TRANSILVANIA. F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. 14, Brasiovil 15. luliu 1874. ----------- (ț>W w® Acesta fâia ese j cate 3 c.61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenu cu porto !, poștei. r/y wk —•---------------- --------- Abonamentulu se face numai pe cate ' 1 anu intregu. Se abonedia Ia Comi- teluln asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- <* lectori. ? Anulu Vil. Sumariu: Ordinea lucrarilorn adunarei gener. XVI. — Studiu asupra dialectului macedoromâna paralelii'cu celu daco-romanu (Urmare). — Victime ale regeneratiunei si pessimismulu. — Colectiune de diplome istorice transilvane. ‘(Urmare.) — Procesa verbale. — Bibliografia. Ad. Nr. 110-1874. Ordinea lucrarilorn adunarei gener. XIV, a asociatiunei transilvane pentru litera- tur’a romana si cultur’a poporului rom., ce se va tien6 la Dev’a in 10. si 11. Augusta c. n. 1874. SIEDINTI’A I. 1. Membrii asociatiunei, adunati fiendu la 9 dre deminăti’a in loculu destinatu pentru tienerea siedin- tieloru, alegu o deputatiune, spre a invită pre Escel. S’a dlu presiedente la adunare. 2. Presiedentele ocupandu loculu seu, deschide adunarea. 3. Adunarea alege pentru portarea protocolului, 3 notari ad hoc. 4. Se alege o comisiune de 5 membrii, spre a cercetă socotelele si a raportă in siedinti’a a II. 5. Se alege o comisiune de 3 membrii, care in intielesulu §§ 6, 8 si 9 dein statute, va conscrie pre membrii cei noi, va incassă tacsele si le va sub- ministră cassariului. 6. Se alege o comisiune de 5 membrii, care in intielesulu §-lui 23 lit. £, g. si h. dein statute, va prelimină bugetulu anului viitoriu, si ’lu va așterne adunarei in siedinti’a II. 7. Se mai alege o alalta comisiune pe 7 mem- brii pentru esaminarea si raportarea asupra altoru moțiuni așternute adunarei gen. dein partea comite- tului asociatiunei, său a altoru dintre dd. membrii ai asoc. 8. Secretariulu comitetului, raportăza despre activitatea asociatiunei in decurgerea aniloru 187% si 187³/₄, precumu si despre resultatele, ce s’au ajunsu prein trens’a. 9. Cassariulu si controlorulu, așternu bilantiulu venituriloru si speseloru anuale, si af&ta starea ma- teriale a asociatiunei preste totu. 10. Bibliotecariulu raporteza despre starea bi- bliotecei asociatiunei. 11. Presupunenduse, că lucrările enumerate pana aci, nu voru absorbi totu tempulu siedintiei, restulu aceluia se intrebuintiăza pentru cetirea dissertatiuni- loru, substernute de tempuriu la presidiulu comi- tetului. SIEDINTI’A II. 1. Acăst’a siedintia se incepe cu continuarea cetirei disertatiuniloru restante dein siedinti’a pre- mergatdria. 2. Adunarea primesce si desbate rapdrtele co- misiuniloru delegate in siedinti’a precedente. 3. Se aducu si se desbatu proiectele si moțiu- nile, ce se făcu in privinti’a asociatiunei. 4. Fienduca Trienniulu oficialiloru si membri- de comitetu ai asoc. aleși, si respective realesi, la adunarea generale dein Naseudu a espiratu: pentru acea adunarea gen. procede la alegerea nouiloru membrii de comitetu si oficiali pentru cei 3 ani următori. 5. Se destina loculu si tempulu celei mai de aprdpe adunari generale. . Sibiiu in 23. luniu 1874. Comitetulu asoc. trans. pentru literatur’a si cultur’a poporului romanii. :-- Studiu asupra dialectului macedo-romauu paralelu cu celu daco-romanu. (Urmare dela Nr. 12.) înainte de a ne desparți de modnlu indicativu, fia-ne permisu a reflectă la una erdre flesiunale, ce se comite de unu tempu incdce de cătra toti scrie- torii rom. dea rondulu sî estmodu amenitia a luă consistentia neindreptatîta in limb’a romana. Cestiu- nat’a erdre privesce a 3. pers. plur. a imperfectului indicativu, la care, nu sciu dein ce rațiuni, incepumu mai cu totii a adauge unu u, ce nece servesce de dre- care frumosdtia limbistica, nece si-pdte documentă indereptatîrea, fia acea dein puntu-de-vedere fone- ticu ori etimologicu-gramaticale. Pentru că de o parte in pronunci’a poporului acelu u nicaiure nu se aude; de alta parte scimu sî admitemu cu totii, că p. e. eli laudă e una contractiune dein eli lauda-v-a, illi lauda-b-ant, b sî respective v in limb’a rom. deintre ddue vocali desparendu, ăra celi doi a con- tragundu-se. in unulu lungu sî intonatu, care con- tragere se oserba sî mai luminatu la cele trei con- junctiuni ultime in diftongirea lui e cu a după lape- 27 162 — darea lui v dein midiulocu, precumu de esemplu: 1. ego tene-b-am r. io tiene-v-am sî apoi tie- n e ă m, 1. illi tene-b-ant r. eli tiene-v-a sî in fine tieneă. Deci acelu u nu e dăra vre o re- masîtia a lui b dein imperfectulu lat., cumu aru potă unii se cugete; apoi cumu că dein cosunatdriele fi- nali nt ale terminatiunei lat. nu s’a facutu sî nu se potă nececandu face, avemu <5re lipsa se mai spu- nemu? Prein consecentia pre cestiunatulu U — cen- semus delendum. Trecundu la țnodulu cojuntivu, e de no tatu, că presentele acestui la cojugatiunea I. nu diferesce de presențele indicativa, precumu: se calcu, calci, calea scl. in locu: se calce alu d.-romaniloru. In cele-alalte cojugatiuni frații m.-romani șe unescu cu noi. Tempurile alalte ale cojuntivului atâtu in dia- lectulu m.-romanu, câtu sî in alu nostru au sensu optativu sî, cu esceptiunea unui, suntu preste totu tempuri compuse; dara in modulu compunerei sî formarei loru dialectele fratîne se despartiescu de- cătra olalta. Noi romanii cisdanubiani, e sciutu, că le formămu cu ausiliariulu asi prepusu au propusu la infinitivulu scurtu au lungu alu verbului respe- ctivii; dein contra fratiloru dein Emu le-este asi cu totulu necunoscutu, sî prein ce i suplenescu locuia? prein imperfectulu sî perfectulu verbului ajutatoriu vrere pusu înaintea presentelui cojuntivale, p. e. vream si calcu, vreăi si calci, vreă si calea scl., ori luandu-se pers. 3. vreă impersonalmente: io vreă si calcu, tu vreă si calci, elu vreă si calea, seu cojuntiunea se demulteori omitiendu- se, io vreă calcu, tu vreă calci, elu vreă calea scl. Amirabile lucru, că sî in acestu puntu gemenele dialecte rom., cu câtu lu urmarimu mai departe in vechime, cu atâtu mai tare se apropia unulu de altulu! La anticii romani cisdunareni adeca, ba in districtele Biharei sî Satumariului chiaru sî in dîo’a de asta-di,. dămu asîsidere de tempurile opta- tive formate cu vreăm sî am vrutu, numai câtu langa ausiliariu se puneă sî se pune infinitivulu, nu cojuntivulu presente, p. e. io lu vreăm (său vreă) bate, elu a vrutu chiamă preotu — io l’asi bate, elu ar fi chiamatu preotu. Mai are cojuntivulu unu tempu, asiă-numitulu conditiunale cu forma flesiunale simpla, care la m.-romani pana in dîoa de adi este in usu, sî camu că acela in dîlele betrane asemenea se usită sî deincăce de Danubiu, adeverescu remasîtiele lui in cele mai vechie cărți romanesci. Colo se termina in rim, ri, ri, rimu, ritu, ri, cdle se termină in re, re, re, remu, retu, re, sî se pdte deduce de o pârte dem perfectulu ori futurulu cojuntivu alu latiniloru, de alta parte dein imperfectulu aceluiași modu. Se dămu câteva esemple de usulu acestui tempu in ambele dialecte. Macedo-romane: Se vruri se aprindi cirap’lu, se aruci nautru uscate lemne, că verdile făcu fumu, d.-r, de vei se aprindi foculu in cuptoriu, se arunci in leintru scl.; se vrurimu se nu avemu purici, se por- tămu piloniu (d.-rom. pelinu); se aru migari ghel’a multu suptîre sî o gliti, sî se dor- miri invelitu sî cu capitâniu pre deosu, ai se te grași, d.-r. de vei rumegămancareafdrte suptîre sî o vei înghiți, sî de vei dormi invelitu sî cu capetâiu pre diosu, ai se te ingrasi.*) Daco-romane antice: Se spre făralegi căutări, Dămne, (de vei caută); se ultaremu numele Domnu- lui nostru (de amu fi uitatu); se în judeciele mele nu amblare (de nu voru amblă), s. a.**) Dein esemplele produse sî câte tăte altele se inve- derădia, că tempului cestiunatu intielesulu conditiu- nale i-lu impromuta proprie cojuntiunea se, lat. si, fără carea nececandu nu ocure. Care e dara, amu potă cu dereptu cuventu intrebă, sensulu adeveratu, primitivu si principale alu acelui tempu? Ast’a nu se lamuresce nece in opulu gramaticale alu lui I. Va- carescu, carele deintre vechii gramatici rom. sin- gura face amentire de acestu tempu, nece in Grra- matec’a sî Elementele Cipariane. Noi riscămu opi- niunea, precumu că tempulu acest’a inca e in lini’a prima de intielesu optativu, că imperfectulu cojun- tivu in rem alu latiniloru. Totu că acumu discutatulu tempu, se potu fo- los/ sî se folosescu sî alalte tempuri cojuntive in sensu conditiunale, prepunendu-li-se in m.-romania cuventiălele si furi că, s’este că, candu va si, precumu in d.-romanfa de, dăca strămută asîside- rea presentele, imperfectulu sî futurulu indicativu, ăra cojuntiunea se presentele cojuntivu in tempuri de sensu conditiunale, p. e. m.-r. se (se furi că, s’esta că) veniăi ma de tempuriu, aflăi ance vrutulu teu ăspe, d.-r. de (dăca) veniăi mai de temptirfu, aflai aice pre iubitulu teu amicu; d.-r. se faca elu asiă l’asi laudă; se-lu fia ascultata, n’ar fi patîtu său nu patiă reu, scl. Oserba, onora- bile lectoriu, cumu in cașurile ultime limb’a roma- născa aduce nu pucinu cu cea francesa, in carea costruitiunea conditiunata (său mai dereptu graindu optativa) asîsiderea depinde de regula de la alta costruitiune cu verbulu in imperfectulu indicativu că conditiunatoriu, p. e. nous irions au bois de la viile, s’il n’etait pas si tard; diferenti’a e. că la noi in atari frasi sî verbulu conditiunatu si celu condiu- nante stă totu in modulu indicativu. In respectulu imperativului e memorabile, că m.-romanii nu posiedu imperativulu asiă-numitu n e- gativu, carele intre tote idiomele năue-latine sin- gura in d.-romanăsc’a cisdanubiana se afla. Celu pucinu nece Boiadgi nece Macsimu nu punu acelu modu negativu, dein contra aducu destule frasi ne- *) Leake Eesearches of the G-rece, in eserc. pentagios. pag. 393—6; la Cipariu Principia pag. 185. **) T. Cipariu o. c., pag. 187 aî urm. — 163 — gative cu imperativa verbale afirmativa*) in gra- maticele ioru; ăra că in dialectala romana cisduna- rănu de unde se trage sî de candu e in usu? fia reserbatu la cercetări ulteriori. — Inse sî cu respe- cta la celu afirmativu frații aurelianidi se abatu binisioru de la noi: un’a pentru că persdnei 3. sing. sî plur., cumu sî persdnei 1. plur. eli de comune prepunu cuventielele las’ si (d.-r. lașa se); ălt’a, sî mai cu sdma, că eli sî la verbele de cojug. II. impe- rativulu lu-forma regulatu de la infinitivulu lunga prein omiterea silabei re sî remiterea acehtului de- pre e finale pre silab’a penultima, cu sî in cojug. I. sî IV., p. e. de la tace-re imp. tace tu,**) scl. Pre urma gerundiulu la cojugatiunea I. se termina in ându sdu ânda-lui (după scrisdrea sî rostirea d.-romana ăndu s. ănda-lui), la a II. in undu s. unda-lui, la a III. in endu s. enda-lui (e chiaru) sî sendu, senda-lui, ăra la a IV. in indu s. in da-lui, precumu: calc-ându calcanda-lui, tac-undu tacunda-lui, bat-endu batenda-lui sî arup- sendu arupsenda-lui (d.-r. rumpendu), avd-îndu avd- înda-lui. Cumu vedemu, verbele de a.trei-a coju- gatiune, ce făcu perfeptulu cu .si, au gerundiulu in ddue forme; nu e lămurită inse, dre cele in cu, gu formădia unuia dein aceste gerundie numai in cundu, gundu, ori numai in cendu. gendu, ori ddra in ambele tipuri? La Boiadgi celu pucinu ocure sî fac-endu. I^ra acea, că de unde se trage sî pro- vine acatiarea pronumenelui lui la capetulu formei gerundiale feminine, fără'că acelu lui se adauga o se iee cevă dein sensu, ci remanendu cu tdtulu otiosu? inca mu-i •potumu dă de urma. C. Mai avemu de considerata câteva neregu- larităti cojugatiunali. Anume ce se atinge, da vorbele denumenative de cojug. I. sî IV., cari la noi romanii traianidi in drecâte persdne ale presentelui indicativu sî cojun- tivu, cumu sî ale imperativului accrescu cu termina- tiunea edi, respective esc, m.-romanii pre cele d’antâiu le usita multa mai raru decâta noi cu ter- minatiunea indegetata, dr’ pre ceste ultime le cojuga că la noi, cu singur’a esceptiune a imperativului, pre ' care depreuna cu marmatianii noștri lu apoco- pădia bucurosu, p. e. flore tu, d.-r. infloresce sdu înflori tu.***) Verbele dau, stau, iău posiedu acea peculia- ritate, că a 3. pers. plur. a presentelui indicativu o tăcu: eli da, sta, iea, deci fdra U finale sî nere- *) P. e. Boiadgi o. c. pag. 228: invera-te, naa nu blă- gtimâ. Neculescu Flori de Maced. (Demanăti’a): „Ce ai? Ce fugi, musiata vruta?" ’N bice dulce eu strigăm. „Ban’, avere, tie-dau tuta; Ma nu fugi," mine li-dîcăm. **) I. Maximu o. c., pag. 82. ***) Boiadgi o. c. pag. 96. gulariu alu nostru; cu tdte că e curiosu a audî pre acelu u sî in dialectala calabrese alu limbei italiane, precumu: eglino stau, far au,*) in loca de: stana o, faranno (eli stau, voru face). Formațiunea rea a imperfectului, io dedeăm in loca de io dăm scl., se gasesce sî la dinsi. Dara de acf incolo alte tempuri se dîcu la dinsii mai corectu decâta la noi. Asiă perfectulu: de di vulg, dedu, dedăsi, de’de, dădemu, dedetu, dădera; steti vulg, stetu, stetăsi scl.; deci nu: elu dete, eli detera, io dădui, statui, cumu aude omulu in mai multe locuri pre la noi. De acf conditiunalulu: dederim, dederi, dederi, dederimu, dederitu, de- deri. Asiă mai departe imperativulu: li a, da, sta tu, tdte cu vocalea a chiara, ăra nu că la noi slavonisatalu dăi tu. Beu, vreu, viniu, fiu, sciu inca făcu es- ceptiuni de la regul’a cojugatiunale. Beu, vreu adeca in a 3. pers, dein multariulu presentelui indi- cativu omitu pre 11 finale, deci: eli bă vră; ăra gerundiulu lu bere e biundu, biunda-lui —- Verbulu venire are perfectulu istoricu: veni vulg, vinu, venisi, vene, vfnemu, vfnetu, vf- nera; prein urmare conditiunalulu: si venerim, veneri scl. — Verbulu fire suplenesce, cumu scimu, cele mai multe tempuri ale ausiliariului eseu s. sum; că atare face pers. 3 sing. sî plur. a pre- sentelui conjuntivu fiba; partecipiulu trecuta futu, futa, d.-r. fostu, a; gerundiulu fuhdu, funda-lui. — Asemenea sciu are in acumu memoratele per- săne ale presentelui cojuntivu elu se sciba, eli se s c i b a. O alta variante intre dialectala romanescu cis- si transdunarănu ar esiste in privinti’a perfectului sî supinului verbeloru in dere. Aceste adeca, de cum- va se tienu de cojugatiunea II., in ambele dialecte intrecalădia după d unu j eufonicu in tempurile nu- mite, p. e. a vedere, vediui, vediutu; ci la cele de cojugatiunea III. intrecalămu numai noi sî numai in unele, ăra m.-romanii ba, dăca e corecta ce scrie Macsimu,**) precumu: credere, credui, credutu, că pierdui, pierduta. Mai remarcabile e inse faptalu, că frații noștri de la Balcanu precumu deoparte folosescu mai desu perfectulu simplu, de cumu lu-folosimu noi, asiă de alta parte lu sî formădia cu terminatiunea mai antică sî mai corecta. Anume perfectulu cu si, pră desu in cărțile - ilustre mai betrane, ăra supinulu cu s u se forma in acestu dialecta: a) la verbele cu rade- cina terminata in vre una consuna dentale, p. e. in- clidu d.-r. inchidu, io inclisi, inclisu; tramitu, io tra- misi, tramisu; sî asta regula o urmădia sî verbulu mânere de cojug. II. împreuna cu compusele sale. De oserbatu e, că in verbele, cari inainte de cosu- *) V. Fernow Italische Mundarten, pag. 323. ** ) I. Maximu o. c., pag. 93. 27* — 164 — natdri’a dentale au n, acest’a uneori se omite inainte de terminările flesiunali si sî su; ba se omite in m.-romandsc’a n cate odata sî pre aiure, p. e. in- tindu, io intinsu, intisu, ascundu, io ascusi, ascusu; — b) perfectulu cu si, sî si supinulu cu su, lu-au verbele, a caroru tulpina se finesce in guturalile c, g, deinaintea caroru consune stand u n, acest’a asî- sidere se lăpeda adrea in tempurile dein vorba, pre- cumu : aspargu, io asparsi, • asparsu, d.-r. spartu, vincu d.-r. invingu, io vinsi s. visi, vinsu s. visu. Singu- rele verbe, cari avendu perfectulu in si făcu supi- nulu in tu, suntu sucedentile: cocu, io copsi, cop tu; fierbu, io fiersi, fiertu; figu, io fipsi, fiptu; frigu, io fripsi, friptu; rumpu, io rupsi, ruptu. — Verbulu facere are: io feci, io am faptu, d.-r. io am facutu; frângere, io fregi, scl.*) Cumu vediumu, verbele de cojug. III., cari făcu supinulu in tu, pastredia cosunantea dein capetulu radecinei, de sî de comune strămutate in alt’a afine; precandu cele ce formădia supinulu in su, pierdu acesta cosunatdria sî la perfectu, si la supinu, p. e. fig-u, fip-si, fip-tu; merg-u, mer-si, mer-su, scl- Esistu inse verbe, cari in dialectulu m.-romanu retienu co- sunantea finale a tulpinei inainte de si alu perfec- tului istoricu, dara nu sî inainte de su alu supinu- lui; ma in acestu casu cosunatori’a acea are se fia una guturale neprecesa de alta cosunante, precumu: trag-u, trap-si; tra-su, sî trap-tu; aleg-u, alep-si, ales-u sî alep-tii sî altele. In privinti’a partecipiului trecuta (ori supinului) avemu de a oserbă, că pră numerdse verbe de co- jug. III. au partecipiulu in ddue tipuri, in su sî tu, cumu vediumu jă dein câteva esemple produse; cel’a e mai nou, cest’a mai vechiu, sî deincdce de Danu- biu inca se afla mai desu la scrietorii rom. dein epoc’a nascerei literaturei ndstre (seci. XV.—XVIII.), precumu: d.-r. alegere, aleptu; deregere, dereptu; fa- cere, faptu.; intielegere, intieleptu; pungere, puntu; scriere, scriptu; stringere, strimta; ungere, untu;²) asiă sî la m.-romani: alegere, aleptu („Fabule iea paramite sî istorie alepte* ³); inderegere, d.-r. a inderepță, indereptu; facere, faptu; ascundere, ascunsu sî ascuntu; deregere, deresu sî dereptu; frângere, iransu sî framptu; lingere, linsu sî limptu; plângere plânsu sî plamptu; spargere, sparsu sî spartu; scriere, acrisu sî scriptu; strengere, strensu sî stremptu s. streptu;⁴ *) tdreere, torsu sî tortu; ungere, unsu sî untu; s. a. — Remarcabile e in participie că-framptu, stremptu, umptu, că sî la latini eră acea in usu, - că intre nt adeseori se se intrecaledie unu p sî in urmare se se scria sî rostdsca mpt, p. e. temptare in locu de tentare; asiă dîcemu sî in limba d.- •*) I. Maxîmu o. c., pag. 94. ®) La Cipariu Principia, pag, 200 8. u. ³) Boiadgi o. c., pag. 212. ⁴) Leake Researches of the Grfece, 1. c. pag. 399. ’ romana pana in dîu’a de adi fi-am tur a i. 1. d; frântura; semtîre, semptîre i. 1. d. sentîre; dra p acel’a in partecipie lapedandu-se, in consecenti’a acestei m se preface erasi in n, despre ce ărasi ne dă esemple si latina, unde la quinque se dîse quintus sî quinctus; defungor, defuntus sî defurictus; cingo, cintus sî cinctus.') De alta parte datin’a m.-romantf de a lapedă adre pre m sdu n inainte de p in atari participie, are asîsidere protptipulu seu inlatin’a, unde frâng o se face in părtecipiu fractus, fingo fictus, pingo pictus, stringo strictus etc., sî asiă m.-roma- nesce stringu streptu. Altu părtecipiu alu nescaroru verbe de cojug, III., usitatu la celi vechi, se usita adi la m.-romani că sî la noi numai in derivarea cuventeloru, precumu: alegu, alegutu, alegut-oriu; intielegu, intielegut-oriu; spunu spunitu, spunit-oriu²) scl.; desî despre spunitu nu aflămu urme la celi betrani aii noștri. In fine nu mai insîrămu vorbe multe despre pasivulu verbeloru, care se forma că la noi, cu au- siliariulu e-scu in tdte modurile sî tempurile; nu despre re fie sive, cari asîsidere se cojuga că la noi sî intogmai au adeseori intielesu pasivu. Mai oser- bămu numai cu respectu la verbele unipersonali seu nepersonali, că in tienuturile m.-romane despre fenomenele naturali folosescu câteva verbe diferite de ale ndstre, p. e. bumbunddia d.-r. tuna; dă pldia, ndo, grandine d.-r. pldua, ninge, grândina; se agu- desce d.-r. se templa; se ungesce d.-r. se cuvine, s. a. Astragundu de la ceste ultime străine, facia cu alalte amu pote intrebă,, ce inriurintie casiiinara- acea abatere de la usulu vorbirei ndstre cisdunarene de- spre memoratele fenomene naturali? (Va urmă). Victime ale regeneratiunei si pessimismulu. După mithologi’a greco-latina Chronos — Sa- turnu — Tempulu — isi manca pruncii proprii. In tempulu nostru scriptorii si politicii aplica acea ima- gine poetica la unele evenimente historice dein • cele extraordinarie dichndu: Revolutiunile isi consumma pe filii loru. Națiunea romana intrega, de pre totu coprensulu Daciei si alu Panoniei, a trecutu in anii 1848 et 1849 prin una dein cele mai mari revolu- tiuni, adeca prefaceri, dein căte s’au intemplatu vre- una-data pe acăsta parte a Europei in lungulu pe- riodu de ani 1743, adeca dela 105 păna la 1848. Revolutiunile dein acei ani au sfarmatu mTiltime de lantiuri si ferecaturi, atătu ale tiraniei fisice, cătu ale celei spirituali. Acea prefacere fusese preparata ’) Crelli Inscription. Nr. 4360, 4505; Th. Mommsen Inscript. etc. ²) I. Maximu o. c., pag. 96. — 165 — de mai înainte, prin alti ămeni, prin alte spirite, pe cale pacifica; revolutiunea numai cătu se folosi de momentu si restumh la noi, că si pe airea, deintru- una-data totu, reu cu bunu, pentru că se inaltie ceva cu totulu nou. Dara cei carii au partecipatu la re- generare prin revolutiuni, n’au apucatu a edifica mai nimicu, ci auvenitu asia numit’a reactiune, care le-a dîsu in tonu imperativul Voi sciti se resturnati, nu se si edificati; missiunea edificarei o amu luatu noi, ăra voi aveți se ve supuneți, seu că ve supunu eu cu mana tare si cu brațiu inaltu. Dăca nu ve place, ăca porțile tierei deschise că se esiti; aflati inse, că reintrarea văstra va depende jfiumai dela noi.*) De aici emigratiuni, exiliu, refugiu m staturi străine. Magiarii au fugi tu de fric’a furciloru, a glăn- tieloru si a inchisoriloru austriace. Romanii moldo- veni s’au spariatu de bătăile ce au luatu cătiva dein» ei dela gendarmii lui Michailu Sturdia vodă.**) Deintre romanii munteni carii au partecipatu la revolutiunea prea pucinu sangerăsa, mai multi s’au exilatu ei de buna volia, ăra altii au cautatu in străinătate sca- pare numai de inaintea brutalitatiloru invasiunei si de inchi sărea dela monasteri’a Vacaresci, ăra viăti’a fisica nu le-a fostu amerintiata. Romanii dein Transilvani’a carii au partecipatu la regenerarea naționale, voliendu a evita furcile si glăntiele unguresci, după victori’a momentana a re- volutiunei, magiare in Martin 1849, parte s’au re- *) Nu intielegemu aici deportatiunile franciloru la Caienn’a, Algiru etc., ci avemu inaintea ochiloru numai acea systhema a statului politienescu deintre anii 1850 et 1860, după care asia numitiloru malcontenti li se dâ pasporte in străinătate, cu con- ditiune inse, câ se nu se mai reintorca. **) Alexandru Cusa, Cost. Negri, Petru Casimiru, Geor" gie Sionu, Mavrogeni, Russu, unu Cantacusiuu, Panu, episcopulu lustinu, Malinescu jun. s. a., deintre carii unii au scapatu la Cernăuți, altii la Brasiovu. Cusa dupace fusese legatu si transportata la Galați, scapă de acolo cu fug’a, pe Dunăre in susu pana la Pestea, de unde venise la adunarea dela Blasiu^ tienuta in 15 —17 Maiu 1848. Altii au fostu legati cotu la cotu; batuti bine si detienuti in casarm’a dela Iași sub cuventu, câ acei teneri esiti mai totu dein familii de frunte, s’aru fi rescu- latu incontra lui Michailu Sturdia Domnulu tiârei numai la instigarea consulatului rusescu, care avuse instrucțiune stricta, că se faca ori-cumu va sei, se nu crutie nimicu, pentru că se se producă mai antăiu de tăte in lassi ceva revolta, fia câtu de mica, numai că se se dea pretextu de a tramite trupe rusesci in Moldov’a, că se fia si de acesta parte mai aprăpe de teatrulu revolutiunilotu europene si mai Ja indemana pentru alte eveni- mente care se așteptă in Turcea. In adeveru, câ tenerimea dein lassi, făcuse mare servitiu reactiunei, fâra că se visedie pote. de asia ceva. Dara pe omenii teneri de 20—25 de ani atâta’i talia capulu; furi’a teneretieloru orbindu’i, nu le lașa tempu că se vădia, cumu ei se făcu instrumente bene-venite ale diplomației reactionarie si a le despotismului- Astadi junisiorii dein 1848 sunt barbati matori de câte 45 păna cătra 50 de ani, si cei carii au mai remasu in viătia, se mira singuri de usioratatea, cu care cadiusera in cursele generariului Duhamel, tramisu de imperatulu Nicolae in calitate de comissariu ple- nipotente. trasu in Munteni’a si in Moldov’a, pentru că optu- dieci-si patru dein ei se ajunga in captivitate rusăsca si boierăsca, ăra ceilalți s’au retrasu in fortaretiele loru, numite Munții apuseni, pentru că se’si apere de acolo existenti’a naționale cu feru si plumbu. După trei luni, romanii transilvani s’au potutu rein- tărce in patri’a loru. Ei nu loviseră in principiulu, monarchicu, ci dein contra, ii fuseseră de" mare aju- toriu. Atunci reactiunea le dise: Ve accordu una parte considerabile a libertatiloru pe care vi le-ati căstigatu in lupt’a'ce ati tienutu in contra revolutiu- nei magiariloru, ăra restulu nu e nici de nasulu vostru, nici de alu altora, elu remane la discretiunea mea. Se vediu cumu ve portati; voiu vedea apoi si eu, ce am se mai făcu pentru voi, său in contra văstra; păna una-alta, veniti se ve invetiu eu, cumu se sustiene unu stătu, cumu se administra tier’a, si ce specie de civilisatiune imi convene:mie, si altora staturi monarchice. Cei mai multi romani transilvani trecuti prin scăle, au adoptata acelu programa cathegoricu alu reactiunei austriace, pentrucă, de si elu differea de programulu nostru naționale, dara facea inpossibile restabilirea vechiei tiranii asiatice, si le dă ocasiune de a’si exercita poterile; ăra ămenii prevedietori si carii sciă bene, că omenimea europăna^nu stă pe locu, si că intre popăra existe dresi-care solidaritate, așteptă mai multe dela tempu. : Unii dein contra, revoltati in , sufletele loru asu- pra reactiunei, evitara ori-ce transactiune cu dens’a, si mai bene se exilara de buna voia, decătu se’i adăpte programulu. Dup,a trei ani, acelea spirite tari'se retraseră in Moldov’a (in Munteni’a nu era \ suferiti). După diece ani programulu reactiunei ab- ! solutistice cadiii, si in locu’i veni altulu semi-conștitu- tionale, care dură aprăpe siepte ani (1860, ărt., 1867 luniu). ' • In acelu periodu scurtu pessimistii nascuti dein Daci’a superiore, ingrijati de sărtea romaniloru locui- tori in aceea, se parea că aru fi îndestulați cu di? rectiunea ce luase caus’a natiunei, in adeveru inse densii așteptă, pretendea si fortiă progresse nease-i menatu mai mari decătu sufere legile eterne, la care este supusa mersulu civihsatiunei si consolidarea. li.A bertatiei. Cu tăte acestea, ei începură se faca causa comuna cți optimiștii, desvoltara cătu-,va tempu acti- vitate extraordinaria mai alesu pe terrenulu politicei contemporane; altii ărasi că juris consulți, că histo- rici si literati, lucrară in acei ani atăta, jăfu nu fă- cuseră mai înainte in tăta viăti’a loru. Intr’aceea pessimismulu care se accaparase de ei inca dein anulu 1850, ii urmarfa si acumu că unu demonu torturatoriu, in mai multe acțiuni ale loruijprogres- sulu naționale pentru densii era prea peste mesura linu, ăra uneori li se parea chiaru regressu; strălu- citele cariere ce făcuseră mai multi dein ei, că juris- consulti, că professori si directori la liceuri si uni- versități mai alesu in statuia României, in locu u^i — 166 — satisfaca, ii adusera in conflicte mai cu tăta socie- tatea. Niriiicu nu se facea pe voli’a locu, nici-unu altu romanu nu era destulu de romanu pentru densii; unora dein ei li Se nalucea că se afla in periculu personale, că sunt incongiurati de trădători si de si- cari (asasini), carii ambla dio’a năptea cu ferulu in- pumnatu seu cu revolverulu incarcatu, că se le ascundia surele; cei mai buni amici ai loru era cre- dinți de inemici conspiratori in contra loru, candu cu iesuitii (Munteanu, Eliadu), 'candu cu sasii (Pq- 'rescu s. a.), cei mai multi cu nerfitii si cu magiarii, ăra unulu (Anagnoste dein Bucuresci) crede, că pe- rirea lui si a toturoru va veni numai, dela anglii. Pessimistii dein Daci’a inferidre dotati dela na- tura cu imaginatiune mai vivace decătu' cei dein Transilvani’a, vedu atătu relele positive, cktu si pe cele imaginate de ei, prin microscopu care le arata in figure si dimensiuni piramidali, de unde apoi si peliculele li se representa in pruportiuni vaste, extra- ordinarie, care le insufla spaima si chiaru terrdre, in cătu stă se li se inchiage sângele in vene. Armele si bellulu civile au exterminatu individi dein tdte classile societatiei ndstre. Processulu rege- nerare! naționale si politice a cerutu si mai cere victime mimai dein classile intelligente a le natiunei, dein acelea classi, dela care s’ar potea aștepta cu ^dreptulu, că precumu tdte affectele si passiunele, jasia si zelulu naționale, si patriotismulu loru, se stea feub regimulu ratiunei, si prin urmare nici-unu indi- vidu se nu cadia victima fbra necessitate. La noi se pare că desperatiunea de resultatele luptei vene mai inainte de a fi cunoscute acelea resultate. In acelea momente critice se intende năpte preste spi- ritu, activitatea lui devene paralisata, alienata, ades- sea măr ta pentru totu-deauna. Ne infioramu candu cugetamu la numerulu vi- ctimeloru căte au cadiutu in alienatiune de mente dela 1850 incăce. Episcopulu lustinu dela Românu desperase de sdrtea Moldovei sub invasiunea russo- turcăsca. Grigorie Ghica vodă alu Moldovei se smentf, eă-ci desperase de unirea României sub unu Domnu strainu, ceea ce fusese ide’a sa de predilectiune, si asia se inpuscă aprăpe de Parisu. Acestora urmara totu dein Moldov’a, eminentele barbatu de stătu Panu, professorii Latesiu et Nicoleanu (poetulu), carii au desperatu sub Alexandru loanu I.; mai tardiu Sturdia s. a. In Muntehi’a urmara unii după altii, episcopulu Filaretu dela Buzeu; Radu loanescu, fostu ag»n|e alu României in Serbi’a sub ministe- riulu Brateanu; Filipescu supranumitu Curca; loanu Eliadu; Dim. Bolintineanu; ăra in tempulu mai dein urma barbarii ministeriali Dim. loanidu betra- nulu; Ilifscu; Const. Grig. Ghica, filiu alu lui Grig. Ghica; lancu Sturdia, acești patru dein urma’si lu- ară .totu-odata viăti’a . prin plurnbu. Dintre romauii Transilvani au cadiutu intru intunerecu indata dein 185 tribunulu I. Morariu, fostu provisoru de do- miniu in distr. Fagarasiului, care mai tardfu s’au aruncatu in Dunăre; pop’a Bacila dela Alba luli’a, tribunu infocatu; advocatulu Porea alias Porescu dela Medeasiu; in an. 1852 Avramii lancu in urm’a conflicteloru avute cu reacliunea; dela .1861 înainta Andreiu Murasianu; Gavriilu ₜMunteanu; ăra astadr acela, carele a luptatu in tăta viăti’a sa cu energia in contra tentatiuniloru pessimismului, păna ce iii fine cadih si elu victima, pe care cinci medici renu-1 miri o definiră: Mania paralitica. Mai toti acești barbari nefericiti aru fi potutu dice in momentele loru lucide: „Zelulu natiunei si alu patriei m’au mancatu pre mene D6mne!“ Numai la unii dein trensii ag mai concursu inca si alte cause, atătu phisice, cătu si psychice, că se le aduca nervii in irritatiune excessiva, se le cutremure creerii, se’i inpinga in aberratiuni mentali si intru intuneci- me, de care pe cei mai multi dein ei ii salvă nu- •mai mărtea. Amu mai cunoscutu si cundscemu inca si alti individi, dein nefericire nu puțini, la carii facultățile sufletesc! functionădia regulata, caroru nu le lipsesCe nimicu dein căte sunt necessarie la sustienerea pro- pria, mai scurtu, ămeni cu mentea intrăga in ori- care alte inpreginrari a le vietiei; numai candu este vorba de venitoriulu natiunei si alu patriei roma- nești, ii audi vaierandu-se că nisce desperati. Ochii sufletesci ai acestoru pessimisti dein natura, său dein educatiune, totu un’a,, nu mai. vedu nici-unu venito- riu; pentru ei este totulu perdutu; progressele n<5- stre positive recunoscute de t<5ta lumea luminata, nu sunt nimicu, său numai nesce illusiuni; după a loru părere națiunea năstra nu a facutu si nu face nici- unu passu inainte spre civilisatiune si libertate, pentru-că nu alărga cu rapediunea pretensa de info- cat’a loru imaginatiune. Venu barbari competenti dein Europ’a civilisata si le spunu, că progressele romaniloru dein ceea ce fuseseră densii inainte cu 45 si relative cu 25 de ani, sunt relative mai mari si mai insuflatărie de respectu, decătu ale ori-carui altu poporu ce se afla pe territoriulu Europei in asemenea conditiuni; dar acelea observatiuni bene- volitărie la pessimisti trecu numai de ironia, bataia de jocu. Pessimistulu nu vrea se audia, că națiunea romanăsca intrăga abia in acestu seculu a scapahf de întunecimea in care fusese aruncata cu njutoriulu Umbei slavăne; elu uita cu totulu, că dein Romani’a,¹ propria iataganulu turcescu abia a esitu in an. 1829,' baionetele rusesci in 1854 si cele austriace in 1856; că robi’a de 104 păna 1^. 208 dile pe anu,- s’a stersu in Transilvani’a si Ungari’a numai in an. 1848; in fine pessimistulu inchide ochii si nu vrea se vădia, că nici-unu poporu nu s’a regenerată numai in căte unu scurtu periodu de 30—40 de ani, si nici numai cu midjulăcele căte au stătu păna astadi la disposi- tiunea romaniloru. Pessimismulu este unu morbu fărte periculosu si de natura că se omăre nu numai individi, dara si națiuni si popăra întregi; de aceea toti căti se simtu — 167 tari in credentiele si in aspiratianile loru, se’si tiena de una dein primele datorii, a combate pessimismulu, si a nu lașa se cadia in elu nici-unu romanu. (Va urma). Colectiiine de diplome dein diplomatariulu comitelui losifu Kemâny, care privescu mai alesu pe români (valachi). (Urmare.) 1566. Suppl. C. D. T. VII. p. 127. Alexandru Domnulu Moldovei provăca pe sasi, că se se rupă de cătra Ferdinandu I. si se se supună lui-loanu Sigis- mundu Zapolya si mamei sale Isabellei. 1566. 30. July. Alexandri Vajvodae Moldavien- sis convocatoriae ad saxones, super defectione a Fer- dinando I. et adhaesione Joanni 2. et Isabellae. Orig. in Tabulario Nat. saxonicae. 1566. Suppl. C. D. T. VII. p. 155. Diploma de donatiunea, forte ■memorabile dein acea causa, că prin aceea se dau aristocratiloru secui iobagi său robi totu secui, in territoriulu secuiescu, 'pentru care cărturării secu- iloru nu incăta a protesta, că Ia ei nu a fostu iobagia, adeca secuii isi inchîdu si lăga ochii, că se hu vădia nfce dio’a la a- miădi. Mai suntu adeca mai multe diplome de coprinsulu acesteia. Donationales, vi quarum siculis, jobbagiones in Siculia donantur. Orig. in arch. Capit. alb. Tran. Centuria B. Nr. 46 et 54. 1567. Suppl. C. D. T. VIL p. 195—198. Magnatulu romanu Gavriilu Mâi 1 atu vende doroiniulu Fogarasiului cu cetate cu totu si cu partea diumatate dein co- mun’a Tăc’a, junelui regiiletiu loanu Sigismundu cu dreptu de hereditate, pentru sum’a de 20 mii de galbeni. Pe atunci acestu Mailatu era comandante de ăste, si petrecea in castre la Fenesiu aprăpe de Clusiu.*) Transumtum de anno 1567. in quo transu- xnitur: 1. Appromissio Gabrielis Maylad, quod pro 20,000 finis auri- Terram Fogaras, et medietatem oppidi Theke Regi Joanni II. resignaturus ifeit, de 6. aug. 1566. • 2. Attestatio, quod Gabriel Maylad 20,000 flnos effective levaverit de 15. Aug. 1566. Praemissis Transumtorum praemittendis Prima- răm tenor talis est. „En Maylad Gabriel Fogaras fbldânek szabad ura, 6s brbkbs Ispânja fogadok az 6n hitemre, tisz- tesâgemre, az 6h kegyelmes Uramnak mâsodik Jânos kirâlynak, hogy az dn hâzamat Fogaras vârât min- den hozzâ tartozâval egyetembe, âs Thekdnek a *) De aci încolo famili’a Mailatu se retrage successive cu totulu dein Transilvani’a, se strămută in Ungari’a, si remane con- stante in fidelitate cătra cas’a Habsburg păna in dio’a de astadi. Red. I felât ez mostani kisaszony havânak 15-dik napjân, minden okvetetlen, mindeneknek tanâcsân kiviil, az eo Felsdge embere kezâbe, a ki dn nekem az 20,000 arany forintot, meg hozza, mely 20,000 arany forin- tdrt eo Fefșdgdnek, ds az eo maraddkinak oriikbe ffrol ffra brok ârron attam, minden okvetetlen, min- den algiviaval, porâval, golyobissâval, dldșdvel egye- temben, ezt is hozza tdvdn, hogy mind a mely gyer- mekim most volnânak, a vagy lenndnek azzokat terheket magamra vbtvdn, ds az mi Levelek dn nâl- lam volnânak, kik Fogaras dolgât illetndk, minden- neket eft Felsdge kezdben adok, mely dolognak erfis- sdgdre attam ez levelet, az dn pecsdttemmel, ds ke- zem irâsâval meg erfisitettett. Datae in Caștris ad Fenes positis 6. Aug. anno Domini 1566. Subscripție haec est: Gabriel Maylad m. p. Joannis secundi comfirmationales vi quarum transumît et confirmat statutorio relato- rias de 1568. tenpre quarum Casparus Bdkes in illo jure, quod. Joannes II. a familia Zalahâzi reiate ad Terram Fogaras concambiavit, et eidem Caspari Bekes donavit, nemine contradicente statuitur, Albae Juliae 1. Sept. 1568. App. D. Tran. T. VI. l£rasi trafica asupra Fogarasiului' si a districtului seu. Mai susu vediuramu, că Gavriilu Mailatu, filiu aiului Stefahu Mailatu vodă alu Transilvaniei, venduse acelu die- trictu prefacutu acutnu in dominiu, lui loanu II. Sigismundu Zapolya pentru sum’a de 20,000 galbini. Dein acestu documentu inse aflamu, că regele loanu Sigismundu abia tienu Fagarasiulu unu auu de dile, apoi ilu si donălui Gas păru Bechesiu, care pe atunci era cubîculariu si consiliariu alu seu, ăra mai tardiu jocă rola destulu de mare in histori’a patriei năstre. Intr’aceea se mai presentana inca si alti pretendenti la possessiunea Faga- rașiului, căta intrăga de barbati si de femei, ramure ăle cătoruva familii ungurene amestecate cu romane. Ferdinandu I. adeca donase dominiulu Fagarasiului episcopului rom. catholicu Tom a dela Vesprimu dein Ungari’a, carele fusese filiu alu unui a- ristocratu ungurescu, anume Ladisl au Zalahăzi. Dela epis- copulu Toma numitulu dominiu trecuse la duoe sorori ale lui, anume Magdalena si Ana,’ care fuseseră măritate, avusera copii si alti heredi, de unde apoi se ridicase uhu numeru con- siderabile de pretendenti. loanu Sigismundu cită pe toti pre- tendentii prin protonotariulu seu înaintea sa, faci .ce facă de’i scăse dein tăte drepturile formate asupra Fagarasiului, le trase la se ne, apoi investi cu ele totu pe Gasparu Bechesiu. Acestu documentu este lungu, că si celu despre Ciceu, dâra totu instructivu. Vedi tu căta anarchia, căta rapacitate, căte’ donatiuni si contra-donatiuni, curmi ajunseseră de vendiare, nu) numai persăne si familii, ci dieci de mii de suflete. Si apoi! candu vei caută, pentru care merite! De exemplu, in casulu de facia. duoe femei si copii loru castigasera unu dominiu mare nu- mai pentru că ele fuseseră sororile unui archiereu. In acestu actu de donatiuue incă dămu preste mai multe nume romanesci, amestecate cu magiare si sasesci, unele inse schimosite, in cătu ărasi nu scii ce se alegi dein ele, de ex. Progota Vovota etc.; unii sunt si cnezi, carii acilea inca se păru a figura numai in calitate de primari ai comuneloru -rurali, precumu amu mai ve- diutu si la alta locu. Nos Joannes secundus. Dei Gratia ellectns Rex Hungariae Dahnatiae, Croatiae etc. memoriae etc. — 168 — quod fidelis noster Magnificus Gaspâr Bekes de Kornyăt, supremus cubicularius et consiliarius noster, nostram personaliter veniens in praesentiam exhibuit nobis, et praesentavit unas Lîteras nostras Testimo- niales, seu memoriales super legitima introdnctione, et statutione totius et omnis Juris Generosarum Do- minarum Elisabeth Voltgangi de Kabos, Barbarae Pauli Banffi egregiorum consortum, ac filiorum su- orum, item nobiiium Ladislai, Martini, Pauli, Ste- phani, Francisci filiorum, et puellae Barbarae filiae*) Egregii Blasii Thotevry, nec non Nicolai Lypthay ac filiorum et filiarum suarum, deinde Annae reli- ctae primum Francisci Hozzutelky, deinde Joarinis Budahâzy, ac alterius Annae consortis Egregii Ste- phani Ficz, nobiliumque Petri et Ladislai, ac reli- quorum orphânorum Liberorum quondam Gasparis Menyhărt, nec non Alexii Băthori, aliorumquae uni- versorum fra.trum, sororum, ac totius Generationis Egregii quondam Ladislai de Zalahăza hoininum in- ferius nominatorum, in totali Castro et Terra Foga- ras universarumque ejusdem pertinentiarum habiti, et per eosdem in nos translati, et transfusi, per nos- que eidem Caspari Bdkes ipsiusque haereditatibus et pbsteritatibus universis donati; pro parte ejusdem Gasparis Băkes per fidelem nostrom Egregium ma- gistrum Paulum Zigethi Prothonotarium nostrum, ad mandatum nostrum Regium, vigore Literarum nostra- rum Introductoriarum et Statutoriarum, et praesenti- bus vicinis et commetaneis ejusdem Castri pertinen- tiarumque suarum, absque ulla contradictione pe- racta, sub pendenti et authentico sigillo nostro in pergameno patenter confectas, et emanatas, tenoris infrascripti, supplicans nobis idem Găspăr Bdkes hu- millime, ut nos easdem Litteras |nostras, ac omnia et singula in eisdem contenta, ratas, gratas, et acceptas habentes, praesentibus literis nostris verbotenus in- seri et inscribi, ac in formam privilegii noștri redigi facientes, pro ipso Gasparo Băkes, suisque haeredi- bus et posteritatibus universis gratiose confirmare dignaremur, quarum quidem literarum nostrarum Testimonialium tenor talis est: Nos Joannes II. etc. memoriae etc. quod fide- lis noster Egregius Magister Paulus Zigethi Proto- notarius noster, nostram personaliter veniens in prae- sentiam, propriae vivaeque vocis oraculo fideliter, et conscientiose retulit in hune modum: quomodo ipse diebus proxime transactis, quasdam Literas nostras introductorias et statutorias, pro parte fidelis noștri magnifici Gasparis Băkes de Kornyăt, supraemi cu bicularii et consiliarii noștri emanatas, sibique prae- ceptoriae sonantes ea qua debuit reverenti’a, et ob- sequio recepisset in haec verba: Joannes secundus etc. fideli nostro Egregio niagistro Zigethi Protonotario nostro salutem et gra- tiam. Cum Sabbatho proximo ante festum S. Ste- *) Erronee, vide rectius inferias. phani Regis, Generosae Dominae Elisabeth filia Egregii quondam Joannis Kechedy, Volfgangi Kabos in Gdres, feria vero secunda tune sequenti, Barbara filia Egregii quondam Petri Bathori, ex generosa olim Domina altera Barbara filia generosae quondam Dominae Annae filiae Egregii quondam Ladislai de Zalahăza Pauli Banffi Egregiorum consortes in Mo- gyoro; feria autem tertia, Domina Sophia relicta Egregii Georgii Kozărvăry filiae Egregii quondam Georgii Lypthay ex Domina Dorothea filia gene- rosae quondam Magdalenae filiae dicti Ladislai Za- lahăzi in Fbldvăr; nec non Magdalena relicta Egre- gii quondam Melchioris Kechiety legitima Tutrix nobiiium Ladislai, Martini, Pauli, Francisci filiorum, et Sophiae puellae filiae suorum, ex eodem Domino et Marito suo susceptorum in Gyeke; Deinde feria quarta in dicto festo die S. Stephani Regis, Egre- gius Blasius de Thotevor legitimus Tutor nobilis puellae Barbarae filiae suae ex nobili quondam Magdalena consorte sua filia annotati Melchioris Ke- chiety progenitae, ac Nicolaus Lyptay filius annotati Georgii Lypthay ex praedicta Domina Dorothea filia Dominae Magdalenae filiae memorati Ladislai Zalahăzy provocatus, in Thoteuur Joannis et Fran- cisci filiorum, et Catharinae, ac Sarae filiarum su- arum, nec non nobilis Domina Anna primum Fran- cisci Hozzutelky, deinde Johannis Budahazy Egre- giorum relicta, filia praefati Georgii Lypthay ex an- notata Domina Dorothea consorte sua progenita; Sabatho proximo post dictum festum diem S. Ste- phani Regis hic Albae Juliae. Deinde sabatho post festum B. Bartholomaei proxime praeteritum nobilis Domina Anna consors Egregii Stephani Ficz de Meregio filia Egregii quondam Gasparis Menyhărt de Solyomkew ex nobili quondam Domina Marga- retha filia praefati oilm Georgii Lipthay ex praeme- morata Domina Dorothea progenita, legitima Tutrix nobiiium Petri et Ladislay, ac reliquorum orfanorum liberorum quondam Gasparis Menyhărt in sua, ac eorundem fratrum suorum carnalium nominibus, et in personis similiter in Gyeke. Item nobilis Ladis- laus filius annotati quondam Melchioris Kechiety; feria tefrtia proxima post festum exaltationis S. Cruciș a.nno Domini #1567. similiter hic Albae Juliae. Po- stremo’ Egregius Alexius Bathori filius praefati Petri Bathori ex memorata quondam Domina Barbara, filia quondam Dominae Annae filiae praefati dudum Ladislai Zalahăzi feria quarta post festum S. Mărci Evangelistae anni ejusdem Domini 1568. in dicta Gheke coram nobis personaliter constituti, onera, et quaelibet gravamina nobiiium Johannis, et Baltha- saris Volfgangi Kabos, Balthazaris, et Gabrielis Pauli Banffi filiorum Stephani Dominae Ursullae, et puellae Annae liberorum annotatae Dominae Annae Lyptay Ladislai, Martini, Pauli, Stephani, Francisci filiorum, ac Sophiae puellae filiae dicti Melchioris Kechyety, puellae Barbarae filiae dicti Blasii Thoteory Petri, et Ladislay liberorum Casparis Menyhărt scilicet, nato- — 169 — rum, et in futurum nascendorum, aliorum etiam fra- trum proximorum et consanquineorum suorum, quos infrascriptum tangeret negotium, seu quovis modo posset in se assumen: Tptum et omne jus eorum, haeredunaque et posteritatum suarum universarum, omnemqne juris et Dominii proprietatem, quod et quam ipsi in totali Castro et Terra Fogaras, ac universis oppidis, villis, et Possessionibus praediis et juribus Possessionariis, pertinentiis videlicet ejus- dem castri quibuslibet ubivis, et in quibuscunque comitatibus hujus Regni noștri Transilvaniae habitis ex perennali colatione et Donatione serenissimi Prin- cipis quondam Domini Ferdinandi Hungariae, Bo- hemiae, etc. Regis, per Literas suas Donationales Reverendissitno quondam Thomae filio dicti quon-’ dam Ladislai Zalahâzi, Eppo Vespremiensi, et per eum dictis Dominabus Magdalenae, et Annae fiîia- bus, ejusdem praefati Ladislai Zalahâzi, nec non me- moratis Melchiori, Martino, et Joanni Kecheti dicta- rum Dominarum filiis, aliis etiam eorundem Liberis et haeredibus universis, per defectum seminis mag- nifici quondam Joannis Bornemisza de Berzentze facta*) habuissent, nullum jus, nullamve juris et Do- minii proprietatem ipsorum in praedictis Castro et Terra Fogaras, ac universis pertinentiis suis pro se reservan: pro portionibus nostris possessionariis in Possessionibus Zabed, Keolpen, Galambod, et Hoczo vocatis in sede nostra siculicali Maros existen. habitis, iisdem pro summa qnatuor millium flore- norum Hungaricalium ea conditione, ut si eosdem in •praedictis portionibus possessionariis defendere nol- lemus, aut non curaremus, ex tune praedictam 4000. florenorum summam eisdem nobilibus, eorumque hae- redibus et posteritatibus utriusque sexus universis, citra ullum litis processum in parata pecunia integre exoluturi sumus, in perpetuum datis et inscripția, vi- gore aliarum literarum nostrarum fassionalium supe- rinde sub sigillo nostro Judiciali confectarum. in nos haeredesque, et posteritatea nostras. universas, simul cum universis literis Donationalibus, Privilegialibus, et causalibus, factum praedicti Castri, et Terrae Fo- garas, pertinentiarumque suarum tangent, et concer- nen. quas pro se se causarunt, invalidarunt, viribus- que destitutas reliquerunt, ac semper exhibitor. vel exhibitoribus nocituras commisserunt in perpetuum pleno jure, et cum effectu transtulerint, et transfude- rint. Et quemadmodum nos idem dictum Castrum et Terram Fogaras simul cuip praedictis universis opidis, vilțjlfc possessionibus, praediis, et juribus pos- sessionariis, pertinentiis videlicet ejusdem omnibus, earumque utilitatibus quibslibet, a magnifico Gabriele Maylad filio spectabilis magnifici olim Stephani May- lad alias Vajvodae Transylvaniensis, et siculorum *) Donatio haec Ferdinandi I. snper Castro Fogaras pro Thoma Zalahâzi etc. expedita fuit Strigonii in festo B. Luciae Virg. Extractum illius recitat Schmitth Eppi. Agrien. T. III. p. 311. comitis pro 20,000 florenis Hungaricalibue auri puri, veri et justi ponderis, proprio Thesauro nostro, nulla contradictione, Inhibitione, et reclamafione quo- rumpiam intercedente perpetuo jure emtum, et per unius ferme integri anni spacium per nos quiete et pacifice possessum, unâ cum toto, ac omni jure nostro Regio, in eodem Castro et Terra Fogaras, ejus- que cunctis pertinentiis, qualitercunque habito, fideli nostro magnifico Caspari B£kes de Kortnyat suprae- mo cubiculario, et consiliario nostro ipsiusque hae- redibus et posteritatibus universis jure perpetuo, salvo jure alieno, per alias Literas nostras donationales dedimus, ddnavimus, et contulimus. Ita hoc quoque jus praefatorum pobilium utriusque sexus hominem superius nominatim conscriptorum per eosdem in nos translatum et tranfusum eidem Caspari Bdkes ipsiusque haeredibus, et posteritatibus universis vi- gore aliarum literarum nostrarum Donationalium su- perinde emanatarum, sub certis conditionibus, in eisdem Literis clarius denotatis, clementer in perpe- tuum dederimus et contulerimus, velimusque Caspa- rum Bâkes in dominium ejusdem totius Juris prae- fatorum nobilium ipsorum haeredum et posteritatum utriusque sexus universarum, in praedicto castro et Terra de Fogaras, ac cunctis pertinentiis ejus prae- dictis habiti per Te legitime facere introduci; Proinde fidelități Tuae harum serie committimus ac manda- mus firmiter, quatenus acceptis praesentibus ad fa- cies praedicti Castri et Terrae Fogaras, nec non praescriptarum universarum pertinentiarum ejusdem vicinis, et commetarieis ejusdem in earum universis inibi legitime convocatis. et praesentibus accedens, introducas praefatum Casparem Bekes in Dominium praescripti totius Juris saepe fatorum nobilium utri- usque sexus hominum superius nominatim expresso- rum, eorumque haeredum et posteritatum universa- rum in majestatem nostram per eosdem modo ante- lato translati et transfusi, ac per nos praefato Ca- sparo Bâkes donati, in eisdem Castro et Terra Fo- garas ejusdemque cunctis praedictis pertinentiis ha- biti, statuasque idem eidem, ipsiusque haeredibus et posteritatibus universis, jure sibi ex praemissis in- cunben: perpetuo possiden. si non fuerit contradictum. contradictores vero, sflT qui fuerint, evoces, eosdem ibidem ad 14-um diem adie hujusmodi contradictionis fienda computandum in curiam nostram Regiam, no- stram scilicet praesenfiam rationem contradictionis ipsorum reddituros. Et post haec Tu hujușmodi Introductionis, et statutionis Tuae seriem cum con- tradictorum et evocatorum si qui fuerint, vicinorum- que et commetaneorum, qui praemissae statutioni intere- runt, nominibus et cognominibus, terminoque assig- nato, ut fuerit expedita, nobis terminum ad praedi- ctum fideliter referre, vel rescribere debeas et tene- aris. Secus non facturi etc. Praesentibus perlectis exhibenti restitutis. Datae in Civitate nostra Alba Julia penultimo die mensis Julii a. D. 1568. Quibus receptis idem magister protonotarius no- 28 — 170 — ster mandato nostro obedire volens, secundo die mensis Augusti ejusdem anni praescripti, ad facies praedicti Castri et Terrae Fogaras, nec non ejusdem universarum praescriptarum pertinentiarum vicinis et commetaneis ejusdem, et earumdem Prudentibus vi- delicet et circumspectis Vincentio Riemer Villico, et Nicolao Cozke, Joanne Fazakas Juratis Civibus in Opido nostro N.-Senk, Christoforo Angier Villico, Martino Hefder, Christoforo Tokăcs in Kis-Senk; Antonio Menyhart Villico, Ambrosio Rompert, Cle- mente Gyzert in N. Săros'), Benedicto T£glâs, Erasmo Kerekes, Andrea Kobler in Nagy-Patakl ²), Progota Vavota Kenezio, Zaol Szakadăti, Stanislao'Parkhia in Bohotz ad Nagy-Senk, Petro Teureok Judice, Luca Nagy, Valentino Benedek in Halmâgy; Emerico Var- korize Judice, Luca Farkas, Laurentio Helvic in Felmer; Sztăn Popa Kenezio, Szturza Bukos, Opra Bunya in Solna; Gasparo Sombory, Ambrozio Be- reczki. Andrea Rigo in Sombor, ad Kevhalom; Fran- cisco Kovăth Villico, Emerico Kobor, Thoma Thefde Juratis civibus Sârkăny ad Brassovienses; Valentino Nagy Villico, Benedicto Gereb, Gregorio Literato Juratis Civibus in Kertz; Koman Pele Kenezio in Glomboka, Stanislao Franczilla Kenezio, Marco Marc cive in Foldvăr; Opra Klus Kenezio in Clukor ad Cibiniensem Sedes nostras pertinentes; Opra Rekitta Kenezio, Petro Dragul C'hristofori et Laurentii . . . . Thomory in Kovesd³) in Galâtz,⁴) Sorbân Bune Ke- nezio Valentini Margordai, et Sztan Dan Francisci Zăt de Cibinio Egregiorum nobilium Jobbagionibus in Visfalio⁵) P.ossessionibus residen. in personis eo- rundem Dominorum suorum inibi legitime convoca- tis et praesentibus accesisset, introduxissetque prae- fatum Găsparum B6kes in Dominium praescripti to- tius Juris annotatorum nobilium utriusque sexus hcr- minum, superius in tenore Literarum nostrarum In- troductoriarum et Statutoriarum nominatim conscrip- torum, suorumque haeredum et posteritatum Univer- sarum in eodem praedicto Castro et Terra Fogaras, ejusque universis pertinentiis habitis per ipsos in nos translati et transfusi, ac per nos eidem Caspari B6- kes donati, ac statuisset idem eidem ipsiusque hae- redibus, et-posteritatibus universis Jure sibi ex prae- missis incumbente jure perjfctuo possiden. tribus diebus legitime in taciebus ejusdem Castri et Terrae Fogaras, suarumque pertinentiarum moram faciendo, nullo penitus contradictore (foram ipso apparente. In cujus rei memoriam, firmitatemque perpetuam, praesentes Literas nostras pendentis et authentici si- gilii nostri munimine roboratas eidem Caspari B6- kes ipsiusque haeredibus et posteritatibus universis, jurium suorum ad cautelam uberiorem, dandas duxi- l) Sedis Sink. ²) Nad Patak S. Sink. ³) Kovesd C. Albae Super. ⁴) Galacz ibid. ⁵) Ujfalu ibid. mus et concedendas communi justiția requirente. Datum in Civitate nostra Alba Julia 11. mensis aug. anno Domini 1568.“ • Nos igitur praemissa .humillima suplicatione an- notati Caspari Bdkes nostrae, modo, quo supra, por- recta majestati, Regia benignitate exaudita, clementer et admissa, praescriptas Literas Testimoniales nou abrasas, non cancellatas, nec in aliqua sua parte su- spectas, sed omni prorsus vitio et suspicione caren-> tes, praesentibus Literis nostris de verbo ad verbum sine diminutione aut augmente aliquali insertas, et inscriptas, ac in formam Privilegii nostri redactas, quoad omnes earum continentias, clausulas, puncta, et articulos, acceptamus, approbamus, ratificamus, ac; pro memorato Caspare Bdkes, ejusque haeredibus, et posteritatibus universis perpetuo valituras grațios© confirmamus. In cujus rei memoriam et firmitatem perpetuam praesentes Literas nostras Privilegiales, pendentis, et authentici sigilii nostri munimine robo- ratas, eidem Caspari Bckes ejusque haeredibus et posteritatibus Universis dandas et concedendas duxi- mus. Datum per manus Reverendissimi Michaelis Chyaky summi cancellarii et consiliarii nostri fide- lis nobis sincere dilecti, in Civitate nostra praedicta Alba Julia 1. die mensis Septemb. eodem praescripto anno Domini 1568. Hae Donationales confirmata© sunt per Maxi- milianum Inperatorem, ac Regem Viennae 3. lunii 1573. . Harum Copia habetur in Collect. mst. Corn. Sze- kelyiana Bibi, collegi Reform. Claudp. T. III. p. 433. • (Va urma.) Nr. 110/1874. Procesa verbale luata in siedinti’a lunaria a comitetului asociatiunei transilvane, tienuta in 23 luniu cal. nou 1874, sub presidiulu dn.’vice pre- siedinte lacobu Bolog’a, fiendu de facia dn. membrii: P. Dunc’a E. Macellariu, I. Tulbasiu, Const. Stezariu, I. V. Rusa si I. Creții». § 52. Secretariulu II. raporteza, curau-că dn. Em. Gra- disteanu, membru alu curtiei de conturi in București, a. tramesu pretiulu obvenitqriu pentru căte unu esemplariu dein Transilvani’a de pre anii 1869, 1873, in sum’a de 2 galb. (Nr. 69, 1874). Se iea spre scientia, si banii tramisi se transpunu la cass’a asociatiunei. § 53. Direcțiunea ijespartiementului cerc, alu Brasio- vului (I.), așterne protocolulu siedintiei subconjjjetului dqin ²⁵/₁₃ Maiu a. c. Dein amentitulu protocolu resulta, cumu-că respecți- vulu subcomitete, in numit’a siedintia, intre alte afaceri cu- rente, s’a occupatu cu punerea in lucrare a conclusiunei co- mitetului centrale dein 12. Maiu a. c. Nr. 94, reiativu la modificarea regulamentului, privitoriu la infientiarea unei se- cțiuni a despartiementului pentru infrenarea poporului dela beuturile spirituose, in consonantia cu determinatiunile co- coprense in § 5. dein regulamentulu asociatiunei. — 171 — Totu odata in. numit’a siedintia a subcomitetului, s’au emisu dispositiuni asupr’a modalitatiei incassarei tacseloru restante dela membrii asociatiunei. (Nr. 101, 1874). Se iau spre scientia. § 54. Dn. Vasiliu Popoviciu dein Orsiov’a, cu privire la colectiunea de numi vechi a dn. Lazaridis, oferita pentru a se cumpără pre seam’a asociatiunei, rescrie cumu-că, după ce acolo in locu nu se-afla barbati de specialitate, carii ce- stionat’a collectiune se o supună la esamenare după valorea istorica a numiloru respectivi, comitetulu se' binevoiesca a luă asupra’si însărcinarea pe a ingrigi de esaminarea numi- tei collectiunei prein barbati competenti. Spre care scopu, in urm’a avisarei, nu va lipsi a o tramite incoce numai de- cătu. (Nr. 103, 1874). Se decide: că amentitulu dn. Vasilie Popoviciu, se se poftesca a tramite numai decătu incoce, cestionat’a collectiune, spre a se pote esamina prin barbati de specialitate. § 55. Stipendiatului asociatiunei, Petru Deheleanu, ascultatoriu la facultatea filosofica in Gratiu, dein motiv.ulu starei deplorabile, in carea se afla dein lips’a midiloceloru necesarie la subsistentia, cere a i se conferi unu ajutoriu, respective unu imprumutu de 100 fl. v. a. (Nr. prot. ag. 105, 1874). Se decide: ai se resolvi suplicantelui, cumu-că dein pon- derosele motive aduse in amentit’a cerere, i-se acorda ajuto- toriulu, respective imprumutulu cerutu de 100 fl., inse nu- mai pre langa aceea conditiune, că densulu, prein actu for- male, se se deoblige, cumu-că in restempu de 3 ani, după absolvarea studieloru, va refundă laț asociatiune, numit’a sum’a. § 56. Direcțiunea despartiementului cercuale alu Fa- garasiului (II.), așterne protocolulu adunarei generali cerc, tienuta in 3. Maiu a. c. la Cohalmu (Rupea). Dein amentitulu protocolu resulta, cumu-că adunarea gen. cercuale intre alte afaceri s’a ocupatu cu urmatâriele: 1) S’a decisu a se emite provocări cătra agenturile co- munali, că acelea se desvolte una activitate mai mare, si agentur’a dein Cohalmu s’a dechiaratu de agentura centrale pentru scaunulu de aceeași numire (p. 3.) 2) S’a decisu, că cererea lui Vasiliu Siandru dein Vis- tea interiore, pentru conferirea unui ajutoriu pre sem’a fiiului seu, aplecatu la meseri’a de cismariu in Fagarasiu, se se sub- sterna comitetului centrale spre luare in consideratiune (p. 5.) 3) S’a raportatu despre banii incursi cu acea ocasiune in favorea fondului asociatiunei (p. 7..), si totu-odata dn. cas- sariu alu despartiementului Nicolau Cipu tramite la asociati- une 104 fl. că tacse de membrii ordinari vechi si noui, si O; ferte; 13 fl. pentru fondulu academiei, retienendu pentru bu- getulu, respective pentru spesele despartiementului 51 fl. 80 cr. 4) Dn. pretore Georgie Pop Gridanulu, a tienutu un’a disA'tatiune (ex abrupto) despre tempu, folosirea lui, si despre meserii (p. 8.) In fine, 5) S’a defîptu adunarea cerc, viitoria la Voil’a, pre lun’a lui Octovre a. c. (p. 10.) (Nr. prot. ag 10$f 1874). . Conclusiune. Lucrările amentitei adunari gener. cercu- ale se iau spre cea mai plăcută scientia. Cu privire la cererea lui Vasilie Siandru de sub p. 2) se se resolveze, cumu-că, după ce ajutoriale destinate pentru meseriesi pre anulu 187³/₄, s’au impartitu dejă inca in No- vembre 1873, cererei respective acum nu i-se păte satisface, ci se se indrumeze a concurge la ajutăriele, ce se voru pre- limină de proxim’a adunăre generale pentru anulu asoc. 187⁴/₅. Cu privire la p. 3). Subcomitetulu resp. se se recerce a ingrigi, că pre viitoriu preliminariulu de bugetu statoritu dein partea adunarei gen. cercuali, la propunerea subcomite- tului, conformu §-lui 18 dein regulamentulu asoc. se se as- terna incoce spre aprobare. Asemenea se se asterna si ra- țiunile despre perceptiunile si erogatiunile despartiementului respecți vu. In fine, secretariatulu se insareineza a spedă pentru membrii ord. noi respectivele diplome. § 57. Societatea de lectura „Petru Maioru“ dein Bud’a- Pest’a, cere a i se tramite pre săm’a bibliotecei, cate unu esemplariu gratuitu dein Transilvani’a, de pre anii 1868—1872 (Nr. 109, 1874). Se decide: a se espedă numitei societăți esemplariale cerute dein Transilvani’a dein 1869—1872, cu observarea, că de pre an. 1868, nu se afla esemplaria disponibile. , § 58. Comisiunea esmisa in siedinti’a comitetului dein 12. Maiu a. c. cu insarcinarea de asi dă parerea, si res- pective a raportă in privinti’a motiuniloru făcute de dn. se- cretariu I., G. Baritiu, in scrisori’a sa dein 28. Aprilie a. c., prein referentele seu, I. V. Rusu, presentandu’si raportulu, face urmatoriele propuneri: 1) In cătu pentru moțiunea relativa la modalitatea, că cum s’ar pote exoperă decopiarea de documente istorice dein archivulu natiunei sasesci, si celu alu comandei generale, co- misiunea propune, că comitetulu se benevoiesca a exmitte dein senulu seu, doui membrii in personele Domniloru: Iac. Bolog’a si Baronu Ursu, carii, pre cale confidențiale, se-si i-a ostenela a se informă dela locurile competente, despre potenti’a, cumu si despre modalitatea, prein carea s’ar exoperă necesari’a concesiune, pentru decopiarea documenteloru isto- rice, relative la istori’a ■ Transilvaniei, si apoi, pre ba^a ace- lora informatiuni, se se faca dein partea comitetului ulteri- orii pași, ce se voru află de lipsa pentru realisarea scopului intenționata. * 2) Ce se tiene de moțiunea relativa la escrierea de premia pentru cea mai buna traductiune pre limb’a romana a regulamentului de cxefcitiu militariu, cum si pentru ela- borarea celei mai bune gramatece germano-romane, destinate mai alesu pentru oficiari: comisiunea, dein considerarea a- duncu semtitei necesitați de operele indigitate, propune, că comitetulu se benevoiesca in preliminariulu seu de bugetu, substernendu proximei adunari generali, a prevede unu pre- miu amesuratu pentru cea mai buna traducere romana a re- gulamentului de exercițiu militariu, cumu si pentru elaborarea celei mai bune gramatice germano-romape, inse cu acea ob- servare, că ambele acele opere se fia scrise intr’o limba, pre cătu se pote mai popularia, si corespondietoria naturei lucrului si naturei limbei romane, mai aleșu cu respectu Ia terminii technîci, usitati in scientiele militari, si totu odata la finea gramatecei se se adauge unu glossariu, in carele mai alesu, se se coprendia in traducere romana, terminii technici militari, espli canduse genuinulu intielesu alu acelora. In fine, — 172 — 3) In cătu se tiene de moțiunea relativa la crearea de premia, respective stipendia pentru celi mai buni elevi romani dela vreo scola militaria, ori celi mai buni studenti ostasi dein scdlele regimenteloru, ce se completeza dein Transilva- ni’a: comisiunea, de si in principiu reounosce si apretieza insemnatatea respectivei moțiuni: totuși considerandu de o parte impregiurarile materiali ale asoc., de alta parte consi- derandu numerdsele si multifariele recerentie reclamate de scopurile asoc. nu se semte in positiune de a pote face acum vreo propunere meritoria in obiectulu cestiunatu, ci opineza, că pentru incuragiarea romaniloru la imbracisiarea mai cu căldură a carierei militarie, se se lucre cu totu zelulu, pre alte caii cOrespondietdrie si prein alte midildce ducatorie la scopu, cum de esemplu: cu ajutoriulu scoleloru popularie, in care se se introducă gimnastic’a cu respectu deosebitu la exercitiulu militariu, apoi se se populariseze acest’a idea salutaria, atătu pre calea diuarieloru romane, cătu si in via- ti’a practica, indemnandu si incuragiandu pre tenerime la imbracisiarea unei cariere atătu de importante si onorifice. (Vedi Nr. prot. 82 si 94, 1874). Punenduse la discussiune propunerile amentite, pos. 1—3, acele adoptanduse in totu coprensulu, se redica la va- lâțe- de conclusu. § 59. Se adopta ordinea lucrarilorn pentru adunarea gen. proxima a asoc. tienende in oppidulu Deva la 10. 11. Augustu cal. nou a. c. si se decide: a se tramete spre pu- blicare in f6i’a asociatiunei. § 60. Comissiunea bugetaria esmisa in siedinti’a comi- tetului dein 8. luliu 1873, in persânele dn. Bar. Ursu, Dr. I. Nemesiu si I. Cretiu, se poftesce a lua asupra’si insarci- narea de a pregăti bugetulu preliminariu si pre anulu asoc. 187%, si totu-odata se mai alegu alti dn. membrii in trens’a in personele dn. Const. Stezariu si I. V. Rusu. Totu acest’a comisiune se insarcinedia si cu esaminarea socoteleloru cassei si cancelariei asoc. § 61. Dn. consiliariu, E. Macelariu, dein considerarea de o parte, că in unele parti inca nu s’au infientiatu despar- tiementele cercuali ale asoc. prevediute in § 13. dein regu- lamentu, de alta parte si dein considerarea, că si unele de- intre despartiementele degiâ infientiate nu ar’ des voltă acti- vitatea receruta, Respective nu tienu adunari gen. cercuali etc., propune, că comitetulu se benevoiesca a emitte dispo- sitiuni, respective provocări, atătu cătra colectorii resp. pentru infientiarea cătu mai curenda a despartiementeloru cercuali in acele parti, unde degiâ, după tote provocările, păna acum nu s’au infientiatu, cătu si cătra direcțiunile, respective sub- comitetele despartiementeloru, câ acele se satisfaca deoblega- menteloru coprense in §§ 10, 12, 15 si 16 dein regulamen- tulu asoc., că as.tfeliu se se pota raportâ proximei adunari generali. (A se vede si protoc. siedintiei comitetului dein 3. Martiu 1873, § 23). Acest’a propunere se primesce si se redica la valore de conclusu, cu acelu adausu, qâ dn. colectori dein acele parti, unde nu s’au infientiatu degiâ despartiementele. cestiunate, se provdca a raportă totu odata despre căușele, dein care acele nu *s’au potutu infientiâ păna acum, seau dăca cumuva nu suntu prospecte de infientiare pre venitoriu. § 62. Dn. cassariu Const. Stezariu, propune, că co- mitetulu se benevoiesca a recercâ pre direcțiunea, respective subcomitetulu despartiementului cercuale alu Sighisiorei(XXI.), că acela se respundia la cass’a asoc. cătu mai curendu sum’a de 42 fl. 25 cr. v. a., ce s’a fostu anticipatu dein fondulu asoc. inca in 6. Decembre 1870, pentru infientiarea unui de- positu de cârti pentru scolele popularie dein despartiemen- tulu resp. Propunerea se primesce. § 63. Se presenteza urmatoriele cafti, dăruite pre, sem’a bibliotecei asoc. si anume: a) dela II. Sa dn. Inspectorii scol. reg. Albertu Bielz opulu intitulatu: „Die dakischen Tetradrachmen Siebenbtir- gens“ Ed. Șibiiu 1874; b) dela Reuniunea pentru cunoscienti’a patriei: „Archiv des Vereines fur siebenbiirgische Landeskuude.“ Tom. 11 voi. 5; c) Revist’a contemporana pre lun’a'lui Maiu 1874, ofe- rita de Redactiunea resp.; in fine, d) Bolletino del la Societa Geografica Italiana. Roma 1874. ' ' Cărțile dăruite se primescu pre langa expressiunea re- cunoscientiei protocolarie, si se transpunu dn. bibliotecariu spre ale petrece in registrulu bibliotecei asoc. Verificarea acestui procesu verbale se concrede dn. membrii: Dunc’a, Macellariu si Tulbasiu. Sibiiu, datulu câ mai susu. lacobu Bologa mp. I. V. Rusu mp. vicepresiedinte. secret. II. S’au cetitu si verificata; Sibiiu 24. luniu 1874. P. Dunc’a mp. E. Macellariu mp. I. Tulbasiu mp. Bibliografia. Productele literarie si scientifice se inmultiescu in limb’a nostra, asia dicundu, pe fia-care di, nu numai in traductiuni, ci si in multe opuri originali, deintre care unele de multu dorite; de aceea continuamu si noi anuntiurile sub acesta rubrica cu adevarata plăcere sufletesca. Eta că astadi pu- bliculu lectoriu are in man’a sa si: Istori’a revolutiunei romane dela 1821, aștep- tata de multi ani cu mare doru, scrisa de C. D. A r i c e s c u, directoriu alu Archiveloru statului, cunoscutu dein mai multe scrieri ale sale, publicate in prosa si in poesia. Acesta s’a tiparitu in Craiova, in editur’a typografiei romane G. Chitiu si I. Theodoreanu 1874, in duoe volume, formatu mare că de lexiconu. Voi. I. coprende insasi histori’a, scrisa intr’o limba, pe care o p6te intielege ori-cine, era nu numai lite- ratii; auctoriulu epetrunsu de ămârea adeverului, că si de fo- culu sacru alu libertatiei naționale in sensulu sublime alu cuventelui. Portretulu lui Teodoru Vladimirescu, erou si martiru alu patriei si natiunei, insocitu de biographi’a lui, stă in fruntea historiei, insocita de alte biografii, cumu a ge- nerariului rusescu Alexandru Ipsilantis, capu alu revolutiu- nei grecesci, apoi a episcopului Ilarionu, căpitănii lordache, Sava, Caravia, Farmache, Jianu, Cărjaliu. Voi. II. coprende documentele la care se provoca auctoriulu in histori’a sa. Ori-cine va lua#in mana acesta historia a primei regenera- tiuni naționale produse prin sabia, nu o va depune păna la ultim’a pagina. Pretiulu 10 lei, (la redact. Transilvaniei numai cu 8 1. n. seu 3 fl. 60 cr. v. a.) Ori-care va lua in mana histori’a scrisa de dn. Aricescu, va tiene^, alaturea si vieti’a Iui G. Lazaru, scrisa de dn. P. Poenariu. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritlu, secretariulu I. alu asociatiusel. — Tipografi’a RSmer dr Kamuer.