----------

     Acesta fdia ese C''A
] cate 3 c61e pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-'
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

Pentru străinătate
1 1 galbena cu porto l,
poștei.

       VW
       ----------


        Nr. 23.





                TRANSILVANI’A.




            F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului romanu.


Brasiovu 1. Decembre 1874.


<?


' Abonamentulu se £
face numai pe cate

   1 anu intregu.

Se abonedia la Comi-
tetulu asociatiunei in
Sibiiu, seu prin posta
seu prin domnii co-
lectori. ?





■Wga.


        Anulu VII.


Sumariu: Cas’a romana. (Fine.) — Fragmente dein istori’a regimentului alu Il-lea rom. granitiariu transilvana. (Urmare.) —
                                             Liber’a murarfa. — Procesu verbale. — Bibliografia.                                                                                      ,


    Cas’a romana.

(Fine.)

      Promovandu inteligenti’a casei si a familiei, si
prin ele inteligenti’a, cultur’a poporului romanu, amu
facutu poporului nostru, patriei, omenimei celu mai
nobile serviciu, care serviciu facutu de inteligentii
loru, tuturoru popdreloru, face pre nobilele Aimd-
Martin a eschiamă: „O privelisce ddmna de privirea
ceriului! Cu catu rațiunea neamului omenescu se
maresce, popdrele se apropia, armele, cadu dein ma-
nile loru, si frații se cunoscu!“ — Era catu potemu
noi face in privinti’a acăst’a, ddcâ voimu cu firmitate,
întrebați pre cei 25 ani dein urma ai istoriei ndstre!
Dara nu, intrebati numai pre acdsta juna asociatiune,
ce ne-a intrunitu astadi aici!

      Unu resultatu strălucitorii! alu inteligentiei, inse
nu numai alu inteligentiei, dara si alu bunului simtiu
castigatu prin deprindere si preste totu prin educa-
tiune, trebuie se-lu amintescu inca deosebitu. Acest’a
este gustulu esteticu, adeca plăcerea frumosului
si nesuinti’a după frumosu. Plăcerea acdst’a de totu
ce e frumosu, asiu dori dein tdta anim’a, se prindă
radecini totu mai adenci in cas’a romana. Că-ci
precum inteligenti’a inlesnesce si inavutiesce vidti’a,
asia gustulu esteticu o infrumsetidza si o nobildza.
Nu este nici decătu indiferinte, ddca locuiesce roma-
nulu in casa frumdsa, solida, cu gustu construita
după regulele architecturei, <ri intr’unu bordeiu gra-
maditu, carpitu si insîratu fdra nici o ordine. Nu
este indiferente, ddca romanulu canta o cantare me-
lodidsa, dulce, unu textu de si simplu, dara poeticu,
ori slobdde dein ghtleju si pe nasu nisce tonuri near-
ticulate, si recitdza nisce cuvinte-fora gustu. Nu este
indiferinte, ddca pune in cas’a sa nisce iedne, tablouri
sdu portrete lucrate de pictori, ori isi imple paretii
cu „sfinți dela Nicol’a", unde S. Treime este cu trei
guri si sidse ochi, unde toti grumazii santiloru suntu
gusiati, tdte gurile strîmbe, si tdte picidrele slaba-
ndge. Nu este indiferinte, se faca romanulu satulu sdu
cu strate lungi, largi si drepte, cu casele la drumu,
cu beseric’a, scdl’a si institutele publice si tergulu
la mijloculu comunei, ori din contra. Dă, dloru, vi
se va pard esageratu, dara nu este esageratiune, ci
purulu adeveru, că nu este totu un’a cum isi pune


junele romanu cacinl’a pe capu, sdu cum rădică pi-
cidrele la ambletu, nici e totu un’a, cumu isi asiddia
fdt’a romana fldrea in peru, sdu cumu isi Idga măr-
gelele la grumazi. Ba nu este totu un’a, cumu ti
se presentdza in cas’a romana unu pacharu- de apa
re'ce. Scurtimea tempului nu-mi permite nici aici a
vorbi mai pe largu despre acdsta recerintia a casei
romane; voiu pronuntiă numai că o regula generale,
că gustulu esteticu nu se desvdlta atatu prin inve-
tiatura, catu prin esemplu. Omulu dela natura imi-
tdza pre celu mai cu auctoritate: copiii pre părinți,
servitorii pre stapanii loru, si ddca nu intielegu căușele
lucruriloru vediute sdu audite. De aceea este de do-
ritu, că familiei romane se se dea din partea con-
ducatoriloru ei intru tdte esemple si modele de lu-
cruri frumdse si demne de imitatu. Besericele,
scdlede si institutele ndstre publice de
ori-ce soiu, fia zidite totu-ddun’a la loculu celu mai
frumosu, după planu de architectu, inalte, largi, lu-
mindse, solide, proportionate; frații noștri Deveni ne
dau in privinti’a acdst’a dovedi atatu de frumdse, in-
catu făcu se salte de bucuria ânimele ndstre ale tu-
turoru*). Acelea inlaintru si in afdra se fia fdrte cu-
rate ; icdnele î mobilele si aparamentele loru se fia
frumdse, lucrate cu gustu si se stea in proportiune
drdpta unele cu altele. Casele preotiloru, invetia-
toriloru si altora inteligenti se fia de si nu lucsdse,
daru de o simplicitate aldsa, de o curatime esemplara,
de o structura simetrica, corespundietdre trebuintie-
loru, si scutite si scutitdre de pericolu, d. e. nu prea
grămădite si botîte unele intr’altele, incungiurate de
grădini cu pometuri, chiaru si dinaintea caselora gra-
dinitie sdu pomi. -— Cantarea, carea este unu e-
lementu fdrte insemnatu de cultura, se se cultive cu
mare atențiune si cu viu interesu; se se cânte dein
peptu, cu gur’a deschisa, nu prințre dinți, nu pe nasu;
se se cânte melodii plăcute, espresive, vii, pentru
tinerime mai cu seama melodii si tecste vesele, cu-
ragidse, precum se cuvine in fldrea vietiei, nu tra-
ganate, întinse si tardii, reservanduse acestea pentru
baserica si ceremoniele religidse; se se cânte pe


       *) AdunWrea s’a tienutu in beseric’a romana ortodocsa de
acolo, un’a deiu cele mai mari si mai imposanto dein Trausil-
vani’a. Autorele.


44

— 282 —


tactu, si — ceea ce lipsesce mai de totu cunteeeloru
ndstre — se se cânte in armonia! In legătură cu
cantarea stă vorbirea, limbagiulu, care asemenea
se fia curatu, limpede, viu si corectu, nu mancandu
litere si silabe întregi, nu adauganduse cuvinteloru
suficse neplăcute, nu scliimbanduse 1 cu r, s cu si,
g cu j etc., ci aducenduse limbagiulu verbale catu
se pdte in consunantia cu limbagiulu scripturisticu.
Limbagiulu populariu nu se cuprinde in corumperea
cuvinteloru, câ sfe intielâga poporulu, precum: tabala
in locu de tabela, lacramatia in locu de reclamatia etc.,
ci mai vertosu in simplitatea si logic’a eugetarei si
a vorbirei; inteligenti’a nu se cade se se pogdre la
limbagiulu vulgare, ci mai vertosu a trage din trepta
in trepta poporulu in susu catra sine, adeca la limb’a
corecta gramaticale, carea este legatur’a cea poterica
a toturoru romaniloru de pe pamentu. Vestmintele
inca merita atențiunea ndstra, in catu adeca si prin
ele se desvdlta si se manifesteza gustulu esteticu.
Por tu lu romanescu este fdrte frumosu si pitorescu,
deca e asia, precum se cuvine se fia- vestmintele
curate, nu intinse pe corpu, ci largutie si comdde,
inse nici in privinti’a acest’a esagerate, ci acomodate
anotempului si impregiurariloru, d. e. pe la S. Ilie
nu căciulă, ci pelaria potrivita, femeile cu pelarii deo-
sebite de ale barbatiloru, femeile muntene baremu
la baserica si la festivități cu papuci croiti pe picioru,
nu cu opinci, s. a. Asemenea atențiune se cuvine
mersului, jocului, innotatului, calaritului, trântei si to-
turoru miscariloru. — Chiaru si numele ndstre si
ale prunciloru noștri potu avd dre-care influintia a-
supr’a gustului esteticu. Deci nu va fi nici unu
pecatu, deca vomu mai slabi din Oprea si Buctiru,
Dobr’a si Stanc’a, si vomu introduce in loculu loru
nume cu vre-o însemnătate: Aureliu, Romulu, Liviu,
— Silvi’a, Lucreti’a, Corneli’a. Deci fiindu-că după
cele de mai susu, gustulu esteticu nu se insusiesce
atătu prin invetiatura, cătu prin deprindere din co-
pilăria , parentii si invetiatorii se fia cu atențiune,
câ copii de tempuriu se amble imbracati curatu si
cu gustu, spelati, peptenati; se vorbdsca tare .si des-
voltu, se nu tcraie picidrele la mersu, se stea dreptu
candu vorbescu, si preste totu se se dedea intru tdte
cu forme frumdse si plăcute. De multe ori o cantare
frumdsa nu numai mângâie si inaltia sufletulu, daru
feresce pre omu si de cugete rele; de multe ori al-
beti’a camesiei tale pazesce si sufletulu teu curatu;
de multe ori insemnatatea numelui teu iti aduce a-
minte de acela, alu cărui nume ilu porti, si cu acâst’a
de ondrea ta, si te retiene dela o fapta rea. „Man’a,
carea cultiva flori — dice Aime-Martin — „nu se
închide nici la rug’a seracului, nici la trebuintiele
străinului?¹ De aceea elinii in admirabila loru ge-
nialitate diceau, că frumosulu este si bunu, si inven-
tară pentru acest’a cuventulu                 6ln, adeca

frumosulu in bine si binele in frumosu că-ci in a-
deveru, gustulu esteticu este unu fuscelu de mare în-
semnătate in scar’a perfectiunei omenesci.


      In fine inse, câ esenti’a si cordn’a toturoru cc-
loru dorite casei romane pana aici, ceremu dela densa
religiositate si moralitate. Eu nu despartu
aceste noțiuni, precumu se intempla une-ori. Că-ci
mie religiositatea nu’mi este numai împlinirea cutaroru
cerimonii religidse, cari singure suntu numai nisce
midildce spre aventarea sufletului la cele mai înalte
domnedieesci; dara nici moralitatea nu-mi este o
simpla împlinire din obiceiu seu din interesu a pres-
cripteloru moralei, ci religiositatea si moralitatea mi
suntu un’a si nedespartibile acea convingere petrun-
dietdre a sufletului, din carea câ fruptulu din flore,
emandza fapt’a cea buna. Este de neaperata trebu-
intia, câ religiositatea si moralitatea se fia si se re-
mana spiritulu conducatoriu, aeriilu, essenti’a de vid-
tia si legea suprema a casei romane, deca e câ se
se inbune sortea poporului nostru. Nici averea ma-
teriale cea mai însemnata, nici desteritatile cele mai
surprindietdre, nici inteligenti’a cea mai strălucită nu
suntu in stare a dâ vietiei ndstre valdrea interna,
deca lipsesce dintr’ensele religiositatea si moralitatea.
Nu voiu osteni atențiunea binevoitdre a on. adunari
prin espunerea modalitatiei, cum se se mantiena in
cas’a romana spiritulu religiositatiei prin esercitărea
prescripteloru basericesci: rogaciuni, cantari si cetiri
evlavidse s, a.; ci voiu dice numai de totu in ge-
nerale, că la deșteptarea si susținerea acestei con-
vingeri ce are se petrunda tdta vieti’a, trebuie se
si conhicre tdte facultățile sufletesci: intielegerea, sim-
țirea si vointi’a si tdte modalitățile educatiunei: inve-
tiatur’a si esemplulu, mai multu inse cestu din urma;
că-ci virtutea se castiga mai multu prin esemplulu
celoru buni, decătu prin invetiatura celoru invetiati.
De aceea ceremu dela părinți, câ religiunea se fia
onorata, despre dens’a se se vorbdsca totu-deun’a cu
seriositate si veneratiune; nici candu se nu se com-
bată in cerculu familiare preceptele ei, dara cu deo-
sebire se nu se ia in risu si batere de jocu, sdu se
se înjure asiediamintele acelea, pe cari Ddieu le a des-
tinatei pentru fericirea omenimei! Era catu pentru
moralitate, câ manifestatiunea cea viua, visibile si
simtibde a religiositatiei, inainte de tdte ceremu dela
cas’a romana, câ soții conjugali intre sine se tra-
iesca bine, va-se dica se sustienă nemaculata
ere dinți’a si iubirea aceea, cari suntu basele
vietiei conjugali. Este unu ce fdrte trista, că pro-
verbiulu, Dumineca la cununia si Luni la Mitropolia!
(adeca la despărțire) si-are originea intr’o tiera ro-
manesca, si că adeverulu lui cehi dorerosu totu mai
multu si mai multu ne atinge si pre noi! Se nu
uite mai departe soții conjugali, că precumu procre-
area, asia si educatiun ea de prunci, cari se con-
tinue lantiulu celu imenșii alu creatiunei, este unu
scopu principale alu vietiei familiari, si că educatiu-
nea prunciloru este cea mai nobile problema a pa-
rentiloru. Este unu semnu fdrte întristătorii! de de-
cadenti’a morale, candu parentii cauta a se scuturâ
câ de o povera uricidsa de educatiunea copiiloru sei,

— 283 —


— candu tatalu sub pretestu de ocupatiuni oficidse,
ori de dragulu celoru 32 cărticele, de alu venatului
s. a., candu mam’a de grij’a toaleteloru, visiteloru
dande si priminde, baluriloru si baleteloru sdu altoru
trebuintie intipuite nedispensabili, — ori ambii pa-
renti din caus’a lenei si a nepasarei, câ se tăcu de
alte impregiurari si mai agravatdre, nu afla tempu
a se ocupă de educatiunea copiiloru sei, ci aceea se
incredintidza sdu la nisce servitori fbra sufletu, seu
— ă la madm’a Chiriti’a in Paris, — unoru pensio-
nate, ce vendza numai interese marsiave materialis-
tice. Ce pdte fi mai frumosu, decâtu a formă su-
flete! Ce pdte fi mai nobilu, decâtu a ne face prin
acdst’a conhicratori ai insesi domnedieirei! Da, dloru,
elementulu religiosu morale este aprdpe bancrotu in
cas’a aceea, unde parentii fbra motive debsebitu grave,
precum d. e. bdle, se lapeda de educatiunea prun-
ciloru sei! Pensionatele parte mare nu suntu decâtu
incuse asupr’a caseloru parmtesci: incuse, dicu, cumu-
că acestea sdu nu sciu, sdu nu voru se'si implî-
ndsca datorintiele sale! Că-ci nu urmamu si aici in-
degetariloru naturei! „Dăscălii crescu numai pre cei
ce au bani; unu guvernatoriu de copii se cumpera;
dara natur’a este darnica, ea dă cate unulu fora
plata fia-carui copilu *)“: pre părinți! Da, dom-
niloru, multe se potu cumperă cu bani, dara tata
si mama nu! Presupunendu dara, că soții conjugali,
precum suntu procreatorii fisici, asia suntu natural-
minte si procreatorii spirituali, adeca educatorii prun-
ciloru sei, apoi ceremu, că educatiunea se fia basata
pe tdte acele principie solide, ce le prescrie pedago-
gi’a: se fia simpla, naturale, veritabile, demna, seriosa,
acomodata poteriloru corporali si spirituali ale copi-
iloru, si condusa preste totu de spiritulu iubirei. Aici
in fine numeramu si acea recerintia, că educatiunea
prunciloru se fia naționale, si adeca nu numai
in limb’a materna , ci in intim’a iubire si alipire de
poporulu romanu, cărui câ elemente apartienemu. Si
ddca m’aru reflectă cineva, pentru ce acdsta recerin-
tia o punu intre postulatele moralitatiei, ii voiu res-
punde, că este o dator in tia santa morale a
fia-carui omu, de a conservă naționalita-
tea sa. Că-ci precum aru ti o rătăcire deplorabile,
ba o fapta revoltatdre de totu bunulu simtiu, candu
unu fiiii s’ar lapedă de parentii sei, astu-feliu atu
fi o retacire, o crima, carea nu se pdte din destulu
combate, candu o casa romana s’aru desbracă de
caracterulu seu naționale, romanescu, ba candu chiaru
si numai din indolentia nu s’aru ingrigi pentru con-
servarea limbei si nationalitatiei sale! Firesce inse,
că pe langa respectarea mai pre susu de tdte a na-
tionalitatiei sale cas’a romana trebuie se preinvetie
prin fapta si cuventu respectarea toturoru nationa-
litatiloru si cu deosebire a acelora, cu cari vetiuimu
impreuna intr’o patria comuna. Că-ci de si este o


      *) L. Aim6-Martin: Educatiunea mameloru.


datorintia morale, a iubi pre poporulu nostru, totuși
acdsta iubire nu este iertatu se degenereze in des-
pectarea sdu ddra chiaru despretiuirea altoru popdra!
Da, dloru, celu ce face si invetia asemenea, reu ser-
viciu face chiaru poporului seu, si este periculosu a
semenă asemenea sementie, că-ci nu scii ce pdte re-
sari din ele! Nu, cas’a romana se nu imiteze ase-
menea esemple, cari se condamna singure pre sine!
se nu semene ura, ci iubire! se nu predice despec-
tarea, ci respectarea toturoru popdreloru! Inse mai
pre susu de tdte a poporului seu!

     Dara chiaru si acolo, unde casatori’a nu este
dăruită cu prunci — cu tdte că midtiamita lui Ddieu,
de acestea suntu cam puține intre romani! — spi-
ritulu naționale trebuie se fia o parte constitutiva a
spiritului religiosu-morale ale casei romane!

     Amu marcatu inadinsu educatiunea prunciloru,
că-ci ea este cea mai de aprdpe si inmediat’a pro-
blema a vietiei familiari. Acumu inse este tempulu,
că se trecu la virtuțile acelea, cari in catu suntu, asiu
dori se remana pentru totu-ddun’a proprietăți ale
casei romane, dra incătu nu aru fi, se se faca parti
constitutive ale vietiei ei. Cumpetulu in mancare
si beutura nu este numai o datorintia materiale eco-
nomica a casei romane, mai mnltu decâtu a altor’a,
ci este chiaru o datorintia religidsa morale; că-ci
imbuibarea nu numai impucindza averea familiei, ca-
rea afbra de ce este pucina, este si o posesiune sacra,
comuna a toturoru membriloru familiei, ci ataca si
sanatatea corpului si a spiritului, si adeseori scurtdza
firulu vietiei. Cas’a romana nu gresiesce aici atatu
cu imbuibarea, că-ci romanulu — adeveratu strane-
potu alu lui Curiu Dentatulu — dela natura este
fdrte frugale, catu mai vertosu cu ncratiunalea dis-
tribuirea a viptului: la nunte si alte festivități prdda,
risipindu-se diumetate bucatele, dra la tempu de ne-
cesitate — vdr’a la lucru — lipsa Aparitiunea cea
trista a beției, mai cu seama a vinarsului, o amu
amintitu mai susu, si aici adaugu numai datorinti’a
ndstra, a toturoru, cu deosebire inse a preotiloru,
invetiatoiiloru, notariloru si judiloru comunali, cari
vetiuescu in neintreruptu si imediatu contactu cu po-
porulu, câ se stăruidsca pentru desradecinarea acestei
urite si ruinatdrie patime. Dara se nu ne amagimu
a crede, că in privinti’a acdst’a aru fi de ajunsu le-
gile si statutele cele frumdse scrise, cari de regula
se punu pe politia la grinda si acolo remauu, ade-
seori cu foiele netaiate, ci mai vertosu se introdu-
ceam bunele moravuri, bunulu simtiu, bun’a opiniune
publica, cari se condamne acestu vitiu, — statute
vii, cari intra in minte si in anima, si remanu acolo
pentru totu-ddun’a! -— Pestrarea averei proprie va
face pre romanu, a respectă si averea străină, si asia
se va nasce de sine si se va desvoltă simtiulu de
dreptate si onestate, si fruptulu acelui-a va fi,
că cas’a romana, lucrandu cu diligintia si pestrandu
cu scumpatate agonisit’a dilei, se va păzi că de focu
nu numai de furtu, acelu uritu pecatu, ce cu dreptu


44*

— 284 —


cuventu lașa pe fruntea faptuitoriului nestergibilea
stigma a rusînei, ci si de ori ce alta atingere ne-
drăpta de avere străină, fia prin insidaciune, esa-
geratiune, camataria, (carea se folosesce de miseri’a
poporului, spre a-lu face si mai miseru!), răpire său
alta strîmbatate. Simtiulu de dreptate este nedes-
lipibilu de simtiulu de adeveru si iubirea
de adeveru, acea frumdsa virtute, cultivata intre
virtuțile cardinali la vechiulu poporu persescu si ro-
manu, carea tine cuvintele ndstre in neîntrerupta le-
gătură armonica cu convingerile ndstre, si nu per-
mite minciun’a, fatiari’a, falsitatea, calumni’a, denun-
ciarea, vorbirea cu doue limbi si tdta urit’a loru
suita. Era iubirea de adeveru si de dreptate in fine
va face cas’a romana totu-ddun’a capace de a intie-
lege si a simți binele si reulu altor’a, va nasce sim-
pathia catra deaprdpelc, va alungă invidi’a, carea,
vai! a prinsu dejâ rădăcini atatu de adunci intre noi,
de josu pana susu! — si buna'-vointi’a ndstra catra
toti dmenii se va manifestă prin nobilea virtute a
misericordiei, adeca a facerei de bine catra cei
lipsiti, si a ospitalitatiei, adeca a primirei si
spriginirei după potintia a strainiloru, — doue vir-
tuți gemene, pre cari cu bucuria dicemu că a escel-
latu totu-ddun’a si escelăza, precum insine esperiamu
si astadi, cas’a romana — faca ceriulu, că se escel-
leze printr’ensele si in venitoriu si pentru totu-ddun’a!

     Astu-feliu, dloru, amu ajunsa a terihină in ra-
mele cele anguste ale unei dissertatiuni edificiulu
casei romane. Basele ei stau aduncu in pamentu, in
proprietate libera si posessiune bine regulata, dra
verfulu ei tende spre ceriu, unde este originea a totu
ce este inaltu si santu pe pamentu. Negresitu este
ideale zidirea acdst’a, inse datorinti’a ndstra a totu-
roru este, a ne apropiă după potintia de acestu idealu;
si cu deosebire este o datorintia santa a inteligentiei
romane, a dă casei si familiei romane in cas’a si fa-
mili’a sa modelle vii si demne de imitatu. Negresitu
că lucrulu este greu si reclama încordarea si suddrea
ndstra; dara si premiulu este sublimu: că-ci este fe-
ricirea casei romane, si prin ea a poporului romanu.
Vieti’a sa domestica si familiare bine consolidata, ba-
sata pe virtute, pe libertate personale si posessiunale,
si pe cultura, poporulu nostru, multu la numeru că
nesipulu marei, si plinu de poteri fisice si spirituali
— după frumds’a imaginatiune a poetului Alesandri,
„cu siepte vieți" — si-a creata unulu din factorii cei
mai potinti, cari ilu indreptatiescu a privi liniscitu
in fati’a venitoriului; că-ci venitoriulu este alu celui
mai luminatu, alu celui mai virtuosu, alu celui mai
bunu, alu celui mai demnu de densulu!

       Sibiiu, luliu 1874.

Zacharia Boiu,
assessoru consist.


    Fragmente dein istori’a regimentului alu II-lea romanescu
                    granitiariu transilvanu.

(Urmare).

       Eca opiniunea commissiunei desvoltata prin pen’a căpi-
tanului auditoru Leitzendorfer.

     „Cătra iualhilu miuisleriu regescn de bella in Bad’a.

Presburgu in 20. Sept. 1848.“

       „In sensulu înaltei ordonantie ministeriale dein 16 ale
lunei tr. Nr. 3266/99 comunicate prin decretulu presidiale
alu înaltei comande generale dein 18 ale 1. tr. Nr. 532, am
onore a substerne cu tota supunerea relatiunea, prin caro
se recapituledia tote actele respective in caus’a batalionului
I. de romani, pentru-că acela se depărtase ■ dein propri’a ini-
țiativa dela stațiunea Segedinu, si că nu a volitu a mergo
la loculu de lupta, unde fusese comandatu.

       Fapt’a cu care batalionulu este incriminata, că adeca
in nâptea dein 12 spre 13. Augustu a parasitu stațiunea sa
fără permissiune, si că nu s’a subordinatu comandei de a
merge la Becea vechia, câ se intre in lini’a de operațiune,
este adeverită pe deplinu prin cointielegerea manifestata de
cătra toti soldatii.

       Dein actele ce ne stau de inainte esse la lumina, că
culp’a acestei portari demne de pedepsa cade numai asupra
soldatiloru, carii marturisescu preste totu in unanimitate, că
atătu domnulu comandante de batalionu, cătu si toti domnii
oficiari si-au pusu in cumpănă tota influenti’a loru atătu
oficiale, cătu si cea morale, spre a’i îndupleca la subordi-
natiune.

       In cătu pentru caus’a si temeiurile acelei portari ille-
gale, apoi acelea nu trebue se se caute in vreo instigatiune
seu seductiune dein cele cunoscute, ci multu mai afundu, in
adeverat’a loru scaturigine. Investigatiunile făcute in acestu
casu ne convingu, că acelea cause si temeiuri stau in lega-
tur’a cea mai strinsa cu grandios’a si neasteptat’a prefacere
a toturoru afaceriloru publice, cu ruperea legamenteloru in
care se aflase militi’a corifiniaria păna acumu cătra stătu,
’ si cu successiv’a deșteptare a simtiementului de naționa-
litate.

       Mai inainte adeca de manecarea batalionului dein sta-
țiunea sa, se tienuse la Nasaudu adunare de poporu in
caus’a uniunei, care era la ordinea dilei. In aceea s’a luatu
intre altele de cătra betranii poporului inca si decisiunea
unanima, că ei voliescu se remana in strins’a si immediat’a
legamente de păna acuma cătra cas’a imperatesca, si că nu
voliescu nici-decumu a partecipa la bellulu escatu in partea
meridionale a Ungariei, care loru li se pare nenaturale, in
cătu nici nu potu crede că acelu bellu s’ar porta cu voli’a
si dein mandatulu monarchului, pentru-că ei vedu in partea
cea mai mare granitiari, despre ale caroru sentimente bune,
fidelitate si devotamentu cătra imperatulu au convicțiune
deplina.

       Acelu conclusu alu poporului a fostu substernutu si
prin deputatiune la Maiestatea sa, si ajunsese in totu tienu-
tulu confiniariu se fia consideratu câ. lege, de care inilita-
riulu asculta orbesce. De-si pe atunci se lățise preste totu
faim’a, că acestu batalionu va fi dislocatu la Segedinu nu-

— 285 —


mai câ se faca șervitiu de garnisdna, seu celu multu câ se
fia asiediatu in uesce castre de parada, totuși pentru casulu
candu aru fi comandati in contra granitiariloru, li s’a co-
missu (de cătra parenti?) in terminii cei mai petrundietori
si aducendu-le amente urmările cele mai grele, că nu cum-
va se asculte de asemenea comanda, si in nici unu casu se
nu se încerce a sfarma prin asemenea lupta acelea lega-
menti de concordia stabile, care existu intre tota militi’a con-
finiaria.

      La acea invetiatura de care fetiorii era petrunsi, s’a
mai adaosu si ingrijarea insuflata loru prin soirile aduse de
foliele publice si prin vorb’a poporului,, că granitiarii voru fi
rupti cu totulu de cătra imperatulu si - de cătra stătu, ba
pote că voru fi incorporati la Ungari’a, in contra volientiei
lui, si voru fi supusi la unu regimu, care pentru ei a fostu
păna acumu strainu. Cu cătu acești granitiari inaintâ in ca-
letori’a loru, cu atâtu mai multu se desteptâ in ei ingrigirea si
nesiguranti’a, si nu odata isi manifestară temerile loru, că’i
voru face se’si schimbe flamur’a imperatesca, de care densii
tienu cu atătu fidelitate, cu alt’a orecare.

      Asia granitiarii cutrierati in sufletele loru prin prepusuri
(suspiciones), candu au ajunsu la Clusiu si au fostu pro-
vocati a pune unu altu juramentu de drapellu, s’au oppusu
toti, si nu l’au depusu, pentru câ se temea că prin aceea
voru comitte crim’a de necredintia cătra monarchulu loru.*)

      Cu cătu militarii aceștia se apropiâ mai multu de
theatrulu bellului, cu atătu ei toti spunea verde, că suntu
fdrte deciși a nu intra in lini’a de lupta in acea campania;
asia numai prin speranti’a ce le facea domnii oficiari, că prin ro-
gaminti cuviintiose cătra dnii generări voru potea midiloci
schimbarea aceloru dispositiuni, se înduplecară a inaintâ, de
sî intre îndoieli necurmate, păna la Oradea si la Segedinu,
Aj unși acolo , fetiorii dein t6te companiile se încercară
pe calea cea mai legale, adeca prin deputati aleși dein si-
nulu loru si prin sincer’a descoperire a sentimenteloru si a
decisiunei loru, de a midiloci câ se nu fia tramisi in contr’a
fratiloru de arme. După unele vorbe consolatorie ce audi-
sera, începură a crede, că rogarea loru va fi inplinita, si că
cu acesta va luâ capetu si marea loru lupta sufletesca, pre
candu eta că veni porunc’a comandei supreme a trupeloru,
prin care batalionulu fu comandatu in termini imperativi
la lupt’a dela Becea vechia, si asia se făcu, câ batalionulu se’si
sacrifice simtiulu seu militariu de supunere la comanda.**)

      Asia se intemplâ apoi, că in 13. Augustu desdemănd-
tia toti fetiorii comandati in quarre audiendu comand’a de
marsiu, declarara in unanimitate, si respicatu, câ sunt deciși
a denega ascultarea, inse cu adaosu, că ori-care alta porunca
o voru împlini neconditionatu, numai la acdsta unica nu
se voru supune cu vidti’a odata, pentru-că ea nu încape nici
in anim’a si nici in mentea loru.


      *) Intru adeveru, asia ar fi fostu. Păna la anulu (in Oct-
1849) s’aru fi vediutu mai multi oficiari impuscati, sdu condam-
ntia la temnitie grele pre câte 10—15 ani, precumu s’a intem-
platu cu alti oficiari dela alte regimente imperatesei, carii avura
pecatulu că se trâca la unguri.


**) Vedi Annexele Nrii 2, 3, 4, adeca decretulu generali-
loru comandanți Bechtold et Piret si ordinulu colonelului Kiss.


      In acestu momentu de irritatiune suprema, nu mai
potea se petrunda la spiritele inversiunate ale militariloru
nici amerintiari, nici alte invetiaturi; oficiarii perdusera
tota auctoritatea, si le mai remase numai alternativ’a, câ ■
seu se lase batalionulu de capulu seu, seu se ceda cererei
sale unanime, de a trece pe malulu stengu alu Tisei la Beba.
Alternativ’a dein urma Se parea că este cu atătu mai virtosu
pretensa'de nnpregiurari, cu câtu la casulu contrariu potea
se urmedie dissolutiunea totale a regimentului, si securitatea
publica se fia periclitata in gradulu supremu.

      După acestea batalionulu isi făcu pe volia si plecă dela
Segedinu la Beba. Dar’ fiendu-câ despre casulu acesta se
făcuse indata relatiune la in. ministeriu, batalionulu fu tra-
misu la Pestea si de acolo la Presburgu etc. —

      De aci încolo cotnmissiunea face comentariu la partea
antaia a relatiunei sale, constata illegalitatea faptei batalio-
nului, ilu escusa inse prin evenimentele revolutionarie si pre-
cipitate, prin traditiunile militariloru, prin nerusînat’a por-
tare a ungureniloru cătra imperatu si cătra membrii casei
imperatesci, pe ’cari'i injurâ si insultă in terminii cei mai
scârnavi, ceea ce romanii câ imperialiști ce sunt ei după
trecutulu si după tote traditiunile loru, nu potea se audia,
fora a se revolta in gradulu supremu. Aceeași comissiune
tiene in mare ondre naționalitatea, simtiementele naționali si
histori’a miliției confiniarie, cu tdte traditiunile sale; afla
apoi, că era lucru firescu, câ romanii se nu vrea a se bate
in contra serbiloru si a croatiloru. La acesta noi mai ada-
ogemu numai atâta, că intre acei șerbi se află si mulțime de
romani, si că in Banatu era multe mii de granitiari romani,
de unde ar .fi potutu urma usioru, câ romanii se impusce in
romani, pentrucâ se schimbe domni’a imperatesca cu a lui
Kossuth et Compani’a.

      Mai departe commissiunea constata, că fetiorii dein ba-
talionulu romanescu, pentru că se scape de pericululu de a
se bate chiaru cu frații loru de arme, se cerea mereu câ
se fia tramisi la Itali’a, spre a participa la bătălii-
le dein acea tidra si spre a dă probe, că ei sub stin-
dartulu comunu imperatescu se voru sci bate totu asia de bene,
cumu s’au batutu si parentii loru.

      In fine commissiunea mai aduce in favorea batalionului
si in contra decimarei lui duoe momente mari, dein care
unulu este, că chiaru in armat’a imperatesca se vorbesce de
unele concessiuni, pe care ungurenii le-au storsu dela impe-
ratulu fbra voii’a lui (cumu a si fostu intru adeveru); era
altulu este, că de va fi pedepsitu acestu batalionu, romanii
confrații loru, adeca poporulu romanescu, pdte se se rescdle
si se’si resbune pentru sângele fililoru sei.

      Dein tdte acestea rațiuni commissiunea cere dela mi-
nisteriu gratia pentru batalionulu romanescu. Acea gratia
’ia si venitu pe la inceputulu lui Octobre (vedi Annex’a Nr. 6).

      Prea tardiu. Rescriptulu imperatescu prin care se dis-
solvea diet’a revolutionaria a Ungariei, se publicase; genera-
riulu ministru comite Latour spendiuratu in Vien’a de câțiva
ștrengari venetici; generariulu comite Lamberg, in calitatea
sa de commissariu plenipotente imperatescu, omoritu in mo-
dulu celu mai barbaru de cătra adunaturile de proletari fa-
natisati prin Kossuth; cei mai multi generări si coloneii dein
cetatile si garnisonele Ungariei si a le Transilvaniei, carii

— 288 —


Transilvani’a, cu tota artileri’a, cu munitiune, magasine de
montura, cassele publice (banii). Dein aceeași luna inainte
magiarii incepura a se arma barbatesce; inrolara neincetatu
sub titlu de miliția teritoriale (honved), de garda naționale,
de voluntari (onkentesek), de husari etc. Simbri’a soldati-
loru unguresci se adaose. Aristocrati’a isi dechise armamen-
tariele sale si imparti armele la tenerime. Inca dein luliu
diet’a votase unu imprumutu de 42 milione fiorini moneta
conv. si duoe sute mii de recruți, era in Augustu se începu
tipărirea noteloru unguresci de câte 1 si 2 florini cu milio-
nele. Monarchulu nu sancționase nimicu dein acestea pro-
iecte; dara terroristiloru prea pușinu le mai pasă de san-
cțiune; ei mergea inainte. Pe langa trupele de armata re-
gulata câte era in tiera, ungureniloru le mai veniră vreo
20 de batalione si 7000 husari de airea.*) Deintre oficiarii
imperatesci au trecutu in partea loru nu numai cei de na-
ționalitate magiara cu fetiori cu totu, ci si altii, mai alesu
nemți si poloni, inca si șerbi câ Damjanics si câțiva romani,
dara anume polonii le detera generări de renume mare, câ
Dembinsky si Bem.

(Va urmâ.)



    Liber’a muraria.

    De cătiva ani incăce se vorbescu si se scriu
multe in publiculu romanescu că si pe airea, despre
societățile asia numitiloru M.uxAxi.„li belii cuuoscuti
mai bene sub numirea francăsca de francmasoni,
(corruptu in gur’a poporului in farmasonu), nemtiesce
Freimaurer. Opiniunea publica la noi este cu totulu
in contra acestei institutiuni; s’a observatu inse, că
cei mai multi vorbindu despre ea, nu sciu nici
pentru-ce o defaima, nici ărasi in casu de asia,
pentru-ce o lauda si recomanda, Caus’a i se pdte
caută si afla in insasi organisatiunea societatiloru de
muraria libera, care se mai inveluie in câte si mai
câte forme misteridse, fbra nici-unu temeiu rationa-
bile, Articlii publicati in văr’a trecuta in columnele
Romanului in contra murariei libere, n’au fostu de
ajunsu că se reverse lumina deplina preste societățile
murariei libere, si ni se pare că de atunci opiniunile
dmeniloru ajunseră in confusiune si mai mare.

    Intre acestea societățile sdu asia numitele loge
ale murariloru liberi mergu inmultienduse in Romani’a
si anume in capitalele sale. In Bucuresci sunt doue,
de nu trei loge, care au membrii inca si dein cele
mai inalte classi ale societatiei romanesci. Unu „Re-
gulamentu alu R. [   | dedicata Intieleptiloru

din Heliopolis, Orientulu Bucuresci, tipa-
ritu totu in Bucuresci in typografi’a F. F. Thiel et
Weiss,“ (8°, pag. 44) se afla in manile toturoru mem-
briloru. Dela lanuariu a. 1874 incăce appare totu
in capitala pe fia-care luna una fă ia titulata Mistri’a,
că organu alu R. L. I. D. H. cu simbolulu scrisu pe


      *) Kovâri Erdely tortânete 1848 — 1848-ben, pagT 73—74.


unu anghiulariu: Dreptate, Libertate, Frater-
nitate. De asupra lui una stea cu unu Gr. la midiu-
locu, de de subt unu capu de mortu. Sub acestu
simbolu:

I.-. G.-. M.-. A.-. A.-. U.-.

I.-. Na și 8.-. A.-. M.-. Or.-. A.-. F.-.

8.-, Tr.-. A.-.

R.-. L.-. C.-. și Ar.-. I.-. D.-. H.-.

    Nitul de Memphis

in OR.-, din București.

P.\ SS.-. Mas.-. Salutare Lumeț la tdte punctele triunghiului.

S.-. S.-. s.-.

     înainte de a ne da si noi opiniunea asupr’a a-
cestoru specii de reuniuni, este bene se ascultamu
ce dice logea dein Bucuresci despre scopurile mura-
riei libere, apoi si despre scopurile diariului seu.

„Missiunea francmasoneriei.

     Lumea profana se intrăba adesea, candu aude
vorbindu de francmasoneria, Ia ce este folositdre a-
căsta institutiune antica? De ce si prin ce se deose-
besce de celelalte societăți de binefacere, dăca si ea
este o societate de binefacere? In fine, dăca tenden-
tiele ei sunt umanitare, care este caus’a de lucrăza
pe ascunsu si intr’unu modu misteriosu?

     Cunăscemu chiar’ francmasoni care, neavendu
ocasiune a frecuentă Atei.-, Maț,-, si ignorandu, prin
urmare, cele mai elementare noțiuni ale francmaso-
neriei, isi punu aceleași întrebări, care remanu, mai
)otu-dăuna, neresolvate din caus’a că acei din fl/.
care ar potă respunde cu succesu Ia asemenea între-
bări, hesita a vorbi, de tăma de a’si calcă juramentulu
depusu la initiare si repetatu la închiderea lucrariloru
fia-carii siedintie masonice.

     Acăsta temere parendu-ni-se prea ecsagerata, ne
vomu încercă astadi a ridică unu micu coltrualu velu-
lui care ascunde lumei profane missiunea acestei uni-
versale institutiuni si tienendu cbmptu de susceptibili-
tățile fondate ale confratiloru nostrii Masoni, nu vomu
aretă decătu fdite pe scurtu scopulu si tendentiele ei.

     Devis'a francmasoneriei este: Ceea ce tie nu’ti
place, nici tu altuia nu face; său mai bine si mai
corectu: Fa aprbpelui teu ceea ce ai vrea se' ti se
faca tie.

     Missiunea speciala a francmasoneriei este de a
formă pe toti ămenii prin educatiune, in același modu,
resumatu in trei cuvinte: Ondre, charitate, patria. . .

     Preocupatiunea ei este, unire strinsa intre ff.-. si
sprijinu reciprocu, spre a face că omenirea tăta se
progreseze prin instrucțiune si lumina; ăr prin tra-
valiu se ajunga la fericire.

     Constanti’a si neobositbrea ei staruintia este de
a propagă principii sanetbse, morale si folosităre so-
cietății in genere.

     Francmasoneri’a lucrăza spre a amelioră starea
claseloru suferinde si se silesce a vindecă, cu balsa-
mulu binefaceriloru sale, ranele celoru loviti de sdrta.

— 289 —


        Religiunea francmasoneriei aspira la descoperirea
  adeverului si a binelui; la descoperirea midiuldceloru
  de a face câ armoni’a si amorulu se domine in tdte
  raporturile sociale; la înaintarea pre cătu se pdte mai
  ,repede, a ideiloru de progresu si de civilisatiune.

        Personagele cele mai inalte si mai celebre din
/ ambele emisfere isi făcu o ondre de a portă siortiulu
masonica, cu tdte astea in adunările masonice dom-
nesce cea mai perfecta egalitate; astu-feliu vedemu
in sinulu nostru pre rege alaturea cu supusulu seu;
pre generalu dandu o mana cordiala soldatului pusu
sub ordinele sale; pre invetiatulu academicianu îm-
preuna cu simplulu elevu alu scdlei industriale; pre
bogatu lenga seracu, si lucrandu toti cu același zelu
si numinduse frații si fii ai aceleiași familii, mari si
neperitdre.

        Unulu din principalele comandamente ale franc-
   masoneriei este: Virtutea; si prin acestu cuventu ea
   intielege a resuma tote datoriele omului: Dreptate,
   charitate, umanitate, pietate filiala, amdre conjugala,
   amdre de patria, temperantia, modestia, curagiu ci-
   vica, sacrificiu pentru binele publicu, s. a. Fericiti
   adeia care, prin sfortiuri supra-umane intrunescu a-
   ceste nobile si sublime calitati, adeveratu idealu ale
   francmasoneriei.

        A face pre omu bunii spre alu face fericita, este
   o doctrina । masonica. Francmasonii, intrandu in tem-
   plele loru, lașa dincolo de pragnlu usiei passiunile si
   superstitiunile omenesci. In desbateriie loru nu ec-
   sistu controverse religidse, chestiuni de caste său de
   privilegiuri. Aci ei nu se ocupa decătu de desco-
   perirea adeverului si cu practicarea virtuții; de per-
   fecțiunea loru morala si intelectuala si cu cultivarea
   sciintiei in sensulu de a inlesni felicitatea omenirei
   de tdta suprafaci’a pamentului.

        Filantropi’a fiindu unulu din principiele franc-
   masoneriei, adeptii ei punu in primuln rangu reali-
   sarea acestui frnmosu si sualimu preceptu alu insti-
   tutiunii loru. Binefacerile loru suntu multe si felu-
   rite, dara se deosebescu de acelea ale profaniloru,
   că ci aceștia nu astăpta că intrebuintiatii se le in-
   tindia man’a său că tîpatulu durerii si alu miseriei
   se-i solicite, ci alărga ei insisi spre a descoperi pe
   adeveratii nenorociti, mai cu săma pre acei timidi
   său rușinoși, si a le îndulci nefericirea, fbra inse a’i
   umili.

        Amu potă scrie unu volumu asupr’a missiunii
   scopului si tendintiei francmasoneriei, dara spatiulu
   ce ni s’a acordatu in coldnele diariului ne silesce a
   ne opri de o camdata aci. Vomu adaogă numai,
   spre a termină, că dăca francmasonii ascundu fap-
   tele loru, fapte care de altu-mentrelea nu potu de
   catu se le atraga laud’a si stim’a tuturora dmeniloru
   de bine, caus’a este, că ei se supunu urmatbriului
   preceptu alu evangeliei: Binele celu face drăpt’a ta,
   se nu-lu scie uici chiaru stang’a ta.


Scopulu acestui diariu. ,

     Francmasoneri’a, institutiune filosofică, morala,
filantropica si progresiva, are de scopu: Binele, pa-
cea, amorulu, dreptatea si infratirea omenirei prin
propagarea luminei si adeverului, îndulcirea moravu-
riloru omului in parte si a societății in generalu.
Orisontele ideiloru si principiiloru sale este dara cu
atatu mai intinsu, cu catu scopulu ce urmaresce im-
bracisiăza interesulu omenirei intregi, avendu de basa
dreptulu omului, amorulu de patria, datoria catra
familia, datori’a omului catra sine insusi si catra se-
menii sei, si astu-feliu, prin munca, sciintia si vir-
tute, cautandu la perfecționarea morala si intelectuala
a individului, tinde a stinge ur’a si desbinarile ce
sfasiie pe dmeni si popdrale lamei, fondandu unulu
si același cultu: acel’a alu adeverului; inaltiandu unulu
si același drapelu: acela alu libertății. Lantiulu uni-
rei si sarutulu fraterna esecutate in templele maso-
nice, egala, apropie, strânge si unesce pe celu mare
de celu micu, pe utulu de seracu, pe celu tare de
celu slabu, pe Ateulu de Deist, si infratiendu si ni-
velandu pe acești omeni de diferite positiuni sociale,
diferite credintie, religiuni si nationalitati, le imprima
chiaru in viati’a profana, acelora ce credu in salva-
toriulu principiu alu francmasoneriei, aceeași norma
de portare si simtieminte unulu catra altulu, că si in
midiloculu sacrului loru templu.

     In fine, francmasoneri’a lucrandu pentru dreptu,
pace, concordia si libertate, tientăza, după cum chiaru
denumirea sa o arăta, se zidăsca, prin cuventu, scrieri
si bunu esemplu, o noua societate pe bas’a ideieloru
si principiiloru sale. Cu catu dara aeăsta institutiune
atatu de sublima si de binefacatdre va prosperă, cu
atatu binele si progresulu omenirei va fi asigurata
si dreptatea devenindu o realitate, adeverulu va triumfă. '
Credinti’a dara in sacrele sale principii cari suntu
menite a regeneră si salvă lumea, si atunci glorio-
sulu drapelu alu francmasoneriei nu va intardiă a
înveli in cutele sale tdte ănimile după surfati’a glo-
bului pamentescu. La lucru francmasoni! datori’a ve
chiama; luptati pentru adeveru si nu uitati nici o-
data ce sunteti datori lamei că dmeni si masoni!
Aduceti-ve aminte de solidaritatea si apostolatulu ma-
riloru idei ce ve impune missiunea vdstra, si prin
labdre, abnegatiune, tolerantia, modestia si o adeve-
rata virtute dati esemplu lumei prin faptele vdstre,
si atunci velulu ignorantiei se va sfasiă si din stăoa
inflacarata ce strahicesce la Or/. templului vostru va
esf lumin’a ce va dă ochi celoru ce nu vedu si va
coprinde foculu celu sacru in sufletulu amortîtu.

     Pentru a inlesni pe RR/. LL/. sorori din tiăra a’si
comunică un’a alteia ideiele si a-si stringe legaturile
de fratia ce trebue se le unăsca^ mai multu decătu
totu-dăun’a, R.'. L/. C/. si Ar/. I/. D/. H/. la Or/.
Bucuresciloru, a creatu diariulu „Mistria*⁴ ale căruia
coldne inse voru remană cu deseversire inchise la
ori-ce cestiuni personale, politice său religidse. —
Elu nu se va ocupă decătu de cestiunile ce privescu
45

— 290 —


principiile masonice, cele ce atingă interesele gene-
rali ale ordinei si interesele particulare ale LL.⁻. Se
va ocupă de istori’a francmasoneriei dela crearea ei
si pana astadi, si va studiă, pe catu este posibila,
istori’a francmasoneriei in tiăra. — Colănele sale se
deschidu toturoru LL.⁻. si FF.⁻. pentru ori-ce lucrare
masonica. — In tdte numerile se voru publică diferite
lucrări importante ale LL.’. din celelalte tieri, fora
deosebire de rituri sdu juridictiune de care potu de-
pinde : deosebire cu atatu mai pucinu intielăsa in ma-
soneria cu catu priucipiulu seu este unulu si același,
eternu si invariabilu, că si adeverulu. — La noi, unde
trebue chiaru se esiste cea mai mare unitate de ac-
țiune, acdsta diferintia are si mai pucinu cuventu de
a fi; prin urmare deca acestu diariu va potea ajunge
la unificarea toturoru rituriloru si juridictiuniloru sub
care lucreza diferitele LL.¹. din tiăra prin intielegere
cu francmasoneri’a din ambele emisfere, realisarea
scopului ce’si propune va fi inlesnita, si missiunea sa
cu atatu mai importanta, cu catu vederile LL.⁻. voru
fi mai multu îndreptate catra M.⁻. Or.⁻. A.⁻. R.⁻.




Onorabile Domnule!

     După multe încordări si sacrificii reinfientian-
duse societatea de lectura a femeiloru romane dein
Turd’a, subscrisulu comitetu petrunsu de însemnă-
tatea influintiei benefacatăre a acestui mica foculariu
alu vietiei ndstre naționale de aici, au decisa a face
apelu la patriotismulu celoru mai renumiti ai nostrii
barbati de litere, că se sprigindsca acăst’a tenera si
salutaria întreprindere. Deci pre langa acluderea
unui esemplariu dein statutele societatei, ne permi-
temu a ve rogă, că luandu in considerare nedispu-
tabil’a inriurintia ce este chiamata a esercită societatea
ndstra atatu in respectulu desvoltarii culturei, catu si
in respectulu formarei si consolidarei caracterului na-
ționala, luandu in considerare mai departe de totu
restrinsele mediloce ce ne suntu la dispunere, se be-
nevoiti prin trimiterea gratuita a pretiuiteloru d. vă-
stra opuri, sdu in altu modu statoritu in § 4. lit. d.
dein statutele ndstre, a ne dă posibilnlu concursu la
sustienerea si prosperarea reuniunei ndstre, care mai
alesu sub impregiuranle de facia, este atatu de ino-
missa.

     După cari primiti asigurarea deosebitei conside-
ratiuni dela comitetulu societatiei de lectura a femei
loru romane dein locu.

     Turd’a in 1. Octomvrie 1874.

       Susana Laslo,              Ludovicu Ciato,

presiedenta.                 secretariu.


    Statutele societatiei de lectura a femeiloru romane dein
    Turd’a.

Secțiunea I.

Despre numirea si semnulu estern u auten-
               tica alusocietatiei.

     § 1.   Societatea va portă numele de:

     a)        Societatea de lectura a femeiloru romane
dein Turd’a.

     b)        Dreptu semnu esternu autenticu va fi pro-
vediuta cu unu sigila propriu, care va portă inscrip-
tiunea „Societatea de lectura a femeiloru romane din
Turd’a.¹⁴

Secțiunea II.

Despre scopulu si mediuldcele societatiei.

     § 2.       Scopulu societatiei este progressarea mem-
briloru in deosebitele ramuni de scientia, si in specie
in limb’a si literatur’a romana.

     § 3.        Spre ajungerea acestui scopu va servi bi-
bliotec’a societatiei, carea se va sustienea si înmulți
din tacsele anuali ale membriloru, precum si din do-
nările ce se astăpta in venitoriu dela binefăcători.

Secțiunea III.

Despre elementele din care se compună
                     societatea.

     § 4.        Societatea de lectura se compune dein
membrii ordinari interni, si esterni, si dein binefăcători.

     a)        Membru ordinariu interna este totu roma-
nulu locuitoriu in Turd’a, fora osebire de secsu care
va plati la cassariulu societatiei tacs’a anuale de 2 fl.

     b)        Membru ordinariu esternu este totu roma-
nulu locuitoriu afbra de Turd’a, fora osebire de secsu,
care va satisface conditiunei de sub a.

     c)        Afbra de cu ocasiunea adunării generali nu-
mai asia se va potă face cineva membru, dăca acăst’a
a sa dorintia său de-adreptulu său prin altu membru
o va manifestă presiedintei societatei, si din partea
acesteia se va provedă cu litere de primire, statorite
in § 7. puncta 3.

     d)        Benefacatori suntu toti aceia, cari fbra altu
oblegamantu, voru inaintă scopulu societatiei prin do-
națiuni de cârti ori bani.

Secțiunea IV.

Despre drepturile si datorintiele membriloru.

     § 5.        Toti membrii din § 4. lit. a) si b) au
dreptulu :

     1)        De a partecipă cu votu decisiva la adună-
rile generali ale societatiei, precum si de a’si alege
oficialii societatiei.

     2)        A împrumută cârti din bibliotec’a societatiei
in care privinti’a se angagiaza

     3)        A inplini cu acuratetia determinatiunile § 11.
it. a) b) si c). ,

1                    Secțiunea V.

Despre comitetulu societatiei, precum si
   despre drepturile si datorintiele lui.

     § 6) Comitetulu societatiei consta din oficialii

— 291 —


societatiei cari suntu: una presiedinta, una bibliote-
carăsa, una cassarăsa, si unu secretariu.

     Toti acesti’a afdra de secretariu, voru fi a se
alege din membrele interne; secretariulu inse se va
alege totu-ddun’a din membrii interni ai societatiei.
Era dreptulu. de alegere cade in resortulu adunării
generali, carea alege pe oficialii societatiei pre unu
periodu de unu anu, de sine intieleghnduse, că după
espirarea acestui periodu ii pdte realege. Tdte agen-
dele societății le inplinesce comitetulu ei, care despre
îndeplinirea afaceriloru sale are a relată adunarei ge-
nerale.

Secțiunea VI.

Despre drepturile si datorintiele oficia-
liloru societatiei.

     § 7. Presiedint’a societatiei are:

     1)       A conchiamă cu, fine,a fie-carui semestru a-
dunarea generala, totu la una luna adunarea comi-
tetului in ambele adunari avendu a presidă, si in
cașuri de voturi egali a decide.

     2)       Afbra de tempulu aci statoritu cerendu lipsa,
are dreptulu a conchiamă si mai adeseori, atatu a-
dunarea generala, catu si pe a comitetului.

     3)       A provedea cu litere de primire pre toti
acei individi, cari insinuanduse că dorescu a fi membri
societatiei, ii va află de apti spre acelu scopu si

     4)       A portă unu protocolu despre cprespondin-
tiele si alte afaceri avute in interesulu societatiei,
precum si a păstră sigilulu societatiei.

     §       8. Bibliotecards’a are a se ingriji de buna
stare a bibliotecei, avendu a dă spre cetire cârti nu-
mai aceloru membrii, cari pre langa aretarea quitantiei
dela casarăsa, voru justifică că , au platitu tacsele de
membrii. Are mai incolo a se ingrigi si de incaș-
sarea pedepseloru statorite in § 11. lit. c.

     §       9) Cașsarăs’a are a incassă pre langa quietare
banii ce voru incurge in folosulu societatiei, si, despre
acdst’a are a relată in prosima siedinti’a a comitetului.

     §       10. Secretariulu are a portă protocolulu atatu
despre adunările generali, catu si despre celea ale
comitetului, avendu a subscrie cu presiedinta din pre-
una tdte corespondintiele societatiei, densulu are a
păstră si actele societatiei.

Secțiunea VII.

Despre drepturile si datorintiele membri-
    loru facia cu biblibtec’a societatiei.

     § 11, Fia-care membru are:

     1)       A reinapoiă cartea împrumutata in starea
in care a primit’o, la din contra va avea pre pro-
priele spese a repară bucat’a deteriorata, si respec-
tive in catu aru fi perdutu vre-unu volumu din cu-
tare opu, alu completă.

     b) Odata numai cate unu volumu se pdte îm-
prumută, si inca membriloru interni pe unu periodu
de 3 septemani, dra celoru esterni pre unu periodu
de 4 septemani.


     c) Celu ce nu aru inapoiă cartea împrumutata,
in tempulu statoritu sub b), pentru fia-care di de
restantia are a plati cate 1 cr. v. a. că pedăpsa, si nu-
mai după reinapoiarea bucatei împrumutate, eventual-
minte numai după platirea tacsei de restantia, are
dreptulu a scdte alta carte din bibliotec’a societatiei,

Secțiunea VIII.

Despre alte determinatiuni generali.

     § 12. Toti acei membrii, cari dela a 3-a pro-
vocare a presiedintei in restimpu de 30 de dile nu’si
voru fi împlinita dre-care oblegamentu facia cu so-
cietatea, se considera că de buna volia esiti din si-
nulu societatei.               ; r .            ■

     § 13) Acestea statute după impregiurari se .potu
modifică de catra adunarea generale, inse modifica-
rea loru numai atunci pote fi obiectu de discussiune,
ddca cu 3 dile inainte de adunarea generala celu
pucinu 10 membrii acdsta dorintia o voru fi mani-
festata in scrisu presiedintiei societatiei.

     Dein siedinti’a adunarei generale a societatiei de
lectura a femeiloru romane din locu, tienuta'in Turd’a
in 30. Noemvre 1873 st. n.




Anuntiu literariu.

      La redactiunea Transilvaniei se afla: depuse de
cătra respectivii dni auctori, traductori, editori spre
vendiare:

      D i c ti o n ari u 1 u limbei romane', elaborata
după insarcinarea data de societatea academica ro-
mana , de A. T. Laurianu si I. C. Măximu. Bucu-
resci 1873 volumulu I. A—H. 8° tnarâ-pag. 1242,
9 fl. v. a.                        : • :       ! ■:

      — Tragemu atențiunea toturoru căti voru - se
aiba acestu Dictionariu, că volumele lui si alu
Glossariului, in locu de 100 cole tipărite ce s’au
prevediutu (dein erdre) inaipte cu patru ani, voru
cepreude la 180 cdle; si totuși, pentru aceia carii
se abonedia pre cătu tempu mai merge tipărirea: lui,
pretiulu remane la opulu intregu, totu numai celu
vechiu, adeca de 2 Napoleondori (40 lei noi seu
franci); dara dein momentulu terminarei acestui opu,
pretiulu se va urcă la 3 napoleoni, pentru-că altu-
mentrea nu se pricepe cumu voru esi enormele spese
ale tipariului. Asia dara toti căti voiescu se aiba
dictionariulu si glossariulu numai cu 2 napoleoni, se
nu’si pregete a se abonă de acuma, păna mai este
tempu. Aceia caroru nu le este indemana a se pune
in correspondeiitia immediata cu delegatiunea in Bucu-
resci, potu prenumeră ori candu la redactiunea nd-
stra; dra dnii abonati vechi suntu rogati a transmitte
si a dou’a parte a pretiului, după care li se .voru
tramitte indata fasciclii căti au jnai esitu pănp, ip-
clusivu la lit. N.

      Analile societatiei, a cade mice romane.
Necessarie la toti căti se ocupa cu hiștpri’^' literaturei,

— 292 —


tomu I. 1 fl. 70 cr., — tomu II. 3 fl. 90 cr., —
tomu III. 90 cr., — tomu IV. 1 fl. 10 cr., — tomu
V. 1. fl. 45.

       Si pe 1873.

       Operele lui Corneliu Tacitu traduse in
  limb’a romana de rep. Gavr. Munteanu, fostu mem-
  bru alu societatiei acad, (una dein cele mai bune
  traductiuni romanesci dein limb’a latina) 2 fl. 80 cr.

       Equilibru intre Antithesi, sau spiritulu
  si materi’a, de loanu Eliadu Radulescu, Bucuresci,
  1869. 1 voi., formatu de lexiconu, pag. 400.* *) 4 fl.

       Georgiu Lazaru si scdl’a romana, me-
  morialu de Petru Poenariu, discursu de recep-
  tiune etc. Cu portretulu lui Georgie Lazaru si anexe.
  Bucuresci, 1871. 8° pag. 65, 40 cr. (Onorati me
  mori’a fericitului Lazaru!)



     Deschidere de prenumeratiune pe anulu 1875 la

        TRANSILVANIA,

f 6 i a asociatiunei transilvane pentru cul-
tur’a si literatur’a poporului romanu.

      Cu acestu Nr. se inchiaie cursulu anului alu
 7-lea alu acestei foi periodice; pentru că de si Nri
 suntu numai 23, dara cdle suntu preste 36, pre căte
 adeca asociatiunea a promisu a da lectoriloru pe fia-
 care anu pentru miculu pretiu de 3 si respective nu-
 mai de 2 florini val. austr.

      De si acestu organu alu asociatiunei lucra cu de-
ficitu, totuși adunarea generale tienuta estempu la
Deva, află cu cale a ’lu sustiend si pe venitoriu con-
formu §-lui 33 combinatu cu § 16 dein statute*).
Nu amu vediutu nicairi desfasiurate acelea temeiuri, care
voru fi induplecatu pe adunarea generale că se mai
sacrifice si pe următorii ani subventiune, atăta inse
amu potea probă cu cifre, că 36 cdle de tipariu, tra- 1
mise prin posta cu porto platitu totu dein abona-
mentu, intre impregiurările patriei ndstre vinu aprdpe
că dăruite, in cătu necum se fia remunerata labdrea,
ᵥ>dara nu se ajunge nici la coperirea speseloru pentru
charteia, tipariu, expeditiune.

      Intre ,,Actele privitdrie la urdirea si
 infientiarea asociatiunei ndstre se afla la cal-
 căinlu statuteloru după cele 15 propusetiuni sdu these
 submisse in deliberatiunea primei adunari generale
 constituante dein a. 1861 de cătra G. Baritiu, inca
 si unele dispusetiuni relative mai virtosu la istori’a
 ndstra. Acolo se decide intre altele că:


      *) Opu indispensabile pentru toti acei romani, carii se
  ocupa cu histori’a ndstra naționale si voliescu a partecipa la
  afacerile politice ale tierei.


     *) § 33 suna: „Asociatiunea va sustienea o fdia perio-
  dica in fascidre nelimitate, destinata pentru publicarea afa-
  ceriloru ei si pentru latirea midiuloceloru inaintarei de lite-
  ratur’a romana si cultur’a poporului romanu." Prin § 16
  secretariulu este obligatu ,.a redige (nu a elaborâ) foi’a pe-
  riodica si organulu de publicitate alu asociatiunei/⁴


      „Administratiunea se ia mesuri energibse, spr
a complini lacunele din istori’a patriei si a natiuru
ndstre. Spre acestu scopu inse, se se pună in ra
portu cu tdte bibliotecele din patria si din afara etc.'
Si tocma la fine: „F d i’ a periodica ce va esi p< > ।
spesele asociatiunei, se se ocupe per eminentian )
cu publicarea de documente istorice, in originalu si i
traductiune."

      Redactoriulu s’au adoperatu in cursu de siepte
ani a corespunde după micsioratele sale poteri, la de-
cisiunile acestea ale adunarei dein a. 1861, si după
ce preste așteptarea sa, fii lasatu drasi in funcțiunea
de mai inainte, va continua cu publicarea de docu-
mente, acum inse pentru istori’a cea mai noua. In
tr’aceea elu ar fi doritu, că adunarea generale si res
pective generatiunile mai june se’si fia descoperiti
asupra punctului acestuia părerile loru de nou 1»
Deva, — se’si fia pusu adeca cestiunea neteda asia
Volimu noi că romanii se aiba istori’a ndstra ade
verata, genuina, curatita de fabule si de conjecturi
sdu Că ne indestulamu că se li se dea lectura toti
numai usiorica, de anecdote, de fabule plăcute ima
ginatiunei, de versurele trase pe strugu? Ddca ce
remu istori’a, trebue se volimu destuparea fontanelon
dein care se scrie istori’a si pentru care altii arunc;
dieci si sute de mii, prin urmare cauta se si sustie
nemu acelea producte ale literaturei, in care se pu-
blica documente, dissertatiuni si criticele istorice.

      Cu acestea nu volimu se dicemu. că Transilva-
ni’a se se ocupe numai cu istori’a, ci tocma dein
contra, se vddia cu totu adinsulu si de alte specia-
lități, dara se ne impartimu labdrea, că-ci: Non
omnia possumus omnes.

      Nr. 1 alu „Transilvaniei" va esi pe anulu
1875 in 1. lanuariu n. Păna atunci on. publicu va
binevoli a se abona, prin posta sdu pe cale privata,
la o. Comitetu alu asociatiunei transil vane
¹n Sibiiu, strpt’a Ci sn a di ei (Heltauergasse).



 Istori’a regimentului alu Il-lea romanescu transilvanu,
a cărei publicare se anuntiase numai de 4 cdle tipa
rite, in urmarea cointielegerei posteridre ce avu au-
ctorulu cu barbati de specialitate, va esf in 7 (siepte,
cdle si va costă 60 cr. v. a. sdu 1 francu 50 cen-
tesime. S’au aflatu adeca cu cale, a se alatura mai ț
multe documente in limb’a originale dein cuventu
in cuventu, precumu si a se inplini intr’unu appen- j\
dice căteva lacune remase in monografi’a latina deii M
1830*)

     In 2 septemani acestu opu va fi esitu de sul
tipariu. Abonamentele se făcu la Redactiunea Tran
silvaniei si la typographi’a Rbmer et Kamner in Bra
siovu.


      *) Poemation de secunda legione valachica.


Editorlu sl provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografl’a RSmer & Kamner.