————— \ Acesta f6ia ese C\JA । cate 3 c,61e pe luna | si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- | ciatiunei, £ra pentru I nemembrii 3 fr. I Pentru străinătate ,1 1 galbenii cu porto i, poștei. -------- TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanii. ți Abonamentulu se^^ face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Corni- tetulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta sdu prin domnii co- C lectori. ? Ni*. 15. Brasiovu 1. Augusta 1874. Alllllll VII. S u m a r i u : Studiu asupra dialectului macedo-rotnanu paralelii cu celu daco-romanu. (Fine). — Victime ale regeneratiunei si pessîmismulu. (Fine). — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Procesu verbale. — Publicarea baniloru incursi. — Bibliografia insocita de unele observatiuni critice. Studiu asupra dialectului macedo-romanu paralelii cu celu daco-romanu. (Fine.) X. Particulele neformali, va-se-dîca pre- pusetiunile, averbiele, cojuntiunile sî intrejectiunile ne infațiosiddia pucine diferentie de notata, sî acele inca nu intru atâtu gramaticali, câtu mai vertosu le- sicali. Se le vedemu. A. Prepusetiunile su mai totu acelesi, cari sî la noi; se desclinescu numai doue-trei: ningă d.-r. langa, dara sî m.-romandsc’a ningă se aude alocure preintre d.-romani; tru seu tu scurtatu dein intru, sî tră său th cu sensulu prepusetiuniloru ndstre pentru sî despre, uneori se pare câ sî cătra. Atâtu e totu. B. Ce se tiene de averbie, aici suntu mai multe de acele, cari diferescu de ale ndstre; unele firesce greco-slavice, impromutate de la popdra-le vecine. Dara cea mai notabile lăture a averbieloru sî altoru părți neformarie ale cuventarei in dialectulu m.-romanu e acea, că standu aceste in numeru pre- ponderante dein compuse, in aceste compuse nu se grumuredia părticelele compusetive in asiă mare me- sură câ la noi, precumu sî aii noștri celi vechi le grumura mai pucinu. Ci se luămu averbiele, după impartîrea loru îndatinata, in ordine. La c.ele locali indata întrebarea iu fr. au d.-r. unde? difere. de a ndstra, dara nu sî de a ciir- tiloru ndstre mai vechie;*) in locu de iu se mai dîce iuve, uve it. ove; mai departe: iu va d.-r. undeva, iuti do d.-r. pretotindene său veri unde; au, auce, aoce d.-r. aici; inc6 (scurtatu dein incdce, că in Marmati’a); in col o d.-r. deincolo; disupră d.-r. deasupr’a; inuntru d.-r. inleintru; afdia (la Boiadgi afoarâ); deinaparte d.-r. facia in facia; aii ura d.-r. aiure. La întrebarea: tră iu? tră au, tră auce d.-r. incdce; indireptu d.-r. de- reptu. Di iu? di iu ci do d.-r. de pretotundene; di in pa de d.-r. de desubtu. Pre iu? pre supră *) V. Tetraevangeliulu lui Coresl, la Mateu 24, 28: „Juo va anni fi trupnlu, acolo adunăse-voru vluturii;“ cfr. Tel- culu evangelielorn dominec’a 11. după anulu nou. d.-r. pre deasupr’a; pre inintru d.-r. pre dein- leintru; pfe di afdra d.-r. pre dein afdra, s. a. Tempuralile respundu la întrebarea căndo? de căndo? tor’a (tru or’a) n.-gr. d.-r. acumu; napoi ăra; nica inca; anunce acumu; tru dra indata; culalta-dî alalta-eri; culoinante de cu- rendu; una dra odunadra; di chero vlecu in tempulu vechiu, in vechime (chero gr. xat^ov); indu- poimăne după ddue dîle; di apoia după acea; nescănte ori, di au sî culea, câte verun’ dra câte odata; cancido, candocido totdeun’a; car’a*) (lat. quare?), gr. âq>’ov, după ce; in diare tempurfu; amenata-lui tardîu. Averbiele modali respundu la întrebarea cumu? In dreptu d.-r. justu; asî, asîce asiă; aliumtra almentre; diuresce nebunesce; una dra odata; multe ori demulteori; dra di dra adeseori; di adunu la-olalta; in grumuru, lat. in cumulo, cu cdt’a; cu or du in ordine; asî ci asiă câtu; maltu (ma altu) jă; cama vr etos ii**) mai tare; acea e adeca; iea său; midia abiă; cu gredtia, 1. cum gravitie, a nevoia; di prestdneu cu sil’a; vre- tosu bine fdrte bine; nemalo, dure destulu; intardu incetu; nice pre una plase nece intr’- unu chipu; niforse, vahf (va fi) ddra; cu ci plase in modu; ce dra ce tempu, scl., Preste aceste iu dialectulu m.-romanu inca șe formddia de la ajectivele in eseu averbie m esce; sî că averbie se mai folosescu, că la noi, una suma de sustantive insocite de una prepusetiune ori alt’a, cumu sî tdte ajectivele, dăca ăe punu langa verbu ori altu ajectivu că determinare mai deaprdpe, p. e. musiatu canta, d.-r. frumosu canta; vertosu inaltu, d.-r. fdrte inaltu. C. Cojuntiunile m.-romanesci mai destinte de ale ndstre suntu: copulativele e lat. et, la noi numai la scrietorii celi mai vechi; di, me (cumu se pare grecesculu âe), d.-r. sî, dra; dejuntivele iea, i *) In cărțile ndstre cele vechie inca ocure carea camu in acestu sensu. **) Cărțile ndstre mai betrane asîsidere transpunu licidele 1, r fdrte adeseori langa V, precumu: vl fit urii, adi vulturii; vretosu, adi vertosu; vretute, adi vertute scl. Ore inriu- rintia slavona? 29 — 174 — (gr. $), sdu; ne lat. nec; ma, dara, it. ina; nm ma nunumai; conditiunalea si lat. si, in.dialectulu d.-r. la celi vechi; conclusitele dicara (lat. de qua re?) d.-r. deci; tra acea pentru acea; comparativele seu relativele de prica cumu câ; naca camu; napu gr. juțaras dâra. D. Pre urma deintre intrejectiunile mai diferitdrie insemuămu aici: bravo, evge gr. «Vys d.-r. bravu; veglia-te padiesce-te; iea-ti cap’lu surpa-te cara-te; ca vai vai; dra tî lae vai tie; lele, o h u ah, of; alegro hopu-hopu, scl. XI. Formațiunea cuventeloru sî tesau- rulu lecsicale. După ce aretaramu pre scurtu, că in ce diferu gemenele dialecte romanești cu re- spectu la formele gramaticali, ar fi se considerămu sî partea etimologiei, ce tracta despre formațiunea cuventeloru. Ci in pnvinti’a acesta studiulu ne pro- mite unu secerisiu mai pucinu manosu; diferendele dialectice intre limb’a romaniloru aurelianidi sî traia- nidi suntu in acestu puntu neînsemnate. Mai multu ar promite scrutarea tesaurului lesicale alu dialectului m.-romanu; dedrace asiă credemu, că scurtele voca- bularie dein Thunmann, după Cavallioti, sî dein Ros’a, după cari ne presenta unu estractu sî Cipariu in Principia, n’au culesu, căce n’aveâ de scopu a culege țdte vorbele bune originarie latino-romanesci, cari pdte sî adi se audu in gur’a poporului meso- romanu, sî in loculu cărora noi pdte introducemu in limb’a-ne literaria alte cuvente impromutate de ici cdle sî mai pucinu corecte. Ci acestu lucru nu numai lu-remitemu, ci cauta se-lu remitemu in grigi’a celoru mai aprdpe de faci’a locului, multiamindu-ne a mai face, înainte de a inchiaiâ, câteva. XII. Oserbatiuni sintactice. In respe- ctulu sintacticu divergentiele, ce ne presenta limb’a m.-rom. facia de cea d.-rom., sunt mai pucine, desî nu mai pucinu insemnatdrie, decâtu cele formari e- gramaticali. Caus’a e invederata. In ori-ce limba mai usioru se permuta sî scaimba cu altele vorbele singurite, mai anevoia formele gramaticali, sî mai anevoia inse structur’a sintactica; pentru că aceste ddue dein urma, intielegemu formele gramaticali si sintassea, se basedia pre nesce legi mai generali, ocurgatdrie la miie sî miie de cuvente. Dein peculiaritătile sintactice m.-romane multe le intretiesemu in cele precedenti, dedrace stâ in le- gătură strensa cu obiectele deslucite acolo. Cu tdte aceste se spicuimu pre urm’a loru sî se mai adau- gemu aici cele de adausu. Amentiramu despre folosirea numeneloru pro- prie de urbi, opide, sate scl. in acusativulu locului tdra nece una prepusetiunea, spiretulu acelui diale- ctal avendu aici inca deplinu semtiulu despre însem- nătatea cașului locale sî fdra prepusetiuue, de care insusîre sintactica vechia latina limb’a ndstra cis- danubiana abia mai pastredia vre o nrma debile.*) ' Totu cu respectu la casulu locale e de insemnatu, că la întrebarea di iu? numenele comuni se punu sî construescu cu di la, dara numenele tiereloru, urbiloru scl. singura cu di, p. e. eu me tornai di la piatia, frate-miu vine de la gardina (d.-r. gradina); inse: aistu este di VoscopoLe, unu vene di Petrupole e alantu di Angli- ter’a, d.-r. tinulu veni dein Petrupole sî celu-alaltu dein Angli’a. Se mai oserbămu, pana a nu trece de la sustantivu înainte, că cuventulu Cristosu m.- romanii lu-usita cu terminatiune mai recomandabile sî firesce că lu-articulddia câ si arc alte numene. proprie p. e. Cristolu (adeca Cristu-lu) avea doispradiece di apostoli. La comparatiunea relativa a mai multora lucruri e de oserbatu, că atâtu cu comparativu câtu sî su- perlativu forte desu se folosesce mea sî adi câ lega- mentu comparetiunale cojuntiuneâ d i, precumu si dicătu sî tru, precandu la noi numai ceste ddue, mai suntu in usu, p. e. indereptatea este ma buna di junatic’lu, d.-r. adeverulu e mai bunu decâtu eroismulu; sî alti munți di-acelu, d.-r. sî mai alti munți decâtu acel’a; Lucreti’a stete ca ma intrdga tru mentre-tru tute mul ieri v di Rom’ a, scl. < Dein esemplulu ultimu vedemu, că numeralele nedeterminatu tu tu-a are construire diferitdria de a ndstra, incâtu adeca dialectulu meso-romanu langa, acelu numerale pune numele sî fdra articlu. Alte numerale nedefinite drasi la eli se usita in forma sî calitate averbiale, la noi in ajectivale, sî deincon- tra, p. e. multu numer’lu a loru, d.-r. multulu loru numeru; căti multi porumbi, d.-r. câtu de multi porumbi! Venindu la construirea pronumenelora, insem- nămu numai atâtu, că posiesivele scurte se intrebuiii- tiedia la m.-romani fdrte desu; sî candu unu nume urmatu de atare pronumene posiesivu scurtu stă facia cu altu numene in reportu genitivale, numai pronumenele se declina, remanendu numele nedeclî- natu, p. e. pdn’a a invetiatoriu-nriui sî a s o r u - m e a i s c r i e m u s i a t u. Incâtu pentru verbu, cea ce aflămu la unii scrietori dein Romani’a libera, câ adeca langa sub-f iectulu in multariu verbulu se se pună in singU; lariu, câ uneori in limb’a greca, aflămu sî in diale- ctulu m.-romanu, desî ne cauta se sustienemu, că o atare construitiune este incontr’a firei graiului ro^ng- nescu, p. e. căti ani este, inse sî căti ani *) O atare urma amu av6 p. e. in cunoscutulu cantecu poporale de eratiunu (de cumva i n nu e omisu singurii n tunai spe a impucinâ silabele viersului prea lungu): / Trei crai de la resaritu Cu stâoa caletorindu, ... ț? Ierusalimu candu au ajunsu, ./ Steoa loru li-s’a ascunsu, scl. (in locu de: in Ierusalimu). ,; 175 — suntu? De almentre in privinti’a tempuriloru ver- bali repetîmu', câ deintre aceste la confrații dein Emu se folosescu cu preferintia cele simple, câ in limb’a d.-romana cea vechia, prein ce graiulu mace- dono-romanu câpeta o scurtime sî indesime de totu plăcută. care proprietate lu-caractcriscdia fărte favo- rabilu in asemenare cu difusiunea sî latîtur'a prea mare, de carea patimesce adi cuventarea d.-r. prein folosirea mai multu a tempuriloru compuse, cumu sî prein indoitele seu si întreitele repetîri ale acelui- ași pronume in un’a sî aceeași frase. Despre usulu particăleloru oserbe-se urmatăriele. Particul’a di se omite aăre de înaintea numeralelui nedefinitu câtu-a, câti-e, p. e. c ă t i ani ești? vin viei, d.-r. de câți ani ești? dăuedieci. Său dăra se fiia ast’a una remasîtia a frasei latine: quantos annos nâtus es? — Mai încolo negativulu nu se pune numai in construitiunea deplina; ăra candu se respunde cu singuru negativulu, acest’a se scrie sî rostesce no. Totu despre nu e de a se bagă in săma, că adeseori suplinesce loculii lui ne in com- punerea acestui cu verGe, specialmente cu gerundiulu acestoru, p. e. turcili, nu-avenda-lui cam- pani, chiama gint’a depre turonu, d.-r. tur- cii neavendu campane, conchiama poporulu depre turnu. liha la ddue construitiuni negative statărie in legătură un’a cu alt’a, intru a dăua se pune pră frumosu particul’a negativa ne lat. nec, precumu: ver un’ dra nu me înjură, ne me invetiâ. Remarcabile e inca sî acea proprietate a dialectului dein vorba, că in anumite cașuri nu sufere nega- tiunea duplicata in aceasi frase, p. e. cineva nu va om’lu reu, : Limb’a năstra, in partea ei cea mai mare stra- vechia, care’si are urmele sale păna in tempurile an- tehistorice, facendu parte dein marea familia latina, este prob’a cea mai invederata despre immortalitatea elementului nostru naționale. Nascerea atătoru barbati geniali dein si nul a natiunei ndstre, si activitatea loru publica, fia fosta remasi romani, sdu trecuti la altu poporu, este unu argumenta mai multu de poterea productiva a natiunei. x Poterea de vietia a unui poporu se manifesta in modulu celu mai strălucita atunci, candu elu e in stare de a intemeliă unu stătu, cumu si a’lu apară si conservă. Daco-romanii lasati in prăd’a invasiu- niloru barbare, in urmarea decadentiei imperiului dein care făcuseră parte, au fostu in stare de a desvolta dein se-nesi atăta potere de viătia, in cătu fundara doue staturi, care astadi, multiamita ceriului, sunt u- nificate si puse pe calea unui progressu positivu, re- ale, recunoscuta de tdta Europ’a. Cu alte cuvente in poporulu daco-romanescu existe si spiritu or-f ganisatoriu, că conditiune fbra care ide’a de stătu| si de individualitate naționale ar fi impossibile. „Nici-unu poporu christianu nu pdte se păra,“ este astadi axioma adoptata de toti politicii Europei. Dacoromânii sunt petrunsi de doctrinele morali ale evangeliei că ori-care altu poporu civilisatu; ei le voru propaga si conserva, le voru traduce totudea- una in viăti’a practica, prin urmare nu voru peri, ci voru fi vii. Nu este nici unu ramu alu civilisatiunei, pe care daco-romanii se nu’lu pdta transplanta in midiulo- culu loru. Cei 44 de ani dein urma vorbescu de ajunsu pentru acăsta assertiune. Poterea asimifatăria a daco-romaniloru este re- lative mai mare decătu a toturoru popdraloru de prin pregiuralu loru. . Poterile loru fisice stau in proportiune fericita î cu cele spirituali; in ambele parti ale Omului da- [ cor om anu, este possibile desvoltare infinita. Ar fi ; [reu numai atunci, candu nu ai avea ce desvolta. ; Cautati la acelea capete de daco-romani, pe care • artiștii au inceputu a le lua de modelle; mesurati [ acelea brația venăse si vigorăse, care tienu de căr- i nele aratrului, care restărna păduri întregi cu secu- | rea, care inpumna si invertu armele in regimente^; care apuca pe tauru de corne si reinfrena pe cala.s in fug’a sa furi 6 sa. “ W S’a disu adesea si dein multe părți, că Ia da-’ cor om ani ar lipsi spiritulu militariu, inspiratiunea^ pentru fapte de bravura, de heroismu. Adeverulu¹ — 177 — inse este numai atăta, că totu-deauna s’au luatu me- suri diverse, adesea satanice, pentru că spiritulu acesta se fia innadusitu si omoritu.*) C£rca inse de convinge pe daco-romanu, că are cause grave, că ceru chiaru interessele sale dreptu intielese, că se’si verse sângele pe campulu gloriei omenesci, si se vor- bimu atunci despre lips’a ori de existenti’a spiritului militariu. Păna acilea romanulu dein Daci’a supe- riore a sciutu numai atăta, că trebue se se bata pentru imperatulu, si cu tdte acestea, frundiariti prin histori’a regimenteloru romanesci. In cătu pentru romanii dein Romani’a propriu disa, intrebati histo- ri’a păna la 1716; intrebati apoi pe oficiarii ruși, pe instructorii militari veniti dein Franci’a, că se ve spună cu terminulu loru technicu, „ce materialu mi- nunatu!⁻¹ Ati vediutu dv. corpulu de gendarmi călă- reți, corpulu pompieriloru, regimentele de călăreți si de pedestrime, nu numai de linia, ci si territoriali; alaturati-le langa ori-ce trupa europ&na, abstrageti inse dela lustrnlu uniformeloru, cautati numai la simbure. Spuneți aceloru cete seridse, pentru Ce au se se bata si apoi le comandati: Pasu iute- MARSIU. Tdte acestea .facultati spirituali si fisice, tdte acelea poteri naționali trebue se aiba unu scopu, una tienta fixa si cunoscuta bene, pentru că se se desvdlte si se se manifeste intru tdta intenderea loru. Preste acesta, trebue se fia trasa si cunoscutu pla- nul u, carele este de a se executa, precumu si me- thodulu executarei. Se pare că cei mai multi pessi- misti n’au conscientia nici de tienta si nici de planu, că ci de o aru avea, aru reflecta, că tient’a e departe, planulu largu, de dimensiuni măreție, prin urmare că elu nu se pdte executa in 24 de dre si nici in 24 de ani, in care periodu abia poți pre- para una generatiune, dra nu căte trei, dein care se {compune unu poporu. Una generatiune abia arunca fundamentele, aduo’a maltia edificiulu si atrei’a ilq. pune sub iuvelisiu. Ferice de acelu poporu, carele scie se arunce fundamente largi, tari, inpartite intie- leptiesce. Pessimistii nu cunoscu regulele archite- cturei, voru se faca si preste legile naturei, pe care nimeni nu le calea fbra a nu trage • asupra’si pe- ddpsa; inse precumu s’a mai disu, ei isi perdu pa- tienti’a, se desgusta, se obosescu, despera, cadu, moru si morindu latiescu veninulu desperatiunei inpre- giurulu loru. Colectiune de diplome dein diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care privescu mai alesu pe romăni (valachi). (Urmare.) 1566. Suppl. C. D. T. VIL p. 259. Sententia de judecata esita dela regele loanu II. Sigis- *) Vedi legile approbatali transilvane, necurmatele inter- dictinni asupra portărei de arme. Vedi sî histori’a domniei fana- riotiloru intre anii 1716 si 1821. mundu in una causa de judecata asupra dreptului de hereditate alu unei femei intr’unu casu anumitu, in care 6rasi figurădia farni- li’a Candresin si alaturea cu ea lancu Serelu că tulpina, Mi- chaiu dela Riu-albu dein comit. Huneddrei si Nicolae dela Ga- lați (dela care? câ.in Transilvani’a sunt patru comune pe acestu nume. Se pare că totu celu dein aci numitulu comitatu). 1469. Albae luliae feria IV. prox. post, festum BB. Philippi et lacobi. loannis II. Regis sententionales, e quibus evenit: quod cum Michael de Fej^rviz fi- lius olim consortis Balthasaris Kemendi filiae olim Nicolai Galaczi, ex Dna Anka filia Jankul Serely,*) nec non a Joanne, Simeone et Petro filiis olim Ken- deres filii annotati Jănkul Serely ut Jnctis coram judicio fatigaret. Incti vero hi asserere: portiones has non esse juris foeminei, tune deliberatum fuerit, ut Incti quinquaginta se nobilibus juramentum de- ponant desuper, quod bona haec sexum foemiueum non concernant. Exstant in Transmissionalibus Catharinae Ru- sori Michaele Kenderesianae de anno 1785. 1569. Suppl. C. D. T. VII. p, 277—279 Testimoniulu lui Andreiu Bathory despre impartirea intemplata iintre Margareta Mailatu si Gavriilu Mailatu. Dein acestu testimoniu se vede, că famili’a Mailatu mai possedea si castellulu dela Vintiulu de diosu, comun’a Tartari’a intrăgaț nu departe de Vintiu si oppidulu sasescu T 6 c’ a. Attestatoriae Gregorii Apafi de super: „quod inter Andream Bathory maritum Marga- rethae Maylad superioribus temporibus talis osessoru in Domninu, Ioane Popu tacs’a de m. ord. pre 187%'si 187%. Dn. preotu in Bocsia, Mateiu Silvanu tacs’a de m, ord. pre 187% 187¹/² 10 fl. Dn. preotu in Selsigu, Niceforu Ossianu tacs’a de m. ord. pre 18⁶%₀ si 187% 10 fl. Dn. preotu in Coseiu, Teodora Szilăgyi tacs’a de m. ord. pre 187% si 187'4 10 fl. Dn. advocata in Siemleu, Ioane Angyal tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. Sum’a 65 fl. v. a. II. Dela dn. asesoru la tabl’a regia in Muresiu Osiorcheiu, Antonia Stoic’a, tacs’a de membru ordinariu pre 187’4 5 ti. III. Prin direcțiunea despart, cerc., alu Blasiului (XX) s’au tramisu de m. ord. vechi si anume: Dela Rv. dn. canonica loanu Fekete Negrutiu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. - , Rv. dn. canouicu Leontinu Leonteanu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. . Rv. dn. canonica I. AntOnelli tacs’a de m. ordinariu pre 187% 5 fl. Rv. dn. canonica loanu Chirilla tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. Rv. dn. canouicu Elia Vlass’a tacs’a de m. ordinariu pre 187% 5 fl. Dn. profesore gimn. loanu Marculetiu tacs’a de m. ord. pre 187’4 5 fl. 30 — 182 — Dn. profesore Simeonu Micu tacs’a de m. ordinariu pre 187% si 187% 10 fl. Dn. professore Gcdeonu Blasianu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. Dn. vice-rectoriu Teodoru Deacu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. Dn. profesore Georgiu Ratiu tacs’a de membru ord. pre 187% 5 fl. Dn. profesore Stefanu Popu tacs’a de membru ord. pre 187% 5 fl. Dn. negotiatoriu Danielu Mihaiu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. Rev. dn. canonicu Stefanu Manfi tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. Dn. comerciante Pongrătz Gergely tacs’a de m. ord. pre 186% 5 fl. Dn. notariu consistoriale Simeenu Popu Mateu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. Dn. vice-notariu consistoriale Damianu Domsia tacs’a pre 187% 5 fl. Rv. dn. canonicu loanu Pamfilie tacs’a pre 187% 5 fl. Rv. dn. canonicu Antonia Vestemianu tacs’a pre 187% 5 fl. Dn. profesore Nicolau Popescu tacs’a pre 187% 5 fl. Dn. profesore Ioane Germanu tacs’a pre 187% 5 fl. Dn. profesore Basiliu Ratiu tacs’a pre 187% 5 fl. Dn. medicu Dr. Nicolau Stoi’a pre 187'/₂ 4 fl. Dn. protopopu Alimpîu Blasianu tacs’a pre 187% 5 fl. Du. egumenulu monastirei Tom’a IerOnimu Albani tacs’a pre 186%O 5 fl. Dn. secretariu metropolitanii Dr. Victorii Mihâlyi tacs’a pre 187% 5 fl. Dn. profesore Nicolau Solomonu tacs’a pre 187% 5. fl. Dn professore loanu M. Moldovanu tacs’a pre 187% 5 fl. Sum’a 140 fl. IV. Totu prein susu amentit’a direcțiune a despart, cerc, alu Blasiului pre langa consemnarea Nr. II. s’au tramisu câ tacse de membrii, ord. noi si ajutători. Dela domnii profesori de teologia Dr. Ioane Ratiu pre 187% 5_fl. Dn." negotiatoriu Beniaminu Filipu câ membru ajutatoriu pr 187³/⁴ 2 fl. Dn. cancelistu metropolitanii Simeonu Tamasiu pre 187% 5 fl. v. a. Dn. negotiatoriu Basiliu Turcu membru ajutatoriu pre 187% 2 fl. v. a. Dn. profesore Georgie Vlassa pre 187% 5 fl. Sum’a 19 fl. v. a. V. Dela dn. protopopu gr. catb. in Mediasiu, Ioane Po- pescu tacs’a de membru ord. pre 187% si 187% 10 fl. Sibiiu 20. luliu 1874. Dela secret, asoc. trans. Bibliografia insocita de unele observatiuni critice. Cu.ven.tari besericesci scrise dei. P.Papiw preotu de dieces’a Gherlei, spirituala la institutulu correctoru reg. transilvana, asesoru consistoriale. Tom. II. Gherla cu literele tipografiei diecesane, 1874 form. 8° mare, pag. 324. Pretiulu numai 2 fl. v. a. Cea mai buna recomandatiune ce se pdta face acestei collectiuni de cuventari besericesci este, deca vomu reflecta, că exemplariele dein tom. I. s’au si trecutu, si că auctoriulu va scdte in scurtu si edi- tiunea II. Importanți’a si utilitatea invetiaturei pentru poporu. Conferenția publica tienuța de A'. Vizanti, profesoru la universitatea din Iași. Cu ocasiunea inaugurarei cursului de adulti. Iași, 1874, fasciclu 8° mare, pag. 40 (Pretiu?) Dn. Vizanti, cunoscuta si dein alte publicatiuni ale sale, este unulu dein acei romani plini de creden- tia in viitoriulu nostru, carele a studiata si la uni- versitatea dein Madridu, a si publicata in limb’a his- panica doue dissertatiuni historice despre dacoromâni. Du oi istorici, G. Panu si P. Cernatescu. Schitie critice de Gr. G. Tocilescu. Bucuresci, 1874 8° micu, pag. 224 Pretiu 3 lei n. In fine, cătiva literati dein generatiunea juna, cu dn. Titu Maiorescu in frunte, se deciseră a esf pe aren’a criticei. Fdrte bene si fdrte necessariu. Le oramu inse, câ nici-o- data arena de critica se nu li se prefaca in arena de gladiatori, si nici chiaru de critici, buna-dra câ cei dein Ungari’a. Se lipsdsca personalități, insulte, su- perficialitatea, vanitatea. Intre altele, ducatulu Amlasiu dein Transilvani’a dă si dlui Tocilescu destula grija. Pecatu că nu a- pucase cornițele losifii Kemdny se publice inainte de a mori, documentele ce avea, atătu despre imperiulu bulgaro-romanescu, cătu si despre tempulu si mo- dulu cu care s’a retrasa successive acea domnia dein Transilvani’a, inse asia, că au remasu mai multe urme de ale ei, unele păna in secululu alu 16-lea, altele chiaru păna in dio’a de astadi. Dar’ documente despre Amlasiu voru mai esf la lumina, si atunci disput’a se va curmâ. Dela acestu june literata a mai apparutu: • Petru Cer cel Iu, studiu historicu. Pretiulu 2 lei noui. Dein Bibliothec’a de lectura pentru Ti- nerimea de ambele sexe, elaborata după differiti au- ctori de I. M. Riurdnu (approbata de on. Mini- steriu alu culteloru si alu instructiunei publice) s’au publicata in cursulu acestui anu in adou’a si a trei’a editiune, unele după altele: Noue istoridre pentru copii, urmate de rugatiune. Fabule. Differite caractere numerice. Bu- curesci, Typographi’a lucratoriloru associati. Pretiulu 70 bani. Emigratii din Brasili’a, Pretiulu 70 bani. Cei doi frați, urmati de Devotamentulu ad- mirabila. (Novella). Poesii. Pretiulu 70 bani. Ouăle pasciloru, urmate de Petru si Ale- xandru. Poesii. Pretiulu 70 bani. Dein celelaltele cincisprediece parti (fasciclii) ale Bibliothecei de lectura, se mai afla exemplarie totu cu căte 70 bani, afara numai de trei, care costa căte 90 bani, si una, Columbu, 11. 20 bani. Lectura aldsa cu multa diligentia si cunoscien- tia profunda a trebuintieloru spirituali si morali, pe care parentii si scdlele au se le satisfaca. Exemplarie se potu trage atătu prin librari’a Sam. Filtsch dela Sibiiu, cătu si de a dreptulu dela dn. auctoriu, in casulu dein urma pe langa rabattu .respectabile, ddca se tragu exemplarie mai multe. — 183 — Biblioteca dlui I. M. Riurdnu este forte aco- modată pentru premie scolastice destinate tenerimei fragede. Dsa drasi avii generositatea de a transmitte la redactiuue 100 exempl., căte 25 dein fiacare edi- tiune, pe langa expressiunea dorintiei sale, de a se distribui in acelea regiuni, in care limb’a ndstra se afla periclitata chiaru si in familia. Multiamita ferbente in numele sântei ndștre cause! Dupace vorbiramu despre Bibliothec’a dlui Riu- rdnu multu mai pe scurtu decătu merita aceeași, vomu trece la Bibliothec’a populara, care se publică sub patronagiulu Inaltimei sale Ddmnei Elisa- betha. Avemu sub ochii nostrii dein acea „biblio- theca“ numai 9 brosiure, mai mici si mai măricele, tdte traductiuni, intre care cinci făcute de domni- sidre dein classile superidri ale societatiei ndstre. Acelea sunt: Simple historii, găsite intr’o dla de lapte. Traducere dupe Domnulu M. Brds, de Dom- nisidrele Florescu. Bucuresci. Imprimeri’a sta- tului, 1873. 8° micu. pag. 26. Pretiu 14 bani. Miculu Luntrasiu, traducere de domnisidr’a Catacuzinu, Bucuresci 1873. Pretiu 14 bani. Miculu scolariu, traducere de domnisidr’a Cretiulescu, 1873. Pretiu 13 bani. Mic’a marsianta de flori, traducere de domnisidr’a Vogoridi, 1873. Pretiulu 13 bani. Miculu pastoru, traducere de domnisidr’a Rosetti. Tdte acestea historidre, „găsite intr’o dla de lapte “ ... Mai departe. Flori de campu, de Henricu Consci- ence, traducere romana după editi’a germana a lui Filipu Gizot, de A. D. Xenopol, IV. Roșa cea drba. Bucuresci 1873. Pretiu 25 bani. Recrutulu (totu după H. Conscience), tradu- cere de S. Gr. Vîrgolici. 1873. Pretiu 46 bani. Memoriele unui magariu, după comites’a Segur. Localisare de capitanu N. P. Baicoianu, 1873. Pretiu 90 bani Maeștrii Mosaisti, de George Sand. Tra- ductiune de M. Romalo, 1873. Pretiu 95 bani. Tocma si in casu candu acestea traductiuni nu aru fi puse sub patronagiulu inaltimei sale Ddmnei, ele aru merita câ se fia appretiate mai de aprdpe, atătu câ subjecte, cătu si câ traductiuni destinate a intra in manile tenerimei romane, cu scopulu pro- nunciatu de a cultiva si nobilita simtiementele ănimei. Romani’a cis-milcoviana a fostu fericita câ se aiba alaturea tronului domnitoriloru de ani 25 incdce trei Ddmne bune, nobili, intielepte in sensulu ge- nuinu alu acestoru expressiuni, trei ddmne, petrunse de vocatiunea loru sublime si sacra, de a da impulsu de susu in diosu la reform’a cea mai salutaria a e- ducatiunei sexului loru. Numai aceia carii au cu- noscuta bene societatea romandsca si in genere so- cietatea europdna de inainte cu 30 si cu 40 de ani, sunt in dreptu se compare starea de astadi cu cea de mai inainte. Ddca noi vedemu cu ochii nostrii pre- faceri benefacatdrie in educatiunea femeiei dacoromâne, meritulu acestui progressu se imparte intre ddmne, intre barbatii de stătu uniti cu prefessorimea si intre una parte a parentiloru. Inceputulu ilu făcuse Eli- sabeth’a Ddmn’a Stirbeiu nepdta de Bran- covanu, nu numai prin institutulu de fetitie care’i pdrta numele, ci si prin excellentele exemplu de ar- tea educatiunei ce a datu tierei in famili’a sa cea numerdsa. H elen’a Ddmn’a Cusa fundă unu altu institutu de fetitie orfane, adeveratu modellu, precum a fostu si este dens’a mod.ellu de virtute femeidsca. Elisabeth’a Domn’a de Wied, con- sdrtea In. S. Carolu I., de un’a parte luă sub pa- trociniulu seu acelu institutu, continua oper’a Helenei Ddmnei, si face totu pentru prosperarea lui,, dra de alt’a, câ dama care cultiva artile si scientiele cu rara predilectiune, precum cultiva si tote virtuțile, ajutata de cunoscinti’a cătoru-va limbi europene, invetiandu limb’a nouei sale patrie in tempu relative scurtu, cu zelu si succesu admirabile, in curendu sciă se atraga la se-ne ddmne si domnisdre dein societatea romana, caroru le place lectur’a in limb’a naționale,¹ dra dein generatiunea juna incuragiă pe căteva domnisidre, câ se’si incerce si pdn’a, la inceputu in traductiuni, după aceea si in originale. Acestu impulsu venitu dela tronu produse bibliotec’a popularia. Se pare că in pepturile unoru barbati juni s’a desteptatu dre-si-ce rivalitate literaria, pentru că ’i vedemu figurandu câ collaboratori la acea Biblio- theca. Nefericita rivalitate, in care barbatii, afdra numai de dn. Baicoianu, perdu multu facia cu ’tene- rele domnisidre. Nu că ddra traductiunile domriisid- reloru nu aru suferi căteva correcturi, dara anume, traductiunea dlui A. D. Xenopolu. (Ros’a cea drba) dein nemtiesce, este, cumu se exprimu criticii, mai pre diosu de ori-ce critica, unde adeca idiotismii nem- tiesci suntu traduși dein cuvetitu. in cuventu, precumu ii traducu școlarii incepetori, altii suntu traduși falsu, si mai preste totu limb’a romana bajocorita. Trâ- duetiunea dloru S. G. Vârgoliciu si M. Romalo dein francesce, pdrta preste totu timbrulu unei lucrări accelerate, care se face in fug’a mare, câ de claca, câ de iobagfa. Dara apoi cine punea pe dn. Romalo, câ se traducă pentru acea B i b li o t h e c a popula- ria tocma dein George Sand, candu tenerimea fra- geda nu ar trebui nici se audia de numele acelei scriptârie. Ddca vrea cineva se aldga cârti de tra- dusu pentru bibliothece popularie dacoromanesci, se mdrga la scdl’a dlui Riurdnu, care’lu va invetiâ totu-odata, cumu se localisedie subiectulu, asia buna- -dra, precum a localisatu dn. Baicoianu „Memoriile (mai bene Memorialele) unui Magariu, unde cu bietulu magariu intieleptu, dara supusu la mai multe suferinde, nu mai au a face persdne dein Franci’a, ci Georgitia, Bunic’a, Scarlatu, Zoe, Michaiu, Mam’a 184 — Din’a, Todoru, Sevastiti’a, Cleopatr’a, Smarand’a, Lic’a, Mitica etc., si tdte scenele se petrecu in Romani’a. A’si alege unu subiectu cu totulu strainu, in care occurgu persdne si localitati străine audiului ro- manescu, apoi a se intrece, si inca tocma in Bucu- resci, sub protectiunea Ddmnei, in traductiunile cele mai. rele ce se făcu pe la noi dein nemtiesce, acesta insemna totu-athta, câ si cumu ar volt cineva ina- densu, că se desguste pe lectori. Lasamu că limb’a este plina de slavonismi si de magiarismi, dein care celi mai multi se potu evita fărte bene, nu prin substituirea de gallicismi si de archaismi latmesci, necunoscuti lectoriloru incepetori, ci prin termini cu- noscut! toturoru romaniloru; dara apoi adesea chiaru constructiunea este sucita si intortocata, câ si in nem- tiesce. Preste totu, acestea doue traductiuni semena câ s’aru fi facutu ăresi-cumu in mani’a limbei de conversatiune pe care o audimn astadi in tdte sald- nele, adeca in cercurile superiori ale societatiei ndstre si chiaru in cele mai multe familii dein classile mi- diulocii. Unde mai aude du. Xenopohi dicundu-se vezduchu in locu de aeru, oblonu in locu de fe- răstra, hrana la vaca, in locu de nutretiu, sdravanu (slav, zdrav) in locu de sanetosu, chipulu (magyar. Kăp) in locu de Icdn’a Mamei Domnului; vecinicia, pentru ce nu simplu vecia; „câriitu poznasiu alu ceasornicului," si „mantuiso canteculu seu" sunt pro- vincialism!, la care moldovenii au inceputu a renuntia dein temeiuri fdrte rationabili, cumu trebue se renuntie si ardelenii de ex. la slavonismulu celu obscenii potea (lat. vagina); că-ci, de ex. a mântui (magy. menteni, lat. salvare) nu este a termina, a fini, a pune capetu, a inchiaiâ, său dăca vreți, după limb’a convorbiriloru literarie, a „sfarsi.“ „Privirile copileloru tredira pe străinii;" se dice vinu tredîtu, mdre tredîta, ăra omnlu se destăpta. ,,Se apropiara mai langa elu cu o vediuta plăcere; candu fusesem cu minte, atunci etc.“ cu voidsa grăbire; me prapastuescu in gaur’a cea mare de cărbuni; zulipsitu de flăcăi; Lauco va fi bucurosu se me revada; Orga (dela nemt. Orgel, in locu de Organu;) buratecii cantau in deplina plăcere de traiu; aceea a muritu de multu' toti (aceia au muritu etc.); cu graba apu- cata; crucile cadiuse (cadiusera, că e plur.); de mare multa vreme; amintirea vremuriloru; abatere si milostivire cuprinsera fiinti’a lui; dăca Petrarchel nu parii că aude acăsta indemnare; propietariu (secătură ce vene desu, in locu de pro- prietarii!, propriu, proprietate, lat. proprius); bordeele cele jdse (die niedrigen Hiitten), cascidrele cele mici, său, cele scunde); in tonulu glasului ei era atăta solemnitate; de vreme ce au esitu împreuna spre a cauta stofa pentru istorisiri; trebue se impartimu ga- săla cu cinste etc. De care limba a volitu tradu- ctoriulu se’si bata jocu atătu de reu? Limba cumu este acăsta se mai vede numai la acei junisiori, carii invătia abia acumu se scria, incercandu’si aripidrele prin foiele humoristice. Căta diferenția intre una traductiune câ acăsta, / si intre traductiunile dlui B. V. Vermont, făcute totu / — - ■ -- • —ₜ dein limb’a germana. Acestu june scriitoriu, nascutu, in Bucuresci, prin urmare romanu după patri’a sa,¹ câ si după sentimentele sale, cundsce bene nu numai limb’a naționale, ci totu-odata si pe cea germana, si pe cea francăsca asia, in cătu le are cumu amu dice in potestatea sa;de aici vene, că traductiunile sale sunt netede si curgatdrie, idiotismii si constru- ctiunea cea naturale a limbei ndstre sunt mai preste totu respectate si nu sacrificate germanismiloru. Pre- paratu cu acea cunoscentia de limbi, dn. Vermont a potutu avă curagiulu câ se se apuce, de ex. de tra- ducerea tragediei Don Carlos, dela Schiller, dein care unu actu se publicase in „Albin’a Pindului,“ după care urmara Ein Verbrecher aus verlomer Ehre dela acelașiu auctoriu elassieu, apoi Vilhelm meister der Biirgergeneral dela Gothe; după aceea Stapanulu lu- mei dela Mtitzelburg, si alte piese anuntiate si de noi in Nr. 13, traduse după Zschokke. In traductiunile acestea au se lipsăsca numai unii barbarismi carii se potu evita usioru, precum: n’avea habaru, bănui, francesesce, nedibaciu (barb. turcescu), enigmosu, vezduchu, resbel- nicu, disperatu (este differentia fdrte mare intre particu- lele gramaticali di, dis si intre de; se dicemu si se scri- amu desperatu, lat desperatus, precum se dicea si scriâ după limb’a besericăsca, desnadasduitu); dadă tîrcolu pe la tdte rudele etc. (amblă pe la tdte etc., cercetă, visită pe tdte etc.); curarisăsca(grecismu curiosu); favorisatu(gal- licismu); tractari depredare, multu mai bene ca pitulare, mâi alesu că verbulu predare si altu-mentrea este fdrte reu pusu, de cătra mai multi literati, aci in locu de prele- gere, propunere, instituire, aci in locu de transpunere, aci ărasi in sensu de predatiune, predatdriu, hotiu, banditu, lat. Praedo, nis; ori de căte ori (cacofonia, mai simplu,ori -candu), si altele căteva. Nr. 143-1874. INCUNOSCIENTIARE. Escel. Sa dn. preș, alu asoc. trans. Lad. B. de Popp intre - veniendu, a exoperatu atătu dela direcțiunea gen. a calei ferate I. transilvane, cătu si dela aceea a calei ferate unguresci orien- tale, că doritorii de a participă la adun gen. a asoc. tienende la Dev’a in 10—11. Aug. st. n. a. c. se păta calatori păna acolo, cu unu pretiu scadiutu si adeca: cu pretiulu de diuinetate, si anume; pre liniele calei ferate I trans. dela Aradu, dela Teiusiu si dela Petrosieni păna la Dev’a, ăr’ pre lini’a calei ferate ung. or. dela Orade, Clusiu, Brasiovu si Sibiiu (tote) păna la Teiusiu, asia cătu cu biletulu rescumperatu la stațiune (fia-care dintre pun- ctele mai susnnumite, precumu si cele dintre acele puncte), de unde e plecarea, se păta calatori si indereptu totu pre aceea linia, fără de a mai trebui solvi ceva pentru reintărcere; asia dara cala- tori’a se face cu pretiulu diumetate. — Se cere inse că membrii respectivi se fia provediuti cu unu certificata subscrisu de presie- dintele asoc., cumu-că suntu membrii asoc. si calatorescu la Dev’a, la adunarea generale. — Doritorii de a se provedă cu atari cer- tificate, au de a se adresă fora de amanare, său de adreptulu la Comitetulu asociatiunei aici, său la Escel. Sa Dn. presiedinte alu asoc. in Bud’a-Pest’a. Sibiiu, in 23. luliu c. n. 1874. Dela presidinln comit, asoc. trans. lacobu Bologa, v. presied. I. V. Rusu, secret. II. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Rămer & Kamner.