calmu decătu cele doue de înainte, in care mai alesu cestiunea alegerei de membrii noi, de carii^se propunea multi, a data. ocașiune la dis- sensiuni fdrte seridse, A cere se inmultidsca membrii cu 10—12 noi, dintre carii unii cu totulu necuno- scuti in lumea ndstra literaria, dra. de alta parte a sta cn pen’a in mana, gata de a-'sterge subventiunea si a compune-decretulu de dissolutiune, însemnă pen- tru membrii vechi că barbati cu caracteru firmu, a sta nemiscati dela locurile loru, păna vOru fi scosi cu gendarmi din localulu data loru de cătra guber- nele de mai inainte pe langa decreta domnescu. Toți romanii intelligenti, locuitori in afara de capitala, in provincia, că si toti neromanii literati, căti audu despre persecutiunea permanența, la care este suptisa societatea academica romana asia dicimdu indata din anulu alu doilea alu infiintiarei sale, nu se pota mira destulu de acdsta apparitiune; ei in- trdba după cause, dara ori-căte le-ai arata negru pe alba, nu’i satisface; unii se turbura candu le audu, sdu isi bătu jocu de români, iu fine altii iti vorbescu că de nu sciu ce demonu reutatiosu, carele nu ar suferi că se aiba si romanii unu foculariu comunu 15 — 86 — pentru sciintie, din care lucrandu se represente in afara fașia cu numerhsele societăți scientifice ale al- tora popdra, modest’a suma a scientiei căta se afla la națiunea nhstra, voia determinata si zelulu nea- dormita de a le cultiva barbatesce si a înainta in trensele. In an. 1825 pe candn se deschisese diet’a Un- gariei la Presburgu, clubulu celu mai numerosu com- pusa din membrii aceleia, discută intra altele si Ge- stiunea unei academii de scientie, alu cărei scopu principale se fia in anii de antaiu cultivarea lirnbei magiare, pe care o destinaseră inca pe atunci de limba oficiale si naționale esclusiva. Bucuri’a eu care , fu adoptata acea propunere, se prefacă in entusiasmu extraordinariu, candu junele capitanu de cavaleria com. Ștefana Szăchenyi, care pe atunci de si magiaru, vorbia inca reu unguresce, oferi la fondulu academiei proiectate venitulu annuale alu dominielortf sale, a- deca camu 60 mii florini. După cinci ani academi’a ungurăsca de scientie se infiintiă si se compuse din barbati de litere cumu a datu Ddieu, ; esiti de aici, lasati acestea locuri la diepositiunea ndstra. ' ' Inca numai una întrebare si apoi lasamu in pace pe lectorii nostrii cu acdeta materia scabrdsa. Cine este societatea Junimea? Ce este acea di- recțiune noua dela lassi, despre care se totu vor- besce de cati-va'ani incdce? Din partea ndstra măr- turisim», câ nici-odata nu ’iam potutu da defiuitiunea. Ni s’a paruțu si noue adesea, că scopulu ei nu p6te se’ fia curatu literariu, câ trebue se mai j<5ce la midiu- locu inca si altu-ceva. Din unele polemii si asia nu- mite ^critice⁴⁴ te orientai si mai reu, ch-ci ele ti.se pareau numai câ nesce effecte ale mancailmei de a tace cineva parada cu sciinti’a sa, sân mai bine cu dialectic’a sa, adesea fdrte stângace. Iii ta inse, ca in dilele acestea ne veni in ajutoriu „Press’a⁴⁴ câ organu alu partitei conservative liberale, alu cărei su- fletu este dn. dr. Vas.. Boierescu, brava barbatu, a- deVeratu romanu, iubitoriu de scientie câ si de li- bertatea dreptu intieldsa, si in Nr. 55 din 10/22 Mar- tin a. c. ne descoperi acestea: „A se defini ce este nou’a direcțiune din lassi, sâu junimea, după cum ii place cate odata a se in- titula, ar fi ceva greu de a se face. Cuventulu este simplu: chiaru membrii din acea direcțiune nu potu inșii se’si definâsca asociatiunea d-nâloru. Nu ne vomu perde dara in definitiuni. Luandu faptele, vomu putea, in cateva cuvente, scia ce este acea noua direcțiune. Faptele ne proba câ ea con- stitue o fdrte restrinsâ asociațiune intre câteva per- sdne; faptele ne mai spun» că aceea asociațiune s’a formata sub pretestu literariu; inse scopulu ii este politicu. Dara care este acesta scopu? Aci lucrul» este dr» greu de definita. Cei din direcțiune dicu ca si ei suntu conservatori; inse noi respundemu ca este conservatorii si conservator», cumu este liberalii si liberalu. Ce feliu de goiu de conservatori suntu cei din nou’a direcțiune? • Se consultam» 6ru faptele. - Faptele ne spunu ca d-loru pe la 1871, au fa- cutu o petitiune (in care s’au surprinsu si cateva sub- scrieri de buna credintia), prin care se cerea modi- ficarea constitutinnei actuale, introducerea pedepsei cu mdrtea, si alte asemenea reforme, care ne facea a retrograda cu cateva diecimi de ani înapoi, si care suprimau, in faptu, regimul» representativu. Din acâ- st’a se vede indestulu, la ce estremu ajungu acei con- servatori din nou’a direcțiune! Dloru au mai probatu, in faptu, câ tient’â le este ministerialii, cu ori-ce pretiu. Se admitemu inse câ buhu si aeestu scopu. Ne întrebam» inse: ce usu ! au facutu de potere, candu au capetat’o? • Faptele ne mai spunu că dloru suntu contra instructiunei superidre; ch urescu lumin’a, că se temu de profesori si de omeni invetiati; si că nu se sfiiescu, spre a’si satisface passiunea, a viola legile in modulu celu mai semetiu. Faptele ne arata că dloru suntu contr’a poterei armate a tierei si contr’a spiritului de militarism», singurulu care, dirigiatu cu prudentia si eu economia in cheltueli, ne pdte asigura esistenti’a naționala. Faptele ne-au mai probatu ce desastrosu sistem» financiari» au, si stern u care ne ara duce la o bancruta sigura. In fine faptele au probatu si probâza ca suntu incapabili de a produce'ceva, fia in. instrucțiune, fia. in armata, fia in finantie, fia. in lucrări publice; .și că totu ce potu face este de a se isola de națiune, a deveni tirani, a snperescita pas- siunile, si a compromite ori-ce causa voiescu a sus- tienel, Eta,. după faptu, judecandu, în cateva cuvente, ce este acdsta noua direcțiune. Gubernulu actuala este guvernul» seu, adeca alu unei fracțiuni, alu unei secte, nu alu unui partidu. e - Dara cumu acest’a? Faptele drasi vinu a o proba. In acesta gu- bernu nou’a direcțiune are patru miniștrii; si dta cumu: miniștrii cari suntu de dincdce de Milcovu, t«5ta lumea scie cumu stau: dn. Al. Lahovari nu are nici partidu, nici amici politici; dlui este si va fi cu toti .aceia cari ilu voru tienea la ministeriu: dlui dara este acumu alu nonei direcțiuni, fiindu-câ ea bine- voesce a’lu tienâ ministru etc. etc.⁴? Nr, 55. Ne simtimu obligati a da credienientu deplina acestora descoperiri ale Preșsei. Dn. Maiorescu siedih mai multu de unu anu alaturea cu dri. Boierescu in ministeriu. Pe acelea scaune avura ocasiunea cea mai buna de a se cundsqe unul» pe altulu; apoi dn. Boierescu câ professoru de drepturi, câ fostu mai in- ainte directoru la liceul» S. Sa va, este din cei mai, competenti de a judeca despre collegulu sen in ra- mur’a instructiunei publice si pe terrenulu literari», 15* — 88 — âra câ barbatu de stătu a potutu petrunde curendu tendentiele politice ale ddloru Carpu-Maiorescu & Comp. Cunoscendu unele câ acestea, lectorii nostni nu se voru mira că se mai afla dmeni carii si-au pusu pitiorulu in pragu, câ se omdre societatea aca- demica romana. Mai biue de 40 de ani pedeps’a mortiei in Tiâr’a romanâsca este stărsa; din dilele turciloru omu de man’a lioheriului (ghdea) nu a ca- diuta; pentru executorulu sententiei de morte nu este expressiune in limb’a ndstra, ci tdte căte se audu la noi, sunt străine: câ hinghieriu, nemt. Henker, ho- heriu unguresce hoher, âra găde este turcesce. Di- recțiunea noua are pofta se restitue pedeps’a mortiei. Dâca se cere câ se fia taiati, inpuscati, spendiurati, trași in tiâpa individi, de ce nu si societățile literar ie care nu convinu unei direcțiuni, ale cărei scopuri semena a fi atăta de rnisteriâse ? Societatea academica romana va mai smStienea inca si acâsta lovitura de măciucă, âra intr’aceea re- presentantii natiunei voru avea tempu de ă observa, in ce modu miniștrii sei ii seduseră, câ se’si corn- promitta in ochii Europei si chiaru iu ochii ulepia- liloru turcesci reputatiunea de patroni ai scientiei si ai literaturei naționale, după aceea isi voru correge errârea ce nu se pbte escusa cu deficite in bugetu si cu nimicu pe lume atunci, candu e.vorb’a de a pune pe altariulu Minervei romane ticăloși de 10—20 mii de lei. Scdl'a dela lassi combate intre altele limb’a in care șe scrie in societatea academica romana. Las’ se o combata, pentru câ prin critica se esimu la a- deveru. (5re inse limb’a pe Care o cultiva acea scâla, nu merita nici-o critica? In adeverii că păna acilea mai nimeni nu află cu cale a’si perde tempulu cu asemenea critice. Numai dn. Hasdeu nu’si pregetă a da in dilele trecute unu exemplu drasticu din limb’a pe care o cultiva membrii „scdlei none," citandu din una traductiune a dlui P. P. Carpu unele versuri, pe care, pentru câ se le citesci asia cumu sunt scrise^ ar trebui se pronunți limb’a ndstra precumu o pro- nunția de ex. rutenii din Maramurasiu, Bucovin’a, Galiti’a. Se vedemu inse totu ce dice dn. Hasdeu in acâsta materia. Red. Tr. „Distribuirea medaliei „B ene -Mere n ti.“ Prin unu decretu din 4 Martin se acorda dlu¹ Vasile Alexandri pentru meritele literarie medali’a „Bene-Mșrenti" clas’a I.; dlui OdoTbescu pentru scrie- rile sale archeologice medali’a „Bene-Merenti" clas’a L; dlui Titu Maiorescu pentru scrierile sale critice me- dali’a „Bene-Merenti“ clas’a I.ț dlui N. Grigorescu pentru distiusulu seu meritu in pictura medali’a „ Bene- Merenticlas’a II.; dlui dr. G. Obedenaru pentru pu- blicatiunile sale statistice si economice medali’a „ Bene- Merenti “ clas’a II. 15 ta si intimpinarea ce dn. B. P. Hasdeu face prin Pressa acestei distribuiri: „Domnule redactorul Monitoriulu de astadi, joi 11 Martin, vorbindu despre priin’a distributiune a medaliei naționale „pentru meritu," a facutu pe fdrte multi se ridia; dara puțini cutâza a’si manifesta a- cdsta ilaritate in publicu, pentru câ nu cumva se li se impute, că suntu miscati de paraponu (supărare.) Fiindu-că o asemene banniela nu me pdte atinge pe mine, care posedu de multu o „mare medalie de auru pentru meritu," din propri’a inițiativa a Măriei Sale Domnitoriului, fora nici o recomandatiune din partea vreunui ministru, m’amu hotaritu dara a es- prima eu impresiunea produsa de acestu numeru alu tdiei oficial^ asupr’a maioritatii celeij sanetdse a le- etoriioru.*) ; Dn. Carpu declarase mai deunadi in camera, că este „continuatoriulu dlui Maiorescu," si acum’a totu dn.. Carpu vine de confere o medalia dini Maiorescu! Deci: dn. Maiorescu a decorații pe dn. Maiorescu. Eta in ce modu, nou’a creatiune devine ridicola din capulu locului : Veteranii actuali ai literaturei romane suntu dd, M. Cogaluiceanu, C. Bolliacu, Gr. Alesandrescu, V. Alexandri, T. Laurianu, C. A. Rosetti si lonu Ghic’a; dr’ dintre cei ce ne ilustrâza in străinătate ddmn’a Dor’a d’Istria. Aceștia, si numai aceștia aveau dreptulu la prim’a ( distributiune a medaliei naționale „pentru meritu," că-ci ei singuri au meritulu a fi deschisa calea al- tor’a, astu-feliu, că tener’a generatiune'trebue se le conserve ori unde primulu locu, salutandu’i cu re- specta si cu recunoscintia, chiaru atunci candu ii iu trece. Asia aru fi facutu unu ministru seriosu alu in- structiunei publice. Tocmai de aceea insa h’a facut’o dn. Carpu. Ne aateptanțu, că unu altu nunțeru alu Moni- toriului se decoreze pe dn. Samsonu Bodnarescu pen- tru faîmdsele sale epigrame, sân pe insusi dn. Carpu, acestu Pralea de „'noua direcția," pentru parodia lui Macbeth, pe care o încheia prin: Nu vrau se resipescu, sadârnic scump’a vreme, Faciindu in deosab, marunt’a socotela, lubirei fiacarui, câ se me potu plati. Veri si nobili Thani, de astadi inainte Fiți comiți, ci anteiu se bucuru in Scoție De acesta onore. Ce ne remane-a face Ce trebui semanat după vreme si locu: — Că chiamara, ’napoi aceloru ci-au fugitu, Cautand a scapa de-a tyranului lati, Câ punerea la mane a cruntiloru miniștri De-a mortului casapu, de-a dracescii regini, Ce insusi cumu audu si’a ridicatu vieti’a, Si tote celelalte..**) Hasdeu. “ (După Tromp. Carpat. 14 Mart.) *) Nici pe membrii societatiei academice romane nu p6te cade asemenea prepusu, că-ci ei inca possedu de multu aceeași medalia, totu din initiativ’a propria a Măriei Sale Domnului. Red. Trans. **) Macbeth, tragedia de Shakespeare, tradusa din en- glesesce de P. P. Carpu,' Iași 1864, p. 108. — 89 — Ceva despre Bucovin’a. (Fine.) Calatorindu imperatulu losifu II. in luniu 1783 prin Bucovin’a, scrise prin biletuiu seu de mana ddto. Cernăuți, 19. luniu 1783 catra presidentulu aulicu de resbelu din Vien’a urmatarele: „5-to.. consiliulu aulicu de resbelu are se tramita imediata pre unu auditoriu ghibaciu incăce, care cunăsce limb’a tierii, peptru că procesele se inmultiescn tartesi mai de- parte: »7-mo oficiulu directoriloru de districtu si alu ispravniciloru este tarte insemnatu, si națiunea e astu- feliu, că are mai multa încredere in prepositi de alte naționalitate, decătu in ai sei. Prin o alegere buna de subiecte străine spre ocuparea acestora posturi se va face mai multu bine, dechtu dăca s’ar ocupa aceste posturi prin mazili său alti bastinasi de aici, mai cu s£ma din Moldov’a. Pote se voru potă afla cateva sub- iecte bune in Banatnlu Timisiorii, carii cunoscu limb’a valacha. spre a’i int’-ebuintiâ aici cu succeșu.*). Prin același biletu de mana denumi losifu II. pre boieriulu romanu Vas. Ba Îs iu de concipistu aulicu la consiliulu aulicu de resbelu , motivandu a- căsta denumire in biletuiu susu-amentitu astu-feliu: că se se afle cineva la consiliulu aulicu de ‘ resbelu, care cunăsce 1 i m b’ a tierii de aici.**) La oficiulu fiscalu din Galiti’a se instalh unu adiunctu, care cunoscea limb’a romana. Oficiulu „Landrecht" din Lemberg functionă că foru privile- giata pentru nobilimea Bucovinei, si căpătă mai multi amploiati, cari cunosceau limb’a romana.***) In urm’a unei ordonantie a cancelariei de curte din 28. Oct. 1786 se traduseră in limb’a romanăsca urmatărele legi: procedura civila, procedur’a concursuala, pa- tentata tacseloru, procedur’a in cașuri de succesiune (ereditate, moștenire), prim’a parte a codului ciwita, urmandu apoi si partea a dou’a, norma de jurisdic- tiune, patentata asupra pertractării certeloru de iobă- gie pe calea civile si judiciale, poruncile pentru pe- *) 5-to. . . der Hofkriegsrath hat daher allsogleich den geschicktesten Auditor, der die Landessprache versteht, hieher zu schicken, weil die 'Criminalprocesse sich sehr an- hăufen und die Civilprocesse auch unendlich sind. 7-mo. Die gute Vorsehung der .Districtsdirectores und Ispravnikenstellen ist allhier sehr wichtig und die Natiou so beschaffen, dass sie in Vorgesetzte fremder Nation mehr Zu- trauen hat, als in jene so von der ihrigen sind. Durch eine gute Wahl fremder Subjecten zur Besetzung dieser Stellen wird also viei eher das Gute gewirkt werden, als wenn solche durch Masillen oder andere hiesige Landeskinder, besonders aus der Moldau, verwaltet wiirden. Vielleicht lassen sich noch ein Paar gute Subjecten, die der walachischen Sprache wohl kundig sind, in dem Temesvarer Banat ausfindig ma- ehen, um sie allhier mit Nutzen verwenden zu konnen. **) Handschreiben 19. Juni 1783 . . . damit sich je- mand beim Hofkriegsrathe befinde, dem sowohl die hiesige Landessprache (d. h. die romanische) besonders in Justicial- erkenntnissen, als die Beschaffenheit der Bukowina hinlăng- lich bekannt ist. (W. Ztg. 1875 Nr. 223.) ***) Biedermann: W. Ztg. 1875 Nr. 223.) depsirea supusiloru neascultători, și norm’a asupra „zal<5gelorua reale. Aceste legi se tipăriră in 400 de esemplare si se impartira in tăte părțile Buco- vinei.*) Din tăte acestea se vede, că alta limba afara de cea romanăsca si germanăsca nu se intrebuintiă in nici unu oficiu publicu din tăta tiăr’a. Acuma se intrebuintiădia esclusivu cea germanăsca in tăte ofi- oiurile publice. Se venimu acuma la statistio’a comparativa a locuitoriloru din Bucovin’a. După censuln indrumatu de generariulu br. Spleny in an. 1776 se aflara capi de familie: 197 boieri si mazili, 149 ruptasi, 415 preoți, 86 dăscăli, 466 că- lugări, 88 calugaritie, 285 impiegați inferiori, 45 ne- gotiatori, 14,992 tierani, 58 armeni, 526 jidovi, 294 tîgani. Prin patentata din 14. Marti u 1787 boierii cei mai însemnați, si mazilii oapataia baroni’a-, ceialalti capatara titlulu de cavaleri, ăra rupțasiloru se de- rogă -titlulu de nobilitate. Precumu vedemu, numerulu boieriloru si mazi- liloru bastinasi era pe.vremea incorporarif.Bufcovinei cu Austri’a tarte însemnata. ■- Toți aveau celu puținii căte o moșia, partea cea mare inse aveau in stapamrea Joru mai multe moșii si sate si formau clas’a cea mai însemnata si mai avuta in tiăra. De naționalitate romani erau in capulu toturoru afaceriloru relative Ia starea tierii, la tăte impregiurarile mai importante erau consultati de cătra „guberni’a" imperatăsca si sfaturile loru totu- dăun’a considerate. Dara cu lipirea Bucovinei de Ga- liti’a, cu .încurcarea afaceriloru publice si interne ale tierii, numerulu loru se totu impucină, cea mai mare parte șe retrase in Moldov’a, lasandu ingrigirea mo- siiloru in man’a vechililoru. Boierii Armusioia, Bașiota, Hurmuzachi, lamandi, Cantacuzinu, Conachi, Milo, Murguletiu, Niculcea, Starza, părăsiră curendu Bucovin’a si locuira in Mol- dov’a; numai Hurmuzachi se intărse din ei înapoi si remase in tiăra. Intre cei ce nU .se miscpra de locu din Bucovin’a,. era boieriulu Cârstea in Costin’a, Balsiu in Stupea si Logotheti in Cernăuți.**) Ce se atinge de ruptasi, derogandu-li-se titlulu de nobili prin patentata susu-amentitu, aceștia de- cadmra totu mai multu, cea mai mare parte deveni simpli lucratori si posesori de pamentu, multi se re- traseră in Moldov’a, ăia o mare parte din ei se ru- tenira. Chiaru astadi sunt o multime.de ei« ce părta nume vechi si istorice romanesci, dara nu’si mai cu- noscu limb’a, cu tăte ca la ăresi cari ocasiuni afirma, cumu-ca suntu romani. Lucra insemnatu este, ca pe vremea incorporării *) Biedermann: W. Ztg- 1875 Nr. 223. , ** ) Biedermann: W. Ztg. 1875 Nr. 221. Mittheilungen aus dem Gebiete der Statistik 3. Jahrg. I. Heft. Wien 1854. Ficker. — 90 — acestei tieri ca imperiala austriaca erau 415 preoți, pe candu astadi se afla in tdta Bucovin’a numai 278. Acăsta impregiurate se esplica usioru, dăca yomu considera, catu de puține cunoscintie se cereau a- tuncia pentru acesta stare, pe candu in diu’a de a- stadi se cere dela aspirantii acestei stări același stu- diu preliminariu, că pentru tdte stările mai inalte, si teologi’a formădia acumu o parte integranta a uni- versității din Cernăuți. Dara precum u se pdte lesrre intielege, conforma cu cultura spirituala era si starea loru meteriale fdrte deplorabile, că-ci populatiunea Bucovinei era neînsemnata, si pe langa acăsta' con- siderandu, că Bucovin’a avea pe acea vreme 229 de sate, veniau terminu mediu mai ca 2 preoți pe unii satu. Numerulu calugariloru, 466, se micsinră cu totala prin desradicarea monastiriloru si a sehituri- loru. Astadi suntu in tăte cele trei* monastiri ale Bucovinei, adeca in Putn’a, Dragomirn’a si Suceviti’a numai 37 de călugări. Calngaritie-nu esista de felin. Ce se atinge de impiegatii inferiori , aceștia se impartiau in glotasi, logofeți de ispravnicie," ambla- tori, arnauti, ceauși, calarasi si yatamani, si aveau a implinf hotaririle si orenduirile ispravniciloru si ale vorniciloru.*) Amu disu, cumu că generalulu Spleny îndrumă numerarea capiloru de familie, alu careia resultatu ’lu amu amentitu mai susu. Pe langa acăsta inse mai îndrumă Spleny si unu censu alu toturoru locuitoriloru din Bucovin’a. Re- sultatulu acestui censu a fostu 75,000 de locuitori impartiti in 12,500 de familii, si locuindu in trei orasie, adeca Suceav’a, Cernăuți si Siretu, si in 229 de sate. Dintre aceștia erau după cumu pretinde o tabela istorica a camerei de comerciu din Cernăuți edata in a. 1875, 35,000 de romani, 12,000 de ru- teni,**) restulu se impartiă intre armeni, jidovi Si tî- gani. Acești din urma formau unu numeru multu mai insemnatu decătu alu armeniîoru si jidoviloru la unu locu. Dara din raporturile lui Spleny si Enzenberg catra curtea imperiala, apoi din descriptiunile mai multoru calatori invetiati, preciimu: Gdhlert si Gray, se vede cumu-că acestu censu este defectuosu, că adeca numerulu romaniloru e prea micu calculatu, ăra celu alu ruteniloru si alu celora-lalte naționali- tati prea mare, că-ci persanele amentite se esprima astu-feliu: „den Grundstock der Bevblkerung bilden die moldauischen Walachen, hie und da horet man auch slavisch, armenisch und jiidisch sprechen. “***) *) Moldov’a. Beitrăge Zu einem Urkundenbuche fur die Moldau und Bucovin’a. I Heft. Wien 1862. Wickenhauser. **) Aici facemu atentu la contradicerea acestei tabele a camerii de comerciu cu raportulu celu estinsu alu acestei camere din a. 1862—1871 (Lemberg 1872), câ-ci in acestu raporta se dice: „denn es gab um jene Zeit, mit Ausnahme des russisch Kampulunger Okols nur sehr wenige Ruthenen in der Bucovina." ***) Hacquet: Neueste physikalisch-politische Reisen. Niirnberg 1790. In decursulu incorporării Bucovinei cu Austri’a, adeca dela a. 1775 păna in. dilele de acuma a cre- scutu populatiunea Bucovinei in moda fărte conside- rabile. Romanii, rutenii, germanii, polonii, armenii si jidovii, toti s’au mmultitu. Cumu s’au inmultitu numerulu slaviloru, amu amentitu mai susu. Celu mai mare contingența alu acestei nationalitati l’a capa- tatu Bucovin’a din Galiti’a, emigrarea loru de acolo incăce era favorisata de impregiurări. Aici aveau multu ce caștiga, dincolo n’aveau nimica ce perde. Nu eră totu asia si cii romanii. Din Moldov’a si din Transilvani’a nu se tragea nimene incăce, si din alte parti nu aveau de unde venf, deci crescerea popu- latiunii române a urmata numai pe calea naturala productiva. Germanii, atrași de radicărea comerciului si pro- sperarea meserieloru’ in Bucovin’a, formara colonii după colonii si se stabiliră mai cu săma in orasie; dara afara de acăsta ocupara si urziră chiaru mai multe sate, unde locuescu si pana astadi. Armeni suntu numai pnțini. Cei mai multi locuescu in Su- ceava, puțini in Cernăuți si pe la tiăra. Toti se dis- tingă prin spiritulu loru. comerciala, prin zelulu si energi’a, ce desvolta in tăte afacerile. Cea mai în- semnata parte a jidoviloru a emigrații din Galiti’a, numai puțini din Rusi’a. Polonii au trecutu incăce din Galiti’a, mar cu Sema pe vremea alipirii Buco- vinei cu Galiti’a. Numerulu loru inse nu este mare. Ungurii secui au emigrata incdOe din Transilvani’a pe tempulu lui losifu II. Tăte aceste nationalitati, precumu amu disu, s’au inmultitu păna acuma in modu fdrte considerabila. După censulu din anulu 1869 se află in Bucovin’a 207,000 romani; 186,000 ruteni, 3000 lipoveni, 47,000 germani, 5000 poloni, 9500 maghiari (secui), 2000 arrfteni, 47,700'jidovi si 4800 de tîgaoi, ce'chi, mo- ravi , slovaci, francesl, italieni si turci. Majoritatea relativa intre t<5te nationalitatile din Bucovin’a formau asia dara in an. 1869 romanii, că-ci numerulu loru eră cu 21,000 mai mare- decătu alu ruteniloru, cu 160,000 mai mare decătu alu germaniloru si cu 159,000 mai mare decătu alu jidoviloru, si cu 183,000 mai mare decătu alu toturoru celoralalte fracțiuni de na- tionalitati la unu locu. Se nu scapamu inse din vedere, cumu-că acestu censu este facutu sub conducerea unoru amploiati străini, neamici romaniloru; se nu uitamu, cumu că romanii au fostu mai totu-dăun’a in opositie cu gu- bernele feliutite; se nu uitamu mai departe, cutnu-că in interesulu nationalitatiloru străine din Bucovin’a, in interesulu amploiatiloru străini si alu gubernelora deosebite au fostu de a micsiora numerulu romani- loru in statistic’a oficiala cătu se păte de multu, si atunci voma intielege, cumu-că numerulu loru trebue se fia in realitate multu mai mare, si alu nationali- tatiloru celoralalte multu mai micu, decumu ilu arata datele statistice. Acestea relativa la datele statistice din a. 1869. — 91 — Se venimu acuma la unele date statistice din a. 1871 relative Ja mișcarea populatiunii din Buco- vin’a si se ne tienemu de. raporturile camerii de co- merciu din Cernăuți, cari suntu torte esacte si in- structive.*) - După aceste raporturi si date statistice avea Bu- covin’a in an. 1871; 511.964. locuitori; dintre aceștia erâu 209,11 & romani, dintre cari 641 erau romani din alte tieri; -fiindu asia dara numerulu romaniloru din tidra 208,475; numerulu ruteniloru era 191,195, intre cari 12,461 erau ruteni din alțe tieri, străini si- fiSnaturalisati, fiindu asia dara numerulu ruteniloru din ttâra 178,734; numerulu germaniloru era 41,06.5, nttmertdu jidoviloru 47,754, alu unguriloru 8586, alu lipoveniloru 3043, alu slovacilorp 1190 si alu altoru nationalitati 9998. Calculandu in procente, erau 42-4 °/₀ romani, 36-4% ruteni, 8-2 °/₀ germani, 9-2*/₀ jidovi, 1-7% unguri, 0-6% lipoveni, 0-2% slo- vaci si 1'3% alu altoru nationalitati. Numerulu ro- maniloru era asia dara in an. 1871 cu 29,741 mai mare decătu alu rufeniloru, cu 167,410 mai mare decătu alu germaniloru, cu 160,721 mai mare decătu alu jidoviloru, .si cu 1^5,658 mai mare decătu aju toturoru celo-ralalte nationalitati-la unu locm. D6ca luamu deci datele statistice oficiale de. basea unoru cercetări comparative, nu potemu, dechtu se^ ne minunamu de indrasndl’a unoru; individi fără ea- pataiu si fără simtiu pentru adeveru, țarii- au cute- zatu in tempulu din urmă a afirma in unele-brosiuri, cunau-că numerulu romaniloru din Bucovin’a e mai micii decătu alu ruteniloru, incercandu a mistifica prin astu-feliu de absurdități opiniuneă publica. Astu- feliu de machinatiuni, clocite in crierii unui individa reu-voitorin si fără, simtiu de dreptu si adeveru, nu merită, altu-ceya, decătu ddra desconsiderare si des- pretiu. Cela ce este ihiu lasiu, se falesce totu-dăuna cu cnragiulu seu; neonestulu vorbesce de onestitate, si paserea malaiu visedia. La acesta au a se reduce elacttbratiunile amintitiloru individi împreuna cu po- veștile loru istorice, statistice si etnografice, carora li s’ar siedd multu mai bine a figura intr’o colectiune de anecdote, decătu intr’o brosiura seridsa. Dara se urmamu cu sehiti’a ndstra înainte. Vorbindu despre censulu amintitu din a. 1869 ăl.u populatiunii din Bucovină, Dr. Ficker, siefu de secțiune si presidente alu comisiunii centrale statistice din Vien’a, dice cumu-că numerulu ruteniloru este „etwas zu hoch,“ cela alu poloniloru „gewiss zu hoch,“ 6ra cela alu germaniloru si alu celoralalte. nationalitati „zu niedrig."**) Eta d(fta opiniuneă unui barbatu de seiintia, care pe langa acest’a are tdte d-tele statistice sub ingrigirea oficiului seu, si care cundsce Bucovin’a forte bine, de <5re-ce a traitu in ea unu tempu înde- lungați!. . Cunoscintiele sale despre Bucovin’a, basate pe unu studiu indelungatu si ajutate de midiuldcele ce’i stau la dispositiune că presidentelui comisiunii cen- trale statistice, le-au publicata Dr. Ficker intr’o bro- siura, ce au aparutu in tempulu din urma sttb titlulU: Hundert Jahre 1775 —1875. Recomandamu deci a- căsta brosiura cel ora ce voru se aibă o cunoscintia despre starea actuala a Bucovinei. Afara de acesta brosiura-a mai esitu o tabella, edata de camer’a de comerciu si industria din Cer- năuți si intitulata: „Culturzustănde im Herzogthume Bucovina." După acdsta tabella comparativa numera BucO-, vin a in diu’a de. astadi 543,426 de locuitori, impar- titi in 120,380 de familii cu 99,243 de case. După naționalitate suntu in Bucovin’a 221,726 de romani,: 202,700 de ruteni, 43,374 de germani. 51,617 jidovi,. 9238 de unguri, 3260 de lipoveni, 1087 slovaci si 10,307 de locuitori de diferite, alte nationalitati, pre- cumu poloni, armeni, mohamedani, țigani etc. -In aceste, numere suntu, inse cuprinse si persa- nele străine nenaturalisate in Bucovin’a, „nichi zu* stăndige," precumu dice espressiunea oficiala. . Numerulu acest’a ilu vemu s.ubtrage deja nume- rulu totale, si. adeca dela numerulu totale alu roma* niloru vomu subtrage. vr’o 641 de romani din alte tieri,' dela numerulu ruteniloru vomu subtrage celu puțina 12,461 din alte tieri, streini, nenaturalisati in Bucovin’a, dela celu alu germaniloru 555, dela țelu alu jidoviloru 2787, dela celu alu * unguriloru 116, dela celu alu lipovenilor^ 92, dela celu alu slovaci* loru 0 si dela celu alu tuturora celor’alalte nationa- litati 3367. Astu-feliu aflamu in tempulu de astadi in Bucovin’a 221,^085 romani,- 190,239 de ruteni, 42,81-9. germani., 48,830 jidovi, 9122 unguri, 1087 slovaci si 6840 de locuitori de, alte nationalitati. Vedemu. deci că si - după acesta tabella statistică, publicata cu ocasiunea iubileului Bucovinei, romanii formâdia majoritatea relativa între nationalitatile din Bucovin’i», • - Cu acdst’ă terminamu sehiti’a .ndstra despre Bu- covină. Scopuhi nostru a fostu de a lamuri celu puținu incatuva opiniuneă publica despre acd&ta tidra din fundnlu resaritdnu alu imperiului austriaca, si a le da romaniloru de aicea . cateVa date statistice la mana, că se scia ce se faca si cumu sp se pdrte fația oii invectivele unoru persdne de rea-cspdintia si neamice poporului romanescu. In calendarinlu anului viitoriu vomu prourmă acesta schitia in pri- vinti’a toturoru ramnriloru de activitate a poporului romanescu din Bucovin’a, din tempulu venirii sale sub imperiulu austriaco. T. V. St. *) Ficker: Hundert Jahre. 1875. Wien. W. Ztg. 1875, Nr. 235. Pr. Biedermann. **) Hundert Jahre. Wien 1875. Dr. Ficker. — 92 — Cunoscintie din istori’a si vieti’a turciloru. Istori’a patriei ndstre comune e strinsu legata cu istori’a imperiului otomanu. Căușele la eveni- mente nenumerate nu se poțu afla, decătu numai in istori’a numitului imperiu si preste totu in caracte- rulu turciloru si in ale loru institutiuni, pe urm’a că- rora trecură chiaru cuvente turcesci in limb’a ndstra. Urmele loru au remasn inca si in legile Ungariei si ale Transilvaniei. Romani’a propriu disa mai stă păna in dio’a de astadi in relatiuni politice cu im- periulu turcescu. In momentele de facia Gestiunea orientala e pusa drasi la ordinea dilei, sdu mai bine, ea se afla in permanentia. Cine se o intielega fără ajutoriulu istoriei otomane? Societatea academica romana a facutu fdrte in- tieleptiesce, candu a decisu că se se traduca si tipa- rdsca cu spesele sale Istori’a imperiului oto- manu, scrisa odinidra de principele Dimitrie Cante- miru cu mare cunoscintia de lucruri si cu adeverata diligentia de feru. Traductiunea tăcută de dn. dr. los. Hodosiu, revediuta in secțiunea istorica, se si afla sub pressa; 18 cdle păna la Suliman I. s’au si tiparitu. Va dice cineva: Hammer-Purgstall, Zinkeisen s. a. sunt mai noi. Fia si mai noi, si mai buni, dara coea ce este mai interessantu pentru romani, vei afla numai in Cantemifu. Anume dintre notele acestui scriptoriu sunt fdrte multe, atatu de instructive pen- tru noi, in catu tienemu câ aru trebui se le cund- scemu cu totii. Cantemiru studiase la faci’a locului serie lunga de ani, nu numai limbile orientali si is- tori’ă Turciei din documente authentice, ci si carac- terulu, datinele, insasi r e 1 i g i u n e a m o h a m e d a n a, in cătu paralelle de care trage densulu ici colea in- tre doctrinele Christianismului si ale Islamului, te punu la mirare. Ce- pecatu j că acea istoria scrisa de Cantemiru a remasu aprdpe doi secuii ascunsa de inaintea publicului romanescul Spre a justifica assertiunea ndstra, vomu reprdduce numai cateva note pe care le credemu a fi mai instructive din istori’a lui Cantemiru; si fiindu-că la mohamedani religiunea cu politic’a sunt fdrte strinsu legate, vomu alege mai alesu de acelea, care se ocupa cu amen- doue. Red. Tr. Superstitiune. In Prus’a său Bursah era o vasta monastire, despre care se spune că pe timpii imperatiloru creștini "incapeau cinci mii de monachi; astadi e transformata in giamia său templu, sj’si tiene numele vechiu de monastire. Turcii narrddia lucruri surprindietdrie despre acești monachi intr’o carte in- titulata lacobi Madianu. Ei dicu intre altele, că mo- narhii aceia nu mancă decatu cate o oliva sdu smo- china in siepte dile, si că din inaltimea muntelui Olimpu, numitu la turci Kiesish Daghi, sdu muntele calugariloru, ei sbdra prin aeru pe deasupra marei Marmora pana la baseric’a Sta Sofia in Constanti- nopole. Candu vreunu crestinu aru vof se traga la indoidla veritatea acestei narațiuni, turculu o probddia, cumul? dicdndu, că asia este scrisu in carte; si elu crede că atat’a e deștului In generalu, neinvetiatii turci credu că nu pdte fi falsu aceea ce e scrisu iri cărțile loru. Prob’a despre acdsta credulitate este ur- matdri’a istoridra curidsa, care s’a petrecutu pe tem- pulu meu in Constantiuopole, si care credu că nu e in contradicere cu scopulu meu, ddca o voiu aduce aici -că proba a credulitatea loru. Sub sultanulu Mu- stața, fratele imperatului de acumu Achmedu,*) era in. Constantinopole patriarchu grecescu unu anume Callinicu, omu destulu de invetiatu in grecesce, pre- latu de purtare ireprobabile. Miuteveli sdu procurorii moscheei sultanei Valida**) ilu provocă neincetatu că se plâtdsca interesele după banii Cari detoriă bese- ricei. Patriarchulu nu avea bani, si se rogă de acești colectori se aștepte-pana luni in s^epteman’a viitdria. La terminalii pnsu, colectorii vinu si insistu mai multu că se platdsca banii. Patriarchulu mai cere o sep- temana: ‘atunci melu mai betranu dintre colectori ’i dise: „Ce sunt aceste minciuni, patriarhale?! Căr- țile ndstre ne invdtia, si noi credemu fdrte, .că mo- narhii voștri din betrahi nu numai se infiorau de pecatulu minciunei sdu de ori-ce a’ta fapta rea, ci inca ajunseseră la unu gradu atatu de inaltu ălu virtutei, in catu ei-sborau prin aeru si treceau din muntele Olimpu din Bithyni’a (ei intielegea muntele Olimpu din Bithyni’a, dra nu pre celu din Greci’a) pana la S^a Sofia in Constantinopole si inderetu; si că ei faceau si alte minuni, cari întreceau tdta po- terea omenesca.“ Patriarchulu, cumu era omu glu- metiu, respunse: „Nu numai monachii noștri cei be- trani au. facutu aceste minuni; le facemu si noi pe tdte dilele. Eu inca sbo.ru de aici de multe ori la Pera (le vorbia in palatulu seu din Phanarn). Dar’ eu mai bucurostt sboru după apusulu sdrei,ui, si nu prea snsu, că se nu me vddia mulțimea, si se’mi im- pute că sunt unu impostoru sdu magu.“ ᵣₜNu v’amu spusu — replicară turcii — că acelea sunt scrise in cărțile ndstre, si in cărțile ndstre nu sta alt’a decatu adeveru.“ Cu tdte aceste, trebue se marturisimu că nu toti turcii credu asia. Intr’unu poporu asia mare sunt mnlti dmeni luminați, cari nu credu tdte cate sunt in Alcoranu; numai catu nu cutddia se spună in publicu ceea ce cugeta ei. Co'ntrariulu se adeve- resce prin urmatdri a istoria. Eu intrebaiu odata pre doctulu turcu Saadi Effendi, cărui singura amu de a multiami totu ce sciu turcesce, că elu, că matma- ticu mare ce este, si atatu de amblatu in sciinti’a democratica, cumu pdte se crdda, că Mohamedu a taiatu lun’a in doue, si că a prinsu in manec’a sa diumetatea care cadea din ceriu? Elu imi respunse: „După cursulu naturei acdst’a este impoșsibile; ba *) La a. 171 candu auctorulu scriă acesta istoria. **) Valida Sultana e mam’a imperatorului regnante; cumu amu dice noi: ddmn’a mam’a imperatrice. Auctorulu tractedia despre acestu subiectu pe largu in not’a 36, la capu I. cartea IV. Tr. Angl. — 93 — este chiaru in contr’a priricipieloru naturei. Dar’ acesta miraclu este scrisa in Alcoranu că fapta; asia renuntiu la rațiune si me submitu credintiei. Că-ci — adaose elu — Dumnedieu pdte face totu ce voiesce.“ Nemaz, Asia se numescu rogatiunile de tdte dilele, ce legea impune turciloru a le recita de cinci ori in 24 de dre. Sunt impartite precumu urmddia: S abah-Nemaz i, rogatiunea de detnândtia; Oile- Nemazi, rogatiunea de amddia-di; Ikindi-Nemazi, rogatiunea după prandiu; Achsham-Nemazi, ro- gatiunea de sdra; si Ia tzi- Ne m azî, rogatiunea de ndpte. Trei din aceste sunt totu-ddun’a la ora fixa, cea de demandtia, cea de sdra si cea de ndpte; dra celelalte doue, Oile si Ikindi, se schimba după -cumu diu’a e mai scurta sdu mai lunga. ' Pentru exemplu, in tempu de ecuinoptiu, rogatiunile de demandtia se făcu înainte de 12 dre din ndpte, adeca iu dr’a în- ainte de' resaritulu sdrelui, ceea ce este demandtia intre cinci si. siese dre; rogatiunea de amddia-di la drele siese din di, ceea ce la noi este amddia-di seu 12 dre din di; rogatiunea după prandiu la noua dre sdu trei dre din di la noi: rogatiunea de sdra la 12 dre sdu 6 dre de sdra la noi; rogatiunea de ndpte la 1‘/? dre după santitulu sdrelui sdu 7 '/₂ dre de sdra la noi. Superstitiunea turciloru intru a’si face rogatiunile punctualu atatu este de mare, incatu ddca aru lipsi dela tempulu fixu, tienu că este inutile de a le mai recita, că ci, recitate după or’a fixa voru trebui a le recita inca odata in, Araf, adeca in pur- gatoriu. Ei credu, că a recita rogatiunea de dema- ndtia după resaritulu sdrelui, cea de amddia-di la ndue dre, cea după prandiu la douesprediece, cea de sdra in ndpte, cea de ndpte spre reversatnlu dilei — aru însemna a nu împlini legea si a face lui Dum- nedieu lucru neplacutu. Candu sunt in campania, sunt obligati a’si face Nemazulu înainte de a intra in bataia; dar’ ddca batai’a este începută sdu tiene preste tempulu fixu pentru rogatiuhi, nemazulu se pdte intrelasa fara a pecatui, din motivu că după opiniunea loru, ei nu potu face unu servitiu mai meritoriu si mai placutu lui Dumnedieu, decătu a se lupta cu bravura contr’a crestiniloru. (Vinerile la Turci cari sunt că si duminecele la noi, se distingă de celelalte dile prin aceea, că mergu de siese ori la Moschee, si recitddia totu de atâte ori rogatiunile. A siese a arogatiune, sdu additionale, ce cade pe acesta di, se pronunția intre resaritulu sdrelui si amiddia-di*), si se numesce Salah-Nemazi. Mufti. Pdrta si alte numiri composite, pre- cumu; Mufti-zeman, patriarchulu lumei; Schei- chul-islam, Capulu adeveratei religiuni; Șahi bi- let va, domnulu sententieloru judecătoresc! Elu este capulu întregului stătu eclesiasticu, si persdn’a de cea mai înalta auctoritate in imperiulu ottomanu. Că-ci nici Sultanulu insusi, ddca vre se trdea macaru *) Adeca: intre rogatiunea de demânetia si cea de amddia-di. la părere de omu religiosu, nu pdte dicta mdrte ni- merui, inca nici a’lu pedepsi trupesce, fara a avd mai antaiu opiniunea lui Mufti. Modula cu care i cere opiniunea in tdte cașurile si mai alesu in cașuri criminali, -este că’i submitte o charthia, in care se cuprinde statuia faptei sub nume fictu, pentru esCmplu: „Zahid, (părinte!) ddca se pdte proba prin martori buni, că Titus a lucrata contra porunciloru Sulta- nului si că nu s’a suppusu cu obedientia ordiniloru acestuia: se fia pedepsitu sdu nn?“ Mufti, dupe ce a cetită aedsta charthia, si a esaminatu. casalu, sub- scrie Olar Asia, sdu Otmaz Nu. Candu inse Mufti are se decidă si asupra modului pedepsirei, atunci i se presenta o charthia in următorii termini: „Ddca omulu scie ca calulu seu a perdutu potcdvele si avendu timpu si midildee seu comoditate de ah bate nude potcdve, elu totuși, fara a avd mila de animalulu seu, ilu mana descultiu pe cale grea si petrdsa tdta diu’a pene sdr’a: ce peddpsa' merita unu domnu asia nemilosu. „Mufti va subscrie: ^Bețîe se i se dea.“ Si in adeverii ca legea ordina beție in asemenea cașuri. Turcii credu că la diu’a judeea- tiei Dumnedieu va judeca pe dmeni nu numai pentru faptele comisse contra dmeniloru, ci si pentru cele Contra animaliloru, precumu si pe animalu care a pecatuitu contra altui animalu. După pronuntiarea sentenției lui Dumnedieu: tdte animâlile voru muri drasi, si se voru intdree in pulberea de unde au esițti; infidelii voru trece la peddpsa eterna^ musulmanii cari au facutu fapte bune, voru avd fericirea eterna; dr acei musulmani, cari voru fi facutu pecate in vieti’a aedsta, se voru pedepsi in proportiune cu pecatele loru pe timpu mai lungu sdu mai scurtu in Araf sdu purgatoriu, si după aceea voru fi admiși in sinaia fericirei eterne. — Că si Sulta- ⁵ nulu, de assemenea toti turcii sunt obligati prin lege a cere consiliulii lui Mufti in tdte căușele, fia acelea ecclesiastice sdu civili,’ si mai alesu candu e cestiunea de pace sdu de bellu. Reverenti’a din afara ce se dă lui Mufti este asia de mare, in cătu Sultanulu insusi candu vede ca vine la densulu, se redica de pe scaunu si merge siepte pași înaintea lui; si numai lui ’i este permisa a sărută umerulu stangu alu Sultanului': pe candu supremulu veziru numai arip’a vestmentului cu cea mai profunda re- verentia o pdte sărută; si Sultanulu numai trei pași face mergendu iriaintea lui. Ricaut dice, că Sulta- nulu dă lui Mufti urmatoriulu titlu: „Tie Ezzahid, care tu esci celu mai sapiente intre sapienti, si care tdte le scii; celu mai escellente intre escellenti, care te abtieni de totu ce este interdisu! sorgintele vir- tutiei si alu adeveratei sciintie; ereditariulu doctrinei profetice si apostolice; resolvitoriulu problemeloru credintiei, revelatoriulu capeteloru adeveratei cre- dintie; cbiei’a thesauriloru adeverului; luminarea alle- gorieloru dubidsâ; intaritu prin grati’a supremului Legislatoriu si Conservatoriu alu genului umanu: Dumnedieu prea inaltu se ’ti conserve virtuțile in 16 — 94 — eterna!“ Tbta achsta reverentia potea odinibra se purcbda dein sentimentu si convingere interna; astadi inse nu mai este alta decătu o simpla formalitate. Că-ci dhca Mufti interpreta legea, său pronunția vre o sententia precumu nu place Sultanului, ilu destituie immediatu, si ’lu inlocuesce cu altulu mai promptu a se pleca. Si dbca are nefericirea de a fi convinsu câ tradatoriu sbu de alta crima grava, p<5te fi sicuru ca mortariulu e alu lui, in care ’lu punu si ’lu pisbdia in bucăți, pana ce ’si dă sufletulu. Acestu mortariu facutu anume pentru acestu scopu, se. conserva in carcerile de Siepte-turnuri in Constantinopole. Musulmani. Acesta e unu cuventu corruptu din Muslimanu, Mislimanu sbu Miusliumanu; aseme- nea si Miusiurmanu, din care s’a formatu mai de- parte Biusiurmanu. Musulmanu însemna, care are credintia pura si nefalsificala, său cumu amu dice noi, orthodocsu. Cuventulu Im anu este espresiune generica de toti aceia cari observa religiunea lui Ma- homedu după riturile si ceremoniele regulate prin cei doui santi mari ai turciloru, Imam Azem si Imam Shafi. Cari nu se conforma acestora rituri, sbu ’si prescriu si introducu altele, se numescu Mezhebi, ritualisti, eretici; sbu Kifarin, infideli, precumu sunt considerati persianii; sbu Rafissi, care insbmna ceva mai reu decătu infidela. De aci turcii musulmani dicu, că Dumnedieu pbte se’si intinda misericordi’a sa asupra infideliloru, precumu suntu creștinii si ju- deii, dara nici decumu asupra rafiziloru, ale caroru pecate suntu pe de sieptedieci de ori mai scarnave in ochii lui Dumnedieu decătu ale acelora.*) Derviși. Dervisiu**) este numele comunu alu toturoru calugariloru turcesci, de si ei diferu unii de altii după classea si după regalele loru. Mai însem- nați suntu intre ei Bectaslii, Mevelevi, Cadri si Seiiah. Despre Bectashi amu tractata intr’o nota prece- dente. M e v e 1 e v i i isi au numele dela Mevelana, fUndatorulu loru. Conforma regulamentului loru ei se invertu căte doue trei bre neîncetata si cu atata celeritate, in cătu abia li se pbte zări fați’a. Suntu mari amatori de musica, atătu vocale cătu si instru- mentale. Acbsta din urma este o fluiera făcută din trestia de India, numita Nei, si da unu sunetu atătu de dulce, cumu nu da nici unu altu instrumenta mu- sicale. In monastirile loru profesbdia umilintia si pau- pertate, bra candu le face cineva visita, nu făcu di- stinctiune intre persbne, i primescu pe toti, micu si mare cu asemenea respectu. Ei înainte de tote in- biie pe bspeti cu cafea; bra dbca au venita pe drumu *) Islam la turci însemna supunere lui Dumnedieu si imperatului, ori credintia adeverata. De aci se deriva Mus- lim, dreptu-credintiosu, si in pluralu Misliman in limb’a arabica si Mus liman in cea persica. De aci s’a derîvatu apoi, in modu coruptu, Musulmanu. Tr. Germ. **) Derviș in limb’a turcesca si persica, câ si Takir in limb’a arabica, însemna omu seracu. In specialu inse, si un’a si alfa însemna calugaru seu monachu. Tr. Angl. tinosu, le spala pitibrele si caltiamentea. Pe bspetii carii pleca, ii petrecu in modulu celu mai obligatoria pana la pbrta, si mai la tbta vorb’a ori la periodu repeta cuventulu E i a v a 11 a h. vrendu a areta atătu in portare, cătu si in vorba cele mai sincere afecțiuni de modestia si umilitatea legata de profesiunea loru. Cadrii isi macerbdia*) corpulu din superstitiune sin- gulare. Ei ambla in pelea gbla, cu esceptiune de partea cbpseloru. Se prindu de mana si jbca siese bre in continuu, căte odata țbta dio’a, strigandu ne- intreruptu si din tbte poterile Hu, Hu, Ha, unuia dintre numele lui Dumnedieu,, pana ce făcu spume la gura, ’i napadescu sudorile, si cada că smintiti si fbra simtiu la pamentu. Marele veziru Kupruli sbu Kioprili Aclimed Pasia âflandu de aceste jocuri ne- bunesci, dede ordinu a se suprime o secta supersti- tibsa, care desondra religiunea mahomedana; dara indata după mbrtea lui, sect’a brasi a inviatu, si a- stadi este mai numerdsa de cătu ori candu altadata, mai alesu in .Constantinopole. Seiiahi suntu ade- verati vagabundi. Au si ei monastirile loru; dara esiti odata de acolo, arare-ori său nici odata nu se mai intorcu, ci ’si petrecu totu restulu vietiei vaga- bundandu intr’o parte si intr’alt’a. Că-ci superiorii său prelatii loru candu i tramitu din monastire, ii obliga se siringa anumite sume de bani si victualie, si numai dupa-ce voru fi adunatu si administrata tdte aceste monasțirei, se se pdta intdrce indereptu. Asia, candu unu Seiah ajunge intr’o comuna, merge in piatia sbu in curtea unei Giamie, si striga cătu ilu prinde gur’a: Ia A11 ah sen den besh bing altnn isterim, adeca: O! Dumnedieule, tramite’mi cinci mii de ducati, sbu o mie mesuri de orediu etc. Si după ce a strinsu elemosina intr’o comuna, trece intr’alta si face aceeași meseria; si asia mai departe, pana ce aduna sum’a ce se cerea dela elu. Intre monachii indiani suntu multi cari apartienu acestei secte; ei percurgu tbta lumea mahomedana, si pre- cumu suntu buni de gura, intretienu pe poporu ca narațiuni plăcute despre curiositati ce au vediutu si auditu in caletoriele loru; si asia castigandu ânimile bmeniloru cari voiau a sci cele ce se petrecu in tieri străine, monachii capetau mulțime de elemosine. Acești vagabundi indiani suntu spre mare greutate imperiu- lui otomanii, ceea ce lectorulu pbte se vbdia din ca- isulu urmatoriu, care s’a petrecuta pe tempulu meu in Constantinopole sub Solimanu II. In acele dile venise unu indianu, care după esteriorulu seu parea mai multu unu curiera decăta ambasadoru, si cerii a fi admisu in audientia la marele veziru Kiupruli Mustafa. Introduse înaintea acestuia, i presenta o charthia dela marele Mogulu său precumu ilu nu- mescu turcii, Padischahulu Indiei; si i dise cu graiu viiu: Domnulu meu a intielesu ca imperiala otomanu ar fi in decadentia, si ca inimicii legei mohamedane *) A unge trupulu cu marga. Se prepara din varu si lutu, calce si argila si da o colb re de castania. Trad. rom. — 95 — se intarescu totu mai multu; pentru aceea, gelosu de religiunea sa. imi dete ordinu se’ti anuntiu in numele seu tie Vezirului, ca elu este gata de a’lu ajuta s£u cu bani, s6n cu dste, după cumu voru cere impre- giurarile. Respunsulu vezirului, precumu se dice, a fostu: Multiamescu fdrte multu marelui Mogulu pen- tru buna vointi’a sa cătra otomani, si me voiu ado- pera din partea mea ă’i fi recunoscătoriu la tdta oca- siunea; dara imperiulu otomanu pentru presentu este in Stare de- a’si sustiend gloria revindicata prin cu- cerirea Belgradului;-si maiestatea sa indiana, dâca pdrtâ Ceva interesu pentru Pdrta, n’aru pot6 se’i faca mai mare servitiu, decătu interdicfendu" cersitoriloru sei (alusiune la monachii despre cari amu Vorbi tu) de a mai intra in regiunile otomane. (Va Urma.)' Avuțiile in Angli’a. 6meniî cei mai avuti, ddra din tdta lumea, se afla in Angli’a, nu numai intre aristocrati sdu mai bine diciindu, proprietari de pamentu, ci si in clas- sea comerciantilorn. Aici in tierile ndstre nimeni un’si pdte face idea despre avuțiile din Angli’a, după care urmddia cele din Franci’a si din Americ’a- septem- trionale. Ceea Ce in alte >tieri europene este capitalu, fondu, in acelea trei staturi e veni tu anuale; dra pe la noi, adeca in Daci’â sî in Panoni’a, a diecea parte din veniturile angliloru si ale americaniloru avuti aru trece prea bine de capitalu, de fondu, pentru sute de mii de cetatieni. Din asemenea comparatiuni se potu esplica usioru fdrte multe calamitati de ale ndstre. Urmatdri’a tabella reprodusa după „L’Europe diplo- matique" de Trompefa Carpatiloru ne pdte da dresi- care idea despre avuțiile susu numiteloru tieri. Venitulu lordului Derby se urca la sum’a de 10,500,000 franci pe anu. Ducele de Vestminster, de si nu are de catu 750,000 franci venitu dela moșii, inse este proprie- tarul alu mai multoru suburbii din Londr’a, de unde ’i vinu vreo 15 milidne franci pe anu. Ducele de Sutherland are unu venitu de 1,725,000 franci, insa primesce unu venitu fdrte mare dela pro- prietățile ce posede si cari coprindu doue districte întregi. Lordulu Dudley a suferitu că unu filosofu fur- tulu diamanteloru sociei sale, cari se urcau la 1,250,000 fr., că-ci posede unu venitu de 22,500,000 franci. Marchisulu de Bute are 12,500,000 franci venitu. Ducele de Beltort are venitu . . 2,800,000 franci Lordulu Lonsadle................. 1,750,000 Duc’a de Devonsbire.............. 3,250,000 Duc’a de Northumberland ... 4,025,000 Sir I. Ranisden . . . . . , 4,175,000 Duc’a de Portland................ 2,250,000 Marchisulu d’Anglesey .... 2.500,000 Sir L. Palk..................... 2,570,000 Boyne . . Durham Londonderry Selfton Yarborough Leicester . Lichfield . Londesborugh G. Sykes . Fitz-William Penhryn . . 2,200,000 franci . 1,750,000 . 1,875,000 . 1,800.000 . 1,425,000 . 1,035,000 . 1,400,000 . 1,250,000 . 1,825,000 . 1,025,000 . 1,000,000 . 1,000,000. . 1,825,000 . 1,550,000 » fl n n » ■ fl » » avutii Loroulu Tredegar . Onorabilulu M. Roii Lordulu Lordulu Lordulu Lordulu Lordulu Lordulu Ducele de Newcastel Lordulu Lordulu Lordulu Lordulu Lordulu Adeveratu că in Angli’a pe langa mari este si pauperismulu mare; dara totu asia de adeve- ratu remane, că statulu, comunele si chiaru dmenii particulari avuti nicairi nu ingrijescu mai multu că in Angli’a pentru ajutorirea saracimei. Celu mai efi- cace ajutoriu din t6te: este, că milidneloru de locui- tori carii au numai capitalulu brașialoru, le cauta si le dau ocasiuni nenumerate de a preface a- celu capitalu in moneta, in avere, in. nutreinentu, vestm.entu, acoperementu. Ei, dieu, dara Anglii isi. au-barbati că-nemuritorii Adam Smith, John Stuart Mill,:Sir Robert Peel, Richard Cobden si mulțime altii, carii ’iau invetiatu si’i invetia pe fia-care di ce este capitalulu brașialoru, ce este economi’a, par- simoni’a, pastrarea, si din contra, ce pestilentie afu- risite sunt nesciinti’a, lenea, luxnlu, corruptiunea, si ce insămna după Darwin Lupt’a pentru exi- st en ti a. BIBLIOGRAFIA. La Redactiunea „Transilvaniei* si la Librari’a de aici Frank &Dresnandt se afla de vendiare intre alte cârti romanești: ■ _ T6te cartîle cate se publica sub auspiciile socie- tatiei academice romane, cu pretiurile loru orfginarie si anume acestea: r Analile societatiei academice romane, Tom. I. cu pretiulu de 4 lei n. — Tom. II. 2 1. n. — Tom. III. 2 1. n. — Tom. IV. 2 1. 50 b. n. Tom. V. sect. I, 1 1., sect. II. 2 1. n. — Tom. VI. 1 leu n. Gramatica limbei romane, partea ana- lytica, de Tim. Cipariu, membru societ. acad. rom. Pretiulu 5 lei n. Operele lui Corneliu Tacitu, traduse in limb’a romana de Gavr. Munteanu, membru societ. acad. rom. Pretiulu 6 lei n. Comentariele lui luliu Cesare, de Bello Gallico. Pretiulu 2 lei n. Operele lui Cantemiru. Tom. I. si II. căte 4 1. n. Dictionariulu limbei romane. Tom. I. dinpreuna cu Glossariulu 20 lei n. Tom. II. 20 1. n. Domnii librari primescu unu beneficiu de 10% — 96 - pentru desfacerea nnui numeru de 10 esemplarie, de 15°/₀ pentru desfacerea unui numeru de 50 esem- plarie, si ,de 20% pentru desfacerea unui numeru de 100 esemplarie. Numele DD-loru colectanti, precumu si alu abo- natiloru la Dictionariu, se voru tipări pe paginele din urma ale covertei fia-carui fasciculu. Alte diferite cârti: Echilibrulu intre antithesi, de I. Eliadu R. Pretiulu 10 lei n. Diction ariulu topografica si statisticu alu României, cu 20 mii de nume proprii terri- toriali, cu geografi’a si statistic’a tierei, de D. Fruu- diescu. 8® mare, pag. 530. Asemenea tdte cărțile publicate de dn. B, V. Ver- mont in Bucuresci, care s’au anuntiatu de cateva-ori in acdsta F6ia, intre care si traductiuni mai noue, cumu: Plutasiulu, narratiune americana. Othello, novella. Patimele lui Werther dela Gothe. Contes’a falsa. Blondinulu de Namur etc. Recomendamu asemenea, anume classei comer- ciale si industriarre, in interesulu loru bene intielesu: Gon ven ti unea comerciala cu Austro-Un- gari’a (tecstu romanu si francesu, după tecstulu ofi.- cialu, si corectatu după originalele aflate la on. mini- steriu de esterne.) Insocita de espunerea de motive a dlui ministru de esterne, de raporturile delegatiloru din camera si din se na tu, precumu si de mai multe discursuri tienute in camera cu ocasiunea discussiunei acestei conventiuni. Bucuresci, 1875. Pretiulu 2 lei n. Intemplarile lui Pacala. O istoridra ve- sela in 25 capiiri intocmita astufeliu de S. F. Edi- torulu I. C. Hintiescu. Pretiulu 20 cr. v. a. Bancila, colindele crăciunului si ale pasciloru. 25 cr. Baraca I. Risipirea cea de pre urma a Ieru- salimului. 40 cr. Bara cu I. Perirea a doi iubiti Piramu si Tisbe. 20 cr. Bara cu I. Tragedia lui Samsonu. 25 cr. Cântece de Irodi ia nascerea Domnului; îm- preunate cu cateva canturi naționale. 20 cr. Hintiescu, bucatareas’a naționala. Carte de bucate cea mai noua. (Legata.) 3 fl. Istori’a lui Alesandru celu mare. 36 cr. Velceanu M. Intemplarea curidsa. Comedi’a. 60 cr.. ■ Vid ti’a si pildele prea intieleptului Esopu. 30 cr. Dictionariulu ungurescu-romanescu, compusa de Georgiu Baritiu. Brasiovu 1869, form- 8® mare, 41 c<51e, se afla depusu spre vendiare la librariele dein Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu; Te- misidr’a, Aradu, M. Sigetu, cu pretiulu originale ficsu 3 fl. 20 cr. v. a. leg. usioru. INSCIENTIARE. Am ondre a aduce la cunoscinti’a domniloru prenumeranti, cumcă dela „editiunea II. corec- tata si amplificata a cuventariloru mele besericesci acomodate pentru ori ce tempu,“ dreptulu de editura dandu’lu domnului loanu Stein din Clusiu, tipărirea acestei editiuni se continua cu tdta graba asia, catu terminanduse tipărirea pana la finea lui Aprile, pre 15 Maiu fiacarui prenumerante se voru potd tramite esemplariele prenumerate, de a- dreptulu dela editoru.--Pretiulu unui esemplariu pentru prenumeranti este 1 fl., dra pretiulu de bolta va fi 1 fl. 20 cr. Prenumeratiuni se mai-potu face pana la finea lui Aprile cu pretiulu de 1 fl. ori de adreptulu la edi- toriulu in libran’a dn. loanu Stein in Clusiu (Stein Jânos ur konyvkereskeddsdben Kolozsvdrtt), ori la autoriulu in Gherl’a. Inscientiezu totu de odata pre on. publicu, cum- că dela librari'a d-lui I. Stein se potu capeta din opurile mele: 1. Cuventari besericesci tom. II. cu pretiulu de 1 fl. 50 cr. 2. Cuventari funebrali sdu la cașuri de mdrte, cu pretiulu de 1 fl. 20 cr. Ambele tomuri procurandu-se deodata cu pre- tiulu redusu de 2 fl. 30 cr.*) Gherl’a in 30 Martiu 1876. loanuPapiu, preotu la institut, corectoriu reg. Una din publicatiunile multu dorite, de care noi ceruramu de chtiva ani la diverse ocasiuni, ne mai veni in dilele acestea tocma la timpu, adeca: Instructi une asupra servitiului in cam- pania pentru infanteria. Traductiune de Nichita Ignatu, maioru in Reg. Nr. 3 infanteria de linia. După editiunea a 82 a a uvrajului locot. generalu F. G. conte de Waldersee. Bucuresci 1876. 8® por- tativa, pag. 116. Pretiulu 1 leu nou (— 40 cr. arg.) Acdsta carte tradusa s’a supusu mai antaiu la revi- siunea unei comissiuni compusa din 4 membrii si 1 presiedente colonellu, examinata cu profunditate, auc- torisata prin decretulu ministeriului bellicu Nr. 854 din 6/18. Febr. 1876 a se introduce la tdta armat’a romanâsca spre a se prepara pentru casu de expe- ditiune bellica. Cu pertnissiunea dlui maioru Ignatu, prea stimatului nostru amicu, vomu reproduce unele parti din cartea sa. Red. Trans. *) Publiculu din cleru cundsce de ajunsu publicările homiletice ale dlui Papiu din primele loru editiuni; de aceea nu ne indoimu ci a 2 a editiune va fi imbraciosiata cu a- ceeasi plăcere. Red. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariuiu 1. alu asociatiunei. — Tipografi a Romer & Kamner.