------------ £ Acesta foia ese tf'Jj *■ cate 3 c61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate ) 1 galben» cu porto Vp poștei. V ——------- Nr. 24. TRANSILVANIA. Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. Brasiovu 15. Decembre 1875. ^'Abonamentul» se p face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comi- tetul» asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. p ---------- Anulu VIII. Sumar iu: Baseric’a romanesca in lupta cu refcrmatiunea. (Urmare.) — Documente historice din 1848 et 1849. (Urmare). Unele sciri dela sodetatea academica romana. — Bibliografia. Baseric’a romanesca in lupta cu reformatunea. (Fragmenta historicu cititu in sied. societatei acid, romane dein ,²/₂₄ Sept. a. c.) (Urmare.) III. Păna la ce intensitate voru fi ajmsu per- secutiunile continuate asupra basericei romaiesci dein Transilvani’a si Ungari’a, se pdte cundsce nai bene dein decretele unoru principi ai Transilvanei, carii de si ei inșii calvini zeloși pentru restabiliea unita- tiei in credenti’a loru, prin urmare fautoriai propa- gandei calviniane, totuși in unele momeite lucide care’i vinu une-ori si fanatismului religioși, sdu in dile de pericole mari, candu avea lipsa d braciale armate si de pungile romaniloru ori de onfedera- tiune cu principatele romanesci, se induplcara a o lua sub protectiunea loru, chiaru si cu etamarea unoru legi tiranice aduse de cătra dietele lerei. In- tre acei principi aflamu la Petru Bod si inDhronic’a lui G. Sincai la an. 1609 pre Gabriel ’athori, rde altu-mentrea omu teneru, spulberatu sisetosu de sânge, caruia totuși i se făcuse mila de crulu ro- manescu cadiutu in sierbitutea cea mai apra dein câte se potu cugeta. Deci acestu Bathori eiisse una diploma cu dat’a de Alb’a-Iuli’a 9. luniu 609 sub- scrisa de elu si de cancellariulu (marele logofeta) Stefanu Candea, stranepotu alu unei fanlii roma- nesci de cele renegate. In acea diploma >rincipele afla, că preoții romanesci dein tdta Tranâvani’a si Ungari’a gemu sub tractare neauditu de rt (malum inconditum), apoi decide, câ preotiloru roianesci se le fia permissu a se muta, chiaru si fbravoi’a pa- troniloru (boieriloru proprietari) dela una omuna la alt’a, precumu si că se fia scutiti de tdteservitiele tieranesci si civili, se dea numai patronilor honora- riele usitate dein vechime.*) S’ar parea la prim’a vedere, că asemeni diploma va fi usioratu multu starea clerului romamcu; dara cercetandu lucrulu mai de aprdpe, tdta pjtectiunea lui G. Bathori devene illusoria. Las’ că tafasii ma- *) Vedi acdsta diploma publicata intrega i limb’a la- tina de dn. Cipariu in archivu Nr. 28 după cum se afla la Fiedler, era la Sincai tom. II. pag. 319 et sequ.’omanesce. gnati ai tierei declară acte domnesci de natur’a ace- stei diplome indata la emanarea loru de inconstitu- tionali si illegali, dar’ apoi anume acdsta era parali- sata cu totulu prin alta diploma esita numai cu câ- teva luni inainte dela principele Sigismundu Rakoczi, cu dat’a Beiusiu (Beldnyes) 1608, in favdrea aceloru preoți si episcopi de naționalitate romandsca, carii apucasera a trece la calvinia cu poporenii loru, si carii era se mai trdca după aceea; că-ci adeca Sig. Rakoczi asigura popiloru romanesci trecuti la calvinia tdta auctoritatea, ondrea, grati’a, privilegiuri, favori, libertăți si prerogative, de câte se bucura cierurile confessiuniloru recunoscute prin legi, si anume po- pimea magiariloru reformati calviniani, dra dreptulu de a’si alege episcopi si protopopi li se confirma de nou si inca cu adaosu, că aceia se fia trași cu totulu de sub jurisdictiunea episcopiloru si protopopiloru valachi si serbesci, ceea ce se notifică si mitropoli- tului gr. resaritdnu Sava I., că se nu cutedie a’si subordina siesi pe popii si protopopii calviniti.*). Acelu privilegiu mare, datu acelui episcopu si aceloru popi romanesci carii se calvinisera, s’a ■ in- noitu si confirmata de cătra principele Gabrielu Beth- len de Ictaru prin diplom’a sa dein 25. luniu alu a. 1614. Totu acelu domnitoriu, de altu-mentrea lumi- natu si curagiosu, care au aparatu protestantismul^ si cu armele, dupace infiiutiase si scdle superiori in capitala de atunci a Transilvaniei, luă totu-odata me- suri câ se duca la acelea mulțime de teneri romani dein cei mai destepti, spre a’i instrui in doctrinele religiunei calvinesci. Cu acea mesura Bethlen imi- tase pe primii sultani ai turciloru, carii rapia seu luă cu titlu de tributu mulțime de copii de ai christia- niloru, pe cari’i dă in scdlele ulemaliloru că se’i in- stitue in religiunea mohamedana, după aceea ’i in- rolă in faimosulu corpu alu ieniceriloru. Intocma asia s’au inrolatu mii de mii dein junii de naționalitate romana. Totu Bethlen a pusu se se traducă si Bi- bli’a in limb’a ndstra, care inse nu s’a potutu tipări sub domni’a lui, ci mai tardfu. Acelasiu privilegiu alu romaniloru calviniti mai *) Vedi si acesta diploma intrega in Archivu Nr. 91 dein 1870 pag. 609 - 610. 41 — 274 — fu confirmata si de cătra principele Georgie Rakoczi I. prin diplom’a sa dein 9. Aprile 1638. De altu- mentrea privilegiulu datu romaniloru calviniti era in- tru tdte in spiritulu legiloru dietali sancționate in sec. alu 16-lea si anume art. 13 dein 1568 si art. 5 dein 1577 citati mai in susu. Acestu domnitoriu inse a mersu si mai departe intru exterminarea dogme- loru, a ritului si a toturoru institutiuniloru antice ale basericei orientale. Domnulu Munteniei Matheiu Basarabu recomendase lui Rakoczi de mitropolitu in Transilvania pe unu hieromonachu dein Mnnteni’a anume Ilie lorestu, precumu se spune, esitu dein una familia de frunte. Mitropolitulu lorestu dupa-ce se vedih confirmata in scaunulu mitropoliei, începuse a se oppune mesureloru destructdrie si a’si apara baseric’a sa de calvini. Acdsta portare a lui fu con- siderata de crima; se aflara inse alte preteste spre a surpa pe lorestu. Ilu incurcara in nesce istorii femeiesci, după aceea convocandu sinodu, exoperara degradarea si transmitterea Iui in manile auctoritati- loru civili, unde dein mandatulu principelui fu bă- tuta cu nuiele, apoi exilata, dra averile lui se con- fiscara. După acdsta se comandă sinodului gr. res. orthodoxu, câ se’si alega altu mitropolitu, inse asia, că de nu va alege vreunu individu plăcuta episco- pului magiaru calvinescu, se scia dein capulu locu- lui. că principele nu’lu va confirma. Sinodala, sdu mai bene, simulacru si umbra de sinodu, alese pe pop’a St. Simionu, dra superint. calv. St. Gelei ilu recomendă si principele ilu confirmă, prin diploma dein 10. Oct. 1643, inse sub cincisprediece conditiuni, deintre care cele mai memorabili sunt acestea: Tdte părțile ritu- lui basericescu se se execute in limb’a romandsca. Cathechismulu calvinescu care se inpusese mai dein- ainte clerului, ilu va introduce preste totu si teneri- mea va avea se’lu invetie pe acela. Sacramejitulu baptismului se se administre numai cu apa curata, adeca se nu se pună si untu-de lemnu. Sant’a cu- minecătură se se dea numai la cei adulti, nu si la copii. Sântei cruci si iconeloru se nu se dea nici- unu cultu religiosu, ci se fia considerate numai câ decoratiuni ale basericeloru. Dela ingropatiuni se se omitta cerimoniile superstitidse. La cununia se cera dela mire si mirdsa juramentu de credentia, dra in cașuri de divortiu se judece după candnele basericei reformate calviniane. Mitropolitulu se nu cutedie (non attentabit) a se oppune acelora romani carii voru trece la legea calvindsca, nici se intreprenda ceva in contra loru, ci si după apostasi’a loru se’i consi- dere si tractedie câ pe frații sei. Mitropolitulu se fia obligata a tiend in toti anii sinodu generale; inse atătu elu cătu si protopopii sei, nu va cutedia se aduca Ia îndeplinire candnele sinodali, fără ratificarea episcopului calvinescu, dein alu cărui cuventu n’au se dsa. Mitropolitulu romanescu orthodoxu se nu cutedie a pedepsi, a destitui, denumi vreunu proto- popu, fără a cere mai antaiu mvolirea episcopului calvinescu. Tdte căușele mai mari de judecata atătu dela protopopi, cătu si dela mitropolia se se trans- mitta spre revisiune la episcopulu calvinescu alu un- guriloru. Prin aceeași diploma G. Rakoczi scdte de sub jurisdictiunea mitropolitului romanescu căteva pa- rochii dein cele mai de frunte, si districtulu Fagara- siului intregu cu trei protopopiate, care tdte remanu supuse jurisdictiunei episcopului calvinescu. Popa Stefanu Simionu acceptă conditiunile co- prinse in acdsta diploma si puse juramentu pe ea. Dein acea di baseric’a orthodoxa a romaniloru dein Daci’a superiore mai existâ inca numai cu numele; mitropolitulu si clerulu se calvinisera. Mai departe este sciutu, că sub acestu Rakoczi se infientiase si tipographia romandsca, dein care au si esitu căteva cârti romanesci cunoscute literatiloru nostrii. Georgie Rakoczi II. inca a confirmatu privile- giulu popiloru romanesci trecuti la calvinia prin di- plom’a sa dein 29. Ian. 1653, dra prin diplom’a dein 28. Dec. 1656 confirmă in scaunulu mitropoliei ro- manesci orthodoxe pe archiepiscopulu si mitropoli- tulu Sava Brancoviciu et Coreniciu, de națiune serbu, dein renumit’a familia a domnitorilor ir serbesci, acumu inse scapatata. Pe acesta ’lu recomendase principe- lui episcopulu calvinescu anume Georgie Isulai. Dein acdsta diploma merita se insemnamu, că in- trensa sunt aratate marginile, păna unde se întindea jurisdictiunea eclesiastica a mitropoliei de Alb’a-Iuli’a, adeca nu numai preste tdta Transilvani’a propriu disa, ci si păna diosu la Dunăre in Banatulu Seve- rinului si de acolo in susu păna in districtele Beiusiu, Bihari’a si Maramuresiu; dara cele 15 puncte coprinse in diplom’a data lui Stefanu Simionu de G. Rakoczi I., aici lipsescu cu totulu. Se vede că in situatiunea ce’si preparase Rakoczi cu nebuniile sale, nu’i dete man’a deocamu-data se se ocupe si de propaganda religidsa, precumu făcuse tata-seu. In aceeași diploma se committe si acestui mitropolitu, câ se ingrijdsca de tipărirea cartiloru in limb’a romandsca. Georgie Rakoczi II. aruncase tidr’a in cele mai mari calamitati prin ambițiunea sa de a ocupa tro- nulu Poloniei. Batutu fdrte reu in Poloni’a, provocă ingerenti’a Pdrtei otomane, de aci destituirea sa si numirea de altu principe. Turci si tatari, haiduci dein Ungari’a si nemți imperatesci devastaraj tidr’a cătiva ani, păna ce o adusera la marginea perirei. In scurtu tempu se schimbară trei domnii, a lui Franciscu Rhe- dei, a romanului Acatiu Borcea, a unui altu romanu renegatu loanu Kemduy (Comanu), pana candu in fine pașii turcesci inpusera tierei pe unu boieriu de secuiu, anume Michailu Apafiy, unu omu bunu,((inse betîvu; dara turciloru le placă statur’a lui cea mare. In acelea dile de ruina si decadentia generale ce se intendea preste tdte trei principatele dein-Daci’a, mitropolitulu Sava II. mai midiulocesce nna diploma in favdrea clerului seu, dela principele A. Borcea, cu dat’a dein 15. Martiu 1659. Principele Michailu — 275 — Apaffy rogatu totu de mitropolitulu Sava II. confirma si elu diplom’a data de Borcea in favdrea clerului romanescu prin alt’a dein 9. Sept. 1663. După cinci ani inse confirma in 20. Februariu 1669 si pe a lui Georgie Rakoczi data mitropolitului Stefanu Simionu. In acea diploma pe langa ce se provocă la actele respective ale antecessoriloru sei la tronu, mai co- prende si volienti’a sa in patru puncte dictmdu: Se se faca scdle romanesci in monastirea dein Alb’a- Iuli’a, adeca la mitropolia, si in trei districte, Hune- ddr’a, Maramuresiu, Cetate-de pdtra. Se se restaure typographi’a romanăsca dein Alba. Se se destitue toti preoții carii sciu numai carte serbdsca, si in lo- culu loru se se pună altii carii cunoscu si literatur’a romandsca (qui et literaturam valachicam callent). In fine câ mitropolitulu romanescu in tdte cașurile in cari va avea se hirotonesca preoți, se pună proto- popi, cumu si in cașuri de pedepsire, de visitatiuni eclesiastice, de revisiunea causeloru grele, in convo- carea sinodului generale, se dependa dela dispositiu- nile pe care le va lua episcopulu calvinescu, care in tdte actele pdrta titlu de orthodoxu; dra dupa-ce se voru termina lucrările sinodului generale romanescu, mitropolitulu cu membrii ceilalți se fia obligatu a se presenta in sinodulu ungurescu, ori candu ii va co- manda episcopulu calvinescu, pentru-că asia sinodulu ungurescu se ia la revisiune lucrările sinodului ro- manescu, si membrii acestuia se aiba ocasiune de a invetia candnele calvinesci.*) Acestea puncte se in- punu clerului romanescu sub amerintiare de pedepse. In modulu acesta Apaffy cu consiliarii si cu popii sei calvinesci deregbndu errdrea comissa de Rakoczi II. cu ocasiunea confirmarei lui Sava, in 1656, candu acestuia nu i se puseră cele 15 conditiuni, se des- fiintiara si cele dein urma resturi ale autonomiei nd- stre basericesci. Cu tdte acestea, pacharulu inca nu era plinu, scandatele si tirani’a inca nu ajunseseră la culme. In aceleași tempuri dietele tierei ori-candu era vorba de romani si de baseric’a loru, le aruncă insultele cele mai barbare in fația. Prin articlii de lege fundamen- tali națiunea romana (olăh națio) se declara nu- mai de suferita (tolerata) in Transilvania si Ungaria, păna candu voru cere interessele tierei că se mai fia suferita. Totu asemenea fii proscrisa si excomunicata intrdga baserica orthodoxa romanesca cu totu clerulu si poporulu seu; preste acestea locuitorii de religiuni heterodoxe confederati intre senesi prin asia numita uniune transilvana depunea juramente solemne, că voru observa strinsn acestea legi de proscriptiune. Acelu juramentu se innoiă la tdte successiunile in domnia, păna in a. 1837. De acf incolo națiunea si religiunea romanilor^ era lasata cu totulu in discre- tiunea domnitoriului. Prin art. de lege dein 16. Febr. 1643 mitropo- *) Vedi T. Cipariu Archivu Nr. 31 pag. 11. litulu si episcopii romanesci sunt opriti sub pedeps’a destituire! a hirotoni preoți dein filii tieraniloru. Prin alte legi, cumu este cea dein 1. Maiu 1639, se decide, că filii preotiloru se fia supusi la iobagia, prin urmare patentii loru nu potea se’i dea nici la scdla fbra permissiunea patronului calvinescu, dra ddca ilu dă, boieriulu ilu aducea dela scdla si’lu su- punea la pedepse grele. (Aprobat. Const. I. 8. art. 4). Prin art. 13 dein 12. Febr, 1651 se dictase pe- ddps’a mortiei asupra protopopiloru romanesci, carii aru cutedia se despartia casatorii asia cumu sciă ei, după candnele si praxea basericei resaritene, dra nu după cele calvinesci. Prin art. 2 dein 1. Oct. 1678 se interdice nobi- litarea preotiloru romanesci, precumu si castigarea de averi immobiliarie (moșii, pamenturi). Amu mai potea cita una serie lunga de legi, dein care se se cundsca natur’a tiraniei sub care ge- muse baseric’a romandsca in Transilvani’a si Ungari’a, dara celoru carii voiescu a le cundsce, le stau des- chise collectiunile de legi, deintre care multe se afla si tipărite; preste acdsta credu că scopulu ce ne-am pro- pusu, este ajunsu si cu enumerarea făcută păna acilea. Mitropolitulu Sav’a II. Brancoviciu nu era omulu care se fia potutu suferi acumularea ulteriora a ne mai auditeloru infamii preste clerulu si baseric’a sa si cu atătu mai pucinu surparea progreșsiva a ei; de aceea elu se decise a lua positiune defensiva cătu s’ar potea mai tare. Dupa-ce vedih că superinten- dentii calvinesci Petru Kovăsznay si successorii ace- stuia in scaunu anume Mich. Thofeus si Tiszabecsi se incdrda dein tdte poterile, că după lupta continua de una suta si mai bene de ani, in fine se dea ba- sericei romanesci orthodoxe gr. res. lovitur a de gratia, se puse si elu dein respoteri pe langa Apaffy, că se asigure incai usiorari materiali clerului seu, si asia mai stdrse dela elu, in a. 1673 una alta diploma, in care principele cundsce, că preotimea romandsca era intru adeveru sărăcită si asuprita preste tdta mesur’a, de aceea o scutesce dein nou, mai alesu de darea decimeloru dein cerealie, dein mustu, legume, oi, porci si stupi; dra fiendu-că decimatorii nu se supu- nea la mandatulu domnitoriului, in 14. luniu 1676 emitte unu decretu amerintiatoriu asupra loru. De alta parte inse mitropolitulu Sava II. in locu de a salva macaru nesce ruine dein autonomi’a basericdsca, tocma dein contra, ajunge cu anim’a sfarmata de doreri că se mai vedia si unu altu edictu alu lui Apaffy datu la cererea lui Tiszabecsi in 14. luliu 1674, că- tra mitropolitu, protopopi si preoți, prin care le de- manda de nou, sub grea peddpsa, că se recundsca supremația episcopului calvinescu, cărui i s’a datu dreptulu de superinspectiune preste tdte basericele romanesci, pentru-că se îndrepte errorile loru si după impregiurari se le guberne, se faca prin ele visita- tiuni canonic^ cu care ocasiune se fia obligati a 41* — 276 — se presenta Ia elu toti pe căti ii va cita înaintea sa, si nici-unulu se nu cutedie a resiste.*) Ce mai potea face mitropolitulu Sava II. iașia cu acesta nebuna porunca a tiranului paganu? Ari- stocrația romandsca trecuse in partea ei cea mai mare de multu la calvinia; chiaru si familii roma- nesci si grecesci emigrate in urm’a revolutiuniloru dein Muntenia in Transilvani’a se calvinisera; cătiva protopopi si unu mare numeru de preoți era cal- vini, dra altii se clatină tare. In situatiuni de ace- stea popdrale atacate chiaru la aitariele loru, iau recursu la ultim’a rațiune, adeca la arme. Acdsta eventualitate inse era prevediuta prin cativa art. de lege, si anume dein anii 1620, 1622, 1632 si 1650, prin care se interdice, anume romaniloru, portarea de orice arme, cumu pușca, lance, tolba cu săgeți, sa- biia, palosin, ciocanu cu manunchiu lungu, darda si ori-ce alta arma, dra prin art. 9 dein 23 Aprile 1638 li se interdice si calaritulu**). Preste acestea, mitropo- litulu potea se scia, că la cea de antaia încercare de a’si apara religiun'ea cu armele, gubernulu era se chiame indata ajutoriulu turcdoru stationati in Ba- natu. Dein principatele romanesci, ajunse si ele in- tre anii 1660—1680 la stare fdrte problematica, nu potea se aștepte altu-ceva, decătu celu multu unele subventiuni materiali destulu de modeste, si acelea inca numai ddca nu era periculu de a se compro- mitte tidr’a. Atăt’a se spune in vidti’a lui Sava, că de căteori se reintorcea elu sdu frate-seu Georgie dein legatiuni in care’i tramitea domnulu Transilva- niei la domnii tieriloru vecine, totu-deaun’a aducea dela aceștia recomendatiuni pentru baseric’a ortho- doxa orientale dein Transilvani’a. Păna pe la a. 1668 turcii si tatarii arsesera de doue-ori monastirea, baseric’a si resiedenti’a archi- episcopdsca dein A. luli’a. Poporulu nu era in stare de a le restaura, că-ci se află storsu păua la me- duva si totu-odata selbatacitu. Sava cerii in acelu anu permissiune dela Apaffy, că se plece împreuna cu frate-seu la cerșite in tierile orthodoxe, cu scopu de a reedifică Sionulu romanescu dein Transilvania. Ei se deciseră a străbate păna in interiorulu Russiei. Trecitndu pe la Smolensk ajunseră la Moscua, unde tiarulu Alexia Michaeloviciu. tatalu lui Petru I. celu mare ii coprense fdrte bene, si dandu-le intru aju- toriu pe boiariulu Artemonu Sergieviciu, le deschise cale larga, pentru că se păta face collecte de bani, dra pe Georgie l’a pusu se sidda intre boiarii impe- riului, precum scrie insusi elu in biografi’a frate-seu a mitropolitului. Pe catu tempu mitropolitulu Sava II. petrecuse *) Vedi tote acestea documente latinesce ei celu dein urma unguresee in Archivu Nr. 29 pag. 572—5. ’*) Vedi Approbatae Constitutiones Edict. XLIV, si Comes Josephus Kemeny: Jndex articulorum diaetalium etc. in Museulu dela Clusiu si in una collectiune decopiata de Stef. Moldovanu. in Russi’a, superintendentele calvinescu Michailu Tho- feus se folosi de tdte midiulăcele si tdta influinti’a sa ce avea la curte si la consiliarii principelui, că prim’a persona basericesca a calviniloru, pentru că de un’a parte se mai traga pre cătiva protopopi la calvinia, dra de alt’a se scdtia dela Mich. Apaffy unu edictu, prin care mitropolitului se’i fia interdisu a mai hirotoni preoți fbra permissiunea calvinului, se i se taie si un’a parte considerabile a venituriloru basericesci. La intdreerea sa mitropolitulu se planșe la Apaffy in contr’a noueloru mesuri tirannice; dara nu poth scdte dela elu mai multu, decătu susu me- moratulu edictu dein 1673, si acesta inca abia după cinci ani. Numai dupace superintendentele calvinescu se apucă se restdrne chiaru si cultulu dîvinu alu ba- sericei ndstre si anume se oprdsca servitiulu sântei liturgii cu tdte celelalte parti ale cultului si alte da- tine basericesci, adeca abia după siepte ani deja re- intdreerea mitropolitului dein Russi’a, Apaffy prin edictulu seu de dato Alb’a-Iuli’a 30 Decembre 1675 subscrisu de elu si de secretariulu seu Franciscu Lu- gasi, unulu deintre renegatii dela Banatu, mai in- frenă cevasi fanatismulu popiloru calvinesci prin cu- ventele: „Noi nu amu datu păna acum’a nimerui volia că se impedece (pe clerulu romanescu) in usulu libertatiloru câștigate dela antecessorii nostrii de glo- ridsa memoriaapoi mai la vale demanda strinsu, că „basericele romanesci orientali, preoții si proto- popii se nu se smulgă dela scaunulu basericei orien- tali, de acumu si in venitorin,“ dra veniturile lui cele usitate, adeca cate unu bietu florinu dela fia- care. preotu. se nu i se mai micsioredie, si se fia lasatu in pace, că se’si pdta restabili baseric’a si mo- nastirea. si in fine, cele răpite dein veniturile mitro- politului se i se restitue etc. Acestu rescriptu domnescu a trebuitu se intiepe reu pe superintendentele calvinescu, de aceea se pare că si-a pusu pitiorulu in pragu că se pdrdia pe Sav’a. Numai asia ne potemu esplica esirea diplomei dein 24 Octobre 1679, prin care Apaffy confirma de nou pe Sava II. in scaunulu mitropoliei, cu dreptulu de a’si pune elu preoți si protopopi. Este invederatu că Sava II. vediendu’si scaunulu subminatu, a facutu totu ce a sciutu, pentru că se’si câștige confirmatiune noua. (Va urmă.) Documente historice din 1848 et 1849. (Urmare.) 20. IIAPDON RENEPAJ. ML P. MaiecTare OEPDINAND I. ^Imnipar KoncTi- T8gisna4 a.i Ascrpiel, pepene Snrapiel mi aj Boemiei K8 anecT n8me a.i V., pepene JomBapdiei mi aj Bene- piei m. i. npin xoTtpspe din 8. Cenremapie a ansjiBi KBpriTopia c’a jpndspaT a jpnKBBiinija napdon pe- nepaj aa toju decepiopil din i. p. rpsne, ^n^enaind — 277 — deja CTpaijememep ®oc, KapI a de Bina decep- jjiel ns .Bop 4>i «Jbest ana, ini ce sop apiia jpn copoK de Tpei jsnî cokotît din zisa aieciei nsE-iiKiijii. Dpenr aneea di ci Ba da eprape denjim. ja tojji «feniopii, •pnienind deja cTpațretnejijep jpnacoc, Kapi kt>j- Kind 3Kspi>manT8J niptcipi ciearsj jop, ini Kapi a$api> de decepție ('fspipe din KiTane) n’as $t>kst ajTi Bint, daKi jpn copoK de Tpei jsni, adeo niri> ja 21. la- nsapie 1849 inKJsciBS, ce sop apiîa ja tcj mai dea- npone KomandanTe mijirapi», opi daKi ce Bop jpnToapqe ja pepimenTeje jop. DinnoTpiBi toiji aweia Kapi, cTipsind jpn niKaTSj KURipei de «spimanT ns ce Bop apua .pn aiecT co- poK de napdon penepaj, ce Bop nedenci dsne toti acnpimea jeptiop mijirtpejni. Deja n. k. IJenepaj-Komando jpn TpancijBania. Cifiiis 22. Okt. 1848. ANTON Eapon de I18XNEP, 0. M. JL. 21. Provocare la contribuiri pentru infientiarea unei garde naționale.*) 4>paijijop Ponisni! Noi ne afjim jpn Timnspije veje mai Kprme. Cnpe a ne nsit anipa Biajja mi asept ne am $opmaT o TBapdie napionaji pomani. JJinepea TBapdiei, jpn- Tp’apmapea ei mi ^vnjecnipea of^ipipijop «ape de ebut. Boie ce aceprfecK nenTps sineje ntmsjsi pomanecK, nspTapea Koppecnondinijejop nejop nsmipoace, ToaTe anecTea nep KejTsieji mapi. Noi, fpajjijop, n’asem Kace napionaje, noi n’aBem csme de Bani cTpsnce. De Konrpi- ssiacKi cnpe aacsnpepea ckousjsî qejsi cfanT, aTXTa kst .pi Ba era npin nsTinijT>. — KomsniTipije Bop da nanii ja Kinirani mi B.-KiniTani, nenTps Kape Bop npimi adeBopingt; Kinhanii mi B.-KiniTann jpi Bop da ja Tpissnî mi B.-Tpissni, aieipia ja Ilpe*?eKijii mi B.-IIpe- papijop, aneacTi atepT^n ja ajTapisj jinepTipii; keti aKsm nsTem ziie .pn adeBip: kt> net ne dapi boi bt. dapi!! Ciniis 10/22 OfiTOBpie 1848. KomiTeTSJ Napisnei pomame: A. Tpen. Jaspians. $jopian MiKems. Cimeon Bapnsp. Timores IJinapis. NiKOJas EnjimecKs. loanne Bpans. *) Forte tardiu. Acest’a trebuea se se faca indata dein Maiu, deca romanii aru fi avutu pe atunci macara numai experienti’a de astadi. Red. 22. Relatiunea protopopului v. prefectu Stefanu Moldovanu cătra canoniculu membru alu comitetului Tim. Cipariu, despre tribunulu Petru Banta, care se alienase de minte. Maria Tua Domnule Canonicu! Alalta eri —- adeca Sambata in 2. Oct. candu mergdmu se ingropu unu mortu, am vediutu că pe la podulu Tirnavei vine o mulțime de omeni cu lănci si cu tobe — spre orasiu. Dein curiositate am stfatu in locu, si după ce au trecutu o mulțime, in mislocu intru unu caru am vezutu pe fratele clericii Banta Petru; m’am apropiatu de caru si salutandu am intrebatu, că unde mergu? — îmi respunse: la Mediasiu. Eu am disu, pentru ce? Resp.: se vestimu pecatele unguriloru, si se juramu omenii. Am intrebatu, cui ati datu de scire. Resp.: nui de lipsa, pentru-că sasii sunt ai Imperatului, si noi ai Imper. Eu audiendu acestea, am lasatu ingropatiunea si am alergatu in fruntea mul- timei in cetate, lasandu vorba la cei din frunte, câ numai in piatia se se pună in rendu bunu inaintea ospitiului Dlui maioru Clococianu, la care am intratu si ’iam pregatitu inim’a, la scopulu depunerii juramentului, dela carele păna ce m’am intorsu in piatia, fr. Banta au fostu si inceputu deintr’unu caru a vorbi, cumcă elu e domnulu loru, si nu altulu; de elu se asculte, că’i renduitu dela imperatulu etc. Cu graba l’am mulcomitu si l’am povatiuitu la D. Clo- cocianu, unde scalcieturile i leam netezitu, apoi după cuviintia l’am condusu la D. consiliu alu cetatii, unde se nu fiu intocmitu lucru laudandu hospitalitatea si leialitatea sasiloru, erâ pe acf se’i imprastie cu rușine ; ci pentru popdra carele s’au aratatu că sunt dein trii sate vecine, adeca; din Blasiutiu, Peucea si Dirlosn in numeru câ 400, din dreptulu vecinătății si alu dragostei, au datu libertate ca se depună ju- ramentulu solene, luandu asupră’mi in protocolu re- spunderea pentru escessuri (lucru greu). Si asia in faci’a notariului magistrat, renduitu dein partea ce- tatii si a dlui maioru, leam cetită juramentulu, si l’au depusu frumosu; apoi au fostu vivate pentru Imperatulu constituționale, pentru dn. consulu alu cetatii, oficiolatu si frații sasi. Apoi după - ce prin dn. maioru, carele acdsta fapta cu lacrimi de bucuria nu numai au primitu, ci au si promisu că o va a- rata la D. Exc. Sa Generalcomaud., precum si dein partea Magistratului la In. R. Guberniu asemenea a se face D. notariu au descoperitu, — s’au pusu ca- petu acestei solemnități, si s’au departatu. Intre su- tele de sasi fr. Banta dra fbra nexu au inceputu a vorbi, si nimicu ad rem; care portare primindno cu anima sangeranda, am poftitu se poruncdsca câ se viie inaintea besericii ndstre tdta mulțimea, si se’si ia pucinu repausu, cugetandu se’i pociu siopti si eu ceva, ca se fia bine. — Acdsta s’au si facutu, si cu tdta cuviintia in ordine militariu au si mersu cu totii. Candu apoi s’au pusu in doue renduri facia unii că- tra altii, in capetu s’au facutu careiu, si li s’au data invetiatura se fia buni si se se folosdsca cu armele — 278 — numai spre aparare etc. — Intre acestea a sosita ștafeta cu rescriptulu imperatescu dein 3. Oct. a. c. D. Maioru l’au si trimisu la mine ca se’lu publica. Eu dara l’am si publicatu (socotescu că si in Blasiu au sositu, si de cumva nu, aici ilu inchidu); si s’au facutu bucuria mare. Numai aceea au fostu reu, că am lasatu de si fr. Banta au vorbitu, si ce au disu: „Vedeți, mia trimisu Imperatulu prin D. maioru câ se ve spuiu, cumu-că ,nu ve mai poruncesce solga- bireu, nu vice-spanu, nu ispanu, ci eu sunt domnulu vostru; eu ve poruncescu.“ Ci si acdsta o am astu- pata cum am pututu, si am priceputa cumu-că nu’i gluma, acesta e smintitu. Fiindu 6 dre sdra, omenii s’au dusu pe acasa in rendu bunu, remaindu cătiva câ se grisiesca de elu, si leau datu porunca ca „mane dimindtia,“ adeca eri, dra se vie, se’lu duca Ia Dîrlosu cu totii. Au remasu la mine si iara fa- cutu tdte vesele, si cu draga m’au ascultata, principii sanatdse amestecandu vorbirei; inse totuși candu si candu isbutea cn vorb’a, cum nu se cuvine. La cina pucinu au mancatu, n’au beutu si in 6. Novembre neau spusa, ca la H a r a n g 1 â b au voita angarii se’lu omdre si au scapatu printre dmeni ascunsa, cum au pututu. Dara si tdta ndptea n’aa dormita, ci s’au pusa si au silitu pe adiunctulu seu, ficiorulu preo- tesei neunite dein Blasiutiu, de au scrisu la fr. pro- topopulu Siarosului câ se’i trimitia 5 fl. m. c.. Au trimisu circulariu la 11 sate, ca negresitu se vie cu totii cu preoți cu totu pe dumineca, adeca pe eri, la Dîrlosu — câ se’i conscrie si se le vestdsca ce iau trimisu Iui Imperatulu pe ștafeta. Acdstea ispravindu nu miau datu pace, numai se me scolu si se’lu in- torcu rescriptulu pe romania. Eu m’am sculatu și bucurosu am ostenitu, fiindu-că lucru acesta si mie miau placutu forte. S’au facutu dio, m’am dusu la beserica. Satele de eri au venitu. Si acum au vor- bita; inse nu de obsce, ci in casa cu carii au venitu in lontru, si bine si reu, de au trebuita de multe-ori se’lu oprdsca domn’a mea cu alte vorbe luandui fi- rulu. Cătra sfersitulu lyturgiei au venitu in beserica si au stătu modesta; după predica s’au suitu in ca- tbedra, au ingenunchiatu acolo, apoi s’au sculatu, si din Ciaslovu psalmulu lui David 87. „Domne D. mântuirii mele dioa am strigatu, si noptea, l’au esplicatu, cum s’au împlinita intru elu, cum au strigatu in totu comitatulu Cetatii-de balta; cum de o septemana na dorme, cum elu e dreptu, cum au fostu saracu, si acum e domnu; cum e invetiatu, că 15 ani au imblatu la scdla, cumcă s’au spoveditu in totu anulu in viatia si atunci nu ’iau venitu bine aminte tdte pecatele, dar acum tdte le vede, cum s’au pogoritu angerulu lui Ddieu in inim’a lui si tiene sfatu cu mintea lui, apoi au plânsu si au vorbitu mai multe sine nexu. Eu vediendu că nu merge bine lucrata, l’am rugata se se crutie, că se va bolnavi, si m’au ascultatu. Esiendu din biserica, in publicu iau fostu numai atăta cuventarea, „Fr. Romaniloru, vedeți că eu suntu arma buna, că am până in pă- lărie câ si voi.“ La prandiu au mancatu pucinu. Ungurii de prin pregiuru au venitu, si l’au pusu in pânda, s’au preumblata in susu in josu pe la port’a mea. Unu Gybrfi Anti, deregatoriu dela Dîrlosu au indrasnitu de au venitu si in lontru si au spusu că satele s’au adunata, si impusca orbesce inca si in curtea domnu-sen. Acdsta l’au spariatu si mai tare. ’Iau spusu si de trei ori, cum au patitu la Harang- lab cu ungurii. Esia afara singura. Eu pe acesta l’am scosu cu vorbe dulci dela mine si am hotaritu se nu mdrga la Dîrlosu; ci se remaie intr’atata. M’au ascultatu. Pe trimișii poporaloru acolo adunate ca la 1000, iam mangaietu, si li s’au datu instrucție ce se faca si fara de densulu. Nb. Ungurii ilu pandea prin orasiu si pe afara mai cu sdma la podu. După vecernie m’am dusu la unu mortu se’lu ingropu, nu- mai ce vediu că fugu omenii pe deasupra ciganiloru. Ce este? am întrebata, si mi s’a respunsu că fuge domnulu imperatescu; ci clericulu dela Bazna si das- calulu l’au intorsu, dara la mine a veni n’au voitu, dichndu că acolo e ungurulu, se’lu omdre ca si la Haranglâb. Asia s’au stramutatu la parochulu neu- nitu de aici, unde s’au pusu straji, si l’au mangaietu. Orasiulu s’au pusu sub paza strinsa. Totuși ungurii din Blasiutiu si Dîrlosu cu cei de aici s’au totu pre- amblatu pe uliti'a nostra pana in ndpte, nesciindu ce am facutu cu densulu. Acum ilu trimitiu la Blasiu, si socotescu că se pdte ajuta, daca i se va slobozi sânge, si va petrece intre dmeni veseli sub buna scutintia. NB. Pana ce am scrisu epistol’a, carutiulu au pornita fara scirea mea, eu dara o trimitiu prin Bazna. Cu acestea recomendatu remaiu alu Măriei tale D. Canonicu plecata sierbu Mediasiu, 4. Oct. 1848 Steph. Moldovanu, Administr, Ppp. Mediasiului. 23. KomiTeTBJi najjisnei pomane BiyenpefeKT8j8i Cref. Mojdosan deja Mediani». Ci CKpie Dsmiraje deja aiecî» Koînrrer», Ka ac- KBjTind qepepea JOKSÎTopiJop din Dspjoc, Kapi ce nj^nrs ki je-a KIZ8T» TpiBsnsj jpn JOBipea deja Orpa, ci je denBmejgî 8ns rpiesn», mi ci opranicajjî atej TpiB»naT8, jpn Kape dmenii deja anea jpnrsmnjape jpmBJi pen- qind, $ipi a niri de qine ci ce ijini. mi J&nri qine ci ce ajiTBpe. Cibî8 13 Cern. 1848. Ilpin Basiliu Maior mp,, Secretariu. 24. Aici vine proclamatiunea energidsa si în- focata, esita dela adunarea generale a cetatieniloru sasi din Sibiiu, prin care provdca la arme si înrolare • pe junimea sasdsca, apellandu la nobilitatea, ondrea, ambițiunea si venitoriulu ei, la exemplulu parentiloru, si Ia vointi’a imperatului. Fiendu prea lunga pentru — 279 — scopulu nostru, ne marginimu a reproduce din ea numai unele parti, prin care se caracterisddia de a- junsu spiritulu de care era dominatu pe atunci po- porulu sasescu. „Wackere Sachsenjugend! Der Kaiser brancht Soldaten; darum ruft er die Sdhne seiner treuen Vdlker unter seine Fabne. Aus eigenein freien Antriebe sollen sie kommen, denn der Kaiser weiss, dass seine getreuen Vdlker ibn lieben und gerne und freudig fUr ihn kămpfen wollen. Darum ist in Hermannstadt der Werbetisch aufgestellt und unter dem Spiele der Musik die kaiserlicbe Fabne mit dem osterreichischen Doppeladler entfaltet und in die Liifte gehoben worden, dass auch den Sachsen ein Zeichen gegeben werde, dass der Kaiser sie rufe und auf ibre alte Treue vertraue. Auf denn, junges Sachsenblut! tritt heran zu Deines geliebten Kaisers Fahne und schlage ein mit Begeisterung zu bravem Dienste unter derselben. Du weisst, die Zeiten sind bbse und werden bald noch schlimmer werden; der Biirger in der Stadt muss sein Gewerb stebn lassen und reibt sicb in die Biirgerwehr ein, der Landmann auf den Dbrfern, muss statt des Pflugs und der Hacke, den Spiess und die Sense in die krăftige Faust nehmen und sich fertig halten zum Landsturm. Jeder, der sie nur tragen kann, muss nach den Waffen greifen und wenn heute oder morgen die Sturmglocke auflărmend erschallt zum allgemeinen Aufgebot, riickt Alt und Jung in das Feld; - da darf keiner binter dem Ofen stehen bleiben, denn Schimpf und Schande wăre das Loos und Spott sein Theil................ “Es gilt ja uuser eigen Wohl und Weh. Wir kămpfen ja um das Leben und das Gluck unserer Eltern und um die Zukunft des kommenden Ge- schlechts, wir kămpfen nit Gott um das Theuerste auf Erden, um den edelsten Ruhm, um den Segen des Friedens. Drum auf, was Sachs heisst, auf mit Kraft und Muth, Es griint der Freiheit Saat aus unserm Blut! Der Kaiser rutt. Steht auf mit starkem Willen Und zeigt Euch werth, den Aufruf zu erfiilleu! Am 24 Oktober 1848. Die Biirgerversammlung in Hermannstadt. 25. npoKiem'b’jiane iirî’psiiTETdpia a yenepapis.wi ko- niandanre ep. Bsxnep in KOirrpa «lejops Kapiî Koînmirea Kpszimi ui deBacTajjiam.*) Ks adianKi maxnipe am npiimiî njipi, ki de ini am cjobozît npojdemtisnije me.ie din 9. mi 18. Okt. *) Acesta proclamatiine porta dat’a, cumu vedemu, dein 26. Oct., adeca după plecarea secuiloru asupra romaniloru si după prefacerea in cenușia a oppidului sasescu Reginu, care cadiii in manile secuiloru la 21. Oct. Confer. Baritiu Istori’a regimentului II. rom. pag. 55—57. Red. a. k., TOTBiirî mi aKsm Ka mi mai inainre jpn ms.ire jo- K«pi a.ie ijipil tot ce chB.Y.pmecK Kpszimi acsnpa nep- conejop neapmaTe mi 4>ipE anipape, Kiap mi acsnpa «femeLiop, Koniuop mi BETpsnuop, mi ne .isnri anecre omopspi ce «faK mi nscTiipi mi anpindepi rpozaBe. MbKapKi BpE/Kmams.i, Kape ecre apmaT ^nnpoTÎBa dpenTei mi c$inTei nocTpe Kasce, rpesse adsc .pn crape de a ns mai nsTea «fi BiTEinETopis; dap daropia Misi-ii— cinisnei, smaniTiijii mi a pejiqisnei ecre de a jpnKsn- yispa Kpszimue, Kape ns «fojocecK niminsî, ii adsK ns- mai picEsnape mi jpnTipxTape, npeKsm mi de a .pm- niedeKa nscriipLie «fipi niii sn ckoh, mi de a Kpsija ne KonieTijjeniî neapmaip, ne Eirpamii $ipi antpape, ne «femei mi ne Konii. iindKii onpipea snop acemenea «fanre Bpednine de nedeanci .pn ^unnpeyisp'i>pi.ie de «faijE ce pine de .pn- cipmnapea, ne ijenepaj-KomandanTsa a npiimiTO acsnpa ca; de aueea ce nopsn>ietije npinTp’aieacTa, Ka jpn 4ie- Kape rapniconE, sn o«fijjip Ka npemedinre dinnpesnE ks narps memBpii, ne kst ce Ba nsrea din ocesireje na- aisnaTiTtyi, ce «faKE rpasnine mi crpamniie nepieTEgi acsnpa TSTSpop -pnTrY>nin.iEpLiop ne ae Bop Beni ja ks- nojginijE decnpe Kpszimiâe ciBspmire acsnpa nepcdne- .iop neBinoBare mi $EpE anEpape, npeKsm mi decnpe acafspi, omopspi mi anpindepi, aTST .pn care kst mi npin npețiisp, mi ne BinoBajjii nei Bop decKonepi, cei dea CSB JKsdeKaTt jiepsiTE cnpe a ce nedenci. Acemenea Bop «fi daTopî a spma mi o«fiifipu, ne c«kiit jpmnEpjjiiji ne .ia oceBrreje decm>pjjipi ajie cks- .iipii penepaie nenrps naza opdinei mi a dicninainei. Dpenr aneea ajijenT ks jpiiKpedinuape, ki aneacTi nopsnKE a mea qepsTE de binanirare mi Kiap de inre- pecsi dpenrei nocrpe Kasce, ce Ba nsne jpn JSKpape «fEpE cminTea-ii. jpn tote ijapa. CiBiis ,⁴/₂₆ Okt. 1848. Anron Bapon de Ilsxnep, C>eidmapmai-JOKOT. mi Komand.-yenepaj. (Va urma.) Unele sciri dela societatea academica romana. Dn. Vegezzi Ruscalla dela Turinu, care in 30. Aug. a. c. inplini frumds’a etate de 77 ani, tramise: Revues des Langues Romanes, publiud par la societd pour l’etude des langues romanes, Tome septibme lanvier-April-Iuillet 1875. Paris et Montpellier. 8° mare, pag. 476. Acdsta este drasi una dem acelea publicatiuni eminente, de care mai alesu membrii sec- tiunei filologice se bucurară cu totu dreptulu; dra coprinsulu scrisorei venerabilelui philoromanu Vegezzi- Ruscalla. adressate la societatea academica are se oblige pe totu romanulu la cea mai caldurosa gra- titudine. Dvăstra sciti, că aceia carii se incdrca in tdte' modurile că se omdre natiunalitati, se extermine limbi si literature. inbraca du mare passiune piele de cos- mopolita. Dn. Vegezzi Ruscalla in calitate de pro- — 280 — fessoru acumu la betranetie supreme tienii antierti: Lezione inaugurale dei Corsi de lingue straniere. To- rino 16. Nov. 1873. Cu acea ocasiune gloriosulu si eruditulu italianu vorbindu despre limba si națio- nalitate, spre confirmarea theseloru sale citcdia dein auctori vechi si noi sententie de acelea, care nu se potu cumpăni cu totu aurulu si argintulu ce se scăte dein munții Transilvaniei. Asia intre altele Dein Plutarchu: Pentru unu poporu este infa- mia mai mare a’si perde limb’a decâtu libertatea. Eruditulu Ronier dein Flandri’a: Limb.a este drapellulu (Vexillulu) natiunei. Celu ce nu are limba, nu are patria. Renumitulu Arndt: Was ist des Deutschen Vaterland? So nenne mir das grosse Land! So weit die deutsche Zunge klingt. Adeca după Arndt: Ori-unde vorbescu, fia si macaru numai doi germani limb’a loru germana, acolo este patria germana. Mare si indrasndtia idea. Eminentele publicista Victor Sem in cartea sa titulata „Quelques consequenses du principe des na- ționaliza" Capu 12 dise: Acolo unde nu se mai vorbesce limb’a francisca, s’a finita naționalitatea francisca. Totu acolo trebue se se findsca si Franci’a. Adeca Sem câ si Arndt. Asia dara limb’a inainte de tdte si mai pre susu jde tdte, mai pre susu si decâtu libertatea. Cine are •limba, are si patria; cine nu’si are si nu’si cultiva limb’a materna, e mai reu decătu nomadii carii siedu in corturi si se muta dela unu locu la altulu. Liber- tatea se pdte recâștiga prin arte sdu arme, limb’a perduta dispare in eternitate. BIBLIOGRAFIA. La diverse întrebări care ni se făcură in tem- pulu din urma respundemu: Cele mai multe cârti dein câte anuntiamu in a- cdsta foia, le si avemu, inse său numai pentru usulu nostru, său câ destinate pentru bibliothec’a asocia- tiunei transilvane romane. Stau unele depuse si de vendiare la red., dara aprdpe numai de ale so- cietatei academice romane. Librăria nu potemu tiene. Intr’aceea la Brasiovu se afla si trei librarii bunicele, care tdte aducu, la cerere, si cârti romanesci. Dein Column’a lui Traianu nu mai primiramu de câteva luni nici unu Nr. Dela lassi Convorbirile nu ne vinu de 1 */₂ anu. Ceealalta publicatiune literaria dela lassi se pare că ar fi incetata. Predicatoriulu săteanului romanu, fdia basericdsca etc. continua a esi. Noi avemu acf fasc. X, pe Octobre, cu Foiti’a predicatoriului alaturata. Redactiimea deschise abonamentu nou pe an. 1876. Asia dara si acdsta foia eclesiastica promitte viătia. Langa acea foia va mai esf inca si „Cărțile satinului romane" publicatiune popularia. Abo- nam. la Red. in Gherl’a. Computulu in scdl’a poporala alu Dlui protopopu I. Popescu, in Sibiiu, edit. II. 1875 se afla la dsa si pe la librarii, câ si alte patra cârti ale dsale. Pretiulu 1 fi. 20 cr. Publicatiuni pedagogice vomu avea pe a. 1876 in limb a ndstra atâtea, căte nu amu avutu nici-odata, anume in Sibiiu 2, in Blasiu (langa Economulu) 1, Fdi a scolastica, in Gherla 1, Scdl a, in Bucuresci 1, Revista pedagogica, care ese de 2 ori pe luna. Pentru anuntiarea de mai multe alte publicati tini ne lipsesce spatiulu; una totuși nu potemu trece cu vederea, adeca traductiunea noua esita din maiestri’a până a dlui G. Sionu, cunoscuta de 30 de ani pu- blicului romanescu. Aceea este: Racine. Athali’a. Tragedia in 5 acte (1691). Traductiune de G. Sionu, membru societatiei acade- mice romane. Bucuresci, 1875. Pag. 103. Pretiulu 2 lei. De același auctoriu la librari’a Socecu si alte librarii: Poesii vechi si noue, ed. din 1857. Istori’a Daciei, de Fotino, trad.. 3 voi. Istori’a Tierei romanesci, de Tunusli, id., 1 voi. Misanthropulu, comedia de Moliăre, trad. in versuri. Phedr’a, tragedia de Racine, idem. Athali’a, idem, idem. Sub tipariu: Horatiu, tragedia de P. Corneille, trad. in versuri. Pentru tipărirea Athaliei si a lui Horatiu, tra- ducatoriulu deschidiendu subscriptiuni cari s’au in- credintiatu la căti-va amici si literiloru, cu aparitiu- nea Athaliei, rdga pe acei domni că se-i trimită foile incredintiate loru împreuna cu resultatulu binevoite - riului loru concurau. La finele lui Horatiu se va pu- blica numele subscriptoriloru. Din Istori’a regimentului II. romanescu confiniariu transilvanu se mai afla exemplari e la ty- pographi’a Romer & Kamner in Brasiovu si la libra- rî’a S. Filtsch in Sibiiu. Pretiulu 60 cr. v. a. Dictionariulu ungurescu-romanescu, compusu de Georgiu Baritiu. Brasiovu 1869, form. 8° mare, 41 cdle, se afla dețusu spre vendiare la librariele deiu Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- misidr’a, Aradu, M. Sigetu. cu pretiulu originale ficsu 3 fl. 70 cr. leg. tiâpenu cu pie'e, si 3 fl. 20 cr. v. a. leg. usioru. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografl’a RSmer & Kamner.