----------- Acăsta fâia ese cate 3 c61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenu cu porto •, V, v, poștei. t/Jk —■------— TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ț Abonamentulu se J face n'umai pe căte 1 anu intregu. Se abonădia la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- .iiiaT8A nocrps jpmnipaT, KT>TpT> ds.ua noacTpi> narpie, Kirpi roare o^ifiiojaTeje, mi ABKsiTopii aiejjjeia: Ksm kt> noi nemps jpm>.iijaT8.i j|unnT>paT, ini nenrps Bine-ie naipii cismem rara jpn tot min8T8J a ne atep^i mi aB’fcpea, mi Biiaija; K8tn Ei Bom nspra roare noBopbe de OBjjje ks Toart dparocTt; IHi 3K8tn Bine.ie mi jiinca de OBjjie no'krind ja rapda narpioTmi cnpe a «faie c.i8}KBa menirt, ne cb- usnem. Nsmai deodaTi, mi nostim Ka dpenTBpbe noacTpe anicaTe ct> pejpnBitze auit: 30 — 202 — 1. Ce "fim penpezenTaiji Jjm dieTE, mi J|ui nsrfipea dpenrspuop ieTEyl;ne ce «fim penpezenTayi jpn Mari- CTpaT mi 4111 KomsniTaTe dani nsniEps-i csfiere-iop. 2. Din BeniTspue Komsne aje opauisjsi nempa EectpeiiJe noacipe, niKoa.je.ie mi lUKO.iapiî nonjpi, ce fim nipTami iapErni danE nainEpaj caf.ieTe.iop. 3. Hapoxuop nonjpi ce ce dls aT&Ta jok sicepi- necK kxt aa napoxh qei eBanrejiKO-jarepani. Kape decKonepipe noi cupe awacra de KomaniTaTe jpicEpqinaiji jpn nameje nocipa mi a tobte KomaniTaTe cnpe adesepipe o mi caBCKpiem, mi ja qincTÎTSJi Mari- CTpaT o amtpnem. 4 Anpijiie 1848. 3. Respunsulu romaniloru fu explicata de elitra auctoritatile sasesci câ refusu, precumu se va vedea indata. Tocma in 15 Sept, doi membrii ai comuni- tatiei romanesci vinu si ceru in numele aceleia per- missiunea de a se arma, tocma pre candu poporulu romanescu se adună de nou la Blasiu, spre a luă mesuri — fdrte tardie — de armare generale. Eca petitiunea, cu resolutiunea magistratului medesianu pusa pe ea*): Inclite Magistratul Comunitatea Romana dein Liber’a Cetate Me- diasiu pătrunsă de evenimentele periculdse cu carele dein di in di acdsta dulce Patria mai aduncu se în- valmacesce, căndu pe celea l’alte Națiuni si mai cu deschilinire pe consocii lui Sasi inarmați si pregă- tiți de a dâ pieptu cu neasteptatulu inimicu ii vede, se semte neodihnita, si indatorata câ se iee asuprăsi greutatea de a cuprinde arme spre apararea vieții proprie si a familiei suale, spre scutirea căminului sdu, si a bunuriloru suale; ci fiindcă acdsta de la sîne nu pote face, nici se cuvine, ca o legiuitu su- bordinata Inclitului Magistrata, la acesta prein noi subscrisii îsi descopere a sâa intentiune, cu tdta aplecarea rugandulu, ca parintidsce se primdscă acd- sta determinare, si catu mai in graba se ne faca cu- noscutu „dre pdte si voiesce a ne midiloci arme?“ „dandu de o data libertate de a ne conscrie si or- ganisâ,“ — ca dein prototypulu catu mai populariu — aici seversitu, se se inddmne toti ai acestui Scaunu Romani asdmenea a întreprinde; ca asia pre cum pe ambele popora, Sasii si Romanii, ne a pusu Ddieu a vietiui intru una, asia cu unu cugetu si cu o voia se fimu si la bine si la reu intru una; pen- trucă numai „Vis unita valet.“ Pe langa acdsta descoperita dorire, orandu gratidsa fara intardiare — dispunere, remânemu ai Inclitului Magistratu in numele comunitatei subscrisi Teodop Ke,iboptn. t luonu Tufa. *) Cele intemplate intre 1 Aprile si 15 Sept, vedi-le in Memorialulu publicata. Red. 2334-1848. A b s c h I u s s. Nachdem bei Gelegenheit der Organisirung der Biirgerwehr aus den săchsischen Bewohnern dieser Stadt, auch die walachischen Einwohner derselben zum Beitritt aufgefordert worden, diese Aufforderung aber damals von denselben aus unbekannten Griin- den zuriickgewiesen wurde, der Magistrat aber gegen- wărtig, ebenso wie damals bereit ist und keinen An- stand findet, dieselben in die Biirgerwehr unter den fur diese festgestellten Bedingungen einzureihen: so wird bei dem Umstande, dass das vorliegende Insi- nuat bloss von zwei hiesigen walachisshen Vorstădtern unterschrieben ist, der Conscribirung und wirklichen Einreihung der hiesigen Walachen zur Wehre da- gegen eine genaue Verstăndigung und Vernehmung der gesammten hiesigen walachischen Einwohnerschaft liber den von Teodor Kalburean und Juon Tufa ge- stellten Antrag fur nothwendig erachtet wird: so wird die Eingabe dem Stadthannen-Amt mit dem Anftrage mitgetheilt, sămmtliche hiesige walachische Nachbar- schaften ohne Verzug in morgenden Sonntag ein- zelne vorzustellen, dieselben iiber den gestellten An- trag zu vernehmen, und das Ergebniss sodann un- gesăumt dem Magistrat einzuberichten. Aus der Mediascher Magistrats-Sitzung vom 16. Sept. 1848.*) . 4. Decretulu adunarei naționale dela Blasiu, a celei dein Sept. 1848, prin care proclama in limb’a latina volienti’a natiunei de a se înarma' câ si ma- giarii, câ și sasii, si a se apara unii pe altii, si asia correge, de si prea tardiu, errdrea capitala commissa in adunarea dein Maiu, in care theoreticii nostrii, si tpti eramu pe atunci numai theoretici, vorbiseră de armare numai precumu vorbescu filosofii despre amd- rea platonica. Acdsta proclamatiune s’a compusa si publicatu latinesce, cu scopu câ se ajunga la cuuos- cieti’a toturoru popdraloru. DECLARATI O. Noturn est cunctis nationibus caram hanc no- stram Patriam incolentibus, Suam Majestatem Sacra- tissimam prout ceteris nationibus sinu Monărchiae Austriacae complexis, ita etiam Nationi Romanae Magnum Transilvaniae Principatum incolenti faculta- tem clementissime concessisse arma sumendi, ac mi- litiam nationalem erigendi. Hoc jure praedita Națio Romanorum de Tran- silvania pro sui defensione, ac securitate publica ar- *) înainte de a se da resolutiftnea acesta, inse in a- ceeasi di, dela biroulu magistratului vine provocare cătra proto- popu, câ se compună acesta petitiune in stilu mai populariu, că ci acesta este prea inaltu (in einer hbheren walachischen Schreibart stylîsirt), seu se o traduca in nemtiesce ori in ungu- resce. Pretensiune caracteristica. Ore sasii de pe la sate cumu intielegu stilulu nemtiescu oficiale? — 203 — mia se providere vuit exemplu Hungarqrom et Saxo- num carae hujus patriae coincolarum. notum reddens universis coincolis, earumque respectivis Jurisdictio- nibuș, se non alio consilio, nisi publicae securitatisț ac suae defensionis causa arma suscipere in iisque se se exercere velle, id quod etiam Națio Hungarorum et Germanorum de Transilvania hucdum aequali jure fecit, facitque; requirit proinde attacta Națio caete- ras nationes coincolas, earumque Jurisdictiones, ne ullos Romanis boc jure utentibusobie.es ponere, po- tius illos in pace sinere velint, quo sibi arma com- parare, fieri curate, in iisque se se exercere valeant; Romani simul solenniter contra quasvis impetitiones protestantur, parati vel unum de fratribus suis injuste lacessitum, omnes, ut fratres decet, defendere, non laccssiti vero, omnes coincolas altissima pace frui permittere. Blasii 27/15 Septembris 1848. Populus Romanus. Acelașiu decretu compusu romanesce cu alti termini. ■ Cnpe Ksnocujinjji. J|\niJuaT8J J|\mnipai8 Oepdinands I. as deupeTaTS jpn 15/3 Map-rie, Tinapisjs cjosode, as dars Boie ci ce jpnapmeze nonopsj — clini ^opineze rBapdie naijionaji, mi as npimiTS npiniiniBJB KoncTÎTBijionaj nehîps Monapxie. .j\n 23/11 Isnie as EineBoirs a deKepa mi neirrps Pomani .pn napre, ki IIonopBJ Pomans ape Boie cjosodi a ce .pnapma, mi as $indsiT ki Pomanii Bop aBea DperiTopi din neamsji PominecKB. jpn spmapea aqecTops dpeirrspi dare de ^nuijaTEJ j]\mm>paT8, nonopsj Pomana adsnaTb ja BjaatB 16/4 nani 28/16 Cern. 1848, a xoTipars a npimi apme mi a 4?opma rBapdie najjionaji nenTps ceKspanga dsejiki, adeKi tot omsj deja 17 nani ja 50 de ani e daropi8 a aBea o nsniKi, cas daKi na, o jan>ie, canie, nicTOje mi aJTe apme, K8m as sbet mainainre nememii mi K8in a8 deja 15/3 Maprie Cacii mi Toiji csnsmii JjinujjaT8J8i ■pmnepaTb. Adsnapea deja BjaîKS. (Va urma.) Dn. Vas. Alexandri. Dumineca, 16 Februaru st. v., Atheneulu con- tienea elit’a societății romane, Mari’a Sa Vodă si Mari’a Sa Ddmna cu cas’a domndsca si cu ddmnele curții. Representatiunea civilisatiunei romane, venea se asculte trei legende naționale in versuri de dn. V. Alexandrii, cetite de elu insusi de pe manuscrisele sale. Adunarea a fostu demna de poetu, si poetulu demnu de adunare. Societatea a fostu întrecuta in așteptările sale, si poetulu a fostu satisfacutu peste sperantiele lui. Acest’a este capacitatea de zogravitate a dulcei si avutei limbe romanesci, câ insesi patri’a ei, candu unu geniu cu talentu vine se opereze intr’ens’a, sci- indu ce se’i ccra. Averile ei suntu varii, multiple si vaste. Colorile ei se intrecu cu ale campiiloru ei, cu ale livediloru, cu ale dumbraveloru, cu ale muntiloru ei! Cera’i artistulu nuanti’a cea mai delicata a ori-carei culori, si ea ’i-o ofere la gandulu lui, destulu se fia elu abilu in coleritulu tabloului ce’si inchipuesce. Nu este forma, nu este conturu, nu este trâpta in aduncu sâu in aridicatu, care se’i trebue artistului la despicările jocului geniului seu, si se nu’i fia la inde-mana, se nu fia acf langa gândirea lui, numai se scie se o brodească. Nuantieie coloriloru in limb’a romanâsca suntu câ ale curcubeului, intrecu trim- bele întinse ale fie-carei colori, mai pre susu, mai susceptibile inca decâtu acele șiruri de verde, de ro- și^, etc., ale fabricei de gobelinuri. Dâca nu avemu opere măreție, frumdse, delicate in literatur’a ndstra, nu este necapacitatea limbei, ci lips’a talenteloru, lips’a de geniuri care se fi trecutu printr’ensa. In aspru si in molu, in diminutivu si superlativii variatiunile ei suntu câ in limb’a grdca si latina, si notele, sunetele ei au o octava intrdga mai multu decâtu limb’a. italiana. Astu-feliu, limb’a romandsca, cu patru tonuri, intrece pe cea italiana care are trei, si pe cea fran- cesa care nu are decâtu unu tonu si diumetate; pre- cumu in vorbele: vindecatu, vindecare, vin- deca, vindecese, trăsnetele, etc. Nu darii limb’a lipsesce poetului, ci poetulu lip- sesce limbei; Corneille, care s’o reguleze si Victoru Hugo, care se imple spatiulu si intinitulu cu dens’a. Enachitia Vacarescu o visa, pe candu alcatuiâ intr’ens’a troclieulu, spondeulu si dactilulu, strofa si antistrofa; si Eliadu, vediendn-o mai de aprdpe, ii facea poetica privindu la Aristote si la Horatiu. Boileau s’a silitu in vanu se claddsca poetic’a limbei francese, pentru-că materialnlu totu alu limbei fran- cese sta numai si numai in capacitatea poetului se scdta averi din sărăcie. Alexandri scie ce se cdra limbei sale, ce se căra poterei ei, ce se cdra mladierei ei, ce se cera acestei Pandore înzestrata de Minerva câ si de Ve- rnisa, de Gratii câ si de Mercuru. Damu lectoriloru noștri plăcerea a ceti ei antaiu, a avea ei prindsele a doue legende inedite, pe care poetulu, cu eleganti’a ce o are si stilulu seu, le-a cetitu insusi de pe tribuna in faci’a Suveraniloru Ro- mâniei si in faci’a acestui publicu care a sciutu se’si formeze gustulu din tdte literaturele Europei, precumu albin’a scie se traga suculu din fie-care fldre. Aceste doue legende „Resbunarea lui Statu-Palma si Concertulu in Lunca" pe langa originalitatea loru, conserva si tdta veracitatea povestei. Cesaru Bolliacu. 30* — 204 — HESBUN1IÎEA LUI STATU-PALMA. Uriesiulu Stramba-lemne cu-alu.seu geminu Sfarma-petra Au vediutu cadiendu potopulu si-au trecutu potopu ’n notu. De candu suntu povesti in lume si se spunu pe langa vetra, Ei ducu dile cu piticulu Statu-palma-Barba-cotu. Amendoi pe-o vale verde, la piciorele-unui munte Lungiți unulu langa altulu, stau graindu in limb’a loru. Daru ei suntu in neastemperu. — Candu $i candu pe a loru frunte O gândire ’ntunecata se intinde câ, unu noru. — O cunosci pe Trestian’a, frate? dice Stramba-lemne; — O cunoscu!... candu se arata, sorele ii face semne; „Că-ci de candu Ilean’a mandra n’au vediutu elu asia fl6re, Câ Ilean’a Consinzana fata-i chiaru rupta din sore. — Bine dici, dar nu’mi sta ’n minte cumu l’asia frumdsa fata „Buturuga Statu-palma a potutu se fie tata! — Pomulu naltu, frumoșu, resare din sementi’a cea merunta „Si-apoi'scii tu câ Pepelea vornicelu i-au fostu de nunta." Uriesii standu pe câte au trantitu unu hohotu mare, Catu s’au resunatu pamentulu intr’o lunga depărtare; Si toti vulturii din codri radicandu-se pe ventu, S’au naltiatu in nori se vede ce minune i pe pamentu? Apoi eru, cadiendu pe gânduri, Sfarma-petra dice: Frate, „Cate stanei de auru pline si de petre nestimate Le-asiu dâ veselu Trestianei, t6te zestre câ se-i fia De-aru voi fat’a cu mine se se lege ’n cununia". — Câ si tine, dise grabnicu Stramba-lemne, câ si tine „Cate lunci, păduri si codri, de cantari si de flori pline, Cate paseri vii, măiestre, siolmi si pajuri nasdravane, Păuni mândri, fulgi de sore, dulci minuni aeriane, Cati lei, pardosi, capridre, cerbi cu cdrnele de auru, Cuiburi de privighitdre, cuiburi scumpe de balauru, Frundi si fructe, umbr’a dulce si codrean’a armonia Tote-aru fi a Trestianei, de»aru voi a mea se fia!" — A ta! Striga Sfarma-pâtra in vezduhu facendu unu saltu Si-apucandu in a sa mana unu giganticu bolov^nu. — A mea! Striga Stramba-lemne, radicandu unu stejaru naltu Si’nvertindu’lu pe de-asupra’i câ unu grdznicu buzduganu. Eta câ unu racnetu jalnicu susu pe munte se aude' Uriesii se ’ntorcu iute, parasindu armele crude Si zarescu pe Statu-palma de-alungulu pe dealu sarindu Si’ncurcatu in a sa barba câ unu ghemu restogolindu. Sfarma-petra-i tiene calea si’lu rădică ’ncetu pe palma. — „Săriți, voi urgi’a lumei! săriți! tipa Statu-palma, „Resturnati copaci ’n codri, macinati deluri si stanei, Astupati cărări si drumuri, tulburati apele-adanci! Puneți stăvili netrecute susu din ceriuri pana josu... Trestiana, Trestiana, mi-au rapit’o Fetu-frumosu! — Fetu-frumosu pe Trestiana!... strigu turbatii uriesi Si alergu, unulu spre codri, cela-laltu spre munții plesi. Atunci lumea îngrozita crediîi ca’i peri noroculu, Sfarma-petra cu largi păsuri calea munte după munte, Trece riuri fara poduri si prăpăstii fara punte, Lasandu urme de cutremura la totu pasulu, in totu loculu! Unde vede-o stanca nalta elu o macina cu palm’a;! Bolovanii sub piciorei dau de-a dur’a, dau de-a valma Si cu petra macinata si cu petrele-aruncate Elu iezește, bate, înfla riurile tulburate. Culmele trecu peste siesuri, apele trecu peste maluri, Valuri mari se spargu in sgomotu, rapedite peste deluri. Dar nici clocotulu loru aprigu, clabucindu, ferbendu in spume Nici chiaru troncotulu de sdraveni bolovani in rostogolu Nu’ngrozescu câ uriesiulu ce s’arata cruntu la lume, Cu falei negre scârsnitore, cu ochi rosî, cu peptulu golu. Elu apare pe sub nuori câ unu munte de turbare Ce amenintia pamentulu se’lu turtesca ’n resbunare! Câ si densulu Stramba-lemne, uraganu de vijelie Intra’n lunci, .păduri si codri ducendu viscolu, ducendu larma! Plopulu naltu I’a lui suflare câ o crenga se mlădie, Ulmulu cade, fagulu crepa si stejarulu grosu se darma. Elu pătrunde prin desime, trece iute prin zevoie, Si sub bratiulu seu poternicu totulu pîraie, trosnesce, Totu se rumpe, se restorna, se sucesce, se indoie Si-unu troianu de crengi, de arbori pe-alui urma se cladesce. Eta inse mendrulu s6re câ se ’ntuneca de-unu noru! Uriesii stau buimatici, fumegandu de-a loru sudâre, Radicu ochii si pe ceriuri vedu trecimdu in sboru, dreptu sdre Fetu-frumosu cu Trestiana pe-unu calu sprintenu sburatoru. Trestiana resturnata lang’unu sinu plinu de iubire Straluciâ zimbindu iu aeru câ unu veselu meteoru. Fetu-frumosu cu peru de auru se parea câ’n fericire Duce raiului din stele alu pamentului odoru. Peptu la peptu, gura la gura, ochi in ochi duiosu privindu Se ducea, parechie dulce, câ prin visu caletorindu. Urla’n vaietu uriesii!... Amendoi coprinsi deodata In verteju de nebunie si făcu Dunarea turbata, Si’n vezduhu incepu s’arunce, improscandu câ doi volcani Cei mai groși stejari din codri, cei mai sdraveni bolovani. Sboru copacii catra s6re, stancele prin nuori sboru Si din ceru câ se’i sdrobesca, ele cadu pe capulu loru! Spunu poveștile c’atuncea Statu-palma dintr’unu plopu Chicoti... apoi calare sari pe-unu epure schiopu, Si privindu la uriesii morti pe munte si pe vale, Dise: Mic’a buturuga carulu mare mi’lu prevale!... CONCERTULU IN LUNCA. In poien’a tăinuită, unde sboru luciri de luna. F16rea 6spetiloru Luncii cu grăbire se aduna, Câ s’asculte-o cantaretia revenita ’n primavera Din strainatatea negra, unde’i vieti’a multu amara. Roiu de flăcări usiurele, Lucioli scanteitbre Trecu in aeru, stau lipite de luminările ’n fl6re Respandindu prin crangi, prin tufe o vapaie albastra Ce maresce’n miezulu nopții dalb’a luncii feeria. Eta vinu pe rendu. pareche, si patrundu cole ’n poiena Bujorelulu vioiu, rumenu, cu naltuti’a adoleana, Frățiori si romanitie care se atienu la drumuri, Clopotiei si mazarele imbetate de parfumuri. Eta fraged’a sulfina, stelisiore, blânde nalbe Urmarindu pe busuioculu iubitoru de sinuri albe. Deditiei si garofitie pârguite’n focu de sore, Toporasi care se ’nchina gingasieloru Lacrimiore. Vine Cimbrulu dela câmpuri cu fetic’a dela viîa, Nuferulu din balta vine intristatu, fara socia, Si catu elu apare galbinu, oachesile viorele Se retragă de elu departe, ridiendu veselu intre ele... In poiena mai vinu inca elegante floricele, Unele ’n condurii Ddmnei si’n rochiti de randunele Altele purtandu in frunte, insirate peo radia Picaturi de rouă dulce, care ’n umbra scanteiâza. — 205 — Ele mergu s’aduna ’n grupe, se ferescu de buruiene Si privescu sosindu prin aeru sburatori cu mandre pene, Dumbravenci, ganguri de auru ce au cuiburi de metasa. Ciocârlii 6speti de s6re, rendunele-6speti de casa. Mierle negre care siuieru, cuculu plinu de ingamfare, Gaiti’a ce imitâza ori ce sunete bizare, Stigleti, preuri, ceta vie, ce prin tufe se alunga Si duios’a turturica, cu doru lungu, cu jale lunga. Eta vinu si gandaceii in chlamide smaltiuite; Eta greiri, eta fluturi cu-aripiore pudruite, Eta melci care făcu cdrne purtandu’si cas’a ’n spinare... La ivirea loru poien’a clocotesce-in hohotu mare. ]£ta ’n urma si albine aducundu in gura miere... Sburatorii gusta ’n graba dulcele rodu cu plăcere; Apoi sorbu limpedea rouă din a floriloru potire, Sioptindu floriloru cu taina blânde siopte de iubire. Dara, tăcere! Susu pe-unu frasinu unu linu freametu se aude! Toti remanu in așteptare. Cantareati’a ’ncetu prelude. Ventulu tace, frundi’a desa sta in aeru neclintita... Sub o pensa de lumina lunc’a pare adormita. In a nopții liniscire o divina melodie Că suflarea unui geniu printre frundi alinu adie, SI totu cresce mai son6ra, mai plăcută, mai frumdsa Pan’ ce imple ’ntreg’a lunca de-o vibrare-armoniâsa. Ganditore si tăcută lun’a ’n cale-i se opresce, Sufletulu cu voluptate in estasu aduncu plutesce; Si se pare că aude prin a raiului cantare Pe-ale angeriloru harpe lunecandu mărgăritare. E privighitdre dulce, care spune cu uimire Tainele inimei sale, visulu ei de fericire.... Lumea ’ntrăga sta petrunsa de-acelu cantecu fara nume... Singuru maculu, rosiu-la facia, dorme dusu pe ceea lume! Diaristic’a nostra. Pe Ia finea anului 1873 si inceputulu an. 74 cativa barbati de stătu ai Ungariei cu corn. Melchioru Lonyai in frunte, incepusera se ia la gdna pe vidtia pe mdrte diaristic’a, lovindu inse mai virtosu in dia- riele cele mari, care se publica in limb’a germana, in Vien’a si in Budapestea, carâru Ie impută cea mai mare immoralitate si corruptiune, arată totu- odata funestele effecte pe care le pdte avă asupra tierei si a popdraloru acea licenția desfrenata, acea inpudentia, acea trafica de conscientia si ondre. Na- țiunea si patri’a ndstra a suferitu totu-deaun’a, sufere si astadi cele mai mari rele dein partea diarieloru nemtiesci si magiare. Legionu este numerulu acelora nedreptatiri care se făcu poporului romanescu prin acelea diarie; veninu omoritoriu suntu calumniele vomite in aceleași asupr’a ndstra. Diariele nemtiesci si magiare suntu acelea, care atietia si dau nutrementu la foCulu urei si alu vindictei deintre noi; acelea ne dendga dreptulu nostru de existentia si ne ceru viet’a ndstra naționale. Hosti- litatea loru in contra poporului romanescu se afla in permanentia. Dein acestea si dein alte cause de natur’a acestora in Nrii 6 si 7 ai Transilvaniei dein an. tr. 1874 comttnicaramu si noi lectoriloru noștri cate ceva despre acea stare decadiuta si de- pravata a diaristicei dein Austri’a si dein Ungari’a. Cu acea ocasiune atenseramu pe scurtu si conditiu- nile de existentia, in care se afla diaristic’a romandsca preste totu pe unde o avemu, cumu si unele califi- catiuni care se ceru dela publiciști*) Acdsta inse este una materia scabrdsa, spindsa, care ori-cumu vrei se o apuci, stă gata se te intiepe si incoltidsca. Se dice si se repete mereu de mai multi ani incdce, că press’a ar fi a siesea (dela unificarea Italiei a sieptea) potere mare in Europ’a**), si că ea ar dă totu-odata educatiune popdraloru. Potere mare este in pressa, si educatiune inca se dă prin trensa, inse cumu? Aici se ne intreimu întrebarea „cumu," dra apoi se trecemu dreptu la press’a ndstra cea romandsca, se o intrebamu si pe ea, că ce specie de educatiune cugeta purtătorii ei se dea generatiuniloru care ’si succedu una, după alt’a. Odenidra, pre candu na- țiunea intrdga avea cu totulu siepte diarie politice si nepolitice, si pre candu acelea stă sub censura aspra, respunsulu la asemenea intrebari eră fdrte usioru: „Desvoltamu poteri pe care le desvdlta ori- ce omu legatu cotu la cotu, si dămu poporului edu- catiunea permissa dein grati’a censurei statului." As- tadi inse, candu pe territoriulu locuitu de romani numerulu folieloru periodice au ajunsu dela 7 la 100; astadi candu in Romani’a propriu disa nu mai existe nici censura, si cu atatu mai pucinu stare excepțio- nale numita in bajocura „mana libera," că in Tran- silvani’a, cestiunea luă cu totulu alta forma. Astadi press’a României este responsabile de tdte scriptele si faptele sale, ea singura, adeca publiciștii, redactorii, collaboratorii, pentru că nu le sta altu-ceva in drutnu, decătu judecat’a propria, bunulu simtiu, dra unde nu ajunge acdsta, codicele penale, destinatu a in- frenă delictele si crimele. In Ungari’a că de siepte ani incdce press’a preste totu s’a emancipata fdrte multu de legea loru dela 1848; au patit’o că odinidra in Angli’a, mai tdta legea de pressa veni in desve- tudine. In Transilvani’a diariele magiare imitandu pe cele din Ungari’a, isi aldrga caii după poft’a ani- mei. Diarieloru romanesci li s’a lasatu libertate de- plina a se înjură unele pe altele, a semena discordia si ura intre romani, a innegrf caracterele cele mai devotate causei naționale, a propaga pessimissmulu omoritoriu de suflete, numai se voidsca. Diaristic’a sasdsca isi inparte rolele minunata, fie-care scie pen- tru cine scrie si incatrau conduce pe publiculu seu; ea are patientia, pândește momentele; scie candu are se taca, se temporisddie, si candu drasi se vorbdsca. In Nr. 4 alu Transilvaniei dein an. c. amu re- produsu si noi unele date interesante despre dia- *) Vedi articl. Anarchi’a si corruptiunea pressei nemtiesci. Press’a magiara. Press’a dacoromâna. **) Britani’a mare, Franci’a, Germani’a, Rusi’a, Austri’a, Itali’a si — Press’a. — 206 — ristic’a romandsca, esite dein păn’a dlui C. D. Ari- cescu. scriptoriu prea bene cunoscuta, si actuale di- rectoru alu archiveloru statului in Bucuresci. Refle xiunile, pe care le face dn. Aricecescu asupra dia- risticei ndstre suntu tdte la loculu loru; atata inse nu este de ajunsu. Nu suntu numai „fanfaronadele" unora, „neinplinirea engagementeloru dein partea re- dactoriloru catra abonati," care au produsa si pro- ducu desgustu mai alesu asupr’a organeloru politice de publicitate, ci mai suntu si alte cause, adeverate morburi grele, spirituali si morali, de care sufere una parte a individiloru carii aspira la vocatiunea de „publiciști si jurnaliști." Numai asia se pdte ex- plică de ex. appantiunea observata de dn. Aricescu, că dein 103 diarie politice si nepolitice, cate au esitu in a. 1873 pe acea parte a territoriului europeanu in care locuescu romani, in a. 1874 au incetatu vreo patrudieci. Starea intellectuale si morale, educatiunea, affe- ctele si passiuuile, poterea judecatiei si a ratiunei flă- cărui omu se reflecta in stilulu seu, că si partea sa fisica intr’o cautatdria, sdu in suprafaci’a apei. Acestu adeveru nicairi nu se constata mai bine că in dia- ristic’a efemera, cotidiana, in fervdrea luptei, unde multi răpiți de vanitate sdu de ura si vindicta, uita de se-ne, de masca si de peruc’a ce pdrta, de publica in faci’a caruia stau, isi perdu presenti’a, desbraca tdta bun’a-cuvenintia, si se pdrta in faci’a lumei in- tregi, intocma precumu suntu dedati a conversa ori a se certa in casa, in familia, cu sierbitorii, cu lu- cratorii, altii cu școlarii minoreni si drasi altii cu soldatii gregari, cu tergovetii, cu invetiaceii dela ta- raba, cu dmenii beți etc., catra carii suntu dedati a striga, a se răsti, a se adressă cu expressiuni, care nu potu fi suferite in nici una societate ce se scie stimă pe se-nesi. Acesta este unu morbu că de friguri nervdse, care tiene aprdpe diece ani, in care periodu paro- xismulu ajunse asia de departe, in catu pe la an. 1869 se spariesera chiaru si capetele cele mai mfer- bentate si mai fanatisate pentru ideile si opiniunile ce apară. Urmarea fu, că inșii diaristii se invitară unii pe altii la unu congressu, in care era se se ia mesuri in contra mariloru abusuri si in contra starei la care se degradase diaristic’a. Pana si „Trompet’a Carpatiloru" care petrece in hostilitate perpetua cu „Romanulu" si care deschisese coldnele sale la mai multe invective personali si calumnii tramise ei dein Transilvani’a, publică cu acea ocasiune unii articlii valoroși, in care desfasiură relele effecte ale diaristi- cei desfrenate, care du pace a scapatu nu numai de censura preventiva, ci si de ori-ce lege de pressa, apoi nu e nici decumu in stare de a se domină si conduce, a se stimă si respectă ea insasi pe sene, ci toema dein contra, prin actitudinea de junisiori spulberati carii dau cu bard’a in luna, comprbmitu greu demnitatea pressei si ’i aducu in periculu liber- tatea ei, care si altumentrea, in regiunile superiori si supreme ale societatiei europene mai este inca desconsiderata si greu suferita. S’au vediutu destule diarie scrise asia, in catu parentii cei ingrijati de mo- ralitatea copiiloru proprii, nu le potea suferi nici-unu momentu in locuinti’a loru. Au fostu si mai suntu pana in diu’a de astadi cateva diarie romanesci, alu caroru elementu de viătia se pare a fi ur’a, urgi’a, vindict’a, calumni’a. nu numai pe terrenulu politicii, ci si pe celu religiosu, pe celu sociale si chiaru in familii, pe care se încărca a le irrită si desbină. Acestea inpregiurari făcură pe gubernii si pe camer’a legislativa in anulu trecutu 1874, că se ia dresi- care mesuri asupra pressei desfrenate, pentru că celu pucinu reputatiunea morale a dmeniloru se fia scu- tita de atacuri. Spre a excusa brutalitatile si lips’a totale de buna crescere a unoru diaristi s’a disu. că publiculu nostru ar fi educatu asia, in catu ’i aru placea expres- siunile grosolane, mojicesci, că ar afla plăcere dia- bolica in scandale. Aci ne aducemu amente drasi de una observatiune a repausatului loanu Eliadu: „Cumu vreți domniloru că se ne alegemu expressiu- nile? Au nu avu.ramu pana in a. 1856 mulțimea de tiegani sclavi in casele, in familiile ndstre; au nu crescuramu alaturea cu ei, in societatea loru; au nu avemu a face pana in momentulu de facia cu atatea popdra orientali, care tdte suntu passionate pe certe si nu prea suntu dedate a se certa in ter- mini de salonu; asia de ex. evreii, armenii, grecii. Convietiuirea cu altu poporu de limba, temperamentu si caracteru diversu, are influintia petrundietdria asu- pra spiritului si chiaru asupra exteriorului unei na- țiuni. Eu de ex. cunoscu indata, deca unu romanu venitu la noi dein Transilvani’a, au locuitu intre sasi său intre unguri; cela se arata flegmaticu, me- ditați vu, prepuitoriu. rece si greu la vorba: „ni... că ... ddra ... domnu .. le ... nu... o .. se .. me .. pa ...gu ... besci.....; cesta dein contra, ti se presenta resucindu’si mustetiele, positer’a lui că si cumu ar vrea se bata in pinteni, vorb’a trufasia, laudardsa, apasata, pare că ar avea a face totu cu iobagi: „Noa, se mergemu, că gye candu tye astyeptu; hai, blemu odata noa..." Totu asia cunosci de minune pe ro- manulu care traiesce intre șerbi; vedi’lu cumu i saru in nasu tdte nimicurile, catu e de intolerantu si fa- naticu, ■ ce cumplitu scie se urasca, cumu isi arrdga superioritate preste totu ce este impregiurulu seu. Era pe moldovănu ilu vedi indata că are a face multe de tdte cu jidovii, si asia mai departe." Cundscemu si noi că petrecerea cu alte popdra are influintia mare asupra caracterului naționale; cu atata inse nu se potu excusa nici defectele, nici ex- cessele, desfreulu, libertinagiulu diaristicei. Ce ? Pu- blicului, masseloru le plăcu scandalele, expressiunile brutali si mojicesci, carricature de pe strate si dein cabane? Si apoi toema representantii pressei se se degrade in ochii lumei la rola de gladiatori, de comediauti, de măscărici? Frumdsa vocatiune! Si — 207 — apoi mai asteptamu că. representaHtii pressei se fia respectati. Pana in a. 1871/2 lucrulu ajunsese anume in Bucuresci si in lassi asia departe, in catu ddca Cineva te intrebă „nu cumuva scrii si dta in vreunu diariu," li se parea că te insulta. Atatu crescuse dis- pretiulu asupra diaristicei. Nici o mirare. S’au ve- diutu Ia noi, că si buna-dra la magiari si la unele ciuperce de foi in Vien’a, collaboratori si chiaru re- dactori ciopliti dein cate unu gymnasiastu, altuia e- situ dein scdl’a reale cu doue classi, dein cate unu oficiariu teneru, care nu vediuse alta scdla decătu pe cea militaria de patru classi; cundscemu si unu bietu de negutiatoriu scapatatu, care si elu strica la charteia, scriendu „Thesaure in varie ta ti, foaie polytechnico-universala. Josu ce’i socialu dau- nosu! Susu cei bunu ce-i si frumosul*)“ S’a in- templatu mai multu si decătu atata: Au scrisu in diarie individi in stare de alienatiunea mintiei, pre candu era matori de a fi duși la cas’a-de sanetate dela monastirea Marcutia. Chiaru astadi este unulu, care ocupandu-se tdta vidti’a sa numai de politic’a efemera, in fine cadiii la idei’a fixa, că ministeriulu reginei Victoriei a pusu assasini, că se’lu curăție din lume, si ori-candu aude pronuntiandu-se cuventulu „englesn⁴¹ scuipa si fuge; dara pentru aceea totu scrie „la gazete.⁴¹ Mai avemu dein nefericire inca si una alta specie de diaristi fantasti, carii ori-candu scriu, isi dau ae- rulu, că si cumu enuntiatiunile loru aru fi sustienute de 200 mii biaionete, 50 mii calarime, 500 de tu- nuri ghintuite si Krupp, unu stătu majoru compusu dein barbatii geniali ai toturoru popdraloru, finantie infioritdrie cu prisosuri de cate douedieci de milidne pe anu. In ochii acestoru Phaetoni, carii pdrta ca- rulu sdrehu, toti parentii si moșii loru au fostu nu- mai nisce gagauti poltroni, deca nu chiaru trădători; de aceea dorerea loru cea mai mare este, că nu s’au nascutu inaintea tata-seu si a mosiu-seu, precumu se nasce furnulu inaintea flacarei, că atunci aru fi aratatu ei lumei, cumu era se O intdrca pe langa degetulu celu micu. Despre unii că aceștia dicea rui- tropolitulu Neofitu: „Aveți cu ei patientia, faceți-ve că nu’i vedeți si nu’i auditi, pana ce le va mai trece iuri’a teneretieloru.⁴⁴ Se pare in adeverit că chiaru si gubernulu actuale alu României urmddia in catuva doctrin’a repausatului Neofitu, pentru că pe cateva diarie dein cele mai insultatdrie le ignora cu totulu, si fiendu-că nu le face ondrea de a se ocupa intru nipiicu de ele, numai ce vedi că’si dau preste capu si apunu, pentru-că publiculu le-a intorsu dosulu. Avemu unele diarie, care iti făcu cea mai mare ondre atunci candu te insulta, candu se frdca de tine că de unu gardu. Pe dmeni de aceștia nu este bine a’i turbura in acea plăcere a loru, lasa'i că se se scarpine de ajunsu. Dara ei seducu lumea prin fal- sificări de adeyeru? O seducu de joi pana mai apoi, —-»-----.-----■- *) Bucuresci, 1867. Anulu 1 Nr. 1. pana ce dau si ei, si adeptii loru in nasu ; intr’aceea adevernlu ese la lumina. Pentru dmenii de ondre diarie de calibrulu acestora nu existu de locu. adeca ele suntu ignorate cu totulu. • Celu mai spurcatu morbu alu diaristicei este in- toleranti’a si farisaismnlu. Unu exemplu deintr’o suta: In anii mai dein cdce unu publicista propagă in tdte părțile despre unu collegu alu seu, că primesce sub- ventiune dela nu sciu care ministru. In aceleași dile conversandu cu unu fostu ministru de interne despre starea literaturei ndstre preste totu, si observandu se că aceea este ajutata prea pucinu de catra publica, era ajutoriulu care i s’ar potă face dela stătu, ar da ocasiune la incriminări si compromissiuni grele, se aduse si casulu acesta că de exemplu, la care dn. fostu ministru fiendu cu totulu surprinsu respunse: Me miru fdrte de acdsta, pentru-că eu pe catu amu fostu «miniștrii, ’iam datu si lui; dara ferdsca-me Ddieu că se le fiu cerutu vreunu servitiu pentru persdn’a mea; ’iam ajutatu pe ambii pentru meritele loru de buni romani si buni patrioti.⁴¹ Nr. 189 -1875. Procesu verbale luatu iu siedinti’a estraodinaria a comitetului asociatiunei tran- silvane, tienuta in 21 Augustu 1875 sub presidiulu domnului vice-presiedinte lacobu Bolog’a, fiindu de facia domnii membrii: E. Macellariu, Baronulu Ursu, I. Hanni’a, Const. Stezariu, I. V. Rusa, Zach. Boiu, Vis. Romanu si I. Cretin. § 112. Domnulu cassariu presentdza computulu despre veniturile si spesele asociatiunei pre anulu 1874/5. Se transpune comissiunei bugetarie spre esami- nare si raportare in siedinti’a viitdria. § 113. Domnulu protopresbiteru I. Hanni’a, ra- portdza in caus’a oferiteloru diuarie, ce s’a insinuatu la comitetu. Arata, că in urm’a provocarei emise prin diuariele romane, s’au dechiaratu a’si oferi colec- tiunile sale de diarie pentru bibliotec’a asociatiunei, numai domnii: 1) Benj. Densusianu protop. in Secarembu. 2) losifu Olariu, invetiatoriu in Domanu in Ba- natu si 3) Parteniu Trombitasiu protop. in Muresiu- Osiorheiu. Referentele considerandu, că domnulu oferente de sub 1) la recercarea comitetului dein 2 Fauru a. c. Nr. 38, n’a datu informatiunea ceruta, despre sta- rea completa sdu necompleta a colectiuniloru sale, cumu nici despre pretiulu de rebonificare, ce ar pre- tende pentru acele; considerandu, că colectiunile ofe- rentiloru de sub 2 si 3 inca suntu defectuăse in lips’a de mai multi numeri, si că pentru colectiunea oferen- telui de sub 3 si pretiulu rebonificarei apare esage- ratu, face propunerea: că se nu se primesca nici unulu dein otertele amentite. Domnulu Romanu observa, că colectiunile mance, — 208 — se potu completă unele cu altele, si de aceea ar fi dara de lipsa, se se scia mai antaiu, care dein acele se potu completă si care nu. dein aceste mo- tive este contr’a propunerei făcute de referente. Domnulu vice-presiedinte amentesce, că dupace si in bibliotec’a asociatiunei se afla unu numeru con- siderabile de diferite diuarie, ar fi ddra necessariu, că dn. bibliotecariu se presenteze mai antaiu unu conspectu despre tdte diuariele aflatdrie in bibliotec’a asociatiunei, că astu-feliu se se pdta scf, că cari co- lectiuni de diuarie se potu completă ori nu; er re- lativa la ofertulu domnului invetiatoriu losifu Olariu de sub 2), după ce acela este forte moderatu in pretiu (20 fl.) si contiene o colectiune de 7 diuarie, unele dein cele mai vechi (cumu fdi’a pentru mente, anema etc.) — domnulu vice-presiedinte opinăza, că pentru acel’a s'ar potă acordă rebonificarea ceruta. După discussiuni, comitetulu decide; a se acordă docentelui losifu Olariu rebonificarea de 20 fl. ceruta pentru colectiunile sale de diuarie. Dlu bibliotecariu se insarcinăza a presentă unu conspectu despre tdte diuariele aflatdrie in bibliotec’a asociatiunei, dr in pri- viri tia ofertului de sub 3) comitetulu ’si reserveza de- cisiunea, pana candu se va presentă amentitulu con- spectu. § 114. Secretariulu II. referăza despre dechia- ratiunea data in urm’a recercarei presidiali dein 30 luliu a. c. dein partea domnului advocatu dr. Lazaru Petco in caus’a legatului lui loanu Piposiu, cumu si in privinti’a pretenseloru competentie procentuale pentru acelu legatu dein partea oficiului perceptorale reg. dein Dev’a. Dupace dein partea presidiului se dau informa- tiunile si deslucirile necesarie in caus’a menționata: Comitetulu decide: a se asemnă la cass’a asocia- tiunei sum’a pretensa de 33 fl. că competentie pro- centuale pentru respectivulu legatu si dn. advocatu alu asociatiunei se se recerce a tramite incdce, sen- tenti’a (rectificată) a tribunalului dela Dev’a in obiec- tulu cestiunatu. § 115. Secretariulu II referăza asupr’a copren- sului punctului VII dein protocolulu siedintiei sub- comitetului despart, cerc, alu Deesiului, tienuta 4 lu- liu a. c., prin care respectivulu subcomitetu cere a se acordă o dotatiune permanenta pentru scăl’a cen- trale dein Lapusiulu ung. Referentele opinăza, că după ce acelu punctu ar sta in legătură cu bugetulu aso- ciatiunei pre anulu 1875/6, ar fi dora cu cale, că se se ia la discussiune principiale acăsta cestiune inca in siedinti’a ast’a, că se se pota orienta in asta pro- vinția comissiunea esmisa pentru proiectarea bugetului pre anulu viitoriu. Presidiulu pune deci la desbatere cestiunea, dăca se pdte recomendă adunarei gener. proxime acordarea unei dotatiuni permanente, ori numai acordarea unui ajutoriu eventuale? Comitetulu luandu in consideratiune starea tne- diulăceloriij cumu si impregiurarile asociatiunei, se enuncia: contr’a acordarei unei dotatiuni permanente; cestiunea acordarei ajutoriului eventuale, ’si reserva a o luă in consideratiune cu ocasiunea proiectarei bugetului pre anulu viitoriu, dăca si in catu voru permite mediulăcele asociatiunei. § 116. Secretariulu II presentăza unu contu despre 5 fl. pretiulu tiparirei certificateloru, ce suntu de a se dă acelora membrii ai asociatiunei, carii voru partecipă la adunarea gener. proxima, spre a se potă bucură de favdrea acordata in caletori’a pre drumulu feratu. Se asemnăza esolvirea respectivului contu dein pausialulu preliminatu pentru trebuintiele cancelariei asociatiunei. Verificarea acestui procesu verbale se concrede dloru membrii: Baronu Ursu, Macellariu si Hanni’a. Sibiiu datulu că mai susu. lacobu Bolog’a mp. Ioane. V. Rusu mp vice-presiedinte. secret. IL S’a perlesu si verificata Sibiiu 23 Aug. 1875 • E. Macellariu mp. Ursu mp. I. Hanni’a mp’ Publicarea baniloru incursi la fondulu asociat, trans. pre tempulu dela 3. Augustu pana in 24. Augustu a. c. 1. Prin direcțiunea despart, cerc, alu Clusiului (X) s’au tramisu: A) Câ tacse de membrii ordinari. Dela domnii losifu Savu, parochu gr. cat. in Visagu pre 187j/₃—187% 20 fl. Petru Petranu, parochu gr. cat. in Sfarasiu pre 187%—187⁴/ₛ 20 fl. Nicolae Rosc’a, par. gr. cat. Fildulu inf. pre 187% 5 fl. Nicolae Suru, par. gr. cat. in Secuieu pre 187 % si 187% 10 fl. Dr. Gregoriu Silasi, profes. de universitate in Clusiu pre 187% 5 fl. Gregoriu Chiffa, capelanu gr. cat. in Clusiu repausatu-pre 187% 5 fl. Ladislau Vajda, secret, minist. pens. in Clusiu pre 18®%ₙ si 187% 10 fl. Gavrilu Popu, protopopu in Clusiu pre 187% 5 fl. Demetriu Popp, capelanu castr. in Clusiu pre 187% 5 fl. Leontinu Popu, jude regiu in Clusiu pre 18⁶%₀ 5 fl. Sum’a 90 fl. B) Tacse de membrii ajutători. Dela Petru Mereu dein Secuieu pre 187% 1 fl. Teod. Mutuzo dein Secuieu pre 187’/₂ 1 fl. los. Deacu dein Se- cuieu pre 187 % 1 fl. Elia Merc’a dein Muiereni pre 187 % 1 fl. Davidu Cherechesiu dein Orosfaia pre 187% ■ 187% 3 fl. Tom’a Pecurariu dein Orosfaia pre 187 ’/₂—187% 3 fl. Sum’a 10 fl. Obs. Dein sum’a de 90 fl. incursi câ tacse s’au tra- mesu la asoc. 70 fl., restulu de 20 fl. se va tramete după escontentarea făcută dein lasamentulu repausatului cassariu: 10 fl. tacse de m. ajutători de sub B s’au retienutu pentru trebuintiele despart. 2. Dela dn. parochu in Grindu, Nicolae Tamâsiu, tacsa de membru ord. pre 187% 5 fl. Sibiiu 24 Augustu 1875. Dela secret, asoc. trans. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografia Romer & Kamner.