------------

X)/’ Acesta loin ese '"'•'a
S cate 3 <'<>le pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

    Pentru strainatale I
, t galbenii cu porto j,
, poștei. £/ v
-------------------





                TRANSILVANIA.




            Ftfi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana
            si cultur’a poporului romanii.



>_<

Abonamentulu se
| face numai pe cate
1 anu intregu.

Se abonedia ia Comi-
tetuhi asociatiunei in


Sibiiu, seu prin posta
seu prin domnii co-
li' lectori. ?
v-o                      yj*

>ⁱ.w
ftS-----------------V-,c®ci





Nr. 10.                              Brasiovu 15. Maiu 1874.                           Alllllll VII.


Sumariu: Studiu asupra dialectului macedoromanu paralelu cu celu daco^romanu. (Urmare.) — Propagarea de ura naționale
prin B. Orbăn. (Fine.) — Cârti militarie traduse dein nemtiesce dela 1870 incoce. — Colectiune [de diplome istorice transilvane.
(Urmare.) — Procese verbale.


    Studiu asupra dialectului macedo-romanu paralelu cir
    celu daco-romanu.

(Urmare.)

     V. Numele susstantivu. In privinti’a Sus-
tantivului trecemu preste faptulu, că Ia m-romani une
eustantive se termina in u, precandu la noi acelesi se
tienu mai corecta de declinatiunea III., p. e. p e s c u,
s i 6 r e c u,' in loca de: p e s c e, s i o r e c e. Trecemu
si preste acea impregiurare, că dinsii posiedu si unele
sufise peculiari derivative de numene, căte odata
străine, turcesci, grece, scl. p. e. socilia, fratilia
d-r.societate, frățietate; sapunjă, cafejă cu termi-
natiune turcesca, d-r. sapunariu, cafariariu; era feme-
ninele de la atari: supunjdnia, cafejdnia, s. a. Vomu
se facemu oserbările ndstre mai vertosu numai in
respectulu articularei numenelui, alu declinatiunei in
generale, si specialmente alu casuriloru declinatiunali
unulu căte unulu.

     a)      Ce se tiene de articularea numenelui, mai
repetîmu in privinti’a numeneloru terminate in u, că
acest’a de e precesu de orisîcari .ddue sdu mai multe
cosunanti, se rostesce totdeufi’a intregu; in care casu
adaugandu-i-se articlulu lu, u finale alu articlului,
6ra nu alii numelui, remane diumatatitu, v.-s.-d. pro-
cedur’a formaria-gramaticale in casulu memoratu e
intogmai ca in dialectulu cisdanubianu, p. e. domnii,
domnhlu. Deincontra u, si in plur. i finale, fiendu
precesu numai de una cosunatdria, se elide sî unulu
si altulu la adaugerea articlului, p. e. fetioru-lu,
lujîu-lu, pescu-lu, plur. fetiori-li, lupu-li,
pesci-li, (dî: fetior’lu, lup’lu, pesc’lu, fetior’li, lup’li,
pes-c’li); unde oserba, că in pesc’li guturalea c re-
mane totu guturale, căsicumu numele respectivu nece
n’ar fi facutu numeru plurale cu i.

     Nu mai pucinu remarcabile e, ca pre candu nu-
menele proprie mase, in U dialectulu romanu cisda-
nubianu le usita mai preste totu fora articlu, pre
atunci m.-romanii si acestor’a, că si celoru terminate
in alta vocale si că si celoru feminine, le acatia ar-
ticlulu; anume candu una persdna are numai unu
nume, acest’a se articuledia totdenn’a, candu inse are
ddue ori mai multe numene, artjchilu se pune celu
pucinu la celu dein urma. Se dămu căteva esemple
totu dein Boiadgi: Socratulu vidiund Alcibi-


adlu, iu se alavdă cu averea a lui, li aduse
una charta; Anacsagorlu cando li dedera
tru scire, că mori filiu suț Scipiu Emili-
ulu fece Roma unu judeciu tru aducere,
aminte, d-rom. Emiliu Scipione fece in Rom’a
una judecata demna de aducere aminte; P a v 1 u
Emiliulu, consulu alu Rome-li, se dispartî
di muliere sa; Plutarculu ne spune; Au-
gustulu, mare invetiator’lu a basierica-li
scl.

     b)      Incătu pentru declinatiunea numeneloru, esista
una desclinire pre insemnata. Une numene adeca, a-
tătu sustantive cătu si ajective, nu ne ardta termina-
tiuni de cașuri, ci numai de numeru, cumu vedemu
la. ndue-latinele dein apusu. Est-modu dialectulu a-
cest’a facia cu celu d-romanu ar aretă una progresare
intru tocirea si asemenarea casuriloru. Se fia orc
ast’a efectulu mai marei inriurintie provenitdrie dein
vecinătatea italianei? Cercetări ulteriori voru trebui
se constate lucrulu.

     In clasea numeneloru dein vorba vinu înainte
de tote numenele femeiesci terminate in e, cari se
declina: num. acuș, adunarea, gen. dat. a dună-
re-li, e finale înainte de articlulu genetivului si da-
tivului rostindu-se, cumu scimu, cu fdrte mare cu-
runddtia că i scurtu, dara a in silab’a precedinte
remanendu cu sunetu chiaru. Dein contra in nume-
rulu plurale: adunari-le, adunari-loru, i pro-
nunciandu-se- fdrte rapede si disparendu mai de totu,
lasandu totuși urme de influinti’a sa asupr’a lui a
dein silab’a precedinte.

     Inca mai remarcabili suntu asia numitele nu-
mene apocopate de deci. I. Aceste m.-romanii tdte,
ori mai tdte, le pronuncia cu terminatiunea CI) său
eao, nu că noi d.-romanii cu ca său C, p. e. s t & o,
masdo, cu articlu: stdo-a, mas 6 o-a, chiaru pre-
cumu scrie si ortografi’a ndstra vechia basericdsca.
Si marturimu, că acest’a dein mai multe punte-de-
vedere ni-se pare mai recomandabile, decătu a dîce
si scrie: părticea, particeua ori părticeaua.*)
Un’a că după regulele fonetice-ortografice ale limbei,
in scrierea cipariana s’ar pote lesne rosti acentuatu


       *) Cipariu Gramatic’a limb, rom., Bucuresci 1870, la de-
clinat. gener.


19

■ ';W


— 114 —                                                7


  in esemplulu produsa i dein silab’a penultima: păr-
ticea, că suirea, adunărea scL; la dein contra
ar trebui se scriamu partică, cumu recomandase
repausatulu Grabriele Munteanu.*) De acestu incon-
veniente inse scapămu usioru, scriendu acestu soiu
de nume cu 0 in fine, care totodată sî mai lesne
se contopesce in limba-ne cu a (articlulu fem.) in
diftonga, de cumu nu se contopesce mai nececandu
U si a, sî care cu una cale ar mai inmultî acea vo-
cale sondra, atâta de impucinata in limb’a năstra,
" cea ce dăra n’ar fi temeiu de desconsiderata. Apoi
etimolota’a romana nu stă necedecumu in contr’a
o

  acestui o, pre care-lu mai avemu prefacutu dein si-
  lab’a la. anume in relativulu fem., p. e. o bate, in
  locu de: la bate, că sî lu-bate sî in plur. fem.
  le bate; totu camu asiă credemu câ se scaimbă si-
  .lab’a la dein ste-la in steo.

      Ci aceste fia dîse că intre parentesi. Acum se
  ne intărcemu la declinarea astei plasi de numene.
  Ele se declina in dialectulu m.-romanu: num. acuș,
  s 16 o - a, gen. dat. a s t ă o -1 i, ăra nu a stel-li,
  cumu ar trebui se fia atunci, candu sî numele in-
  susi s’ar inflectă cesi-cevasi sî după cașuri. Termi-
  natiuni numerice inse posiedu sî aceste numene, de-
  6race multariulu lu-facu: stel’le, stel’loru (adeca:
  stele-le, stele-loru, că in d.-r.) In respectulu insusî-
  tatei dein vorba, gramaticulu nostru I. Macsimu pare
  a fi petrunsu sî recunoscuta mai bine decâtu Bo-
  iadgi firea acelui dialectu romanescu.

      c)      De considerămu mai departe cașurile singu-
  rite, dămu peste peculiarităti sî mai batutărie la
  ochi. Anume in privinti’a genitivului e de în-
  semnata, câ standu dăue sustantive in reporta de
  regime sî aternare unulu dela altulu, prepusatiunea
  genitivale a, contra usului d.-ronî., se pastrădia sî
  atuiici, candu numele precedinte e jă articulata, p.
  e. ospeti-li a lui; starea a liei; mare in-
  vetiator’lu a basierica-li; lasarea a sân-
  gelui va se ve ajuta.

      Dativulu in năue-latinele dein ocidente, cumu
  se sci, se formădia cu ajutoriulu prepusetiunei ca-
  suali a- Curiosul acestu a sî in limb’a m.-romana
  e asîsiderea semnu alu dativului, semnu atâtu de
  neclatitu, câta nu se omite neceodata, p. e. me
  plecu a demandatiune-li a văstrei; separe
  a om’lui; dă a mica-li soru tai, d.-r. dă micei
  sororei tale.**)

      Ce vomu dîcere apoi de acusativulu m.-romanu,
care atâta la sustantive proprie sî neproprie, câtu
sî la ajective, ba sî la pronumene, inca pana in
dîu’a de adi se usita fără prepusetiunea pre?! P.
e. veglităria, petrece cineva si cliama chi-
rurgulu, d-r. tramite pre cineva si chiama chirur-
gulu; puli-li canta cu lavdare facator’lu a
• loru si discăpta si noi, d-r. descăpta si pre


noi.*) Intru adeveru acusativulu chiar in starea pre-
state a limbei romane este de totu interesante pen-
tru a oserbă modulu, in care se operădia in cutare
limba permutarea terminatiuniloru flesiunali si cu
tempu sustituirea loru prin alte medie aretatărie de
reporturile casuali. E sciutu adeca, că in d-roman’a«
cisdunarăna asta-di acusativulu numeneloru proprie
si alu pronumeneloru poftesce neșmintitu prepuse^ ~
tiune, pre inainte-si, precandu numenele comunu lu
forma ori numai cu pre, ori numai cu articlulu.
Totu asia prepusetiunea 1 a incepe a face concurentia
terminatiunei articulari lui, ei, intru formarea dati-
vului; p. e. dîcemu adi dă copilului si dă la
copilu.

     Ce demustra acăst’a?. Ce alt’a se demustre, după
opiniunea năstra, decâtu acea, că articlulu espnmendu
originalminte repărte de cașuri, geniulu limbei eu
tempu lu-considera de neaptu său nu destulu de apta
spre acăst’a, si deci dein stremurulu după mai mare
chiaretate se adopera înceta pre inceta a-lu sustituf
prin alte cUventiăle mai ponderase si mai nedepin-
denti, adeca prin prepusetiuni. — Altcumu limbele
năue-latine ocidentali inca făcu acusativulu numai
cu ajutoriulu arțiclului; se esceptiunădia limbele năue-
lat. dein peninsul’a Pireneiloru, cari înaintea acusati-
vului numeneloru de persăne de regula mai ieau si
prepusetiunea â, p. e. isp. espera ă mi hermano,
d-r. ascăpta pre frate-mio.

     Ajungundu la vocativu ne luămu libertate de
a trage atențiunea literatoriloru noștri la un’a dein
cele mai nelogice forme gramaticali, care se incuibă
in limb’a d-romana dein tempurile mai năue. Ast’a
e formarea vocativului numeneloru mase, de deci. H.
cu articlulu le. Nemica mai nelogicu! Pentru că ce
este articlulu? Este pronumele aretatoriu de persăn’a
a trei-a, iile. Si cătra cine se inderăpta vocativulu ?
Totdăun’a catra persăn’a a dău’a. — Cade asia dara
inainte de tăte acea opiniune, că vocativulu sing.
determinata (prin articlu) alu numeneloru fem. de
deci. I. se formădia cu articlulu o conversu dein
(articlulu) a alu numenativului**), căce vocativulu nu
prin articlulu pronumenale de pers. 3 se determina,
ci prin insasi natur’a sa interna, că pers. 2 agraita,
că alocuțiune indereptata nemediatu cătra una 'per-
sona oii cătra una fientia personificata.

     Ce urmădia dein cele dîse se facemu? Acea, că
se ne reintornămu, pre cătu se păte, la fonn’a an-
tica a vocativului dein cărțile vechie romanesci, care
tot-odata de cele mai multe ori coincide cu vocati-
vulu m-romanu. In acestu dialectu adeca vocativulu
numeneloru de deci. I. si III; fem. si mase, nu e
alta, decătu numele nearticulata, intocmai: cumu lu-
formădia in cea mai mare parte si romanii cisdanu-
biani; ăra la numele de deci. II. elu: se face parte
prin permutarea vocalei finali u ta e, precumu la


*) Gabr. Munteanu Gramat. rom., Brasiovu 1860, p. 18 s; a.
**) Boiadgi o. c. pag. 156; 160, 173,


*) Boiadgi o. c. pag 156, 160, 173.


**) Cipariu Gram. limb, rom., Bucuresci 1870, pag. 191.

— 115 —


mai tdte numenele insufletîte sdu personificate si la
adiectivele calitative, parte simplaminte prin form’a
nearticulata a numelui, p. e. o Ddi eu, o omu, o
turcu; tute le ai, cdrbe; bine venisi, do-
mne vindecător ie, lat. domine medice; dra in
anticele monumente literarie d-romane: fii, lasatî-
se pecatele, lat. fiii, dimittuntur tibi pecata; s6-
cie, (lat. socie), nu făcu tie nedereptate;
luat’am a minte, o D dieu; veniti, fii, si
ascultati mine, scl.*)

     Ci la vocativulu limbei romane ocasiunalmente
ne vomu reintornă mai pre largu.

     Clusiu, 1874.              Dr. Gregoriu Silasi.

(Va urma.)



    Propagarea de ura naționale prin B. Orbăn.

(Fine.)

     Orbăn se folosesce si de histori’a aniloru 1848
—49 spre a insulta pe romani că si pe sasi. Acea
historia inse, asia precumu o a scrisu elu, vermuesce
de fegionulu minciuniloru, de susu păna diosu. si
este unu adeveratu punctu de hondre pentru densulu,
că se si-o declare de simpla maculatura. Atătea
minciuni tipărite negru pe albu si aruncate de in-
aintea lectorii oru, intre carii se mai afla multe mii
in vidtia, carii au participatu la evenimente, sdu celu
pucmu le-au vediutu cu ochii loru si marturisescu
de ele, s’au mai vediutu numai la faimosulu baronu
Miinchhausen alu nemtiloru; dara acela incai a min-
titu dein siaga, cu scopu de a distrage pe Omeni si
a ’i face se ridia. Totu Brasiovulu scie de ex., că
in batali’a dein strimtOrea delă Temesiu, intemplata
in luniu 1849 au cadiutu morti 81, di optudieci si
unulu de ruși, dra Oștea revolutionaria ungaro-secu-
idsca a fostu luata la fuga si comandantele Kiss a
cadiutu in prinsOre; după Orbăn inse, incependu dela
schitulu Predealu pe 1 miliariu de locu păna in Te-
mesiulu de diosu totu tienutulu acela ar fi fostu co-
peritu de cadavre rusesci. Sciu erasi cu totii, că la
duoe dile după aceea, bombardarea fortaretiei dela
Brasiovu a duratu in una singura di, dela 10 Ore
demandti’a păna la 4 Ore d. am., in care tempu e
coprinsa si Or’a in care au mersu si au venitu par-
lamentari, după care insurgenții s’au si supusu, dandu
fortaretia si arme in potestatea muscaliloru; numai
in fantasi’a lui Orbăn bombardarea durase păna a
trei’a di, muscalii se incercasera se ia cetatiui’a cu
asaltu, dara dealulu ei fu coperitu cu sute de cadavre,
si ungurii s’au supusu numai dupace le-a lipsitu mu-


       *) V. Cipariu Princip, de limb. pag. 125. — De dîcemu
inca si adi: pr6 inaltiate ddmne, pr6 ilustre d<imne
episcdpe scl., e unu lucru necalificabile a te sfii se tituledi
una persona mai interiore totu asia: onorate d 6 m n e, seu
baremi: onorate domine, care inca totu e mai bine si mai
logicu, decătu onorate domnu-le!


nitiunea cu totulu. Nimicu dein tOte acestea. Dein
ruși n’au picatu in acea di nici-unulu; numai la unu
locotenente i s’a luatu unu pitioru si dela artilleria
s’au omoritu duoi cai. Atăta totu. De altu-mentrea
Orbăn totu in acelu spiritu alu minciunei descrise si
alte fapte bellice mai vechi, era pe unde are a face
cn victoriele romaniloru portate asupra magiariloru,
de ex. prin Michaiu, Radu Sierbanu s. a., pe romani
ii descrie preste totu de poltronii cei mai miserabili,
carii ar fi taliat’o la fuga, dara apoi aru fi alergatu
căte una său duoe mii de șerbi in ajutoriulu loru,
si aceștia pucini șerbi aru fi batutu pe multele mii
de unguri. Eca, asia se scrie histori’a pe la noi.
Scopulu este invederatu; elu inse nu se va ajunge.

     Orbăn numesce selbatecu nu numai pe intregu
poporulu romanescu, dara si pe domnitorii loru. Asia
dela pag. 335 inainte, unde se încerca se descria ba-
tali’a cea memorabila dein 17. luliu 1603, dice ome-
nosului Radu-vodă „om selbatecu.“ La pag. 358
pune pe romani in cathegori’a mongoliloru, cumani-
loru, pacinatiloru, turciloru, tatariloru, ii descrie de
forte barbari si crudi, adaoge inse, că de cătu aceștia*
sunt si mai barbari — austriaca, armat’a austriaca
si cea rusesca*). Frumdse complimente, demne de
unu secuiu.

     Orbăn a caletoritu si in tienutulu Branului, cumu
si pe la Zernesci, unde a vediutu fabric’a de papiru,
o au admiratu, luatu in photogramu mare, si apoi
xilografita o a pusu si descrisa la pag. 391, era la
pag. 394 ocupanduse de locuitorii dela Zernesci
si dein ambele comune Tohanu, locuite numai
de romani, afla si descopere lumei, că dieu acei ro-
mani nu sunt romani, ci secui valachisati, pentrucă,
vedi dta, prea semena cu secuii. Vechimea acestoru
comune romanesci nu o pdte nega, pentrucă docu-
mentele vechi despre existenti’a loru nu se mai potu
ascunde si nullifica. Diplomele imperatului Sigismundu
dein anii 1394 et 1395; actulu comitelui Nadasdi
dela a. 1409, celu dela 1500 si altele mai multe vor-
bescu prea limpede. Asia dara ce se faca Orbăn?
se sustiena absurditatea,' că acei romani au fostu se-
cui. Totu asia la pag. 410 in locuitorii dela Tien-
tiari, comuna stravechia, curatu romanăsca, vede
drasi numai secui valachisati, cur ajutoriulu catholi-
cismului. si prin tirani’a boieriloru aruncati in sinulu
„nationalitatiei sclaviloru, care in Transilvani’a fusese
cea romancsca.“ Dein cinci milidne magiari curati
locuitori in Ungari’a si in Transilvani’a, au fostu
păna in a. 1S48 circa 400 de mii de suflete născute
dein classea privilegiata; celu multu 300 de mii pro-
fessionisti, literati, funcționari, secui liberi etc; toti
ceilalți, magiari, adeca 4 miliăne si vreo 300 de mii,


       *) Hisz ott barczoltak oseink a mongolia!, kimnal, bese-
nyfikkel, torok-tatârokkal, olăhokkal, az ezen keleti barbarokat
joval tulszărnyald nyugati barbârokkal: Austriănak Europa so-
predekâbol toborzott bârenczeivel, s vegre a legujjabb idoben
6szak barbdrjaival.


19*

— 116 —


adeca poporulu, au fostu sclavi, iobagi, robi ai ari-
stocrației celei compuse dein tote naționalitatile. Acestu


Orbân isi bate jocu de popdra, cumu isi bătuse tal-
chariulu de pre cruce de Isusu Christosu.

      La pag. 405 ii pare forte reu, câ romanii se
imnul tiescu in ti era câ furmicele, si apoi uitandu cu
totrilu de injuraturele vomite asupra sasiloru, se adre-
sedia cătra ei dictmdu-le: Hei, mei sasiloru, luati-ve
sam’a ce faceți; remaneti pe langa vechi’a uniune cu
noi, cu magiaro-secuii.

      Pre candu ni se urise de a mai face recensiune
la nenumeratele falsificări historice commisse de br.
Blas. Orbâti, eca vene un’a auctoritate per eminen-
tiam magiara, câ se’i smulgă masc’a, se’lu dea de
omulu celu mai minciunosu, se’i nimicâsca tdta umbr’a
de creditu, pe care o ar fi mai avutu celu pucinu la


ai sei, si se ni’lu presente câ pe unu omu corruptu.
Orbân adeca irrită forte, multu pe famili’a comitiloru
Teleki prin un’a interpellatiune făcută la dieta in
caus’a bibliothecei telekiane dela Osiorheiu si a ve-
nituriloru aceleiași. Cei interessati la lucrulu acest’a
’detera lui Orbân respunsuri in căteva diarie, cumu
P. Naplo, Reform, M. Polgâr si in diariulu guver-
nementale „Kelet“ (Orientele) dela Clusiu, prin unu
articlu de fondu publicatu in Nr. 73 dein 31 Martin
1874. Curatu se dice in acelu articlu, că Orbân
este unu falsificatoriu de historia si calumniatoriu
minciunosu. Acestu veridictu alu celoru de un’a ori-
gine cu Orbân, ne scutesce asta-data pe noi de re-


censiune si respectiv aparare ulteridra a adeverului
bajocoritu. Ce pecata de 15—20 de mii aruncate
in balta pe siese volume vermuitdrie de minciuni!* * II. III. IV.)
Br. Orbân mai caută ocasiuni de a’si bate jocu
de națiunea romana, de a o innegri si calumniâ inca
si in alte parti ale cartiei sale, era mai anume in
voi. V., unde se ocupa cu descrierea regiunei Arie-
siului; noi inse distrași fiendu de alte ocupatinni li-
terarie, ne despartimu de elu, lasandu totu-odata al-
tora consoci hondrea de a continua cu apararea na-
tiunei in contr’a nenumerateloru invective si atacuri,


la care suntemu expuși cu atătu mai multu, cu cătu


      *) Pentru cei carii cunoscu litnb'a magiara, reproduceam
aici numai duoe aliniate dein susu citatulu articlu de fondu;
acelea sunt:

      Untig hozzâ vagyunk ugyan szoktatva, hogy midon b.
Orbân Balăzs akâr mint tortenet-iro, akâr mint ijâpboldogito po-
litikus felszolal, vagy a kongo phrasisok fires birodalmâba, vagy
az idiotismusig menii tulbajtăsokig teved, de azt meg tole sem
vârtuk volna, hogy a ferditâs, valdtlansâg, mâsok becsiiletânek
konnyelmii megtâmadâsa terân odâig mehessen, mint a fenjelzett
interpeljatioban tette.

      Es tortenik mindez a magyar nemzet kepviselohâzâban, a
kozvâlemâny legfelsb forumânak szine elott. Ott, hol a torvâny-
nek, a nemzeti becsiiletnek, a kozerkolcsisegnek megtes-
tesiilâst kellene nyernie —| ott tâmadtatnak meg egyesek 6s
moralis testiiletek becsiiletiikben, ott illettetnek râgalmakkal, oly
ember reszercil, a ki hallott ugyan valami szelfuvâst, de azt sem
tudja „hounau jo es hova megyen.“


ne incordamu poterile pentru recastigarea culturei sK
a libertatiei.                                        • '«'


      Pre candu constatamu existenti’a susu atenselortif £
opiniuni a le publicistiloru magiari despre caracterului w
desu numitului baronu secuiescu, suntemu departe
de a ne face illusinni, câ si cumu acelea s’aru fi pu-';
blicatu pentru ochisiorii noștri. Nici câ dein siaga:;j ,
asia ceva. Tocma dein contra, suntemu convinși pe’
de plenu, atătu dein totu trecutulu natiunei, cătu sfii
dein experienti’a nostra personale de l/₂ secolu, că orU⁵. A
candu e vorba de insultele aruncate prin timeni că > .
br. Orbân cu profusiune in faci’a natiunei romane;
acilea, in acestu punctu, tdte diariele magiare, tdte,
mici cu mari, se afla in deplinii accordu cu densulu.
Celu pucinu noi, carii citimu mai multe diarie in, ■ ,
limb’a loru, nu cundsccmu nici unulu, carele se fia


aflatu cu cale de a dice lui O. macaru unele câ a-
cestea: Mei Orbane, ai mersu prea de parte; insul-
tandu cu atăta inpertinentia si inversiunare, irriti
spiritele, destepti cugete de vindicta, abați si respingi i
totu mai multu pe poporulu romanescu de pe calea,
impaciuirei. Tu scii bene, că ur’a ndstra nu se inceper
numai cu anulu 1848 si nici cu anulu 1784, ci ea,
este secularia, trecuta in sângele si in meduv’a loru, ,
câ si in sângele nostru si in meduv’a dseloru ndstre;,
o amu supt’o fiacare dein noi cu tieti’a mamei ndstre; >
ea este intensiva, câ si flacar’a de stejariu. Deca nu.
ajutamu cu nimicu pe acestu poporu tiranitu in cursu,
de secuii, incai se’lu crutiamu de insultele si sarcas-, . .


mele ndstre. Vedi tu bene, că protoparentii nostrii'
au cercatu in cursu de optu sute de ani tdte midiu-
Idcele, s’au confederatu adessea cu nemții si cu po-.
Ionii, câ se omdre pe,, poporulu romanescu, si totu
nu l’au potutu omori.“                                 ,

     Unu limbagiu câ acesta, demnu de dmeni carii;

’si cunoscu pecatele, n’amu vediutu scriendu-se, nu
amu auditu nici vorbindu-se nicairi intre magiari,;
Amu vediutu inse cuventulu de „fratietate“ pusu că₍
masca, apoi luatu in risu si bajocuritu in modu cri-
minale.


     Dein acestea si alte cause cunoscute noue totu- «
roru, avemu dreptu se tragemu conclusiunea, că tdta'
urgi’a si bajocurele aruncate de Orbân asupra roma-,
niloru s’au intemplatu după unu planu precugetatu;,
stabilitu dein consiliulu mai multoru compatrioti, carii,
nutrescu vechile simtiemente de hostilitate. Id prp-
prium est ingenii humani, odisse quem laeseriș
(Tacitus).*)                                  .


      *) Pentru cei carii se voru interessa si mai de apr<5pe că’
se cunosca scrierile baronului Orbân, le aratamu aici cu pretiu-
rile loru.

      A Szekelyfold leirâsa tortenelmi, râgeszeti, termeszetrajzi
s nâpismei szempontbol.

I kotet: Udvarhelyszâk. Negyedrât 242 lap (31 iv) 7 6n-     ‘’

  4116 es 73 szovegkâppel. Ăra fiizott pâldâny .      . 4 fl.¹


II. kotet: Csikszâk .       .    .    •     .    •    • 3 <•' ¹


III. k.: Hâromszek .         .    .    .    •    .    . 4


IV. k.: Marosszek .          .    .    .    •    .    . 4     . ț;

— 117 —


    Cârti militarie traduse dein nemtiesce dela 1870 incoce.

      Dupa-ce vediuramu jargonulu romanescu dein
tempulu systhemei absolutistice, ne simtimu dresi-
cumu consolați, că in fine, după multe întrebări ce
facuramu, amu datu si preste unele traductiuni, care
nu potu avd pretensiunea de a fi perfecte, dara sunt,
cu exceptiune de una, mai bune, decătu totu ce se
vediuse inainte de aceea tradusu dein literatu-
r’a militaria nemtidsca in limb’a ndstra cea da-
co-romana. Acestea traductiuni s’au publicatu numai
dela 1870 incdce.

      Strimtulu spațiu ce ne stă la dispositiune, nu
sufere că se ne lasamu in recensiunea fiacareia dein
acestea traductiuni si se apretiemu valdrca loru pe
largu una căte una; le vomu face inse cunoscute
aici după titlurile loru, marginindu-ne dein partea
ndstra numai la pucine reflexiuni. Se fia inse bene
intielesu: noi nu ne ocupamu aici de artea militaria,
ci numai de limb’a ei.

      „Regulamentu de instruire pentru tru-
pele peddstre cesaro-regesci. Viena. Tipărit in tipo-
grafia c. r. de curte si stat 1870*).“ 8⁰ rnicu,. tipariu
garmond, ici-colea ilustratiuni; pag. 232. Ortografi’a
intocma că ceea ce vedemu in titlulu decopiatu aci-
lea , dra dela mulțimea eroriloru de tipariu facemu
abstracțiune.

      Cartea se compune dein siese capete si 82 §§-i.
Frundiarindu prin trens’a, ne-a batutu prea multu
la ochi, că traductiunea unei parti nu semena cu
ceealalta. Cercetandu mai de aprdpe, amu trebuitu
se ne convingemu, că acdsta carte avuse trei, sdu si
patru traductori, si inca asia, că ei candu au tradusu,
nu au potutu se fia in aceeași garnisdna, pentru că
se se cointieldga incai asupra terminologiei, ddca nu
si asupra modului traducerei. Cine ar crede inse,
că ddnii traductori n’au commissu acea secătură de
buna volia, ci că a s i a li s’a comandatu de cătra
auctoritâtile superiori, că se traducă căte unu oficiru
dein regimente diverse, fia-care dela pagin’a cutare
păna la ceealalta. Dela pag. 94 păna 148 lipsesce


V. k.: Aranyosszek, Radnoth, Marosujvăr, Gyăres es To-
  roczko videkevel .           .    •    •    .     •       4 „

VI. k.: A Barczasăg, 452 lap (56'/₂ iv) .        .    . 5 ,,

24 fi.

      Acestu Orbăn a publicatu si alte lucruri, anume deiu ca-
letoriile sale orientali, intre care vedemu :

      Utazăs Keleten, 6 kbtet 8-a<l ret, fiizve 6 fl.

      Kelet tiindăr vilăga, vffgy Szaif Ziiliăzăn Szul-
tăn. Arab rege, Aii bey utăn forditotta Orbăn Balăzs. 2. ret.

      Acestu omu a cutrieratu in vieti’a sa multe tieri; pecatu
eâ nu a perdntu nimicu dein căte a invetiatu in Asi’a p’intre
turci si creștini numai cu numele.


      *) Abri eh tungs-Reglement, £iir die kais. kbnigl.
Fusstruppen. Wien. Druck und Verlag der k. k. Hof- und Staats-
druckerei. 1868. La originalulu nemtiescu mai sunt adaose si
34 pagine de note musicali si instrucțiuni pentru tobosiari si
corniști, eare in traductiune lipsescu.


nu numai cundscerea artei de a traduce, ci st cund-
scerea limbei si a gramaticei sale. Traductoriulu a-'
celoru pagine pdte se fia romanu după nascere, dara
limb’a sa materna o cundsce forte reu; elu nu mai
cugeta nimicu romanesce, ci nemtiesce.

     In totu casulu, elu merita compătimire. Pagine
întregi sunt traduse asia, in cătu este inpossibile a
intielege ceva dein ele, fbra a lua originalulu in aju-
toriu. Pentru că dn. Martetiu dein „Federatiune“ se
se convingă, că reflexiunile ndstre nici-decumu nu
purcedu dein rea volientia, ilu invitamu că se nu’si
pregete a reproduce in acelasiu diariu, dela pag. 94
inainte ori căti §§-i ii voru placea păna la 148,
pentru că se se delectedie si publiculu Federatiunei
de limba precumu este de ex. acdsta:

     „O spirita intrebuintiare a locului, aduce pe o
parte, focului nepretinului la o apasare, si prin acea
trupa ndstra de o perdere mare de feciori, o apere;
pe alta parte influintia focului o mai inaltiadia (pag.
120).“                 £

     Acestu aliniatu suna nemtiesce asia:

     Eine geschickte Terrainbeniitzung kann einer-
seits die Wirkung des feindlichen Feuers bedeutend
verringem und die Truppen vor unndthigen Verlu-
sten bewahren, andererseits die Wirkung des eigenen
Feuers erhbhen und die Ueberraschung begiinstigen. “

     Adeca traductoriulu a volitu se dica:

     Prin folosirea cu istețime a terretiului, se potu
micsiora fdrte multu effectele focuriloru vrastnasiesci
si a se apara ’trup’a de perderi netrebuintidse, dra
de alta parte poți inmultf effectulu focuriloru proprie,
si a veni mai curendu in stare că se surprindi pe
inemicu.

     Noi, că necompetenti, camu asia amu traduce
dein nemtiesce in romanesce pentru suboficiari si
pentru toti acei ostasi, carii au invetiatu celu pucinu
classile elementarie, sdu asia numitele normali, si nu
ne neamu lega că orbulu de gardu, nici de idiotismii
nemtiesci, nici de syntaxea si constructiunea nemtid-
sca, pentru că atunci ar fi vai de noi si de limb’a
ndstra. Preste acdsta nu amu trece cu vederea inca
nici una alta inpregiurare, care este, că si pentru re-
cruții carii sunt nemți nascuti si crescuți, cele mai
multe cârti de instrucțiune sunt scrise in stilu multu
mai inaltu si mai greoiu, decătu se le pdta intielege,
fbra a le esplică in limbagiulu loru. Cu recruții carii
nu sciu carte, amu sta de vorba, de ex. la cuventele
effectu si surprindere, explicandu-le in modu pra-
cticu sensulu loru, si inca fbra nici o greutate. „As-
culta băiete, cauta’ti totu locuri de acelea, de unde
se poți inpusca cătu mai multi inemici, dra ei se
nu'ti pdta face nimicu. Acesta este effectulu bunu;
dra surprinderea este, candu l’ai bagatu in spaima,
in cătu o ia la fuga.

     Traductiunile dein acelasiu regulamentu, dela
inceputu păna la pag. 93 si drasi dela 148 păna la
fine, semena una cu alt’a, are inse fia-care pe tra-

— 118 —


ductoriulu seu. Chta diferenția spre bene intre ace-
stea si intre cea dela midiulocu.

     — Totu dein a. 1870 mai aflamu inca si tra-
ductiunile acestea:

     „Instrucțiune de puscatu,-pentru trupele
pedestre ale armatei c. r. Cu 5 tabele. Viena. Ti-
părit in tipografia c. r. de curte si stat." 8°, pag.
57 a fără de tabelle.

     Traductoriulu nu este numitu. Acăsta traductiune
inca sufere in cătuva de germanismi, precumu sufere
mai tăte traductiunile căte se făcu dein nemtiesce
prin romanii educati in scăle nemtiesci si in ale ar-
matei; cu tăte acestea, differenti’a intre acesta si intre
cea analisata mai in susu este mare. Acestu tradu-
ctoriu cunăsce ambele limbi cumu se cade; ’ia lipsitu
inse terminologi’a, de care in lips’a unui dictionariu
inavutîtu cu terminologii si cu idiotismi traduși cumu
sufere limb’a năstrfl,, nu ne miramu de locu; preste
acesta l’au sedusu ici colea constructiunea si frasele
nemtiesci. Candu ar mai traduce aceeași carte, tra-
ductiunea sa ar fi un’a dein fele mai bune. Intr’a-
ceea speramu, că terminologi’a militaria in limb’a
năstra inca va fi regulata si ficsata spre Îndestularea
toturoru.

     Mai avemu:

     Instrucțiune pentru pregătirea, con-
servarea, visitatiunea si tractarea puscei
c. r. pentru infanteria si venetori, cu Închi-
dere dela Vem’dl si preste munitiunea ei. Cu o ta-
bela litografica. Viena. Tipărit in tipografia c. r.
de curte si de stat. 1870.“ 8°, pag. 33.

     Rogamu pe traductoriulu acestei instrucțiuni,
că se reflecte la „Regulamentulu asupra exercițiului
si manevreloru de infanteria/ dein care amu repro-
dusu si noi mai multi §§-i, său mai bene, se cităsca
cu ăresi-care attentiune, tdte patru regulamentele
romane, tipărite in a. 1870 et 1871 la Bucuresci*),
anunciate in acăsta fălia cu alta ocasiune; că-ci de
si acelea traductiuni inca au unele defecte, mai alesu
gramaticali, va fi inse inpossibile că se descoperi in
ele traductiune, precumu este de ex. acăsta:

     „Intrebuintiarea pusei si modulu cumu se efe-
ctaiadie apucaturile puschi (Grewehrgriffe) sunt cu-
prinse in regulamentu pentru pedestrași c. r. (Ab-
richtungs-Reglement fiir die k. k. Fusstruppen)....“

     „înainte de tdte puscare cu fisiaguri aspri sau
orbi, e de se adeveratu de puscare regulata a inchie-
tdrei (des Verschlusses) si a lachătului (Schloss);
ciocanu se intinde in staturile si iăra se slobdde in-
cetu pe cuiulu aprindietoru (Ziindstift); de nou in-


      *) Scol’a de soldatu, form. 16°, pagine 278. Scol’a
de compania, pag. 163. Scăl’a de batalionu, pag. 88. Scol’a
de brigada, pag. 110. Dein regulamentulu său scol’a numita
la loculu antaiu, publicaramu si noi in Nrii trecuti cu sin-
gurulu scopu, de a dă ocasiune acelora carii nu au aceste
regulamente, că se compare limb’a dein trens’a cu limb’a ce se
vede in traductiunile căte se făcu dein limb’a nemtiesca.


tinsu se iese cuiu aprindietoru (Ziindstift) de pep$
(Ziindstiftfeder) silitu iăra afara etc.“ (Pag. 28—29.)

     In acăsta instrucțiune este multa terminologia,
si traductoriului nu i se pdta denega meritulu, că
s’au addperatu multu că se afle terminii cei mai ne-'
meriți, de si uneori cu pucinu successu. Rogamu pe
dn. traductoriu că se nu’si pregete a se ocupa vreo
2—3 ani cu lectura de cârti romanesci scrise bene;
atunci apoi se va corege si stilulu seu romanescu.

     Se trecemu la alt’a:

     Instruction fiir die zerstreu.te Fechț-
art.                                                -

     Instrucțiune pentru lupt’a imprasciata.
Sibiiu, in tipografi’a archidiecesana 1870. Form: 8®,
pag. 41. In duoe limbi, adeca la textulu originale
alaturata si traductiunea romana. Methodulu cateche-
ticu, cu întrebări si respunsuri.

     Traductoriulu acestui catechismu compusu pen-
tru tirailleri (trăgători) cunăsce amenduoe limbile,
de aceea traductiunea lui păte fi intielăsa usioru si
suferita de urechi’a care nu cunăsce ce este euph.o-
ni’a in limba, si care nu se scandalesce de caco-
phonie, nici de idiotismii nemtiesci, trași că de
peru in limb’a năstra. Dein contra, audiulu celu inca
necorruptu alu romanului se va simți totudeuna tor-
turata de constructiuni că acăsta:

     „Dăca tirailerului nu’i este cu putintia de a face
dusimanului din positiunea sea scutita paguba, atunci
elu că unu barbatu bravu nu va sfii periculu de a
cuprinde alta locu, de unde păte pușca bine pre
dusimanulu." (Pag. 11.)

     Ardeleanulu si banatiănulu inca totu mai sufere,
nu scimu păna candu, traductiuni greăie, sucite, in-
tortocate, ăra muntănulu si moldovanulu isi astupa
urechile si fuge de ele.

     „Wie lange hat der Plănkler sein Feuer fortzu-
setzen?"

     „Cătu de indelungu are tirailerulu de a con-
tinua foculu seu?“

     Care romanu dein tăta Daci’a te intrăba cu
„Cătu de indelungu?!“ Dara si expressiunea nem-
tiăsca „sein Feuer" este secătură; era de ajunsu. dăca
dicea „das Feuer, des Feuers."

     Se inchiaiemu asta-data revist’a si re-
censiunea năstra cu anuntiarea cărticelei:

  • Servitiulucampestru pentru scălele sub-
oiiceriloru si ostasimei, elaborata de K. d. St
capitanu c. r. Tradusa de Radu Zunea, locotenente
in pensiune c. r. Cu 4 tabelle. Vien’a si Tesin’a. Cu
imprimeri’a si spesele Iții Carolu Prochasc’a. 1871.
Form. 32° pag. 110.

     Acestu dn. traductoriu inca cunăsce amenduoe
limbele, prin urmare a si tradusu mai preste totu la
intielesu, vetama inse urechi’a romanăsca mai virtosu
cu desele passive nemtiesci, traduse in romanesce
tota cu passivu, precumu: „Candu e tempulu rece,
păte se se mărga mai iute (pag. 12); candu se plăca
dein castru (pag. 17); in genere se nu se plece la

— 119 —


tnersu antea dioriloru; la mersurile ordinarie se so-
sesce in noulu castru (pag. 18); la mersurile belice
se păte merge (pag. 20.) etc. Cu totulu altu-mentrea
se esprime romanulu in asemenea cașuri. Totu asia,
nu vei andi pe nici-unu daco-romanu dicimdu: „plo-
tdnele după ce s’au ce ti tu (numeratu?): activitate
acrescuta; tiermure facia statatoriu (pag. 18—19).
Zusammenstoss nu este colidere, ci neasemenatu mai
multu, este conflictu (confligo, is, ere), lovire, ba-
talia, incaierare; castru, plur. castre (lagaru) inca nu
este lupta, si nu se potu confunde acestea duoe con-
cepte unulu cu altulu. Trupele potu petrece in castre
mai multu său mai pucinu, fbra că se se ia la lupta
cu inimiculu, afbra dăca acesta s’ar incerca se sparga
castrele si se transpună batali’a inlaintrulu loru.

     Nu ne* indoimu, că a duo’a traductiune ce va
face dn. Zunea, va fi multu mai nemerita si plăcută
audiului romanescu.

     Preste totu, pre cătu dorimu de ferbente, pre
atăta si speramu, că progressulu relativu ce s’a fa-
cutu in traductiunile de cârti milițarie dela a. 1858
păna in anii 1870—71, va cresce in alti diece ani
spre, mare folosu alu trupeloru de naționalitate ro-
manăsca, alu servitiului ostasiescu preste totu, cumu
si spre laud’a si fala literaturei ndstre. Ne intarimu
in acăsta sperantia inca si prin dresi-care informati-
uni ce ne veniră, că unele comande generali au in-
ceputu a se interessa de aprăpe de traductiuni bune
si au luatu mesuri că se se faca prin traductori com-
petenti. Ceea ce mai dorimu uoi este, că onorabilele
si înaltele comande c. regesci se bene-voliăsca a lua
in deaprdpe consideratiune impregiurarea, că a tra-
'duce cumu se cade, la intielesu, correctu si frumosu,
este adeverata arte, care trebue se se invetie, si care
in executarea ei presupune cunoscintia perfecta de
limbile respective, exercițiu intensu, perdere multa
de tempu si adesea fatiga mai grea decătu la conceptele
originali; de aceea credemu că este cu dreptulu, că
traductiunile recunoscute de bune si scopului cores-
pundietdrie, se fia intr’unu modu său in altulu si re-
munerate.

     In anulu 1871 s’a tiparitu la Sibiiu si una gra-
matica alimbei romanesci, pentru persdne
dein statulu militariu*). Dăca ne va permitte spatiulu
si tempulu, si dăca nu ne va face altulu marea plă-
cere, că se ne ăssa pe de inainte cu recensiunea, ne
vomu ocupa si de coprensulu aceleia. Păna atunci
inca rogarnu pe cei competenti, că se nu’si pregete
a o lua in consideratiune de aprdpe, si anume a o
alatura langa alte mai multe gramatice ale limbei
năstre.

     Păna una alta, dicemu si noi dlui Martetiu dein
Federatiuriea Nr. 14 a. c. „Se nu sarimu cu urda
in Turda.“ Nici-unu edificiu nu se inaltia in căte



      *) Kurzgefasste Gramatik der romănischen
Sprache, fUr-Militărs. Hermannstadt, in der Archi-Dioecesan-
Buchdrukerei 1871. 8° pagine 163 Pretiulu 60. cr. val, a.


 24 de dre, si nici artea traducerei nu se pdte tracta
 numai in duoi trei articlii. Ceremu si noi ceva pă-
 ți en ti a.

X

    Colectiune de diplome

 d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemăny, care
        privescu mai alesu pe romăni (valachi).

(Urmare.)

1527. Supl. C. D. T. VI. p. 132.

      După catastrofa cea maro si fiorăsa dela Mohaciu, junisio-
 rulu rege se innecă in bălti, ăra statului ungurescu că stătu
 independente, i se dete lovitur’a de morte pentru totu-deuna.
 Oligarchi’a se desbină, alegundu duoi regi, pe Ferdinandu si pe
 Zapolya. Acestu contrarege tienuse indata după alegerea sa cu
 partisanii sei dieta (conventum generalem), în care s’a decisu,
 că toti locuitorii tierei, fora distinctiune de classe si conditiune,
 se dea in dispositiunea lui loanu Zapolya a die cea parte dein
 tăte lucrurile loru, auru, argentu, moneta in numerariu, boi si
 alte vite, afbra numai de cai, pentru că se păta salva tier’a de-
 vastata si prefăcută in tetiuni de catra turci. Clerulu inse
 si aristocrati’a puseră conditinue, că singuru aștadata, că
 de exceptiune, se platăsca si ei la stătu, ăra Zapolya trebui
 se’i asigure, câ nu le va mai cere alta-data, ba le si mai
 promisse, câ elu va obliga si pe successorii sei la tronu, că se’i
 scutăsca de imposite, cu alte cuvente, se încarce ori-ce contribu-
 tiuni totu numai pe cerbicea poporului, adeca pe tierani, oppidani
 si cetatieni, ăra privilegiatii se,, remana totu aparati pentru totu-
 deuna*).

Commissio propria Domini Regis.

      Nos Joannes dei gratia Rex Hungariae, Dal-
 matiae, Croatiae etc. Recognoscimus per praesentes
 litteras nostras, et fatemur, quod nos in praesenti
 Conventu generali Regnicocolarum nostrorum**) pro
 defensione, et avertendis periculis huic Regno immi-
 nentibus, per nos universis Dominis praelatis, et
 Baronibus, ac Regnicolis nostris pro Dominica Re-
 miniscere novissime praeterita indicto constitutis et
 existentibus, cum aliter collabenti statui hujus Regni
 noștri providere ad planum non potuisset, ut pote
 quod per caesarem Turcorum ferro et flamma in
 magna parte, estate superiori devastatum, desolatum-
 que fuit, universi Domini Praelati et Barones ac
 nobiles, et Regnicolae noștri, pari voto, et uno con-
 sensu, decimam partem omnium rerum suarum, aure-
 arum, argentearum, pecuniarumque paratarum, item


        *) Asia s’a tienutu acăsta in Ungari’a si in Transilvani’a
  până in a. 1848, elassea boieriloru mari si mici n’au concursu
  cu nimicu pe lume la conservarea statului, nici inpositu in bani,
  nici de sânge, ci ’ia tienutu poporulu in spinarea sa si cu sudo-
  rea sa crunta, că pe nisce orbi si cersietori. Chiaru si până in
  dio’a de astadi este mai totu asia, numai sub alte forme. Prin
  mii de pene si guri e adeveritu si constatatu, câ enormele re-
  stantie ale Ungariei păna la summ’a totale de 117 milione se
  afla parte mare in pungile aristocrației, care nu voliesce a plăti
  nimicu, său mai nimicu, si servitiu militariu inca nu face, decătu
  in mesura forte modesta.                                Red.


       **) De hac Dieta vide Kovachich Vestig. Comit, p. 635.
  item Supplem. ad Vestig. Comit. III. p. 103 — 118.

       Pray Epist. I. p. 293—296. Nr. 113.

— 120 —


 boum et aliorum juramentorum, deraptis equorum
 armentis, omniumque et pecorum tum suorum pro-
 priorum, quam jobbagionum, et inquilinorum suorum,
 nobis dandam, et exolvendam ultro, ipsorumque^
 spontanea voluntate promiserunt. Supplicantes no-
 bis, ut a modo in posterum ad hujusmodi, aut si-
 milem aliam inconsvetam exactionem, et contra eorum
 libertatem, eosdem Regnicolas nostros nunquam co-
 geremus. Uude nos considerata ipsorum Regnico-
 larum nostrorum in nos fidelitate, prono affectu, quo
 pro detensione ipsorum hujusmodi decimas ex rebus
 suis nobis solvendas prompte et alacriter promise-
 runt, assecurandos ipsos praesentibus literis nostris
 voluimus, et assecuramus in verbo nostro Regio eis-
 dem promittentes, quod nullo unquam tempore fu-
 turo eosdem Dominos Praelatos, Barones, nobiles, ac
 Regnicolas nostros successoresque et haeredes ipso-
 rum ad tăiem aut similem aliam inconsvetam exa-
 ctionem, et ut praetulimus contra libertatem eorum
 cedentem cogemus, neque compellemus, ad quam
 quidem promissionem nostram firmiter et inviolabi-
 liter observandam successores quoque nostros sere
 nissimos Hungariae Reges obligamus harum nostra-
 rum vigore et te'stimonio literarum mediante. Da-
 tum Budae feria 2. proxima post Dominicana oculi,
 in festo videlicet annunciationis gloriosissimae Vir-
 ginis Mariae anno Domini millesimo quingentesimo
 Vigesimo septimo. Regnorum nostrorum praedicto-
 rum anno primo.

     Originale possidet Dominus Nicolaus Jankovits.
     Edidit per extensum Podhradczky in.„Tudom.

gyiijtem. 1841.“ I. p. 93. 94.


Petri Wajvodae Moldaviae Literae
ad Bistricienses, ut Civitatem et Comitatum Bistri-
ciensem, per Joannem Regem sibi donatum, ad ma-
nus suas resignent, nisi extrema experiri velint de
anno 1529.

Suppl. C. D. T. VI. p. 157..

       Acestu anu fusese nespusu de bellicosu. Sultanulu Sulei-
mann batea Vien’a; Stefanu Bathori denumita vodă in Transilva-
ni’a, batea cetatile sasesci, care nu se supunea Iui Zapolya;
Moise vodă alu Munteniei devastase districtulu Barsei; Petru
vodă alu Moldovei, cu care se confederase Zapolya, incurge de
patru-ori in acesta tiăva, cu scopu Că se’i ajute a supune pe
sasi. Zapolya donase Bistriti’a si alte locuri lui Petru vodă.
Pre candu acesta se află in districtulu Barsei si batea Brasiovulu,
a scrisu sasiloru dein Bistritia duoe epistole, in care’i provbca
la supunere, si le amenintiă cu t<5te relele dein lume, cu tiăpa,
cu taliare in bucăți, cu stricarea vinieloru, iu scurtu, cu extermi-
nare totale, adeca totu midiulăce, prin care ori-ce poporu se va
intari si mai multu in resistenti’a sa.

       Urmădia una alta epistola a lui Mateiu Visteriulu cătra
Bistț'itieni dein an. urmatoriu 1530, in care acesta le scrie dela
Radna vecina, că se tramita armatei lui Petru vodă treidieci de
cara încărcate cu victualii. Acăsta epistola e scrisa in tonu de
pace, fbra amenintiari, in cătu se pare că ar fi urmatu pace
intre parti. Latinitatea, mai virtosu in cele duoe epistole ale lui
Petru vodă, este forte rea; ea semena a latinitate, precum o
scriă păna in dilele ndstre literatii ungureni si mai virtosu secuii,
plina de erori.


      Petrus Wajvoda Dei gratia Dominus Regni ■
Moldaviensis! prudentes et circumspecti fideles nobis


sincere dilecti! Non est vobis incertum Serenissimug
Dominus Johannes Rex Hungariae Dominus noster
Clementissimus obsequia diversa nostra Civitatem


Bistriciae, cum Comitatu suo magnificenței- nobta
condonavit, ut non possumus considerare, quo pact©
estis adeo rebelles, et nobis consentire recusatis, afr £
bitramur ex temeritate vestra, et rebellione vestros ■


amittere proles. Et jam sciatis pro certo nos obsir
dere Civitatem Brassoviam, unam tarrira eorum fon
tissimam ingeniis, Deo dante, obtinuimus, et a fum
damento dilapidabimus, et omnes in ea praesidentes
vinculis torquenus, et Civitatem autem Deo duce
habebimus. Hinc vero vertemus exercitam nostrum


adversus vos, et si illuc exspectetis adventum ho-
strum, sciatis bene, vos a majore usque ad minimum
tum verubus, quam et ad frustra (frusta) dividere
faciemus. Sed quoniam optatis salutem, et incolu-
mitatem ex vestris medio potioribus et specialibus
sex, ad nos causas salutis, et remedii vestris depu-
tatis, et ad fidem nostram et Consiliariorum nostro-
rum non impediemus, et adhuc damna vestra in
promontoriis Vinearum iterum vina vestra recupe-
rare mutemus, reddique faciemus, exercitam illud
'nostrum revertemus iterum ad nos, et vos in pace,
et consvetudinibus vestris conservabimus. Datum
penes Brassoviam Die Dominica ante festum omninm
sanctorum anno 1529.

     Alle Sprachfehler in den Briefen Peters IV.
finden sich auch im Original.

     Aus dem Bistrizer Magistrata-Archiv.


Petri Vajvodae Moldaviae Litterae. ’
comminatoriae ad Bistricienses, ut semeț Wajvodae
sine mora dedant.

1529.    Suppl. C. D. T. VI. p. 161.

      Petrus Wajvoda Dei gratia Dominus terrae
Moldaviensis! prudentes et circumspecti fideles sub-
diti nobis dilecti! Credimus nos vos latere, Castrum
Balvanyos in subditionem nostram a regia majestate
Domino nostro clementissimo Johanne Rege do-
tatum adjecisse, et est in potestate Domini noștri,
et deinde pugnatores noștri venerunt obsidendi et
pugnandi causa, et eripiendi Civitatem Bistrichiae
ita Deo dante, veluti infidelibus accipiant in impo-
nant ditionem nostram. Et siquid contradixeritis,
tanc vineas vestras a radicibus dissecent, et Civița-
tem vestram circum circa, donec nos illuc ibimns,
snbjaceat, et si ad manus nostras concedere nolueri-
tis, vos una cum pueris vestris detruncari, ac deco-
lări Castellani noștri debeant, et jam <ios sumus
istinc contra rebelles Regiae majestatis, vos interim
visitare volumus severissime et vos inspiciatis salu-
tem puerorum et consanguineorum vestrorum et forte
vobis nltima spes erit, quam a vobis violenter Civi-
tas Bistriciensis accipietur, non libenter velemus

— 121 —


ulcisci super vos, si non essetis adto rebelles, quia
multa temerarie agitis, quae agere non deberetis, et
non cogitatis annum integram inibi non implere,
donec capita vestra manus nostra ceciderit. Et ergo
si volueritis benevole Castellanis nostris dare, vobis
omnibus pax aderit, et nullum impedimentum habe-
bitis. Datae Brasoviae feria 6. post festum Nativi-
tatis B. Mariae Virginis 1529.

     Aus dem Bistrizer Magistrats-Archiv.

Mathiae Wysternek (Thesaurarii) Petri Wajvodae
Moldaviae mandatam ad Bistricienses, ut 30. Currus
ad vehenda victualia ad Rodnam expediant.

1530.   Suppl. C. D, T. VI. p. 165.

     Egregie et circumspecte nobis sincere dilecti!
post salutem salutem; cum noveritis qaod Dominas
noster generosissimuș, praesentes habet indigeutias
ad Rodna praecipue pane, et vino, quare petimus,
et in persona Domini noștri generosissimi nihilomi-
nus comittimus et mandamus, quatenus mox et sta-
tim visis praesentibus triginta Currus ubi propius
potestis, disponere velitis. ad victualia quid necesse
erunt portanda, famnlis Domini noștri generosissimi
ad Rodnam portare fideliter debeant, et velint. Igi-
tur in praemissis secus ne feceritis, quoniam bene
scitis ut Dominus noster generosissimus, tam a no-
bis, quam a vobis fidelissimum servitium optabit,
igitur fideliter servire unanimiter velimus. Ceterum
D. V. bene vaiere optamus. Datae in Castro Bâl-
vănyos feria secunda in die Magdalenae in anno
Domini 1530.

     Nos Mathias Vysternek seu Thesaurarius Gene-
rosissimi Petri Vajvodae de Molduva.

     Aus dem Bistrizer Magistrats-Archiv.

Statutorio Relâtoriae

super statutione Pauli Barcsai in bonis notati La-
dislai Kenderes de Malomviz.

1531.   Suppi. C. D. T. VI. p. 171—176.

     Pre cătu au luptatu duoi contraregi unulu in contra al-
tuia, aristocrati’a si una parte de poporu inca Be inparti’a in duoe
castre nemice. Deintre familiile boieresci romane mai multe s’au
aruncatu iu partea lui Ferdinandu, cumu au fostu famili’a’ dein
care a esitu renumitulu Archiepiscopu primate Nicolaus Olahus,
Majlatu ai alții, intre carii a fostu si Vladu Candresiu (Ladislaus
Kenderes). Urmarea fu, câ celalaltu coutrarege Zapolya confiscă
averile dela unii câ aceia si le donă la altii. Iu casulu de facia
di averile Candresieniloru la una alta familia romanăsca, alu cărei
capu era Paulu dela Bârcea, său cum ii dicu unii Bîrcea, comuna
in comitatulu Hunedărei. In acestu documentu statutorîu se afla
ei câteva momente dein evenimentele aniloru 1529—31, fug’a
lui Zapolya in Poloni’a la . Tarnovu si petrecerea lui acolo;
diet’a in Ungari’a sub conducerea sa; bătălii cu nemții pentru
Buda s. a. Totu dein acestu documentu se vede, cumu vecbi’a
familia romanăsca Candea, păna in acăsta epoca incepuse a
se ramuri si separa după trei nume, adeca Candea, Candresiu,
Candeanulu, ăra pe unguresce Kende, Kenderes, Kendeffi. „Tit-
lulu de Cnăzu“ mai obvene si in acestu documentu, acumu inse


scapatatu dein vechi’a lui semnificatiune slavăna, odata multu mai
honorifica*).

Spectabili et Magnifico Domino Stephano Bathory
de Somlyo Comiți Comitatus de Szabolcs, et Vaj-
vodae Transilvaniae, et Siculorum Comiți Domino
et amico ipsorum honorando, Capitalum Ecclesiae
Albensis Transilvaniae....................noverit Mag-

nificența vestra nos literas serenissirni Principis, et
Domini Dni Joannis Dei gratia Hungariae, Dalma- •
tiae, Croatiae etc. Dni noștri naturaliter gratiosissimi
introductorias, et statutorias nobis praeceptorie lo-
quentes et directas summa cum reverența recepisse
in haec verba:

      „Joannes Dei gratia Rex Hungariae, Dalmatiae,
Croatiae .... noster . . . dam propter . . . agend
. . . dignitat. asse .... animi, non corporis Laborum
. . . in terfuit, ac dignam suae fidei, et integritatis . . .
ipso delictorum poenas a nobis exigerrte, turn e J .
. . , . nostro Hungariae praedicto in hos fines Po-
loniae migrare coegiss............quae sunt in rebus

humanis omnium charissimae, inter hostiles manus
..........non dubitavit, sed in alieno solo extraque
patriam tamdiu nobiscum perseveravit, dohec idem
Deus, qui...........qui feliciorem nobis reditum in

Patriam obtulit, quibus -tam certis, tamque fidelibus
virtutum suarum erga nos argumentis, tametsi in
praesentia non satis occurrat quondam dignum, ac
conveniens praemium a nobis dări possit, tamen ut
interim, quo ipsum majori munificentiae nostrae dono
cumulabimus, apud omnes appareat aliquod noștri
in ipsum favoris indicium, universa in quaelibet bona
juraque possessionaria egregii Ladislai Kenderesy de
Malomviz tam in dicto Regno nostro Hungariae,
quam in partibus Regni noștri Transilv. ubilibet et
in quibuscunque Comitatibus exist, habit. quae ex
eo, quod idem Ladislaus Kenderessy postposita fide-
litate sua, qua nobis veluti vero legitimo Regni Hun-
gariae Regi, omnium ordinum Regni noștri consensu,
votoque, post interitum Ludovici Regis, praecedes-
soris noștri felicis memonae immediate coronato te-
nebatur, contra publicam constitutionem totius Regni
noștri Hungariae, Ferdinando Regi Bohemiae nostro
publico hosti adhaesit, et contra majestatem nostram


       *) Asia sa prefăcu semnificatiunile mai multoru cuvente
in tote limbile, precumu amu observatu si cu alte ocasiuni.
Avemu cuvente tari, câ impregiurarea acăsta se nu o perdemu
niciodată dein vedere, oricandu ne ocupamu anume de histori’a
năstra. Cnăzu semnifica in Russi’a principe; domnulu Serbiei
inca se ntimesce Cnezu; iu Banatu toti primarii comuneloru ru-
rali se numescu Cnezu. In Moldov’a până înainte cu 15 ani
prefectulu districtuale dela Galați, se numea Parcalabu; dein
contra, in Transilvani’a temniceriulu, care închide pe arestanti
si are grija de închisorile său temnitiele unguresci. Kirăly in
Ungari’a semnifica Rege, Monarchu; dein contra, in Bucuresci
si în tăta Munteni’a a dice cuiva câ este Craiu, semnifica a’lu
insulta reu, ăra „craiu de curtea vechia,denota pe acea classe
de ștrengari faimoși, carii se părta precumu se portă odiniăra
tenerimea cea mai corrupta, care petrecea in curtea domniloru
greci veniti dein Fanaru.                                      Red.


20

— 122 —


totis viribus factionem ipsam Ferdinandicam fovit
sicque crimen lesae majestatis nostrae incurrisse per-
hibetur, ad collationem nostram Regiam, juxta anti-
quam, et approbatam ejusdem Regni noștri consve-
tudinem, atque legem rite, ac legitime devoluta, et
redacta esse dinoscuntur, simul cum cunctis suis uti-
litatibus, et pertinentiis quibuslibet ad eadem de jure,
ab antiquo spectantibus, pertinereque debentibus, sub
suis veris metis, et antiquis existentibus, vigore ali-
arum literarum nostrarum Donational.um in profesto
inventionis S. Cruciș in anno Domini 1528. praete-
rito, Regnorutn vero nostrorum praedictorum anno
2, in Civitate Polonicali Tarno vocala superinde con-
fectarum, memorato magistro Paulo de Barcsa, suis-
que haeredibus et posteritatibus contulerimus uni-
versis; quam quidem nostram collationem, idem ma-
gister Paulus certis et rationabilibus de cansis, et
signanter: obnmpacatum tempus, ipso in dicto Regno
Poloniae una nobiscum peragrante, et expost qua-
dam captivitate, et incarceratione per infideles no-
stros Cives Cibinienses, aliosque factiopis Germani-
nicae ibidem existentes nobiles praeventus, proximis
vero his diebus in obsidione Civitatis Castrique
hujus noștri- Budensis per alemanos contra perso-
nam majestatis nostrae fulminatis, lateri nostro con-
tinue adhaeren. ocupatus, lege et consvetudine dicti
Regni noștri ad id requiren: usque modo exequi non
valuisset, eandem nihilominus nostram collationem
pristinam ex gratia, speciali, antefato magistro Paulo
per nostram majestatem propterea attributa, ex nune
prout ex tune, ex tune prout ex nune acceptam et
approbam velimus eundem magistrum Paulum, suos-
que haeredes universos in Dominium praedictorum
bonorum, et jurium possessionariorum antefati La-
dislai Kenderesy, qui tamen interea temporis, jam
ex hac vita discessisse fertur, in dictis partibus Tran-
silvan. existen. et adjacen. per nos eidem modo prae-
misso collatorum, per. nostrum et vestrum homines
legitime facere introduci, quocirca fidelități vestrae
harum serie committimus, et mandamus, quatenus
vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum,
quo praesente Stephanus Pogan de Brettye, vel alter
Stephanus de Osztro, aut Demetrius sive Paulus de
Hadreu, seu Laurentius Bathyz de Bathyzfalva, sive
Nicolaus de Tustha. nam Antonins Chygedy de
Szent-Gybrgy, namque Michael de Boldogfalva, aliis
absentibus homo noster ad faciem dictorum bonorum
et Jurium possessionariorum antefati quondam La-
dislai Kenderesy in dictis partibus Transilvanis ubi-
libet existen. et adjacen. vicinis et commetaneis eo-
rundem universis inibi legitime convocatis, et prae-
sentibs acceden. introducat praefatum magistrum Pau-
lum de Barcha suosque haeredes et posteritates uni-
versos , in Dominium eorundem, statuatque eadem
eisdem simul cum cunctis utilitatibus, et pertinentiis
quibuslibet praemissae nostrae Donationis titulo ipsis
incumben: perpetuo possidenda si hon fuerit con-
tradictum; contradictores vero si qui fuerint, evocet


eosdem, juxta constitutionem universorum Domini
rum Praelatorum et Baronum, ac Regni noștri prae-*
dicti nobilium, in Diaeta seu Conventu eorum ‘gene* ,
rali, pro festo B. Valentini Martiris in anno Domini
1529. transacto paeterito hic Budae nostro Regia
mandato celebrata factam, et per majestatem nostram
ratificatam contra annotatum magistrum Paulum dd
Barcha ad 15 diem diei statutionis vestrae hujus-i .
modi ex hinc fien. computan. in praesentiam Vaj-
vodarum sive Vice-Vajvodarum nostrorum in dictis ~
partibus Transilvanicis existen. rationem contradir
ctionis eorundem reddituros. Et post haec hujusmo^ț
introductionis et statutionis vestrae seriem, simul cum
contradictorum, et evocatorum, si qui fuerint, vici-
norum et commetaneorum, qui praemissae statutioni
intererunt nominibus, terminam ad praedictum, ut
fuerit expediens praefatis Vajvodis, sive Vice-Vajvo-.
dis nostris suo modo fideliter rescribatis. Datum
Budae praedicta (sic.) in festo B. Pauli Eremitae a.
Domini 1531. Regnorum vero nostrorum anno 5-to“

     Nos igitur mandatis et commissionibus dicti
Domini noștri Regis, in omnibus prouti tenemur,
obtemperare cupientes, una cum praefato Laurentio
Bathyz de Bathizfalva homine suae majestatis, no-
strum hominem, videlicet discretum Ambrosium Praes-
biterum Capellanum Archidiacon. Thelegdyen. ad
praemissa suo modo fideliter peragenda nostro pro
testimonio fidedignum duximus transmittendum, qui
tandem exinde ad nos reversi, concorditer nobis retule-
runt eo modo: quomodo ipsi Sabatho proximo post
festum apparitionis Beati Michaelis Archangeli novi-
ter praeteriti ad facies possessionis Malomviz in Coț
mitatu Hunyadiensi, ac Districtu Haczek existentis
habitae, consequenterque portionum possessionariarum
dicti Ladislai Kenderesy in eadem Malomviz, ac per-
tinentiarum ejusdem universarum, vicinis, et comme-
taneis ejusdem universis, et signanter nobilibus Ni-
colao de Tuscse, Ladislao de Brezova, Stephano de
Osztro, altero Stephano Ilyes de Pesteny, Nicolao
Choch, et Andrea de eadem Pesteny ac aliis inibi
legitime convocatis, et praesentibus accedendo, dum
idem homo regius, dicto nostro testimonio praesente,
annotatum magistrum Paulum haeredesque et po-
teritates suos universos in Dominium totalium por-
tionum possessionarium dicti Ladislai Kenderesi in
eadem Malomviz ac pertinentiis ejusdem universis
habitarum introducere, ac ejusdem, idem, et dictis
suis haeredibus, et posteritatibus simul cum cunctis
earundem utilitatibus,. et pertinentiis quibuslibet, prae-
missae Regiae donationis titulo ipsis incumbente, per-
petuo possiden. statuere, et committere voluissent,
tune die in eadem nobiles Kende de Onchok in Ge-
nerosae Dominae Luciae relictae quondam Joannis
Kenderes, et Petri filii ejusdem, et Egregii Ladislai
Kendeffi tam tutoris nomine, quam etiam successoris
jure praemissa concernere allegantes, nec non Moysze
Kenezius Egregii Zigismundi de Karoly, in ejusdem
Zigismundi Kâroly ac Generosae Domine consorți»

— 123 —


ejusdem, ac alias relictae qnondam Ladislai Kende-
res nominibus, et in personis contradictionis vela-
mine obviassent, ob quam contradictoriam inhibitio-
nem, idem homo regius nostro testimonio praesente
antelatum Ladislaum Kendeffi de portione sua, in eadem
Malomviz habita, ad auditum Stephani Moys Jobba-
gionis sui, ex utroque jure, et dictam Dominam con-
sortem Sigismundi Kăroly de portione possessionaria
quondam Joannis Kenderes in Osztrovel possessione
in dicto Comitatu Hunyadien, ac districtu Haczek
existen. habit.............dotis  suae eandem concer-

nem. ad auditum Opra Kenezii sui, ac deinde quin-
to die diei executionis praenotatae, quomodo prae-
fatus Sigismundus Karoly portionis et jura possaria.
in dicto Comitatu Hunyad in et de quibus videlicet
idem ratione praemissae contradictionis evocări po-
tuisset, non habuisset, nobilis Paulus Hadrevy de
eadem vigore dictarum Literarum.................requisi-

tus praesente nostro testimonio praefatum eundem
Sigismundum Karoly de portione sua possaria in
possessione Zăăh in Comitatu Thordensi existente
habita ad auditum et intelligentiam providi Petri
Kenezii ejusdem Sigismundi in eadem Zăăh^commo-
rantis vicinis, et commetaneis ejusdem, plita nobile
Christophoro Szengyeii, nec non Joanne Kenezio
Stephani Bogathi et Thoader similiter Kenezio Mar-
tini Gaz inibi legitime convocatis, et praesenti-
bus ad 15. diem a die praefatae introduciionis, et
statutionis hujusmodi conputandum vestrae magnifi-
centiae evocasset in praesentiam, rationem contra-
dictiouis eorundem redditurum. Seriem autem exe-
cutionis praemissorum, prout nobis relatum exstitit,
et expediens fore videbatur, eidem magnificentiae
vestrae fideliter duximus rescribendam. Datum quarto-
decimo die diei executionis praenotatae anno Do-
mini supradicto.*)                  '

L. S.                  Lecta.

ab extra
appensi.

     Originale habetur in Archivo Cap. alb. Tran.

     In Transumto Capitulări anni 1756. possidet D.
Frauciscus Kenderes de Felso-Szăllăspataka.

(Va urma.)

Nr. 49 — 1874.

    Procesu verbale

luatu in siedinti’a lunaria a comitetului asoc. trans., tienuta in
17. Aprilie c. n. 1874 sub presidiulu dn. vicepresiedinte, Iac.
Bolog'a, fiendu de facia domnii membrii Pav. Dunc’a. E. Macel-
lariu, Bar. Ursu, I. Hannia, I. V. Rusii, Z. Boiu, Dr. Dem.

Racuciu si I. Cretiu.

     § 24. Dionisiu Aronu, scolariu in VII. classe
gimnasiale in Blasiu, cere a i-se conferi vreunii sti-
pendiu vacante, său altu ajutoriu dein fondulu aso-
ciatiunei. (Nr. 54, 1874.)

     Asemenea Pavelu Oprisiu, economu in Pianulu
de snsu, cere unu ajutoriu pentru fiiulu său loanu
Oprisiu sodalu de papucariu in Oresthia. (Nr. 58, 1874.)


     *) i. e. anno 1531.


     Se decide a li se resolvi respectiviloru supli-
canti: cumu-ch, dupace stipendiale si ajutoriele aso-
ciatiunei preliminate pre anulu 187% s’au impartitu
degiă, inca in Novembre 1873, cereriloru amentite
acuma, nu se pdte satisface, ci se indrepta a con-
curge la tempulu seu, la stipendiale respective aju-
toriale, ce se voru prelimină dein partea adunatei
generale viitorie, pre anulu asociatiunei 1873%.

     § 25. Dn. secretarii! I. Georgie Baritiu, tra-
mese 167 esemplarie, dein care 5 necomplete-remase
de pre anulu 1873 dein foi’a asociatiunei, Transil-
vania, cum si unele diuarie incurse la redactiunea foiei.
(Nr. prot. ag. 59, 1874). Se iea.spre scientia.

     § 26, Se presenteza documentele despre pro-
gresulu in studia pre semestru I. anulu scol. 187%,
dela următorii tineri, stipendiati âi asoc. sianume:

     a)       dela Nicolae Neamtiu, scolariu in VIII, clase
Ia gimnasiulu de stătu dein Sibiiu, carele a repor-
tatu clasa generale de progresu: „eminente". (Nr. 52,
1874);  ,

     b)       dela Aurelu lechimu, scolariu in a VIII,
clase la gimnasiulu dein Alb’a-Iuli’a; carele a repor-
tată clas’a generale de progresu „eminente¹¹ (Nr 55,

     c)       dela loanu Baiulescu ascultatoriu de. technica
in Vien’a, carele a raportatu clas’a de progresu
„forte bunu". (Nr. 60, 1874);

     d)       dela Petru Deheleanu ascultatoriu la facul-
tatea filosofica in Gratiu, carele a raportatu clase
de progresu „eminente" (Nr. 74, 1874) in fine

     e)       dela Avramu Armianu ascultatoriu de dre-
pturi la academia reg. dein Sibiiu, cu progresu de
„prim’a clase". Se iea spre scientia.

     § 27.         «Direcțiunea despartiementului cerc, alu
Sabesiului (IV.) așterne protocoluluilbiedintiei subco-
mitetului dein 10. Augustu 1873, espedatu incăce
numai in 15. Martie 1874.

     Dein respectivulu protocolu p. I.—IV. resulta,
cumu-că numitulu subcomitetu s’a ocupatu, intre
altele afaceri curente, si cu dispositiunile necesarie
pentru tienerea adunarei generale cercuale, care inse
dein caus’a morbului epidemicu, choler’a, ce grasă
pre atunci, nu s’a potutu tienă (Nr. 61, 1874.)

     Spre scientia.

     § 28.         Dn. Vasilie Popoviciu dein Orsiov’a prein
scrisori’a s’a dein 16/28 Martie a c. recomanda co-
mitetului, că se cumpere pe seam’a museului asociatiunei,
un’a collectiune numismatica, a dn. Constantinu La-
zaride. Gestionata collectiune consta dein 144 bu-
căți numi vechi, mai alesu dein tempurile republieei
si ale imperiului romanu; dein acești numi 94 bu-
căți suntu de argentu, 5 de auru si 45 de arama, '
si se potu procură cu pretiulu de 300 fl. v. (Nr.
prot. ag. 63, 1874.)

     Se decide a se rescrie numitului dn. Vasilie
Popoviciu, că se binevoiesca a exoperă, că se se
tramitia incăce un’a descriere esacta despre valărea
istorica a acelora numi, facunda de barbati de spe-

— 124 —


cialitate; totu cu ast a ocasiune se atrage si aten-
țiunea directiuniloru dela gimnasiele romane, asupr’a
nummiloru dein cești une.

      § 23. Direcțiunea despartiementului cercuale
alu Clusiului (X.) cere, că se i-se trametia unu con-
specta despre membrii fundatori si ordinari ai aso-
ciatiunei, cumu si despre membrii ajutori dein de-
spartiementulu respectivu. (Nr. 64, 1874.)

     în nexu cu acăsta, secret. II. raporteza, că con-
spectalu receruta despre membrii fundatori si ordi-
nari dein despartiementulu Clusiului, s’a tramesu inca
in 31. Martin a. c., ăr’ in privinti’a membriloru aju-
tători, s’a indrumatu respectiv’a direcțiune, că se in-
grigeasca, a se estrage acelia dein registrulu de evi-
denția, portatu dein partea subcomitetului alu acelui
despartiementu. Se iea spre scientia.

     § 30. Secretarîatulu despartiementului cercuale
alu Clusului (X.), aduce la cunoscientia, că dn. pro-
fesoru de universitate, Dr. Gregoriu Silasi se insi-
nueza că conlucratoriu la secțiunea asociatiunei
pentru scientiele filologice (Nr. 65, 1874.)

     Se decide, că numitulu dn. se se infereze in
consemnarea, ce se pdrta la comitetu, despre aceli
dni, cari voiescu a se insinuă la drecare dein cele
trei secțiuni scientifice, prevediute in statutele aso-
ciatiunei.

     §.31. Dn. vice-capitanu in Fagarasiu, loanu
Codru Dragusianulu, cere a i-se tramite căte 1 exem-
plariu dein Transilvania de pre anii 1868 si 1869
cu pretiulu statoritu (Nr. 66, 1874.)

     Secretariulu II. raporteza, că cerutele esempla-
ria i s’au espedatu numitului dn. in 1. Aprilie a. c.
si pretiulu obvenitoriu in suma 4 fi. v. a. primin-
duse, s’a transpusu la cass’a asociatiunei. Spre scientia.

     § 32. Diniptiunea despartiementului cercuale
alu Devei (VI.) așterne protocolulu siedintiei subco-
mitetului dein 20. lanuariu a. c., dein preuna cu unu
regulamente relativu la infientiarea unei reuniuni
pentru incuragiarea tinerimei romane dein teritoriulu
despartiementului respectivu, la imbracisiarea mese-
rieloru si a comerciului.

    . Dein amintitulu protocolu resulta urmatoriele
lucrări ale subcomitetului:

     a)      s’au emisu noue dispositiuni in caus’a infien-
tiarei agentureloru comunali.

     b)       s’a conchiamatu un’a adunare generale estra-
ordinaria la Unieddr’a in caus’a pertractarei regula-
mentului relativu la infientiarea unei reuniuni pentru
incuragiare la imbratisiarea meserieloru si a comer-
ciului, care adunare inse dein caus’a morbului epi-
demicu, de bubatu, nepotenduse tienă la tempulu
seu, subcomitetulu si-a tienutu de datoria a esmitte
dein sinulu seu o comissiune pentru finirea per-
tractarei regulamentului cestionatu, ce a fostu inceputu
a se pertracta si in adunarea generale cercuale dela
Dobr’a, in fine

     c)      s’au emisu dispositiuni, că tacsele de membrii
intrate pre anulu espiratu, se se trametia la comitetulu


centrale; er membrii aflători in restantia se se prOA .
voce a solvi tacsele obvenitdrie. (Nr. prot. ag, 6țₜ
1874.)                                                      ,/

      Se decide a se rescrie Gestionatei direcțiuni, că Ș
dispositiunile subcomitetului de sub lit. a) si c) s’au,;
luatu spre plăcută scientia, ăr ce privesce regula* -
mentulu amentitu sub lit. b), acela perlegunduse ai
pertractanduse in siedinti’a de astadi, s’au aprobata in ..
totu cuprensulu seu.                                        i

      Dn. Secretariu I. G. Baritiu cere a i-se tramite
in depositu căte 3 esemplaria dein cursurile Tran- ,
silvaniei pre anii 1868—1872 inclusivu, si afara de.
acestea, inca căte 1 esemplariu de pre 1870 si 1871
pre seam’a unui abonata dein Berladu. (Nr. 71, 1874.)

      Secretariat. II. refereza. că esemplariale cerute,
s'au si tramesu in 7. Aprile a. c.; dar’ dein cursulu
anului 1868 s’au tramesu numai 2 esemplaria, (nu
3), ne mai esistandu altele dein acelu anu.

     Spre scientia.

      § 34.       La propunerea secretari ului II. se decide,
că dupace tempulu adunarei generale a asociatiunei
pre anulu curente, se apropia pre tăta diu’a, comi-
tetulu ațangiatoriu pentru primirea membriloru aso-
ciatiunei 'la adunarea generala tienenda in opidulu
Dev’a se se provdce a ’si dă celu multu păna in
finea lui Maiu a. c. opiniunea sa asupr’a tempului
si respective asupr’a terminului, ce ar’ fi mai oppor
tunu si mai corespundietoriu pentru tienerea aduna-
rei gen. in numitulu opidu, se intielege inse, că in
lun’a lui Augusta a. c.

      § 35.       Direcțiunea institutului „Albin’a" transpune
pre seam’a asociatiunei 100 fi. dein sum’a destinata
pentru scopuri de folosu comunu dein bilantiulu
institutului numita dein 31 Dec. 1873. (Nr. 73, 1874‘)

      Se decide a esprime in scrisu multiamita amen-
titului institutu pentru generosulu ajutoriu, oferita in
favdrea fondului asociatiunei.

      § 36.       Secret. II. raporteza despre urmatdriele
opuri oferite pre seam’a bibliotecei asoc. si anume:

      a)       Istoria critica a Romaniloru B. P. Hasdeu
Voi. I. fas. 2., Voi. II. fas. 1. Bucuresci Ed. 1874.

      b)       Femeile de luliu Pederzani, traducere de
lunius Ed. Barladu 1873 2 esempl.

      c)       Bullettino dela societa geografica italiana
Roma 1874.

      d)       Revist’a contemporana, littere-arte-scientie.
Anulu II. Nr. 3. '. Martiu 1873 Bucuresci.

      Opurile dăruite se primescu pre langa espre-
siunea recunoscientiei protocolaria, si se transpunu
dn. bibliotecariu spre a se petrece in registrulu câr-
ti loru asociatiunei.

      Verificarea acestui procesu verbale se concrede
domniloru membrii: Or. Ursu, Dunca, Hannia.

     Sabiiu datulu că mai susu.

        Vicepresiedinte            I. V. Rusu mp.

    lacobu Bologa mp.                  secret. II.

     Sa cetitu si verificata Sibiiu in 18. Aprilie 1874.

     Ursu mp. P. Dunc’a mp. I. Hannia mp.


Epitoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu 1. aiu asociatiuuei. — Tipografi’a Romer & Kamner.