------------ Acesta f6ia ese i cate 3 role pe luna ] si costa 2 florini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate I 1 galbenii cu porto J v, poștei. j/ w rZS'-SV^------------Vj/g-Ș. TRANSILVANI’A. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. 'eS^ I > ' Abonamentulu se^p face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comi- telui» asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- tj lectori. --------- ■V®S< \r. 22. Brasiovu 15. Novembre 1875. Anulu VIII. Sumar iu: Elogiu, rostitu la mormentulu fericitului candu-va br. Lad. Vas. Popu. (Fine). — Baseric’a romanesc» in lupt’a cu reformatiunea. — Documente historice din 1848 et 1849. (Urmare). — Conspectu despre stipendiatii asoc. trans. — Unele sciri dela soc. acad. rom. — Populatiunea dein tota lumea după datele cele mai noue. — Concursu. ELOGIU, rostitu după parastasulu celebratu cu ocasiunea adun, gener. a asociat, rom. trans. in Reghinu, la mormentulu fericitului candu-va br. Lad. Vas. Popu. (Fine.) Iertare, on. ad., pentru digresiunea mai lunga, cu carea vrui a invederă, câtu de multu avemu de multiamitu mariloru noștri antesemnani ai redestepta- rei că si ai literaturei naționali de pre la finea ae- dului trecutu si inceputulu celui de tacia! Câtu de multu chiaru si acelui prd demnu canonicu, aceloru venerandi protopopi, aceloru zeloși profesori blasiani, intre eli si tenerulu si simpaticulu Lad. V. Popu, si aceloru inflacarati juni clerici, cari sub velulu memo- ratului procesu cutediara inca pre atunci, „ ... candu Romanulu nu vedea lumina, candu simtiulu libertatei eră ucidietoriu, “ *) cutediara cu riscarea pusetiunei si a intregu venito- riului loru, asecuratu sie cu crunta suddrea a atâti ani de studiu si abnegatiuue, a arbori susu in ve- derea natiuniloru coulocuitdrie si in faci’a lumei ci- vilisate standartulu poporului loru batutu de sdrte si uitatu de Ddieu, standartulu nationalitatei romane! Ci bag-sdm’a e unu destinu fatale alu nostru, că nici unu lucru maretiu se nulu potemu ajunge si câștigă fbra sacrificia. Era pretiulu sacrificiului, ce se recerh in casulu nostru, fh nu mai pucinu decâtu micu: internări pre la monastiria, destituiri dein pro- fesoria, depuneri dein protopopia, eliminări dein se- minariu suntu pedepse, ce ori-candu si ori-unde in celi loviti de ele nimicescu adese-ori sperantiele unei vidtia intregi; dra in intemplarea nbstra una cdta de vreo siesesprediece clerici cu câti-va bravi profesori in frunte, intre eli si — altu-cum de archiereulu seu că si de toti amatulu — L. V. Popu, suntu siliti a parași Blasiulu si a luă lumea in capu. Pasa in pace, tu mica, dara aldsa cdta, că si care pe rare se vedih vre-odata mai invederatu de- getulu provedintiei, cea ce ve predestinase se fiți in periodulu celu mai greu si mai incurcatu alu desvol- •) Andr. Muresianu, dein poesiele lui. Brasiovu 1862, od’a la famili’a Hurmuzachi. tarei unui poporu, in anii trecerei lui dein mdrte la vidtia, toti pana intr unulu intre conducătorii lui cei de frunte! Provedinti’a ve predestinase de duci ai lui, duci cu atâtu mai folositori, cu câtu memoratulu vostru desastru numai ve întărise in convingerile vd- stre romanesci, numai ve otielise poterile spiritului, numai ve fecese a ve inmultf prin imbraciosiarea al- tora cariere de vidtia tesaurulu cunoscintieloru, nece- sarie unora adeverati apostoli naționali! Intr adeveru câta invetiatura pretidsa diace pre sdma-ne pentru tdte tempurile in constanti’a si firmi- tatea caracterului aceloru juni! Eli se vedu deintr’o- data abatuti dela tient’a vocatiunei loru, câtra carea tiusese mai una diumatate vidtia de omu, si nu se descoragddia; se vedu pre sine, pentru simtiemintele loru, notati in modu defavoritoriu chiaru acolo, unde după naufragiulu patitu avea se-si încerce noulu no- rocu insielatoriu, si totuși celi mai multi dein eli se dedica chiaru acelui studiu, acelui ramu alu vidtiei, ce si alummtre dein caus’a referentieloru politice-so- ciali ale patriei concedea numai fdrte modeste pro- specte unui romanu. Si cumu nu, candu presimtiulu le spunea, câ chiaru in acestu ramu, in ramulu ju- ridicu, eli potu se ajunga cu tempu celi mai chia- mati aperatori ai strivitei loru națiuni? Invetiati dein aceste ilustre si purure memorabili esemple, oh Ro- mani; dara invetiati desclinitu voi, iubiti juni rom.! Invetiati, ce va se dica neclatitulu si diamantinulu caracteru anticu romanu, despre care poetulu Romei eschiama: „Si fractus illabatnr orbis, Inpavidum ferient ruinae.“ *) Invetiati, cumu trebue înfruntate si folosite capritio- sele intorseture ce le face rdt’a Fortunei, ddca do- riti sincera se inaintati odata sant’a causa a natiu- nei, si cu ea a patriei si omenirei intregi, celu pu- cinu pre atâtu, pre câtu o inaintara laudatii juni si coetanii loru! De sine se intielege, câ templamentele erfhtne- rate fure puntu verticale in vidtia lui L. V. Popu, pre carele - - după ce in amentitulu anu 1845 se *) Horatius Odar. iib. III. od. III. 37 — 246 — înscrisese cancelistu la tabl’a reg. dein Tergulu-Mu- resiului si cu finea a trei ani de pracse fecese aco- losi censura advocatiale — furtunosulu anu 1848 lu găsi in Reghinu câ casatoritu de curendu cu Elen’a, fii’a negotiatoriului Ioane Olteanu dein același opidu si câ addictu Temidei. De aici incolo vidti’a-i aper- tiene marei publicități, si patrariulu de seclu urmatu după memorabilii si cu sirdie de sânge omenescu semnatii ani ai libertatei popdreloru, in carele națiu- nea rom. in asta patria pre tdte terimurile vidtiei so- ciali fece progresa nesperata si inainte de acea ne- mai-vediutu, nu se va potd descrie de până rom,, fbra câ acdst’a se asemne unu locu de ondre nume- lui L. V. Popu. Acestu tributu se va dâ numai me- ritului in generale recunoscuta. Pentru că au nu scimu cu totii, că alesu in dieceniulu si diumatatea dein- urma a vidtiei lui nu fii in Transilvani’a si părțile ei, unu actu, unu pasu, una misicare natiu- nale rom. mai de însemnătate, la care marele de- funtu se nu fia participată in prima linia, nemidiu- locitu au celu pucinu midiulocitu, cu fapta, cu sa- crificarea, au macara cu sfatulu. . Era acestu sfatu erâ cu atătu mai pretiosu si multu ponderatoriu, cu cătu veniâ dela unu barbatu, despre carele poteamu rosti cu totii asia de suav’a vorba „alu nostru," dela unu barbatu de carac- teru si ânima rom. si totu-odata de cea mai inalta pusetiune sociale; carele, portatu intr’una forma de încrederea conationaliloru sei câ si de a augustului monarchu, câ intr’unu sboru se aventă un’a după alt’a dela una deregatoria si demnitate de stătu la alt’a. Anume dela gradulu de comisarii! alu cercului Retdgu, apoi de consiliariu la judecatori’a criminale dein Bistriti’a, de consiliariu la tribunalulu criminale de apelu in Sibiiu si de consiliariu la tribunalulu apelatoriu totu acolo (an. 1849. 1850, Sept. 1850, 1852); mai departe dela gradulu de consiliariu de apelu la forulu apelatoriu organisatn definitivii in Sibiiu si de consiliariu la forulu apelatoriu urbariale (1854, 1857), se inaltiă păna la înaltele funcțiuni administrative si justitiarie de consiliariu de secțiune in ministerialu de justiția, după acea de consiliariu aulicu la atunci reinfientiata cancelaria aulica tran- silvana, in fine de vicepresiedinte alu guvernului ar- deldnu, de presiedente alu tribunalului suprema dein Ardealu, care după acea contopindu-se in tabl’a sep- temvirale sdu suprem’a curte judecatordsca a Unga- riei, Popu fii numitu aici presiedente de senatu (an. 1859, 1860, 1861. 1864, 1867). Toturoru acestoru le puse cordna recnndscerea servitieloru fideli ale lui L. V. Popu de cătra maiestatea imp. reg,, inaltian- du-lu Ia demnitatea de consiliariu intimii de stătu, de cavaleru alu ordului cordnei de ferii ci. II., si pre Âtma de baronu (1863, 1872). Ce tem puri si cercustari mangaidse si multu promitietdrie, a vedere după atătea secle de umilire si suferintie, ce indură bunulu poporu rom. in asta patria pentru densu ingrata, a vedere in eapulu gu- vernului seu pre unu fiiu bravu rom., sinceru iubitu pentru fidelitate-i de cătra națiunea sa, in gradulu supremu stimatu pentru impartialitate-i si alalte vir- tuți si calitati superiori chiaru si de cătra străini! Căte speme si linisce de sufletu pentru multu cer- cat’a națiune rom., a scire, că posede colo susu in apropiarea tronului unu representante, intercesoriu, advocatu alu causeloru sale, pre cătu de sinceru si totu-dduna cu dorere pentru păsurile ei, pre atătu si potinte, cu atătu mai potinte, cu cătu acela prin ca- racterulu seu nepetatu si tactulu finu insuflase re- spectu si in cercurile mai inalte, si ’si castigase mai pre susu de tdte inalt’a gratia, încredere si iubire a prd bunului monarchu in mesura, cumu d<5ra inainte de densulu nece-candu unu alta romanu! Singuru acestu fapta ar’ fi de ajunsu spre a conchiude deintr’ensu, cumu-că rare au trebuitu se fia virtuțile patriotice si civili, straordinarie însușirile sufletesci, ce ornâ pre fiiulu poporului, câ elu cu sboru de vulturu se se pdta apropiâ de sdre, câ se o pdte duce la atăta înaintare, vddia si considera- tiune in regiunile superiori. Ci de ventilamu velulu de pre faptele lui, apoi stamu formalmente cuprinși de uimire, si veneratiune dinaintea acestui caracteru tare câ ferulu, dinaintea acestui nealterabile simtiu de dreptate, asia cătu iusioru ne splicamu motivnlu favdrei imperatesci. Pentru-că remane porure adeve- ratu, ca „justiti’a e fundamentulu imperie- loru;"*) că-ci administrarea buna si nepartiale a justiției asecura averea, ondrea, vidti’a, in fine totu ce cetatianulu posede mai scumpu pre pamentu, fbra carea una tidra se asemena unei visunie de lotri si făcători de-rele, unde, precumu dice unu părinte be- sericescu,**) „celi ser aci m a i re u se sfasia de catra judecii depravati, decătu de cătra celi mai crudi inimici," cea ce nu pdte duce, decătu la destrămarea toturoru referintieloru in stătu. Dreptu-ce de candu e lumea tdte națiunile tindietdrie cătra civilisatiune puseră porurea celu mai mare pondu pe administrarea esacta a dreptatiei, pe judecătorii ne- drepți pedepsindu-i in modu esemplariu, dra celoru drepți si nepartiali sprimandu-si recunoscinti’a neve- cmtdria, radicandu-le statue, eternisandu-le numenele prin scrieri si astu modu divinisandu-i. Inse ddca in acestu respectu istoriculu Romei memorddia cu demna superbia naționale nepartialitatea unui luniu Brutu, carele rosti sententi’a mortiei preste capulu chiaru a doi fii aii sei culpabili câ revoltanti contr’a patriei: au nu potemu fi si noi totu asia de superbi de ju- decele nostru L. P. Popu, pre carele unu inaltu de- mnitarii! neromanu de stătu cu memorabilele cuvente ’lu recomandase maiestatei imp. reg. la presiedinti’a tribunalului supr. transilv.: „De asi avea, maiestate, procesu chiaru cu tat’a lui Popu, nici atunci nu m’asi *) „Justiția regnorum fundamentam/' devisa impera- tesca in Austri’a. **) Isidor. Hispal. De summo bono, lib. 3. -- 247 — îndoi a încrede cans’a mea impartialitatei fiiului!" *) Memorabile recomandatîune cu adeveratu, recoman- datiune cuprindietdria de unu titlu totu asia de fru- mosu si de demna mandrire pentru strănepoți, cumu fii fapt’a lui luniu Brutu pentru străbuni! Si acestu barbatu in agendele oficieloru sale de unu simtiu de dreptate, acuratdtia si rigdre asia de catonica, fost’a elu dre in cerculu familiariu alu prd iubitei si de toti stimatei sale socie si alu dragalasi- loru copiii, cu cari ceriulu ’lu binecuventă, alu nu- merosiloru sei veneraturi amici si cunoscuti, fost’a elu rece si sombru, cum s’ar potd ddra așteptă dela atare natura asia-dictindu de otielu? Spuneți voi, pră demni barbati, cari ’i erați odinidra amici; voi te- neri , pre cari că pre sperantiele natiunei si ale pa- triei sale amate ve cuprindea cu atăta plăcere in cas’a sa ospitale; voi toti, căti avurati norocirea de a-lu cundsce cesi-cevasi mai de aprdpe: spuneți, au nu fii elu cătra voi totu-ddun’a afabile, sincera, con- descendinte, plinu de iubire? Spuneți, nu participă elu la bucuriele că si la superarile vdstre, intrece- dendu unde numai era ceva potintia si prospectu de reusire, svatuindu, mangaiandu, ajutandu pre toti si pretotindenea, fora cea mai mica interesare? Ah vor- biti si spuneți! Său dăca destiuulu pentru cele mai mari dureri ale ndstre ne denegă potenti’a de a ne manifestă prin cuvente intogmai de puciuu că si prin lacreme, fia dorerea muta, cu carea in pieptu-ne im- presoramu mormentulu lui, fia memori’a-i, ce luce că esemplu asia de sublime inainte-ne, fia aceste an- gerulu nostru paditoriu si conducătorii!, pentru că cei ce odata ne numiam cu mandria amici si cuno- scuti ai lui, se remanemu pururd demni de acestu numene. Se remanemu demni mai vertosu si de barba- tnlu cu cele mai genuine si mai nemutabili simtie- m»nte natiunali. E; pentru-că de este in celebratulu nostru defuntn, pre langa suprem’a-i uepartialitate si dereptate, radecinata in fermulu lui caracteru, de mai este pe langa ast’a intr’ensu vreuna trăsură deseli- nitu caracteristica, apoi aceea fora indoidla e inva- paiat’a amdre catra națiunea sa, ceea ce că unu firu rosiu se trage preste tdte faptele vietiei lui. Si cu cata neadormire se interesă si ingrigiă asta amdre de idolulu seu! Au nu ne e inca toturoru in prd- speta memoria, cumu acdsta interesare de afacerile naționali merse pana acolo, incatu elu, inaltulu func- tiunariu de stătu, nu pregetă a apucă pdn’a in caus’a ortografiei cu litere, nu pregetă a’si redică vocea in caus’a portului naționale, nu pregetă a descinde in aren’a publicitatei in caus’a societatei pentru redicarea unui teatru rom?**) Au nu ne aducemu inca prd bine aminte, că fierbintea-i dorintia de a reusî in aste *) Cuventele vicepresiedentelui cancelariei aul. trans., br. Reichenstein; vedi „Transilvani’a" 1875 Nr. 6. **) Vedi „Foi’a pentru minte scl." 1860 Nr. 47—48; „Concordi’a" dein 1863 -64; „Federatiunea" dein 1870 scl. si alte cause cu svatuirea sa, pentru că astmodu se prevină — după părere i — totu ce n’ar fi practico, n’ar fi esecutabile, n’ar fi inca de tempu, sdu ar fi chiaru periculosu pentru char’a sa națiune, arddrea, dicu, cu care ’si propumnase une ori parerea, i atrase invective publice si inculpări cu debilitati sufletesci, de cari alumintre care moritoriu e liberu? Au nu scimu cu totii, că pentru de aceste, singura numai pentru de aceste eră si elu, că celi mai multi bar- bati eminenti pe lume, se o patidsca cu opiniunea publica, carea adi cauta favoritului seu „osian’a," că mane se i strige „crucefige-ln,“ adi ’lu inaltia păna in alu sieptele ceriu, că mane se-lu terdsca prin tina si noroiu si se-lu calce in pitidre, dresi-cumu intru resbunare pentru propri’a-si debilitate, cu carea alalta-eri se închinase inca favoritului seu omu? Cu tăte aceste, precumu in vidti’a, individiloru singuriti, asia si in a natiuniloru suntu momente de prd salutaria asia dichndu recolectiune spirituale. În- tocmai si națiunea rom. dein Transilvani’a la aduna- rea gener. a asoc. rom. transilv. tienuta in 1867 la Clusiu, sub nou’a constelatiuue a evenimenteloru sociali-politice dein patria, pentru dens'a insufletdrie de grigia, simți si recunoscii, că acestu june si celu mai insemnatu asiediamentu culturale alu seu intre asia critice impregiurari nu ’lu pdte concrede unei conduceri mai bune, mai intielepte si mai secure, de- cătu acelei a bravului ^i autoritativului seu fiiu br. L V. Popu, pre carele intr’acea si „Societatea pen- tru cultur’a poporului rom. in Bucovin’a" ’lu destinse cu titlulu de presiedente onorariu alu ei. Si cumu-. că națiunea nu se insielă in așteptările sale, o de- mustra in modu eclatante votulu ei de încredere re- petiții una după alt’a, prin realegerea lui Popu de presiedente, in 1870 la Nasaudu a doua dra, dra a treia dra in 1874 la Dev’a; o demustra neadormirea, cu carea priveghiă, in unire cu demnulu vicepresiedente si alalti magistrati aii asociatiunei preste interesele, progresulu si in prim a linia preste vidti’a cestiunatei institutiuni rom., carea sub optu ani aii conducere! lui probate luă unu prd imbucuratoriu aventu de în- florire, precumu toturoru ne e cunoscutu. Toti scimu acdsta. Una inse nu scimu, afara de amicii lui celi intimi si mai initiati in secre- tele ânimei lui romane; acdsta e snferinti’a, cu-cătu mai ascunsa cu atătu mai consnmatdria, a nobilelui seu sufletu, casiunata prin ingrigirea pentru noti'a intorsura, ce templamentele politice-sociali in anii ul- timi luara facia de amat’a sa natinne. Nu despre venitoriulu ei mai gloriosu se indoiă elu; speranti’a, acdsta fortia, tbra carea nu potemu face progresu in nimica, nu-lu parasf nececandu si nici decurni^ ca-ci reprivindu in trecutulu furtunosu si tragicii alu gintei sale si vediendu, căte nenorociri spaimentatdrie în- dură densa, vediendu, cu căta demnitate supdrta densa si greutățile presentelui, se convinsese in a- dunculu sufletului seu despre admirabilea ei potere vitale; se convinsese, că spre a-i sulevă necasurile 37* — 248 — si a-i prepară unu venitoriu mai ferice, n'avemu de- cătu se o iubimu in nenorocirile ei cu arddre indoita, si cu indoita conscientiositate se ne implinimu dato- rintiele sacre facia de densa. Inse una atare per- spectiva mai indepartata ce ajuta unei ânime, a că- rei arddre e asia de contopită cu amărea natiunei sale, mântuirea cărei ar fi doritu se o v&lia cu ochii sei proprii, că betranulu Simeonu? „Pentru atare doru inflacaratu si grăbirea e intardiare." *) l£ra elu la vederea pedeceloru si greutatiloru, ce se restogo- lira de nou in calea desvoltarei poporului rom. trans., — pre cari elu, ddra singurulu romanu, cu ânnn’a ranița le vedea in prim’a loru plămădire si in loca- lulu faurirei loru, fdra a-le potă abate,**) — la ve- derea loru se află in nemangaids’a pusetiune a acelui calatoriu obositu, carele cu multa truda si ostenăla ascendiendu pisculu unui munte inaltu intru spemea, că acolo e sâtulu, loculu aflatu alu pausarei, de-odata vede spre machnire-si, că inainte-i se deschide inca una noua vale adanca si se inaltia inca unu nou munte totu asia de anevoiosu, păna se pdta salută tient'a călătoriei sale. Ce mirare dara, că indegeta- tele suferintie sgnduira sufletulu lui celu mare si ge- nerosu, subsapara si ruinara asia de iute scump’a lui vidtia! (j- 17. Febr. 1875.) * * * Eta cine si ce a fostu neuitatulu br. L. V. Popu’ Eta maiestds’a figura, figura adeveratu romana an- tica, demnu modelu de frumsdtia barbatdsca pentru tdte tempurile! Ornamentele-i neperitdrie suntu: vir- tuțile onestitatei, afabilitatei, amiciei, sinceritatei, a justiției necoruptibili, a omagialei fidelități cătra mo- narchu; virtuțile inflacaratei amdre cătra națiunea si patri’a sa; dra mai pre susu de tdte virtutea virtuti- loru, acelu caracteru adamantinu, demnu de a se pune alaturi CU alu unui I. Bruta, C. Fabiu si Ca- tone Censoriu alu Romaniloru; caracteru, care in dilele ndstre e de a se pretiuf cu atătu mai multu, cu cătu raritatea, ba potere-amu dice lips’a lui tim- brddia intr’unu modu asia de tanguitu epoch’a ndstra. De acea nici nu plangemu, dein contra cu âni- mele inaltiate asistam u acestui festinu alu celebrarei memoriei marelui nostru barbatu. Nu plangemu, ci animele ni-su inaltiate. Că-ci precum numai după apunerea sdrelui suntemu in stare a vedd miile de stele frumosu stralucitdrie pre firmamentu: asia pre ceriulu lui numai acumu după apusa-i vidtia vedemu in deplin’a loru splenddre stralucitdriele i virtuti si merite, nici ascunse, nici adaose de radiele adese-ori false ale rangului si înaltei stări sociali. Le vedemu; si vederea loru nu numai.destdpta in noi justa admi- rati un ej* in pepturile ndstre eterna recunoscintia, ci *) Seneca in pre. **) „Am desperata se mai vediu triumfandu dreptatea," dise odata relative, amicului seu Gr. Baritiu; vedi „Transil- vania" 1875 Nr. 5. totu odata ne intaresce in convicțiunea, că poporulu, dein sinulu caruia esn ătari barbati, are potere de vidtia nestingibile, potere vitale tare că stanc’a Car- patiloru, si că e destinatu de dieitate a traf in acestu Canaanu binecuventatu, in acestu cuibu de raiu, cătu voru traf codrii carpatini, cu cari impreuna a crescutu. Ast’a inse— bine sene insemnamu! — numai si numai sub conditiunea fermei, fermisimei alipiri cătra naționalitatea ndstra, cătra dulcea ndstra limba romandsca. Se nu uitamu, că valdrea unui individu se determina după caracterulu lui, dra valdrea unui poporu după constanti’a, cu carea elu se alipesce de nationalitate-si si limb’a naționale. Prim’a datorintia a ori-carui poporu e dreptu aceea: a-si padî nea- tinsa naționalitatea, a-si păstră neatinsa limb’a națio- nale, eflusulu celu mai genuinu, mai spirituale si mai nobile alu nationalitatei, cu care impreuna naționa- litatea stă ori cade. Ce e unu poporu, care ’si des- braca individualitatea naționale si se amalgamddia in alta națiune? Unu parasitu, ce raru face acesteia ori omenimei vre-unu folosu, asemenandu-se aceloru plante tropice, cari catiarăndu-se si incovoiandu-se in pre- giurulu unui arbore, pre candu la părere făcu cordn’a acestui mai opulinte si mai pompdsa, in realitate i sugu numai suculu de vidti’a, pentru că impreuna cu copaciulu atătu mai curendu se se restdrne in pulbere si nimicire. Pre romanu secle desastrdse ’lu invescura in forme simple tieranesci. Inse ochiulu mai profunda scrutatoriu ce descopere intr’ensu? Acea, că elu are inca unu simbure prd sanatosu de cultura;*) desco- *) Nu me potu conteni se nu reimprospetu aici cunos- cutele enunciate respective ale lui W. Hoffmann si Martinu Opitz despre poporulu romanu. Acela adeca in opulu seu „Beschreibung der Erde“ pag. 3074 dice: „Aus diesem Ge- misch aber, aus welchem das walachische Volk seine Ab- stammung hat, entwickeln sich Kbpfe, welche klassisch sind und als Modell fur Gemmen beniitzt werden kbnnten; Kdpfe, die auch im Innerp das bergen, was ihr Aeusseres andeutet; denn schnellere Fassungskraft, offeneren Verstand, grbsseren Scharfsinn, verbunden mit Gewandtheit des Benehmens, wie mitunter der gemeinste Walache zeigt, findet man nirgends. Dies Volk vereint und zur hochsten Givilisation herangebil- det, ware geeignet, an der Spitze der geistigen Kultur der Mensehheit zu stehen. Und um dies voii zu machen, ist auch seine Sprache so wohlklingend und reich, dass sie sich fur das gebildetste Volk der Erde besonders eignen wiirde.“ Acesta in poem’a sa „Zlatna“ de originea ndstra romana in- tre altele canta: ᵤ... Doch eure (Romer) Sprache bleibt noch hier (in Sieben- biirgen) auf diesen Tag, Darob sich dann ein Mensch gar billig wundern mag; Italien hat selbst nicht ganz von seinen Alten, Ingleichen Spanien und Gallia behalten; Wie etwan dies nun kann den Romern ăhnlich sein, So nahe sind verwandt Walachis und Latein. Es steckt manch edles Blut in kleinen Bauern-Hutten, Das noch den alten Brauch und Art der alten Sitten Nicht gănzlich abgelegt. Wie dann ihr Tanz bezeigt, In dem so wunderbar gebiickt wird und geneigt, Gesprungen in die Hbh auf Art der Capreolen, — 249 — pere, că in blandeti’a si umanitatea Iui, prin male- voli splicate de lașitate, cumu si in generositatea, amicabilitatea, fienti’a-i poetica si alte nenegabili ca- litati eminenti ale sale, elu mai pastrădia una dose destulu de însemnata dein vechia cultura a strabu- niloru sei. Se nu mi-se obiecte, că afirmu unu ce paradocsu; de ăre-ce cultur’a, asia se vede, că si sângele si soiulu nobilitatu animalica, se erediesce păna in depărtate generatiuni.*) Ce urmădia de aici ? Pră firesce acea, că intru desvoltarea acestui simbure culturale se ne cautamu sublimea misiune proveden- tiale in aceste tienuturi orientali ale Europei. Prin acăst’a ne vomu asecură mai cu certitudine unu ve- nitoriu indelungu, unu venitoriu perpetuu, pre carele istori’a ’lu atribue numai aceloru genți cari pre langa promovarea intereseloru loru individuali naționali im- plinescu totu-odata una anumita rola in cadrulu mis- siunei omenirei. Asta ne fia tient’a toturoru, stimati frați rom. si amabili sorori rom.; la asta se tendemu dein respo- teri, imitandu cu totii virtuțile patriotice-civili, fami- liarie si naționali ale marelui barbatu rom. L V. Popu. Numai si numai atunci vomu arată, că sun- ternu una națiune demna de fii meritati, că densu; numai si numai atunci națiunea rom. va pune cu demnitate laurulu nemorirei pre crescetulu demnului seu fiiu! Clusiu, in Augustu 1875. Dr. Greg. Silasi. Baseric’a romanesca in lupt’a cu reformatiunea. (Fragmenta historicu citita in sied. societatei acad, romane dein ,²/ₛ₄ Sept. a. c.) I. Consideratiuni generali. Histori’a politica si naționale a celoru mai multe popora, antice si moderne, nu se păte scrie său in- cai nu păte fi intielăsa fbra ajutoriulu historiei ecle- ziastice. In cașuri nenumerate nici că este cineva in stare de ale separa; ele sunt tiesute intr’una, pre- cumu este in pensa urdiăl’a cu batetnr’a. Lupta de una miie de ani a basericei celei mari greco-resaritene cu baseric’a cea mare latino-apusăna este multu puținu, bene reu, cunoscuta aceloru classi de ămeni care au gustatu căte ceva din histori’a ecle- siastica, ăra cei carii nu voru fi audiții nici de nu- mele aceleia, cunoscu numai ur’a secularia deintre următorii aceloru doue baserice, pentru-că o au si ei heredita dela parentii loru, transplantata prin lung’a serie a generatiuniloru si prin gănele reciproce la care s’au supusa un’a pe alt’a in diverse tieri si tem- puri, după care au incercatu indesiertu inpaciuire Die meine Teutschen sonst aus Frankreich mussen holen. Bald wird ein Kreis gemacht, bald wiederum zertrannt, Bald gehn die Menschen recht, bald aut der linken Hand; Die Menschen, die noch jetzt fast Rbmisch Mașter tragen, Zwar schlecht, doch witzig sind, viei denken, wenig sagen. scl. sincera si durabile păna chiaru in anulu acesta, candu representantii loru si ai secteloru acatholice se adu- nara de nou la Bononi’a spre a mai incerca inca odata coiutielegere si reconciliare. Totu asia lumei europene ii sunt cunoscute lu- ptele gigantice de exterminare deintre baseric’a latina- catholica cu asia numit’a retormatiune, cu sectatorii doctrinelorii lui Martinii Lutheru, loanu Calvinu, Zwingli, Melanchton si altii. Dissensiunile loru dog- matice, hierarchice si rituali au avutu de resultatu belluri de cele mai crunte, devastatiuni de staturi si provincii, ruin’a prosperitatiei loru, exterminarea cha- ritatiei christiane dein millione de suflete, altu-men- trea innocente, si inradecinarea de ura secularia ne- dumerita, adesea intre filii si fiicele aceleiași națiuni. Resturile aceloru găne religiăse le mai vedemu cu ochii nostrii păna in momentele de fația, in Irlandi’a si in Germaui’a moderna. Intr’aceea astadi se dice, că lupt’a inversiunata ar decurge intre stătu si ba- serica; dăca inse vei cerceta mai de aprăpe natur’a luptei, vei afla că motivele sale principali sunt si astadi, de si nu totudeauna curatu religiăse, in totu casulu inse hyerarchice. Reformatiunea lui Luteru si Calvinu cu socii loru se păte numi cu mai multu dreptu una deiq cele mai mari revolutiuni ale omenimei europene^ Reformatorii voru fi volitu la inceputulu activitatiei loru numai se reforme mai virtosu pe terrenulu mo- rale alu basericei, carele fusese in adeveru corruptu si putredu păna in simbure si meduva, său cumu s’a disu in concilierile apusene tienute in secol, alu 15- lea, reformatio in căpițe et membris. Dein momen- tulu inse in care densii au miscatu si delaturatu una singura pătra dein edificiulu millenariu alu dogme- loru si alu hyerarchiei catholice, celelalte trebuea se urmedie, mai curendu său mai tardfu, tăte una dnpa alt’a, păna ce totulu era se se prefaca in ruine, dein care apoi ar fi avutu a se inaltia unu altu edificiu nou, numita alu reformatiunei. De aici se păte ju- deca si natur’a cea furiăsa a lupteloru incepute in secolulu alu 16 lea si continuate pe atătea genera- tiuni inainte. Hostilitatile intre baseric’a latina si intre sectele reformate cunoscute sub nume de luterana, calvinia- na, ăra in Angli’a sub nume de episcopale, presby- teriana si altele mai multe, incepute in a. 1520, in secolulu nostru numai cătu luara forma mai humana, dara nici decumu n’au incetatu. Ne punemu inse întrebarea, dăca acelea lupte religiăse secularie dein occidentele Europei voru fi atensu si interesatu cătu de puțina pe baseric’a cea mare a Resaritului. Acă- sta întrebare este cu atătu mai virtosu la loculu sen, că cele mai multe dogme ale ambeloru baserice mari sunt aceleași; fundamentele hyerarchiei, adeca diaconi’a, preoti’a si episcopi’a, identice; prin urmare candu reformatiunea apusăna sterse cinci dein cele siepte sacramente, candu ea abrogă ori-ce hyerarchia, candu aruncă dein baserice si dete flacariloru alta- — 250 — riele si icdnele, candu declară de fabule si minciuni totu ce este crediutu si venerata la greci si latini sub nume de traditiuni sacre, in fine candu ajunseră că se nege si divinitatea persdnei a dou’a dein s. Trinitate, ăra pe a trei’a se o declare de unu pro- ducții alu imaginatiunei, atunci ti-s’ar parea că a fostu inpossibile câ revolutiuni religidse de natur’a acestora se nu strabata si păna in acelea regiuni ale lumei in care este adorata crucea bizantina. — In ce proportiuni voru fi petrunsu doctrinele reformatiunei lutherane si calviniane la alte popdra de religiunea orthodoxa resarităna, nu pdte fi subjectulu cerceta- riloru mele de astadi, ci acestea se voru margini nu- mai la acea parte a poporului romanescu, care lo- cuesce de mai multi secoli amestecata cu alte popdra 3e limbi si de institutiuni diverse, pe una territoriu câ de 2500 mill. in care luptele religidse avusera influintia adesea fatale asupra vietiei naționale, asu- pra culturei, a starei politice si sociale a natiunei ndstre. Doctrinele lui Martinu Luther le-au adusu si propagata in Daci’a superiore, indata la duoi ani după prim’a loru publicare, acei comercianti si stu- denti de naționalitate sasdsca, carii in evulu mediu câ si in dilele ndstre, caletoria pe fiacare anu in di- versele tieri ale Germaniei, si asia intretienea comu- nicatiunea naționale si religidsa cu patri’a loru matre. Repediunea cu care doctrinele reformatoriloru ger- mani si lielvetiani au strabatutu la sasii si puținu după aceea la magiarii dein Transilvani’a, este cu atătu mai memorabile, cu cătu resistenti’a clerului apusenu si a regiloru Ungariei in contra innoiriloru religidse era mai inversiunata. înnoitorii era perse- cutati si pedepsiti in modurile cele mai barbare, cu confiscări de avere, cu furci si cu roguri de focu.*) Dara in Transilvani’a nu se aflâ mai nimeni care se execute sententiele regiloru. Primulu exemplu alu ruperei totale de cătra baseric’a r. catholica apusăna ilu dete cetatea Sibiiulu, ai cărei locuitori sasi con- duși de cornițele loru Marcu Pe mf lin ger, in a. 1529 adoptara tdte doctrinele reformatiunei, dra pe preoții si călugării catholici ii scdsera dein midiulo- culu loru. Păna in 1542 tdta sasimea se decise pen- tru doctrinele lutherane, pe care loanu Honterus dein Brasiovu, câ unulu care stetese in relatiuni ami- cabili cu Luther, le propagă cu zelu si perseverantia admirabile, prin fundare de typographia, mdra de charteia, scdle si predicatori deciși a mori pentru nouele inveliaturi. Intre acestea progresse ale lutherauismului au petrunsu si doctrinele mai severe ale lui loanu Cal- vinu. Atunci magiarii le adoptara pe acestea, că re- ligiune a loru naționale, de unde legea calvindsca se si dice păna astadi in Transilvani’a lege ungurdsca, precumu cea lutherana se dice lege sasdsca. Că ci , *) Art. de lege 54 alu dieiei dela Bud’a dein a. 1523 decretase morte si confiscare de averi asupra toturoru luthe- raniloru. adeca, acelea doue elemente naționali, magiari si sasi, differitdrie cu totulu in limba, in temperamentu, in datine si in cele mai multe institutiuni ale loru, sub pretestu de divergentia in dogme, aflara cu cale a se separa unulu de altulu si pe terrenulu religiosu, pentru-că se se evite ori-ce contacta deintre ele, cu atătu mai virtosu, că prin reformatiune scotiendu-se limb’a latina cu totulu dein oficiulu divinu, fia-care naționalitate isi substitui limb’a sa materna in ritu si in tdte afacerile basericesci. Despărțirea loru se in- templă in a. 1564. Sasii remasera cu totii pe langa asia numit’a confessiune augustana a hitherâniloru, dra partea cea mai mare a magiariloru adoptă con- feșsiunea lui Calvinu, cunoscuta sub nume de Hel- vetiana. De baseric’a rom. catholica se mai tienea inca numai căteva familii aristocratice si una parte a secuiloru locuitori in vecinătatea Moldovei. Sectatorii celoru doue confessiuni separate de cătra baseric’a latina f6ra difficultati prea mari, sub domni’a băiatului rege loanu Sigismnndu Zapolya la- sandu positiunea defensiva, trecură curendu in offen- siva, si in diet’a tienuta la Clusiu in an. 1556 des- fientiandu vechi’a episcopia rom. catholica numita a Transilvaniei, cu resiedenti’a in Alb’a-Iuli’a, secula- risara tdte averile basericesci ale episcopiei, capitu- leloru si monasterieloru, dein care mai apoi cele mai multe se impartira intre familiele aristocratice dein tidra. Acdsta fă demintirea flagranta a principiului coprinsu in doue cnvente: Libertatea conscientiei, a- doptatu de protestanti, aparatu in dietele dela Vor- matia (1527), Spira (1529), Augusta (1529) si scal- datu in vali de sânge omenescu. De altumentrea casulu acesta de infidelitate că- tra principiala propriu alu reformatiloru nu a fostu celu de antaiu. înainte de aceea cu cătiva ani cal- vinianii au luatu la gdna selbateca pe asia numitii sociniani sdu unitariani, carii pe langa ce ndga divi nitatea lui Is. Chr., câ si in anticitate sectatorii lui Ariu, apoi respingu si totu restulu doctrineloru chri- stiane positive, căte nu se potu explica de rațiunea omendsca.*) Intre acestea hyerarchi’a r. catholica cu Pap’a Romei in frunte, ajutata de cătiva monarchi euro peni, cumu si de noulu institutu monasticu cuno- scutu sub nume de Societatea lui Isusu, pornf lupta pe vidtia pe mdrte in contra reformatiunei, si anume pe territoriulu Germaniei se încinseră belluri religio- narie atătu de crunte si selbatece, precumu nu se vediusera nici chiaru in Oriente, in epoc’a sectei Do- natistiloru. „Allegeti-ve intre doctrinele ndstre si intre rndrte," era parol’a belligerantiloru. *) Câ fundatori ai religiunei unitariane rationalistice se i’ numescu, eruditulu barbatu Michailu Șervet dein Spani’a, care scapatu de inquisitiunea dein patri’a sa, mori totuși arsu y pe rogu in Itali’a. Doctrinele lui le propagara mai virtosu « doi italiani, Leliu Socinu dela Siena si dr. de med. Georgiu Blandrata, carii scapara de rogu in tieri străine prin fuga. g — 251 — Cas’a Habsburg, totu deauna catholica per emi- nentiam, strabath in aceleași tempuri de repetite-ori cu armele sale in Transilvani’a, era pe urm’a loru se introduseră si iesuitii. Atunci cele doue secte ale reformatiloru dein Transilvani’a, care apucaseraa a se acapara de tăte afacerile tierei, conduse de inte- ressele loru bene intielese, in diet’a dein an. 1571 tienuta la Murasieni*) proclamară libertatea conscien- tiei pentru patru confessiuni religiăse, adeca calvi- nian’a (helvetica), lutheran’a (angustana), r. catholica si pe cea sociniana, sub numire de Religiones re ceptae. Acesta lege inse s’a observata fația cu ca- tholicii, numai pre cktu tempu se simtiă pressiunea armeloru imperiali; dein dio’a in care acelea era scăse afara de poterea evenimenteloru si anume de armele turcesci, seu prin revolutiuni, religiunea catholica era luata ărasi la găna, ceea ce apoi catholicismulu dein Ungari’a platea reformatiloru dein acea tiăra scutu- rata si indesatu, si’i inpingea totu mai multu sub protectiunea regatului Transilvaniei. Scurtu, lupt’a intre catholici si protestanti era neadormita, ea se află. in nermanentia. Dara <$re in aceleași tempuri nu se mai află in Transilvani’a si in Ungari’a inca si vreuna alta Ba- serica christiana, care se fia partecipatu la mișcările religiăse dein secnlulu alu 16-lea si alu 17-lea si se merite că histori’a se se ocupe de ea? Se află intru adeveru, adeca Baseric'a greco-resarităna a poporului romanescu locuitoriu in Daci’a superiore, că parte integrante a basericei antecephale romanesci, după care archiepiscopulu dein Munteni’a are dreptu la titlulu de mitropolitu alu Uogrovlachiei si de exarchu alu plaiuriloru, ăra mitropolitulu Sucevei totu-odata de exarchu alu plaiuriloru. Care a fostu starea basericei roma- nesci preste totu dela reformatiune incăce, si care a celei dein Daci’a superiăre? înainte de a ne ocupa de propagandele protestantilorn, ar merita se cercetamu de aprăpe conditiunile intru care s’au a- flatu baseric’a orthodoxa a poporului romanescu in secolulu alu 16-lea; dara la partea prima a intrebarei acesteia vomu lașa că se respundia acei demni mem- brii ai clerului, alu caroru studiu de professiune este Histori’a năstra eclesiastica. La partea a dou’a respunsera si păna acilea că de 60 de ani in căce acei barbati infatigabili, carii isi petrecura viăti’a intru adunare de documente nu numai pentru histori’a naționale si politica, ci si pentru cea basericăsca in- cependu dela cunoscutii triumviri nemuritori, păna la cei dein tempurile năstre, vii si repausati, precumu dr. Vasilie Popu, A. Tr. Laurianu, mitropolitulu An- dreiu Siaguna, canoniculu Tim. Cipariu, professoriulu loanu Moldovanu si altii, carii au adunatu unu nu- meru considerabile de documente authentice pentru acestu periodn alu historiei năstre, multe cu totulu *) Unguresce Maros-Vâsârhely. necunoscute pkna acilea, altele ărasi devenite fărte rare. Dara dein tăte, cele mai pretiăse publicatiuni relative la periodulu acesta se afla in collectiunea „Acte si fragmente historice basericesci de Tim. Cipariu, 1855,“ cumu si in scrierea sa periodica „Archivu pentru filologia si isto-\ ria,‘* incependu dela 1. Ian. 1867 pkna la Octobre 187°/).. Candu acestea publicatiuni historice aru fi cunoscute in cercuri mai largi ale societatiei năstre romanesci, atunci eu m’asiu fi potutu dispensa prea usioru dela acăsta incercare a mea; asia inse am cre- dința, ck nu va fi tocma de prisosu a disserta ckte- ceva si in laintrulu acestei societăți erudite despre acelea influintie ale reformatiunei religiăse in base- ric’a romanăsca dein Daci’a superiăre, care apoi au decisu chiaru asupra destiueloru natiunei in acea parte a patriei romane pe 150 si respective pe 300 de ani inainte. Acelea influintie au provocatu lupte; intre ideile reformatoriloru si intre doctrinele primi-- tive ale basericei orientale, inse asia, ck resultatele? loru au fostu mai totu-deauna funeste pentru acăsta» j si pentru națiunea năstra. (Va urmă.) Documente historice din 1848 et 1849. (Urmare.) 14. Proclamatiunea generariului comandante ck- tra trupele imperatesci dein Transilvani’a, indreptata in contra comitetului revolutionariu dein Buda-Peștea. P r o c 1 a m a t i o n an die k. k. Truppen in Siebenbiirgen. Wahrend Se. Majestat mit. dem kaiserl. Manifest vom 3. October, Ungaro und seine Nebenlander unter das Kriegsgesetz stellt, und der Militărbehorde die oberste Grewalt iibertragt, richtete ein von Sr. Majestat nicht bestăttigter ungesetzlicher Ausschuss- zu Buda-Pesth an dieses Generalat die Aufforderung, sich zu erklăren, — ob es zusammt den nnterste- henden Truppen dem (aufgelosten) ungarischen Kriegs- ministerium gehorchen wolle, widrigenfalls Jedermann, der sich dieser Aufforderung nicht unterwirft, als vogel- ,frei erklărt wird. Jch wiirde die Ehre, nnerschiitterliche Treue und den vortrefflichen Geist der hierlăndigen k. k. Truppen auf das empfindlichste verletzen, wollte ich diese Kunde fragend an sie richten; nein; nur wissen sollen sie es, die tapfern Truppen, dass man sie făhig hielt, in der Treue gegen unsern vielgeliebten Kaisei- und Konig zu wanken. Wir achten Jedermanns gesetzliche konstitutio- nelle Freiheit, denn sie wtirde von unserm angebeteten Monarchep verliehen; wir schiitzen aber auch die Rechte des Thrones und unsere eigenen, gegen jede Anmassung; darum Ihr tapfern Truppen, schaart Euch unter den geliebten kaiserl. Fahnen, die wir — 252 — uns nur mit unserm Leben entreissen lassen, und was auch die nachste Zukunft bringen mbge, Blut und Leben wollen wir fur den Monarchen, und die kon- stitntionelle Freiheit der Gesammtmonarchie hingeben! Hermannstadt am 18. Oct. 1848 Anton F r e i h e r r v Puchner Feldmarscball-Lieutenant u C. Gen: in Siebenbiirgen. 15. Proclamatiunea comitetului romanescu chtra națiunea magiara si secuidsca, in care dupace pre- mitte mustrări, apoi provdca la concordia. la unire in interessulu patriei si alu tronului; deca nu, arata firma decisiune de a pune totulu pe verfnlu săbiei; cere inse cd crudimea si barbari’a se fia evitate. Theorii minunate, esite dein pdn’a unui filosofii, care nu avea idea de bellu civile si inca bellu asiaticu. Az erddlyiMagyar ds SzdkelyNemzethez. Polgdrtdrsak 1 Szdzadok <5ta bdkds egyessdgben lakjuk veletek egyiit ugyan azon hazdt. Kevds hasznunk vala ez egyesiiletben. De nem akarunk a’ multrdl vitatkozni. Mi Csdszdrunk kegydtbl remdlliink minddg csen- desen, ds nyugottan egy jobb jfivb't. Remdnyiink nem csalt. Alig igdrd jd Csăszdrunk minden ndpeinek azon nagy ds magasztos ajanddkat, a’ zsabadsdgot ds egyen- Ibsdget, felemelkeddnk a’ koronddrt az egdsz austriai Mondrchiddrt, mint kbzbs nagy honunkdrt, ds minden azon nemzetek szabadsăgddrt ds egyenlbsdgddrt, meljek azt lakjdk. Azonban egy vad drmdny a’ szdp jfivovel, a’ nagyszerii ajdnddkkal hdldtlanul, armdnyos tervei ki- vitele vdget vissza dlt, hogy kegyes Fejedelmiinket ndpei koronajdtdl megfossza, hogy egyetemes ho- nunkat fel olvassza, a’ hadi erbt, melly csdszdrt ds hazdt vdd, lassankdnt meg semmisitse ds a’ szabad- sdg, egyenlbseg helydben dnkdnyt, kdnyuralmat, nem- zeti kivdltsdgokat, ds tobb nemzeddkek nemzetisdgektbli megfosztdsdt helyezze. Hiusdg, nagyra vdgyds ds uralomvdgy jellemzbi azon‘drmanynak, melly minden belatdst, igazsdg sze- retetet, ds emberisdget szdmiizbtt. A’ leg elvetemiiltebb mddokkal, leg szentebb nevekkel vissza dive, gunyosan elferditve az igazsdgot ds jogot, megsemmisitve minden torvdnyt, azon ar- mdny Idbra kapott, sbt tbrvdnyesdg szindt ki vivta. Kbztiink ’s ezen drmdny kbzott nem lehet egyesdg nem dllhat bdke, legybzni akarjuk jdval, de ha nem lehet mdskdp, vdrrel is, utolsd lehelletiinkig, mig le- gybzziik, megsemmisityiik, vagy magunk lesziink dl- dozatjai. Azonban ezen dimănyt nem cserdljiik ds nem zavarjuk nemzetetekkel egybe: sbt hissziik hogy nem- zetetekkel jobb rdsze: egy olly nemzetnek, melly olly gyakran hiven Csdszdrja, ds Kirdlyddrt vdrzett, melly olly hosszan sajdt szabadsdgdt vddette, most nem hagyandja el Fejedelmet hiitleniil, ds b ellene har- czolni nem fog, hogy jobb rdsze egy illy nemzetnek, bszinte lelkeseddssel birand a’ kbzbs szabadsdg ds egyenlbsdg drdekdben. Ezen remdnnyel hivunk fel titeket, egyesiiljetek veliink Csdszdr, haza, tbrvdny ds szabadsdgdrt. Tekintsdtek meg tdnyeit azon drmanynak, mert immdr vildgosak, le a’ lepellel ds homdljal, mellyel csdbitd szavak dp elmdteket megzavardk, fontoljdtok meg mit akarunk mi, ds mit akar azon armdny. Jelszavaink, mellyekkel hivunk, olly rossz hang- zatuak e, hogy ti veliink nem egyesiilhettek ? azt hiszitek, fdlelem szdl hozzdtok? hiszem mi halgatănk, mikor nyomassztb vala sorsunk, ds most nyujtunk testvdri kezet, bdr szdmunk jdval nagyobb a’tidtekndl, egyesiilt a’ katonai erb, ds kezet fogott a’ szdsz nem- zetis. Azt vdlitek, meg akarunk csalni, hogy szdp szavaink paldstja alatt rossz a’ szdnddkunk? ne en- gedjdtek magatokat megcsalattatni. Tehetiink e’ mi Romdnok Ausztria bszves nemzeddkei, ds bsszes har- czosai ellen valamit? nem lenne e minden, ici most rokonszenvel viseltetik irdntuuk, akkor sajdt elleniink, ha rossz irdnyunk volna? Eszmdljetek, ds nyugottan fontoljdtok meg, a- kartok e’ veliink szbvetkezni, veliink Csdszdr, haza, tbrvdny, ds szabadsdgdrt ;ha igen, ugy testvdri jobb- jainkkal fogadunk, a’ mult feledve legyen, ds szdt- szakithatatlan kbteldk bvedzend kbriil, eldrendo'k egy szebb jbvb't, utdlsb csep vdriinkig szentelve legyen mindeniink javaitok, szabadsdgtok vddelmdre, ugy mint a’ midnkre. Mdg egyszer fol szollitunk, ne hadjdtok a’ bdke ds testvdrisdg egyesiilete nagy perczdt okndlkiil el haladni, ki tudja mikor jbvend ujra; mdg senki sem gybzetett, mindenik fdl tisztelettel adhatja jobbjdt ezen egyesiildshez. Vagy ezen egyesiildst nem taldljdtok kivihetbnek? j<5, ugy tiizziik ki a’ harcz lobogdjdt, kezdjiik el a’ vdres csatat, mi sem rettegiink toile, minden erbnk- bbl folytatandjuk, minden eszkbzeinkkel mind addig, mig vagy gybzve, vagy vesztve bdvdgezziik. Minek elbtte azonban a’ harczok vdres mdmora drzdkeinket elndmitnd, minekelbtte kifejlbdbtt szen- veddljei minden megfontoldst lehetlennd tenndnek, haljuk az emberisdg mdg egy szavdt. Valamint ti, ugy miis mindent elkdvetiink erbnk gyarapitdsdra, elleniink’ gyengitdsdre, a’ gybzelem ki vivdsdra, — kinek gybzelem kell, az nem retteg a’ harcz kellemetlensdgeitbl: — kiilbmboztessiik meg azonban a’ sziiksdges rossz oldaldt a’ hdboranak, a’ kegyetlensdgek ds ember ellenes tdnyektol, mellyek nem haszndlnak, sbt azok szdgyendre vdlnak, kik azt elkovetik. Kiirtasa azon ellensdgnek, ki drthat, kegyelem annak, ds nagylelkii eljards azzal, kinek kiirtdsa senki haszndra’ nem vdlik, ds kegyelmezdse senkinek nem — 253 — ârt: kegyelem a’ legybzetteknek, foglyoknak. ndk- nek, gyermekeknek, oregeknek. Ha harczba szâlunk, sajât emberi erzeteinket ne szâmiizzuk kebliinkbol, kimdljiik hirneviinket, âs em- berisdghez illb tettekhez tegyiik a’ bdket lehetbv6. Czehi&Ikuli pusztitâsokat mellozziink, mindegyi- kiink tân jovobenis lakdja akar lenni e’ honnak, ’s tăn nem akarunk lakâsul kietlen pusztât. Az emberiseg ez drtelmâben hivjuk fel sorsosink, szbvetsâges testvâreinket. Tegyetek hasonlât, minden emberi--tett, minden nagy lelkiisâg, mellyet ti elko- vettetek, testvâreteknek, kik keziinkbe eshetnek ja- vukra leend. Ha politikai jog ds szabadsâgirânti eszmdink nem egyek, ugy legalăbb az emberisdg el vet kbl- csbnosen ismerjiik el. Polgărtârsaink! mdg egyet — utolsd szavunk, ki kell mondanunk, băr nehezen esik, nem fenyegetni, csak figyelmeztetni kivânunk. Szollânk hozzâtok nyilvăn, szeretet, bszintessdg ds emberisdg hangjân. De nem akarunk nevetsdges nagylelku jelenetekkel azon iigynek, mellynek minden erbnket szentelo'k, ârtani. Pârtoldi vagyunk az em berisdgnek sajât magădrt, erre szolitjuk fel testvd- reinket, erre titeket. De ha părtunk emberei irânt kegyetlenek leendetek, kdnytelenek lesziink hasonldt tenni, felhivatva lâtandjuk magunkat visszatorlăs jogâ- nâl fogva pârtunk vedelme tekintetdbol, hasonldt tenni, ds igy vdget vetni kegyetlenkeddsteknek; vdrzb' szivvel teendjiik, de tennunk kell, mert fel hivatva lesziink a’ nagy czdl ds az emberisdg tekintetdbb'i. Keriil- jdtek hăt a’ czdlndlkuli kegyetlenkedeseket ha hem egydb indokbdl, magatok ds tulajdon testvdreitek irănti vonzalombdl. hogy legyenek megmentve olly nemți bânâsmodtdl. Fontoljătok meg, ds hatărozzătok el magatokat, minden vâltdzâsait a’ jeleulegi ăllâsunknak ki mutat- tuk, vălasszatok; a¹ kbvetkezmdnyek titeket ds minket is drendnek, kdszek vagyunk azokkal szembe szâllani. Nagy Szeben ⁷/₁₉ October 1848.*) A’ Român kibdkiildsi bizotmâny: A’ Treb. Lâu- riani. Barnutiu Simon. Balasescu Miklds. Cipariu Timot. Mikâs Florianu. Brân Jânos. * 16. <>pajjijop» Fotoni! ILțijii Eine mi boi, ini IcTopia ^iiki a pan. jpnBe- depars, KXTe peje a» cafepir Pomtsnii deja domnii an- rspenji, mi Ksre cânepe nini J|\n zioa de acrizi, ama kst narem ziie, ki j\n tot» deK»pcsj Timnsjai, de K«nd JOKsecK pomanii j|tmnpe8ni k» »nrapii, Bitija jop n’a» foci ajTa, fipi nsmai o Baje de jaKpimi, o crape *) Nemtiesce in Romanen der oster. Monarchie dela pag. 55 inainte. Proclamatiuni si alte acte din acelea dile se afla romanesce publicate, cateva in „F6i’a pentru minte, ănima si literatura", altele in „Gazet’a Transil." dein anulu 1848-9. > Bed. mai pea deKXT inoaprea, mi denaiT iadsj ^nc»mi mai nefepiiin; pomenii de araiiMi nini .pn dioa de acuzi n’a» aB»T zi Bani, n’a» ob»t dpenrare, niMi mbn> jjwi- ainrea domnijop snrBpejui. Pomenii a» naprar» toto rpe»Tijjije ijipei nenrp» domnii jops, k» mami-ie jop ia» xpinir, mi ia» jpnrpi- maT8 K» csdoapea jop, ei a» focr zid de anipape jpn- Konrpa rspMijop, mi ai ajrop Bpiacmami, mi totbihi nen- Tp» arara Kpednnji. Kirpi Harpie mi Kirpi domnii jop, ei .|\n jok de dparocre ^mnp»ra»TaTb, n’a» doBsndir» der:*! nsmai 8pa domnijop Jop, mi J|tn jok de peK8- nojuiniji EariKOKSpi; KiMi Kiap jepije Biirapenji Kape ap Tpessi ci anepe ne roiji JOK8ÎTopii jjepei de o norpiBi., aqejea jpi ocfindecK ne pomsni, Ka aienjia K8 roari, natjisnea jop cr> fie nsmai csfepiijl jtn jjeapa âop jpn- cimi. N»mai de K«nd a» Benir ApdtJBJ cbet cTimîinipea AbebctcI Kace ascrpiaie a» j|m>ien8T pomenii a mai pe- csf-ia, mi a ce mai jpndpenra iei qe ce nspEOBice mai nainre cbb rpesTarea JK8r8J8i snrspecK; ei a8 j]Ynnen8T a ce denjenra ne jpnqeT din comnsj iej de -moapre, j|\n Kape jpi KBfsndace ripinia BnrBptcKi. ^\nini>paT84 Jeonojd 1., Kapoj VI., Mapia Tepecia mi nemspiTopsj locif II. m’a» ^vnrinc rpiaca, mi dparocrea Mea m>pin- TtcKr. mi cnpe narjisnea pomsni nea saJKOKopiTT» de jețiije anpoEarejop mi aje Komnijarejop Bnrspegji; ane- CTopa a8 de a je mBjyimi pomsnii nsnapije enicKonejjji mi mKOjacTÎMe deja Bjaw, mKoajeje pediKare de dsn- mii, dorapea mai msjTop napoxii, mi Toan K8JT»pa mi jaminapea, Kape ce afj'K acrizi ^tn naijisnea pomeni. 8nr»pii din Konrpi ns ia» ^indaropars kb nimiKa ne po- m.y.tii de K«nd BiejjsecK jpmnpeani, KiMi Kiap mi jisep- rarea Kape o as doBSndirs ^tn ecr an npin njepyepea - iofiiatiei Meii peminiToape de smanirare, Ji-oas jjuiBeni- nar kb sqidepije mi acifsipi-ie neje neomeneijji, Kape as ^înnensT a je faMe ^indan dani Me ca» ujepc» io- Eiatia. Ama ecre fpaijijop pomeni! ^\nuuar»j ./|\mnipaT aj nocrp» «hepdinand I. ne Kape DBmneze» cu rjie .]\n- rps msjtji ani, mi cil dea sipsiniji acsnpa Bpi®mami- jop, âMecT nipinre npb B8n, ^vnKi acri npimiBapi a» dai» o KoncTiT»jii»ne etani, Ka de aqi ^nainre ci fie Toare nauisnije jpnroKmai Minciire, mi ci ns mai ac»- nptcKi ana ne ajra. Mi ci aisi fieKape oamenii cii "j|in dien, r»Eepn», ^n JK»deKijji, mi jimea fieKipei najjisni ci aisi Minere jjinainrea CraTBJBi mi infjsinyi jpn JSKpapije ijepei. ^]\nci domnii snrspeHji ns Bpe» ci jjjie niMi de o națjionajiTare pomffini, ei ns Bpe» ci KsnoacKi kbhiki ciîitiT mi ajre naj^isni afapi de Mea BnrspeacKi, niMi n» Bpes ci mie de o KoncTirauisne Ka aMeea, Kape di dpem- ns nsmai najjisnei snrapenji, Mi mi ajrop nanism. Ei nicmsecK fepiMipea pomisnijop, Kape o ap aBea cbet o KoncTÎT8ui»ne dpeanri Ksm ecre Mea J|\mnipireacKi; Bpes ci fii namai ei cinrspi domni mi de aMi ^nainTe, Ka ci KinaeacKi ne pomeni ^in BeMi, K»m ia» Kinaiî nini i aK8m; ei Bpe», Ka pomasnii ci na aifii sadeKiTopi mi ) ampiTopi din nimaj jop, Mi ci fii iispspea Ka nijge 38 254 — npsnii 4i>pi> de nbpiniji, mi ci. piTiieacKi» Ka Tspmeje 4i>pT> de nTCTOpi. Be e mal msjT, ei cas ckbjbt Kiap mi jjimnoTpiBa J|\mm.paT8J8Î, KajKi. jpn mioape nopsn- qije jpmnipiTenjî, a» omopiST ne jpncsmi Kinsj J|taun>- parsjsi $ejdrnapmaj AoKgiiTopisj Komireje Jameepr, ne Kape jpj Tpimicece ^im>jgaT8j ^\mni.paTS jia diera Ilejgei ks nopsnil j|\.mm>pi>Tegii, mi ama as adsc geapa ja npimeatdie de nepipe npin nejegsipije ieje jpn4io- pnoape Kape je as 4t>kst, mi je 4aK jpn ToaTe zLie.ie. pagi pomsni! nsmai sn miatJOK ecTe de a anipa dpetiTSJ Kxnd jpj KaJKi. jpn mioape iei BJT>CTi>inagi, a- qecTS miîK.ioK ecTe nsiepea. jj\moT.pi>gia ecie jpn npimeatdie, roan nayisnea poniMirb ecTe jpn npimewdie, dpemspije Tponsjsi câni KiJKaTe, jegea noacrpi. iea c4.BnTT> e BaTîKOKoprn. de m>rAUii. Ja apme dapi. 4pagi.wp, Ja apme! Ka ci. 4a- qegî o nsiepe de Kape cb ce cnapie nirsnii. KomiTeTSJ, ne Kape boi 4pagijop! jpj Ksnoagjegi mi ffiigi, kt» Blj Boienje Bineje, be dt de njipe, ksidkt. aKsm jpncsmi Binele Bocips mi a ToaTT.jjunm.pi.gia no4- Tegje Ka cb npiimigi apmeje deja Maimapii Ogjijop ^un- m>pi.TegjI. Tinepiî aieia, Kapii Bop jsa apme de Bsm> Boia jop, nenTps kt. aii cta ns ecie, ns Bop 4i daropl a cjsjki mai msjT de ipei ani Ka ocTami ^mnBpBTegji, jjuikt. mi jpn aiegji rpei ani ks aiacTi jeriTspi., kt. dam cap nsTea 4816 naie jpnainre de rpei ani, aTsniI necTe Tpei jsni jpnKi. Bop Beni amici», mi Bop 4i jisepi de ToaTi. cJSiKBa ocTimacKi.; iap rn.ni. Ksnd Bop 4i jpn cjsîket., Bop KT.ni.Ta apme, Becimime, xpam. mi ToaTe qeje TpeEsinioace dejia j|\m>jgaTSJ J|VinnT>paT. ĂKsm e Timnsj, 4pagi pomeni! Ka ci. dagi dosadi. noai. de Kpedingi. Ki>Tpi> aiej nptBsn Ili.pinTe, Kape Bas ckoc din posia snrsptcK'b, mi bt> di. aieea ie agi dopiT, iui dopijji mai npe esc de Toaie jpn jsmea aieacTa, a- deKi. nagionajiiaTea, Ka ci. ns mai 4ims cipeini jpn geapa noacTpi., Ksm ams 4oct csb lipsuia snrsptcKi., Ka ci. ns mai 4ims cKomi ks nagisne, ks BecepiKi., ks jege, ks tot, Ksm epam csb decnoTicmsj anpoBaTejop snrspemi, ii ci. 4ie nagisne peKsnocKSTi. mi nonopsji porniri. aB ui Boigi, nenTps Ka ci. anipagi ne mpingii mi 4pagii mi npieTini iBoigpii — Asziragl 4pagijop! Ksm as siic ja pomeni Toan. Bapa o «leaTi. de snrspi TspBagi, K8m ias Kinsir, mi Ksm ias cmsnzspaT aKsm derapând ne anei pomxm neBinoBagi, Kapii Bas boît Binejie BocTps mi nas boît pi.6J niim>pbi; asziTagi! ja k#.tt> pBSraTe as a®snc Kiap opameje le.ie mai de 4p8me aje snrspijop, jpn Kape ap TpeBsi cb 4ie KSJTSpa iea mai mape? Ilenja omops ne Kinsj J|\mm>- paT6J8i, K.18K8J mi Omopxeisj cnainzBpapt oameni ne- pinoBagi mi KT.iKapi. .jin Tim. c4*nTa Ksmim.KT.T8pi>! Ja apme dapi. 4payijop! .ia apme! Ka ci. aisi. ns- Tepe de asesne jpm.JUaT8J J|\mm.paT8, cnpe a jpn4p«na ne anejgi m>r«&nl 4i.pT> de Dsmnezes. CiBiis 20/8 OKTomBpie 1848. KomiTeTSJ nagisnei pomsne: A. TpeB. Jaspians. Cimeon Ei.pnsgs. NiKOJag Ebjt.- mecKS. ^jopians MiKams. TimoTes LJinapis. Ioane Epans. (Va urmă.) CONSPECTU despre stipendiatii asociatunei transilvane dela urdirea asociatiunei in 1861/2 pana la finea anului scol. 1874/5. A) Iuristi cu stipendia mai antaiu de 50 fl.; apoi 100 fl.; in urma 150 fl. in patria. 1. loanu Cosieru advocatu in Alb’a-Iuli’a, pre anii 186²/₃, membru ord. 2. Moise Branisce, archivariu Scaun, in Cinculu mare, pre a. 186%, 186%, m. ord. 3. losifu Crisianu, advocatu in Abrudu, pre a. 186²/₃, m. ord. 4. Procopiu Laza, pre a. 186%, 186%, 186%, 1«6% t-............................... 5. Michaila Stragiann, aplicatu in Romani’a, pre a. 186%, stipendiata si câ gimnasistu pre a. 186%, nemembru. 6. Antoniu Schiau, procuroru de stata in Dev’a, pre a. 180%, m. ord. 7. loanu Nichita dr. advocatu hi Zilah, pre a. 186%, 186%, 186%, 186%, m. ord. 8. Comanu Chicca, in Romani’a, pre a. 186³/₄, nemembru. 9. loanu Candrea, amploiata in comit. Zarandu, pre a. 188%, 18 6 ⁴/ₛ, nembr. 10. Georgie Rusu, oficiata, pre a. 186%, 186%, 186⁶/₇, 186⁷/ₛ, nembr. 11. Nicolau Olariu dr. concipiente de advocatura in Sibiiu, pre a. 186%, 186%, stip. si câ gimn. pe 186%, in. ord. 12. loanu Siandru archivariu scaun, in Sighi- siâra, pre 186%, m. ord. 13. Andreiu Cosm’a, amploiata, pre a. 186⁵/₆, 186%,’ 186⁷/₈, m. ord. 14. loanu Piso, actuariu magistr. in Sabesiu, pre a. 186%, nembr. 15. Ieronimn Glieaj a, oficiata, pre a. 186⁷/ₛ, a avutu stipendiu si câ gimnasistu, nembr. 16. Eduardu Nemesiu, oficiata in comit. Zaran- dului, pre a. 186%, nembr. 17. Demetriu Teodorii, oficiata in Pest’a, pre a 186%, nemembru. 18. Constantina Coti, pre a. 186%, f. 19. Nicolau Prosteanu, oficiata in Lugosiu, pre a. 186%, m. ord. 20. Elia Danila, practicante de advocata in Bra- siovu, pre a. 187'/₂, 186%, nembr. 21, Aronu Hamsea, aplicatu; prea. 187%, ne- membru. — 255 — 22. Michailu Rusu, practicante in Cohalm (Rupea) pre a. 187 '/₂, 187²/₃, 187%, nembr. 23. Avramu Armeanu, juristu, pre a. 187%, 187%, studente. B) Ascultători de filosofia cu stipendiu de cate 300 si 400 fl. !. Nicolau Popu dr. professoru gimnas. in Bra- siovu pre 186Y₃, 186%, 186%, 186%, m. ord. 2. Ioane Dragomiru dr. professoru in Romani’a, 186%, 186%, 186%, 186%. nembr. 3. Petru Em. Prodanu, pre a. 186%, 186%O, 187%, t 4. Ioane Marcusiu, aplicatu, pre a. 186%, 186⁹/₇₀, 187% nembr. 5. Alesandru Gram’a, doctoru de teologia in Vien’a, pre a. 187 % pre semes. L, a refundatu sti- pendiulu. 6. Petru Dehelianu, studente la facult. filosof., pre a. 187%, 187%, 187%. C) Ascultători de technica cu cate 300 fl. apoi 400 fl. stipendiu. 1. Dionisie Radesiu, trecutu in Romania, pre a. 186%, 186%, 186⁷/g, 186%, stipendiatu si câ gim- nasistu pre 186%, nembr. 2. Nicolae Galu, aplicatu, pre a. 186 %₀, nembr. 3. Michailu Bas. Lazaru, studente 187%, 187%, 187%, 187%, stipendiatu si câ gimnasistu pre an. 186%₀. 4. Constantinu Barbesu, profesoru in Romani’a, pre a. 187%, nembr. 5. Ioane Baiulescu, studente, prea. 187²/₃, 187%, 187%. D) Ascultători de agronomia cu stipendiu de cate 350 fl- 1. Georgiu Vintilla, deregatoriu dominale in Blasiu, pre a. 186%, 186%, membru ord. 2. Stefanu Chirilla, deregatoriu dominale in Blasiu, pre a. 186%, 186⁹/to, 187%, m. ord. E) Ascultători de preparandia cu stipendiu de cate? 1. Georgiu Munteanu, professoru preparandiale in Blasiu, pre a. 186⁶/₇, 186⁷/ₛ, m. ord. 2. Stefanu Torpann, trecutu in Romania, 186%, stipendiatu si câ gimnasistu pre 186% si 186%, ne- membru. F) Gimnasisti cu stipendiu de cate 50 fl.; apoi 60 fl, 1. Aureliu Isaacu dr. advocatu in Clusiu, pre a. 186%, 186%, 186%, m. ord. 2. Nicolau Maieru dr., professoru in Naseudu, pre a. 186²/₃, 186%, nembr. 3. Zachari’a Benna, pre a. 186%, f. 4. Ioane Micu, preotu, pre 186%, 186% , ne- membru. 5. Georgiu Muresianu, 186%, 186%, f. 6. loachimu Fulea, nu se scie aplicarea, pre a. 186%, nembr. 7. Nicolae Califariu, medicinista, pre a. 186%, 186%₀, studente. 8. Lazaru Bosioroganu, nu se scie aplicarea, pre a. 186%, nembr. 9, Augustinu Moldovanu, studente, 187%, stud. 10. Valeriu Ardeleana, pre a. 187%, f 1872. 11. Nicolau Neamtiu, technicu, pre a. 187 ’/₂, 187%, 187%, studente. 12. Ioane Turcu, studente, pre a. 187%. 13. Auxente Muresianu studiate pre a. 187%. 14. Georgiu Ocaciu, studinte, pre a. 187 %. 15. Adamu Sirlincanu, studente, pre a. 187%, 187%. 16. Aureliu lechimu, studente, pre an. 187%, 187%. 17. Ioane Butnariu, studente, pre anii 187%, studente. 18. Vasilie Popu, studente in cl. V. gimn., pre a. 187%, din fundatiunea anonima a comitatului Do- bacei. 19. Emiliu Viciu, scol. I. Cl. gimn., pre anii 187%, din fendatiunea Marinoviciu. G) Realiști cu /tipendiu de cate 50; apoi 60 fl. v. a. 1. losifu Maximu, professoru gimn. in Brasiovu, pre a. 186%, 186s%, m. ord. 2. Constantinu Popoviciu, aplicatu, 186%, 186%, nemembru. 3. Nicolau Fagarasiu, technicu, pre a. 186%₀, 187%, studente. 4. Nicolau Trandaburu, nu se scie aplicarea, 187%, 187%. 5. Demetriu Munteanu, studente, pre a. 187%. 6. Ioane Gog’a, nu se scie aplicarea, pre anii 187%, 187%. 7. Petru Neamtiu, studente, pre a. 187%. 8. Ioane Pamfilie, technicu, pre a. 187%, 187%. 9. Marcu Munteanu, realistu, pre a. 187%, 187%, 187%. 10. Emilianu Popoviciu, realistu, pre a. 187%, 187%. H) La Silvicultura cu stipendiu de 400 fl. 1. Pintea Ternaveanu, aplicatu, pre an. 187%, 187%, 187%, nembr. I) La scol'a comerciale cu stipendiu de 50 fl. 1. Radu Balasiu, nu se scie aplicarea, pre anii 187%, nembru. Numerulu totale alu stipendiatiloru asociatiunei dela intemeiarea aceleia pana in presente este 69 inși respective 74, fiindu-ch 5 inși au trasu stipendiu dela asociatiune si câ gimnasisti, si câ ascultători de fa- cultăți mai inalte. A) După specialitățile de studia resulta urmă- toarea proportiune: a) 23 Iuristi in patria, cu stipendiu anuale mai antaiu de 50 fl., apoi 100 fl., in urma 150 fl.; — 256 — b) 6 teneri ascultători de filosofia, mai antaiu cu stipendiu anuale de 300 fl., apoi 400 fl. c) 5 teneri ascultători de studiele technice cu stipendie anuali mai antaiu de 300 fl., apoi de 400 fl. d) 2 teneri ascultători de agronomia cu stipen- die de cate 320 fl.; e) 2 ascultători de preparandia cu stipendia de cate 300 fl.; f) 20 resp. 24 gimnasisti cu stipendia anuali mai antaiu de cate 50 fl., apoi 60 fl. g) 10 ascultători de scdlele reali cu stipendia anuali mai antaiu de cate 50 fl., apoi 60 fl.; h) Unu teneru ascultătorii! de silvicultura cu sti- pendiu de 400 fl.; i) in urma. Unu teneru ascnltatoriu de scdl’a comerciale cu stipendiu de 50 fl. B) Dein stipendiatii, cari au absolvitu speciali- tățile resp. suntu aplicati in diverse oficie publice, parte functiondza ca advocati cu totulu: 36 inși, dein care 6 inși se afla trecuti in Romania; in cursulu studieloru se afla inca 22 inși; au repausatu in de- cursulu studieloru 6 inși; dru la 5 inși nu s’a po- tutu eruâ ocupatiunea presente. Deintre cei 36 inși aplicati in ofieie diverse suntu membrii asociatiunei 15 inși; prin urmare 26 inși nu suntu membrii acestei asociatiuni. Sibiiu in 27. Augustu 1875. loanu V. Rusu secret. II. (Inele sciri dela societatea academica romana. Siedintiele dein sessiunea anului 1875 fusera mai liniscite, mai calme decătu ori-candu alta data dela 1869 incdce; anume discussiunile lexicografice care in alti ani producea mari irritatiuni, estempu ti se parea oresicumu adormite. De alta parte cen- surarea manuscripteloru intrate a datu multu de lucru. Acelea era; 1. Manuscriptulu asupra pârtiei syntactice a gra- maticei, portandu devis’a: Littera sermonis fida ministra mei. 1. Manuscriptu de traductiune din Tiberiu Grachu, venitu inse in urmarea concursului publicatu in a. 1873. 4. Manuscripte de traductiune dein Ti tu Li vi u, portandu devisele: a) Bellum maxime omnium memorabile. b) Neque indignetur sibi Herodotum aequari T. Livium etc. c) Dant tela locum, flammaeque recedunt. d) Antiquos aestimo Romanos, eorumque prae- cepta semper sequendo. 3. Fasciclii de traductiune din Filippicele lui Ci- cerone, pentru care in sessiunea trecuta s’a fostu pre- miatu lucrarea Dlui Dira. A. Laurianu. Annalile societatiei pe a. 1874 au esitu in 17 c.dle, pentru că li s’au adaosu operatele ddloru Gr. Baritiu et Dem. Sturdza. Din lucrarea principale, adeca din Dictionariu, au mai esitu 40 de cdle, adeca atatea căte se pre- vediusera prin bugetulu anului tr. Din revisiunea dictionarinlui, din descriptiunea Moldovei de Cantemiru, din Istori’a imperiului otto- manu, din lithografi’a monumenteloru adunate la rau- seu, precumu si din traductiunea lui luliu Cesare De bello civili, nu se mai tipar/ in cursulu anului ni- micu. Membrii delegatiunei acad, comunicară căușele acestoru intardieri mai multu in confereirtie confi- dențiali. Dn. loanu Ghica si-a presentatu discursulu de receptiune câ membru alesu, dara dn. M. Cogalnicenu, care "avea se’i respundia, absentă si asta-data. Populatiunea dein tota lumea după datele cele mai noue Biroulu de statistica dein Vashington capital’a Americei septemtrionale, publică in anulu acesta ci- frele urmatdrie. Numerulu totale alu locuitoriloru pamentului este 1.391,032,000. Dein acelu numeru se vinu pe Asi’a 798 milione Europ’a ...... 300 ,, Afric’a ...... 203 ,, Americ’a numai .... 87 */., „ Australi’a si Polinesi’a (mai mare de- catu Europ’a) . . . 4 '/₂ ,, Celu mai mare imperiu este alu Chi- nei cu .... 425 ,, Alu duoilea e Hindostanu cu . 240 „ Alu treilea Russi’a cu . . .71 ,, Alu patrulea Germani’a intrdga cu 41 După acestea vinu Staturile confederate nord- americane cu 39 milidne, Franci’a cu 36, Austri’a cu 36, lapani’a 33, Insulele Ostindice 30 */₂, Itali’a 27, Britam’a 26 milidne etc. CONCURSU. Devenindu vacante unu stipendiu de 500 fl., de- stinatu pentru unu ascultatoriu de technica, pentru conferirea aceluia, se publica concursu cu termiuulu pana in 25 Novembre c. n. 1875. Concurentii la acestu stipendiu, au de a’si sub- sterne incdce pana la terminulu indigitatu, respecti- vele concurse, provediute cu carte de botezu, cu tes- timoniu de paupertate, cu testimoniele scolastice de pre semest. II. anulu scol. 1874/5, cumu si cu ade- verintia de înmatriculare pre a. scol. cur. 1875/6. Din siedinti’a ordinaria a comitetului asociatiunei tran- silvane, tienuta la Sibiiu iu 2. Noembre c. n. 1875. Editoriu si proredietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a RSmer & Kamner.