'fi Acesta foia ese * cate 3 c.61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenu cu porto & Ai TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Maioru, a fratelui seu Constantin Olteanu. a sororiloru sale Amalia maritata Giorgiu Filipu, Anna maritata Nicolau Siandoru de Vistea si a fiiloru acestoru-a, cu anim’a infranta de dorere iace cunoscutu, că neuitatulu sociu, respectiva părinte, frate, socru, ginere si cumnatu LADISLAU VASILIU ba» d. POPP, Presiedinte de senatu la suprem’a curte judecatoresca din B.-Pest'a, cacalleriu ord. coron'a de feru class. II., consiliariu act. intimu de stătu alu M. Sale imp. reg., presiedinte associatiunei transilv. pentru cultura poporului rom., presiedinte onor, socielatei Uter. rom. d'in Bucovin’a etc. după unu morbu greu de mai multe dile, isi dede sufletulu in manile Creatorelui in 17 fe- bruariu 1875 la 8 6re ser’a. in anulu vietiei 56 si alu p nefericitei sale căsătorie alu 26-le. Ceremoni’a funebre după ritulu bisericei greco-catolice se va tienă in 20 februariu a. c. la 3 6re d. m. la locuinti’a din strat’a Morarilorii Nr. 8. Ossamentele repausatului se voru transportă la Reginu in Transilvani’a, unde se voru depune spre eternulu repausu in cript’a familiare. Buda-Pesta. 18 februariu 1875. Fia-i tierin'a usidra si memori’a binecuventata î Nr. 52—1875. Aniinciii prea triștii. Comitetulu associatiunei transilvane, petrunsu de cea mai profunda durere, vine a anuncia prea trist’a scire, că adeveratulu patriota, devotatulu si ilustrulu barbatu alu natiunei romane, presiedintele de senatu la s. curi’a regia, presiedintele si membrulu fundatore alu aso- ciatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu etc. etc. ' Escelenti’a S’a LADISLAU BASILIU baronii de POPP, a adormita in Domnulu in 17 Februariu c. n., săr’a la 8 6re. In 20 Februariu se va serbă ceremoni’a inmormentarei in Buda-Pesta, după care osementele illustrului repausatu se voru transportă laReghinulu sasescu in Transilvani’a, spre a se asiediă la loculu’de repausu eternu. Numele acestui raru barbatu s’a eternisatu in annalele natiunei prein faptele si meritele sale nemuritdrie. Memori’a lui va fi bine cuventata dein generatiune in generatiune si pastrata cu scumpetate in animele posteritatiei romane. Fia-i tieren’a usidra si amentirea eterna!!! Dein siedinti’a estraordinaria a comitetului associatiunei transilvane. Tienuta la Sibiiu in 18 Februariu c. n. 1875. lacobuBologa, Ioane V. Rusu, v.-presiedinte. secret. II. 9 — 50 — Nr. 52—1875. Procesu verbale, luatu in siedinti’a estraordinaria a comitetului aso- ciatiunei transilvane tienuta in 18 Februariu c. n. 1875 sub presidiulu d-lui vice-presiedinte I. Bolog’a, fiendu de facia domnii membrii: P. Du nea, E. Ma- cellariu, I. Hannia, I. Tulbasiu, Constant. Stezariu, I. V. Rusu, Z. Boiu, Vis. Romanu, Dr. Dem. Racuciu, I.Cretiu, Dr. Aur. Brote si I. Candrea. § 25. D. v.-presiedinte arata, că s’au aflatu in- demnatu a conchiama pre domnii membrii la o sie- dintia estraord. prea trista, la o siedintia, in carea, petrunsu de cea mai profunda durere, si cu ochii scaldati in lacremi, se vede constrinsu a anun- ciă, ca, după o telegrama primita astadi după 8 bre antemeridiane, dela d. Alexandru Romanu, Escelenti’a sa prea demnulu si prea iubitulu presiedinte alu acestei asociat. LADISLAU BASILIU baronu de P O P P, asdra la 8 bre s’a mutatu la cele eterne, si că, după o alta telegrama, primita in decursulu acestei siedintie, ceremoni’a inmormentarei a acestui illustru barbatu, se va tiend in 20 Februariu c. n. a. c. in Bud’a-Pest’a, după care osamentele aceluia se voru transportă la Reghinulu sasescu, spre a se asiediă spre eternulu repausu. Dupace d. v.-presiedinte cu viersu tristu si în- trerupta de durere, descopere, că toti membrii pre- senti suntu petrunsi de asemene durere pentru asta pierdere atătu de aduncu semtita, rdga pre comitetu că se delibere, că ce ar’ fi de a se face si in ce direcțiune, spre a-ne depune tributulu celei mai in- time recunoscientie si pietati facia cu nemuritbriele merite ale illustrului defuncta? Conclusiune. Comitetulu petrunsu de cea mai profunda durere, si-implinesce numai o sacra deto- rintia naționale catra unulu dein celi mai rari si mai iluștrii barbati ai natiunei, candu in aceste mo- mente prea triste vine a dă prein acdst’a, expres- siune celoru mai intime semtimente de condolentia pentru pierderea ilustrului repausatu, si totu odata decide, că acdsta manifestare se-se treca in acestu procesu verbale, că unu documentu perennu de pietate si recunoscientia facia cu nemuritoriele merite ale aceluia. In nexu cu acdst’a decide mai departe, că despre acdst’a conclusiune se-se incunos- cientieze numai decătu pre cale telegrafica famili’a inaltului repausatu. A se publică unu necrologu, cum si acestu procesu verbale intr’ unu numeru se- parații alu foiei asoc., imbracate in coldre de doliu (negru). Pentru a asista la ceremoni’a inmormentarei effectuinde in 20 Februariu c. n. a. c., se esmitte o deputatiune de patru inși deintre membrii fundatori si ordinari ai asoc. in cualitate de representanti ai aceleia, si anume: in persdnele domniloru Augustinu Ladai, Ioane cav. de Puscariu, Alexandru Romanu si Alexandru Nedelcu, carii suntu a se avisă despre acdst’a pre cale telegrafica. In fine pentru a asistă la solenitatea astrucarei in Reghinulu sasescu, comi- tetulu esmitte dein senuln seu o deputatiune de doui inși, in persdnele domniloru: Iac. Bolog’a v.-presie- dinte si Davidu bar. Ursu, membrii aii comitetului, caroru suntu de a li se recompensa spesele de ca- letoria. Verificarea acestui procesu verbale se concrede domniloru: Dunca, Hannia si Macellariu. Șibiiu, datulu că mai susu. lacobu Bologa m. p., v.-presiedinte. Ioane V. Rusu m. p., secret. II. S’a perlesu si verificata, Sibiiu 19 Febr. 1875. P. Dunca mp. E. Macellariu. mp. I. Hannia mp. Asia dara br. Dadislau B. Popii, presieden- tele unui senatu la inalt’a curte de revisiune si casa- tiune, consiliariu intimu alu Maiestatei Sale, distinsu si decorata in recunoscinti’a mariloru sale merite personali, câștigate pentru tronu, stătu, patria, națiune, presiedentele asociatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a unui poporu greu cercatu, decorea si fal'a natiunei romane, nu mai este! Parentele de familia, doiosu si iubitorii]; amicu sinceru si promtu a se ’ sacrifică pentru adeveratii sei amici; omu nascutu că se fia barbatu de stata in sensulu genuinu alu cuven- talui si că se represente ori-unde patria, națiune, regimu; athletulu aperatoriu alu dreptului si alu dreptatiei; descendentele unei străvechi familie nobile romanesci; succesoriulu in funcțiuni si demnități alu unoru barbati romani, precum au fostu consiliarii de curte Mehesiu la Vien’a, Budai la Leopole, cancelarii Costa si Nopcea, s’a dnsu si elu pe urm’a metropoliti- loru Alecsandru si Andreiu, pe urm’a colegiloru sei in funcțiuni înalte, Emanuilu si loanu. Dorerile sale nu numai fisice, ci si cele psichice l’au rapitu dintre noi; că-ci pdte fi, că nu amu meritata că se’lu mai avemu! Neuitate Vasilie, prea-chare Amice! In diu’a in care mi-ai disu, că ai desperata de a mai vedea triumfandu dreptatea, că inse in Transilvani’a inca, nu’ti vene se te mai întorci si că ai dorf singurăta- tea, săgețile care au trecuta prin sufletalu teu celu inaltiatu si nobile, au trecuta si prin anim’a mea; dara mi-amu tienutu de sacra datorintia catra Tine, a’mi ascunde marimea dprerei, că-ci inca de atunci era mu ingrigiati toti amicii Tei pentru vidti’a Ta. N’ai avutu dreptate, că ne-ai lasata asia curendu; trebuiai se mai astepti aici intre noi, celu mai puținu cinci- sprediece, douedieci de ani, si noi in acelu tempu ne coregeamu de securu, uitămu dissensiimile, si Tu — 51 — erai se dici cu deplina liniște: Acuma dimite pe sierbulu teu Ddmne! Păna candu, Dumnedieule alu parintiloru noștri, greutatea manei tale preste noi! Păna candu torentii de lacrime se nu se mai stdrga de pre feciele ndstre! Gr. Baritiu. însemnătatea literaturei romane traditiunali. (Fine.) VII. Pe urm’a urmeloru venimu la comdr’a co- mdreloru, la cântecele poporali romane. In respec- tulu acestora potere-amu afirmă, fdra a ne teme de oontradictiuni valide, că poporulu romanu e unu poporu eminentamente idilicu. Ddca unele dein gin- tile invecinate se mandrescu, cu temeiu mai multu ori mai pucinu, de poesi’a loru poporale, apoi noi romanii potemu dice, fdra a ne măguli prea peste mesura, cumu-că cântecele ndstre poporali formddia o adeverata avuția natiunale, unu titlu de gloria pentru națiunea romana. Ele suntu depusetoriulu a idee asiă de inalte, a semtiri asiă de fragede si do- idse; formddia o variatiune asiă de incantatdria de datine stramosiesci, de credintie superstidse si de notitie istorice; au una atare abuudantia de frumo- setie poetice dein cele mai originali si mai că fdra parechia in literaturele altora ginți, catu in conclu- siunea acestora V. Alesandri cu dereptu cuventu edise, că „romanulu e nascutu poetu".*) Dein poe- siele poporului romanu se resfrangu cele mai stra- lucitdrie radie ale geniului seu, ne incanta cele mai genuine porniri ale ani mei lui; deci deca undeva, apoi in ele trebue inainte de tdte se i studia mu ca- racterulu. Tempulu si loculu ne costringe a trece cu fug’a preste deductiunile erudite ale unui Iac. Grânm despre inceputulu cântecului si alu poesfei preste tc|u,**)~ Amintimu numai, că după acele deductiuni deăcaatoturele si alte viersuri si cântece insoțitdrie de ceremonie relegiunarie, de jocuri, de procesiuni, aru fb cele mai antice, dein cari descantature si po- esfe originalmente mitice numai cu tempu s’a des- voltatu bălad’a si epope’a poporale. • Trecemu si preste acea, că poemele populari rom. inca sunt de varie specie, precumu: (pre langa descântece) co- lindele, de caracteru religiosu; doinele sdu cân- tece de doru, amdre ‘ si jale; h o r i e 1 e (choreae) adeca cântecele de bucuria ale poporului; in fine baladele si cântecele betranesci sdu epice poporali, ce au de obiectu fapte si templări istorice măreție. *) V. Alesandri: Poesli popularie ale romaniloru, Bucu- resci 1866; in prefatia. *♦) Iac. Grimm: Kleinere Schriften..........J Deintre aceste mai vertosu colindele, cumu si baladele si cântecele epice suntu acelea, ce pdrta adeseori timbrulu unei vechimi fdrte inalte, si jdeci ; in tdte priviritiele au interesu si insemnatate mai mare. Anume colindele, — pre cari pana mai eri invetiatii slavi eră p’aci se ni-le rapdsca si se le faca de origine slava,*) — e sciutu, că cu „turc’a“ impreuna le avemu dela Saturnalie si de la serba- torile calendeloru Ianuarie, pre cari străbunii romani antici le serbă, pre langa dre-cari intreramperi, de la 17 Decembre pana cătra 6 lanuariu; le serbă cu jocuri, ospetie, cântece si alte petreceri, stravestindu-se că femeie sdu in forma de animale**), întocmai că „turca" ndstra a romaniloru. Crestinismulu nepo- tendu delatură si extermină dein usulu poporului nece calendele, precumu nece cele mai multe .usantie paganesci, se sili macaru a le transferi la idee creștine.. Ci silinti’a, macara că fdrte sincera, succese numai de jumetate: calendele, adeca colindele ndstre pa- strara numerdșe resunete mitologice stravechie. Că se tacemu intre altele de cjiei si dieine, p. e. de’ Venus sdu Vinere, carea in ele si adi figurdza că diein’a si modelulu frumosetiei, candu dominecei personificate i-se promite se fia mai frumdsa decâtu Vinerea***); dara apoi craciunulu fdra indoidla se concepe in multe colinde după idee si privintie stra- vechie paganesci, că renascerea sdrelui fisîcu cu turm’a de stele strahicitdrie pre ceriulu serinu de primavdra si vdra, candu intr’ un’a se dice: Coborit’a, coboritu, (Corindămu, domne, corinda) De mai susu dein resaritu Domnedieu dein ceriu pre scâri Pre miruri, pre luminări, Cu-o turma de oi domnesci.... Si o pasce in serinu, Si o adapa in nuoru lițju; *) se concepe că renascerea si reintdrcerea sdrelui aducutoriu de dulce primavdra si vdra, cu suavele flori, cu rundundlele si cantaretiele selbeloru inver- dite, candu intr’ alta colinda se dice: Ve aducu unu Domnedieu, (Florile dalbe) Unu Domnedieu nou-nascutu Cu flori de crinu inveacutu. Domnedieu adeveratu: *) Wi)h. Schmidt: Das Jahr und seine Tage in Mei- nung der Romănen Siebenbiirgens, Hermannstadt 1866; si altii. Fr. Miklosich i recundce originea lat. in Fremdworterb. ** ) Du Cange s. v. Calendae: „Publicae illae ac super- titiosae laetitiae, quas kalendis Januarii, quibus annus aperitur, exhibuere pritnum gentiles, usurpavere etiam post modum Chri- stiani, et quas utrique indecoris choreis, mulierumque aut fera- rum assumptis formis ac vestibus foedabant." ** *) At. M. Marienescu: Colinde, Pest’a 1859, pag. 37. Cfr. I. C. Schuller: Kolinda, Hermannstadt 1860. t) At. M. Marienescu: Colinde, pag. 47. 9 • — 52 — Sore in radie luminata.... Că pre ceriu s’au aretatu Unu luceferu de-imperatu, Ste comata strălucită țentru fericiri menita.... Eta lumea că infloresce, Pamentulu că inteneresce, Cant’ prein lunca turturele, / La terestra rundunele. *) Si câ colindele, întocmai si baladele ndstre po- porali, resuna si adi de murirea strabuniloru admi- rati de lume, de datinele, credintiele si superstitiu- nile loru. Pre urditoriulu gintei ndstre romane, pre divulu Traianu, cu alegoric’a saDochia sduDochiana (Daci’a), Romanulu si adi lu-veneredia cu pietate in balade câ „Erculanu", „Fetu-logofetu“, „Canteculu plugului" si altele; si astadi memoredia pre Hadrianu si Reriu sdu Aurelianu imperatu;**) si astadi crede, câ Joe tunatoriulu (Jupiter tonans), in persdn’a cre- știna a sântului Elia, ambla cu caruti’a de focu pre bdlt’a ceriului si de acea durdue; si astadi in ad- mirabilele cantecu epicu intitulatu „Sdrele si lun’a"***) considera sdrele de unu dieu frumosu cu plete de auru, -câ Apoline dein mitologi’a eleno-latina, carele cutriera ceriulu pre unu caru trasu de ndue caii. Eca in ce stă, pe scurtu, literatur’a romana traditiunale! Eca tesaurii nestimabili, ce i cuprinde! Productele literaturei ndstre traditiunali suntu cele mai nefalse si nefalsificate espresiuni ale spiritului romanescu; suntu cugete dein modulu de cugetare, semtiemente dein modulu de semtire a Romanului, asiâ-dicundu osu dein dsele, carne dein carnea si sânge dein sângele lui. Si totuși acdsta avuția natiunale romanesca este adi, mai multu decătu ori-candu mai inainte, ame- nitiata cu eterna inmormentare in noianulu uitarei. Tempulu progresedia cu pași gigantici; progresămu fdra indoidla si noi cu elu, si potericele idee ale culturei, si materialismului modernu strimtorescu si respingu pe dî ce merge totu mai multu acele con- ceptiuni stravechie dein anim’a si mintea poporului nostru. Si ce facemu noi pentru mântuirea loru? Ne vomu multiami dre cu respectivele opuri, altu- cumu prd lăudabili si meritdse ale unui Marienescu, Sim. Florianu si alesu V. Alesandri pre terimulu eanteceloru, cumu si ale unui A. Panu pre terimulu proverbieloru si povestiloru poporali ? f) Dar’ aceste *) V. Alesandri: Poesie popor, ale Romaniloru, pag. 394. **) At. M. Marienescu: Balade poporali romane, Pest’a 1858; in. precuventare. ***) V. Alesandri o. c., in carele e si „Erculanu" si „Plugusiorulu“; era „Fetu-logofetu" publicata de At. M. Marie- nescu in „Albin’a" 1872. f) Diuariele chiaru ne anuncia, că datinele si credintiele poporali rom. (pre lenga Mari^iescu, care multe dein aceste le adună si asemenă cu cele antice rom. intr’ unu opu ms.) mai aflara unn cultivatoriu in junele G. Dem. Teodorescu dein Bucuresci. suntu abiâ numai inceputulu, aceste formddia abiâ o mica parte dein obiectele, pre carile, cumu ve- diumu, le imbraciosiedia literatur’a traditiunale. Se ne apucămu dara, se ne apncâmu de lucru cu una dra mai inainte. Cele de pastratu dein aiep- tatele credintie, datine scl. nu intru atatu se le des- radecinămu, cumu începuse zelosulu altu-cumu vica- riu I. Marianu in septemtrione-orientele Transilvaniei, catu mai vertosu se le splicamu poporului; cele de desradecinatu inca se le consemnămu in scrisu si se le conserbămu pre acăsta cale. Se nu lasămu, câ străini, câ Schuler, frații Schott, Stanley, Kotzebue, C. Acs si altii, se ne admire si adune ce e alu nostru. Dăca străinii se uimescu si incanta de fru- mosetiele poetice straordinarie ale literaturei ndstre traditiunali, se cuvine câ noi preste acea se reflec- ihmu si la însemnătatea ei pentru literatur’a ndstra propriu disa, carea numai dein radecin’a celei tra- ditiunali pdte suge suculu natiunalitatei si peculiari- tatei sale romanesci; dar’ se reflectămu mai pre susu de tdte la insemnatatea ei pentru trecutulu nostru celu mai departatu. Dâ, se ne nesuimu a conservă aceste traditiuni sacre, câ pre unulu dein celi mai principali si mai potinti conservatori aii natiunalitatei ndstre romane preintre furtunele milenari. Nu cutare si cutare biserica, cutare si cutare confessiune, cu principie almintre prd divine, pră liberali, pre umanitarie, precumu câ „nu este intre noi nece Gfrecu nece Romanu, nece liberu nece sclavu, ci toti suntemu un’a in Crestu",*) — nu atare biserica si confesiune religiunaria, dicu, ne-a datu cea ce nece dens’a nu avea: poterea conser- vatdria a natiunalitatei ndstre. Biserica ne face ser- vitiu natiunale conservativu numai accidentalmente, numai intru catu sciii respandf lumina; la dein- contra ne dede candu pre man’a slavonismului, candu pre a grecismului, candu pre altele. Cea ce inse in trecutu ne stracorâ preintre atate Scile si Caribdi, ne scdse câ prein minune dein ghiarele mdrtei natiunali iminenti la viati’a actuale, fure in prim’a linia pre indegetatele traditiuni si reminis- cintie sacre. Prein midiuloculu acestora ne sioptira străbunii dein mormentu mereu, cumu-că suntemu fii aii Romei, descendenti aii gloriosiloru legiunari cuceritori aii lumei. Memori’a vertutei loru ne-a otielitu; memori’a vertutei loru ne va otielf, trebue se ne otielesca feci-porure la fapte de gloria si mă- rire câ ale loru. Clusiu, in 1874. Dr. Gregoriu Silasi. *) S. apost. Paula: epist. câtr. Rom. a. a. — 53 — Hemorandulu din Blasiu, de dato 3 luliu 1872.*) „Inaltulu regimu alu M. Sale imperatesci si apo- stolice regesci, inspirata de dorinti’a nobile de a vedd si pe națiunea romana îndestulata si fericita, a binevoita a dă - subscrisiloru placut’a ocasiune, de a-si descoperi in acestu respecta opiniunile loru individuali, si anume a indegetâ chile si midildcele acelea, prin cari credu densii, că daca s’ar realisă, aru fi in stare de a impaciul spiritele, a restabili încrederea reciproca si a șterge efectele dorerdse ale unui trecuta nefericita. Subscrisii saluta acesta generosa iniciativa a regimului M. Sale cu bucuria si o intempina cu promtitudine atatu mai mare, cu catu credu mai multa, că precumu ei, asiă si toti ceialalti locuitorii de naționalitate romana din marele principata alu Transilvaniei, suntu inspirati de aceeași dorintia leale si ferbinte, de a vedd complanate tdte differen- tiele si delaturate căușele, cari au produsa si mai producu profunda neindestulare cu situatiunea de fația, si cari făcu, că națiunea romana se fia ingri- jata de viitoriulu seu in presente, că si in epocele cele mai critice. Pentru-că cu atatu mai curendu se ne ajun- gemu scopulu ce ni-amu propusu, de a supune la cunoscinti’a regimului Maiestatei Sale acelea căli sî midildce, cari credemu noi că ar’ fi de natura, de a impaciul si îndestulă pe nefericit’a ndstra națiune, semtimu necessitatea de a indegetă si totu una data a dissipă unele neintielegeri, ce ni se păru none că ar’ predomină si aru produce de un’a si alt’a parte neîncredere si suspitiune. S’a sustienutu precumu scimu noi, la multe ocasiuni, că natiunua romana nu ar voi se accepte din partea saart.de lege XII din 1867, adeca acelu nou pactum conventum, acelu nou dreptu fundamen- tale de stătu, prin carele regatulu ungurescu si-re- gnlase relatiunile sale de stata catra cealalta parte a monarchiei. După modest’a ndstra opiniune, supositiunea acdst’a nice intr’unu respecta nu are locu. Nime pe lume n’a întrebata pana astadi pe națiunea romana din Transilvani’a, nice că pe una individualitate na- ționale, representata in vre unu modu sdu altulu, si nice că pe una pârte constitutiva in sistem’a marelui principata alu Transilvaniei: daca dens’a voiesce sdu nu, Se accepte susu citat’a lege de stătu? Pentru-că, despre 9—10 deputati de naționalitate romana din Transilvani’a, cari au participatu la diet’a de incoro- nare a Ungariei intre 1866—1868, nu se va putd sustiene nice una data, că aceia aru fi fostu espres- siunea vointiei naționali. Mai inainte, la una alta ocasiune de asemenea natura, națiunea romana din Transilvani’a fusese in- *) Vedi Nr. 4 alu „Trans. “ trebata de catra regimulu M. Sale atatu prin midi- locirea unui congresu naționale, tienutu in aprilie 1863, catu si prin diet’a Transilvaniei. Ce e dreptu, Romanii Transilvaniei s’au decla- rata cu acea ocasiune pentru integritatea imperiului in sensulu celoru doue acte mari de stătu din 20 Oct. 1860 si din 26 Febr. 1861, nice una data inse in sensu absolutisticu, si totu-deaun’a cu conditiuni bine precisate, de a se conservă individualitatea politica si autonoma a marelui principata alu Transilvaniei, , cum si de a se trece in legile fundamentali de stata conditiuni secure de esistintia naționale pentru Ro- mani. — După ce inse Maiestatea Sa imperiale si regăsea condusa de cele mai inalte interesse de stata, crediîi că acelea sunt mai bine asecurate cu sistem’a cu- prinsa in articlulu XII, noi din partea ndstra nu vedemu nici una causa, pentru care națiunea romana se nu accepte acea sistema si se nu voidsca a se conformă ei, indata ce in cadrulu aceleiași va fi asecurata a ei individualitate natiunale. Asiă dara ndue ni se pare, că din caus’a legei fundamentali, cuprinsa in art. XII, nu ar fi nice una dificultate de a perveni la scopulu ce si-a pro- pusu inaltulu regimu cu respectu la națiunea romana. A ddu’a presupunere este, pre catu amu aflatu noi, că Romanii din Transilvani’a aru tinde a peri- clită intregitatea cordnei unguresci. Acest’a presupunere, pre catu se aude mai desu, tocma, pe atat’a e de vaga, in catu noi nu ne po- temu retiend că se nu o reducemu la una simpla denunciatiune falsa, calumnia inventata si repetita de atatea ori, de cate ori națiunea romana si-reclatna drepturile sale in patri’a comuna. Este lucru fdrte tristu, dara pră usioru de esplicatu, că precumu pi alte parti ale lumei, asiă si in Transilvania, unele clase de dmeni, dedate din timpuri vechi a domină preste Romani si a-ii calcă pe cerbice, cauta pre- teste diverse, spre a le impune drasi jugulu sub un’a sdu alta forma. Dara nu este acest’a midiuloculu, si nu va -fi nici una-data, la nici unu poporu din lume, ajunsu la cnnoscmtia de sine, de a-lu conservă in fidelitate catra stătu si tronu. Nu calumni’a si nice persecutiunile voru îndulci si atrage pe dmeni catra unu stătu ori-care. Intre anii 1860—1863 inca s’au mai auditu de- nunciatiuni de natura celoru atinse la loculu acest’a. Pe atunci inse regimulu M. Sale a disu: „Stă la vointi’a si in poterea ndstra, de a sa- tisface dorintiele Romaniloru fora utnbra de pericli- tare a statului — asiă, in catu ei se-si tiena de gloria si fericire a fi si a se numi concetatieni ai acestui stătu, a si-versă pungile si sângele loru pentru conservarea si înflorirea lui, si a nu mai avd alte aspiratiuni in vidti’a loru.“ — 54 — Pe atunci regimulu începuse a si-implinf pro- missiunile, si Romanii a se simți ceva mai fericiți. Cu cestiunea intregitatii coronei unguresci se aduce in nexii si uniunea Transilvaniei cu Ungari’a, cu adausu inse, că națiunea romana din Transilva- ni’a o aru combate la tdte ocasiunile. Este pre adeveratu, că nu numai intelegenti’a romana, ci chiaru poporulu a protestatu la tdte oca- siunile in contra uniunei Transilvaniei cu Ungari’a. Se fia inse bine constatatu, din tdte actele cate au emanatu in acdst’a cestiune dela națiunea romana transilvana, incependu din anulu 1848 pana in dio’a de astadi, că Romanii nu au combatutu nici una- data uniunea in principiu, ci din contra ei au recu- noscuta in tdte timpurile acea uniune, care si-are basea sa in legea fundamentale a Transilvaniei, adeca in diplom’a leopoldina; ceea-ce inse nu voiesce na- țiunea romana, si nu a voitu nice una data, este: uniunea cea improvisata, fortiata, necondiționata, acea uniune, care este identica cu unificarea totala, fora picu de respectu la miile de interesse provinciali, locali, cumu amu dice esclusivu transilvane, crescute dre si-cumu dein pamentulu ei in cursulu mai mul- tora secle, si complicate atatu de multu, in catu re- gularea si complanarea loru nu se pdte realisă airi, de-catu numai in laintrulu Transilvaniei, aci acasa, in una dieta provinciala, pe viitoriu că si in trecutu, in unu periodu lungu de 700 de ani. Asiă-dara, despre acesta specie de fusiune tienu Romanii, că este stricatidsa din mai multe puncte de vedere. La loculu acest’a sfer potea pune întrebarea că: daca Romanii transilvani au recunoscuta totudeaun’a unu feliu de uniune a Transilvaniei cu Ungari’a, si daca ei nu suntu străini de cătra ea in principiu, pentru ce nu au aretatu nice una-data modalitatea, conditiunile, sub cari aru fi ei aplecati a o adoptă? La objectiunea acdst’a respunsulu este usioru. Romanii n’au fostu intrebati nice una-data despre uniune, ci in mania tuturoru protesteloru naționali, s’a facutu totulu „de nobis sine nobis.“ — In anulu 1863, candu ar fi fostu ocasiune de a participă la pertractarea acestei cestiuni, essistenti’a uniunei a fostu negata chiaru de regimu. In anulu 1865, candu drasi regimulu o dede in desbaterea dietei din Clusiu, atunci votulu romani- lora, depusu in Decembre pe măs a dietei prin me- tropoliti si prin ceialalti membri dietali de naționali- tate romana, fii desconsiderata si delaturatu că si in 1848. Chiaru si diet’a Ungariei din anulu 1848 a prevediutu in art. VII, § 5, necessitatea de a se specifică conditiunile uniunei, si a presupusu una conventiune, sdu contracta de stata intre ambele aceste tiere, intre limitele sanctiunei pragmatice. Sciutu este, că nerespectarea acestora prevederi si proclamarea precipitata, a uniunei in diet’a Tran- silvaniei, a produsu cele mai deplorabili efecte, cari pe langa una prudentia si moderatiune, dictata de natur’a lucrului si de tdte conjuncturile politice de atunci, s’ar ti potatu evită fdrte bine si spre salutea toturoru. Pre catu ne suntu noue cunoscute opiniunile si chiaru convicțiunile predomnitorie ale Romaniloru din Transilvania, apoi ei in cestiunea uniunei vedu una întrebare de vietia si de morte pentru esisten- ti’a ,loru natiunale, carea ii si tiene in grige si an- xietate perpetua. Dein acdsta causa densii nu incetddia a pretende formularea si tissarea conditiunilora uniunei, cumu si turnarea loru in una lege fundamentale de stata, care se-si aiba valdrea sa pentru totu venitoriulu, si se remana scutita si aperata pentru totu deaun’a de ori-ce fluctuatiuni si fortune politice, mai aparata si respectata de catu fusese chiaru si diplom’a leo- poldina din 1691. Prin lege fundamentala de stătu, dra nu prin legi — că se dicemu asiă — efemere, care astadi se ăducu si preste cati-va ani se dela- tura prin maioritati totu efemere, credu Romanii că-si voru potd conservă si scuti esistenti’a loru na- tiunale, si chiaru esistenti’a si înflorirea religiunei. In acestea convicțiuni ale sale, națiunea romana din Transilvani’a fusese confirmata chiaru si prin prd- inaltele promissiuni făcute de repetite ori, si anume prin actele de stata din 20 Oct. 1860, cumu si prin cele din 21 Aprile, 4 Maiu si 13 luniu 1863. Abstracțiune facdndu asta data dela alte con- ditiuni ale uniunei, care se reducu la tidr’a intrdga, că atribute ale autonomiei, ne vomu permite a enu- meră la loculu acest’a numai acelea conditiuni, pe cari dorescu Romanii a le vedd trecute si asecurate in una lege fundamentale de stata, dra acelea suntu: A. In respectu politicu. 1. Recundscerea limbei de limba oficidsa. ala- turea cu limb’a magiara, in tdte afacerile interne ale (Transilvaniei, de ori-ce natura aru fi acelea, in mo- dulu precumu se recunoscuse aceea in an. 1863/4. In partea cea mai mare a Transilvaniei funcționarii au trebuintia numai de 2 limbe, adeca de cea ma- giara si cea romana. După noi, unu funcționarul, care nu e in stare a mai invetiă pe langa limb’a materna celu pucinu inca un’a din cele 2 limbe, acela nu merita a fi pusu in funcțiune publica. Acesta principiu se adoptase, si in parte se si apli- case chiaru si sub sistem’a absolutistica, dra sub cea numita Schmerlingiana s’a realisatu cu celu mai bunu succesu. Din tdte limbele. cate se vorbescu in tierile coronei unguresci, limb’a romana este —■ după jndecat’a toturoru barbatiloru competenți, cea mai usidra. — Preste acdst’a, limb’a romana stă in- data la loculu alu doilea după cea magiara, cu avu- ti’a sa in literatura, si ea face pe anu ce merge progrese in totu respectulu considerabili in litera- tura si in sciintia; de unde urmddia, că candidatii — 55 — pentru funcțiuni publice au ocasiune de ajunsa spre a invetiă limb’a nu numai dela poporulu cu care vina in contacta, ci si ca ajutoriulu gramaticei si alu lecturei de cârti; ăra candu acesta limba s’ar propune si in ’scdlele gimnasiali magiare, si in cele germano-sasesci, precumu se propune cea magiara in gimnasiele romanesci, atunci invetiarea ei aru fi si mpi cu înlesnire, de esemplu asia precumu se mtempla in Belgia si Elveția cu limbele patriei, ăra de cati-va ani mai incdce chiaru si in Bulgari’a cu limb’a turcăsca si cu cea bulgara. Este impossibile câ millidnele de locuitori se in- vetie ana alta limba dela cateva mii de funcționari, ci aceștia trebue se fia obligati a invetiă limb’a po- porului, din ale cărui punge si-tragu ei plățile, pen- siunile si tdte celelalte emolumente. 2. împărțirea vechia a Transilvaniei este un’a din cele mai abnorme in tdta Europa, de unde si provine una mulțime de inconveniente, lips’a de re- gularitate in administratiune si conflicte nenumerate. Acea impartire se pdte face asiâ, in catu cele trei ele- ' mente naționali se fia respectate pe atăt’a, pe catu voru suferi marile interese ale unei administratiuni promte. Necesitatea imperativa a unei împărțiri po- litice ndue a tierei in comitate si resp. in scaune si districte, s’a recunoscutu de repetite - ori de cătra dietele Transilvaniei, ăra anume in diet’a dela anulu 1863 a venitu formulata câ a 5. propositiune re- găsea, carea a si fostu pertractata in secțiuni. 3. Lege electorala ndua, conforma si uniforma pentru tdte clasile locuitoriloru, adeca una lege, din . care se lipsăsca ori-ce privilegiu de clase si de ca- sta, precumu nu lipsesce din amendoue legile elec- torali transilvane, adeca: cea din a. 1791 si cea din 1848. Ambele aceste legi au produsu in totu tem- pulu cea mai adunca nemultiamire. t 4. Aplicarea barbatiloru de naționalitate romana fila tdte funcțiunile publice ale statului, cate cadu sub denumire, fora alta favdre si preferentia, decâtu nu- mai aceea ce si-va castigâ fie-care individu prin cali- ficatiunea sa, prin meritele câștigate in vre-unu ser- vitiu si prin cundscerea limbeloru patriei. B. In respectu bisericescu. 5. Libertatea si reciprocitatea deplina a religiu- nei Romaniloru in Transilvania. 6. Autonomi’a bisericei gr.-cat. cu congrese bi-' sericesci, provinciali si diecesane. , 7. Dotarea clerului (romanu) din tesaurulu sta- tului, său din fonduri publice. C. Cu respectu la instrucțiunea publica. 8, Mânuirea si dirigerea autonoma, libera si ne- ; dependente dela organele statului — a scdleloru ; elementari ai- primărie, (normali), pe basea confes- ; sionalismuhli. 9. Aplicarea barbatiloru de naționalitate romana la universitatea din Clusiu in numeru pariteticu. 10. Decretarea limbei romane de limba parite- / tica in propunerea studieloru si sciintieloru la aceeași ‘ universitate. 11. Infiintiarea mai multoru institute publice pentru Romani, cu limb’a romana de propunere; — asiâ: a) cate-va gimnasie complete; b) unele scdle reali, atătu superiori catu si in- feriori ; c) scdle agronomice, dintre cari un’a se fia im- preunata cu una scdla de silvicultura; d) unu jnstitutu pentru seiintiele montanistice in unulu din tiemiturile acomodate spre acelu scopu. — 12. Subventiuni din tesaurulu statului spre aju- torarea scdleloru poporali scapatate. Acestea suntu punctele de manecare, si resp. conditiunile, despre cari credemu noi, că se potu luâ de base a impaciuirei spiriteloru si a unei re- conciliatiuni duratdrie. De altu-mintrea, remane cu totulu la intielep- tiunea i naltului regimu, câ despre opiniunile ndstre individuali se-si câștige convicțiune deplina prin convocarea unui congresu naționale din totu coprin- snlu Transilvaniei, carele se fia cotnpusu asiâ, in catu se se pdta dice cu totu dreptulu, că elu este espressiunea vointiei natiunale. Acestu modu de informatiune exacta despre do- rintiele si aspiratiunile ndstre ni se pare cu atătu mai correctu, cu catu l’amu vediutu aplicatu de catra regimulu M. Sale cu bunu succesu de repetite ori, la alte ocasiuni si in alte timpuri. Pentru-că daca la barbatii cei maturi ai natiunei ndstre n’a lipsite, nice una data amdrea cătra națiunea loru, tocma pre atăt’a inse nu a lipsitu nice sincer’a vointia de a se conformă cerintieloru mai inalte ale statului si a indeplinf fora hesitatiune marile obligaminte, pe cari le avemu cu totii cătra același." — Blasiu, 3 luliu st. n. 1872. Dein siedenti’a conferentiei private, care s’a tienutu intre 29/17 luniu et 3 luliu. loanu Vancea, arcbiepiscopu, câ presiedente alu conferentiei. G. Baritiu, că secretariu referente. Elia Macellariu. Dr. loanu Ratiu."*) *) In acestu locu s’au corresu unele errori stracurate in copi’a, după care se va fi publicatu acestu memorandu in Augustu an. tr. mai antaiu la Pestea. Red. „Tr." — 56 — Lupta dela Josefstadt. (Jun. 28—29 1866.*) Frundia verde, maghieratu, La festungu la Josefstatd Ajunseră trupele, In d6ue-dieci si optule, Unde stetera pe locu, Si ’ncepura a-si face focu, Se-si faca menagea iute, Câ se plece mai 'nainte. — Menagea dăca-au gatatu, Unu „hap tăcu!“ mare'au suflatu, Benedecu vinea calare, Toti strigau in gur'a mare: „Benedecu că se traiesca, „Trup’a s’o comandalesca!“ Benedecu d’in graiu graiâ: „Ostasime drag’a mea! „Fii gata cu armele „Si cu tote trebile.“ Apoi amu plecatu 'nainte, Câ pe Praisu se-lu potemu prinde. Nu multu inse mai pasiramu, Cu Praisulu ne si talniramu. Ne opriramu dar’ pe locu, Cu duslmanulu se damu focu. Praisulu incepu-a puscâ, Feciorii nost’i a pică, Ca-asiâ dau cu tunurile, De se clateau dealurile; Deci câ leii ne-amu luptatu, Pana năptea ne-a apucatu, Ma si noptea aici amu fostu, Incungiurati de forpostu, Pan’ ce-a dâu’a di-amu plecatu, In marslrulu regulată. In ddue-dieci si năuelea, Praisulu ăr’ spre noi vinea, Potc’a ăra-lu aducea, Pe-o vreme urita, rea. Eramu pre-unu dealu amaritu, Praisulu pre-unu siesu stelegitu. Praisulu, marele vrasmasiu, S’a fostu trasu langa-unu orasiu, *) Dn. dr. professoru Gr. Silasi descrie cu atăta vioitiune geniulu poeticu alu poporului romanescu. Acelu geniu lucra neîncetata, in totu tempulu si in tdte epocele. Dein dilele ndstre avemu unele exemple cătu se pdte de pregnante in acestu respectu. Noi memoramu aici numai poesi’a popularia despre batali’a cea mare dela Solferino (luniu 1859), care resa- rise câ dein pamentu si este cantata de femeile ndstre mai alesu in tienuturile Ternaveloru, apoi poesiile popularie, totu ostasiesci, dein 1866, pe care le publică dn. Victoru Rusu in „Suspinele Silveloru®. (Carlsruhe 1872. Pretiulu 50 cr.) si pe care aflamu de lipsa a le reproduce si noi. Red. „Tr.“ Si-a trecutu pr’intr’-o pădure, Câ pre noi se ne ’ncungiure. Candu Praisulu au stătu pre locu Noi ilu primiramu cu focu. Noi eramu pre dealu in cale,* Era Praisulu mai de vale; Si unu maioru cu calu cu siea, Catra noi acumu dicea: „Stati fetiori! si nu ve dati, „Ci câ voinici ve luptati, „Dar’ fiți cauți si ve ’ngrigiti, „Si de mdrte ve feriti!“ Vai! inse-ai nost’i reterâ, Praisulu după noj vinea, Si candu fugeamu inapoi, Asie vineău după noi, Dela Praisulu glontiele, Ca si ver’a ploile. Acumu atatu-amu fugitu, Pana toti ne-amu obositu, Si-atatu amu totu alergatu, Pana mai nu amu picatu. Si candu prin holde fugeamu, Paie de ovesu sugeamu, Ca eramu toti insetati, Si de bataia mancati. Noi fugeamu care ’n-catrau, Cumu fugu cerbii candu li-e reu, Pan’ ce ’n verfulu dealului, Comandirulu Praisului, Lovitu de-o glontia, — a picatu, Si batai’a, — a incetatu. Er’ candu fuse catra sera, Intf’unu lagheru ne-asiediara. Ci pucinu amu odichnitu, Ca-unu avisu iute a venitu, Era de nou se plecamu, Si ’napoi se reteramu; De locu dara-amu si pornitu, Tota n6ptea-amu marsiuitu, Catu demaneti’a-amu ajunsu, Unde stetea Praisu ascunsu, Unde ne-amu opritu pe locu, Se ne mai gatamu de-unu focu. Bine inse n’amu mancatu, Era la drumu amu plecatu, Si-amu ajunsu toti osteniti, Pana mai la Chenigreti. Candu aicea ne-amu aflatu In lagheru ne-amu asiediatu. — Er’ prin treidieci si-umilea, Nimeni nemicu nu sciea. Acumu lun’a s’a sfersitu, Si alta luna s’a ivitu. £3» Nr. 6 va esi 2 role. 1^3 Edltoriu si provedietorlu: Comitetulu» — Redactoriu fi. Baritiu, secretarlulu I. alu asociatiunei, — Tipografi a RSmer 4 Kamner.