fr³ Acest» fâia ese *) eate 3 râie pe lupa si costa 2 fiorini y. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemeinbrii 3 fr. Pentru slrainatațe 1 galbena ca porto poștei. - TRANSILVANIA. F<5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ---------- A Abonanientulu face numai pe i se pe cate i 1 anu intregu. I Se abonedia Ia Corni- | teiuln asociatiunei in I Sibiiu. seu prin posta j seu prin domnii co- j lectori. ? rt'-SV Xr.6,< ___. lltf f»r Brasiovu 15. Martin 1875. Anulu VIII. Su’ntaiiil: Afaceri de ale comunelorn fostului regimentu I. romanescu de fruntaria. — Suferindele protopopului gr.-eatolicu romanescu dein Clusiu pe tempulu bellului civile 1848/9. — Memorialu istorica si 79 documente dein anii 1848 si 49. . Progressele lirnbei besericesci in Romani’a. — Lupt’a dela Koniggratz. —- Procesu verbale. — Bibliografia. 'Afaceri de ale comuneloru fostului regimentu I. roma- nescu de fruntaria. Ddca nici păna in dio’a de astadi nu ne ajunse- ramu scopulu urmaritu de mai multi ani, de a pu- ^blicâ macaru documente la istori’a regimentului I. nuthitu de poporu ,,alu Olteniloru"; ddca sângele ace- stei parti-a natiunei ndstre versatu cu prisosu inca totu nu pdte se afle glorificarea meritata in sute de bătălii, se cundscemu asta-data celu pucinu, că | ce rola jdca comunele acelui regimentu in lupt’a co- j muna natiunei intregi, pe care avemu se o portamu I toti câ unulu si unulu câ toti, pentru existenti a. Lectoriloru nostrii le sunt cunoscute acelea dif- ficultati colossali, celoru neinformati, aprdpe in ex- plicabili, pe care le intempinara comunele regimen- tului, incependu dela a. 1852, păna ce reușiră a’si lua in administratiunea loru capitalurile proprie, câ- știgate si adunate in patru generatiuni. Nu mai pu- ține difficultati intempinase populatiunea inca si in cerbicds’a resistentia a unoru fruntași fdrte mărginiți in judecat’a loru, la care mai concurseră si preten- siunile confessionali, care in unele tempuri coincidea, câ. pe nesciute, cu dorinti’a inimiciloru, care era, câ dein acelea capitaluri se se aldga pulbere si cenușia. Mare stricatiune se făcuse nu numai iminediatu comune- lor» numitului regimentu, ci mediata si natiunei, prin atatarintardiere si traganare de 18 ani, in care ve- niturile anuali ale aceloru capitaluri nu s’au intorsu in folosRilu aceloru comune si chiaru in alu intregei populatiuni romanesci dein partea meridionala a Tran- silvaniei. In fine aduse Ddieu după absentia înde- lungata , pe omultt de bronzu drasi in midiuioculu j populatiunei. Cundsceti dvdstra pe acelu omu de fbronzu? Cei carii nu’lu cundsceti, ilu veți aflâ pe column’a lui Traianu, intre comandanții dein statulu seu majoru; dra cei cari ati invetiatu a’lu admirâ incâ dein luliu 1849 dela casulu candu a smulsu comand’a dein manile unui strainu fricoșii si strigandu „după mine fetiori !*‘ a restabilita si a castigatu lupt’a, «i cei carii l’ati vediutu la Solferino resistandu unui corpu intregu si laLiss’a unei flotte intregi, aflati că totu acela restabili si ordinea in afacerile materiali 1 ale regimentului I. confiniariu romanescu dein Tran- f silvani’a. După ce a castigatu si acdsta lupta, care l’a costatu multe fatige si alergături pe la auctori- tatile respective, s’au pusu cu ai sei pe lucrare lini- știta, scutita de reclame si de vorbe mari, regulandu si organisandu trei ani de dile. Ferice de elu, că a datu si preste cătiva barbati, carii ilu intielegu fără nici o polilogia, fără „logos“-uri cătu o di de vdra. Acumu inse, după trei ani, credemu că e tem- pulu câ se aducemu la cunoscinti’a natiunei ceea ce | s’a facutu pentru comunele regimentului I. mai alesi> \ pe terrenulu instructiunei publice, naționale. Acestu scopu se pdte ajunge mai de aprdpe prin comunicarea raportului elaboratu de elitra comitetu si comunicatu adunarei generale a representatiunei compuse dein delegatii comuneloru regimentului L, apoi si dein protocolulu acelei adunari. Raportulu comitetului ni se pară asia de instru- ctivii, in cătu ne deciseramu a’lu publicâ intregu. Acela suna: „Inclita representantia generale! Comitetulu administrativu vine prin acdsta a su- pune inclitei representantie raportulu prescrisu in § 32 dein statute, despre activitatea sa in decurgerea trieniului espiratu, adeca dela ultim’a întrunire a re- presentantiei generali, ce avă locu la 26. Septembre 1871 si dilele urmatdrie. înainte inse de a face a- cdsta, comitetulu ’si tiene de datorintia a impartasf । inclitei representantie, ce sdrte avă protocolulu adu- narei generali din Septembre 1871 substernutu in sensulu §-lui 13 dein statute înaltului ministeriu re-; gescu de culte si instrucțiune publica. Doue respunsuri parțiali urmara in privinti’a acest’a, unulu la 9 Aprilie 1872 sub Nr. 7319, re- lativu la bugetu, si altulu la 24 Augustu 1873 sub Nr. 15993, referitoriu la unele concluse ale representantiei generali. In respunsnlu primu se dif- ficultdza mai antaiu de tdte vendiarea obligatiunei de 10,000 fl. din motivu, că după § 36 dein statute capitalulu fondului nu se pdte atinge, si se cere în- tregirea fondului prin cumperarea altei obligațiuni de 10,000 fl., carea apoi se se substerna ministeriului respectivu spre a se vinculâ pe numele fondului. Se dificultdza mai departe stipendiulu de 6p0 fl. sistemisatu pentru studia pedagogice mai inalte, si acdsta sub cuventu, de o parte, că fondulu abia aru 10 — 58 — ajunge pentru sustienerea scdleloru prevediute in § 37 alu statuteloru, dra de alta parte'fiindu că acuma se afla ocasiunea a studiă pedagogi’a si in patria, si anume in preparandi’a de stata din Dev’a vecina. In fine se dificultdza cifr’a speseloru preliminate pentru caletoria si processe, si se cere reducerea ce- loru de antaiu dela 2100 fl. la 400 fl., dru aceloru dein urma dela 800 fl. la 200 fl. Celelalte positiuni se aproba din preuna cu po- stula de secretariu alu comitetului si directoriu su- premu alu scdleloru granitieresci, acest’a inse sub conditiunea, că activitatea directorelui se se margi- ndsca strinsu pre langa afacerile interne ale scoleloru. In urm’a acestora observatiuni se provdca .pre- sidiulu comitetului a modifică preliminariulu in sen- sulu aretatu, sdu eventuala a-si face fbra intardiare obiectiunile sale la modificările cerute. Presidiulu in respunsulu seu dela 14 luniu 1872 Nr. 206 justifi- candu sustiene positiunile dificultate. Fdra indoidla, esplicatiile date au intimpinatu apretiarea înaltului ministeriu, de dre-ce ele remasera fora respunsu pana in diu’a de astadi. Alu doilea respunsu partialu se ocupa mai an- taiu de regulamentulu afaceriloru interne si de nor- mativulu privitoriu la organisarea scdleloru reuniunei granitiaresci dein fostulu regimentu romanu L; aproba si la loculu acesta postula de secretariu alu comite- tului si directoriu supremu alu scoleloru granitiaresci, si in fine observa cu privire la cererile făcute din- tr’o parte, că fondulu scolastica nu se pdte insarcină cu spese pentru scdle confessionali, facia de cari este de a se incungiură ori ce ingerintia sdu amestecu, ceea ce de altu-mintrel^a dein partea comitetului nici nu s’a intentionatu nici odata. Cu privire la regulamentulu afaceriloru interne se ceru urmatoriele modificatiuni: § 1 si 2, relativi la infacisiarea presiedintelui si deschiderea adunarei se se contraga in unulu. Passagiulu dein § 5, cnmu-că comisiunile alese pentru simplificarea si înaintarea afaceriloru „suntu capace a aduce condusa numai deca se afla de facia mai multu de diumetate dein membrii alesi“, se se formuleze dein motive practice asia: „cumu-că aducu condusa cu majoritate de voturi/¹ Analoga se se modifice si § 10, dicîindu-se că „conclusele se enuncia după maioritatea membriloru presenti.“ § 23 se se redige mai precisu asia, că „la vo- tisarea se punu propunerile, cari diferu mai multu de propunerea prima." • Cu privire la modificarea propusa la § 5, ali- neatulu primu alu § lui 26, relativu la numerulu membriloru presenti, se se omită, dr’ restulu se se adauga la § 5. In fine § 27, carele dispune că „pertractarea si protocdlele se se duca in limb’a romana,“ se se omită de totu. Regulamentulu astu-feliu modificata se se supună de nou spre aprobare. In catu pentru „normativu,“ aprobarea acestuia | s’a denegatu dein motivu, că-ci precum se dice, s’ar’ abate in multe privintie dela dispositiunile articlului 1 de lege 38 1868. m Trecîindu acumu la raportulu despre activitatea | comitetului in decursulu trieniului espiratu, acestu ra- 1 portu după natur’a agendeloru comitetului, va privf I de o parte administrarea, manipularea si aplecarea', I fondului scolasticu, de alta parte administra- \ | tiunea, organisatiunea si conducerea scdleloru gr a-; I nitiaresci. j Pentru o intielegere mai chiara a lucrului ne I vomu permite a face se urmeze nemidiulocitu partea ’ referitdria la agendele strinsu scolastece ale comite- , tului; la rondulu seu apoi va avd ondre a espune inclitei representantie si casariulu actuale alu fondu- 1 lui bilantiulu si computulu respectiva, insocitu de esplicarile necesarie. Cu inceperea anului scolastecu 1871—2, adeca nemidiulocitu după adunarea generale din Septembre aceluiași anu, comitetulu scolastecu avă sub condu- cerea sa 15 scdle granitieresci, si anume scdl’a dein Tientiari, Tohanulu vechiu, Ohaba, Mărgineni, Co- pacelu, Vaidarece, Lis'a, Voila, Vistea inferidra, Ra- coviti’a, Vestemu, Orlatu, Șina, Cugiru si Hatiegu. Intre aceste unele esistau dejă de mai inainte, f altele se deschiseră atunci de nou, pentru tdte inse ■ se incepîi cu datulu de susu, o vidtia noua, avendu | a se reorganisă după principiale statorite de repre- sentanti’a generale. Mai antaiu de tdte comitetulu isi îndreptă aten- țiunea sa asupr’a caseloru de scdla. nevoindu- se a le pune in stare buna, si a le provedd cu cele de lipsa, pentru că se correspundia cerintieloru pe- dagogice si prescriseloru legei scolastice. / Fia-care dintre scolele amintite mai susu isi are fedificiulu seu propriu, mai mare sdu mai micu, mai nou sdu mai vechiu, mai pomposu sdu mai modestu, tdte de materialu solidu; nici unulu inse nu a fostu la trecerea sa sub administratiunea comitetului, intr’o t stare, că se nu cdra neaperatu a se repară, adaptă > seau completă intr’o privmtia seau alta. Comitetulu s’a grabitu a delatură tdte defectele neincungiurabile. Spesele făcute in punctulu acest’a ajungu sum’a de 5796 fl. 99 cr. si adeca 4492 fl. 71 cr. din fon- dulu scolasticu, si 1304 fl. 28 cr. din fondulu de provente. După natur’a lucrului, comitetulu aici nu a po- tutu mesură cu mesura egala, ci a trebuitu se se conformeze lipseloru faptice; rectificare inse se pote face si se va face numai in decursulu aniloru venitori. Mai bine dotata in privinti’a acdst’a appare scol’a dein Orlatu; ne permitemu inse a observă, că aceste spese comitetulu le a esoperatu pe basea dreptului de servitute, dein fondulu provente. Acumu curgu pertractările in privinti’a scdlei dein Vaida-rece, carea că si ceea dein Hatiegu, se- — 59 — bucura de acel’a-si dreptu de servitute la tondulu de provente. Dar’ comitetulu nu si-a intorsu privirile sale numai asupr’a scdleloru dejă existente, ci a ingrijitu totu-deodata a clădi scdle noue acolo, unde mai inainte -lipseau cu totulu. Amesuratu conclusului adusu de representanti’a generale la ultim’a ei întrunire, «iveau a se clădi 6 scdlenoue, anume in Scoreiu, Spinu, Vetielu, Car- giti, Riu-albu si Baru-mare. 1 Spre acestu scopu se preliminară in bugetu 21,600 fl.; astu-feliu inse, că mai antaiu se se cla- desca numai cate una scdla pentru compani’a antaia si a treia, cele-alalte numai succesive după resulta- tulu prisosintieloru anuali. Considerandu, că chiar’comunele de susu aveau cea mai urgenta lipsa de scdle bune, comitetulu si-a tienutu de detorintia a se cugetă la modulu cumu s’ar’ pote clădi aceste sed le in celu mai scurtu tempu si inca ddra tdte de odata, că astu-feliu si comunele respective se participe fora amanare la beneticiele instructiunei publice. Midiuloculu cehi mai nimeritu in privinti’a acesta i-se parii a fi unu imprumutu de 20.000 fl., care se se contraga dela stătu iora interese, cu obligamentulu de a-lu respunde in rate anuali de căte 1000—2000 fl. Incuragiatu de asigu- rările făcute de inaltuhi ministeriu si corpurile legis- lative, cumu-ck adeca scdlele bune dein patria iora distingere de naționalitate si confesiune potu contă la celu mai caldtirosu spriginu dela partea aceea, presiedintele comitetului, aflandu-se in Pest’a in canse granitieresci, nu intrelesk a sondă parerea locuriloru competente in afacerea împrumutului; si obtienendu cele mai positive apromisiuni, redigik indata după intorcerea s’a acasa cererea respectiva. Resolutiunea Urmata, ce e dreptu, nu denhga imprumutțilu cerutu, Idga i nse acordarea s’a de nescari conditiuni, cari numai cu vatemarea autonomiei ndstre scolarie s’ar fi potutu acceptă. , Si fiendu-ck ministeriulu regescu de culte si in- strucțiune publica, ck-ci dela acesta se cerb impru- mutulu, nici după o nona esplicare dein partea co- mitetului nu se abatîi dela conditiunile puse, comi- tetulu renuntik formalu la ori-ce imprumutu, si în- treprinse clădirea scdleloru cu mediuldcele proprie. Totu pentru scdlele cladinde comitetulu radie- mandu-se pre decisiunile prea inalte ale Maiestatiei Sale, credih. a cere dela ministeriulu regescu de culte si instrucțiune publica, unele grădini vacante seau corfele de ale fostiloru oficieri, in Tohanu, Scoreiu, Hatiegu si Galatiu. Dorere, ck nici in punctulu a- cdst’a nu furkmu mai fericiti.; ck-ci pre-candu Maie- statea S’a decise, ck atari obiecte, cerendu-se spre scopuri scolastice seau bisericesci se se dea gratisu, înaltele locuri se invoira a-le cede numai pre langa taxe anuali si sub conditiune, că scdlele cladinde, abandonandu-si candu-va scopulu, se trdea fora nici o desdaunare la erariu. Astu-feliu si in privinti’a locuriloru de clădire remaseramu avisati la propriele ndstre poteri. Multiamita inse economiiloru tăcute, si impre- giurarei, ck o parte considerabile dein detoriele pri- vatiloru la fondulu scolastecu se respunse cu promptitudine, clădirea scdleloru inaintk asia, incktu scdl’a dein Spinu se poth deschide inca la 14 lann- ariu 1873. ceea dein Riu-albu la 1 luniu si ceea dein Cargiti la 28 Septembre aceluia-si anu. Scol’a dein Vetielu inca s’a deschisu cu inceputulu anului scolastecu curentu, dr’ ceea dein Baru-mare, jude- candu după progresulu ce-’lu face clădirea începută la 15 Septembre a. c. si după apromissiunile măie- strului respectivu, inca speramu a o potd deschide cu 1 Decembre a. c. Asiă dein proiectatele 6 scdle noue remase nu- mai scdl’a dein Scoreiu, carea inse si ea se va poth cladf inca in primaver’a venitoria, cu atatu mai usioru. cu catu caramid’a dejă e arsa si varulu pro- curata, si de presenta curgu negociatinnile pentru cumperarea unui locu acomodatu de clădire. Scdlele dein Spinu si Cargiti suntu adaptari radicale, si anume in Spinu dein fost’a scdl’a naționala, in Car- giti dein corteluln fostului oficieriu, cumperatu dela comuna deinpreuna cu o parte dein gradina, pre langa pretiulu de 1000 fl. v. a. Cele-alalte scdle suntu tdte clădiri noue. Adap- tarea, respective clădirea acestoru scole face astadi sum’a de 13,883 fl. 90 cr. Computurele speciali le arata bilantiulu si rațiunea totale a fondului scola- stecu. Uitasemu a mai impartasf, ck pentru apara- tulu si îngrădirea locului de gimnasteca la scdl’a dein Riu-albu ceruramu se ni-se asemneze lemnele necesaria de stegiariu dein pădurile granitieresci ad- ministrate de erariu. Ofieiulu de silvicultura dem Hunieddr’a se si grăbi a ni-le acordă; ajungundq. inse treb’a la inaltulu ministeriu de finantie, acest’a ne reieptk simplu cererea. Vorbindu despre casele de schia, detorimu inca o mica esplicare. Intre scd- lele cari erau a se cladf de nou, representanti’a generale dela 1871 luk si scdlele dein Copacehi si Lis’a. Obtienendu-se inse inca inainte de 1867 iu ambele locuri pentru schia certele de ale fostiloru oficieri, aedste aveau trebuinti’a numai de reparaturi mai radicali; astu-feliu le - amu si trecuta in sirulu celoru dejă esistente, cu atatu mai vertosu, ck ci ele se potura organisă si deschide indata cu inceputulu anului scolastecu 1871/2. In-catu pentru venitoriu, inclit’a representanti’a va trebui se-si îndrepte atențiunea sa mai antaiu asupr’a edificieloru scolastece dein Hatiegu, Vistea interiore si Tohanu, de ore-ce intre schlele grani- tieresci mai vechi acestea corespundu mai pucinu scopului. Propunerile ndstre in privinti’a acdst’a voru urmă la loculu seu. De-odata cu punerea in stare buna a scdleloru vechi, si cu clădirea celoru noue, comitetulu se in- grigf, că scdlele granitieresci se se provedia si cu io* — 60 — medildcele, recuisitele ai aparatele de invetiamentu, cerute de lege, precumu tabelle de cetitu, mape geografice, icdne pentru istori’a na- turale, tabelle si aparate fisicale, machine de computu etc. Acestea parte se procurară de comitetulu scola- sticu, parte fura donate de ministeriulu regescu de culte si instrucțiune publica dein venitulu unei loterie de stătu, arangiate espresu spre scopulu acest’a. Ce se va mai cere in privinti’a acdst’a, se va face successive, după cumu va dictă trebuinti’a. De- ocamdată lips’a cea mai urgenta e a se procură pentru fia-care scdla cate unu apar a tu metric u, fiindu-că ne aflamu in ajunulu introducerei mesure- loru metrice. Propunerea relativa nu vomu lipsi a o face inclitei representantie generale la loculu seu. * La tdte scdlele ndstre s’a pusa inceputulu unei bi- bi i o t e c e, fie pentru usulu invetiatoriloru, fie pen- tru alu scolariloru. Nici o scdla de ale ndstre nu este se nu aiba o gradina seau mai multe pentru pomeria si alte lucruri economice, si ce este capulu lucrului, aceste nu suntu numai de parada, ci se cultiva si folosescu spre scopurile prescrise. Unele deintre scdlele ndstre posiedu dejă si stupine si practiseza si acestu ramu prea folosi- torul alu economiei. Nu ne indoimu, că preste pu- cinu tdte scdlele ndstre voru urmă acestoru esemple si impulsului datu dein partea acestui comitetu, ocu- pandu-se in modu mai raționale cu stuparitulu, cu atatu mai vertosu, că-ci mai tdte scdlele ndstre au dejă cate unu esemplariu de cosnitia după sistemulu lui Huteru, donata de reuniunea de stuparitu dein Clusiu. In fine terminandu cu obiectele, cari compunu, cumu se dice, inventariulu unei scdle, mai amintimu, că fie-care scdla granitiaresca ’si are sigilulu sdu propriu, procuratu de comitetu, si că s’au invitatu de timpuriu tdte eforiele scolarie a se ingrigf, că cu ocasiunea infiintiarei cartiloru funduarie, edificiele scolastice ale scdleloru granitiaresci cu totu ce se tiene de ele, se se transcrie in respectivele protocdle că avere a tondului scolasticu centrale. Ingrigirea de buna starea edificieloru scolastice si de prevederea loru cu cele necessarie a fostu inse numai un’a dein afacerile comitetului că organu scolastecu. In organismulu scdleloru factorulu cardinalii, elementuludatatoriu de vieti’a, fiendn invetiatorii, comitetulu a dedicatu acestor’a atențiunea s’a prin- cipala. In catu pentru denumirea invetiatoriloru, comitetulu s’a tienutu strinsu de modulu statoritu de organul u legitimu alu fundatoriloru acestoru scdle de representanti’a generale a fostilortf granitiari, fa- cundu adeca insusi denumirea de invetiatori pentru scdlele ndstre granitiaresci. Nici că se pdte cugeta o conducere energidsa si cu succesu a scdleloru granitiaresci prin comitetulu scolasticu centrale, deca dreptulu de denumire se va află in alte mani. Esperientiele făcute in diverse locuri si tempuri vinu a probă păna la evidenția acestu adeveru. La denumirea invetiatoriloru comitetulu s’a nevoitu a alege individii cei mai cualificati si cu portare mai buna, si ddca acdsta nu i-a succesu totu-deuna, caus’a jace de o parte in lips’a de invetiatori, carea domnesce pre-totindenea si care adese te face a cu- lege, in locu de » alege; de alta parte in impre- giurarea, că nu tdte posturile dela scdlele ndstre suntu dotate cu atari salarie, că se fia atragatdrie si pentru invetiatori destinși. Nici in privinti’a aed- st’a nu vomu lipsi a ne face propunerile relative. Comitetulu sub impregiurările date a facutu totu ce i-a fostu in potenti’a spre a usioră mai antaiu de tdte sortea materiale a invetiatoriloru. Inve- tiatorii dirigenti dela scdlele dein Tientiari, Tohănulu vechiu, Mărgineni, Copacelu si Lis’a, avendu salariu numai de 200 fl., pre candu cei-alalti invetiatori di- rigenti, si chiar’ multi deintre cei secundari erau do- tati cu multu mai bine, comitetulu că se atraga si la scdlele amintite invetiatori destulu de cualificati, a crediutu a urcă salariele dirigentiloru respectivi de-o-camdata la 240 fl., cu atatu mai vertosu, că-ci prin acdsta mesura nu s’a trecutu preste cuot’a vo- tata la ultim’a adunare generale. Rogandu acumu pre inclit’a representantia, că se binevoidsca a incu- viintia acest’a mica reforma, ne permitemu a anun- ciă, că in privinti’a regularei salarialoru invetiato- resci pentru venitoriu ne vomu face propunerile relative la loculu seu. Salariele le-a respunsu comi- tetulu in 12 rate lunarie, si inca la inceputu anti- cipative, a acordatu invetiatoriloru in cașuri de ne- cessitate anticipatiuni a conto salarieloru, si a sistatu anticipatiunile si respunderea anticipati va a salarie- loru numai,¹ dupa-ce multi invetiatori abusara de aceste beneficie; le-a procuratu si tramesu totu de- un’a cărțile, ce doreau a-le avd pentru trebuinti’a loru, subtraghndu-le pretiulu dein salarie in rate lunarie; a dispusu a se tipări clasificatiunile de esamenu si tabellele pentru absentie, cu scopu de a mai inpucină lucrulu invetiatoriloru; s’a intrepusu la eforiele scolarie sau la representantiele comunali, pentru-că invetiatorii se fia provediuti cu lemne de focu de ajunsu si cu corfele convenabile. Cu dorere trebue se o spunemu, că nu totu-deuna intrepunerile ndstre au avutu efeptulu doritu; amu intimpinatu comune, cari inca nu apretiuescu scdl’a si pre inve- tiatoriu după meritu, si ori-ce contribuire in privin- ti’a acdst’a o privescu de o sarcina neplăcută si dora chiar’ inutila, ba cari pretindu, că si cărțile pentru școlari se se procure dein fondulu scolastecu cen- trale. Ce ne consola facia de atari apari tiuni prea triste, e impregiurarea, că ele se potu numeră intre esceptiuni. Partea preponderante a comuneloru gra- nitiaresci a datu probe invederate, că intielege spi- ritulu tempului modernu, carele tinde a promovă buna-starea poporului prein latirea culturei, si nu se retragu dela nici unu sacrificiu, ce li se cere in — 61 — interesulu scdleloru. Cele mai multe comune respundu dela sene pentru unu invetiatoriu salariulu intregu seau in parte, dau remuneratiuni seau adause la satanele celoru-lalti invetiatori, prestdza cu tdta voi’a lemnele pentru scdla si invetiatori, doteza scol’a cu pamenturi, seau o subventiuneza intr’ altu modu. ‘ (Va urmă.) Sofedntiele protopopului gr. - eatholicu romanescu dein Clusiu pe tempulu bellulai civile 1848/9. „La întrebările, ce ai binevoiții a mi le face, amu ondre a’ti respunde cu tdta sinceritatea, si pre catu sum cunoscutu cu impregiurarile de sub cestiune, in urmatdrele: Candu s’au dejustitiatu si spendiuratu tribunii Alesandru Bateruai din B a 1 d a, si Simoniciu din Siarmasiuln mare, nu am fostu acasa in Clusiu, ci togma atunci avendu dela ministeriu ordinatiune, că se conscriemu canonicele porțiuni, am fostu dusu iii visitatiune prin tractu, cam din finea lui Septem- bre 1848, păna in 20 Octombre 1848. In acestu tempu, in care di nu sciu, au prinsu honvedii pre cei doi tribuni in satulu Bareiu, de unde e nas- cutu fratele canonicu Li viu; ia provediutu cu cele sânte capelanulu gr. cat. din Clusiu, Via du tiu, parochu mai nainte in Topa-desidrta, elu ia si con- comitatu păna la loculu de perdiare. Eu m’amu reintorsu din visitatiunea canonica in 20 Octombre 1848 intr’o Joia. Pe episcopulu Lemdnyi l’am aflatu la mine in cas’a parochiala, reintorsu dela diet’a din Pest’a mai nainte cu o septemana; drâ in 21 Oct. 1848, vineri demineti’a la 9 dre au incepntu a trage campanele intru o dunga (urdchia), ddra la tote basericele dein Clusiu; pe strade strigau in gur’a mare: „jpnnek az olăhok“, fegyverre a ki csak fog- hat fegyvert*“.) Episcopulu Lemdnyi eră pre aci se fugă, dara l’am imbarbatatu se stea pe locu, si nu l’am lasatu. Indata s’au implutu curtea paro- chiâla’de domni, ddmne si dotnnisidre de unguru; me rogau pe Ddieu, că se nu’i lasu, se’i omdra romanii; eu i-am mangaidtu, că de cumva vinu intru adeveru, nu’i voiu lasă se intre in curtea parochiala etc. S’au adunatu honvedii, cetatienii in arme (pol- gări) in piatia; dara spunu că caus’a acestei alarme ar fi fostu: că de catra Giurfaleu aru fi vediutu un’a ciurda de biboli, si pe acesti’a ’iaru fi luatu de romani. Destula că „comperta rei veritate,“ pe la 12 dre s’au intorsu vitegii catra locuintiele sale din orasiu, batendu dobele cu tdta fala. Spunu că de bucuria totu orasiulu s’a imbetatu. In acea di la doue dre după amiddi, după ce ne-am sculatu cu episcopulu Lemenyi dela prandiu, ne-am dusu in *) Pe romanesce: Vinu valachii! La arme toti cati le poteti portă!" cas’a laterala, candu dea vine servitoriulu episcopului anume Ladislau Popu, si dice: „Ungurii cauta pe v.-colonelulu Urban dela Nasaudu." Eu indata amu esitu in sal’a cea mare, si uitandu-me pe ferdstra, am vediutu înaintea casei parochiale pe strada catu e de lunga, că stau insirati husarii kosuteni. Eu in- tr’aceea voindu se vediu că ce vrdu, am esitu afara; dara candu am esitu pe usi’a din afara, unu hon- vedu cu sabi’a scdsa mi-a stătu inainte, si restitu m’a intrebatu, că nu e cineva aci? ’lam respunsu: ba suntu doi domni: Rdcsi din Clusiu, si unulu. Gydrfi din Silvani’a la episcopulu Lemdnyi in casa. Honvedulu inse a continuatu mai încolo: „Dara Ur- ban?’¹ ’lam respunsu ,,nn este acf.“ „Dara in bese- rica? intrdba același militariu. ’lam respunsu: „Nici acolo." Atunci a disu: „Adă chiai’a dela beserica, se vediu intru adeveru.“ Eu de trei septemani fiindu dusu prin tractu, chiai’a nu o am avutii la mine; am cerut’o dela capelanulu. Mergîindu eu cu acelu militianu in beserica, s’a uitatu in pregiuru, dara nu au aflatu, nu a vediutu ce caută. (Notabene, mai nainte esise faim’a prin casarma si prin orasiu, că beseric’a romana e plina de arme pentru romani, dra eu că nepatitu nu am sciutu se scriu in vre-unu jurnâlu din Clusiu, că dta ce se vorbesce; dara nu e drepta faim’a.) Intr’aceea m’am fostu dusu in cas’a mea, si preste unu patrariu de dra a venitu Minoriciu capi- tanulu*), si intrebandu-me intre altele, că Urban nu e la mine? i-am respunsu „nu;“ atunci elu imi dise in tonu imperativa: „Domni’a Ta esci arestatu, de acf nici unu pasiu se nu te misei, că indata te voru impuscă." A si pusu păzitori intr’armati la tdte ușile chiliiloru. Preste unu patrariu de dra vediu că vine comisiunea aperatdre de tidra (Honvddelmi bizotmăny) cu Gustavu Grois**), si contele Mikes lănos in frunte, cerendu chiai’a basericei dela mine. Eu li-amu datuo si m’am dusu cu ei că cu nisce dmeni culti si de omenia; dara candu eram se intru in ₜbaserica,. ve- diendu că soldatii, adeca honvedii, orasieni intrarmati cu pusei, lănci, securi scl. din nisce lemne subțiri ce aveamu, rupeau ciomege si navalescu cu o furia nespusa; vediendu că sum in periculu, am voitu .se me intorcu in casa; dara m’au prinsu doi orasieni de subțiori, si nu m’au lasatu. ’lam rogatu, ^ă se me duca intr’o casa, si se pună stragi pe mine, dara mi-au respunsu: „Nem, gazember***). Unii m’au in- trebatu ,,se spunu dreptu că aici e Urban?" Eu le- amu respunsu „că n u.‘‘ Atunci nisce ștrengari suiti in turnulu basericei, au strigatu: „Itt van Urban“j-). Atunci unulu din ei m’a lovitu cu maciuc’a in capu dichndu: „No tolvaj, lătod hogy itt van“.ft) Eu i-amu *) Si acel’a unu renegata. • **) Nemtiu curata, alu cărui tata fusese bucătăria la unu magnații in Clusiu, unde’si crescă toti pruncii. Red. ***) Adeca romanesce: „Nu, omu de nimicu!“ f) „Aici e Urban 1“ tt) „Vedi talchai’iule, câ este aici!" — 62 — disu: „ne ussen ddes uram, mert most is azt mon- deni hogy nincs itt*); a dou’a ora candu drasi au strigatu din turnu „itt van⁴⁴ m’au scoipitu in facia si m’au lovitu drasi cu ciomagulu in capu; apoi se fi vediutu cum stă honvedii cu puscile, si orasienii cu lăncile tientindu spre turnu, câ se impusce pe Urban. După ce au cercatu, aruncatu tdte prin ba- serica, inca si S. cuminecătură, vediendu că nu afla ce cauta (arme), au esitu aibra, dra Minoriciu Capi- tanulu a disu: „Vigydk a papot**)“, m’au luatu de guleru inainte, si m’au dusu cu ei. Candu am esitu pe pdrta, m’au lovitu unulu cu sabi’a in capu; in- data a si inceputu a curge sânge din capu. Mai in- colo duciindu-me, m’au lovitu vre-o cinci cu despi- caturi de lemne, in catu am cadiutu de pe pitidre. Redicandume m’au dusu la cas’a Magistratului. Unulu in cale s’au rapeditu si mi-a pusu pistolulu in peptu, dara unu orasidnu anume Vinkler, l’a lovitu cu pusc’a preste mana si glontiulu a trecutu pe la urechi’a mea. M’au dusu apoi la curtea Magistratului, si au voitu se me lege la păru, câ pe cei de perdiare; dara unu domnu dela magistratu cu numele Makoldi, venindu inlaintrulu curtei a strigatu: „hât mit csi- nâlnak? bocsâssâk el hogy menjen egy szobâba, mert ârtatlanul szenved.⁴⁴***) Incuindume intr’un’a chilia, au pusu stragi pe mine, si au tramisu apoi pe medi- culu Fehigsdorf de m’au tunsu, fiindu’mi capulu spartu pe 5 locuri, si mi-a prescrisu emplastru.... La 7 dre ser’a au venitu membrii comissiunei aperatdre de patria in laintru la mine, si m’au benignisatu, dictmdu Gustavu Grois: „Spune dreptu, că fost’a Urban la Domnia Ta, si nu negâ, pentru câ bucatards’a dtale a spusu, că intr’o septemana intrdga a pranditu la dta?“ Atunci eu sciindu-me nevinovății, am esitu din patientia, si cu indignatiune li-amu respunsu: „Ddca v’a spusu bucatards’a asia, mergeți si intrebati pe episcopulu Lemdny, pe omulu celu bunu alu domni- iloru vdstre, pentru că de o septemana intorcimdu-se dela Pest’a sidde in cas’a parochiala, si de a pran- ditu Urban, la densulu pdte se fia pranditu, dara la mine nu; pentru că eu de trei septemani fiindu dusu in visitatiunea canonica, eri m’am reintorsu acasa.⁴⁴ Intr’aceea afara in piatia, sdu pe strada erâ o lamina fiordsa, strigau se dea pe Urban afara! Păzitorii dela pdrta (au fostu pusu soldati la pdrta de păzi- tori) au disu catra orasieni, cu deosebire oștasienii cei ce strigau: „nu e Urban, ci protopopule celu ro- manescu,“ dra alarmatorii strigau: „Fia chiaru si Chri- stosu, dati’lu afara se’lu spintecamu cu lăncile.⁴⁴ In- tr’aceea din partea orasieniloru au venitu acolea in- *) Nu me bate jupane, că-ci si acuma dicu că nu este aici. **) Duceți pe pop’a! ***) „Ce faceți? lasati’lu se mârga in vre-o chilia, pentru că sufere ne fiindu vinovata. “ Acestu Makoldi erâ cunoscutu si păna atunci câ unulu deintre cei moderati. Eed. „Tr.“ aintea comisiunei, si in numele poporului m’au ce- rutu câ se me dea loru afara; dara Grois, ce e dreptu, ’i a infruntatu diciindu-le, că acest’a e pro- topopulu romanescu, si câ pe nedreptu patimesce; apoi pe deputati ’i-a retienutu acolea, si nu i a la- satu se mdrga afara la poporu. In ceea-lalta di^Sambata, fiindu’mi fdrte reu si vediendu-me arestatu intr’o casa, prin carea mergeau causantii la directorele de politia, deintre cari unii vediendu-me culcatu pe unu canapeiu, me compati- miâ, dra altii me scuipau batjocorindu-me, am chia- matu prin unu servitoriu dela magistratu la ferdstra pe unu amploiatu romanu dela gubernu, cu numele lacobu Palu, si m’am rogatu că se spună eppului Lemdnyi, se faca bine si se scria la d. Gustavu Grois, câ se-mi dea o alta casa, seau se me elibe- rddie. — Dumineca dimindti’a a venitu Grois la mine si mi-a disu, că dta ce mi-a scrisu episcopulu; eu bu- curos u ti-a’si dâ alta chilia, dara tdte suntu ocupate; dra afara inca te lasu se esi, dara se scii, că cătu vei esf pe port’a magistratului „de un’a te voru tocâ in capu.⁴⁴ Asiâ am alesu deintre doue rele, câ se remanu in arestu. Luni dra m’au benignisatu, dara am reesitu lu- minatu câ sdrele. Marti la 12 dre din di au venitu la mine in casa tdta comisiunea aparatdre de patria, si mi-a disu „se me gatu,; că se me duca acasa.⁴⁴ Asiâ a si facutu. , D. Gustavu Grois a vorbitu cu acea ocasiune cătra eppulu Lemdnyi: „Eca maria ta, am adusu pe protopopulu, dara se nu fii superatu pentru acesta intemplare, că-ce caus’a a fostu singura aceea, că orasienii nu l’au cunoscutu bine⁴⁴ (audi, dm 21. Oct. 1847, candu am mersu la Clusiu de parochu si protopopu, pana in 21 Oct. 1848 nu au ayutu de- stula ocasiune se me cundsca? etc.); dra episcopulu Lemdnyi indignatu tare, i-a respunsu: „Domnii mei, eu am venitu in josu dela Pest’a, câ se me ducu la Blasiu; dara primindu o epistola amerintiatdria dela urni credintiosi ai mei, am cugetatu se’mi scu- tescu vieti’a aci in Clusiu; acumu inse vediu, că acf intre unguri, pentru cari suferiu eu imputări d« la credintiosii mei, imi este vidti’a in mai mare pe- riculu; dara mi-amu propusu, câ se me ducu la Blasiu intre dmenii mei, că-ci me va judecâ lumea, ddca voiu se me periclitesu tocm’a din partea ace- lor’a, pentru cari suferiu eu amerințiari de la ai mei etc.⁴⁴ Atunci Grois a disu: „Nu te vomu lașa nici intr’ unu casu, câ se mergi dintre noi⁴⁴ etc. etc. Era eu m’amu rogatu de comissiune, că se ’mi dea pasaportu, se me ducu acasa la părinți; ci Grois mi-a respunsu: „Noi te lasămu; dara atunci nu stămu bine, că indata ce vei esf afara din orasiu, de un’a te voru tocâ in capu.“ Asiâ am fostu silitu se remanu in Clusiu. Apoi cate am patitu, âi patimitu după aceea? ar’ fi fdrte — 63 — lungu a Ie enară; si celea susu scrise numai pentru aceea le-am enaratu, pentru câ M. Ta ai binevoitu a te esprime, că pentru deslușire in obiectulu de sub cestiune te întorci catra mine, câ catra fontan’a cea mai genuina. Asia aru trebui se fia, dara după ce amu pătimită celea susu indigitate, am siediutu pe a casa retrhsu de lumea cea mare, asteptandu numai muchea secarei, despre ce te-ai convinge, daca ti-asiu enară tdte insultele asupra’mi redicate. După ce au facutu investigatiune la Magistratu asupra-mi, jurandu 60 martori, intre cari si fruntași romani au mărturi- sită asupra-mi, Ddieu le erte pecatele, in certifica- tulu magistratuale au disu intre altele: „a fobb buj- togatokkal nem mindenekben râszt vett*). Nu multu după acâsta scena tragica intemplata cu mine, a urmatu si dejustitiarea protopopului dein Cathina, Basiliu Turcu. Pre densulu l’au prinsu si escortată la Clusiu cu mai multi poporeni de ai lui (diu’a nu o sciu, nici lun’a), si la cas’a comitatului l’au legatu cu poporenii dinpreuna la pari**). Candu unu servitoriu dela Comitatu i-a trasu incaltiamintele câ se’lu lege in feru, a lovitu pre acelu servitoriu, ăra acest’a de mania luandu cism’a a lovitu pe pro- topopu preste unu ochiu, in catu i s’a imflatu si vi- netitu ochiulu forte tare***). In 3 dile catu au fostu legati in curtea casei comitatului, mergtmdu la ei se-i vddia mulțime im- mensa de poporu, protopopulu dicea in gur’a mare, „Vicem pro vice reddam tibi amice!“ de aci muierile magiare au inceputu a dice': „Nezze az ebbadtât, mdg azt mondja a magyarnak „ice pro pice.“ Cu celea sânte eu l’am provediutu, cu care oca- sihne i s’a cetitu si sententi’a de mdrte, in care i s’a imputatu“, că au tienutu la sene tribuni, că au agi- tata asupr’a unguriloru, după cumu imi aducu aminte, si alte de cari nu-mi aducu bine aminte. Candu l’amu provediutu cu celea sânte, m‘a ro- gatu, câ se-i ceru pardonu, m’amu si rogatu de dn. Bfctonu Inczddi fdbiroulu (Judele primariu), câ se se îndure a’lu agratiâ, dara acolea afara in audiulu to- turoru mi-a respunsu: ,.Nem lehet, mert szdt tbrtuk a făt felette"; adeca amu vediutu, că după ce i-a ce- titu ^sententi’a, a ruptu nnu lemnutiu subscrisul ti jude primariu, si l’au aruncata pre elu (pre protopopulu). De petrecuta eu nu l’amu petrecutu, pentru că m’am rogatu de cornițele supremu Paula Macskâsi, că se me dispensedie, fiindu cam morbosu, din batai’a de mai nainte. Cu greu m'a dispensata, — dara l’a petrecutu Alesandra Arpadi, carele atunci câ parochu *) „Nu a partecipatu la tote cu agitatorii principali.® **) Pociumbi, stelpi. ***) Acăsta alta versiune, care differe de ceea ce dice, că unu omu din poporu a lovita pe protopopulu Turcu, fora că acesta se’lu fia irritatu cu ceva, si acăsta versiune este multu mai probabile, dăca vom considera positiunea protopopului dein acelea momente. >■ Red. „Tr,“ alu Bociului a fostu venitu la Clusia la episcopala Lemenyi. Tocma in dio’a de Joia aceea, avendu de a ingropă pe capelanulu Clusiului, pe Ioane Vladutiu, carele din frica, că petrechndu inca pe unu condemnatu l’a mdrte cu cateva dile mai nainte, înaintea furcilora i-a disu unu honvedu: „ki Istened olâh pap, tdgedet is ugy kdne hogy fel akasszanak¹¹ a cadiutu in co- lera. si a moritu; la 10—11 dre l’amu prohodita cu mai multî preoți in baserica, si candu Iama petre- cutu la grdpa, s’au trasu cam panele basericei ndstre după densulu. Atunci ducăndu si pe Turcu la loculu de per- diare, au cugetatu la magistratu, că tragemu după celu condamnatu; asia mi s’au si aprinsu paiele in capu, m’au si luatu la intrebare la magistratu; de abia amu scapatu de primesdia cu episcopulu Le- mânyi, carele dede atestatu, că nu după condemna- tulu, ci după capelanulu s’au trasu campanele. Dela unii dmeni de ai noștri amu auditu, că parochulu gr. or. din Mociu, unde au masu preste ndpte honvedii, cari mergeu se prindă pe Turcu, ’iar fi scris u in secretu, câ se fuga, că vinu se-Iu prindă; se spune inse că nu a voitu se fuga, pană nu si-a beutu cafdo’a. Episcopulu Lemdnyi a scrisa pentru densulu că se’i dea pardonu, dara indesiertu; că după cumu se vorbea atunci, judecătorii au fostu amenintiati din partea poporului, că — ddca — nu’lu judeca la mdrte, densulu i’si va luă resbunare asupr’a loru; dara de a fostu, asia nu sciu*). Candu au judecatu la mdrte in primavdr’a anu- lui 1849 pe Basiliu Popoviciu parochulu din Tiag- sioru, dela judecatori’a marțiala a fostu tramisu unu domnu' cu numele Biro (celu de botesu .nu’lu sciu) la episcopulu Lemdnyi că se-lu degraddze, pentru-pâ se’lu pdta impuscâ. Candu au intrata acelu Bird in casa la epi- scopulu, am fostu eu, Alesandru Bohatielu si loanu Bobu in casa. Bird dicundu c^tra episcopulu: „Amu: venitu Maria Ta cu rogare oficidsa dela judecator’ia¹ marțiala, câ pe cutare preotu se’lu degradezi, că-ci e condarnnatu la mdrte", atunci episcopulu s’a scu- lată in susu de pe scaunu, si cu indignatiune mare a respunsu: „Aceea nu o voiu face nici decăta, că eu nu sciu după ce legi judecati voi pe preoți la mdrte. Sciu câ mai nainte, daca gresiâ, seau facea ceva crima vre-unu preotu, jurisdictiunea civila i’lu » dă la forulu besericescu, câ mai antaiu se-lu judece acela, si deca i’lu află demnu de degradatu, i’lu degradâ; apoi i’lu transpunea la forulu civile se’lu judece; dara acumu vediu că tdte le faceți din *) Atâta este adeveratu, câ în acelea dile domină si inj, Clusiu plebea, proletariatulu, ochlocrati’a, condusa de câți-va de-j magogi spurcati, adeverate fere selbatece. Red. „Tr." — 64 — contr’a". Atunci Bir<5 opărita a esitu afara, pentru aceea inse totu l’au impuscatu. Am intrebatu de d. Manfi, că nu se afla cata- logulu preotiloru uciși in revolutiune aci in archivu? Mi-a respunsu, că fiindu depredatu in revolutiune totu archivulu, nu se afla. Cati sciu eu, cei uciși suntu: Alexiu Molnaru, parochulu din Alecusiu; — Moldovanu, parochulu din Uioar’a; — parochulu din Budeiu, tatalu lui Papiu Ilarianu; — parochu din Agrisceu (numele nu i’lu sciu); — Alesandru . Czikudi, teologu de Blasiu, fiiulu protopopului din Demba. Acestea ti le-amu scrisu... pe fuga, dara cu tdta sinceritatea.....“ Blasiu, in Februariu 1875. Scrisa de pe originalu, prin S. M. Memorialu istoricu si 79 documente dein anii 1848 si 49. Venerabilele domnu Stefanu Moldovanu, canonicu si prepositu in Lugosiu, ne surprinse dilele acestea in modulu celu mai placutu cu unu extrasu istoricu scosu pe 83 pagine 4-o dein diariulu vietiei sale, pe tempulu deintre 15 Martiu 1848 păna in 17 Martiu 1849. Deintre documentele in partea loru cea mai mare originali, citate si alătu- rate la acestu memorialu, suntu multe de acelea, ale caroru concepte remase in archivulu comitetului naționale la Sibiiu, in ndptea dein 11 Martiu st. n. au fostu date flacariloru, inpreuna cu tdte relații’ nile (raporturile) venite dela prefecți si tribuni, cumu si cu tdte cele-lalte acte si corespondentie, apoi de- crete de ale comandantelui generalii br. Ant. Puch- ner, dra cei carii au comissu acea nebunia, au fostu acei teneri oficiari de insurgenți, carii păna in dio’a caderei Sibiiului in potestatea generariului Bem, stetesera inchisi că captivi in scdl’a calugaritieloru ursuline, de unde vedeai pe dmeni intrandu si esindu dein localulu comitetului, care se află in casele nu- mite pe atunci ale lui Kinetti, si asiă după scaparea că prin urechile acului a membriloru comitetului amețiți de generariulu Pfersmann cu vorb’a că nu este nici unu periculu, tenerii oficiari esiti dein cap- tivitate se duseră dreptu in acelu localu, unde in- cepura se-si faca focu cu actele dein archivulu co- mitetului, păna ce le-au arsu pe tdte. *) Acei prea pucini barbati dein generatiunea be- trana, carii cunoscea coprinsulu acelui archivu si carii sciu apretiă thesaurele istorice dein acea epoca *) Intre acei juni insurgenți eră si losifu Maurer si unulu deintre frații Thierry, filiu alu fostulu odinidra librariu in Sibiiu, francesu de naționalitate. In 1861 ii intrebâmu: pentru-ce ati arsu acelu archivu ? „Pentru-că, noi nu sciamu ce facemu in acele tempuri. “ a regeneratiunei, au remasu in totu tempulu acesta neconsolati pentru acelea perderi. Dein căte docu- mente romanesci se afla publicate pe acei ani 1848—9 anume in „Gazet’a Transilvaniei*, in „Foi’a* ei, in „Organulu luminarei", in „Romanen der dsterr. Monarchie", in „Istori’a lui Papiu" etc., inca nu se pdte scrie istori’a aniloru 1848 si 1849, de-cătu nu- mai in modu fdrte unilaterale, precumu se vede acdsta la tdti căti isi încărca păn’a cu descrierea acelora evenimente. Las’ că cu tdte revolutiunile, căte prorupsesera in alte parti, aici in Transilvani’a diariele romanesci au stătu totuși sub censura aspra si dupla, pana in Augustu 1848, său adeca pana după smulgerea dein captivitate a lui Laurianu si Nic. Balasiescu prin granitiari, dar’ apoi după înce- perea bellului civile amu fostu ajunsu, că locuitorii dein partea meridionale se fimu isolati cu totulu de cătra cei dein partea septemtrionale a tierei; cu septemanile nu sciămu mai nimicu unii de altii. Coraandantele generalii abia avea ici colea căte unu spionu, si acei pucini, despre carii credea că’i are, eră fdrte nesiguri, dăca nu chiaru trădători, că-ci le si platea reu de totu. Comitetulu romanescu eră mai bine servitu de cătra dmenii sei. Ce folosu inse, că corespondentiele sale secrete sunt consumate prin flăcări. In acăsta stare a lucrului vene reverenti’a s’a domnulu prepositu Stefanu Moldovanu, si ne re- stitue una parte de mare importantia a acelora do- cumente, pe care domni’a sa le offere inpreuna cu memorialulu seu, asociatiunei ndstre transilvane. Acestu operatu i’lu aflamu atătu de interessante si necessariu că se’lu vădia lumin’a cătu mai curendu, in cătu dein acesta causa ne abaturamu dela planulu nostru de mai inainte. de a incepe inca dein seme- strulu acesta, publicarea altei collectiuni de docu- mente si corespondentie, destinate odinidra a se co- munica natiunei, retienute inse păna acumu in scri- niu dein diverse cause grave, precumu: odenidra censur’a, după aceea legea marțiale, apoi cea excep- ționale, mai tardiu lips’a unei publicatiuni, in care se poți dă documente istorice in serie chronologica s. a. Red. „Trans." Progressele limbei besericesci in Romani’a. înainte de acăsta tocma cu patrudieci de ani, se tipărise la Blasiu cu litere latinesci Psaltirea tra- dusa dein evreesce de Theodoru Popu, canonicu, professoru de exegetica, hermeneutica si de limbele orientali. Ce scandalu? Auditi me, psaltirea tipărită cu „slove latinesci. “ — D’apoi că pe Miluesce - me D-dieule nici nu’lu mai cunosci. — Nu dieu pe acela; caus’a inse este, că tra- ductiunea in Psaltirea vechia este rea si falsificata. — Fia, dara totu nu trebuea se o schimbe asia tare, că prea se dă smentăla fratiloru. — 65 — După diece ani dela esirea psaltirei ne aflămu in luliu familii mai multe dein Romani’a si dela Brasiovu la apele minerale dela Vâlcele (Elbpatak). Pe atunci baseric’a de pătra ce se vede astadi, nu eră inca nici in idea, ci se află susu pe dealu cumu intri in comuna, de asteng’a una basericutia mica de lemnu, in care facea oficiulu divinu unulu dein preoții comuneloru vecine. Pe atunci mergea la ba- serica nu numai cocdnele, dara si barbatii. Intru una dein dumineci se află la baserica si archiepiscopulu titulariu, anume Paladă, dela Tergo- viste, grecu naturalisatu, unchiu alu cocdnei boie- riului Slatineann. Acea mica baserica avea Predicele lui Petru Maioru tipărite cu „slove". Pe la „Pri- ceastna" cantaretiulu voliendu a se tienă de usulu introdusu mai de inainte, apucă cartea si incepîi: „Predica dela duminec'a a siesea după Ru- salie ....“ „Ce spui tu me?" ii strigă archiepiscopulu cu tonu apasatu. „Predica dela...." „Stăi, ce’i aiia predica?" „Predica, adeca Cazania, preasfintite părinte," fă prea umilitulu respunsu alu bietului cantaretiu. „Apoi di asia, Cazania, magariule, nu strica limb’a" fă îndreptarea parentăsca a preasantiei sale. Junimea ndstra moderna, dedata cu titluri de coconasiule, domnisiorule, cavalerule, s’ar scandal! reu la apostrofări de acestea; noi inse, adeca totu poporulu cătu eramu de facia, nu ne smintiramu de locu, pentru-că de una parte eramu dedati se ve- demu in curțile episcopesci si pe la seminariuri mă- gari, cu carii se cara apa in vane său puține desagite preste căte o sielisidra primitiva de lemnu; afara de acăsta, la audiurile ndstre petrundea adesea titu- laturile de magariu, bou, calu; apoi parentele archi- episcopu avea dreptate, că-ci elu nu sciă nimicu lati- nesce, prin urmare nu avea de unde se pricăpa, că predica este substituitu la slavonesculu cazania; cantaretiulu inca avea dreptate, că elu citea cumu era scrisu in carte; dara de ce se nacajăsca pe preas. sa; si in fine toti si tdte aveamu dreptate, că nu ne perduramu patienti’a. Tocma pe atunci începuse si Eliadu „cu inno- vatiunea sa cea radicale," că-ci exilă „slovele" dein „Cnrierulu de ambe sexe", ăra in diariulu seu po- liticu le amestecă asia, in cătu abia mai observai, cu ce litere este tiparitu, dein care causa consululu Daschkoff a si reclamata la Bibescu-Voda. Trecemu inainte cu alti diece ani. Același Eliadu aflandu-se in lungulu seu exiliu de siepte ani, se apuca se traduca bibli’a in limba cumu se dice „radicala", după Septuaginta, si incepîi se o tiparăsca cu litere latine. Unii episcopi condamnară acea traductiune, ilu afurisiră, si traductiunea sa venf pe „Indicele" orthodoxu că hetorodoxa, precumu se va vedea pe largu mai la vale. Se mai pasimu cu alti diece ani inainte. Lite- rele latine se introducu in tdte afacerile eclesiastice, se traduce si bibli’a de nou la lassi „in limb’a noua* si se tiparesce totu cu litere latine. De acf se venimu numai pe cinci ani mai in- cdce, candu ăta că preas. sa părintele Meletie, dem- nulu episcopu alu Dunărei de diosu (Ismailu), ne gratifica cu frumds’a Carte de rugatiune, plina de asia numiti neologismi, ăra preas. sa parentele Ghe- nadie, pe atunci episcopu de Argesiu, surprinde pe lumea daco-romanăsca cu „Evangeli’a populara săuSacr’a scrip- tura a Noului Testamentu", tradusa după originalulu elenescu, si însoțita de argumente si de reflexiuni morale, de GENADIE, episcopulu de Argesiu. Bucuresci, 1868. Typografi’a Idne Weiss." Noi avemu Ia mana dein acăsta editiune numai Evangeli’a dela Mateiu, form. 8 pag. 200, ăra de- spre cele-lalte nici nu scimu in acestea momente, dăca tipărirea s’a continuate său nu, vomu cerceta inse la cea de antaia ocasiune a caletoriei ndstre in capital’a României. Deocam-data ne sunt de ajunsu acelea editiuni mai noue de cârti basericesci, pe care le avemu la mana dein Romani’a, pentru că se ur- mamu fația cu bunii nostrii lectori in anulu acest’a 1 precumu amu urmatu in anulu trecuta cu limb’a militaria; vomu da adeca unele pericope că speci- mine dein limb’a basericăsca â României, precumu j a inceputu aceea a se reforma dela Eliadu inedee, > si inca asia, că poporului nu ’ia trecutu prin minte că se tdee in capu pe nici unulu dein acei refor- matori ai limbei, cumu se temea (??) consululu ru- sescu Daschkoff inainte cu treidieci de ani, si pro- topopulu Meletie Dragiciu dela Timisior’a, pre candu isi publică modestulu seu pamfletu in contra intro- - ducerei litereloru latine sub titlu: „Care suntu. literele romane?" (Timisior’a, 15 Noemvrie 1855; pag. 12), la care’i respunse Vas. Maniu, astadi ad-? vocatu in Bucuresci.*) înainte de a presenta la loculu acesta limb’a basericăsca asia precumu se scrie ea astadi in Ro- mani’a, si inainte de o compara cu aceea care se scrie deinedee de Carpati, de ex.: in Blasiu, in Sa-ⁱ biiu, in Oradea, Aradu, Armenopole (Gherla), Lu- gosiu, Caransebesiu, ceremu voi’a lectoriloru că se le narramu unele istoridre inca si de aici, dela noi, dein anii 1850—1858. Regimulu centrale absolutu dela Vien’a decisese, că tdte actele publice, legi, instrucțiuni, decrete, or- donantie, jiublicatiuni, căte esu atătu immediate dein centru, cătu si dela guberniele provinciiloru singu- ratece, se se compună in limb’a germana, că in cea declarata de oficiale preste totu imperiuln, dara apoi *) Respunsu dlui protopopu M. Dragiciu „Care suntu] literile romane?" de V. Maniu. Timisior’a, cu tipariulu Ini M.l Hazai si alu fiiului Guilomu, 1856. 8 o pag. 47. 11 — 66 — indata se se si traduca in alte none limbi si dia- lecte ale acestui imperiu polyglottu, si anume in limbile bohema (ceha), italiana, rutena, poldna, daco- romana, serba, magyara, croata, slovăna. Chiaru pe banii de papiru, care se tiparia cu sutele de milidne, trebuea se figuredie aceste noue limbi si dialecte de limbi alaturea cu cea germana. Se cautara indata translatori pentru tdte limbele, atătu la centru in Vien’a, cătu si in provincii, mai antaiu căte unulu, după inmultirea afaceriloru, anume in centru, cate duoi. Translatorii dela ministeriu avea modestulu salariu de căte 1400 fl. m. conv,, in provincii mai pucinu si anume in Sibiiu căte 800 fl. Romanii se bucură de acăsta institutiune noua, alaturea cu cele- lalte popăra, pentru-că prin acelea traductiuni venea si limb’a ndstra in usu publicu oficiale, i se exer- cită, cumu amu dice, poterile, facultățile ei, se des- voltă, se inavutiă pe unu terrenu fdrte intensu alu vietiei publice in stătu, câștigă in vddia si reputa- tiune la cele-lalte popdra, isi prepară terminologia juridica, finantiaria, diplomatica, pentru că se o aiba adunata in dictionariuîu seu, pre candu ar’ fi fostu se se inaltia la rangu de limba oficiale, seu cumu se dicea la noi, diplomatica, a vreunei tieri. Frumdse prospecte, caroru inse li se lungi in cale una alta intrebare: In ce vestmente, cu ce semne se se pre- sente acdsta limba daco-romana, in fagi’a Europei, in fați'a lumei, in concertulu, in societatea celoru- lalte limbi a le popdraloru imperiului austriacu? Se intielege că in vestmentu latinu? Ba dieu nu s’a in- tielesu asia, ci după multe discussiuni tienute atătu in Vien’a, cătu si in Sibiiu, s’a datu regimului re- spunsu, că dorinti’a Romaniloru este, că: partea romanăsca a Buletinului legiloru imperiaji si a Buletinului provinciale se se publice cu litere ciriliene, său cumu le numia protopopulu Dra- gici, s la vene, ăra unu archiereu orthodoxu, civile, inse cevasi mai rotundite, mai netede, mai peptenate. Le discussiunile acelea au partecipatu toti membrii deputatiuniloru naționali, căti mai petrecea in Vien’a, si mai toti s’au invoitu in acea alegere. Pentru ce asia? Pentru-că dein introducerea litereloru se si făcuse cestiune confessionale de cea mai mare gra- vitate, de inaintea careia trebuira se’si scdtia caciu- lele toti ceilalți membrii ai deputatiuniloru, tdta iu- telligenti’a romanăsca se receda, si filologii se’si acatie scienti’a loru in cuieriu, pentru că se nu mai dea smentăla lumei christiane. In acelasiu tempu inse venise chiaru si inaltulu regimu alu Maiestatiei sale imperiale in mare con- fesiune asupra cestiunei. cumu se se scria limb’a daco-romana. De nu amu fi vediutu acăsta cu ochii nostrii si nu amu fi audiții cu urechile ndstre, nici- odată nu amu fi crediutu, că pe la an. 1850, după caderea atătoru institutiuni barbare, se va mai află unu regimu europănu, carele dein semnele scrierei unei limbi si anume ale limbei romanesci, se faca ce- stiune politica grava, pe care apoi se o aduca in legătură, atătu cu politic’a Russiei, cătu si cu poli- tica popdraloru neo-latine. In susu citatulu anu, gubernatoriu civile si militariu alu Transilvaniei era generariulu baronu L u d o v i c u Wohlgemuth, omu cu pucina sciintia, inse dreptu, si ostasiu fdrte bunu, carele si in batali’a dela laurinu (1849) se aruncase .in pericululu celu mai invederatu că se apere persdn’a junisiorulni imperatu. Intre con- siliarii referenti datu lui de ajutoriu eră si Flo- rianu Glantz, carele atătu păna in 1848, cătu si in totu decursulu bellului civile, fusese secretariu bellicu (Kriegssecretăr) in Sibiiu si man’a drăpta a betranului comandante-generalu br. Antoniu Puch- ner, prin urmare cunoscea lucrurile transilvane preste totu si pe cele romanesci in specie, ceva mai bene decătu toti ceilalți tramisi dein alte tieri. Mi- nisteriulu dela Vien’a ceruse si opiniunea guberniului provinciale in cestiunea litereloru romanesci. Gubernatorulu după una consnltatiune prealabile, commisse referad’a acelei cestiuni grave Iui Florianu Glantz. Ore inse ce era se se alega dein acăst’a cestiune in man’a unui omu, care nu cunoscea nici limb’a si nici istori’a valachiloru? Glantz se consultă mai antaiu cu cei mai de frunte patriciani sasesci, dein Sibiiu, apoi se si apucă de lucru. Acei carii aveți ocasiune de a resfolf prin ar- chivele guberniali dein anii absolutismului, veți afla intre altele si conceptulu opiniunei lui Florianu Glantz, după care gubernatoriulu si-a submissu re- latiunea sa (Bericht) la ministeriu in cestiunea lite- reloru romanesci. Este grea acăsta cestiune, dicea dn. Glantz et Comp.; ea se pdte considera că una dilemma pentru imperiu. De se va permitte său chiaru recomenda, că poporulu valachu se scria si de acf inainte numai cu slovele glagolitice (precumu le dicu invetiatii), seu slavice, cirilice, atunci va continua si pe venitoriu comunicatiunea să cu pan- slavismulu si anume cu Rusi’a, nu numai prin aju- toriulu religiunei si alu ritului, ci si prin comuniu- nea sloveloru, si asia scopurile rusesci in locu de a intempina obstacule, voru afla totudeauna favoritori si adepti intre valachi si mai alesu in clerulu ace- stuia. De se va tolera preste totu introducerea lite- reloru latine la valachi si delaturarea totale a celoru slavene, atunci pericululu care amenintia imperiului dela pro pagarea ideiloru daco-romanesci si dela apropiarea valachiloru de popdrale neolatine mai alesu dein Itali’a si Franci’a, va merge cres- căndu in proportiuni neașteptate, si va nutri in va- lachi aspiratiunile de independentia. In considera- tiunea si cumpănirea acestora pericule, gnbernulu provinciale alu Maiestatei sale este de opiniune că: Buletinulu legiloru si alu toturoru acte- le ru oficiali se se publice in căte doue edi- tiuni romanesci, una cu litere cirilice pentru valachii neuniti, era alta cu litere latine pentru valachii uniti. Adeveratu, că doue editiuni aru costa ceva mai multu, dara acelea — 67 — spese nu potu venf in nici una consideratiune, ddca de alta parte se va pune in cumpănă securitatea statului, care se va castiga prin desbinarea valachi- loru pe terrenulu literaturei, alaturea cu desbinarea, care se intretiene pe terenulu loru celu religiosu, că-ci in acestu casu poporulu valachu ar’ ajunge in starea in care se afla slavii meridionali, adeca serbii si croatii, carii de si au intocma aceeași limba, dara scrierea cu slove la șerbi, cu litere latine la croati, a ridicatu unu nou pariete despartitoriu intre densii, alaturea cu celu religiosu etc. De nu me insielu, unulu deintre consiliarii no- strii pensionati are in copia acelu raportu instructivu, prea demnu de caracterulu unoru barbari de stătu, esiti dein scol’a lui Machiavelli. Acelu raportu com- binații cu anatbemele unoru archierei ai basericei orthodoxe aruncate asupra scrierei in limb’a roma- nica cu litere latine, conduse pe ministeriulu austri- acu inca si la alte idei si planuri fericite, după care se se pdta sparge solidaritatea naționale a Daco- Romaniloru, a se debilita si câ se dicemu asia, spă- lăci sentimentele loru naționali. Asia, acelașiu mini- steriu decise, pentru asta-data câ: Buletinulu, sdu dica-se si Monitoriulu oficiale, pentru „populatimiile romanesci “ se se publice cu nesce litere, pe care apoi le baptizara cu numele de civili, spre a le distinge de cele grdse, mari si coltiurate, cu care se ripariâ păna acilea mai alesu cărțile sacre, si caroru le dedera numele de baserecesci. Cu acestu modu inpusera deocamdată tăcere la ambele parti in respectulu litereloru, pentru câ se se pdta incepe publicarea legiloru in limb’a daco-romana. De alta parte inse ingrijira, câ parietele despartitoriu con- ș fessionale se fia reparatu dein fundamentu si ingro- i siatu cu câte diece policari, in tdta lungimea sa, 1 inaltiatu totu-odata păna aprdpe de tronu. Dara acesta este cn totulu altu terrenu, proprietate a isto- riciloru, dra nu a filologiloru. Se remanemu totu numai pe langa cestiunea limbei basericesci. Acei dmeni, carii propagă deincdce de Carpati si mai virtosu in Banatu aversiune si ura in contra scrierei cu litere latine, isi avea missionarii loru si in Romani’a propriu disa, unde credea că cu ajuto- riulu clerului voru fi in stare de a produce resisten- ti’a cea mai efficace. Asia credea acei bieți dmt.ni, carii nu cunoscea de locu nici minunatele lacultati spirituali ale Romaniloru dein Munteni’a si Moldov’a, nici immensele progresse pe care le făcuseră acolo ideile latinitatiei, fără permissiunea, ba chiaru in inani’a anathemeloru serbesci si rusesci. Unu colo- nellu inaltiatu pe tronulu României unite, accompaniatu de contempuranii sei, cu lancu' Grhica, fostu principe de Samos in frunte, in an. 1860 ne deschise ochii la toti. „Dein dio’a cutare tdte actele publice căte essu in pamentulu României, se voru scrie si publica cu litere latine, si toti funcționarii statului păna la celu mai micu suntu obligati a le adopta pe acelea in tdte afacerile inpreunate cu funcționările loru. Eca si una orthographia provi- soria, de care se ne folosimu cu totii păna la alta ocasiune. Atăta si mai multu nimicu. Ari intielesu?" Au intielesu toti romanii; era grecii, bulgarii si cătiva romani remasi dein vechi’a partita rusesca incepura se’i traga lui Cuza-voda de cruci si res- cruci, că’i lașa „fbra chivernisdla", că-ci cumu se pdta ei scrie cu slove sfrantiudiesci;" ci acăsta revolutiune intr’unu pacharu de apa tienfi de joi păna mai apoi, si pacea iii gat’a. Dara clerulu si mai alesu inaltulu cleru ce dicea la acea „papistasire" a limbei ndstre? A disu, că se se introducă si in cancelariile mitropolitiloru si episcopiiloru scrierea cu litere latine. S’a disu si ș’a facutu. in adeveru câ dein fabula. Era astadi, in dilele lui Carolu I? Ceea ce s’a fostu semenatu păna la Alexandru loanu I si sub tdta durat’a do- mniei lui, cresce si se cdce, de ti se pare că nu te mai afli in „Tier’a muntendsca" si in „Moldov’a," ci tocma in vreuna parte a Italiei. Si că se ve con- vingeți mai bene despre adeverulu assertiuniloru ndstre, apropiati-ve de acea gruppa mica de trei ieromonachi, carii tocma acuma esira dein baserica. si păna a nu trece in chiliile loru, stau cevasi de vorba unii cu altii. Unu mirenii, functionariu, se apropia si elu de acei parenti, că-ci cu unulu dein trensii fusese conscolariu, si pre cei duoi ii vediuse de căteva-ori in ministeriulu culteloru; reverentiele loru sunt professori. Ce limba vorbescu cei patru romani? Se prea intielege că limb’a materna; dara aceea nu mai este nici acea limba, pe care o audi- seramu dela călugării cei betrani inainte cu 25—30 de ani, si nu este nici chiaru limb’a cartiloru base- ricesti. Sintaxea ’iar mai semena, dara materialulu limbei. vocabulele, mi se pare că au urmatu prefaceri in trensele, si totuși ii intielegi atătu de bene, con- versatiunea loru iti este atătu de plăcută audiului teu, in cătu iti vene se'i asculți tdta dio’a. Păna se faci tu asemenea reflexiuni, grup’a se desfacă, iero- monachii mergu spre a gustări (dejuna) ceva, că-ci după aceea au se se prepare pentru dio’a urmatdria; pe unulu inse dein trensii ilu si astdpta nesce cor- recture dela tipografia, dra la altulu uitandu-te prin ferestra, vedinsi pe mescior’a lui unu tomu dein Bosuet, alaturea cu homiliile lui Chrisostomu si cu câteva volume de predicatori catholici si reformați, franci si germani; dra la alu treilea căteva biblii in limbi diverse si Mineiulu romanescu alaturea cu celu grecescu, co.perite de diarie basericesci in vreo patru limbi. Nu cumu-va parentele acesta ’si incerca pote- rile la vreo traductiune noua a cartiloru sacre? Asia ti se pare. Se’i ajute D-dieu, că-ci reverenti’a sa stă in etatea cea mai vigordsa; dein generatiunea ce i succede, i se voru mai adaoge collegi, cu carii inpreuna voru fi in stare de a traduce tdte cărțile sacre in modu authenticu, dein limbile originali, păna candu omenimea va scrie anulu domnului 1900. Midiuldcele pecuniarie ajutatdrie la scopu, in Roma- 11 * — 68 — ni’a nu voru lipsi nici una data, si asia unificarea limbei ndstre va purcede si atreia dra, totu dela barbatii basericei. Dara acdsta si este una dein conditiunile essentiali a le vietiei ndstre națio- nale: Unitatea limbei in baserica. Romanului jtrebue se i-se conserve pentru toti seculii acestu dreptu, că se aiba ocasiune de a asculta in tdte lo- curile si tempurile numai una limba basericdsca. (Va urmă.) Lupt’a dela KOniggrâtz.*) (luliu 3.) Dar prin luliu alu treilea, Unu maioru din graiu graiă: „Susu fetiori! si ve ’mbracati: „De bataia ve gatati, „Si-acumu carne-ti capetâ, „Si-ti mancă, vi-ti ospetă.“ Camea-abea s’a incalditu, lute-unu r ap or tu ne-a sositu: „Armele! si ve ’mbracati, „Carnea din căldări luati, „Ca-a venitu unu avisu iute, „Se mai mergem inainte.“ Deci de-aicea ne-atnu luatu, Spre-o pădure amu plecatu, Candu ai nost’i unu dealu suiau, Trambitiele-amaru diceau, Catu gandeai ca lumea piere, De necasuri si de gele, Si cate-unu tunu slobodidu, Si cu bandele dicdu, Totu dicdu si nu ’ncetă, Se aiba curagiu trup’a. Acumu Praisulu ne ’ntalnesce, Armele spre noi tientesce. Noi si ’ncepemu a pușcă, Era Praisulu a venă. Cadeau toti că frundiele, Mai din tdte laturile, Si candu tunurile dau, Sîru pre diosu se tavaleau, Totu că vdr’a idrbile, Candu o taia cdsele. Toietu mare, focu si ventu, Si ’ncalceala pre pamentu, Toti strigau cu-a loru cuvinte; „înainte, inainte!“ Deci ’nainte-amu alergatu, *) Vedi in Nr. 5. Si-amu pusicatu neîncetata, Si-amu tienutu totu fortu la focu, Pana-amu ajunsu la midilocu, La midiloculu pădurii, Unde erau Plencherii, Plencheri de ai Praisului, Că fetalii codrului. Si candu cu ei ne luptamu, Mai că nici unu tistu n’aveamu. Totuși din păduri i-amu scosu, Daru ei înapoi s’o ’ntorsu. Ci totu gandeamu câ. nu-e bine, Sciamu că-armat’a loru vine. Ea venea de catra stang’a, Cata frundi’a, cala drb’a. Candu pre-unu dealu inse-amu esitu, Unu capitanu ne-a sositu, Care din graiu ne graiă: ,Unde-e calari’a mea?“ Calari’a i s’a datu, Si elu pre ea s’a urcatu, Si-apoi din graiu mai graiă: „Ascultati comand’a mea!“ Acumu priviramu spre stang’a, Si vediuramu t6ta trup’a, Tdta trup’a Praisului, Totu că frundi’a bradului. Iute dara ne-amu luatu, Si ’n pădure ne-amu bagatu, Si-amu tienutu totu spre dreapt’a, Ddra-asia cumu-va-’omu scapă, Inse noi ce se scapamu? Că ’n mai reu locu ne bagamu, Că-amu ajunsu chiaru intru-unu locu, Pentru noi fara norocu, Unde-atatu-a ne-amu luptatu, Pana mai toti amu picatu. Vai! padurea-a fostu grea fdrte, Si ’n ea-a fostu grozava m6rte, Catu ori in catran amblămu, De pre omu, pre omu calcămu, Si-ori in catrau suceamu, Totu răniți, totu morti vedeamu, Pana ’n urma ce-amu scapatu, De ’n tăiaturi amu intratu. Candu erărnu prin tăiaturi, Audiamu totu pusicaturi, Prusii după noi pusicau, Si fetiorii-asia picau, Câ si tdmn’a frundi’a, Candu o-ajunge brum’a. Dar’ candu si de-aci-amu scapatu, La unu dealu amu apucatu, Candu pre dealu in susu fugeamu, Alta nu mai audiamu, Fara numai ai! si vai! De amaru si de chinzaiu, — 69 — Mii erau cei teveliti, Mii pusicati si mii răniți, Si multi ostasi s’audiâ, Blastemandu-si mamele, Pen’-ce i-au facutu in lume, De necasu si de minune. ]£r’ candu fuse catra sera, Umbrele candu s’asiediara, Candu de totulu amu scapatu, Si pre-unu siesu ne-amu asiediatu, Din alu nost’u regementu totu, Mai traiau vr’o suta optu, Deși eramu mai ’nainte, La vr’o miia siese sute. Dar’ unu maioru, ce-a remasu, Spre mai mare-alu nost’u necasu, Si-aici inca ne-amarea, Câ elu din graiu ne graiă: „Stati ai mei fetiori pe locu, „Se mai tienemu inca-unu focu.“ Dar’ fetiorii-inca-i graira: „Nu vediusi că toti pieriră? „Noi focu mai multu nu tienemu, ' „Ci cu toti ne retragemu, „Că de nu, si noi picamu.“ Maiorulu a ’ncremenitu, - Si pre noi ne-a sloboditu: „Reterati dar’ nu dicu ba, „Care-ti mai potea. scapă 1“ Noi prindemu a reteră, Si spre Elb’a-a ’naintă, Dar’ candu sosiramu la apa, Trup’a vine mai la-o-lalta, Călăreții din-apoi, Cu Praisulu tieneau resboiu. Toti eramu acumu la podu, Unde steteramu pe locu. Imbuldial’a eră mare, Vrea se scape fia-care, Dar’ pre podu toti nu ’ncapeu, Multii si prin apa treceu, Multi notara si esira, Cei mai multi inse pieriră, Ma si tunuri au picatu, Că si podulu s’a sfermatu. Cati-va inse, ce scapara, Spre festungu inaintara, Spre festungulu losefstatu, Intre cari si io-amu scapatu, Că se fiu de mărturia, De perdere ’n vitegia, Că care — se nu mai fia! Nr. 38—1875. Procesu verbale, luatu in siedinti’a ordinaria a comitetulu Asociatiunei transilvane, tienuta in 2 Februariu c. n. 1875 sub presidiulu dlui vicepresiedinte Iac. Bologa, fiindu de facia domnii membrii: Pav. Dunc’a, loann Hannia, I. Tulbasiu, Const. Stezariu. I. V*. Riisu, Zach. Boiu, Dr. Dem. Racuciu, Dr. Aureliu Brote, si I. Candrea. § 1. D. Cassariu presenteza conspectulu despre perceptiunile si erogatiunile asociatiunei, pre tempulu dela siedinti’a comitetului dein 8 Decembre 1874 pana la siedinti’a presenta, cum-ch in restempulu numitu s’au incassatu 1588 fl. 90 cr. si s’au erogatu 450 fl. (Nr. prot. 36—1875). — Spre scienti’a. § 2. Totu d. cassariu presenteza conspectulu despre starea fondului academiei pre tempulu ace- stei siedintie, dein carele se vede, cumu-că fondulu academiei are in proprietatea s’a 12,986 fl. 12 '/₂ cr. (Nr. prot. 37—1875). — Spre scientist. § 3. In nexu cu conspectulu cassei de sub § 1 se raporteza in specialu despre banii incursi la fon- dulu asociatiunei pre tempulu dela siedinti’a comi- tetului dein 8 Decembre 1874, pana la siedinti’a presenta, si anume: a) câ interese obvenitone cu 1 lanuariu 1875, după obligațiunile urbar. tne. 887 fl. 38 cr. (Nr. 5—1875); b) câ interese obvenitorie după obligațiunile de stătu, cu 1 lanuariu 1875 in argintu, 75 fl. 60 cr. (Nr. 6—1875); c) dela d. doctoranda in Vien’a Alesandru Grama, dein restulu de 60 fl., ce datoresce la asocia- tiune, s’au primitu 50 fl. (Nr. 18—1875); d) dela d. comerciante in Hatiegu, Nicolae Pe- troviciu, câ tacsa de membru ordinariu pre viatia in una obligațiune urb. tna. 105 fl. (Nr. prot. 16—1875); c) au mai incursu la cassa, câ tacse de membrii ord., câ ajutdria, collecte si pentru diplome, sum’a de 217 fl. 50 cr. v. a. (Nr. prot. ag. 273, 278 si 279—1874; 2, 13, 20, 25, 26, 31, 33 sî 34—1875; in fine f) câ prenumeratiuni la „Transilvani’a" pro 1875 246 fl. si 1 galb. (Nr. prot. ag. 279, 281 si 283—1874; 1, 2, 13. 17, 19, 22, 24, 27, 28, 32 si 34—1875. — Se iau spre scienti’a. § 4. In nexu cu conspectulu de § 2, se ra- porteza despre banii incursi la fondulu academiei, pre tempulu dela siedinti’a comitetului dein 8 De- cembre 1874 pana la siedinti’a presente, si anume: a) câ procente obvenitorie cu 1 lanuari 1875 după obligațiunile de stătu in argintu 12 fl. 60 cr. (Nr. 6—1875); b) câ procente obvenitorie cu 1 lanuariu 1875 după obligațiunile urb. tne. 217 fl. 26 */₂ cr. (Nr. prot. ag. 8—1875); — 70 — c) dela d. redactorii lacobu Muresianu, câ ofertii pentru fondulu academiei in una acțiune a institutului de credita si economii „Albina" 100 fl. cu couponi dela 1 luliu 1874 (Nr. prot. 4—1875); d) au mai incursu câ oferte dela d-nii protop. in. Sabesiu loanu Deacu si loanu Tipeiu 20 fl. (Nr. 272-18’14); e) prin direcțiunea despartiementului cercuale alu Blasiului (XX) s’au tramisu 10 fl. (Nr. 278/1874). Se iau spre scientia. § 5. Se presenta unu documenta dein partea cassei, prein carele se constateza, cumu-că argintulu in suma de 93 fl. s’a scaimbatu in BNote cu suma de 95 fl. 79 cr. (Nr. 7—1875). — Spre scientia. § 6. Se presenta unu conto, sunatoriu de- spre 12 fl. v. a. câ tacsa de insertiune pentru con- cursale la stipendiate si ajutoriale asociatiunei pu- blicate in „Telegrafulu romanu". — Se asemneza la cass’a asociatiunei exolvirea respectivului contu, dein cuantulu* preliminată pentru spesele estraordi- narie. — § 7. Magistratulu cetatienescu si scaunale sub datulu 6 Novembre 1874 Nr. 8200, aduce la cu- noscmtia, cumu-că prin emisulu inaltului ministeriu reg. ung. de interne, de dato 27 Octombre 1874 Nr. 40,413, s’au aprobatu alegerea presiedintelui si vicepresiedintelui asociatiunei pre alti 3 ani urmă- tori (Nr. 274/1874). — Se ia spre scientia intre aclamari de „se traiesca presiedintii asociatiunei". § 8. Totu magistratulu cetat. si scaunale sub datulu 2 Novembre 1874 Nr. 8145, notifică, cumu- că in. ministeriu reg. ung. de interne, nu si-a datu consemtiementulu seu la susceperea domn. Badea Georgescu dein Calafatu, de membru ord. alu aso- ciatiunei. (Nr. 275/1874). — Se ia spre scientia. § 9. Comitetulu scolasticu administrativa alu fostului regimentu romanu I de granitia, cere a se dâ cate 1 exemplarii! dein „Transilvani’a" pe anulu 1875 pentru 20 scdle granitiaresci, seau gratuitu, seau cu unu pretiu moderatu, 6r’ pre anii trecuti a se dâ dein numit’a foia cate 1 exemplarii! gratuitu pre seam’a acelora scdle. (Nr. 276/1874). — Se de- cide, câ foi’a asociatiunei pentru amentitele 20 scdle, se se dea pre anulu curentu 1875 cu pretiulu de jumetate, adeca exemplariulu cu căte 1 fl. 50 cr., dr’ pe anii trecuti gratuitu. § 10. Direcțiunea dispartiementului cercuale alu Blasiului (XX) substerne protocolulu adunarei generali cercuali tienuta la Micasas’a in 7 Novemb. 1874, deinpreuna cu conspectulu membriloru ord. si ajutători, cu altu conspectu despre membrii stră- mutați dein acelu despartiementuᵥ seau repausati, cu computulu cassariului despartiamentului respectivu, si ca sum’a de 28 fl. tacse de membrii ord. pentru diplome si contribuiri la fondulu academiei. Dein protocolulu adunarei cercuale intre altele, resulta urmatdriele lucrări: a) s’au revediutu si aprobata rațiunile cassariului despart, resp. sub Nr. 4; b) s’a emisii dispositiune pentru incassarea tacse- Iotu restante sub Nr. 5; c) sa decisa infientiarea de agenturi comunali, in urmatdriele comune: 1. Micasas’a, 2. Tiapu, 3. Tatarlau, 4. San.-Martinu, 5. Sancelu si 6. Fagetu. S’ar. emisu provocări pentru infiintiarea de asemene agenturi in Mediasiu, Turii si Er- notu (sub Nr. prot. 6 si 7); d) domnulu prof. Stefanu Popu a dissertatu: „despre folosulu reuniuniloru preste totu si despre ne- cesitatea acelora si la noi" (Nr. 8); e) s’au facutu dispositiuni pentru elaborarea unui proiectu de statute pentru infientiarea unei reuniuni economice in despartiementulu resp. (Nr. 9); f) s’au emisu provocări pentru a se face contribu- iri benevole in favorea fondului academiei (Nr. 10); g) s’a adusu conclusiune, că dein taxele incurende dela membrii ajutători se se faca unu ajutoriu, pentru unu teneru* carele se va apleca la vre-o meseria (Nr. 11); in fine h) se defige loculu adunarei cercuali viitdrie la Medeasiu (Nr. prot. ag. 278/1874). Conclusiune. Lucrările adunarei cerc, de sub lit. b), c), e) si f) se iau spre plăcută scientia, er’ ca privire la disertatiunea de sub d) se decide, că respectivulu domnu auctore se se poftesca a’si tra- mite disertatiunea s’a spre publicare in foi’a asocia- tiunei; cu privire la conclusiunea de sub g) se se rescrie respectivei direcțiuni, cumu-că salutari’a inten- tiune espresa in aceea, se se pună in lucrare cu strins’a observare a determinatiunilora cuprense in §§ 5, 8 si 27 dein regulamentulu asociatiunei. Cu privire la loculu adunarei gen. defiptu sub h) se observdza, cumu-că după conclusiunea adunarei gen. dein 1869, acelu locu este destinatu pentru centrulu unui altu despartiementu, carele inca nu s’a infiin- tiatu, dar’ a cărui infiintiare se sperâza in celu mai scurtu tempu. In fine rațiunile cassariului despartie- mentului de sub a) se predau spre esaminare cassa- riului asociatiunei transilvane. § 11. D. George Popescu dein Bucuresci cere a i-se dă cursulu completu dein „Transilvania" pre 1868—1874 cu pretiulu de jumetate (Nr. 282/1874). Se decide a i-se dâ respectivului domnu foi’a aso- ciatiunei pe 1869—1874 cu pretiulu de 2 fl. pentru unu exemplariu, cu observarea, câ dein 1868 nu se afla exemplarie disponibili. § 12. D. preotu si invetiatoriu gr.-orient. in Oresthia, Nicolau Barsanu, aratandu-si cu documente meritele sale, câștigate pre terenulu culturei poporu- lui preste totu, si in specie pre terenulu incuragiarei la imbratiosiarea meseriiloru, cere in semnu de re- compensa, a se denumi de membru ord. alu asocia- tiunei fora de taxa, si a i-se dâ gratuitu foi a aso- — 71 — ciatiunei (Nr. 9/1875). — Se decide a i-se rescrie respectivului domnu, cumu-că denumirea de membru ord. alu asociatiunei pdte urmă numai in acelu casu, candu se satisface § 6 dtin statute, dar’ totu-odata se se faca atentu la conclusulu adunarei generali dela Dey’a dein 10—11 Augustu 1874 sub Nr. prot. XXXI, prin carele s’a insarcinatu acestu comi- tețu, că pentru barbatii destinși pe terenulu culturei poporului si respective pe terenulu promovarei me- seriiloru intre romani se pdta estradă diplome de recunoscientia, deca acelia isi voru documentă meri- tele sale pe calea directiunei despartiementului re- spectivii alu asociatiunei. § 13. Craciunu Carneanu economu in Gelmariu, aretandu că are trei fiii aplecati la meserii, cere a se conferi pe seam a acelor’a unu ajutoriu dein fon- dulu asociatiunei (Nr. 10/1875). — Se decide a se îndrumă respectivulu suplicante, că la tempulu seu se concurgă la ajutoriele, ce se voru prelimină pentru sodalii si invetiaceii de meseria dein partea adunarei generale viitorie; fiendu-că ajutoriale preliminate pe an. asoc. 1874/5 s’au impartitu dejă in Novemb. 1874. § 14. Redactiunea „Familiei" arata, că dein parte si a tramesu pe seam’a bibliotecei asociatiunei cate 1 exemplariu gratuitu dein foi’a s’a, dela prima apparere a aceleia, pana in 1872 (Nr. 11/1875). — Se decide a se roga numita redactiune, că se trame- tia pe seam’a asociatiunei căte unu exemplariu gra- tuitu dein foi’a s’a si de pe anii 1873 si 1874. § 15. Domnii protopopi: B. Densusianu dein Secarembu si Parteniu Trombitasiu dein Muresiu- Osiorheiu, se ofereza a dă pe seam’a asociatiunei unele diuarie romane, celu de antaiu pe langa con- ditiunea de a i-se conferi titlu de membru ord. pe vietia, alu duoilea pe langa ore-care remuneratiune (Nr. 12 si 14/1875). — Se decide, că comitetulu se isi procure dela respectivii domni oferitori informa- tiuni detaiate, despre pretiulu ce ar’ cere pentru diuariele oferite, cumu si despre starea completa său necompleta a aceloru diuarie. § 16. Secret. II raportdza, cumu-că in urm’a provocarei judecătoriei cercuale dein Reghinulu sa- sescu de dato 30 Sept. 1874 Nr. 3153, prin care asociatiunea este citata a se presenta pe 25 Febr. 1875 la pertractarea massei remase de repausatulu Michaile Harsianu dein comun’a G.-Huduk, s’a facutu dispositiune dein partea presidiului, sub datulu 12 lanuariu a. c. Nr. 15, că drepturile si pretensiunile asociatiunei se se represente la numit’a pertractare prin. domnulu advocatu dein Reghinulu sasescu Mi- chailu Orbonasiu (Nr. 15/1875). — Se ia spre sci- entia cu aprobare. § 17. Direcțiunea despart, cerc, alu Deesiului (XII) substerne protocolulu siedintiei subcomitetului dein 3 lanuariu 1875 si 10 fl. taxa de membrii ord. si o cuitantia despre 50 fl. rat’a I dein ajutoriulu de 200 fl. preliminatu de adunarea gen. dela Dev’a pentru scol’a dein Lapusiulu ungurescu. . Dein amentitulu protocolu alu siedintiei sub- comitetului, intre alte afaceri curente, resulta urma- tdrele lucrări: a) subcomitetulu cere, că comitetulu centrale se intrevina la veneratulu consistoriu archidiece- sanu dein Sibiiu, că se se exopereze cu ur- gentia decisiunea aceluia in privinti’a sustienerei scdlei normale dein Lapusiulu ungurescu (p. II); b) se făcu dispositiuni si provocări pentru spri- ginirea diurnalisticei naționale, cumu si pentru incassarea taxeloru restante in favorea fondu- lui asociatiunei p. IV (Nr. prot. 20/1875); in fine c) direcțiunea cere a i-se tramete unu conspecta despre acei membrii dein despartiementulu resp., cari se afla in restantia cu taxele anuali. Decisiune ad p. a) se insarcineza d. comembru Zachana Boiu, că informânduse dela loculu compe- tente asupr’a starei lucrului, se exopereze cu urgen- tia decisiunea consistoriala in obiectulu scdlei dein Lapusiulu ung.; ad b) dispoșitiunile făcute se iau spre plăcută scienti’a; ad c) se. insarcineza secret, a tramete conspectulu tiparitu despre membrii asocia- tiunei, dein carele se pute eruă si numele membri- loru aflători in restantia cu taxele anuali. Dar’ totu cu aceea ocasiune, respectiv’a direcțiune in interes ulu tienerei evidentiei recerute, se se poftesca a ingrigi, că la despartiementulu respect, se se pdrte unu re- gistru specialu, atătu despre membrii ord. ai asocia- tiunei, cătu si despre membrii ajutători ai despartie- mentului. § 18. Stipendiatulu asociatiunei loanu Baiulescu .substerne documentata de frecuentare pre an. scol. 1874/5 (Nr. 21/1875). Asemenea stipendiatulu asoc. Basilu Michailu Lazaru, aretandu că dein caus’a unei intemplari si respective nenorociri n’a potutu merge pana acumu la continuarea studieloru, cere a i-se asemna stipendiulu conferitu, că astu-ielta se si pdta merge la continuarea studieloru. (Nr. 79/1875). Documentata de frecuentare alu tenerului loanu Baiulescu se ia spre scientia, si i-se asemneza sti- pendiulu conferita. Asetnene dein căușele grave espuse in cererea respectiva se asemneza si tenoru- lui Basiliu Michailu Lazaru stipendiulu dejă confe- rita pe anulu scol. 1874/5. In fine se asemneza sti- pendiulu si pentru juristulu Avramu Armeanu. § 19. Junimea romana studiosa la academi’a montanistica dein Schemnitz, cere a i-se tramite gratuita foi’a asociatiunei pe 1875 (Nr. 23/1875).— Se accorda cererei respective. § 20. Direcțiunea despartiementului cercuale alu Reghinului sasescu (XVII) substerne protocolulu adu- narei gen. cerc, dein 21 Sept. 1874 tienute la To- plitia, deinpreuna cu sum’a de 117 fl. 50 cr. taxe de membrii ord. si ajutători. Dein protocolulu adunarei cercuali intre altele, resulta: a) dorinti’a numitei adunari, că comitetulu’ centrale se faca toti pașii posibili la loculu compe- tente, că adunarea cercuale pe viitoriu se se pdta — 72 — tiene in ori-ce locu apartienetoriu despartiementului respectivii; b) se detige loculu adunarei cercuali viitore (Nr. prot. 26/1875). — Se decide a se re- scrie respectivei direcțiuni, cumucă in obiectulu de sub a), cumu i-s’a notiiicatu la tempulu seu si se pdte vedd si din raportulu comitetului facutu la adunarea gen. dein Dev’a, s’au facutu la locurile com- petente pașii necesarii, inse fora de resultatu, dr’ cu privire la loculu adunarei cerc, de sub b) a i-se re- scrie, că acestu comitetu in interesulu asociatiunei nu afla consultu intre impregiurarile actuali a se tiend adunarea gen. cercuale viitdre la loculu indi- gitatu in respectivulu protocolu. § 21. Direcțiunea despartiementului cercuale alu Brasiovului (I) substerne protocolulu siedintiei subcomitetului dein 9 lanuariu a. c. contienetonu de afacerile curente Nr. 7 si 8 (Nr. prot. ag. 30/1875). Se ia spre scienti’a. § 22. Direcțiunea despartiementului cercuale alu Sibiiului așterne protocolulu siedinfiei subcomi- tetului din 15 Novembre 1874 deinpreuna cu 10 fl. taxe de membrii ord. Coprinsulu amentitului proto- colu se referesce sub p. 1, 2, si 3 la afacerile con- stituire! respectivului subcomitetu, sub p. 4 la trans- punerea acteloru dela fostulu directore I. Popescu la nou alesulu directore I. Hania; sub p. 5 se rete- resce la impartirea diplomeloru pentru noii membrii ordinari; sub p. 6 la tienerea siedintieloru subcomi- tetului; in fine sub p. 7 la estradarea unui conspectu despre membrii aflători in restantia cu taxele anuali (Nr. 31/1875). — Lucrările de sub p. 1, 2, 3, 5 si 6 se iau spre scientia, dr’ cu privire la p. 4 se de- cide, că' fostulu directoru se se poftdsca a transpune actele respective noului directore; dr cu privire la p. 7 se insarcineza d. cassariu a estradă conspec- tulu cerutu. § 23. D. secretariu I G. Baritiu așterne com- putulu despre perceptiunile si erogatiunile foiei aso- ciatiunei pe anulu 1874 (Nr. prot. 35/1875) si cere a i-se asemnă 200 fl. că anticipatiune pentru edarea foiei asociatiunei. — Computulu amentitu se predă spre esamenare si raportare domniloru comembrii Const. Stezariu si Dr. Dem. Racuciu, dr’ exolvirea anticipatiunei cerute se asemneza la cass’a asociatiunei. § 24. Se presenteza cărțile dăruite pre seam’a bibliotecei asociatiunei si anume: 1. Revista contem- porana pe lun’a lui Decembre 1^74 si lanuariu 1875, dăruită de redaetiunea respectiva; 2. Archiv des Vereines fiir siebenbiirgische Landeskunde XII. Bând 1. Heft; 3. Calindariulu pe anulu ordinariu 1875; 4. Limb’a materna in inst. pedag. si clasele popo- rali romane de Dr. Ilarianu Puscariu. Sibiiu 1875. Se primescu pre langa expresiunea recunos- cientiei protocolarie si se predau d-lui bibliotecariu spre a se petrece in registrulu bibliotecei asocia- tiunei. Verificarea acestui procesu verbale se concrede d-loru membrii: Dunc’a, Stezariu si Boiu.*) Sibiiu, datulu că mai susu. ladobu Bologa m. p., vice-presiedinte. Ioane V. Rusu m. p., secretariu II. S’a perlesu si verificatu. Sibiiu, 4 Febr. 1875. P. Dunc’a m. p. Stezariu m. p. Z. Boiu m. p. Bibliografia. In tipografi’a Rbmer & Kamner s’au tiparitu si se afla de vendiare urmatdriele cârti: Pretiurile in valuta austr. fi. cr. Transilvani’a, foi’a asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a popo- rului romanu, pe anu ..........................3.— Cursurile dein anii trecuti se afla depuse la on. comitetu alu asociatiunei in Sibiiu, la redactiune si la librari’a Sam. Filtsch. Dictionariu magiaro-romanu compusa de G. Baritiu, 8-o mare, legatu usioru . . . 3.20 Crestomația germana pentru clasele ele- mentari romane................... . . . —.90 Carte de lectura romandsca pentru clasele gimnasiali inferiori si reali, antorisata (edit. III. in doue to nuri mari, 1866) ă tomu . —.50 Gramatica romana de G. I. Munteanu pen- tru clasele gimnasiali. Partea sintactica . 1.15 Viati’a lui Agricola 1858 .....................—.35 Sonoru sdu frumosu resunatdrele plansu-can- turi ale inmormenturei Domnului si mantui- toriului nostru Isusu Christosu de G. Ucenescu — .20 Mag.azinu de canturi naționale vechi si noua de Georgie Ucenescu........................... —.40 Protocolulu siedintieloru conferentiei națio- nale romanesci tienute la Sibiiu 1861 . . —.40 Az Erddlyi olăh nemzetro'l szolld orszăgos tbrvenyczikkek az unioval szemben ds ezek- rol drtekezlet. egy magyar ds egy olăh kbzt —.10 Petitiune substernuta Maiestatii sale c. r. apostolice in 30 Decembre 1866 pentru sustienerea si apararea autonomiei marelui principatu alu Transilvaniei, redeschiderea dietei si continuarea lucrariloru ei . . . -—.12 Istori’a regimentului alu II. romanescu gra- nitiariu transilvanu de George Baritiu. Brasiovu 1874 . ,...........................—-60 Infi icosiatele stricatiuni ale beuturei de vinarsu- rachiu. (Edit. II.) Brasiovu 1868 . . . . —.10 *) Processulu verbale dein 2 Martin ne veni, pre candu textulu acestui Nr. erâ terminata. V’a urma in Nr. 7. Editorin si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei, — Tipografi’a Romer & Kamner.