ₐ<-<^---------—

     Acesta foia ese^J
*■ cate 3 cele pe luna j
si costa 2 fiorini v. a. |
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

Pentru străinătate
) 1 galbenii cn porto
poștei.
------------------





                TRANSILVANIA.




            Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului romanu.



* Abonamentuiu se"''"
face numai pe cate i

1 anu intregu.

Se abonedia la Comi-


tetulu asociatiunei in


Sibiiu, seu prin posta
seu prin domnii co- j
d lectori. ț>

             :----------


        \r.l2


Brasiovu 15. lunifl 1874.


        Anulii VIL


S u ni aritt: Studiu asupra dialectului macedo-romanu paralelu cu celu daco-romanu. (Urmare.) — Comerciu si codicele comer-
ciale. (Fine.) — Vechiulu Apulum si ruinele lui. (Fine.) — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Table mari
de părete din istori’a naturale a animaleloru sugatorie.


    Studiu asupra dialectului macedo-romanu paralelu cu
    celu daco-romanu.

(Urmare dela Nr. 10.)

     ^ichiaiamu oserbarile ndstre despre sustantivele
m.-romane si Sesiunea loru cu una peculiafitate dein
cele mai remarcabili. Ast’a ni-o oferescu numenele
proprie de urbi si locuri, cari 'candu stau in con-
struitiune că tient’a unei misicari, ori că puntulu unei
esisteri, scurtu: la întrebarea unde? pana unde?
nemidiulocitu după verbu se punu fără vre una pre
pusetiune; buna ăra că in latina, totu la numenele
proprie de urbi si alte locurL» genetiVulu, au acusa-
tivulu, au ablativulu locului, pTe. 8 ci piu Emiliulu
fece Rom’a unu judeciu, d.-r, in Rom’a seu la
Rom’a; nu fusi Geting’a? d.-r. in Geting’a; dis-
gusta om’lu se vina Got’a; eu fui Got’a ma-
gi.psitu, d.-r. io fui ih Got’a farraecatu; Ale sa n-
dru se nascii Pel’a, mori Babilonu, se in-
gropă Alesandri’a.*) Se esceptiunădia totuși:
in Pole (Constantinopole), in Searu, si alte cateva.

     IV. Adjectivulu calitativu in dialectulu
aureliano-romanu nu face mari, si multe esceptiuni
dela celu traiano-romauescu. Terminatiunea a vre
patru cinci ajective cade inainte de tdte in numerulu
acestoru esceptiuni. Anume ajectiveloru greu, reu,
femininul» caroru, cumu se sci, urmădia declinatiunea
sustantiveloru apocopate, in dialectulu m.-romanu se
adauge unu alu treile ajectivu: nou, formandu si
elu multariulu femeiescu după norm’a apocopata:
noale său nale.**) Era ajectivulu limpede e la
dinsii mai corectu limpidu, limpida, lat. limpi
dus-a; dein contra forte alu nostru lat. fortis-e, la
eli mai reu: fortu, fdrta.

     Almintre declinarea loru, de sene că si in legă-
tură cu vre unu sustantivu, se templa totu că in
limb’a ndstra cisdanubiana; adeca ajectivulu pdte stă
inainte ori după sustantivu, in ambe cașurile arti-
clulu numai la unu nume se acatia. Dara si acăst’a
nu fbra una mica abatere in dialectulu cestiunatu;
pentru că dăca intre sustantivu si ajectivu se asiădia
asia numitul» articlu secundariu celu, acelu, in.


atare casu geniulu dialectului m.-romanu pare a con-
cede acatiarea articlului la amenddue numenele, jp. e.
fetiori-li aceli mici-li cadeă unu după
alantu pre nare,*) d.-r. baiatii celi mici cadeău
unulu după altulu pre nasu. Cili nu i-vinu aici in
mente frase că „Ddieu cel’a bunulu" dein Bi-
bli’a de Brasiou, tradusa de diaconulu Coresi? Nu
cumvă Coresi, insusi au cu părinții sei, inmigrase in
Transilvani’a dein tiennturile m.-romane? . . .

     Cu privire la comparatiunea ajectiveloru e de
insemnatu, că particul’a gradului comparativa in .m.-
roman’a e ma, d.-r. mai, era cea a superlativului
cama (că lat. quam magis, quam maxime, perquam
p. e. fi li’a ma vruta, ca-ma vruta, d.-r. fii’a
mai iubita, cea mai iubita; cucot’lu ma musiatu,
ca-ma musiatu, d.-r. cocosiulu mai frumosu, celu
mai frumosu. Numai câtu ca deinaintea lui ma in
superlativu nu se omite nece atunci, candu in con-
struitiune vine pusu înaintea superlativului demustra-
tivulu celu, acelu, cea ce noi d.-romanii adi nu
potemu face, p. e. nece acea ca-ma mica casa,**)
d.-r. nece cea mai mica casa.

     VII. Ajectivulu determinativii, care a-
deca insocindu unu sustantivu, nu ne spune o cali-
tate a acestui, ci diferite alte idee, in dialectulu ro-
manescu transdanubiauu manifesta mai-numerdse în-
sușiri divergenti dela alu nostru. Asiă diferescu nu
intr’unu puntu ajectivele determinative numerali, si
anume ordinali, cardinali, multiplicative, proporțio-
nali si nedefinite; asiă si ajectivele determinative po-
siesive. Se le luămu in ordine.

  *’ a) La numeralile cardinali prim’a descli-
nire e femininulu una, care nece odata nu se con-
trage in o că in dialectulu d.-romanu; asemenea |
in mii ia numai se radia, ăra nu despare de totu că
in mii’a d.-romana. Alta desclinire e, că frații m.-
roinani si dela dduedieci pana la treidieci unitatea
cu diecimea o împreuna prin midiulocirea prepuse-
tiunei spre ori spra; asia dara u n spr e vi n vi ci
— 21, doisprevinvici ~ 22, nduesprevinvici = 29,
ăra dela treidieci încolo numeratur’a e că la noi. A
trei-a desclinire privesce natura interna a cardinali-


*) Boiadgf o. c. pag. 206 si urm.

**) Același o. c. pag. 37.


*) Același pag. 166.


**) Același pag. 221.


23

— 138 —


loru, după care adeca la dinsii, precumu numerii dela
uuulu pana la diece, asiă si dela unsprediece pana
la nduesprediece suntu ajective, pre candu cești dein
urma la noi posiedu fire sustantivale; dein contra
d d u e d i e c i la noi e sustantivu, dra v i n v i c i la eli
e ajectivu, p. e. optspradiece de mulieri, d.-r.
optspradiece muieri; vinvici pecuni, d.-r. ddue-
dieci de bani.

     Incâtu pentru declinatiunea numeraliloru cardi-
nali, unu, una se declina că in limb’a d.-romana,
numai fdra acatiarea desului la noi a epenteticu; e
remarcabile inse, că dela d o i jncolo tdte numeralile
cardinali acepta articlulu si cu ajutoriulu lui se de-
clina in ambe genurile. Asia dara; unu, unui,
una, unei, doili, a doiloru, dduele, a doue-
loru; patruli, patrule, diecili, diecile, s.
a. m. d. Dara de se prepune numeralelui cardinale
demustrativulu a ce lu, atunci numeralele remane ne-
inflectatu, intogmai că la noi, precumu: aceli doi,
aceloruoptu.

     b)      Or din aii le ne infaciosiedia numai neiuse-
mnat’a diferenția, că m.-romanii particeo’a a o punu
si inaihte de antaniu, a n t a n i a; de altmintre dîcu
si p r i m’ 1 u, p r i m’ a,

     c)      Multiplicativele suna la eli: una dra
una e una, ddue ori patru suntu optu, trei
ori optu'suntu patruspravin viei, scl.; deci
fdra prepunerea părticelei de, precumu si fdra a se
folosf de dat’a d.-romana.

     d)      Numeralile proporționali le formddia
si dânșii, că si noi, dein cardinali, cu esceptiunea mi-
nierului primu; deci: simplu-a, indoitu-a, impatratu-a,
scl. Duplu-a, treplu-a, patruplu-a scl., suntu neolo-
gismi si la eli. Cu tdte aceste proportiunalile dinsii
le mai esprimu cu: nica una dra atantu, siese ori
atantu, vinvici ori atantu, s. a. m. d.

     e)      Deintre numeralile nedefinite si alte
ajective determinative, cari spunu cantetatea in modu
nedetiermuritu, ne ardta câte o diferenția sdu alt’a
urmatdriele: verunu-a, care altcumu se declina că in
dialectulu d.-romanescu; ci m.-romanii elidendu ade-
seori pre U dein midiuloculu lui, lu rostescu ver’nu,
ver’na; dra in locu de multariulu veruni-e sdu uni-e
mai totdeun’a folosescu pre nesce, nescanti-e. Atan-
tu-a, atanti-e se pronuncia mai vertosu cu cil: ack-
tantu, că si achtare d.-r. atare; ba unii lapedandu
pre t si n, dîcu plane achătu. După acumu dîsulu
numerale nedefinita se pare că conformară m.-romanii
pre alantu-a, alanti-e, d.-r. alaltu-a. Tutu-a, tuti-e,
că si italiculu tutto-a, tutti-e, afla resunetu in d. ro-
manescul u tuti-trei, tuti-patru sdu mai vulgariu tus-
trei, tus-patru. In fine numeralile nedefinite că si
pronumenele, ce se compunu cu va, m.-romanii le
usita si pre aceste, dara mai adeseori le compunu
cu particul’a albanica do, ti do de același sensu cu
va alu nostru, p. e. câtu-va, câtu-tido, care-va, care-
tido, icido, scl.; cu fia inse nu compunu nece unu
numerale si nece unu pronumene.


      Intre parente si oserbămu, că*cineva in legă-
tură cu o particula negativa insemnddia nimene,
p. e. cineva nu vene, d.-r. nimene nu vene; buna
dra cumu dîcemu si noi in limb’a romana cisduna-
rdna cu o singura negativa: sufletu de omu nu veni.
Fdra particula negativa inse cineva si-reiea sensulu
ordinariu.                                                   '

      f)        Ajungundu la ajectivele determinatdrie posie-
sive si demustrative, dein cari ultime m-romanii fo-
losescu mai cu sdma pre aistu-a si acelu-a, e
de sciutu, că declinatiunea acestoru, că si a celoru- >
alalte determinative, e nu numai după genu si nu-
meru, ci si după cașuri, va-se dica e declinatiune
completa. In acdsta numenativulu e, că si la noi,
asemene acusativului, genitivulu dativului, vocati-
vulu lipsindu determinativeloru; dra terminatiunile
casuali suntu că in dialectulu nostru d-romanu: gen.
dat. sing. ui, ei, plur. oru, p. e. unu, ițnui,
unei, unoru; amendoi, amenddue, amen-
douoru; nescanti, nescante, nescantoru;
cesciucare, cesciucărei, cesciucaroruțca-
retido, caruitido sdu cuitido, carortido, scl.

      Dara acdsta declinare, in contrasta cu limb’a d- ₍
romana deinedee de Danubiu, se estinde si la ajec-
tivele posiesive, declinandu-se si aceste in modulu
urmatoriu: amieu, am ie ui, amiei, amieoru;
a mea, ameai, amdff, ameloru; ateu, ateui,
atei, ateoru; ata, atei, atale, ateoru; su,
asui; sa, asai; anostru, anostrui, anostri
anostroru; avostru, avostrui, avostri, a-
vostroru. Inse cele mai vechie cărți basericeșci
romane ne atesta, că in vechime dialectele romanesci
erau si in respectulu acest’a mai aprdpe unulu de
altulu, dedrace aflămu urme si despre declinarea a-
naldga a posiesivului d-romanu, p. e. mergundu luă
si aduse mume-sii.*)

      Formele aceste ale ajectivului posiesivu suntu
cele lunge, pre langa cari dialectulu m-romanu, că si
celu d-romanu, posiede si forme scurte: miu, tu,
su, mea, ta, sa; cele le punemu langa sus tanti vulu
articulatu, ceste la sustantivulu fdra articlu, precum:
domnulu amieu, dspele ateu; dein contra: cas’a
a frate-tui, gardin’a a noru-sai, scl.

      VIU. Numele personali sdu pronumele.
Indata la pronumele persdnei prime dămu preste
una peculiaritate precătu de curidsa, pre atătu si de
însemnătate istorico-limbistica. Anume in loculu nu-
menativului e u usulu vlogariu folosesce si mene,
incatu nu alt’a decătu cunoscutulu „mi-su bana-
tianu,“ „mi-su hatieganu" ti-pare straplantatu
in vălile amene ale Pindului.**) Si cestiunat’a forma


      *) Biblia de București dein 1688, genes. 27, 14, (la Ci-
pariu, Princip, pag. 137.)


      **) „Vedi Flori de Macedoni’a¹¹ de Mich. Neculescu:
         Mene voiu se fii a mea.

         Tene vedi că sdr’le s’ baga. (Vercolaculu.)

         Romanu mene, romanu tene:

         Ce vrei, frate, că ma bine ? . . .

         Tene jone, mene jone;

— 139 —


mimenativale a pronumelui de persdn’a antaia nu e
intru atătu o abnormitate, cătu mai vertosu unu ar-
gumenta mai multu despre admirabilea tienacitate a
poporului preste totu, si acelui romanescu in speciale;
pentru că me, mene este propriamente form’a nu-
menativale mai originaria a pronumelui de prim’a
persdna, dein care forma se derivară cele-alalte ca-
șuri ale acelui pronume si care se pdte urmări pana
susu la vechiele dialecte ale Italiei, ba si mai susu
pana in limb’a sanscrita; dra dein dialectele vechie
italice vedemu usulu ei reinviatu in latinitatea evu-
lui mediu.*)

     Altcumu cele-alalte pronumene numai diferende
mai pucinu inscmnatdrie ne presenta. Asia cea ce
observaramu despre dativulu numeneloru, are valdre
si aici: dativului adeca i-se prepune in dialectulu
m-romanu particdo’a prepusetiunale a, precumu: a
mie, a tie, a n6ue, avdue, scl. Mai incolo
căteva pronumene scurtate de dativu si acusativu se
rostescu cu vocale oscura. care rostintia se aude in-
cdle si pre tienuturile Crisiului si Satumariului, p. e.
ne (nă), ve (vă), le (lă) scl.

     I n s u, in limb’a m-romana prein strapunerea lui
n se dice: nesu, nesa, nesi, nese.. Dinsu ori
densu inca ocure, dara mai multu cir lapedarea lui
n că desu, desa, in care erasr ne vine a privi
unu resunetu alu vecinei limbe italiane cu alu seu
desso, dessa. Insu nescaimbatu’vine inainte in
compunere cu pronumenele personali scurtate, că si
in dialectulu d-romanu; dara m-romanii comitu o e-
rdre, intru cătu adeca la femininulu persdnei 3, dau
terminatiune feminina nu. lui insu, ci pronumelui
scartutu, precumu: elu insu-sî, ea insu-sia,
eli insi-si, ele insi-sie, in locu de: ea insa-si,
ele inse-si.

     Despre pronumele intrebatdrie care si ce, gen.
dat. a cui, e de notatu, că nu aflămu urme, că se
se usite care si cu articlulu le, cumu se usita in
dialectulu d-romanu. Altmintre acestesi pronumene
se folosescu si că relative, declinandu-se totu că in-
trebatdriele.

     De momentu e inse la m-romani omiterea pre-
pusetiunei acusativali pre inca si deinaintea pronu-
nți elora personali. La aceste noi in ttmpulu de facia,
cumu se scie, nu le mai potemu formă si intrebu-
intiă acusativulu fdra pre; numai in cărțile ndstre
cele mai antice avemu nu multe esemple despre fo-
losirea acusativului fdra pre, atătu la pronumene,
cătu si la alte numene sustantive si ajective.

     IX. Verbulu. Cea mai principale intre păr-
țile cuventarei fiendu verbulu, la dinsu aflămu cele
_______________ *

        Fruntea mea de Maeedone

        Porta oeli, ce topiesce

        Totu barbarulu, ce-o mutresce:

        Pre menduiri nica stai ? (Hor’a unirei României.)

     *) V. la Muratori Antiqu. It. t. II.' pag, 181: „Mi Leo,
qui Leotifrido nomine, videlicet venditor vendo et tradoin
locu de: „Ego Leo etc.“


mai numerdse si totodată mai insemnate diferentie
intre ambele dialecte. Că-ce trecundu preste persone
si numeri, asemeni la eli că la noi, indata la tempuri
si moduri aflămu, ca p. e. prdperfectulu indicativu
la dinsii e compusu, pierdiendu-se celu simplu alu
latiniloru si alu nostru; deincontra. dinsii posiedu
in forma simpla tempulu seu modulu condiționale,
precandu acest’a la noi numai compusu cu verbe
ausiliarie se mai afla. Ci pentru mai multa lumina
se padîmu si aici drecare oidine, luandu mai im-
prima verbele ajutatdrie, apoi cojugatiunea propria,
in fine verbele neregulari.

     A). Antâiu ausiliariulu am in presentele indi-
cativu se conjuga: am, ai, are, avemu, aveți,
a u, deci cu totulu că presentele verbului avere,
in care respectu limb’a m-romana covine cu limb’a
italiana si alalte sorori, cari inca folosescu presentele
lui avere, nestramutatu că ausiliariu, singur’a limba
portugesa maî avendu ddue fdrme, un’a mai lunga
si alt’a mai scurta, pentru presentele indicativu per-
sdn’a prima si secunda plurale a lui avere. Form’a
d-romana asi, ar, amu, ati, aru dialectului
m-romanu i-lipsesce; inse acdst’a se suplinesce cu
prisosintia prein tempulu ori modulu conditiunale sim-
plu, avurim, avuri. avuri, avurimu, avu-
ritu, avuri, mume si prein frasiele: si furi că,
s’ este că, candu se si scl. prepuse tempuriloru
indicativului, cari frasi impromuta acestora tempuri
sensu optativu si conditiunale. Cele-alalte tempuri
privescu pe verbulu regulariu avere, alu cărui ge-
rundiu avunda-lui si avundu, cumu se vede,
mai multu dein cause fonetice se abate incătva de
la alu nostru.

     Ausiliariulu sum m-romanesce se conjuga:
eseu, esci, este sdu e,<fimu, fiți, sun tu.
Imperfectulu consuna cu alu nostru. Alalte tempuri
suntu ale verbului fire, care intre alte singularități
pers. 3. a presentelui conjuntivu o formddia fiba,
după aiba; partecipiulu trecutu futu, futain locu
de fostu, f d s t a de deinedee de Dunăre; gerundiulu
funda-lui ori fundu; modulu conditiunale si fu-
rim, furi, furi, furimu, furitu-, furi.

     Voiu se conjuga: voiu, vrei, va, vremu,
vreți, va. Asiadara drssi ceva abatere dela formele
gramaticali d-romane de adi, dara cu atătu mai multa
cosunantia cu formele dein cărțile romanesci betrane,
in cari, alesu poipunendu-se ausiliariulu, cumu se si
poipune fdrte desu, futurulu capeta estmodu o fisio-
gnomia de totu latinesca, precumu: laudă-vremu ,
laudă-vreti, lat. laudaverimus, laudaveriti^ etc.

     Pre urma indata aici potemu face oservarea, că
la tempurile verbali compuse in dialectulu m-romanu
partecipiulu de regula stă in genulu femeiescu, pre-
cumu si in limb’a romana cisdanubiana alesu la
pronumene form’a femeidsca se usita in loculu neu-
trului latinu, p. e. io am avuta, noi avemu
futa, d.-r. noi amu fostu, voi aveți vruta, scl.

     In cojugatiunea propria si m-romanesca păstră


23*

— 140 —


cele patru forme seu paradigme cojugatiunali ale la-
tinei si ale limbei romanesci preste totu, care para-
digme, precumu e cunoscuta, in căte tote alalte limbe
ndue-latine se sleira la trei. Tempuri in modulu
indicativii suntu trei simple: presentele, imper-
fectulu si perfectata I. său istoricii. Acestu ultimu
la m-romani se usita multu mai desu decătu perfec-
tata compusu, si anume atătu in singularii! cătu si
in multariu, pre candu la noi mai *iurnai in persa-
nele singularie si in a 3. pers, plurale i mai remase
in usuta vulgariu drecari urme, de si iu scrierile d-
romane mai vechie se folosesce asiă de desu si cu
atăta elegantia si indesime a frasei. Altmintrc pre-
cumu presentele si imperfectulu, asiă si perfectata
istoricii se cojuga că la noi, p. e. calcai, calcasi,
calcă, calcămu, calcatu, calcara: vediui,
vediusi, vediă, vedium, vediutu, vediura,
cu acea neiqsemnata desclinire, că 1. pers. sing. frații
m-romani o rostescu totu camu cu u finale, cumu
se pare conformandu-se terminatiunei ce are acesta
persdna in alte tempuri; mai departe terminatfunea
persdnei 2. plur. in tu, care si boccii vechi ah no-
ștri ocure intogmai, pare introdusa spre destintiune
de pers. 2. plur. a presentului indicativu, celu pucinu
la cojugatiunea I. si IV., si are drecăta asemenare
si cu rostirea aceleiași persdne in limb’a francesa; in
fine terminarea persdnei 3. plur. in vocale. si inca
oscura, pare forte vechia in limb’a, d-rornancsca, pre-
cumu demustra formele it. cantarono si cant ar o
d-r cantara, prov. chanteron si chantero, ăra
in inscriptiuni dedro d-r dedera, cumu si la Quin-
tilianu dederont, probaveront.

     Tempuri compuse in indicativu suntu urma-
tdriele: perfectulu, (la d-romani cu terminatfunea
simpla sem, dara in ^pdsta forma la m-romani pe-
ritu), si ddue future, ambe compuse. Unuta dein
aceste future se face că in limb’a ndstra cu voiu
si intinitivulu verbului respectiva, dara infinitivulu
lunga, nu cehi scurtu, precumu: voiu calcare,
vrei calcare scl.; futurulu alaltu se forma cu va
luata impersonalmente pentru tdte persdnele singu-
lariului si multariului, la care părticică ajutatoria se
adauge presentele cojunctivu alu verbului, inse asiă,
că m-romanii de cele mai #iulte ori omitu cojunti-
unea se, dicundu: va si cal cu ori va cal cu, va
si calci va calci, va si calea va calea, va
si calcămu va calcămu scl.*) Incolea estu fa-
tum lu-pdte audi omulu si in dialectalii romanescu
cisdunarenu, ci numai ram si sporadicu.

       r            ---------------

    Comerciulu si codicele comerciale.

(Fine.)

     § 187.       Adunarea generale constitutiva este con-
siderata că constituita cu drepta de votu decisivii
numai, deca ' afora de fundatori, voru mai fi de facia
celu pucinu siepte subscriptori, carii se represente


celu pucinu a patr’a parte dein capitalulu subscrisa,
§ 188. Deca vreunuia deintre acționarii ce intra
in consorțiu, aduce că capitalii vreo mosiia, realitati său
alte averi, vaforea acestora o va defige adunarea
constituanta, care va determină si numerulu actiuni-
loru eaquivalente.

     Atătu stabilirea acestora, cătu si alte emolumente
care se voru accorda unora deintre acționari, trebue
se se anumesca si specifice in statute, că-ci in casulu
contrariu nu voru fi obligatorie' pentru societate.
Candu se va decide asupra punctului acestui dein
urma, actionariuta interessatu la acesta, n’are votu
deliberati vu.

     § 189.        Punctele, dein care au se consiste sta-
tutele.

     § 190.        Cumu are se se faca înregistrarea statu-
teloru. Că si in alte staturi; de ex: după legea Frau-
dei dein 1867: L’acte notariă, constatata la sou-
scription du capital social et le versement du quart.
2). Une copie certifice des deliberations prises par
l’assemblee gănerale dans Ies cas prevus par Ies ar-
ticles 4 et 24. Lorsque la sociăte est anonyme, on
doit annexer ă l’acte constitutive la liste nominative,
dtanent certifice, des souscripteurs contenant Ies noms,
prenoms, qualităs, demeure et le nombre d’actions
de chacun d’eux.

     In cursu de 1 luna unu extrasu alu actului
constitutiva si ala pieseloru annexate se se publice
in diariulu oficiale, dein care 1 exemplariu adeverită de
tipografa, si legahsatu de primăria, se fia înregistrata
la tribunalu sub pedepsa de nullitate.

     § 191.        Cu înregistrarea statuteloru, consorțiului
mai este a se constata si a se midiuloci înregistrare:
1) că capitalulu intregu este asecuratu prin subscrip-
tiuni; 2) că 10°/₀ au intrata; că consiliata adminis-
trativa (felugyelo bizotsăg*) s’au alesu; 3) că socie-
tatea s’a si constituita in adeveru. Acestea sub pe-
depsa.

     § 194.        înregistrarea trebue se se faca in termin u
de 6 luni dela inchiaierea subscriptiuniloru.

     § 196.       Direcțiunea representa pe consorțiu.

     § 197.        Acțiunile nici se potu rescumpara, nici
cassa: că-ci acesta ar fi a sancționa modulu artefi-
ciale de a joca? la bursa, precumu s’a intemplatu
păna acilea. Prin tragere la sorti se potu annulla,
inse numai sub conditiune, că modalitatea acăsta se
fia prevediuta in statute.

     § 199.        Actionariulu nu ’si pote cere inderaptu
partea sa dela consorțiu.

     § 200.        Acțiuni interimali. Se se înscria exactii
partea plătită, nici mai multu nici mai pucinu, sub
grea pedepsa.

     § 201.        Nu se păte promitte dobenda seu di-
videnda actionariloru dein fondata primitiva, ci nu-
mai dein castigulu ce resulfa la bilantiu, si se potu da


       *) Francesce: Conseil de surveillance.

— 141 —


interesse’ numai pe acelu tempu, care trece cu me-
s urele preparative păna la ihceperea activitatiei.

     •§ 2       02. La obligațiunile de prioritate,
pe care le dă unu consorțiu, nu se potu applica §§-ii
197 et 201 ai acestei legi. Cu alte cuvente: obli-
gațiunile de prioritate se potu rescumpara si
dela acelea se potu plati interesse annuali, care se
defigu in statute. De aci incolo, celelalte ptefe-
rentie a le obligatiuniloru de prioritate se stabilescu
in statute, seu si prin adunarea generale.

     § 204.         Acționarii nu sunt obligati cătra socie-
tate la. mai multu, de cătu numai numerarea sumei
anumite in acțiune si adoptate de adunarea generale.
Ori-ce alta avere a loru remane scutita de ori-care
prefaceri si desastre ale consorțiului.

     § 205.         Actionariulu care nu platesce la terminu
sum’a coprinsa in acțiunile sale, este obligatu in po-
terea legei a plati interesse de intardiare.

     De altumentrea societatea este in dreptu, că se
prevădia asemenea cașuri chiaru in statute si se sta-
bilăsca ăresi-care gldba, său se enuntie, că acționa-
rii carii nu se tienu de cuventulu datu si nu pla-
tescu la terminu, isi perdu ori-ce dreptu facia cu so-
cietatea. Asemenea mesuri sunt fundate in praxea
vechia a toturoru tieriloru, in care se afla societari
de acțiuni. Ele sunt forte necessarie, pentrucă sunt
exemple destule, unde societățile de acțiuni s’au pe-
riclitării si chiaru desfientiatu, ori că au pagubitu
grossu, numai dein causa, că multi dein acționari au
intardiatu cu ratele loru, său că unii nu le-au mai
platitu nici odata.

     § 206.         Acționarii leneși au se fia provocati de
trei ori prin diarie că se platăsca; a trei’a provocare
se se fiica celu pucinu cu patru septemani înainte
de inplinirea terminului peremptoriu.

     § 207.         Chiaru candu actionariulu isi perde
drepturile sale pentru neregularitate, inca totu mai
remane obligatu cu 40% cătra societate, in sensulu
§-lui 184.

     § 208.         Acțiunile care* suna Ia portatoriu, se
castiga simplu prin cumpărarea loru, adeca: proprie-
tariulu loru pdte fi ori-cine le cumpără.

     209.       Acțiunile care suna pe nume, trebue se
coprenda numele, positiunea sociale si locuinti’a pos-
sessoriului si se fia înregistrate intocma in acea
carte a societatei, care se dice carte de acțiuni.

     Cessiunea acestora se face prin simpl’a tran-
scriptiune pusa in dosu, că si la ori-care cambiu
(politia-wechsel); dara noulu possessoriu este recu-
noscutu de acționarul, dăca cessiunea se transcrie si
in cărțile societatiei.

     (După codicele comerciale franc): Acțiunile se
potu vende numai dupace primulu actionariu apucase
a plati pe ele a patr’a parte (25% dein valărea no-
minale.)

     § 210.         Actionariulu primitivii remane obligatu
cătra societate inca si in acelu casu, candu acțiunea
sa sunatăria pe numele seu, este data, transpusa,


  transcrisa la altulu, păna atunci, păna candu noulu
possessoriu nu este înregistrării in cartea societatei.
Inse chiaru si in acestu casu elu mai remane obli-
gatu in a dou’a linia» pentru îndatoririle luate cătra
societate pe unu anu intregu, pentru casulu dăca
cumparatoriulu, adeca noulu possessoriu, nu le ar
inplinf.

Despre adunările generali.

      Drepturile actionariloru, privitdrie la afacerile
societatei si anume la administratiune, la cercetarea si
stabilirea bilantiului, defigerea dividendeloru, sunt
representate si exercitate prin adunarea generale,
care se compune dein acționari. Dăca in statute nu
s’a regularii modalitatea votarei, atunci fiacare actio-
nariu are atătea voturi, căte acțiuni possede. Direcțiunea
conchiama adunarea generale. Fora adunare gene-
rale societatea nu ar avea nici unu sensu.

      § 212.         Adunarea generale trebue se se con-
chiame celu mai pucinu una-data in fiacare anu. Inse
ori-candu s’aru afla unu numeru de acționari* carii
se possăda a diecea parte dein acțiuni, că se pre-
tenda conchiamarea adunarei, direcțiunea este obli-
gata a o conchiama; ăra dăca s’ar oppune, adunarea
generale se păte conchiama prin tribunalu.

      § 213.         Indata ce s’ar afla dein bilantiu si dein
tăta comptabilitatea, că societatea a perdutu diumatate
dein capitalulu seu, trebue se se conchiame adunare
generale.

      '§ 214         . In ori-ce convocatiune se se anumăsca
obiectele, materiile, asupra carora voru avea se se
consulte acționarii. Concluse cu valdre si obligatorie
se potu lua numai asupra cestiuniloru anumite in
convocare.

      § 215.         Coprende drepturile si atributiunile spe-
cificate in 7 puncte ale adunaerei gener:, care inse
sunt cunoscute dein diverse statute de ale societatiloru.

      § 216.         Processele verbali ale adunariloru gene-
rali se se presente la tribunalu, fără care conclusele
luate • n’au valăre.

<     § 240. Societatea care se dissolve, se provăce pe

  creditorii sei, că in restempu de unu anu se se
presente cu pretensiunile loru.

      § 245. Societatea care se dissolve si si preface in
alt’a noua, administra averea sa separații, păna candu
nu va fi îndestulării pe toti creditorii sei.


    Vechiulu Apuhini si ruinele Iui.

(Studiu archeologicu.)

(Fine.)

      Desgropări in mesura mai. mare s’au facutu nu-
mai in partea dreapta si stanga a drumulu de tiera,
intre Portulu Muresiului si Alba lulia. Pentru des-
gropările făcute in partea dreapta avemu de a mul-
tiami numai si numai construitoriloru călii ferate,
cari avendu lipsa de pamentu, au sapatu dela %

— 142 —


pana la 1 stanjinu afundu. Astfeliu mormente uitate
si desconsiderate de secuii, mormente, ce pastrau
in sinulu loru glori’a strabuniloru noștri, se des-
chiseră, si prin acest’a deschiseră si ochii noștri.
Inse afundimea, pana unde au ajunsu atuncia cu sa-
parea, totu n’a fostu de ajunsu, pentru că tdte căte
s’au desgropatu, columne, piedestale, vase de lutu si
de peatra, caramide, are etc., erau arruncate unele
preste altele, accoperite cu pamentu pucinu, inse pa-
mentulu cu atătu mai tare mestecatu cu mulțime de
hârburi, bucăți de caramide, varu, cenușia, pamentu
arsu, <5se s. a. m.

     Numai in anulu 1873 locuitorii dein Portulu
Muresiului, avendu lipsa de materialu pentru zidirea
caseloru, se sufulcara a continuă saparea in acelu
locu, păna ce dedera de muri solidi, de doue urme
lati si redicati numai din petra, de munte: petrele
erau legate unele de altele cu varu stinsu. Intr’o
astfelu de săpătură am vediutu una parte a (unui
muru de caramide mari, bine arse si sunată rie câ
otielulu. Varulu intre aceste caramide eră de doue
degete, albu câ neau’a, finu câ farin’a. Caramidele
lipite cu acestu varu, numai cu fdrte mare incordare
le putui desparți. Pre o lăture a acestei părți de
muru era lipita una tabla de marmure rosietecu pis-
tritiatu, de 4 degete grosu.

     E verosimele că acești muri de petra voru fi
fostu fundamentulu, pentru că la desgroparea loru
săpătorii n’au mai datu de neci una columna seau
altu obiectu, care ne-ar potă face se credemu, că'sun-
temu inca la părțile superiori ale edificieloru.

     Loculu acestu-a, care formeadia unu trei-unghiu
ascutitu, este numai de diumetate desgropatu, si me
miru cum ămenii din apropiere, cari au mare lipsa
de materialu de zidire, nu se indura a desgropâ si
pe ceealalta parte inca, care nesmentitu assemene este
plina de astfelu de materialu necesariu.

     Esplicatiunile ce am facutu in primele mele no-
titie dein 1868 asupra conglomeratului d’o urma
grosime, ce acopere acestu locu, astadi crescutu cu
ârba misera, le sustienu si acum’a; că-ci resultatulu,
cercetăriloru ulteriăre a remasu totu celu alu celoru
prime.

     Terrenulu d’a stang’a drumului este asta-di aratu.
Inse in anulu 1869, candu acestu terrenu remase
de ogoru, proprietarii cei mai multi ai singurateceloru
parcelle rescolira pamentulu in afundime de unu ’/₂
de stanginu. Dein acestu locu desgropatu proprietarii
au scosu apoi sute si mii de caramide si petre, asie-
diandu-le in gramedi mari, pre care mai tardiu le-au
folositu spre redicarea mai multoru edificie in Alb’a
luli’a si Portulu Muresiului. Ciopliturele dein pdtra,
arele etc. le-au folositu spre diverse scopuri, pre
cum vomu vede mai la vale.

     Este usioru de priceputu, că multe obiecte, chiaru
si pretiăse, au suferitu mai multu său mai pucinu
prin saparea tăra atențiune a lucratoriloru nepriceputi,
pentru că scopulu acestora desgropări si săpări nu


erâ de locu altulu, de cătu a scote cătu niai multe
caramide si petre de folosita. Altu ceva nimicu.

     In acelu anu avendu occupatiuni pentru • mai
multu tempu in Alb’a luli’a, m’am repeditu si eu
păna la acelu locu. Acolo, intrandu in cele mai multe
grope, am aflata murii chilieloru intregi, redicati
numai dein caramide; in muri am observata asie
numitele ferestre orbe,*) deintre cari in duoe am data-
de nesce lampe de lutu, ăra pre pavimentu am aflata
părți mai mari si mai mice de ăle, cane si alte vase,
inse neci un’a intreaga. Unele deintre hârburi se
vedeau pre ambele părți rosietece, arse si in mediu-
locu negre câ cărbunele; era altele dein herburi era
seau galbinie, seau sure, inse tari si subțire sunetă-
rie. Instrumente de feru seau altu metalu n’am a-
flatu. Pote că altii le-au aflata si pestrata inaintea
mea. Observa inca, că angustimea despartiemintelora
său a chilieloru de locu nu mi-amu potutu-o esplicâ.

     Totu aici, in drept’a drumului de tfdra, cătra
tiermurele dreptu alu Muresiului, se vedu nesce de-
lutie de nasipu (noroiu) finu, tocmai câ nasipulu dein
albi’a Muresiului. De aici s’a carata nasipulu la re-
dicarea edificieloru dela stațiunea călii ferate, cu
care ocasiune lucratorii au datu de mai multe cade
(vanne) colosale, cioplite dintr’unu singuru stanu de
petra. Aceste cade, ferecate cu duoe pente de feru
massive, sunt de unu stanginu lunge, d’unu */, stanginu
late si d’o urma grdse, si păte că au făcuta sierbi-
tiele necesarie ,1a scaldele betraniloru noștri, ceea ce
este mai probabile. Duoe dintre aceste cade se mai
afla acolo de diumetate îngropate in nasipu. Un’a.
intrega si bine conservata se afla in promenad’a Alb’a-
luliei si sierbesce de trăca fbntanei de acolo.

     Totu in acelu locu lucratorii au datu si de unu
blidu, cu diametru de 2% urme, cioplita finu si cu
simetria, dintr’o singura pdtra de cuartiu duru. Acestu
blidu, păte dein negligintia crepatu in duoe diume-
tati, jace restogolitu langa cad’a dein promenad’a a-
mintita. Me miru cumu de acestu blidu n’a caleto-
ritu inca la museulu dein* Vien’a.

     Bucăți mai mari si mai mici de caramide si de
hârburi am aflata si pre suprafaci’a siantiuriloru ce-
totii intarite a Albei, cari, nesmentitu s’au scosu dein
loculu acela, candu s’au construita siantiurile ce-
tății. Unele de acelea am aflata si in viniele A. lulia-
nilora, precumu si de asupra vinieloru, chiaru la mar-
ginile padurei, si inca in cantitate surprindietoria.

     Orasiulu intregu Alb’a-Iuli’a ne jace pre urme
de acestea, pre ruinele vechiului Apulum. Astadi este
una strada intre suburbiele romane, pre care romanii
o mai numescu „Traianii.“

     Trebue se mai amintescu si de apaductalu, fi-
resce, ruinata, si descoperita in anii mai dein urma,
care se păte urmări dein regiunea Ighiiului cătra
Alb’a-Iuli’a, prin care apaducta vechii romani pro-


      *) Se dicu Firide.                                   Red.

— 143 —


vedeau cu apa prdspcta de munte, curata, impopo-
rat’a loru urbe.

     Nenumeratele remasitie pucinu trebuintiăse si în-
semnate dein otarulu A. luliei, de cari dă aratoriulu,
seau gradinariulu, de căte ori baga ferulu aratrului
seau sap’a in pamentu, nu aflu de lipsa se le mai
insîru aici.

     Partea cea mai mare si cele mai prctiose obiecte,
căte s’au desgropatu dein locurile amintite, s’au trans-
portata numai de cătu parte la museulu imp. dein
Vien’a, parte la museulu transilvanu dein Clusiu.
Prea pucine essemplarie au scapatu a face onăre
museului si gimnasiului romanu dein Blasiu si gim-
nasiului interiore dein Sabesiu.

     Obiectele desgropate, inse netransportate, au re-
masu in folosulu locuitoriloru dein Portulu-Muresiului,
Ord’a interiore si Alb’a-Iuli’a. In curtea proprietariului
Siandru dein Ord’a se afla mai multe are diferite,
pe care proprietariulu inadinsu le au adusu cu carale
sale, că se mai mantuiesca si elu ce mai pdte dein
cele desgropate. In Portulu-Muresiului de abid este
una curte, la care se nu fia unulu seau mai multe
essemplarie dein astfelu de monumente si sculptare
de peatra. In multe curți vedi, că hoarde*) bău dein-
tr’unu blidu seau trocsidra de pdtra minunata lucrata,
care cu una miie. anni mai inainte, pdte, că a sierbitu
spre decdrea unui salonu seau templu allu strabuni-
loru noștri. Pre simetricele pedestale, pre cari cu
mandria se redicau statuele seau columnele vechiloru
domni ai Transilvaniei, asta-di stă d. e. ciubarulu,
in care bucataresele in zelulu si grab’a loru, astep-
tandu lucratorii de la campu, arunca tara sfiiela, tara
mustrare de conscientia, părțile, de verdetiuri, ce nu
potu ave ondre dea intră in afumatele dle dela focu.

     Columnele, ce odinidra erau spre decdrea corri-
doreloru seau a gradineloru pompdse, asta-di suntu
scutitorii cornuriloru de porti seau de case, contra
ignorantiei caraloru incarcate, seau gdle. Era ar ele
supplinescu bancele de pdtra de inaintea caseloru,
pre cari betranii siedu in dile de serbatori si vor-
bes«u despre scumpetea domnitdria si despre, neca-
surile vietiei.

     Promenad’a dein Alb’a-Iuli’a este infrumsetiata
cu mai multe are si monumente înscrise. Intre altele
este si una figura, imbracata cu toga; dra alt’a re-
presenta unu ostasiu, la care se vedu bine curelele
si sierpariulu, precumu pdrta si astadi tieranii no-
strii. La ambele figure lipsescu. pecidrele si capulu.
In stradele orasiului eu insu-mi am numeratu preste
50 de columne, inse tdte fara pedestale. Aceste aru
fi urmele desgropate dein vechiulu Apulum.

     Păna candu nu vomu inaintă mai multu, in
catu se dispunemu de poteri si materiali, si intele-
ctuali ; păna candu nu se voru constitui anume socie-
tăți, cu scopu de a stadia si scrută ihesaurele ndstre


       *) Gralinele, passerile de casa,                          Red.


archeologice; păna candu fondurile societătiloru es-
sistente nu voru cresce, că se pota sprigini prin pre-
mie si tipăriri etc. inca si întreprinderi de acestea
fatigidse, inse seridse; păna atunci nu vomu potd
face scrutările neincungiuratu necesarie pentru co-
ndscerea patriei si a istoriei ndstre; cu unu cuventu,
nu vomu potc face progressulu in scientiele archeo-
logice, ceea ce va fi defectu prea sentîtu in vieti’a
ndstra literaria si scientifica.

loanu Valeriu Barcianu.



Colectiune de diplome
dein diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care
privescu mai alesu pe romăni (valachi).

                        (Urmare.)               •

         1541.   Suppl. C. D. T. VI. p. 346.

     Altu instrumeatu despre uniunea celoru trei națiuni, nobili,
secui, sasi.

     Instrumentam Unionis trium nationum Tran-
silvaniae/

     Exstare in Tabul. Nat. Saxonicae innuit Vajda
„Az Erddyi Torvănyek historiăja“ p. 249. 250. ex
Kosa de Vajvodis.

1542.   Suppl. C. D. T. VI. p. 349.

     Acelasiu instrumenta nu ♦tu in diet’a dela Turd’a.

     In Comitiis Thordae feria IV. post. Dom. Ju-
dica. Unionis Instrumentam Trium nationum Tran-
silvaniae de mutua defensione.

     Vetus apographum in Arch. Nat. Sax. sub Nr.
arch. 343.

     Fragm. edidit Schlotzer. p. 94.

     Fragm. edidit Eder de Initiis saxonum p. 125
et 249.

     Fragm. edidit Vajda „az Erddly tbrv. histor,“
p. 249.

     Fragm. edidit Kosa de Vajvodis.“

Extractus Literarum Christiani Baumgarten
Notarii Bistricien. e qu'ibus evenit Reformationem a.

1543.   Bistricium jam penetrasse.

1543. Suppl. C. D. T. VI. p. 353.

     Documenta, dein care se adeveresce, câ in acesta anu refor-
matiunea lutherana străbătuse si până la Bistritia, si câ refor-
matii începuseră a numi idololatrii, adeca închinători de idoli pe
toti aceia, carii mai tienea icdne sacre in basericele si in casele
loru, precumu ii mai numescu până in dio’a de astadi.

     Christian Baumgarten ehemaliger Bistrizer No-
tarius sagt in einem Briefe an dem Bistrizer Ma-
gistrat: „Vidi exemplar literarum Bylerbek.............

qui arrogantissime scribit Bassis..........Solimanum

scitote in procinctu esse, ut veniens veniat sibi sub-
jicere omnes gentes, quae adhuc idola adorant . . •
. . . videte Domini, et amici, quos vocet Idololatros,
nempe Christianos, qui..............contra mandatam

— 144 —


Dei tantam reverentiam imaginibus exhiben't, nolite
ergo permittere, ut ubi Idola illa dejecta sunt, rur-
sus cum jactura maximarum expensarum restituantur.
Datae Coloswăr 16. Janua 1543.

     Aus der Samlung Emerici Amicini weiland Pfar-
rers in Minarken. Das Orginal ist im Superintenden-
tial-Archiv zu Bierthelm.


1544.   Suppl. C. D. T. VI. p. 365.

     Respunsu datu sasiloru in numele imperatului Ferdinandu
de Nicolae Romanulu, carele pe atunci era episcopu catholicu in
capital’a Croației Zagrabi’a, de unde mai tardiu înainta, la Archi-
episcopi’a si la primatnlu dela Strigonu.

     28. Junii. Nicolai Olachi Eppi. Zagrabiensis
nomine Ferdinandi I. Saxonibus Transilvanis datum
responsum, et respective assecuratoriae.

     Ortg, in Tabul. Națio. Saxonicae.

1544. Suppl. O. D. T. VI., p. 365.

     Conclusulu universitatiei sasiloru in caus’a reli-
giunei-lutherane, pe care densii o adoptara de religiune
naționale, si asia se puseră prin trens’a in legătură mai strinsa
cu Germani’a, ăra cu protestantismnlu transplantai-a la poporu
idei de progressu, infientiara scdle-, de care păna atunci avea
numai câteva, ■ fundara si tipografii, apoi curendu după aceea si
mori de papiru.

     Conclusum Universitatis saxonum in causa Re-
ligionis Lutheranae.

     Edidit Fragm. Schlots^r p. 94.

        „       „    Verfass. Zust.“ p. 100.

        „       „    Eder in Felmer. p. 279.

     1546. Suppl. C. D. T. VI. p. 377. et 378.

     Veduv’a regina Isabell’a face donatiune comunele Tec’a
si Ida in comitatulu Clusiului, Annei dela Nadasdei’a, care
fusese soci’a lui Stefanu Mailatu, cumu si filiului ei Ga-
vriilu Mailatu. In contra acestei donatiuui ridica protestu
magnatulu ungurănu Fmericu Verbocz prin plenipotentele seu
Paulu Romanulu.

     Isabellae Reginae Donationales pro Anna Nă-
dasdi uxore Stephani Maylad, et Gabriele Maylad
ejus filio, super jure Regio in totali Oppido Theke
et ’possessione Ida habito. Datae Albae-Iuliae fer.
IV. prox. post fest. B. Lucae Evgl. anno Domini
1546.

                              Isabella Regina m. p.

     Orig exstat. in arch. Capit. alb. Tran. sub Lit.
D. Nr. 97.

     Transumt. hbtr. in arch. fisei R. Tran. fasc. 49.
Lit, X. serie 5.

     NB. Statutorio Relatoriae super hac Donatione
Capit. alb. emanatae, phibentes, quod huic statutioni
Paulus Olah nomine Emerici Verbo'cz contradixerit
de anno 1547. exstant aeque in Arch, Capit. alb.
Tran. in Cista Comitatus Kolos fasc. 1. Nr. 18.

     Transumt. hbtr. in arch. fisei R. Tran. fasc. 49.
Lit. X. serie 45.

1548. App. D. Tr. T. VI.

     Acesta este unu documentu care merita că se fia pusu sub


ochii ageri si critici ai historic’ldru, pentru că se se păta face
dein coprinsulu lui numai deductiune justa. Calugarulu Georgie
Martinutiu, in calitatea sa de consiliariu alu Isabejlei, tutoru alu
reguletiului loanu Sigismundu si thesăurariu, ajunsese in fapta
domnu alu Transilvaniei Pre candu Martinutiu petrecea in
Turd’a, Universitatea natiunei sasesci tramise la elu duoi depu-
tati dein patriciani cu nisce articlii scrisi pe papiru simplu, de-
spre carii ei spuseră, câ aru fi conditiuni de pace, inchiaiete
intre sasi si intre locuitorii dein districtulu Fogarasiului, romani
de naționalitate. Conditiunile sunt siese la numeru, una mai
aspra decâtu alt’a pentru romani. In cașuri anumite, se dă sa
sului libertate de a omori pe romanu; in altele ărasi, dăca sa-
,sulu.nu are martori asupra romanului, se duce si aduna de
unde păte siepte sasi, carii jura in capulu romanului, si atunci
acesta fu omoritu.

     Acești articlii aru semenă că una specie de conventiune;
bate inse forte tare la ochi, câ conventiunea că atare, nu are
nici unu datu, nu este anumitu loculu si tempulu inchiaierei,
nici personele care l’au inchiaietu, nici este subscrisu de nimeni,
ci se presenta la Martinutiu numai duoi plenipotenti sasi, anume
loanu Rosiu si Petru Haller, ambii funcționari de frunte dela
Sibiiu, si ceru confirmarea conventiunei, era deintre romanii di-
strictului Fogarasiu, deintre atâti boieri câți avea pe atunci
acelu districtu, nu se areta sufletu de omu, nu este nimeni de
fajeia. Cu tote acestea Martinutiu confirma acelu conceptu de
articlii orbi, si le dâ auctoritate de documentu publicu. In a.
1561 vene loanu Sigismundu si confirma de nou acelu acta
lipsitu altu-mentrea de ori ce criteriu alu unei conventiuni au-
thentice, ci produsa in modulu celu mai unilaterale dein lume.
De altu-mentrea, merita se observamu si acilea, câ anume dela
a. 1540 inainte, adeca dela reformatiune incoce, si mai de
aprăpe, chiaru dein acestu anu 1548 inainte, diet’a Transilva-
niei. inca decretă legi de cele mai barbare si mai afurisite in
contra romaniloru, si că dela acăsta epoca până la 1700 roma-
nii au cadiutu mai reu de cătu fuseseră ei vreodată păna atunci.

     Nos Frater Georgius Episcopus Varadiensis
Thesaurarius Locumtenens Reginalis majestatis, ejus-
que Serenissimi filii, ac in Regno Hungariae et
Transylvaniae Judex Generalis, etc. quod pruden-
tissimus et circumspectus Dominus Joannes Veres
Judex Regius, et Petrus Haller Judex Civitatis Ci-
biniensis in suis, ac aliorum universorum saxonum
septem et duarum sedium personis,, nosțram venien-
tes in praesentiam exhibuernnt, et repraesentarunt
nobis quosdam articulos, in simplici papiro con-
scriptos, qui pacem et concordiam inter ipsos uni-
versos -saxones, et totam Terram Fogaras continere
dignoscebantur, tenoris infrascripti, supplicantes no-
bis iidem, Judex Regius, et Petrus Haller nominibus
quibus ‘ supra, ut eosdem articulos ad verbum ad
verbum transcribi facien. pro ipsis saxonibus, ip-
sorumque posteris, in testimonium futurae inter eos,
et Terram Fogaras constitutae pacis confirmare di-
gnaremur, quorurn quidem articulorum inscripțio
talis est.

     „Instituta Dominorum saxonum cum Terra Fo-
garas, super Reformatione observationum, quibus
pax inter habitantes terras durare possit.“

     Tenor vero articulorum hoc modo sequitur:

     „Inprimis \alachifs Fogarasiensis non educat
oves suas in Territorium saxonum, nisi habita con-
ventione coram Judicio Possessionis, et si conventio
celebrata fuerit, Judex dabit ei literas, quas perfe-

— 145 —


   rat ad Castellanutn, et e converso Castellanus dabit
  literas satisdationales. sive fideijussoriales, in quibus
  cavebit Castellanus pro Domino ovium, et Pastore,
  et numero ovium, quorum nomina utrinque in lite-
  ris conscribantur, et sic educet oves suas in territo-
  rium ejusdem, una cum literis judici exhibendis.

         Item, si citra indultum saxonum, in terram
  eorum oves convexerint, aut citra favorem interve-
  nerint, primum denuncient illi saxones per hominem
  Judicis, ut depellant oves, si pastor non iuerit
  obediens mandato, ex uno grege accipiantur oves
  quatuor. si adhuc contumax Iuerit pastor, mulctetur
  in duplo, et si adhuc temerarius erit, secum oves
  auferant, et si superadest amplius, capiatur, et non
  dimittatur, nisi soluto homagio, et si maluent saxo,
  liberam interficiendi pastorem habeat facultatem.

         Item, ubi pecora in damno reperta tuerint, im-
pellantur, et Judex Possessionis proborum aestima-
tione, de ovibus satisfaciat saxoni damnificato, et si
Pastor vi, vel mânu armata oves defendere voluerit,
> Judex faciat eum capere, et saxo producat testes de
^violentia, vel si testes defuerint, juxta legem Regni
stet ad caput ejus cum septem conjuratoribus, et
habita fidei depositione, et criminis in caput ejus coa-
cervatione, subeat sententiam capitalem, ubi vero aufu-
gerit pastor, castellanus eum juri statuat, et procedet
contra eum ordine immediate supra scripto. — Ubi
vero pastor incendium minatus fuerit, sive ignem
excitaverit, si repertus fuerit in territorio saxonum,
ordine praescripto celebretur in caput ejus Judicium,
et interficiatur, de aliis vero casibus criminalibus si
capi poterit pastor, puniatur, habito justo Judicio,
et sententia per bona merita causa elicita et elimi-
nata. Si vero aâfugerit, castellanus sistat eum juri
in Fogarasiensi foro, hoc est in sede Judiciaria de
Fogaras, attamen propter casum incendii, si Domi-
nus suum pastorem in judicium non exhibuerit, vel
exhibere non poterit, judicium nihilominus in pasto-
rem transigatur, et testes accipiantur, si non defue-
rint, si vero penuria testium fuerit, saxo jurat se-
ptimo secum in caput pastoris, et Dominus pro eo
interficiatur.

       Item, Walachus, qui pdssessionem taxaverit, et
  descripserit, capiatur, et introducto, et recepto testi-
  monio fide digno căpițe puniatur, si vero testes de-
  fuerint, in caput ejus juramentum, juxta legem Re-
  gni celebretur, et interficiatur, et si transfugerit in
  terram Fogaras, Castellanus ordine supradicto cele-
  brei in caput ejus judicium.

       Item Sylvam prohibitam ovibus Pastores dese-
  care non debeant, quod si fecerint, tales pastores ca-
  piantur, et convincantur in solutione homagiorum
  suorum, aliter non dimittantur. Etsi violentiam, et
  armatam manum inferret, ordo servetur praescriptus
  in puniendo pastore, si vero aufugerit, et Pastor
  oves reliquerit, Judex de homagio pastorum accipiat
  satisfactionem. Si vero oves quoque abstulerit se-
  cum et discesserit, Castellanus șervet in hoc pro-


  cessum superius praeseriptum. Ubi vero ad exci-
  tandum ignem arbores prohibitas dissecaverit, solvat
  pastor birsagium silvae prohibitae in medio posses-
  sionis ab antiquo observatum.

       Item Valachi, qui de praesenti oves suas in
terram saxonum infra 5. diem a die praesenti, hoc
est feria quarta proxima post Dominicani Oculi com-
putando, super pastura ovium cum illis quibus inter-
est concordare debeant, alioquin poenae praescriptae
subjaceant.“

       Nos igitur justa et legitima snpplicatione anno-
tator. Judicis Regii, et Petri Haller Cibiniens. no-
mine universitatis saxonum nobis porrecta exaudita,
et admissa, praescriptos articulos non abrasos, non
cancellatos, praesentibus literis nostris sine diminu-
tione aut augmento aliqnali insertos,' quoad omnes
eorum continentias, quantum scilicet rite et legitime
existunt emanati, viribusque illorum veritas suffraga-
tur, ratos habentes, et acceptos, pro ipsis universis
saxonibus, ipsorumque haeredibus, et posteritatibus
universis confirmamus, eosque pro eisdem perpetuo
valituros, auctoritate nostra declaramus, harum no-
strarum vigore, et testimonio literarum. Datum Thor-
dae feria 6. proxima post Octavas corporis Christi
anno ejusdem 1548.

      Orig. in Tabul. Nat. saxonieae.

      Copia in collect. mst. Bibi. Colleg. Refor. Claud.
T. II. p. 181.

      NB. Has literas confirmavit et transumsit Joannes
II. anno 1561, quae legi possunt apud Jos. Corn.
Kemeny Suppl. C. D. T. VIL p. 173.

1548. C. D. T. IV. p. 400.

      Urma de vaivodatu romanescu in comun’a Eestoltiu dein
comitatnlu Dobacei. Veduv’a An na Bathori dela Siemlen care
fusese soci’a lui Gasparu Draganu, dein renumit’a familia Dragu,
maritata a duoa ora după altu boieria mare, anume Antoniu
Drugetu, confirma pe Tom a Lungulu dela Niresiu in vaivo-
datulu dela Eestoltiu*).

      Datum in Castro nostro Ko'văr feria V. prox.
p. fest visitat M. — Annae Bathori de Somlyo olim
Casparis Dragii, tum vero Antonii Drugeth de Ho-
mona S. Comitis Comitatuum Szolnok mediocris et
Kraszna viduae Literae, vi quarum Thomam Hosszu
de Kis Nyires in Vajvodatu possessionis Restolcz,
ac loco molendinari ibidem a Ivanne quondam Dragii
eidem collato, ac im exemtione ab omni praestatione, si-
gnanter etiam Falconum eidem a Catharina quondam
Drugeth de Homona dicti Joannis Dragfi vidua olim
concessa Confirmat.

      Vide eas per extensum in confirmatioualibus
anni 1655. in Tom. VIII. Dipl. Corn. Jos. Kemeny
p. 482—484.

       1552. Suppl. C. D. T. VIL p. 41—43

      La anulu acesta se afla urmele de fortificare seu incongiife
rate cu muri, a oppidului sasescu Medeasiu, comandata de re-


     *) Ce semnifică 6re unu voivodatu că acesta?

24

146 —


gele Uladislau in a. 1495, învoita de Ferdinandu I., pre eandu
acumu Nicolae Romanulu era cancellariulu seu. Sașii dela Me-
deasiu nu prea voliă se se închidă intre muri, dein care causa
regele lua mesuri aspre in contr’a loru. Nu le placea nici loru
se se inchîda intre muri. Căușele sunt sciute.

      Totu acilea mai aflamu, că. sasii au cumparatu robi (iobagi)
dein comun’a Pocisidra (comit, cet.-de-balta) de proprietate ba-
sericei dein Medeasiu, că se aiba si aceea robi, dela cari se
traga venituri, precumu tragea si alte multe mii de baserice,
monasterie si episcopie christiane venituri dein suddrea si dein
sângele acelora, caroru li se predici evangeli’a.

      Posonii 25. Marții. Privilegiales Ferdinandi I.
ut siquidem Civitas Mediensis moenibus cincta jam
sit, hinc Judex Regius duarum sedium Medgyes
et Selk.

      Copia ms. Danielis Trapoldi, in collect. ms.
Josephi Benkd T. XV. p. 43.

       1552. Suppl. C. D. T. VIL p. 49—50.

      Datae in Castro nostro Ebersdorf die 5. Nov.
anno Domini 1552. Ferdinandi I. Privilegiales, vi
quarum in favorem saxonum duarum sedium Med-
gyes et Selyk confirmat et transumit Privilegiales
Uladislai II. Regis 1490. eisdem saxonibus super con-
firmatione antiquarum libertatum, donationum, et
consvetudinum elargitas.

      Copia in collect. ms. Biblioth. Colleg. Refor.
Claud. T. II. p. 157.

       1552.   Suppl. C. D. T. VIL p. 55—59.,

      Nos Ferdinandus Divina Favente Clementia
etc. quod pro parte et in personis fidelium prudent,
et circumspectorum Judicis et juratorum Civium to-
tius comunitatis nostrae civitatis Megyesiensis exhi-
bitae sunt nobis, et presentatae ternae literae etc.
quarum quidem literarum priorum quondam Domini
Vladislai Regis tenor talis est:

      „Vladislaus*) Dei Gratia Rex Hungariae Bo-
hemiae etc. fidelibus nostris, et Circumspectis Judi-
cibus, et Juratis senioribus, et villis, et toti Comuni-
tăți duarum sedium Megyesiensis et Selyk salutem
et gratiam. Ex declaratione fidelium nostrorum pru-
dentium et circumspectorum Judicis et Juratorum
civium Civitatis nostrae Megyesiensis intelleximus
non sine displicentia, qualiter nonnulli forent ex vo-
bis, qui ex conductitme Lapidum ad munitionem
illius civitatis nostrae Megyes necessariorum tepidi
et negligentes forent. Unde volumus, et fidelități
vestrae harum serie fîrmissime comțnittimus, et man-
damus, quatenus dum et quando per praefatos Judi-
cem et Juratos cives dictae Civitatis nostrae Med-
gyes, cum praesentibus fueritis requisiti, toties quoties
opus exigerit, lapides sufficientes pro muuitione illius
Civitatis nostrae affere et apportari facere modis om-
nibus debeatis et teneamini, ubi si negligentes, et
remisi fueritis, comisimus, et praesentibus strictius
committimus fidelibus nostris raagnifico Bartholomaeo

      *) 1495. Wladislai mandatara ad Incolas sedium Med-
gyes et Selyk ut ad munitiones Urbis Medgyes lapides advehant.


Dragii de Belthewk Vajvodae illarum partium Tran-
silvanarum suisque vice Vajvodis, ut ipsi vos, et
quemlibet vestrum ad hoc ipsum, etiam per onera
et gravamina vestra arctius cogant, et compellant,
auctoritate nostra praesentibus ipsis in hac parte
attributa mediante. Secus non facturi. Praesentibus
perlectis exhib. restit. Datum Budae feria VI. prox.
post festum pentecostes, anno D. 1495.

     In secundis literis datis Budae feria 3. prox. a
f. B. Thomae apost. a. D. 1514. continetur Wladis-
lai mandatum ad officiales Comitatus Kiikbllo, ut
portionem in Pocstelke, quam medienses pro Eccle-
sia B. Margarethae coemerant, qua exemtam nullis
Taxis, et contributionibns, subsidiisque Regis gra-
vare audeant.

     In tertiis literis Datis Budae feria 2. prox. post.
Dom. Judica. anno Domini 1534. habentur Joannis
I. Privilegiales pro Megyesiensibus, ut nullus merca-
tor, exceptis nundinis annualibus merces suas ibidem ,
venui exponat.

     (Quae harum trium Literarum confirmationales «
datae sunt) per manus Reverendi in Christo Patris
Domini Nicolai Olachi compatris et consiliarii noștri
fidelis, nobis sincere dilecti, in Castro nostro Ebers-
dorff 13. mensis Novembris a. Domini 1552. Re-
gnorum nostrorum Romani 22. aliorum vero 26.

     Copia ex ms. Danielis Trapoldi in collect. ms.
Josephi Benkd p. 28—29.

1553.   C. D. T. IV. p. 446.

     Turcii ajunseseră cu bstea loru păna la cetatea Agri’a
in Ungari’a, Comandanți ai cetatiei eră StefanuDobau dela
Rusca si Stefanu dela Mesca, carii aparara heroicesce.
Ferdinandu inaltia pe Doban la rangu de baronu alu regatu-
lui si’lu denumesce voivodu alu Transilvaniei si comite alu secui-
loru.

     Vienae 26. May Ferdinandi collationales, tenore
quarum Stephanum Dobo de Ruszka ob praeclaram
fidem et fortitudinem, quam, qua Capitaneus Agri-
ensis, una cum collega suo Stephano Mechkei*) oc-
casione tentatae per Turcas anno 1552. obsidionis
Agriensis**) contestatus est, in Baronem Hungariae,
Vajvodam Transilvaniae^ et Siculorum Comitem creat
et Jure cera rubra in sigdlando utendi condecorat.***)

     Editae in „Tudomănyos Gyiijtemdny 1837“ X.
p. 61—63.

     (Editae in „Tudom. Gyujtem. 1837“ XII. p.
229) vocatur Stephanus Dobo solum alias „Praefectus
Arcis Agriensis.“

1553. App. D. Tr T. VI.

     Sașii s’au fostu plânsu la imperatulu si regele Ferdinandu


     *) Apud Istvanfium Lib. XVII, eronee scribitur Neskey.


     **) describitur late haec obsidio in ipsissimis bis colla-
tionibus.


     ***) 1553. die 12. Mart. Stephanus Dobo oondum erat Vajvo-
dă Transilvaniae renunciatus, nam in Donationalibus Ferdinandi
sub dicto dato exaratis, vi quarum Francisco Tahy Capitaneo
supremo Hung. et Stephano Dobo Castrum Pochay confertur.

— 147 —


câ nobilimea dein comitatele Alb’a si Cetatea de balta voliă se
iobagâsca pe câteva comune sasesci, era pretextulu ilu luâ
dela conscriptiune in contributiuni si taxe la unu locu cu alte
comune iobagesci. Ferdinandu înfrunta pe aristocrati si apara
pe sasime in contr’a loru. Subscrisu este si la acestu actu pri-
matele archiepiscopu Nicolae*).

      Ferdinandus Divina favente Clementia etc. Fi-
delibus nostris egregiis nobilibus comitibus, Vice-
Comitibus, Judicibus et universități nobiiium Comi-
mitatuum Albensis et de Kukbllo existentibus et futuris
praesentes nostras visuris salutem et gratiam! Expo-
situm est majestati nostrae in personis fidelium no-
strorum prudentium et circumspectorum universorum
saxonum septem et duarum sedium nostrarum saxo-
nicalium, partium istarum Regni noștri Transilvana-
rum, quod licet certae quaedam villae, Possessiones
ipsorum exponentium in Comitatibus istis Albensi et
de Kukbllb existentes habitae, in censuum nostro-
rum, et aliarum quarumvis Taxarum solutione sem-
per et ab antiquo in medium saxonum contribuere,
et nunquam instar Jobbagionum ipsorum nobiiium,
et aliorum possessionatorum liominum Taxam seu
contributionem soțvere soliți sint, nihilominus tamen
Dicatores et connumeratores vestri easdem villas, et
possessiones ipsorum exponentium, cum pertiuentiis
earundem, instar bonorum et possessionum aliorum
Regnicolarum, et nobiiium ex eo, quod in Registris
dictorum Comitatuuin vestrorum his proximis tamen
annis inscriptas et adnotatas adiegarentur, connume-
rare niterentur, quae res cum antiquae saxonum no-
strornm consvetudini aperte contraria esset, inque
manifestam libertatis eorundem a Divis quondam
Hungariae Regibus nostris praedecessoribus, ipsis in-
dultae et concessae, ac per nos quoque confirmate
praeju*dicium vergeret, majestati nostrae pro parte, ac
in personis eorundem saxonum nostrorum humilitei’
supplicatum exstitit, quatenus ipsis gratiose hac in
re providere, neque ipsos in antiqua ipsorum consve-
tudine, libertatisque praerogativa quoquo modo la*
befactari permittere dignaremur. Quorum nos justa
et humili supplicatione clementer exaudita, volentes
ipsos fideles nostros saxones in omnibus eorum li-
bertatibus, praerogativis, et consvetudinibus antiquis,
per omnes et quoscunque illaesos, et indemnes con-
servări, neque eosdem in illis turbări, seu labefactari.
Fidelități vestrae, harum serie firmissime committi-
mus, et mandamus, quatenus praemissis sic stantibus,
praefatas villas, • et possessiones ipsorum exponentium
in praescriptis comitatibus habitas, simul cum per-
tinentiis earundem contra dictorum saxonum nostro-
rum antiquam consvetudinem, et praerogativam in-
star Jobbagionum nobiiium, aut aliorum possessio-
natorum hominum ad solvendam contributionem ali-


      *) Pucinu a folositu sasiloru aedsta aparare. Dominatiunea
casei austriace in Transilvani’a era forte disputata in acelea tern-
puri; si in adeveru, că mai multe comune sasesci au reinasu io-
bagite si robite păna in a. 1848.


quam cogere vel compellere, vel Taxam seu Dicam
aliquam eisdem imponere, neque vos ipsi neque
vero Dicatores, et connumeratores vestri ullo modo
praesiimant, sed easdem de Regestris dictorum Co-
mitatuum vestrorum delere, et expungere, praefatos-
que saxones nostros sua libertate libere, et inviola-
biliter frui, et gaudere permittere, modis omnibus
debeatis, et teneamini. Secus nullo modo facturi.
Datum in Civitate nostra Vienna-Austriae die 13.
Mensis Novembris, a. 1553.

   Ferdinandus mp. L. S. Nicolaus Olachus mp.
                                        strigoniensis.

     Copia in collect. Dipl. colleg. Ref. Claudp. T.
II. p. 197.

(Va urma.)



    Table mari de părete din istori’a naturala a animaleloru
    sugatorie.

Edate de luliu Spreer, proprietariulu librăriei Iui S. Filtsch in
Sabiiu 1870.

     I.      a) Cinpansulu (Troglodytes niger), b) Omulu
padurei sdu Orangutaugulu (Simia-Satyrus). c) Gi-
bonu cu barba alba (Hylobates Lar). d) Siaman-
gulu (Hylobates Siamang).

     II.      a) Maimutia (momitia, moima) cu cdda în-
colăcită sdu maimutia chiaunatdria (Oebus Apella).
b) Mîti’a sura verde (Cercopitbecus sabaeus). c) Ba-
buinu (Cynocephalus Babuin), d) Mandrilulu (Papio
Mormon), e), Maimutia (momitia) negra ragnitdria
(Micetes niger), f) Magotulu necodata (Inuus ecau-
datus).

     III.       a) Maimutia roiba ragnitdria (Mycetes se-
niculus). b) Maimutia caputiata (Cebus capucinus).
c) Saimirulu (Callithrix sciurea). d) Maimutia leu-
siora (Hapale rosalia). e) Variu (Lemur Macaco).

     IV.        a) Canele sboratoriu (Pteropus edulis). b)
Strigoiulu s6u vampirulu (Phyllostoma spectrum).
c) Liliaculu deminetiu (Vesperugo noctulâ). d) Lili-
aculu urechiatu (Plecotus auritus). e) Nasulu-mare
(strîmbu) (Rhinolophus ferrum equinum). f) Macin
sburatoriu (Galeopithecus rufos).

     V.       a) Veveritia asiatica seu Zibeta (Viverra
Zibetha). b) Ichneumonele (Herpestes Inchneumon).
c) Mungulu (Herpestes javanicus). d) Dihornlu de
arbori (Martes abietum). e) Dihorulu domesticu (M.
foina) f) Putorea (M. Putorius).

     VI.        a) Nevastuic’a mica (Mustela vulgaris).
b) Câcomulu (M. Erminea. c) Putorea furatoriu
(Putorius fnro). d) Samurulu (Martes Zibellina). e)
Chinga (Mephitis Chinga), f) Vidra vulgara (Lutra
vulgaris). g) Vidra marina (L. marina).

     VIL        a) Leulu (Felis Leo). b) Ledi’a (F. Leaena).
c) Tigrulu (F. Tigris). d) laguarulu (Leopardus Onza).

     VIII,       a) Leopardulu (Fel. Leopardus antiquo-
rum). b) Caguarulu (Puma concolor). c) Risulu

— 148 —


europeanu (Lynx vulgaris). Mîti’a selbateca (Cattus
versus). Mîti’a domestica (Cattus domesticus).

     IX.       a)’Hien’a vergata, (Hiaena striata), b) Hien’a
tarcata (H. crocuta). c) Ogarulu sdu iepurariulu
(Caniș Grajus). d) Vijl’a seu paserariulu (C. avicula-
rius). e) Lupulu (C. Lupus).

     X.       a) Siacalulu (Caniș aurens). b) Vulpea (C.
vnlpes). c) Ariciulu europeanu (Erinaceus europaeus).
d) Sidrecele vulgaru (Sorex vulgaris. e) Siorecele
cele de apa (Crossopus fodiens). f) Sidrecele toscana
(Pachyura etrusca), g) Sobolulu vulgaru (Talpa
europaea).

     XI.       a) Ursulu americana (Ursus americanus).
b) Ursulu mohorîtu sdu Ursulu vulgaru (Ursus ar-
ctos). c) Ursulu polaru (Thalassarctos polaris). d)
Ursulu spalatoriu (Procyon Lotor).

     XII.        a) Mancatiosulu (Gulo borealis). b) Ve-
dinrele vulgariu (Meles vulgaris). c) Oposulu (Di-
delphys virginiana). d) Cangurulu (Marcropns major),
e) Porculu ghimposu (Hystrix cristata). f) Purcelulu
de mare (Cavia cobaya).

     XIII, a) Agutiu vulgaru sdu iepurele auriu (Dra-
syprocta Aguti).- b) Harciogu (ciuriciulu pestritiu)
(Cricetus frumentarius). c) Marmot’a (Arctomys mar-
motta). d) Veveriti’a vulgara (Sciurus vulgaris). e)
Somnorea (Glis vulgaris). f) Sidrecele vulgariu de
campu (Arvicola arvalis). g) Sidrecele domesticu
(Mus musculus). h) Clotianulu (Gusganulu) caletoriu
(M. decumanus). i) Sidrecele selbatecu, (M. Sylvati-
cus. k) Sidrecele orbu (catielulu pameutului) (Spa-
lax typhlus).

     XIV.        a) Iepurele vulgariu (Lepus timidus). b)
Iepurele de munte (L. variabili») c) Iepurele de casa
(L. caniculus). d) Bebru (Castor fiber). e) Bebru zi-
beticu (fiber Zibethicns).

     XV.       a) Furnicariu comatu (Myrmecophagajubata).
b) Ciscariulu (Ornithorhinchus paradoxus). c) Sol-
dianulu lui Teminck (Manis Temminckii). d) Arma-
dilulu tieposu (Dasypus setosus). e) Treidegetatulu
lenesiu (Bradypus tridactylus).

   XVI.    a) Rinocerulu de Indi’a (Rhinocerus indicus).
b) Elefantulu de Indi’a (Elephas indicus).

     XVII,       a) Tapirulu americanu (Tapirus america-
nus). b) Calulu de apa (Hippopotamus amphibius).
c) Porculu domestecu germanica (Sus domesticus
germanicus). d) Porculu selbatecu (mistretiu) (sus
scrofa).

     XVIII,       a) Dromedariu (Camelus Dromedarius).
b) Cămilă bactrina (Camelus bactrianus).

     XIX.        a) Lam’a (Auchenia Lama), b) Moscariu
(Moschus moschiferus). c) Cerbulu tarăndu (Alces
jubata).

     XX.         a) Tarandulu (Tarandus rangifer). b) si
c) Cerbulu frumosu (Cervus elaphus).

     XXI.   a) Dam’a (Dama Platyceros). b) si c)


Capriciu (Capreolus vulgaris). d) Stancariu sdu tian-
curarin (Orestragus saltatrix).

      XXII,        a) Giraf’a (Camelopardalis Girafa), b)
Capr’a ndgra (Capella rupicapra). c) Gazel’a (Ga-
sella Dorcas).

      XXIII,       a) si b) Vit’a domesteca (Bos taurus),
c) Boulu moscatu (Cribos moschatus). d) Boulu de
Indi’a sdu Zebu (Bos indicus).

      XXIV,        a) Bivolulu vulgariu (Babalus vulgaris).
b) si c) Capr’a domesteca (Capra Hircus). d) Ca-
pr’a de munte (Capra Ibex alpinus).



    A n u n t i u 1 i t e r a r i u.

      La redactiunea Transilvaniei se afla depuse de câtra
respectivii dni auctori, traductori, editori spre vendiare:
Dictionariulu limbei romane, elaborata după însăr-
cinarea data de societatea academica romana, de A. T. Lau-
rianu si I. C. Maximu. Bucuresci 1873 volumulu I. A—H.
8° mare pag. 1242, 9 fl. v. a.

      (Tipărirea volumului II. se continua barbatesce.)

      Analile societatiei academice romane. Neces-
sarie la toti câți se ocupa cu histori’a literaturei, tomu I.
1 fl. 70 cr, — tomu II. 3 fl. 90 cr., — tomu III. 90 cr.,
— tomu IV. 1 fl. 10 cr., — tomu V. 1 fl. 45 cr.

      Si pe 1873.                                       _ ,

      Operele lui Cornelia Tacitu traduse in limb’a
romana de rep. Gavr. Munteanu, fostu membru alu societatei
acad, (una dein cele mai bune traductiuni romanesci dein
limb’a latina) 2 fl. 80 cr.

      Equilibru intre Antithesi, sau spiritulu si ma-
teria, de loanu Eliadu Radulescu, Bucuresci, 1869. 1 Vo-
lumu, formata de lexiconu, pag. 400.*) 4 fl.

      Georgiu Lazaru si scol’a romana, memorialu de
Petru Poenariu, discursu de receptiune etc. Cu portre-
tulu lui Georgie Lazaru si anexe. Bucuresci 1871. 8° pag.
65, 40 cr. (Onorati memori’a fericitului Lazaru!) ,

      Biblografia chronologica romana, seu Ca-
thalogu generalii de cărțile romane, imprimate dela ado-
ptarea imprimeriei, diumetate secolulu XVI. si păna astadi
1550—1873. Editiunea a dou’a, precessa de doue serii, una
de date historice, relative la bibliografia in genere etc. si alt’a
relative la imprimeria etc. Adunate in tempu aprope de 30
de ani, de Dimitrie larcu, vechiu professoru si inspe-
ctoru de scole. Bucuresci, 1873. Format de lex. pag. 163**)
1 fl. 70 cr. v. a.


      *) Opu indispensabile pentru toti acei romani, carii se
ocupa cu histori’a ndstra naționale si voliescu a partecipa la
afacerile politice a le tierei. Eliadu spune romaniloru in acdsta
carte adeveruri mari si multe, dra exagerata este aprdpe numai
in cestiuni religidse, pe care le-a cunoscuta reu.

      Cârti, precumu este si acdsta, nu ar trebui se lipsesca in
nici una dein bibliothecele romanesci.


      **) In acdsta carte s’au furisiatu mai multe errorî, deintre
care pe câteva le correge insusi autoriulu la pag. 157. Cu tdte
acestea, meritulu d lui larcu la compunerea acestui cathalogu este
si remane in ochii toturoru romaniloru competenti, de mare va-
Idre. De aci incolo acdsta Bibliografia romana se pdte per-
fecționa si continua pe usioru, si speramu că a trei’a editiune o
vomu avea si mai perfecta. Literatii nostrii nu potu fi fbra
acdsta carte; ea este adeveratu manuductrou in histori’a literaturei.


Editoriu si provedietoriu; Comitetulu, — Redactorii! G. Baritio, secretariulu I. alu asociatiuuei. — Tipografi’a Romer & Kamner.