ț'/³ Acesta f6ia ese ] cate 3 <‘6le pe luna i si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- chitiunci, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenii cu porto J, poștei. ------------ Xr. 21. TRANSILVANI’A. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. Brasiovu 1. Novembre 1874. i'gZ-fv-v---¹------- Anulu VIL Su marin: Unele momente ilein viâti’a si activitatea parentelni Samuilu Micu (Clainu). — Despre căușele miseriei poporului romanescu, urmările ei et încercarea de a le delatură. (Fine.) — Raportulu cassei dinpreuna cu compoturile despre starea cassei asoc. si a fondului acad, cu finea a. 187³/₄. — Raportulu comis, esrnise pentru esaminarea computuriloru cassei asoc. si ale cane. — Fragmente dein istoria regimentului alu II-lea rom. granitiariu transilvanu. (Urmare.) — Diferitele datine pentru asiediarea mortiloru, cu privire la arderea cadavreloru. — Bibliografia, Unele momente din vieti’a si activitatea parentelni Sa- muilu Micu (Clainu*). Moto: „ Aducetive amente de faptele strabu- niloru voștri, pomenindui pre densii; intaritive cu spirîtulu, câ si voi insive, se ve faceți măriți in pomenirea urma- siloru voștri. (Cartea I. a Macaveiloru.)‘‘ I. Rogu pre prea onorat’a adunarea gen. că se-tni permitia, că cu ast’a ocasiune solena, candu fii unei națiuni, că totu atăti frați, ne vedemu adunati aici dein diverse parti ale patriei, la un’a serbatăria na- ționale, se aruncu un’a privire, macaru fugitiva preste viăti’a si activitatea unui dintre celi mai rari si mai distinși lucăferi de pre orizonulu literaturei ndstre naționale, intielegu pre unulu dein aceli luceferi, care alaturea si împreuna cu unu Sincai, Petru Maioru, Paulu lorgovici, Dumitru Cichindealu si altii, a con- tribuita prin numerăsele sale opuri literarie, in dife- rite direcțiuni, in modu însemnata la deșteptarea ro- maniloru. la deșteptarea natiunei ndstre, a acelei na- țiuni care din caus’a tristeloru impregiurari ale tem- pului, ajunsese in cursu de sedii, a fi aduncita in sclavia spirituale si corporale. Acestu luceferu raru pre orizonulu literaturei nd- stre, despre care voiu a vorbi in aceste momente so- leue, este parentele 8am. Maniu Clainu (Micu) dein Saadu, unu modestu ieromonachu, dar’ mare barbatu natiunale. Eu imi-permitu a cere indulgenti’a prea onor, adnnari gen. spre a potă infacisiă unele momente dein viăti’a si activitatea acestui neobositu literatoriu, nu dein motivulu, că ddra asi presupune, cumu-că activitatea si meritele literarie ale aceluia nu aru fi destulu de cunoscute, respectate si apretiuite din partea romaniloru; ci cu totulu dein alte motive demne de tdta consideratiunea. l^ca care suntu acele motive. Străbunii noștri de fericita memoria, au sa- crificata in tempuri grele si intre lupte continue, oste- nele si privighiari de di si nopte pentru luminarea, fericirea si prosperarea urmasiloru sei, prin urmare, eli merita cu totu dreptulu, că la asemeni ocasiuni solene, cum e si cea de facia, candu vedemu adunata in giuru-ne un’a cununa de barbati ai natiunei atătu de iluștrii, atătu de distincti si atătu de meritati, se *) Dissertatiune citita in adunarea gen. dela Deva. reimprospetamu dulcea memoria a acelora (prea demni străbuni), merita dicu, că se depunemu tributulu re- cunoscientiei ndstre la maretiele umbre ale acelora, că astu-feliu faptele si activitatea mariloru noștri stră- buni se se glorifice de noi urmașii loru; apoi faptele si activitatea strabuniloru, trebue se ne servăsca si noue de unu stimulu potente, că si fii loru se se nisuesca după poterile si impregiurarile loru, a se face demni pe patentii, de străbunii loru. Intre a- celi străbuni af noștri atătu de distincti si atătn de ne- obositi in activitatea literaria, merita că se ocupe, fbra de tdta indoiăl’a, unu locu eminente si parentele S. Clainu. Cuventele ponderose ale unui vechiu elasieu elinu, anume cuventele lui Dionisiu fiiulu lui Alesandru dein Halicarnasu, ce se cetescu in Libr. L c. 6 in opulu aceluia intitulatu: „Istori’a stravechia a Romanîlorn, “ inca mi-sierbescu de unu motivu potente pentru pro- barea asertioniloru amentite. Eca acele uuvente in traducere romana....... Prin aceea, (se intielege de- scrierea fapteloru . . .) barbatii distincti (eroi) după împlinirea carierei loru pamentesci, obtienu gloria nemnritoria, si se voru glorifică de posteritate, ceea ce-i face asemene dieiloru, si după morte li-se eter- niseza marile fapte. Apoi posteritatea de acum si cea viitoria a aceloru barbati... nu-si va alege unu modu de vidtia voluptuosu si comoda, ci si-va alege modulu de vidtia celu mai nobilu, celu mai onorabilu, considerandu, că descendentii unei generatiuni atătu de renumite, trebue se se inaltie la cugete sublime, si se nu intreprendia nimicu nedemnu de protopa- rentii loru....“ Apoi, in fine mai e si altu motivu ponderosu, pentru care noi suntemu datori a veneră si a păstră că unu pră pretiosu tesauru, dulcea memoria a pre- decesoriloru, a anteluptatoriloru noștri pre vastele câmpuri natiunale. E sciutu, prea demni auditori! e cunoscuta dein istoria, ba chiaru si dein pracs’a vietiei, ciimu-că presentele e resultatulu trecutului, ăr viitoriiilu se prepara prin presente, ăr cine nare pre- sente, nu are nici basa solida pentru viitoriu. E deci necesariu, că si generatiunea presente, că si cea ur- matoria după noi se cunosca, se apretieze si urmeze faptele si virtuțile predecesoriloru sei; mai departe, e necesariu, că ea se se scia petrunde, însufleți si entusiasmă de acele fapte si virtuti, că astu-feliu na- 40 250 — tiunea ndstra avendu in tote tempurile luceferii sei, conducătorii sei, se se pdta orientă intre tdte impre- giurarile, si se pdta inaintă cu pași securi si solidi cătra destinatiunea, ce o are si dens’a, că ori-care alta națiune, carea destinatiune e de a se inaltiă la posibilulu gradu de perfecțiune in cultura, scientia si literatura, că-ci aceste suntu basele cele mai durabile, cele mai neresturnabile ale esistentiei si ale unui vii- toriu mai prosperu. Că-ci ceea ce dice si marele oratoriu romanu Cicerone: „A nu sci ce s’a intem- platu inainte de a ne fi nascutu, este totu atăta, că si cum am fi necontenitu prunci, că-ci ce este etatea omului, ddca memori’a fapteloru ndstre nu s’ar uni cu vdcurile de mai inainte." Er’ in Cartea I. a Macabeiloru se cetescu urma- toriele frumose cuvente: „Aducetive amente de fap- tele strabuniloru voștri pomenindui pre densii, inta- ritive cu spiritulu loru, că si voi insi-ve se ve faceți măriți intru amentirea urmasiloru voștri." II. Dar permiteti-mi prea demni auditori! că după cele premise, se trecu acum la cestiunea, despre ca- rea mi-am propusu a tractă in aceste momente so- lene. Permiteți mi, dicu, se revienu la insasi vidti’a si activitatea acelui barbatu raru. Parentele Samuilu Clainu (alias Micu) fă nascutu la an. 1775 in co- mun’a rom. Saadu, in scaunulu Sibiiului. Elu si-de- ducea nobil’a sa origine dela fameli’a principiloru Moldaviei Mogila, dein care famelia unii descendenti trecundu munții s’au asiediatu in Transilvani’» , si si-au luatu numele de Micul’a, in urma Miculu, dein carele apoi străinii au facutu Clainu, traducundulu pe limb’a germana. Clainu a fostu nepotu de frate alu nemuritoriului episcopu Inoncentiu I. Clainu, alu acelui mare archipastoriu romanu, carele in lupte grele pentru națiune si beserica, si-a sacrificați! inalt’a po- sitiune si chiaru si esistinti’a materiale. Clainu de copila s’a crescută in serninarialu episcopescu infien- tiata in Blasiu de episcopulu Petru Pav. Aronu, că-ci se scie, că acestu episcopu intemeiase si unu semi- nariu pentru școlari, in carele pre spesele acelui’a se cresceau, instruiau si prevedeau cu tdte cele de lipsa căte 12, in urma căte 24 elevi de scdla. In 14. Octombre 1762, Clainu intră in ordulu ieromonachiloru monastirei Bunei Vestiri dein Blasiu, si că ieromonachu primise numele de „ Samuilu,“ fiindu că mai inainte se numise Mania Clainu. Pre la an. 1764 pre tempulu episcopului Athanasiu Rednicn, fă alesu de prefectu alu monastirii si alu seminariului lui Petru Pav. Aronu dein Blasiu. Pre la an. 1766 Clainu la dispunerea episco- pului Athanasiu, trecii in ordulu monachiloru dela monastirea St. Treimi in Blasiu. Totu in acestu anu, dupace august’a imperates’a Mari’a Theresi’a, fece un’a fundatiune pentru doui preoți in colegiulu ungurescu alu luiPasmani, ieromonachulu Sam. Clainu fă tramesu in numitulu colegiu deinpreuna cu unu altu ieromonachu anume Stefanu Popu. Petrecendu 6 ani in acelu colegiu, absolvi cursurile de filosofia si theologia. După aceea pentru perfecționarea mai departe in scientia fii tramesu la Vien’a, de unde se reintorse in 1772. In tomn’a acestui anu, infien- tiandu-se in Blasiu liceulu pentru propunerea filoso- fiei, Clainu fii aplicatu că professoru de matematica si etica la acestu liceu. Astu-feliu preparata pentru nobil’a sa missiune si devotatu apostolatului spre ca- rele s’a consacratu, restulu vietiei sale si l’a petre- cuta in activitate continua si neobosita in cualitatea de profes. la facult. filosofica si ieromonachu alu monastirei St. Treimi dein Blasiu. Elu s’a consa- cratu cu tdta resemnatiunea, studialoru atătu sacre cătu si profane. Elu, in retragerea si singuritatea sa cea liniscita si departe de sgomotulu lumei celei vane, au desvoltatu intru adeveru pre terenulu lite- raturei romane, un’a activitate atătu de abundanta si atătu de neobosita, cătu, cu totu dreptulu se pdte aplecă cu privire la vidti’a cea activa a aceluia, vechiulu proverbiu latinu: ,,nulla dies sine linea“ Claitiu fu unulu dein aceli barbati tramesi de pro- vedintia, carii impreuna cu susu-veneratii conluptatpri puseră fundamenta la literatur’a si cultur’a romana, si prin aceea la regenerarea si desceptarea naționale. Mărturia invederata despre acdst’a suntu numerdsele lui opere pretidse, deintre care unele imi voiu luă voia a le insiră mai diosu. Totu pre la an. 1772 ilu mai vedemu pre lite- ratulu nostru Sam. Clainu desvoltandu-si activitatea si talentele sale si că membru alu unui sinodu con- chiamatu de imperatds’a Mari’a Theresi’a la Vien’a. La acelu sinodu participară toti episcopii uniti dein Ungari’a siTransilvani’a. Eruditulu ieromonachu Sam. Clainu partecipă la amentitulu sinodu, in cualitate de asistente lenga episcopulu seu, fericitulu Greg. Maiorii, deinpreuna cu alti doui ieromonachi Ignatiu Darabantiu, mai tardiu episcopu in Oradea mare, si Silvestru Calianu. (a se vedd acte si fragmente isto- rice-basericesci de I. Cipariu, pag.’ 100, 120, 122, 126 si 143). Dar’ se audimu, cum se esprima nestoriulu li- teraturei naționali, nemuritoriulu loanu Eliade Radu- lescu despre luceferii natiunei ndstre, intre carii ocupa unu locu eminente si parentele Sam. Clainu. l£ca cuventele lui: „mari barbati au esitu deintre voi, dein- colo de Carpati .... Maiorii. Sincai, Clainu, toti au fostu jerf’a inchinarei loru intru servitiulu natiu- nei, si mdrtea loru pdte fi o vecinica doveda a inaltei loru misiuni.“ Clainu fă deci unulu dein aceli mari apostoli ai natiunei, a cărora voce poternica chiamă la vidtia o națiune, ce parea amorțita pentru totu- deun’a. Elu fă contemporanu cu nestoriulu istoriei naționali, cu nemuritoriulu Sincai, cu carele nu nu- mai stete in relatiuni de amiciția si amoru cordiale si fratiescu, ci si lucrara impreuna la antai’a grama- teca a limbei romane cu litere străbune, edata in limb’a latina, la an. 1780. Ba se scrie si aceea, cumcă — 251 — Sam. Clainu aru fi muritu in brahiale lui Sincai in 13. Maiu 1806, in etate de 61 ani. E loculu aici,' se amentimu macaru unele dein pretinsele sale opere, aceli pretiosi tesauri natiunali. Operele lui se suie la considerabilulu numeru de 32. Ceea ce dovedesce o activitate gigantica si potemu dice o activitate estraordinaria pre terenulu literariu. Acele opere se referescu la diverse ramuri literarie si scientifice si suntu parte originale, parte traduceri, si mai alesu dein câmpurile literaturei teologico-ba- sericesci, istorice, filologice, si etico-morale. Durere! si dauna aduncu semtita, că unele dein acele pretinse opere pana astadi inca n’au vediutu lumin’a. Acele au devenitu degiâ comori ascunse si prada moliiloru. Mi-voiu permite deci a indigitâ aici macaru unele de mai mare importantia, dein acele pretidse opere, de si presupunu a fi si altu-cumu cunoscute. O făcu inse acăst’a totuși petrunsu de aceea convingere fir- ma, cumu-că dupace auctoriulu le-a lasatu acele opere câ de o scumpa ereditate si proprietate in folosulu natiunei si alu posteritatiei, prin urmare e bene si ne- cesariu, câ acele se fia cătu mai cunoscute si mai apretiate de fia-care sufletu romanu. Eca unele dein acele opere: 1) Disertatiune canonica despre casatoria, după candnele basericei greco-resaritene, tipărită la Vien’a in 1781. 2) Dissertatio de jejuniis graecae orientalis eccle- siae, Vindobonae 1782, tipărită si in limb’a romana la Bud’a. 3) Elementa linquae Daco-Romanae sive Vala- chicae locupletata a Georgio Sincai (nu se scie de s’a tiparitu). 4) Bibli’a, adeca ddiesc’a scriptura a legiei vechi si none tradusa dein limb’a evreesca in cea romana si tipărită la Blasiu in 1795. 5) Teologi’a morale, tipărită la Blasiu in 1796. 6) Predici la omeni morti, țipai ita la Blasiu in 1800. 7) Logic’a după M. Frid, Chr. Baumeister tipă- rită la Bud’a. 8) Etic’a sdu filosofi’a practica, si dreptulu na- turei traduse după fiaumeister si tipărite amendoue la Sibiiu in 1800. 9) Brevis notitia historiae Valachorum ab ori- gine gentis nsque ad saeculum XVIII. 10) Dissertatio de stătu et politica religiosorum sive monachorum orientalis Ecclesiae. Aceste doue nu sciu se fia vediutu lumin’a, complete. 11) Dictionarium latino, valachico, hungarico, germanicum (p<5te celu de Bud’a, ce s’a tiparitu nu- mai in 1825.) 12) Istori’a romaniloru dein Ardealu, Tier’a ro- manica si Moldov’a, acestu opu importante nu sciu se fia esitu păna acum intregu la lumina. 13) Istori’a politica si besericesca a romaniloru dein Ardealu. 14) Istori’a conciliului dela Florenti’a, Ms. Pracs’a foruriloru besericesci (a consistdrieloru), manuscrisu. 16) Istori’a basericesca universale in 3 tomuri dela Christosu păna la Carolu celu mare, manuscrisu. 17) Istori’a basericica, cele de antaiu 4 veacuri dela Christosu păna la Constantina celu mare, in 5 tomuri mari, traduse după Fleuri, manuscrisu. 18) Tratatu deosebita filosofico-teologicu, despre credinti’a crestinesca cea descoperita. Cele alalte 14 opere suntu omilii si alte scrise traduse dein operile Santiloru parenti celoru mai re- numiti , cum Vasilie celu mare, Chirillu lerosolimi- tanulu, Io. gura-de auru, Epifaniu, Damaschinu si Atanasiu si altii. Deci, facia cu atari barbafi, potemu cu totu dre- ptulu eschiama cu unulu deintre literatii noștri: rara fenomenu fii acest’a pentru ori ce veacu si națiune, dar’ cu atătu mai rara pentru romani!¹¹ (vedi A. Pumnulu Lept. rom. tom. IV. part. L pag. 21 22). In urma, mi-inchieiu acestu scurtu discursu cu cuventele bene simtite ale unui bravu barbatu romanu dein Besarabi’a, acel’a e Alesandru Hasdeu, fostulu eforu alu scdlei dein Hotinu, carele inca pre la an. 1836, la un’a ocasiune solena, astu-feliu se pronun- ciă cătra tinerimea romana studidsa pre atunci la scdl’a dein Hotinu: „deci eu me voiu sernti prâ fe- ricita, deca cuventele mele voru lasâ in anim’a si mentea vostra, intiparire adeverata si statornica, deca ele voru tredi in anemele urmasiloru unu zelu in- focatu cătra marirea si pomenirea strabuniloru no- strii; câ asia se ve aduceți amente pururea, ai cui strănepoți sunteti? si se ve nevoiti, câ voi in viăti’a vdstra, pasindu pre urmele loru, si lucrandu in spi- ritulu loru, spre marirea natiunei si a vdstra insive, inca se fiți cu totu dreptulu, demni de densii si de numele, celu portati.“ Si eu mai adaugu numai atătu: dea ceriulu, câ spiritulu celu inaltu alu nemuritoriului barbatu in a cărui gloridsa amentire mi-amu luatu voia a depune acestu micu tributu de pidsa recunoscientia, zelulu lui celu ferbente si neadormita pentru desceptarea, luminarea si fericirea natiunei, se vieze in sedii se- cliloru, in romanii demni urmași ai acelui’a. . I. V. Rusu. Despre căușele miseriei poporului romanescu, urmările ei et Încercarea de a le delaturâ. ' (Fine.) Se mai cutezu a însemna ceva si despre apli- carea spre vestmente frumdse si luxudse? Da, voiu cuteză; pentru-că de voiu tacea eu, pietrele voru strigă. Cei ce au decretata si sancționată desfientiarea iobagiei si proclamarea libertății, au fostu fdrte cu mente, au sciutu bene latinesce, „do ut des;“ noi ve damu voue libertate, dara voi se ne dati fructele vdstre câștigate in libertatea data de noi. 40* — 252 — Dăca are locu undeva acelu proverbu romanescu „Dami Ddmne ce n’am visatu, se me miru de ce mi-ai datu,“ aici e in adeveru datatoriu de tonu. Pre candu poporulu romanescu visă si insetă după „urbariu,“ după regularea referintieloru sale cu proprietarii, atunci dea vine de-odata libertatea ceea ce nu o a visatu*). A fostu lucru naturalu că acăsta libertate se producă excesse de bucuria. Omenii se se inbrace, se dantiuăsca, se cânte, scurtu se arate prin semne dein afara ceea ce colcăie in anim’a loru. Ei bene, noi liertamu, lasamu, că unu animalu de ale ndstre ce lu-amu avuta mai multu tempu le- gata — pentru scopurile ndstre, deslegandu’lu se sara, se alerge, se muga, se bata, si se se acatie cu tdte alte animele de soiulu seu; — dar’ nu'i la- samu acăsta nebunia se o practice in veci. Amu trebuita se tacemu plina acuma, pentru că celi ce scapara de jugulu celu greu de sute de ani, se re- snfle, se salte de bucuria, se’si faca aripi se sbdre; dăra 25 ani voru fi de ajunsu că se se stempere sângele unui poporu polecritu de mamaligariu. 26 de ani voru fi de ajunsu că acestu poporu se se convingă că cu proclamarea libertății elu nu s’a nemesitu — dela nemesis — ci numai s’a inpro- prietaritu, adeca elu nu a intrata in căt’a privilegia- tiloru său in aceloru nebuni, cari au credința si mai credu că a lucră e rușine, nu ei s’au facutu propri- etari pre acele părticele de pamentu, pentru care au prestata parenti de parentii loru 2—3 dile in sep- temana, nu ’ia datu legea acea proprietate, că se o venda. se o bea, se o instrainedie ? nu ia datu necondițio- nata că se faca cu ea ce va vră, — a presupusu inse, că va va vră bene, că o va folosi pentru sene si familia, si nu o va dă si lepeda mai pre nemica la altii. 25—26 ani voru fi de ajunsu că se se convingă poporulu nostru, că elu că proprietariu lucratoriu de pamentu nu are se sbdre, nu are se sparia buf- nitiele, nece se traiăsca si muncăsca totu pentru altii, ci are se se intdrne la simplicitatea naturale adusa, studiata dein Rom’a. Crepe sur’a opincutia si se moriu in jocu cu te-ne, Mario Mariutia. Eaca legea, ăca cinosur’a, ăca esteticulu,.frumo- sulu, bunulu si potrivitulu. Sur’a opincutia si o Maria Mariutia — se intie- lege cu catrintia, saghia. Cei ce au incaltiatu pre romani ca ciobdtele cele mari căte de 15 si de 20, de voru fi facutu acăsta *) Se ne permitta dn. disserente că se fimu aci de opi- niune cu totulu oppusa de a dsale. Nenumeratele belluri civili escatc in cuisu de cătiva secuii intre poporu si aristocrati’a tie- rei; ur’a cea inflacarata ce domină in permanentia intre acellea duoe classi de locuitori; miile de processe urbariali, chiar’ aler- garea cu capulu ruptu după asia numitulu „urbariu¹¹, sunt totu atâtea probe, că poporulu nici odată nu renuntiase la speranti’a emancipatei. Red. Tr. cu intentiune a nemerit’o fdrte bene, pentru că acestea ciobdte, productulu apusului celui atătu de inaintatu si laudatu, ii tienu in locu, ii impiedeca, nu numai se nu pdta alergă, dar’ nece tienă pasu cu cei incal- tiati cu sur’a opincutia. Le-a mai pusu pre capu in loculu caciulei romane si nescari pelarii său de '/₂ ⁰ in diametru, său de '/₂ miertia in păreți; poftimu gustu estetica, poftimu economia naționale, poftimu vestmente acomodate pentru unu muncitoriu de pa- mentu, care debe se fia usioru că capridr’a, si iute că cerbulu. Cultur’a occidentale său apusana nu cundsce brenele. iucingatdriele, cbimiru, nu unu sierpariu, ea se uita la acestea cu despretiu, si ajunse asia departe cu progresulu ei, in cătu vedemu pre multe locuri pre tieranii noștri amblandu descinși că leusele. Ei, dara medicin’a moderna vine si ne prescrie in cpn- tr’a colicei, colerei, brene, incingatori, sierparie. Eca O. A., că cultur’a vechia romana, că imbracamentea romanăsca e mai raționale, mai corespundietdre sco- pului decătu cea moderna.’ Amu ajunsu se vedemu cu dorere, cum o suma de tierani romani incepura asi inbracă pe fii si fiicele loru neinvetiate, nechia- mate de a fi vre odata altu ceva decătu tierane mun- citdre de pamentu, amu ajunsu dicu, se vedu acestea nevinovate creaturi⁻ inbracate in saca si in camasia. Aidi se luamu 2 său 3 lucratdre la sapa, plivită, sece- rata, una imbracata cu liia, saghia, catrintia, tdte romanesci, cele alalte in rochia, pe carii eu le ase- menu cu saculu dein crescetu păna in pitidre. Se vedemu resultatulu care va lucră mai multu, mai usioru si care mai pucinu si cu mai mare obosăla. Resultatulu după acăsta proba ne va oblegă că se staruimu a conserbă portulu, costumulu romanescu, nu numai pentru că elu este pitorescu, asemine unui campu de flori, ci pentru-că elu e si mai acomodatu naturei, mai acomodatu pentru lucrulu câmpului, alu economiei si industriei, nu numai alu conserbă, ci alu cultivă si in părțile lui defectudse alu perfectionă. Nu e totu auru ce lucesce, si nu e totu bunu, potrivita si bene croita ce se tiparesce in Baza- rulu dein Berlina si in atătea foi illustrate, ce aparu mai in tdte cetatile mari. A mai reraasu că se discuta mulțimea serbato- riloru si bigoti’a in care tiene clerulu nostru ortho- doxu et greco-catholicu pre poporulu romanescu; temendume inse că pacienti’a Dvăstra, la acestu dis- cursu fbra frase, ordienu romanescu me va parași, me voiu conteni si numai rogatu său provocatu voia mai luă cuventulu. alta data. V Butuculu e mare, se- curea mica; atăta inse repetu, că clerulu nostru nu’si cundsce venitoriulu si interesulu seu atunci, candu conserbă si indămna la tienerea atătoru serbatort, la ațătea credentie desierte, fbra nece unu capetăiu, cu fdrte pucina său fbra nece una base historica. Serbatori pre ai cărora representanti ia coudemnatu de multu poetulu romanu scriendu: — 253 — Priviti aici in inonastire, Ce omu cucernica, cum se închina, Cu ce plecare, cu ce srnerire I’si face cruce si fruntea înclina; Gur’a ’i se răga fierbente, Dar’ cugetu-i sbora spre crude, Minciuni sunt tote a lui cuvinte Si pre asia omeni ceriulu n’aude. Altu ceva e, candu cineva e preotu in una co- muna, in care suntu 100 proprietari cu 4 boui, 2 vaci 50—100 oui, cu căte 2—3 stoguri, atătea buti plene in celariu; acolo e sperantia de saracuste si sarindariu; dara cele se tienu cu munca, ce castiga cu sudăre, in sensulu scripturei ce ne invătia „intru suddrea fetiei tale ’ti vei câștigă panea ta“, eara nu cu tienerea si conserbarea de serbatori că santulu Elia, Foca si Palie, Parentele Pantilimonu si una suta altele, cari de multu suntu sterse dein numerulu serbatoriloru imperatesci, si ai noștri le mai serbăza, nu că se laude si admire faptele lui Elia si Pante- limonu, ci că se nu lucre, se se faca miseri cu po- terea; si ăra altu ceva e, candu cineva e preotu in una comuna dein care nu ese unu plugu cu 2 vaci, nu vedi lapte, nu vedi casiu si miere; si la acăsta miseria contribue fdrte multu prea multele serbatori ce le conserba chiaru acelia, carii au celu mai mare interesu că poporulu se lucre, se câștige, că se aiba de unde dă, cele ce suntu ale imperatiloru Impera- tiloru, cele ce suntu ale lui Ddieu lui Ddieu si mi- nistriloru lui său clerului! Părintele Nifon Balasiescu, calculă in dilele tre- cute si aretă cu cifre numerulu poporului romanescu in cele 7 provincie ale lui Traianu si Aurelianu, la 14 miliăne. Se punemu că dein acestu numeru de suflete romanesci numai una dein 4 parti e in virtute de a lucră, adeca 3,500,000; aceștia 3,500,000 nelucrandu, necastigandu in una singura di in care aru potea câștigă si capetă celu pucinu 40 cruceri său 100 bani, resulta una pierdere de 3 milidne 500,000 fl. valutali său 3 milidne si diumetate de franci, numai dein nelucru. Unde punemu pierderea si daun’a cea mare a proprietariloru, carora le remane fenulu ne- strinsu, ’Iu ploua, se face reu spalandu apa părțile cele zachardse dein elu, căte una data se face gu- noiu; nnde puni granulu, ordiulu si ovesulu scuturatu dein spice cari s’aru fi potutu adună, de nu eră Pa- lia si Pantelimonu? si care nu o pdte cineva calculă! V’amu mai remasu datoriu cu esplicarea como- dității romanesci; daru se traimu cu totii. ne vomu esplică, ne vomu intielege, său veți intră Dvbstra sub stindardulu meu, său voiu inbracisiă eu la be- tranetie pre alu Dvdstra. Acum multiamindu dlui presiedinte pentru că a iucuvientiatu tienerea acestui discursu, si dvdstra pentru patienti’a cu care lu-ati ascultatu, ve rogu că dăca astadata cineva se va fi superatu, se fia incre- dentiatu, că nu am avutu acea intentiune, ci amu vrutu si voiu voii in tdta viuăti’a numai a usioră miseri’a poporului romanescu. Am disu. Deva, 8. Augustu 1874, Axentie Severu. Raportul» cassei dinpreuna cu computurile despre starea cassei asoc. si a fondului academiei cu finea a. 187%. Prea onorata adunare generale! După prescrisele §-lui din statutele asociatiunei trans. pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu, amu onore a presentă prea onoratei adunari generale ratiociniulu casei a acestei asociatinni si a- nume dela adunarea generale tienuta in S. Sebesiu in 5. si 6. Augustu 1872, prin urmare pe 2 ani; ne- potendu-se tienea in anulu trecutu din caus’a epide- miei adunarea generale, păna la acăsta adunare ge- nerale, precum si alu doilea ratiociniu despre su- mele intrate pentru infiintiand’a academia romana de drepturi, ăr’ pe acelu tempu, de împreuna cu tdte documentele perceptiuniloru si ale erogatiuniloru, pro- vediute ambele ratiociniuri cu conspectulu despre tdta averea respectiveloru fonduri in obligațiuni de stătu si institute publice, relativu la serii, numeri, cupdne si valărea acelora, prescrisa de adunarea ge- nerale din anulu 1872 si scontratu din partea co- mitetului , punendu totu de odata pe măs’a prea o- noratei adunari generale: a) Diariele de casa ale ambeloru fonduri. b) Cartea de auru, in care se inregistrădia nu- mai membrii fundatori, si din cei ordinari aceia carii au depusa odata pentru totu d'a un’a unu capitala de 100 fl., si mai pe urma membrii onorari. c) Protocolulu membriloru ordinari după alfabetn. d) Consignatiunea membriloru, carii au solvitu in decursulu acestora doi ani atătu tacsele curente, cătu si restantie din anii trecuti, precum si anticipa- tiuni pre 187%, spre scopulu ceti.rei in acăsta prea onorat’a adunare generale si spre publicare in intie- lesulu conclusului adunarei generale din anulu 1868 positiunea protocolului XXV. Mai amu de a relatiună, că in cass’a asociatiunei se mai afla urmatdriele sume predate că deposite: 1) Pentru comitetulu naționala permanenta 353 fl. 06% cr. 2) pentru eternisarea laureatului nostru poetu Andreiu Muresianu 314 fl. 58% cr. — plusa intere- sele conveninde pentru ambele capitale dein 1. Au- gustu 1873. 3) Unu depositu depusu de inteliginti’a distric- tului Cetatea-de petra, fbra destinatiune apriata de 25 fl. — cu interesele conveninde dein Maiu 1870 — si cumu-că’sumele acestea se afla elocate in cass’a de pestrare din Sibiiu, Sibiiu 5. Augustu 1874. Const. Stezariu, capit. in pens. casariu alu asoc. — 254 — Raportulu comisiunei esmise pentru esaminarea compu- turiloru cassei asoc. si ale cancelariei. Onorata adunare generala! Subsemnat’a comisiune are ondre a raportă in urmarea mandatului dvdstra despre esaminarea: 1) Ratiociniului pentru perceptiunile si erogatiu- nile fondului asociatiunei. 2) Ratiociniului fondului academiei, 3) Ratiociniului cancelariei asociatiunei. Facăndu-se probe la diferite positiuni, s’au aflatu tdte compoturile portate cu o acuratetia deosebita si comisiunea e in plăcută pusetiuile a propune, că onorat’a adunare generale se bine-voidsca pe lenga esprimarea multiamitei, a dă respectiviloru rationanti absolutoriulu recerutu. In privinti’a postului 3 adeca ratiociniulu despre spesele cancelariei, ’si iea comisiunea voi a apropune, că pe viitorii! acestu ratiociniu in respectulu sumei neînsemnate se se esamincze numai de cătra comi- tetulu asociatiunei. Dev’a in 12. Augustu 1874. Simeone Balinth, Georgiu Secula. Dr. A. Brote. Muciu. Filipescu. Fragmente dein istori’a regimentului alu II-Iea romanescu granitiariu transilvanu. (Urmare). Durat’a pacei dela Campo-Formio (1797) a fostu forte scurta. Asia in Martiu 1799 batalionulu I romanescu appare erasi pe campulu [lui Marte si se distinge in câteva bătălii crunte; anume la' Pfullendorf in 21 Martiu, la Ach et Egen in 24 avu 13 morti; șapitanulu Aradi cu 72 ostasi răniți, era locotenentele Cabalini care se incumatase a în- ainta prea departe, cade in manile franciloru cu 35 ostasi, dara căpitănii Lenk et Schwind scapa cu ai sei, spargăn- du’si drumu cu ferulu inpumnatu. Indata a dou’a di in 25. Martiu lupt’a se reincrunta, 46 ostasi cadu de nou, locote- nentele Berariu, sublocotenenții Deacu et Orescovich cu 150 fetiori sunt răniți. In alte loviri mai usiore dela Friedberg in 3 Aprile, Koksheim si Brundsmal in 6. Novembre, Mingols- heim in 8, era in 16 inlaintrulu acelei cetati, in 1. Dec. erasi la Koksheim batalionulu mai avu 9 morti si 62 ră- niți. In alta lovire ferbente dela Visloch avuta in 3 Dec. au fostu uciși 24 si 118 vulnerati. Cu acestu pretiu capi- tanulu Aradi apară dramulu tierei de incursiunea inemicului. In an. 1800 primulu batalionu dă peplu cu inemicii in 26. Maiu la Erbach, in 2. luniu la Biberach, in 12. luniu la Roth, unde capitanulu Lenk fu respinsu cu per- dele de 12 morti, 87 ostasi cu locotenentele Har ting vul- nerati, era locotenentele Zdelaroviciu cu 25 de fetiori ajunși in captivitate. In 15. luniu la Cell cadu morti 12 si 94 răniți; capitanulu Zwillach cu 27 ostasi ajunge in ca- ptivitate. După un’a lovire mai usidra avuta in 1. Dec. la Obach aprope de Regensburg in Bavari’a, urmădia alt’a mai crunta in 23. Dec. laGriinlach, aprope de Norimberg’a (Niirnberg), unde venatorii batalionului comandati de locote- nentele Itulu in avangarda, aducu pe inimicu in atăt’a dis- ordine, incâtu batalionulu nostru prende 650 dein ei, inse cu sacrificiu de 15 morti si 45 răniți inpreuna cu locotenen- tele Michiciu, Batalionulu alu duoilea dein regimentulu II. a fostu dislocatu dein patri’a sa numai in 9. Septembre 1796, nu inse la oștea renana in societatea fratelui seu, ci la oștea italiana, de unde abia in 1799 fu stramutatu la Renu. Acestu batalionu era comandatu de maiorulu comite nemtiescu V o e- s t e n r a d t. Ostasii dein batalionulu alu duoilea inca s’au distinsu in modulu celu mai eminente indata in prim’a batalia avuta la riulu Piave dein statulu venetianu in 30. Octobre 1796. Acolo capitanulu Petru Mehesiu (dein renumit’a familia nobile romanesca dela Bunu) pusu la unu punctu de mare importantia, pe unde avea se treca francii, lovitu de duoe mii de inemici, a tienutu peptu la peptu cu ei, dela 8 ore demâneti’a pana la duoe postmeridiane in vederea armatei întregi. Generări ulu unguru Lip tai, martoru alu acelei lupte cerbicose si a toturoru dispositiuniloru prudente si cu- ragiose luate de capitanulu Mehesiu, l’a laudatu prin or- dinu de di. In acea lovire cadiura morti 7 si vulnerati 15. In 15. 16. si 17. Novembre alu acelui anu batalionulu alu 2-lea avu se sustienă una dein luptele cele mai ferăse si mai heroice, dein căte este oresicum usulu de a le compara cu cea classica dela Termopile. La Ar eda Ve n e tiei acestu batalionu fu comandatu că se apere tocma positiunea cea mai importanta dein tote, pe care deca o aru fi luatu francii, că se pota trece preste podu, armat’a austriacă era se fia incongiurata dein dosu, după care nimicirea ei ar fi fostu mai multu că sigura. Aici comandă insusi Napoleonu Bo- n ap ar te. Francii petrunsi de marimea problemei, loviră asupra romaniloru cu adeverata furia. Trei dile întregi, dein diori păna ser’a tardiu, batalionulu romanescu nu numai a respinsu cu neauditu curagiu si constantia tote atacurile si asalturile franciloru, ci a si luatu in captivitate 350 dein ei. In acea batalia crunta si inversiunata căpitănii Mehesiu et Nemesiu (totu romanu, dein famili’a transilvana a Neme- sieniloru) s’au distinsu intre toti cei-lalti oficiari, atătu prin presenti’a loru de spiritu, cătu si prin incuragiarea ostasiloru in dulcea loru limba materna, strigandu-le in fia-care mo- mentu de crisa: „Nu ve lasati fetiori, odata si bine fetiori, inainte bravii mei, trageti bine, in carne băieți, dă pe morte, nu crutiă.“ In acelea trei dile au remasu dein batalionu, ca- pitanulu Wagner si 135 soldati morti, era căpitănii N e m e s i u, Mehesiu, Carvath, locotenentii Schmidt et Bobu, stegariulu Reu si 653 soldati au fostu răniți, capitanulu Lange cu 45 de fetiori ajunseră in captivitate; dein cei ră- niți greu au mai moritu in câteva dile 260, si asia apararea podului a costatu viăti’a la 395 de ostasi romani! dara posi- tiunea fu tienuta, podulu aparatu si armat’a imperiale salvata. — 255 — Cei carii luptaseră immediatu la capulu podului, au fostu stegariulu Reu, sergentulu Gavriilu si ductorulu (Fiihrer) Hertzeg cu cetisiorele loru, preste care francii n’au potutu trece cu nici unu pretiu. Acea fapta bellica extraordinaria dela Areda fu laudata si recomandata prin ordinu de dî, câ exemplu de imitatiune de cătra generariulu en chef baronulu ungurescu A1 v i n c z i; era ceea ce inaltia si mai multu glori’a batalionului alu duoi- lea romanescu, este relatiunea generariului Napoleonu Bonaparte inaintata cătra Directoriulu republicei, in care densulu admira forte multu constanti’a si heroismulu acelui batalionu si adaoge, că numai resistenti’a in adeveru marțiale ce a intempinatu dein partea lui, ilu aduse in impossibilitate de a înconjura si a sfarma tota armat’a imperiale. Chroni- carii punu iu gur’a lui Napoleonu unu veridictu care tiene, că Austri’a are soldati forte bravi, că inse comandanții nu’si pricepu vocatiunea loru. In Iuriiu 1859 colonelulu Davidu Ursu inca a tienutu la satulu Solferino cu cinci companii, ceva calarime si 1 bateria, dela 3 6re dim. păna la 7 unu corpu intregu pe locu, dara comand’a suprema austriaca a lasatu se treca acelea ore scumpe cu totulu nefolosite, si re- sultatulu dilei aceleia este cunoscutu. In lanuariu 1797 batalionulu alu duoilea fusese coman- datu la Rivoli et Monte Baldo in provinci’a venetiana, unde in 16 et 17 luă cu asaltu duoe redute, la care avu 17 morti, era vicecolonelulu comite Woestenradt, capitanulu Remeteanu, lo- cotenentii Bolintu si Deveanulu cu 45 ostasi au fostu vulnerati. In Martiu batalionulu acesta străbătuse in Helveti’a, păna la Graubunden, unde in bătăliile dein 12 et 15 capitanulu Lange si 35 ostasi au remasu morti, era 56 vulnerati. După pacea dela Campo-formio ajunse si acestu bata- lionu in garnisona de pace, inse erasi numai câ in armistițiu, spre a’si reîntregi liniele sale rărite prin atăti frați de arme sacrificati furiiloru omenesci. După reînceperea' versarei de sânge in an. 1799, batalionulu alu duoilea appare tocma in Piemontu la Zusca, unde in conflictulu dein 30 Aug. avu 7 morti si 12 răniți inpreuna cu locotenentele Rechland. Mai tardfu acelu batalionu inca fu dislocatu la oștea renana si asiediatu in cetatea fortificata Ulm, unde la eruptiunea dein luliu stegariulu Barbu si 5 ostasi remanu morti, era 13 răniți. maresialu le dede prin ordinu de dl urmatoriulu testimoniu: „Me simtiu obligatu in poterea oficiului meu, câ batalionului romanescu (valachicae phalangi) dein Transilvani’a, care stă sub comand’a domnidui maioru Bohaciu, se’i dau atestatu, că acelasiu, împreuna cu unu altu batalionu romanescu (alia phalange Valachica) ce stă sub comand’a domnului maioru comite Woestenradt, in batali’a dela Rivoli commissa in lanuariu 1797 au desvoltatu virtuti militarie dein cele mai eminente, nu numai in momentele candu au ocupatu re- dutele cu asaltu, ci si in ordinea regulata de batalia, care s’a restauratu sub aceleași redute intre grăndin’a de glontie ce se aruncă de cătra inemicu asupra loru; anume dn. maioru Bohaciu prin promptitudinea sa personale, prin inbarba- tarea ostasiloru si prin labore neobosita, au adaosu mai multu la reușita. Ceea cu aflu cu cale a mărturisi si a confirma in poterea oficiului meu. Gorz, 17. lanuariu 1797. Henricu 15 Principe de Reuss, locotenente maresialu de campu.*) In acea batalia dela Rivoli batalionulu alu treilea avu 13 morti, capitanulu Remeteanu ranitu greu, locotenentele Deveanu mai usioru, 37 fetiori răniți si 18 ajunși in cap- tivitate. In 31. lanuariu in retragere pe la Ca va le se pe valea Flamese înainte, apoi cu ocasiunea trecerei preste muntele P e n z e r la Sterzing in Tirolu, acestu batalionu a perdutu 47 de ostasi cadiuti in manile franciloru, dein causa că fomea sî golatatea le infransese poterile. Totu in acea nefericita retragere dein-coce de Sterzing au remasu morti stegariulu Siupu cu 6 fetiori locotenentele Wegetzky vulnerata si prinsu, ste- gariulu Wiloz si 25 ostasi răniți, 28 perduti fora urma. Cu tdte acestea perderi, acelu batalionu a trebuitu se se porte de minune in acea retragere, ceea ce se cundsce curata dein duoe ordine dî, si anume ordinulu generariului B. Wu- kassowich cu dat’a dela Niederndorf 27. luniu 1797, in care spune că batalionulu alu treilea romanescu, precumu in tote lovirile căte avuse cu inemiculu, asia si in lovirea dein 2. Aprile dela Mittelwald avuta in vederea armatei întregi (in conspecta totius exercitus), au adusu servitie essentiali si au datu documente excedente de prudentia si bravura (pru- dentiae et fortitudinis insignia documenta); de aceea gene- rariulu se simte obligatu a face cunoscutu maiorului, corpului oficiariloru si la tota ostasimea dein batalionu, că locotenen- tele maresialu br. de Kerpen a fostu forte multiumitu cu portarea acelui batalionu; in- fine generariulu Wtikassovich Batalionulu alu treilea dein regimentulu II. fu scosu dein patri’a sa totu in an. 1796 tomn’a, pre candu fusese concentratu la S. Sabesiu pentru exercițiu, de unde in 1. Octobre fu pornitu in marsiuri fortiate la oștea dein Itali’a, unde pusu sub comand’a maiorului Bohaciu, in 16. et 17. Novembre, a intratu mai antaiu in focu.la Al bare do, si după lupte ferose a luatu dela inemicu unu tunu si unu caru cu munitiune, au avutu inse 12 morti, 44 vulnerati, era 14 au fostu prinși. In batali’a cea mare dela Rivoli dein 14. lanuariu 1797 batalionulu alu treilea si alu duoilea avura sortea câ se combata împreunate, cu atăta potere si bravura, in cătu principele de Reuss in calitatea sa de generariu locotenente *) Vi Offieii me obstrictum sentio, tertiae phalangi Tran- sylvanico-Valafhicae, moderamini Domini supremi Vigiliarum Praefecti Bohăts ereditae, attestari, quod eadem una cum alia phalange Valachica sub directione Domini suprejni Vigiliarum Praefecti Comitis a Woestenradt constituia, in proelio Rivo- lyensi, men.se Januario 1797 commisso, non solum in occupan- dis ibidem constitutis propugnaculis, sed etiam in recto, et sub vehementissima scloporum hostilium ejaculatione in proxima supra- fati propugnaculi distantia redintegrato ordine strenuam, egre- giamque suam virtutem exbibuerint, impritnis vero Dominus supre- mus Vigiliarum Magister Bohâts personali sua promptitudine, et militum excitatione, indefessoque labore in hanc rem plurimum contulerit, quodipsum attestaudum et confirmandum vi Offieii duxi, Gorz 17-a Jauuarii 1797. Henricus 15. Princeps Reus, Campi-Mar. Locumten. — 256 — inchiaie dicundu, că nimicu nu doresce mai ferbente, decătu câ. se aiba ho nor ea de a i se da acelu batalionu sub eo- mand’a lui.*) Vine inse loc. tenentele maresialu br. Kerpen câ se spună lutnei, prin altu ordinu de di, de dato Tridente (Trient), 17 luliu, câ acelu batalionu pre câtu a stătu sub co- mand’a lui, s’a distinsu, in mani’a toturoru adversitatiloru, cu prudentia, barbatia, si curagiu extraordinariu.**) De aci incolo acestu batalionu inca se bucură cevasi de scurt’a pace dela Campo fbrinio, care inse ar merita numai numele de armistițiu. Dio’a dein 6. Martin 1797 este trecuta in Annalile euro- pene câ, dî stigmatisata prin perfidia si proditiune. In acea di generariulu republicanu Mas sen a caleandu preste tote legile bellice care se observa intre popdrale civilisate, atacă oștea austriaca pusa sub comand’a generariului br. Auffenberg pe neașteptate, fora a renuntia armistitiulu si fora a de- nuntia bellulu in regula. Auffenberg incongiuratu dein tdte părțile, după încercări vane de resistentia cadiu in captivi- tate aprdpe cu totu corpulu seu de armata. Batalionulu ro- manescu se încercă se sparga p’intre inemici, dara intre 12 si 15 Martiu cadiendu 25 de soldati morti si 40 vulnerati, calulu maiorului impuscatu sub elu, restulu companiiloru ajunse in disordine, cadiura si ele in captivitate, dein care au scapatu numai in luliu. Maiorulu Bohaciu si ceilalți ofi- ciari câți s’au reintorsu dein Franci’a, readunara resturile companiiloru, care apoi fusera dislocate in tienutulu cetatiei Ulm; mai tardiu inse batalionulu fu stramutatu brasi in Itali’a la .Turinu, unde conveni cu alu duoilea batalionu. Amenduoe s’au intaritu prin cameradi aduși dein Transil- vania; după aceea in 22. Dec. se tramisera de nou la oștea renana, unde pe la 14. Februariu 1800 ii aflamu la Iller- t i s ch. In 9. luniu 1800 batalionulu alu treilea fu comandatu câ se ia si se strice siantiurile dela Offenhausen, ceea *) Quum Dominus supremus Vigiliarum Praefectus Bohăts cum sibi credita tertia phalange Transylvanico-Valachica in cun- ctis cum hoste conflictibus, imprimis vero secunda Aprilis a. c. ad sylvnm Mittelwald dictam, in conspecta totius exercitus realia praestiterit servitia et insignia suae prudentiae et fortitudinis documenta dederit — obligatum me agnosco Dominum supre- inum Vigiliarum Praefectum, et integrum Officialiuin Chorum, atque aniversam hujus phalangis militiam de gratiosa Domini Campi Mareschalli Locumtenentis Baronis a Kerpen complacen- tia certos reddere, eo addito: quod ego nihil ardentius exoptem, ac honorem, eumdem praetitulatum Dominum supremum Vigili- arum Praefectum, ejusque phalangem strenuam sub meo regimine habendi. Niederndorf 27-a Junii 1797. B. Wukassovich, G. M. **) Tertia phalanx Valachica sub regimine Domini supremi Vigiliarum Praefecti Bohăts constituta, quamdiu meis copiis con- juncta fuit, se omni occasione, ut strenuos belligeros decet, exhi- buisse, cujus rei singularia specimina dedit in proelio 2-a Aprilis an. c. inito, ut non obstantibus variis adversitatibus, et inimicis tempestatibus, indefesso fervore, et summa audacia se distinxisse testor, prout etiam super strenua Domini phalangis Commendan- tis, ejusque Dominorum Officialium cooperatione. plenam meam et indubitatam fiduciam, et animi conplacentiam hisce fu o tain facio. j ce s’a si intemplatu fbra .altu impassu, decătu că 'maiorulu fu ranitu si trei ostasi cadiura in captivitate. In 1. Decembre acelasiu batalionu partecipă la lovirea dela Obbach, unde locotenentele Tonciu cu una divi- siune a prinsu unu oficiariu si 54 soldati francesci. In 2. Decembre lovirea dela Lehnfeld fu mai crunta, inse si mai gloribsa pentru batalionulu nostru, că-ci după lupte de trei bre inemiculu fu luatu la fuga, inse asia, că comandantele, 22 oficiari si 870 soldati republicani au cadiutu in captivitate la romani, carii dein partea loru avura 8 morti si 13 răniți. Locotenentele maresialu comite Klenau mul- tiami batalionului pentru acea victoria prin ordinu de dî. In batali’a dein urma a campaniei dein 1800 intemplata la Feucht, acestu batalionu mai perdu 5 morti, 19 vulne- rati si 8 omeni in captivitate. După pacea inchiaieta de nou in 15. Februariu 1801, precumu celelalte trupe confiniarie, asia si regimentulu II. confiniariu romanescu s’a reintorsu in patri’a sa. Candu a trecutu acestu regimentu prin Clusiu, comitess’a Susan’a Nemesiu, veduv’a comitelui Hal Ier, ajutata de mai multe domne si barbati, a datu in ondrea lui unu ospetiu mare, era cu acea ocasiune compatriotii romaniloru au adeve- rim in fași’a lumei, că ostasii de naționalitate romana sciu se mdra câ eroi pentru patria si tronu, de unde aru fi po₇ tutu inchiaie fdrte usioru, că aceiași ostasi aru sci se mbrff inca si pentru libertate, si pentru existenti’a si solidaritatea, naționale. In campaniele austro-francesci deintre 1793 si 1801 perderile regimentului nostru alu duoilea au fostu dein tote trei batalibnele de 1534 ostasi, carii adaosi le cei 1218 re- masi in campani’a turcesca, numerulu totale alu perderiloru a fostu in 13 ani: 2752. La cifr’a acesta se se mai adaoge nu- merulu celoru morti in bătăliile urmate dela 1805 păna in- clusive in an. 1814, si vomu afla că acela trece preste 3000. Artileri’a regimenteloru confiniarie formata in trupa se- parata la 1793, a operatu mai virtosu in campaniele dein Itali’a, si anume in 25. Martiu 1795 in lupt’a dela Tauffer dein Tirolu. Dela 10 păna in 22. luliu 1799 la bombar- darea Alexandriei. In 15. Aug. 1799, in batali’a cea mare dela No vi. In dilele de antai ale lunei Decembre aceluiași anu la Cunione, Genua si Mantua. Pacea dein 1801 a tienutu abia 4l/₂ ani, in care tempu regimentului alu duoilea inca s’a restaurata si reintregitu prin soldati teneri. In 15. Augustu 1805 batalibnele fusera concentrate pentru exercițiu si revista intre comunele B o r- gau, Suseni si Salva, pre candu deintr’odata in 22. Aug' duoe dein trensele fusera puse in marsiu acceleratu asia, in cătu pe la 12. Septembre ajunseră in Austri’a superidre, in regiunile riului Enu (Oenus, nemt. Inn.) Intr’aceea armat’a lui Năpoleonu apucase a străbate in provinciele austriace si ostile imperatului Franciscu se află preste totu in retragere spre Vien’a; asia batalibnele romanesci inca au fostu coman- date se freca riulu înapoi, si anume intre cetatea W asser- burg si intre Orenburg alu duoilea, dra pe la Posten- ii e im a antailea; dara trupele francesci le ajunseră, si in iutile loviri ce avura, duoi ostasi au cadiutu morti, 5 răniți, 28 — 257 — prinși. După inchiaîerea pacei, cele duoe batalione ajun- seră păna in 28 Februariu 1806 erasi pe la casele loru. In Septembre 1805 intre alte inaintari căte s’au facutu anume pentru oficiari de stătu majoru, capitanulu Petru Mehesiu fu inaintatu la rangu de maioru, ceea ce dein tempurile acelea se însemna câ unu casu dein cele mai rari, că adeca unu romanu se ajunga in armata mai susu de ran- gulu unui capitanu. Intr’aceea dein famili’a Mehesiu apuca- seră a esi in dilele imperatului losifu II. cătiva barbati dis- tinși, precumu a fostu Mehesiu secretariu de curte, aucto- riulu documentului naționale cunoscutu sub titlulu Supplex libellus Walacborum, canoniculu Mehesiu, traductoriu alu unoru cârti theologice, camerariulu Mehesiu dela Zlatna s. a. Frumăsa familia, dein care potu se essa atăti barbati distinși. Cu Mehesiu se mai făcu maioru inca si capitanulu ger- manu Kraitner, care a lasatu suveniri plăcute in regimentu. Anulu 1805 fusese unulu dein cei mai nefericiti. Nu a fostu de ajunsu depărtarea barbatiloru dela familii, au mai cadiutu si ploi necontenite, era pe tempulu secerei in tienuturile muntene a si ninsu, in cătu seceratoriele trebuea se scuture manunchii de nea; fenulu in parte mare a putredîtu, era papusioiulu a fostu culesu udu si necoptu. Afora de acestea calamitati, pre cătu tempu regimentele de linia inca fuse- seră scăse dein Transilvani’a, batalionele confiniarie remase in tiera au fostu dislocate pe la cetati; asia a casa au re- masu mai multu numai femeile si betranii. Intre asemenea impregiurnri colonelulu, si mai virtosu maiorii bataliăneloru trebuea se se ocupe si de interessele materiali a le popu- latiunei. După trei ani, mișcările bellice se reîncepură in Po- loni'a. Preste puștan Napoleonu erasi plecă cu armat’a sa spre Vien’a. Bellulu era declaratu. Asia in 28. Februariu 1809 batalionulu romanescu care stă sub comand’a lui Krai- ter, fu pornitu spre Poloni’a si in 9. Aprile ajunsu la ceta- tea Craca vi’a, unde generariulu Barnowatzky ilu dis- locă in apropierea fortaretiei, era archiducele Ferdinandu ilu luă in revista si’lu laudă atătu pentru bun’a ordine, cătu si pentru că era bene instruitu si exercitata. Dupace Ferdi- nandu strămută castrele la Varsiavi’a, batalionulu nostru ta 14. Aprile inca fu dislocatu inpreuna cu celelalte trupe. In 17. Aprile lovindu-se calarimea imperiale cu ulani¹ poloniloru, venatoriulu Darie Roșea dein comun’a Poieni prinse unu ulanu calaretiu si in naivitatea sa romanesca, ilu duse archiducelui Ferdinandu, că se ilu faca presentu. Cu totulu alta afacere bellica avu se sustiena batalio- nulu romanescu indata in urmatoriele dile a le lui Aprile. In 19. Aprile se decise inpresurarea (obsidiunea) Varsiaviei. Intr’aceea batalionulu anteiu dein regimentulu II. romanescu inca ajunsese dein Transilvani’a in castre. Ambele acestea batalione intrunite, in 25. Aprile fusera expuse cumu amu dice, in gurile tunuriloru Varsiaviei; totuși in acea di numai unu soldatu a fostu ucisu. In 26. Aprile năptea pe la 1 ăra generariulu polonu Kamentzky atacă regimentulu romanescu in padurea pe unde acesta era se treca. Mai antaiu i se opusera numai duoe plotone sub comand’a loco- tenentelui primariu II ic iu; vediendu inse că foculu se în- cinge dein parti diverse, mai intrara alte duoe sub comand’a stegariuiui Mor ar iu. Acelea patru cete mici tienura foculu pe unu geru infricosiatu păna la 4 ore demăneti’a, cu per- dere numai de 1 mortu si 9 răniți. Inemiculu se retrase pușinu, inse numai că pe la 6 ore se se reintorca cu poteri induoite si ajutata de artileria. Pe la 1 ăra, acea una semi- compania romanesca postata de cătra suburbea Prag’a, fu lo- vita dein dosu. Atunci compani’a comandata de Iliciu si Mo rar iu perdiendu’si direcțiunea p’intre stratele necunos- cute, intre focuri necontenite se retrase păna la casele prin- cipelui Radzivil, unde lovita de nou si de aprope, Mora- riu cadiu in captivitate la poloni, era Iliciu restaurandu ordinile si batendu-se mereu dein strata in strata, ajunse păna la grosulu trupeloru austriace, care acuma fusera constrinse a intra tăte in focu, inse lucru aprope inesplicabile, fora tunuri si fora calarime; pentrucă husarii unguresci comandati de co- rnițele H o t i t z in aceeași năpte fusera batuti forte reu si luati pe fuga p’intre păduri si locuri baltăse necunoscute, pe unde intraseră orbesce, că orice trupa bătută de Ddieu cu comandanți miserabili. Asia dara trupele pedestre austriace lipsite de orice ajutoriu energiosu, se mai tienura barba- tesce păna la 10 dre inaintea amiediei, pre candu li se anun- tiă, că husarimea scapase numai că prin urechile acului de perire totale, condusa de duoi husari, carii dein intem- plare cunoscea locurile; prin urmare se retraseră tăte regi- mentele dela Prag’a. Dein batalionele romanescijjau ajunsu in captivitate locotenentele Adamoviciu, stegariulu Mo- rariu, mediculu Ohr, chirurgulu Wilhelm si 169 de soldați. Dein tăta descrierea acelei bătălii esse, că lupt’a dein acea năpte si demănetia sustienuta de romani, a salvata tru- pele imperatesci de unu periculu neasemenatu mai măre de cătu a fosta simpl’a retragere dela Prag’a. Acăsta se cu- născe mai virtosu dein fapt’a archiducelui Ferdinandu, ca- rele indata a duo’a di, ta 27. Aprile, laudă prin ordinu jde di portarea trupeloru, era soldatiloru li se dete carne si vi- narsu gratis; totu-odata pe locotenentele Coppiciu si pe 50 de venatori romani, carii stetesera in acea 'di sub comand’a generariului br.' Mohr, pentru meritele câștigate la Prag’a Varsiaviei, ii recomandă de a dreptulu la imperatulu Franciscu, că pe unii carii s’au distinsiMnai multu decătu altii. In duoe septemani trupele austriace fiendu restaurate si provediute cu artilleria mai multa, au reinceputu hostili- tatile la Varsiavi’a. Pe la 16 si 17 Maiu bataliănele roma- nesci inca se află in faci’a inemiciloru. In acelea dile vena- toriulu loanu Dragusiu observandu, că duoi poloni si mai alesu unu francu făcu multe stricatiuni prin exactele loru tientiri, isi propuse că se inpusce pe toti trei; ’ia si îm- pușcata pe toti trei de pre unu podu; dara- preste pușinu fu rănita si elu prin unu glontiu de tunu. Generariulu Mohr donă bietului Dragusiu unu galbinu de auru; atăta tota. După alte scaramusie mai usiăre dein 2 et 10 luniu, indata in 11 aflandu-se romanii dislocati la Szolkoska-Wala, trei companii romanesci ajutate de ceva calarime, se iniep- tara de trei ori asupra cetei inemice de 1500 ostasi care stă in- faci’a loru, si nu se lasara, păna nu o sparsera, luandu’i si căteva tunuri si'mai multi prinși, altii răniți si morti. 41 * — 258 — In 21. luniu maiorulu Kraitner a fostu comandata in avangarda cu trei companii romanesci si cu unu escadronu de călăreți si a inaintatu până la Konsky, unde s’a lovitu cu inemicii, perdiendu 6 fetiori in captivitate si 2 răniți. In 11. luliu batalionulu lui Kraitner ajunse până la Xoncz, unde pusu fiendu in arieru-garda, tota dio’a stete expusa la puscaturele de tunuri, pana candu ser’a intră in focu alaturea cu calarimea si tienu la lupta păna noptOa tardiu. In 14. luliu ajungendu la Cracavia in siantiurile de impresurare, totu intre puscaturele inimicului, in fine, ce- tatea bătută tota dio’a de austriaci si de ruși, cadiu in po- testatea acestora. Alte conflicte si scaramusie mai mici, intemplate pana in dio’a inceperei armistițiului, le trecemu cu vederea. După inchiaierea pacei dein 12. Decembre trupele se reintârsera in stațiunile loru, si batalionele nostre inca ajunseră in lanuariu 1810 in patri’a loru, unde au petrecutu erasi nu- mai duoi ani pe langa ocupatiunile loru usitate. In a. 1812 Napoleonu Bonaparte decisu a sfarma, cumu dicea elu, colossulu septemtrionale, a declaratu Russiei bellu? si a plecatu asupra’i cu armata dein cele mai mari. Impera' tulu Austriei care acumu ii era socru, sub specie de ajutoriu a scosu armata de observatiune câ de 80 mii. Atunci regi- mentulu alu II-lea romanescu fu pusu de nou in mișcare. Concentrata mai antaiu intre comunele ladu si Borgau, fu trecutu prin revista, după aceea batalionulu 1 plecă in 20- Aprile sub colonelulu Lenk la Galiti’a, de unde se reintdrse numai in luliu 1813, pentru câ se fia dislocatu in garniso- nele transilvane, si anume trei companii la Brasiovu, dein caus’a ciumei, care in urm’a campaniei ruso-turcesci de siese ani isi ridicase erasi capulu in Romani’a. Batalionulu alu duoilea fu tramisu erasi la Itali’a, unde In lovirea dein 28. Oetobre 1813 la Marco Pievo se răniră locotenentele Morariu si 7 soldati; in 20. Novembre la V e z a sergentu-maioru B o r c o c e 11 u si 20 soldati cadiura in captivitate. In 27. Novembre divisiunea comandata de capitanulu Marincoviciu unita cu militi’a naționale la Vumiglio reocupă fortareti’a Tonale, prinse si unu ofi- ciariu si 49 călăreți corassati. Aprope de Lac o de Garda corporalulu Ionica Bichisianulu cu 20 de ostasi dein compani’a^feapitanului Mayer, aruncanduse asupra unei com- panii de inemici, o scose dein positiune, ii luâ unu tunu si deschise ostasiloru drumulu câ se pota face requisitiune de victualii, pre candu nu mai avea de mancare. Ionica fu de- coratu cu medalia de argentu. In 7. Decembre operandu in Val Camonica sub Monte Tonale, stegariulu Ștefani fu ranitu greu, loco- tenentele Scheidel, chirurgulu Pâlfi si 40 soldati ajunseră in captivitate. De aci incolo preste erna operațiunile bellice au fostu mai pagine păna in 16. Feb. 1814, dio’a bătăliei dela Salo- In acea di, batalionulu romanescu separatu de grosulu ar- matei, insoșitu numai de pagina calarime, lovitu de cătra vice-regele Italiei cu trei batalidne de granadiri si cu trei scadrone de călăreți, trebui se se retraga păna la Tos co- lan o cu perdere de 35 soldati morti. A dou’a di in 17 se restaură lupta si mai crunta, in care capitanulu Branowatzky fu ranitu, locotenentii Bertleff (sasu) si Motiu, stegariulu Stefanoviciu cu 5 sergenți majori si mai multi soldati ca- diura in captivitate. Generariulu comandante comite Bele- garde mirandu-se de acelu atacu furiosu, intrebă pe sena- tulu dela Salo despre caus’a care irritase pe viceregele asia multu in contra batalionului romanescu, in catu se merga in persona si cu atâta potere asupra lui. Respunsulu sena- tului fu: „Acelu batalionu a impuscatu pe mai multi oficiari de frunte si chiaru pe adjutantele viceregelui.“ Batalionele romanesci avea venatori minunati, carii ori- candu ochiâ, nemeriâ. De aici si strigarea cunoscuta in Transilvani’a, care se audia dein gurile insurgentiloru in 184%: „Motiule, hotiule, nu pune pusc’a la ochi.“ Pusc’a este arma excelenta, in man’a celui care o cundsce si o scie tracta. După pacea dein 19. Aprile 1814 batalionele romanesci s’au intorsu erasi in patri’a loru, pentru câ se nu mai essa păna in a. 1846. In periodulu de ani 33 imperiulu nu mai venise in strimtore atatu de infricosiata, in câtu se’si calce cuventulu datu in 1763, că pe militi’a confiniaria nu o va trage dela destinatiunea sa si nu o va scote in tieri străine. (Va urmă) Diferitele datine pentru asiediarea mortiloru, cu privire la arderea cadavreloru. Trei profesori-medici italian!: Polii in Milano, Grorini in Lodi si Brunetti in Padua au pusu de cu- rendu in mișcare spiritele muritoriloru cu o idea, ce tinde a reformă o datina, carea de mii de ani e pra- cticata la tdte poporele, cari au ajunsu la dresi-care gradu de civilisatiune. Intrăg’a presa europdna, bar- bari de competinta specialitate, institute de acdstasi natura, brosiure numerdse destinate poporului, in fine chiemati si nechiemati, fia-care din alu seu punctu de vedere, aici cu o satisfactiune triumfatdrie, colo cu unu scepticismu rece, mai incolo cu o fanatica grdza ni vestescu că suntemu in ajunulu unei impor- tante reforme sociale, că adeca ni se voru arde cor- purile ! Facia de acăsta revoluti une a spiriteloru, de care e cuprinsa intrdg’a lume civdisata, se vedemu o parte a ei, națiunea romana, care actitudine si-a lu- atu? — Nici una! — O mdrta indolintia este totulu ce observamu in sinulu acelui poporu, care se ge- redia de falnica descendintia a acelei gloridșe ginte, la care idea, acum resuscitata de rațiunea sanatdsa, era generalisata si ocupă locu intre datinele, din care noi multe amu pastratu păna in diu’a de astadi! Fia că idea arderei cadavreloru inca nu e de- stulu de lati ta, că in fapta nu e nicairea introdusa, său că ddra dein principiu nu ne simtimu entusias- mati pentru densa; o nepăsare atătu de apatica nu ni este permisa, că-ci acesta ar dovedi că nu sun- temu in curentulu evenimenteloru, ce este analogu ■ cu regresului Adencu miscatu de acestu frapante adeveru, cu- tediaiu insumi, in lips’a altoru poteri mai competinte, — 259 — a încercă se atragu asupra acestui obiecta atențiunea romammei adunate aici la nobilulu indemnu alu aso- ciatiunei transilvane, care in acestea tempuri de ne- voi "este fal’a si mangaierea intregei românimi de dincdce de Carpati. înainte de ce a-si trece la adeveratulu meritu alu temei, fia-mi permisa a me opri putientelu la momentuosulu actu alu mortii. Sortea toturoru corpuriloru organice culminddia in dissolutiune. Astu-feliu numimu acelu stadiu de transitiune, in care elementele care au compusu intregulu — relacsandu legatur’a ce le-a conciliata, adeca po- terea vitala — se descompună, incetandu astu-feliu tdte funcțiunile loru. — Omulu că organismu urma legiloru aceleași naturi. — „Candu s’a stinsa ultima schintea de vidtia, si candu a incetatu .si intiepenitulu cadavrului, atunci se incepe o noua lucrare. Germenii vii, cari s’au sporitu pe deasupr’a, precum si in in- ternulu cadavrului, se desvolța, se multiescu, străbătu in tdte părticelele organismului, si acolo operddia o descompunere completa a tieseturiloru si a sucuriloru; acesta e putregiunea.“*) Cu alte cuvinte, organismulu in acestu stadiu se dissolve in ultimele elemente che- mice, din cari era compusu, si acesta ryimai după estrem’a enervare a poteiei vitale. Ce va se dica acdsta potere vitala, in essenti’a ei nu o cuudscemu; scimu atâta că e o sublima o suprafirdsca, nevediutq, dara la tdta clipit’a simtita potere, carea creadia, sus tiene si derima. Acest’a e bas’a religiunei Brahmi- niloru, cari credu intr’unu dieu creatoriu Brahma, in altulu conservatoriu Visnu, si in alu treilea derima- toriu Siva. Acdsta eterna lege a naturei a datu nas- cere si credintiei despre peregrinarea sufleteloru, că-ci din materi’a pravusita a omului crescu si se nntrescu alte corpuri organice, plante, animale. Devenindu omulu prin mdrte nu numai nefolo- sitoriu celoru remasi in viatia, ci chiaru stricatiosu pentru densii, — delaturarea lui din sinulu acelora, intre cari nu mai avea locu, o impunea insasinatura lucrului. Asiediarea, respective delaturarea cadavrelorn o- menesci, s’a practicatu in mai multe moduri In tempurile cele mai antice, la popdrele din testamentulu vechia, si anume la Egipteni aflamu practicata cu predilectiune imbalsamarea morti- loru. Fanatic’a iubire ce domniă in viati’a patriar- cala la popdrele din biblia, mai vertosu facia de capii familiari, nu incetă nici după mdrtea acestora, si acdsta aderintia ei o manifestau prin aceea, că ca- dravele loru nu le lasau se putredjdsca, ci se nesuiau a le conservă celu pucinu in form’a loru esteridra câtu se potd de indelungatu. Posibila era acdsta pro- cedura cu atatu mai vertosu, că-ci erau in posesiunea *) Fernande Papi 11 on „Physiologie de la mort® in „Revue des deux mondes“ 1873. unui medilocu ndue necunoscuta, care asecură con- servarea figurei pentru sute de ani. - Mai tardiu aflandu că acestu modu pretinde tempu multu si spese enorme, Egiptienii avisati si de impregiurarile locali, clim’a cea ferbinte, ei introdu- seră mumificarea. — Corpulu fbra viatia se a- siedia intr’unu arbore scorburosu sdu in altu locu acomodatu, unde apoi de arsiti’a sdrelui sdu de in- nalt’a temperatura a aerului atmosferica evaporandu tdte sucurile cadavrului, aceea ce remane e 6 inasa compacta, tidpana, uscata, care se numesc© mumia. Asemenea mumii se potu vedd in tdte museele an- tropologice, aspectulu loru insa nu credu se insufle vre-o pietate europdnului! Cumu-că arderea cadavreloru in Egiptu nu se practică, e fdrte naturala, ddca considerainu marea lipsa de lemne, de care suferu acelea provincii. — Eru inmormentarea in solulu celu ferbinte si nasi- posu ar’ produce probabilmente același efectu alu mu- mificatiunei.*) ‘ Intierinarea (inmormentarea) sdu asiediarea in pamentu a mortiloru este o datina dintre cele mai vechi, si e cea mai respandita. In evulu anticu ea era practicata mai vertosu de evrei. Lă Romanii veclfi pe unu tempu inca era in usu, dara cultulu ca- davreloru degenerase intr’atata, in catu ele se inmor- mentau in mediloculu orasieloru, ba chiaru le păs- trau balsamate si prin case. Urmarea acestui abusu nenaturalu a fostu, câ Roma fu bântuita de o ciuma teribila, candu apoi intierinarea se oprise si arderea cadavreloru in genere se decretase prin lege. Pentru creștinii cei d’antaiu inmormentarea era fdrte bine primita, că-ci esecutarea ei se potea in- deplini fbra nici unu sgomotu. — Isusu insusi fiindu inmormentatu**), generalisarea intieri nan ii la popdrele creștine usioru o potemu esplică. Fia-care crestinu voia a se impartasi de aceleași cerimonii, de cari avu parte salvatoriulu seu; mai tardiu apoi ele trecură in cadrulu cultului religiosu, de si urme despre aceea că Isusu ar’ fi impusa intierinarea, nu se afla in scrip- tele sânte. Mai in urma rațiunea inmormentarii se argumentă prin aceea, că se se faca posibila invierea, că si candu acea potere, care e capace a insuflă viatia in putregaiu, nu tocmai asia ar’ potd inviă ori ce alta materia mdrta. *) Emeritulu professoru Arânyi in cursulu prelegeriloru sale din anatomi’a patologica, ni-a aratatu mumi’a unui capitanu inmormentatu in Bud’a pe unu locu nesiposu si care era con- tinuu in fati’a sdrelui. Acelu capitanu fu paremi-se după 50 de ani desgropatu si câ unu fenomenu raru in Europ’a, trans- portatu in museulu pato-anatomicu alu universității dein Bud’a- Pest’a. **) Acdsta inmormentare insa a diferitu de cele astadi ge- neralminte usuate prin aceea, că in locu se se asiedie inmediatu iu grdpa, corpulu s’a pusu in pdtra scobita, asemenea datinei ce domnesce si astadi in Barcellona si alte orasie spaniole. 41* — 260 — Dar’ se cercamu cari suntu motivele ce au po- tutu revoltă spiritele invetiatiatiloru si a toturoru 6- meniloru descepti contra unei datine de mii de ani esercitate ? Reflectandu la multele si grelele inconveniente cu cari e impreunata intierinarea cadavreloru, si pre cari numai progresulu seclului nostru le-a potutu des- coperi si apretiuf după valărea loru: nu scimu ca- reia se-i insusimu momentuositatea cea mai mare. — Salubritatea publica este fbra indoiăla ce ni atrage in primulu locu atențiunea. — Acăsta dein anu in anu totu mai cumplitu atacata, a pusu in mișcare energica intregulu aparatu alu barbatiloru de specia- litate din tăta lumea. Dara cum nu, candu morburi sporadice devinu epidemice, ăr’ cele epidemice, locale! Coler’a, plag’a, infricosiata a năstra, care mai de multu numai raru veniă se-si secere viptimele, acelu morbu epidemicu in *deceniulu dein urma pare a fi devenita pentru Europ’a endemica, se pare a’si fi mutatu inspaimantatoriulu cuibu in mediloculu focu lariului culturei. — Afara de aceea Ungari’a, Tran- silvani’a, Romani’a, va se dica teritoriulu pe care locuiescu Romanii, este mai in fia-care anu bantuitu de friguri tifoide, intermitente etc., devenite epidemice. — Sciinti’a medicala fatia de acestea desastre apare ilusăria, încrederea poporului in medicu dein ce in ce totu scade. Intre astu-feliu de impregiurari sinistre nu e mi- rare, dăca si poterile domnităre s’au implutu de grigia pentru sărtea popăraloru, cari macelate in tempu de resbelu de feru si de focu, suntu in tempu de pace decimate prin epidemii. Eflusulu ; acestora desastre este intr’altele si ac- tualulu congresu internaționale alu mediciloru care numai ce’si încheia activitatea in Vien'a. — Guver- natorii destinelora popăreloru au inceputu in fine a recunăsce, că pentru igien’a publica trebue facutu mari sacrifice, si astu-feliu s’au pusu tăte poterile in lucrare pentru eruarea si delatUrarea causeloru cari bantuiă atatu de multu sanatatea cetatieniloru. Acumularea cadavreloru oraenesci la cateva urme sub nivel’a pamentului, acolo principalminte, unde numerulu locuitoriloru e mare, s’a doveditu de un’a dintre capitalele cause pentru destrugerea sanatatii. — Din cimiterie se respandescu emanatiuni pestilen- țiale, cari otravescu cu incetulu, dara cu atatu mai eficace. Se cercamu insa mai de amenuntulu, cum de- vinu „holdele Domnului" foculariu de infectiune pen- tru acei fii ai sei, cari inca n’au intratu in sinulu loru? Eta cum! Cadavrulu se asiădia in o adencime de cateva urme, si apoi se astruca, inchidiendu-se cu densulu si o cantitate de aera atmosfericu, care a intratu in co- sciugu, cripta, etc. Column’a tierinei prăspete si ră- rite in urmarea sapaturei, de ploi si zapada devine curendu sbeuta pana in adâncime, tierin’a umeda în- cepe a evaporă, temperatur’a intr’ens’a cresce, si apoi corpulu omului său animalului espusu influintieloru reunite a aerului, apoi, si temperaturei cevasi mai redicate, sufere unu siru de decompositiuni chemice, alu caroru terminu finalu este straformarea in gazu acidu-carbonicu, amoniacu, azotu, apa, etc. Gazulu azotu, acidulu carbonicu, acidulu sulf- hidricu, amoniaculu si aburele de apa se respandescu in atmosfera, său se dissolva in umediăl’a tierinei“*). Tăte aceste eleminte descompuse, producte ale pu- tregiunei, conduse pe ori ce cale in organismulu o- mului, nepotendu-se assimilă acestuia, nu potu fi su- portate fbra vre-o mare dauna pentru economi’a sa. Si cumu-că suntu câi, prin cari mortaciunele potu strică viilora, amu atinsu mai susu. Esalatiuni in at- mosfera persistu neîntrerupta, de si intr’unu modu multu mai incetu decâtu că intre impregiurari nor- male se potemu observă. In mesura multu mai empirica se infectădia ae- rulu, de cate ori se destupa vre-unu mormentu, său mai vertosu candu se deschide vre-o cripta, unde zăcu mai multe oseminte. Asiu dori că fia-care d’in- tre d-văstra se asiste la deschiderea unei cripte care multu tempu a inchisu in laintrulu ei cadavre pu- tredite. Credu că v’ati convinge, că acestu ultimu locasiu nu convine nici religiunei, nici umanitatii. In- susi mormentarii, acești muncitori cu membre otie- lite, ale caroru simtiuri se para a fi tempite de mias- mele cimiterieloru, ei inca se intorcu cu aversiune dela gur’a cripteloru, de cate ori le deschidu pentru deschiderea unui nou venitu. Wegman-Ercolani in brosiur’a sa**) despre ar- derea cadavreloru insira mai multe cașuri, unde sa-- natatea publicului a fostu in celu mai frapante modu periclitatu prin cadavrele putredite. Unulu că de proba aflamu de lipsa a reproduce si noi. Intr’unu orasielu alu Germaniei fă in văculu tre- cutu inmormentata in baserica o dama fărte corpu- lenta. Dumineca prosima eră di de comunicatu. Din- tre 180 de comunicati peste 60 se bolnăviră de după actu, unii muriră intre cele mai crâncene dureri. S’a presupusu că vinulu din comunicatura ar’ fi fostu otravitu. CJisieriulu din preuna cu adjuntii sei toti fura arestati si puși la torture, ei inse asecurau că suntu nevinovati. In duminic’a urmatăria la ordi- natiunea autoritatii civile s’a pusu pe altariu o cupa cu vinu, destupata, carea după o ora fă incarcata de mii de insecte. Investigandu urmele loru s’au a- flatu ca acele insecte veniseră dein mormentulu da- mei, carea inainte de 14 dile fusese inmormentata in baserica. Mormentulu se destupă, si dintre patru ămeni, cari au lucratu acolo, doi muriră numai de- catu, ceialalti doi fura numai cu mare grija din par- tea mediciloru scapati. *) Figuier „Le lendemain de la mort.“ p. 5. **) „Die Leichenverbrennung als rationellste Bestattungsartₙ Zurieh 4. Auflage. Cea mai completa scriere de acesta natura. — 261 — Interdicerea inmormentariloru in suteranele ba- sericesci e inca unu triumfu alu progresului. Acu- mularea cadavreloru in giurulu basericii, fia din iu- birea de argintu alu clerului, sdu din ambițiunea u- noru familii, a fostu o procedura fdrte nerationala, care in tdte tempurile a datu unu contingentu in- semnatu casuisticei de infectiuni prin gazuri miasmatice. Acum se vedemu pe ce alta cale potu strică cadavrele astrucate sana tatii dmeniloru? Unu medilocu poternicu care e capabilu a introduce germenii pu- trediunei in organismulu nostru, este fdra indoidla ap’a. E lucru cunoscutu că paturile pamentului suntu fdrte pordse. Acdsta porositate face posibila stra- curarea umedielei la o indepartare multu mai însem- nata de catu distanti’a ce de comunu e intre cimiterie si locuintiele dmeniloru. — La noi in Austro-Unga- ri’a distanti’a ce trebue se despartă cimiteriele de teritoriulu locuitu de dmeni, e prescrisa la 125 de stangini, de doue ori mai mare de catu in Itali’a. Dar ce folosescu aceste mesure pucinu rigordse, candu de o parte locuitori se afla atatu pe lenga ci- miterie, catu si in intrulu loru, cari apoi ocasional- minte usioru potu deveni purtătorii infectiunei, dr’ de alta parte s’a constatata că difunderea sucuriloru fii gazuriloru suterane este multu mai estinsa. Forster a aflatu că cu ocasiunea instalării ga- zometrului in Sondershausen ap’a in fontane a prinsu mirosulu si gustulu gazului la o distantia de preste 340 de stangini, care numai după repararea gazome- trului a incetatu.*) Direcțiunea ce-si ieau apele su- terane ni-este pucinu cunoscuta. Sapandu o fontana, ne miramu cum la o adencime de 10 stengini nu damu de apa, pe candu in fantan’a vecinului totu pe acelu nivelu la cativa stangeni ap’a e in abundantia. Aci ap’a e buna, colo nu o poți bd. Candu scade Muresiulu intr’o mesura neindatinata, o mare parte a fontaniloru dein Deva sdu au secatu de totu, sdu ap’a in ele e fdrte scadiuta. Scadiendu Dimboviti’a la Bucuresci, apele minerale dela Vacaresci au su- feritu atatu de multu, in catu a inceputu lumea a trage la indoidla feruginositatea loru. Ce alta dovedesce acdst’a învederată impregiurare> decătu că apele suterane stau intr’unu necsu fdrte es- tinsu, si astu-feliu usioru potemu cuprinde, cum di- micaturi organice potu veni in contactu infectivu cu organismulu nostru. Dara nu numai din consideratiuni igienice s’a doveditu intierinarea de daundsa; esistu si alte nu mai pucinu importante motive, cari reclama cu in- tetire reformarea acestui usu pocitu. Abea este o- rasiu in Europ’a, unde caus’a cimiterieloru nu ar’ fi un’a dinire cele mai nesuferite, dein punctu-de-ve- dere economicu. Implendu-se in cursulu aniloru te- •) Wegmann Ercolani „Leîcbenverbr.’ p. 26. ritoriulu respectiva de cadavre, comunitatea trebue se se se ingrigidsca de unu altu locu pentru morti, sacrificandu astu-feliu o parte însemnata din terito- riulu fruptificatoriu, pentru alu aruncă in categori’a capitaleloru mdrte. — Cu ocasiunea desbaterei unui nou cimiteriu, s’a datu impulsu in Zurich cetatieni- lorn de s’au adunatu la unu meetingu, unde 2000 de dmeni in baseric’a St. Petru in frunte cu preoții, professorii si medicii cetatii s’au dechiaratu pentru ștergerea intierinarei si introducerea arderei cadavre- loru. Si acdst’a dein caus’a, că in proportiune cu desimea populatiunei in miculu cantonu, teritoriulu ce ocupa cimiteriele este multu mai insemnatu, decătu că se se pdta suportă lips’a lui. In Parisu caus’a cimiterieloru a devenitu o adeverata calamitate. Pa- risulu posede de presinte 20 de cimiterie, d’intre care 14 suntu intre murii cetatii, dru 6 afara de cetate. Cele 14 din cetate suntu in principiu inchise, in cele mai însemnate dintre ele, adeca Pdre-Lachaise Montmartre si Montparnasse se permită inca numai in criptele familiari inmormentari. Celelalte voru fi in scurtu tempu tdte pline. Gestiunea des- chiderei unui nou cimiteriu e la ordinea dilei. S’a proiectatu Mdry-sur-Oise pentru arangiarea unui imposantu cimiteriu comunu parisienilorn, dara fiindu că e in o depărtare fdrte mare, proieptulu afla mai vertosu la clas’a mai seraca a poporului, opositiune fdrte apriga. D. Herold referințele causei in senatu dise la capetulu referatei sale: „Cu părere de reu a trebuitu se lasamu la o parte cestiunea arderei cadavreloru, unu sistemu care atatu din punctu-de-vedere alu să- nătății publice, catu si dein alu lipsei de teritoriu, si alu cultului mortiloru, e fdrte recomendabilu, dara pre carele legile cari suntu in vigdre in Franci’a, inca nu ni-lu permitu.*) Dein punctulu-de-vedere alu moralului pu- blicu inca se combate intierinarea. Profanarea Sanc- tuariului funebru mai vertosu din intentiune talha- rdsca, obvine — durere •— destulu de desu. Desgro- parea mortiloru, cu scopu de ai despoiă de pretidsele ce i ornedia, se intempla adeseori. In ultimulu res- belu civilu alu Franciei comuniștii au intratu in ca- tacombele, unde zăcu osemintele domnitoriloru si cu mana sacrildga au rapitu totu feliulu de pretidse cari ornau monumentele loru. — Cașuri de unu ca- racteru multu mai infernalu ni suntu cunoscute dein sedii trecuti, candu dmeni morti si putrediti se sco- teau din mormentu, pentru că se li mesure pedeps’a, carea in vidtia nu au indurat’o.**) *) ,.Le Figaro“ finea lunei Apriliu 1874. **) Unu casu revoltatoriu de inima si spiritu din dotneniulu istoriei antice, de care face amintire Kiichenmeister („Ueber Lei- chenverbrennung.“ Erlangen 1874) ni permitemu a reproduce si — 262 — Si acumu se revenimu acolo de unde amu ple- catu. Am amintitu la introducere, că lumea cloco- tesce in scarmanarea reformei, care nu va se dica mai puțina decătu resturnarea usului de in- tierinare, ca a unei proceduri necorespundietdrie spiritului timpului, si Înlocuirea lui in gene- ralii cu arderea cadavreloru. Puține idei mari au produsu in restimpu abea de unu anu anu, de candu seriosu se desbate acdst’a cestiune, o sensatiune atatu de puternica, câ idea arderea cadavreloru. In orasiele mai mari totu omulu vorbesce de dens’a. Diuariele in tdte dilele aducu soiri despre noulu stadiu in care a ajunsu cestiunea, si despre cuceririle totu mai mari ce s’au facutu in favorulu ei. Arderea cadavreloru câ ceremonia funebrala, o vedemu figurandu in anticitate la cele mai multe popdra. La evrei, greci, slavii vechi era pe langa intie- rinare si ardere in usu. La Romani pe cum amu fostu amintitu, a fostu intr’unu timpu eschisivu practicata. „.......Pars irgenti subieri feretro Triste ministerium, et subiectam more parentum Aversi tenuere facem.................. Postquam collapsi cineres, et flamma quievit Ossa quae lecta cado texit chorinaeus aheno.“ (O parte a multimei sa asiediatu sub imposan- tulu catafalcu; tristu servitiu, si după datina parin- tiloru, intorcimdu si capetele tieneau de desubtu tor- tiele. Era dnpa ce s’au prefacutu tota in cenușia si s’a potolita flacar’a, Chorineu le-a ascunsu dsele adu- nate intr’unu vasu de metalu). Astfeliu descrie Vir- giliu ceremoniele esecutate la arderea lui Misenu.*) Cu latirea creștinătății arderea cadavreloru a deveni tu totu mai rara, asia in catu astadi o aflamu numai la indieni. In Europ’a afara de arderile ce- loru condamnati la acestu soiu de morte, aflamu in- semnate si unele cașuri voluntarie, Ultimulu dintre acestea s’a intemplatu in Florentia la finea anului 1870. Radjah, unu principe indianu, aflandu-se in calatoria lu ajunsu mdrtea in Florentia, unde numai decătu se essecută după ritulu indianiloru arderea noi, pentru că elu caracterisâdia in celu mai eclatante modu, păna unde pdte ajange vilitatea si spurcatiunca omenesca. Pap’a Stephană ordinus |desgroparea antecesorului seu Formosus in 890, carele de 8 luni inmorinentatu putredise de totu. Apoi ’lu in- vescit in ornatulu pontificala si ’lu asiddia pe unu tronu, in mi- diloculu salei „Sinodulu de grdza“ (Synodus horrenda), unde apoi i intense unu procesu formalu cu acusa si aparare. După încheierea acestei proceduri judetiale, sarindu Stefanu se rapedi spre cadavru, i-lu împinse diosu de pe tronu, ordona calailoru a i taiâ degetele, cu cari acel’a a fostu santitu episcopii si a-i aruncă corpulu desbracatu in Tibru. Pescarii scotiendu cada- vrulu lui Formosus l’au ingropatu interimalu, care după asasi- narea „Hienei cum lu-numiau Romanii, fu cu tdta pomp’a la or dinatiunea papei Romanus inmormentatu. *) „Aeneidos“ lib. VI. v. 222—228. | cadavrului seu cu tdta pomp’a si in presenti’a unei mulțimi imposante. Se dice ca actulu neindatinatu nu a implutu de grdza pe publiculu aspectatoriu, ci dein contra, s’a escatu o dorintia generala a se afla unu metodu mai simplu si eftinu, care aru putd fi introdusa in totu loculu.*) — Nu incape indoiela ca acestu casu a datu celu mai puternicu boldu inve- tiatoriloru italiani de s’au sufulcatu a studia mai adencu caus’a. Resultatulu e multiumitoriu, că-ci satt¹ descoperitu mai multe moduri, cari tdte in lips’a altoru mai perfecte aru pote contâ la popularisare. Me voiu incerca a le face pe tdte de-a rendulu cunoscute in liniamintele loru principali, avisandu pre cei ce-i interesddia mai de aprdpe caus’a, la de- scrierile insusi ale autoriloru. Professorulu Polii Milanu a in facutu probe de arderea cadavreloru in urmatoriulu modu: Corpulu se asiedia in o retdrta cilindrica de feru turnata, cam in form’a urneloru vechi. La gur’a retdrtei se introduce unu currentu de gasu lumina- toriu, care apoi in vasu se mesteca cu aerulu atmos- fericu. Aprindiendu-se gasulu, corpulu de inalt’a tem- peratura a acestuia se usca, carbunifica si in scurtu se preface in cenușia. Pe gur’a cealalta a retdrtei esu gasuri de o densitate mai mica sdu mai mare, dra pe fundulu ei remane după incheiarea opera- țiune! numai cenușia si substantia vardsa a oseloru. — Astufeliu căteva bre ajungu pentru a produce același resultatu, carele prin intierinare numai după unu lungu siru de ani si spre dauu’a a mii de dmeni se pdte effeptui. Procedurei lui Polii insa se im- puta acelu defecta, ca gasurile desvoltate in cursulu operatiunei si anume: acidulu carbonicu, gasulu hydrogenicu si ammoniacalu atingu neplăcuta orga- nulu mirosului, dra de alta parte remasitiele după processulu arderei (cam '/₁₂ parte a cadavrului) suntu de o cantitate prd mare. Invetiatnlu profes- soru insa a construita de curendu unu apparatu, care e scutitu de acestea defecte.**) Alu doilea modu Ia inventata professorulu Brunetti in Padua, care l’a si demonstrata cu oca- siunea espositiunei din Vien’a, unde aparatulu dein- preuna cu tdte sculele trebuintidse eră espusu in unu despartiementu separatu. — La procedura lui Bru- netti se recere unu cuptoriu de pdtra vertdsa (re- tractila) , unu apparatu pentru regularea flacarei si a temperaturei, si o lespede de metalu, pe carea se asiedia corpulu. — Operațiunea se petrece in urma- tdriele trei peridde: Periodulu dintaiu. Aprinderea cadavru- lui. O diumetate de dra după aprinderea lemneloru ingramadite in cuptoriu, incepe corpulu a arde; apoi in *) Wegraann Ercolani „Leichenverbr.“ p. 13. **) A se vedă in detaiu „Pr. Dr. Polli“ Sulla incinera- zione d6 cadaveri" Milano 1872 si Wegtnann-Ercolani „Lei- chenverbr. “ — 263 — Periodulualu doilea urmădia arderea spon- tana a corpului, care fenomenu esserce, după dicerea professorului, o impressiune adenca asupr’a assisten- tieloru preocupati de o meditatiune profunda. — Dăca lemnele au fostu bine asiediate, ajungă 2 dre pentru o carbonisatiune completa. Periodulu alu treilea. Resturile prefăcute in cărbuni se aduna pe lespedea de metalu la olalta, se acoperu cu alta lespede de feru turnatu, si con- centrandu astu modu caldur’a, pentru alimentarea ei materialulu focului se reinnoiesce. — Resultatulu fi- nalu e cu ajutoriulu a 140 -160 punți de lemne prefacerea in cenușia a partiloru moi, si complet’a calcinare (prefacere in vara) a aseloru. După ce s’a recitu cuptoriulu, cenușia si remasi- tiele compacte se aduna si se punu in urna pentru a li se dă odihna eterna. Remasitiele unui barbatu de 102 punți de greu, după ardere au apasatu 3 */₂ punți.*) Alu treilea modu pentru arderea cadavreloru este alu professorului Gorini in Lodi, care difere de ambele dejă aescrise. — Materia ce folosesce den- sulu, si pe carea pan’acum o tiene in secretu, devine la o temperatura înalta fluida, carea dăca a ajunsu gradulu anumita de căldură, numai decătu descom- pune cadavrulu, afundata in acăsta fluiditate, in re- stimpu abea de 20 minute in cele mai merunte păr- ticele anorganice; elemintele solide remanu in form’a cenușiei in fluiditate, care apoi se pdte stracqra pentru a se depune in urne. Se vede dara, ca acăsta procedura e cea mai simpla. Avantagiulu ei afara de mic’a durata consiste mai vertosu intr’aceea, ca se petrece fbra sgomotu si fbra a respandi gasuri neplăcute mirosului. In catu pentru spesele ce se receru la o operațiune, acelea după calcululu dlui Forini se urca la 60—70 franci. Dăca insa se voru afla 6—12 cadavre de arsu cu una ocasiune, atunci spesele naturalminte se impartu, si astufeliu arderea unui cadavru ar costă 5—10 fr. (2—2 ft.) Acăsta procedura aste fbra in- doiăla cea mai corespundietoria. Inventiunea pro- fessorului Gorini afbra de aceea, ca e de o mare in- semnatate sociala, are inca si pretiu sciintificu, că ci păn’acuma n’a fostu cunoscuta vr’o substantia che¹ mica, cu ajutoriulu careia se fia possibila prefacerea in cenușia a carnei si dseloru. Acăsta impossibili- tate a si dechiaratu o professorulu Kopp facia cu afirmatiunea lui Gorini in o siedintia publica; cestu dein urma insa numai timpulu ascepta, candu va fi in stare cu ajutoriulu unui apparatu mare, se pro- bedie arderea cadavrului intregu. Discretiunea dlui Gorini cu inventiunea sa a provocata in publicu dife- rite păreri reservate si manifestatiuni de dubietate.**) *) Pr. Dr. Brunetti „Creroazione di cadaveri“ Pndova 1873. **) Dr. Paolo Gorini „La conservazione della saltna di Guiaeppe Mazzini“, Genova 1873. Aci tractădia autorulu despre inventiunea sa. In fine si unu alu patrulea modu s’a făcuta de curendu cunoscuta, si este alu inginerialui Siemens dein Dresda. Părțile constituitdrie ale apparatului seu numita „Sistema regeneratorii!“ suntu: Unu generatoriu va se dica unu cuptoriu de zidu pentru prepararea gasului. Unu regeneratoriu, adeca unu alta coptoriu său incapare in forma cubica, in care se petrece proces- sulu arderii; si Unu cosiu inaltu pentru îndepărtarea producte- lora focului. • Nu voirnu a ne mai opri la analisarea apara- tului si procedurei, cari suntu cam complicate, ci ne marginimu a observă, ca Constructiunea aparatului aduce pe ceea a professorului Brunetti, midiloculii inse ce directu efeptuesce arderea, la Siems na e flacar’a, ci aerulu ihcalditii păna la 1100 gradări celsiane. Metod’a lui Siemens mai vertosu nemții o spri- giunescu cu multu zelti, Professorulu Reclam dein Lipsea face unu reclamu puternica in press’a euro- peana pentru popularisarea ei.*) Era litiu alta nămtia Dr. Kuchenmeister in brosiura sa începe dejă a dis- pută italieniloru prioritatea ideii, affirmandu ca glori’a originalității li compete loru! ' . Dara fia cum va fi, vorb’a e despre aflarea medieloru, carele dein puntu de vedere ala sana* tatii, eco nomiei, moralu 1 ui si relfgiunei se corespundia recerintieloru' civilisatiunei. Arderea cadavreloru correspunde tuturora posfulateloru, si numai densa este dein tdte puntele de vedere chia- mata a înlocui pocit’a datina a intierinarii. (Va urină.) ’ ■ ' , Concentrarea celorn 18 mii de ostasi romani. ' Mare lucru este deșteptarea spiritului ostăsiescu la ori-care poporu, tari sunt garanțiile deviătiape care le da sciînti’a portărei arfiaeloru. Multe s’au publi- cata despre concentrările deintdmn’a acăsta, ale dștei romanesci, la Care au venitu si represeptantii ’altofa’ poteri. Se citimu si noi ăici că de suvenire incai urmatdriele după „Pres’ă romănăscâ dela Bucuresci Nr. 224: • : \ ■ Ostasi! Pentru a trei’a dra voi ati sciutu se respun- deti la apelnlu ce v’amu făcuta; Ati dovedita din nou, că nu s’au stersu dein a- nim’a Romaniloru virtuțile militarie ale strabuniloru. Rediemata pe voi, Tiăr’a pdte pasf cu încredere spre viitoriulu ei. Ostasi, ve multiamescu la toti împreuna. Astadi veți primi stăgurile cele noue, simboluri *) Vedi „Atigsb. Allg. Zeitung“ 7. Martin 1874 „Moni- teur scientifique“ Maiu 1874 etc. etc. — 264 — unei noue organisari a armatei. Ele nu mai suntu semnele esclusive ale singurei armate permanente, precum erau cele vechi, ce se voru păstră de. acum câ unu sacru depositu. Steagurile cele noue infaci- siâza tdte elementele puterei militarie, intrdg’a ti dra sub arme. Voi ve veți adună pururea in giurulu loru, candu voiu avea trebuintia de voi, si veți dovedi in ori ce intemplare, că cuvintele „Ondre si Patria" inscrise pe ele, suntu mai adancu inscrise in ânimile vdstre. * O s t a s i! Jurati, că veți apară totuddun’a aceste stdguri ăi că, veți fi gat’a a ve jertfi vidti’a pentru tidr’a vd- stra, a cărei padia in ondrea si drepturile ei ve este incredintiata sub aceste semne! Datu in Bucuresci in 14. Octomvre 1874. C a r o 1 u. Bibliografia. Cinci cârti pedagogice demne de tdta attentiunea publicului romanescu anuntiamu astadata: ELEMENTARII} sdu ABECEDARIU pentru scdlele romanesci. Compusu după principiele scrip- tologiei pure de Basiliu Petri, profesoriu preparan- diale. Cu unu indreptariu pentru invetiatori. Sabiiu, editura lui luliu Spreer. 1874. A DOUA. CARTE DE LECTURA SI ÎNVE- ȚI ATURA, pentru scdlele poporali romane, de I. Popescu. Sabiiu, 1874. Pretiulu: legatu 80 cr., ne- legatu 70 cr. EDUCAT1UNEA si INSTRUCȚIUNEA GE- NERALE pentru parenti. docenți si altii, caror’a le este incredintiata si jace la ânima cultur’a poporului, de Munteanu-Solomonu. Blasiu 1874. MANUALULU INVETIATORIULUI sdu ELE- MENTE DE PEDAGOGI’A PRACTICA in usulu scdleloru popularie de G. R. Melidon, directore la scdl’a normala Carolu L, fostu directore generalu alu scdleloru dein Romani’a, profesoriu dela academi’a dein Iași. Bucuresci, 1874. IMPORTANTI’A si UTILITATEA INVETIA- TUREI PENTRU POPORU. Conferintia publica tienuta de A. Vizanti. profesore la universitatea dein Iași. Cu ocasiunea inaugurare! cursuriloru de adulti făcute sub auspicield societatiei pentru invetiatur’a poporului romanu. Iași, 1874. La acestea cârti asupra carora dorimu se tra- gemu attentiunea barbatiloru de specialitate, mai adaogemu astadi si altele, de care se voru interessa si alte classe de lectori, adeca: TR1UMFULU CREȘTINISMULUI si dictiona- riulu salvatoriloru crestinatatiei, historia universale. Editiunea L, partea I. Bucuresci 1874. MARGARITARIE sdu SENTINTIE POETICE; Filosofico-moralo-estetice. După mai multi autori classici latini, prelucrate de Petru Brănu, protopopu si profesoru. Tomulu I. Retipărirea, fbra indulginti’a autorelui, e oprita. Satumare, 1874. CHIRITIA LA EXPOSHTA DELA VIENA, povestire humoristic’a cu cântece, compusa de Ma- teiu Millo artistu dramatica. Reproducerea si repre- sentirea pe scena in parte sau in totalu suntu oprite, fara voia autorului. Bucuresci. Pretiulu 1 leu 20 bani. APELE DELA VACARESCI, comedia-vodevila in 3 acte, compusa de Mateiu Millo artistu drama- tica. Repreducerea si represintarea pe scena in parte seu in totalu, suntu oprite, fara voi’a autorului. Bu- curesci. Pretiulu 4 lei nou. „DER OSTEN." Politische Wochenscrift, 7. Jahr- gang. (8400 Auflage). Einziges Organ der Slaven und Rumănen in Wien in deutscher Sprache, kampft mit Entschiedenheit fur die Gleichberectigung aller Vblker Oesterreichs und fur die Emancipation der Christen im Oriente. Kostet vierteljăhrig 1 fl. 50 kr. Wer sich auf den „Osten" abonnirt, erfăhrt Alles, was in der Welt vorgeht. Insbesondere empfiehlt sich der „Osten" fur Insertionen. Die Administration des „Osten,“ Wien IX. Bezirk, Dietrichsteingasse Nr. 8. Die neueste Nummer der in Wien erscheinenden politischen Wocbenschrift „Der Osten" (Prănumera- tions-Preis 1 fl. 50 kr. pro Quartal) weist folgenden reichhaltigen Inhalt auf: Politische Uebersicht. — Wien. — Kroatische Znstănde. — Galizische Briefe. — Ein jiidischer Rosza Sandor. — Eine verbrannte Stadt. — Inland. (Communales. Grundsteuerregulirung. Wien. Kron- stadt.) — Ausland (Berlin. Paris. Madrid.) — Klein© Chronik. (Hof- und Personalnachrichten. Neue Fun- fernoten. Ein Liebespaar. Journalistisches. Tele- graphische Intimităt. Ein neues polnisches Journal. Sămmtliche eiserne Cassen. Ein kiihner Einbruchs- diebstahl). — Zwei Ochsen. — Landwirthschaftliche Revue. (Feldschutzgesetz. Passender Zimmerschmuck. Gegen Ungeziefer. Gefliigelzuchtanstalt in Siebenbur- gen.) Volkswirthschaftliches.) Der Getreidezoll und die gal. Carl-Ludwig-Bahn. Eine bankerotte Bahn. Falli- ments. Einstellung der Pasâagiersfahrten auf der Do- nau. Wiener Productenbericht. Wiener Bbrse). — Correspondenz. Dela Istori a regimentului II. anuntiata in Nr. precedente, ddnii culegători de abonati au se’si retiena căte 2O°/ₒ rabata. Edltoriu si provedletoriu: Comitetulu. — Bedactorlu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipografl’a RSrner & Kamner.