---------------

ț/® Acesta foia ese *
i cale 3 cofe pe luna [
si costa 2 fiorini v. a.


pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru

  . nemembrii 3 fr.
  Pentru străinătate

1 galbenu cu porto 4,
poștei. {Șji

       -----------





                TRANSILVANIA.




            F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana
            si cultur’a poporului romanu.



W

Abonamentulu se A *
| face numai pe cate f
1 anu intregu.

  Se abonedia la Comi-


tetnlu asociatiunei in


Sibiiu. seu prin posta
seu prin domnii co-
<? lectori. ?


        Nr. 9.


Brasiovu 1. Maiu 1874.


        Amilii VII.











Sumar iu: Studiu asupra dialectului macedoromâna paralelu cu celu daco-romanu. (Urmare.) — Propagarea de ura naționale
prin B. Orbăn. (Urmare.) — Reflexinni la terminologi’a militaria si continuarea ei. — Colectiune de diplome istorice transilvane.
(Urmare.) — Bibliografia.


    Studiu asupra dialectului macedo-romauu paralelu cu
    celu daco-romanu.

          *            (Urmare.)

     III Diferentie fonetice. A) vocali. In-
data la prim’a vocale a dialectala cestiunatu ne ardta
acea peculiaritate, că de sî ea afdra de tonu, ba
adrea sî su tonu se oseurddia in â, totuși oscurarea
acesta de regula se terapia mai numai la finea cu-
venteloru; dra pre aiure vocalea amintita demulteori
si-pastrddia sunetulu curatu sî acolo, unde noi o
rostimu intunerecatu, precumu: alavdare, farina, sca-
pitatu, daco rom. lâudare, scâpetatu, fârina.

     Mai remarcabile diferenția ne presenta dialectulu
macedono-romanu cu acea, că alu doile sunetu
oscuru alu limbei ndstrș daco-romane, adeca â in
lana, pane scl., i-lipsdsce de totu, asiă câtu chiaru
in cașurile, in cari la noi mai adeseori ocure â, pre-
cumu înainte de D, la dinsii se pronuncia a chiaru;
specialmente gerundiele dinsii le formddia sî rostescu
cu ă n d u, undu, endu (e chiaru) sî indu, pre-
cumu: cândo, d.-r. cându, incânu, d.-r. incai, mânca d.-r.
mânca, pânsa d.-r. pânsa; alavdăndu, vidiundu d.-r.
vediendu, arupsend dr. rumpendu, avdindu dr. au-
dîndu.*)                                      /

     Lasămu aici in suspinsu cercetarea causei ace-
stui fenomenu limbisticu, memorandu numai atât’a,
că intr’une dein cărțile ndstre vechie â de adi se
afla sustituitu adeseori prein â, sî că sî in tempulu
mai nou se redicara, cu sî fdra reflectare la acestu^
dialectu, dein partea unoru literatori romani voci
pentru suprimerea lui â.**)

     Ce se atinge de vocalea e, acdst’a in dialectulu
m.-r. fdrte desu se subtîa in j, insusîme, ce se
oserba sî la alte popdra sî in alte limbe mddiadiane,
precumu: citate, domnidieu, di, d.-r. de, discepta d.-r.
descdpta. Astă se pdte oserbă desclinitu sî la e
dein finea cuventeloru, unde sî rapediunea respicarei
căsiuna subtîarea lui e in i. cea ce gasimu sî in
limb’a sora portugesa, precumu: m.-r. sdrele, sd-


       *) Vedi esemple de aceste la Boiadgi Romanische odei’
macedo vlachische Spracblehre, Wien 1813.


       **) V. Petru Maioru Tractatulu ortografica in fruntea
Lecsiconului de Bud’a. T. Maiorescu in Scrierea romana, s. a.


re lui, ce ta teii (dî: sdri-le sdu sdr’le, sdr’lui, ce-
tat’li) scl.; portug. menina (copila), fdrte (dî m’nina,
fort’). Acaderaiculu nostru I. Maxima aluneca a
atribui acdsta proprietate si lui a dein finea nume-
loru;*) ci esemplele produse: limb’li, ddmn’li nu
suntu dein limba-Ii, ddmna-li, ci dein lim-
be-li, ddmne-li scl., cu totulu după regul’a lui e
finale sî neacentuatu.

     Prein asociatiune venimu la j sî H finali. Ce
frapanta asemenare drasi a limbei daco-romane mai
vechie cu dialectulu nostru trans-danubianu! In căr-
țile ndstre betrane u sî j finale mai necaiure nu se
omitu, ddca sun tu precesi de oricari ddue cosunanti,
nu numai că astadî de una muta urmata de un’a li-
cida; sî intogmai e acdst’a la macedo-romani pana
in dîu’a de adi, asiă câtu vocalile acele in casulu
aretatu au sunetu. deplinu, pre candu precese numai
de una cosunatdria fdrte pucinu se audu; ast’a se
semte mai alesu la acatiarea articlului, pr. corbu
corbi, domnu domni, cu articlu: corbulu
corbili, domnulu dom ni li, (dî: corbul’ do-
mnulu’ scl.); inse fo’culu, lupulu, sternutulu
(dî; foc’lu, lup’lu, sternut’lu.)

     In fine fdra indoidla dein inriurintia grecdsca e
de a se deduce, că macedo-romanii rostescu diftongii
ftU, CU înainte de d, I, D, r că av, CV, dra înainte de
t aprdpe că al, precumu: a r a v d a r e, d.-r. rabdare,
alavdu, avdu, Pavlu, fievra lat. febris, cavtu
d.-r. (fanta, preotu d.-r. preutu, s. a.

     B) Cosunanti. Ce se tiene de cosunanti,
afdra de r sî j, pre cele-alalte pronunci’a m.-romana
tdte le muta atunci, candu urmddia după cele unu
i. Asiadara bi, ci. di, li, gi, li, mi, pi, si, ti, vi, se
rostescu că gllî, lî, dî, Iii, di, it. gli sdu mag. lyi, it.
glii sdu mag. nyî, cbi, si, ti, ii sdu neo-grec. j-₍, pre-
cumu: albi se pronuncia că si scrisu d.-romanescș.
alghi, faci fati, surdi surdi, fica hica lat:
fica, lungi lundi, caii scrisa italianesce cagli,
lumina scrisu it. lugnina, pi nu chinu lat.
pinus, siedu siediu, porti porti, viptu iiptu,
(cu orecâta aspiratiune.) — Cosunatdri’a n inca se



     *) I. Maximu Gramat. macedonoromana, Bucuresci 1851
in partea fonetica.


17

— 102 —


moia in it. gn seu mag. ny, inse numai dăca după
î mai urmădia o alta vocale; cu alte cuvente: se
moia numai inainte de unu diftongu inceputoriu cn
j, precumu: antaniu, calcaniu, se rostescu că
in limb’a d.-romana dein Hatiegu sî Banatu; altcumu
D se pronuncia nemoiatu, precumu: nisu d.-r. insu,
spuni, niraire d.-dr. maniare (lat. in-ira-sci?)

      Guturalile c, g se rostescu sî inainte de 6 că
inainte de i, luandu adeca sunetu siueratoriu, pre-
cumu: cerbu, ceru, ducemu, facemu, degetu;
langidu, ștergem ti, frigemu (dî: tierbu,
dedietu scl.)

      Aste permutări ale cosunatdrieloru, dreptu că
nu cu atât a regularitate că în dialectulu in.-r., dara
sporadicu se afla sî in tienuturile dialectului d.-rom.,
dămu de ele mai desu sî prein scrierile ndstre cele
antice, ba gasimu unele sî prein limbele sorori ndue-
latine, semna de vechitatea acestoru trasure caracte-
ristice ale dialectului m.-romanu sî preste totu ale lim-
bei romanesci. Asiă p. e. in limb’a ispana f se pre-
muta in h inainte mai a tdte vocalile, precumu:
hyo fiiu, hierro, fieru, hacer facere, haba
lat. fa ba, ham bre fdme lat. fames. Cea ce inse
in limb’a romana deincoce de Dunăre nu ocurge, e
impregiurarea, că m.-romanii nu permuta guturalile
C, g in siueratdrie grdse, că noi, ci in subtîri ro-
stindu: face că fatiă, langedu că landiedu,’
scl. De unde dre acesta abatere de la regul’a ce-
loru ddue limbe ndue-latine orientali, a limbei ita-
liane sî romanesci, cari guturalile c. g le rostescu
in casulu dein vorba cu sunetu siueratoriu grosu?
Abiă vomu gresî deducundu sî acdsta preculiaritate
dein inriurinti’a limbei elene sî neo-grece, cărora le
lipsescu acele sunete; de si de alta parte nu ne este
necunoscutu, că in alalte patru limbe ndue-latine
(provincialea, frances’a, ispan’a, por’tuges’a) special-
mente guturalea C se pronuncia cu tonu siueratoriu
suptîre, mai că S, sî că pronunci’a acestoru guturali
in latin’a clasica inca nu este deplina constatata.

     Faci a de acestu faptu e curiosu, că tio, tiu
in terminatiunile numerali se rostescu grosu că sî
la noi, precumu: fetioru, petioru (rostitu plane:
cieioru), demandatiune scl.

     Alte scaimbări fonetice in dialectulu cestiunatu
suntu mai de a ddu’a mana sî asîsidere ocurgu ici
cdle sî in dialectulu daco-romanu, precumu pronun-
ciarea lui sce, sci, că site, siti; strămutarea lui II
adrea in r, că mai alesu la romanii dein Istri’a sî in une
părți ale muntiloru aurari deintre Transilvani’a sî
Ungari’a, p. e. veri nu, uru, ârima, (Smeri,
pâra, mâra, in locu de: veninu, unu, anima,
(Smeni, pane, mana scl.; rostirea cosunatdriei V
si f cTein inceputulu cuventeloru că 11, p. e. h u 1 p e,
hdme, in locu de vulpe, fdme lat. fames
portug. fome.

     In fine mai e de insemnatu, că in une părți
ale teritoriului macedono-romanu adrea 1 sî r inainte
de alta cosunante se lapeda, rostindu-se: atu, abu,


miesu, ade. in locu de: altu, albu, miersu,
arde.

       IV. Articlulu e unulu dein cele roaj intere-
santi părți ale cuventarei in limb’a ndstra. Elu dede,
sî pdte va mai dă torta multora dispute intre eru-
diti. Care e originea lui? ce destinatiune formaria
sî sintactica are? pentru ce se poipune in limb’a
ndstra numeneloru? Preste aceste sî asemeni între-
bări trecundu, inseranămu pre scurtu numai atâta,
că ori vomu sustiene cu I. Maiorescu numai unu
articlu alu, ori cu Cipariu sî alti gramatici unulu
primariu lu, le, a, sî altulu secundariu alu sî
celu, in fientia e totu un’a. Articlulu primariu
adeca că sî celu secundariu, nu e alt’a, decâtu pro-
numele demuștrativu latinu iile, care de la ince-
putu servi in latin’a rustica sî servesce in limb’a
romanăsca pana in dîu’a de adi, nu intr’atâtu spre
a alege specialitatea dein generalitate, său spre a
determină mai deaprdpe lucrurile, cea ce numai iu
mesura mărginită pdte face, câtu mai virtosu spre
a dă numeneloru forme de cașuri; cu alte cuvente:
spre a dă numeneloru sufletu, viatia, misicare, spre
a inchiaiă membru cu membru alu vorbirei, precumu
jă etimologi’a cuventului articlu arăta.*)

       De aici urmădia totodată, că fiendu că articlulu
nostru (primariu) atunci, candu înclina numenele
după inpregiurări, se unesce in tientia cu numele sî
remane nedespărtîbile, dinsulu prein acăst’a dă nu-
menelui forme de adeverate cașuri asemeni celoru
eline sî latine, cea ce alalte limbe ndue latine nu
mai posiedu, dara urme sî ruine de declinatiune
arăta invederatu, că in anticitate sî ele asîsiderea le
aveau.**) Urmădia mai incolo, că avendu limb’a
nostra terminatiuni casuali formate prein articlu, său
mai dereptu graindu, prein pronumele demuștrativu,
dein care se trage articlulu (ărasi că in latin’a, ale
cărei terminatiuni casuali inca nu suntu alt’a, decâtu
ale prenumelui aretatoriu is): limb’a d.-rom. deintre
tdte sororile sale mai bine a pastratu sî ne infaci-
siădia vechiulu tipu alu limbei latine, sî deci este
intr’adeveru chiaea, cu ajutoriulu cărei sî numai cu
ajutoriulu ei se potu deslegă in modu multiamitoriu
"taulte cestiuni, alesu istorico-filologice, privitdrie la
elementulu latinu vechili sî nou.***) Urmădia in
fine. că ce se atinge de poipunerea articlului in
limb’a ndstra, cestiunea de păna acumu, că dein ce
cause sî in urmarea a ce inriurintie ne abatumu in
respectulu acest’a de la legea celorualalte sorori?
trebue se o intdrcemu, întrebând u sî scrutandu, că



      *)        . Articulus vine de la artus, arctus, arctare
„Artus dicti, quod membra membris arctentur„, (Festus de ver-
borum significat.) „Artus, ossium conjunctio ad motum compe-
rata. “ (M. Martini in Lexicon etymolog)

      **        ) Pentru esemplu: fr. lui, leur, celui; isp. cuyo, cuya;
it. lei, loro, coluî, costoro scl.

      **        *) Bruce-Whyte Histoire de langues romanes, t. I. pag.
204—205, 215—216.

— 103 —


dein ce cause, candu sî in urm’ă a ce influintie pă-
răsiră năue-latinele apusane datin’a acesta a vechiei
limba latine rustice sî clasice, de e declină cu aju-
toriulu arțiclului sî deci de a poipunere articlulu?
'Numai estmodu potemu speră in acestu respectu se
ajungemu cu tempu la una solutiune indestufităria a
cestiunei controverse.

     Ci se retornămu la peculiaritătile arțiclului in
dialectulu macedo-romanu.

     Un’a deintre aceste e, ca intr’insulu 1 alu ar-
deiului inainte de i nu dispare de totu nece in nu-
menativulu sî acusativulu plur. maso., nece in gene-
tivulu sî dativulu sing. fem., ci numai se pronuncia
moiatu că italiculu gl său magiarulu ly. Preste totu
disparerea o lapedarea licideloru ], 11, r inainte de i
său de diftonga inceputoriu cu i, ce adi de regula
se templa in dialectulu daco-romanu, la frații ma-
cedo-romani inca nece s’a inceputu. Asiadara vor-
bele: muiere, iepure, antâiu, remâi, io saiu,
tu sai, macedo-romanesce se scriu sî rostescu: mu-
liere, liepure, antaniu, re mani, sariu, sari;
totu asiă sî articlulu in cașurile prememorate, p. e.
ar buri-li, dătfine-li, daco-rom. arborii, domn ei.
Dealtmintre au nu e frapante una asemine moiatura
totale sî disparere amusi a unei amusi a altei licide
sî in une năue-latine prea depărtate de noi? E cu-
noscuta p. e., că fr. du, au, des, aux se feceru
dein de le, ă le, de Ies, ă Ies de odunaăra;
ăra formele arțiclului portugesu*o, do, a o, a, da,
â, suntu dein lo, de Io, a lo, la, de la, a la;
ba in limb’a dein urma chiaru si 11 e supusu unei
moiature analăge celei dein d.-roman’a, p. e. portug.
lua d.-r. luna, boa lat. bona, că d.-r. ua său 0
dein una.

     Alta peculiaritate ne ofere articlulu secundariu
alu. Acest’a la pusetiunea genitivale a unui sustan-
tivu ori a unui pronume faepa cu altele se descom-
pune in părțile sale costitutive a sî lu, punendu-se
a înaintea cuventului posiesivu, ăra 1 u adaugundu-
^e la unulu dein numele posiese, chiaru de ar fi
unulu dein aceste jă*) articulații. Prein procedur’a
acăst’a capatămu costrnitiuni că cele urmatărie:
mic’lu predicator’lu a mi eu, d.-rom. miculu
predicatoriu alu mieu; a cui firidele bre seu,
d:-r. ale cui ferestre cauta; vrut’lu fratelu (sic.)
a mieu, d.-rom. iubitulu trate alu mieu, s. a,**)

     In fine, de vomu admite sî articlu nedefinita,
in respectulu acestui e de oserbatu, că m.-rom. nu
contragu femeninulu una nece-candu in (1, cumu
facemu noi romanii cești dein stang’a Danubiului.

(Va urma.)


      *) Sustieniu, că in necesitatea de a impromutd vre unu
cuventu ori altulu dein limbele sorori, se impromutâmu dein
cele mai apropiate de a ndstra; asiadara dein latin’a au italic’a.
In aceste aflămu jam, gia, prein urinare după legile fonetico-
ortografice romanesci, j d.


      **) Boiadgi o. c. pag. 168, 165, 203.


    Propagarea de ura naționale prin B. Orbân.

(Urmare.)

      Orbăn se si mai încorda dein tote poterile că
se atietie foculu celu mai intensivu alu urei națio-
nale romanesci in contra sasiloru; pe sute de pagine,
in mii de variatiuni, descrie despotismulu, tirani’a,
egoismulu sasescu. Cunăscemu fărte bene relele venite
dela sasi romaniloru căti locuescu in aceleași tienu-
turi cu ei; Orbăn inse nu vrea se vădi a nicairi, că
tăta acea portare a sasiloru a fostu totudeauna nu-
mai copi’a despotismului, a tiraniei, a egoismului, a
completei selbatecii asiatice; elu nu vrea se cunăsca
aceea ce scie ărasi tăta lumea, că acestea mici co-
lonii aduse dein Flandri’a si dein diverse parti ale
Germaniei, păna ’i lumea nu ar fi calcatu pe pamen-
tulu Daciei, dăca nu le-aru fi chiamatu si asiediatu
aici regii Ungariei, in cointielegere cu pap’a Romei,
precumu au asiediatu alte sute de mii de nemți si
in Panoni’a, pentru că cu ajutoriulu loru se păta
increstina si totu-odata guberna pe poporulu ma-i
giaru, care era selbatecu si feroce, că si tăte hărdele
barbare, căte au . strabatutu incăce dein Asi’a ’septem-¹
trienale. Regii si dietele Ungariei au incarcatu pe
sgsi cu prerogative si privilegiuri, ăra nu șasii le-au
castigatu vreodată cu armele. Regii si aristocratii
au datu una parte a poporului romanescu cu terri-
toriuri intense romanesci in posessiunea si potestatea
cetatiloru sasesci. Regii si aristocrati’a cea compusa
dein diece nationalitati a Ungariei, au decisu de ne-
numerate-ori a extermina de aici ritulu grecescu si
cu elu pe romani. Regii si aristocrati’a ungureni-
loru au sugrumatu orice umbra de libertate si au
introdusu sierbitutea perpetua, conformu maximei cu-
noscute : Rusticus praeter mercedem laboris nihil
habet. Tripartitulu • celu cumplitu alu lui Verbotzi
este codice ungurescu. Approbatele si Compilatele
cu legile sale barbare sunt scrise in limb’a magiara.
Conspiratiunea (uniunea) cea faimăsa, urdîta in anulu
1437, înnoita de nenumerate-ori cu juramente tari
păna in a. 1848, a fostu urdita de aristocrati si de
secui, ăra sasii au fostu chiamati la mes’a așternuta.
Aru fi cutediatu'vreodată acăsta mana de sasi, că se
faca vreunu reu la unu poporu numerosu, precumu
este celu romanescu, dăca nu aru fi fostu ei incura-
giati si auctorisati de regi si de aristocrati, carii se
aruncă pe romani cu tăta poterea statului, apoi mai
chiamă in ajutoriu si pe nemți. Cu tăte acestea,
cumu se intempla ăre, că cele mai multe comune
rurali,' curatu romanesci, căte se afla situate pe
asia numitulu fundu regescu, adeca alaturea cu cele
sasesci, întrecu departe in numerulu locuitoriioru, in
exteriorulu loru, in averile loru, nu numai pe miile
de sate, care au gemutu in jugulu iobagei prin co-
mitatele feudali, ci si pe satele secuiloru numiti că
aru fi fostu liberi, ăra una parte considerabile a co-
muneloru romanesci dein fundulu regescu întrece pe
cele mai multe oppide (orasie si orasiele) dein corni-
17*

— 104 —


tate. Huneddr’a, Deva, Vintiulu de diosu si celu de
susu; Gelau, Huiedinulu, Siculu, Cojocn’a etc.
sunt numai nesce cuiburi coperite inca si cu palie,
pe langa comune romanesci câ Satu-lungu, Tur-
ceni (Turchesiu), Cernatu, că Zernescii, Tohanulu v.,
vreo trei comune dela Branu, partea rbmanăsca dein
Rosnovu, si cea dein Presmeru, Resînari, Saliscea,
Poian’a, Tilisc’a, Poplac’a, Gur’a-riului, Valea, Slim-
nicu, Sibiielu, Sadu, Boiti’a, Apoldulu-micu, Sin’a,
Rodu, Rehau', Sascioru, ambele Pianuri, Sugagu,
Lancramu, Danosiu s. a., care au dela 1500 păna
2—3—4—5—6 si preste 6 mii de suflete locuitori
romani, precumu le au numai oppidele cele mai
mari; altele multe* numera dela 800 păna la 1200
suflete, precumu vei afla forte rari comune in comi-
tate. Care potu se fia căușele acestei differentie ba-
tetorie la ochi? In vecinetatea României? S’au ara-
tatatu si probata inca si la altu locu, că romanii dein
Romani’a nu ’si lașa patri’a loru, că se se strămute
in a nostra. Apoi că districtele, alu Fagarasiului si
alu Hatiegului, inca sunt contermine cu Romani’a;
dara robfa feudalistica era pe aprdpe se extermine
populatiunea dein acelea tienuturn Differenti’a de
care ne este vorb’a, se esplica numai dein princi-
piulu democraticu, pe care sasimea l’a nutritu si apa-
ratu că ochii dein capu pentru se-nesi; asia apoi
urmă, că acelu principiu fu aplicatu, de volia de
nevolia, in mesura ărecare si la romani; candu dein
contra feudalismulu era se omdre mai antaiu pe sasi,
si se’i extermine dein aeăsta tiăra, precumu ’ia si
exterminata in adeveru, atătu dein cetati si oppide,
cătu si dein mai multe comune rurali situate in re-
giunile cele lobagite ale tierei. Feudalismulu ungu-
rescu, confederata cu fanatismulu religiosu, mersese
in contra țomaniloru asia de parte, in cătu păna in
a. 1700 romaniloru dein comitate, celoru iobagiti, le
era strinsu opritu a ’si face baserice de pătra, pre-
cumu recunosce chiaru si Orbăn. In fundulu re-
gescu, romaniloru le-a remasu in casulu celu mai
reu, intre tote inpregiurarile, celu pucinu dreptulu
de a’si castiga proprietate de pamentu,
fbra că se aiba trebuintia de a’si cumpără mai an-
taiu piele de cane, fia cu bani, fia cu sânge versata,
fia si prin renegare si tradarea natiunei. In fun-
dulu regescu nu se cerea piele de cane, ci se cerea
numai căte duoe bracia vendse, si mente mai de-
stăpta, pentru că romanii se’si păta conserva ce avea,
seu se’si câștige pamentu, proprietate, mosiia. In
comitate nimeni nu potea fi proprietariu de pamentu,
de ar fi fostu si mflionariu,- dăca nu avea piele
de cane. Apoi sciti dvăstra ce insămna in tiăr’a
năstra, a se numi proprietariu, fia si numai de diece
falciore de pamentu? Dăca romanii n’au castigatu
mai multu pamentu in fundulu regescu, pentru aeăsta
îSe respundia călugării bisantini, carii ’iau tienuta in
(orbia sufletăsca, si iau ametîtu cu fals’a explicare a
’cuventeloru evangeliei: Nu ve adunati voue comori."

Este adeveratu, că sasii păna in dilele lui losifu


II. nu suferea că romanii se’si cumpere case in lain-
trulu cetatiloru; ’ ei n’au suferitu nici pe magiari si
nici chiaru pe aristocrati si pe oligarchi, pentru că
precumu cetatile Italiei, Germaniei etc. sq temea se •
nu le robăsca si iobagăsca oligarcliii, de care se
apară forte desu cu armele, asia se temea si cele sa-
sesci de rapacitatea loru. Apoi că dietele au mersi!
multu mai departe, au proscrisu națiunea intrega.

      Orbăn si toti căti l’au pusu la cale că se irrite
pe romani asupra sasiloru, se arata fărte ingrati
cătra densii. Acești aristocrati, acești popi, dăscăli
ciangai, au uitatu asia curendu, că de căte-ori in
cursulu seculiloru romanii aduși la extremitate, scu-
tură lantiurile sclaviei, său le si sfarmă pe unu tempu
ore-care, tiranii loru alergă in ruptulu capului la ce-
tatile sasesci, unde cerea ospitalitate si scutire de
furi’a loru. Totu asia se intemplă si candu fugea
de turci, de tatari, de curuti, de lobonti, de valloni
si de haiducii ungureniloru. Dara apoi cine a im-
bracatu si incaltiatu pe magiari? Professionistii sasi,'
că magiarii n’au avuta nici unu feliu de industria,
si chiaru pe căta au astadi , este numai satira a in-
dustriei. Cine le-a făcuta cara, canitie, arme? Sasii.
Cine le-au edificata case de pătra si curți domnesci?
Totu sasii. Chiaru eapital’a C1 u s i u a fosta cetate
sasăsca, pusa pe ruinele cetatiei antice romane. Si
cine a castigatu adesea favăre si gratia in Vien’a la
cei compromissi păna după urechi? Patricianii sasi-
loru. Cine au data *aristocrattloru sute de mii bani
inprumutu? Fondurile natiunei sasesci. Cine facea
donuri de multe mii principiloru si gubernatoriloru,
consiliariloru si judecatoriloru unguro-secuiesci ? Ce-
tatile sasesci. Si cine a invetiatu chiaru carte pe
magiari? Erasi sasii; ei au adusu reformatiunea in
tiăra. Veți cutedia se mai falsificati santulu adeveru
historicu? Nu se mai p<5te. Romanii au scapatu de
sub epitropi’a calugariloru, nu mai sunt orbiti, ei
vedu, si v’au prinsu cu cumpan’a mica, cu minciun’a
ingănata.

      Ve temeti de predomnirea elementului nemtiescu,
si vedeți in poporulu sasescu unu mare periculu.
Apoi vedi bene, că ostasimea imperatăsca nicairi nu
a fosta si nu a dormita asia liniștita că in sa-
sime; aici s’a simtitu ea totu-deauna că acasa, nu că
in comitate, si nu că in Debritienu, Kecskemăt ori
Segedinu. Vedi bene, că Vien’a si Berolinulu au
cele inai grave rațiuni de a lua pe sasi sub prote-
ctiunea loru cea riiai efficace, si forte prostu este
acela, care nu scie nici macaru atăta. Orbăn et
Comp, o sciu, dara loru le-ar veni bene de minune,
candu aru potea scote castanele dein spudia cu de-
getele romaniloru; s’aru omori prin una lovitura duoe
musce. încercarea romaniloru de a face reu sasi-
loru aru da ocasiune de triumfa mare intrigantiloru.
Elu ne numesce in cartea sa de nenumerate-ori bar-
bari si selbateci; atunci s’aru audf unu milionu de
guri ragindu si urlandu: Eca barbarii, ăca valachii
selbateci, cumu tractădia pe bunii nostrii sasi — „a

— 105 —


jămbor szăsz sogorokat." Majestate regăsea, pentru
Ddieu, lasa-ne se cademu asupra vlachiloru cu tdta
poterea imperiului. Acumu ne poți crede M. ta, că
nu ti-amu spusu minciuni ori-candu ti-amu mintitu
despre dacoromania si amu calumniatu pe acelu po-
poru aturisitu. Acumu poți vede si M. Ta, că altu-
mentrea nu vomu fi in stare se tienemu Transilvani’a,
decătu numai ddca ne vei ajuta si M. ta dein tdte
poterile, că se magiarisamu cu totulu pe acestu po-
poru, se’Iu facemu că se’si uite de originea, de hi-
stori’a, de traditiunile sale, si limb’a se i se exter-
mine dein acestea tieri. Ce e dreptu, că noi ma-
giarisandu pe vlachi si indiosindu'i de harapi ai no-
strii, ne-amu intari in contra elementului nemtiescu,
de care ne tememu asia multu, dara acesta este unu
lucru prea bunu si pentru • cordna etc. etc. In ace-
lasiu tempu diaristic’a nemtidsca s’ar⁻ arunca de nou
asupra ndstra; s’aru scola indata mai multi cărtu-
rari de ai sasiloru, aru chiama in tidra dmeni că
anglulu Bonner, că prussaculu Wattenbach si le aru
dicta in pena calumnii scărnave, că celea de deunadi
esite in fdli’a periodica „Uebei’ Land und Meer.“

      Orbăn si toti patronii si complicii sei, atătu cei
dein Transilvani’a,. cătu si cei dela Buda-Pestea, aru
face fdrte bene, ddca aru mai inceia de a falsifica,
histori’a si a o degradă de sierbitdri’a si chiaru ma-i
'itur’a politicei loru naționale. Cu acdsta manoperaj
iimmorale si brutale densii numai cătu irrita spiri-
tele; făcu că lupt’a pentru existentia se ia dimensi-
uni insuflatdrie de grija mare pe venitoriu; sdmena
ventu, pentru că generatiunea ce ne succede, se fia
constrinsa a secera cu sâbii’a furtune si uragane de
cele mai fiordse. In locu de a se incercă se ruinedie
pe sasi prin romani si pe romani prin elementulu
nemtiescu, aristocrati’a magiara cu toti ciocoii, cu
toti popii si dăscălii loru, se vedia mai bene, cumu
voru se scdtia tier’a intrdga dein calamitatile in care
o au rapedîtu in modu atătu de criminale, in scur-
tulu periodu de siepte ani. Se nu invetie ei pe ro-
mani, cumu se’si resbune de sasi, ci se’si aduca
amente, că arm’a vindictei are totu-deauna duoe ta-
liusie. Ddca ungurenii ne-aru fi lasatu in pace, po-
pdrale Transilvaniei s’atu fi impacatu păna acuma
unele cu altele. Romanii s’aru. impaca destulu de
usioru, chiaru si cu magiarii dein comitatele transil-
vane, unde maioiiitatea loru s’a formatu totu numai
dein romani renegati. Romanii nu s’aru certa nici
chiaru cu secuii, indata-ce aceștia aru mai lașa dein
brutalitatea loru si dein passiunea de a minți. Cu
sasii ar fi si mai usioru. Ei nu potu se subsiste
mai alesu că professionisti, fbra ajutoriulu romani-
loru; aceștia drasi au trebuintia de manufacturele loru.
Cărturării sasiloru se incete numai cu calumniele si
denuntiatiunile la curte si in pressa, si apoi tdte se
voru indrepta.

(Va urma.)


    Reflexiuni la terminologi’a militaria si continuarea ei.

    Amu premissu acelea căteva exemple de limb’a
si terminologi’a militaria, asia precumu este ea usi-
tata in tempulu de facia la armat’a României. Amu
anunciatu si scopulu pentru care facuramu acdsta.
Le precurmamu de-ocamu data; adaogemu inse ase-
curarea ndstra cătra toti barbatii de specialitate, carii
se interesedia de acdsta parte essentiale si vi-
tale a limbei ndstre, că noi nu avemu preten-
siunea de a dascalf pe nimeni, ci ne simtiramu obli-
gati in conscientia de a reflecta la acdsta parte a
vietiei ndstre naționale, cu care dorimu dein sufletu .
că se se ocupe mințile tuturoru romaniloru, inca si
a le femeiloru ndstre; mai departe, că celu care
voliesce se cundsca limb’a militaria dein Romani’a,
precumu si progressele pe care le va fi facutu ea,
are se'si câștige mai multe opuri romanesci, ince-
pendu tocma dela Regulamentulu ostasiescu,
elaboratu inainte cu 42 de ani sub conducerea co-
lonelului Voinescu I. după celu rusescu de atunci,
si păna la celea care essu in dilele ndstre, precumu
si a se ocupa cu lectur’a Monitoriului ăstei,
care esse sub auspiciele ministeriului ostasiescu.
Acelu Monitoriu se compune dein doue parti, un’a
oficiale si alt’a scientifica; afbra de acestea, abonatii
mai primescii si căte unu fasciclu, care coprende
tractate in diverse ramuri a le artei militarie. Mo-
nitoriulu Os tei esse de 2—3 ori pe luna, si
afbra de timbrulu poștei costa numai siepte (7) lei
noi (franci) pe 1 anu. Acelu Monitoriu dela unu
tempu inedee ajunse a fi fdrte interessante, mai alesu
de candu se publica in trensulu si asia numitele
conferentie militarie, care au inceputu a se
tiend si in Romani’a . de cătra mai multi oficiari de
aceia, carii dispunu nu numai de cunoscientie the-
oretice prea frumdse, dara au partecipatu si la cam-
panii bellice in diverse staturi, ăra mai alesu in
Americ’a septemtrionale, in Algeri’a, in Mexico, in
Itali’a, Franc’ia, Austri’a, Russi’a etc.

    Aici ește loculu a comunică inca si urmatdriele
sciri, ce stau in relatiune cu materi’a de facia.

    înainte cu unu anu, unulu dein căpitănii cei
mai diligenti si mai seriosi ai armatei romanesci a
tradusu de nou regulamentele tactice, care
s’au si tiparitu, de si numai intr’unu numeru prea
marginitu de exemplarie. Dilele acestea una comis-
siune compusa dein oficiari superiori lucrddia la re-
gulamente noue, dara păna acumu a terminatu nu-
mai scdl’a soldatului, la care s’a luatu mare
parte dein traductiunea făcută in anulu trecutu.

    Traducerea essercitiului in campania
după Valdersee, făcută de dn. capitanu Nichita
Ignatu, a fostu bene primita de cătra auctoritatlie
militarie superiori, ceea ce se cundsce dein resolu-
tiunea dlui ministru ostasiescu Eman. Florescu, care
tiene intre altele: ..Se se arate multiumirile mele

— 106 —


  căpitanului Ignatu pentru importanfa lucrare. Se
se tipardsca cu spesele statului 3000 exemplarie, deintre
care se se irnpartia gratis fiacarui abonatu la Mo-
nitoriulu Ostei; 100 exemplarie se se dea aucto-
rului (traductorului?) că remunerație; dra restulu se
se depună la ministeriulu de resbelu, pentru a se
vende doritoriloru in pretiulu de 50 bani exempla-
riulu “

       Dein acestu casu invetiamu celu pucinu atăta,
că ministeriulu ostasiescu alu României nu mai este
indifferente pentru limb’a, in care trebue se invetie
romanii artea militaria, ci că a luatu mesuri spre
- a se introduce si stabili una limba mai correcta,
mai purificata chiaru si de gallicismi, in cătu aceștia
nu aru fi adoptati si cunoscuti la cele mai multe
armate europene. Unii oficiari se ocupa cu fericit’a
idea de a compune unu vocabulariu de termini
technici militari in limbile francdsc’a si german’a,
dein care apoi se se traduca iu romanesce de cătra
barbati de specialitate, carii- cunoscu tdte trei limbile
acestea perfectu. Noi le dbrimu dein suflete celu
mai bunu successu. Atunci apoi vomu avea termi-
nologia militaria unificata. Pare că ne-ar predice
cineva, că unii o voru critica, că-ci nu o voru afla
destulu de popularia. Dara pentru Ddieu, ce pdte
fi populariu la nisce baiati, carii n’au vediutu scdl’a
cu ochii, prin urmare nu sunt preparati de locu.
Este observatiune vechia a ethnographiloru, că de
exemplu, cele mai multe familii dein comunele rurali,
care se afla cumu am dice, in statalii naturei, na
simtu trebuintia de mai multe cuvente in tdta vidti’a
loru, decătu că de 400 păna celu mai multu 800
de cuvente dein* intregulu thesauru alu limbei. Fia-
care classe de dmeni invdtia numai atătea cuvente
dein limb’a materna, de căte-are trebuintia iu cer-
culu activitatiei, in vocatiunea sa pe acestu pamentu,
dra dein restu invdtia numai ddca vene in atengere
cu alte- classi de dmeni, si atunci inca numai ddca le
• simte lips’a, sdu ddca dmenii sunt constrinsi prin
forti’a inpregiurariloru. Pentru recruta mai totu este
nou, dein momentulil in care a fostu assentatu. Dara
nu terminologi’a cea noua, cătu mai virto’su pronun-
tiarea cea neromandsca, constructiunea cea su-
cita si denaturata, apoi iu multe cașuri methodulu
instructiunei si modulu de a tracta cu recrutulu ne-
dedatu, acestea sunt care desgusta si spariia pe una
parte mare a tenerimei dela servitiulu militariu. Patru
cinci sute de cuvente noue, mai multu sdii mai pu-
cinu, trebue se invetie ori-ce teneru, care trece dela
professiunea tata-seu la alfa ori-care; apoi unu nu-
meru asia micu de cuvente le invetia tenerimea, cumu
amu dice, pe strata, precumu vedemu in mii de
exemple, mai alesu pe la cetati si oppide; cu atătu
mai usioru le va invetia recrutulu in scdl’a soldatu-
lui, numai instructorii lui se scia tracta cu densulu.

       Eca inse, că după acestea reflexiuni premisse
păna acilea, amu ajunsu că se continuamu paralel-
lismulu nostru. Amu gustata ceva dein terminologi’a


militaria a României; se vedemu acumu, care era
limb’a si terminologi’a de instrucțiune romandsca a
ostasiului romana dein armat’a imperiale austriaca
păna inainte cu 5 sdu 6 ani, si cumu a inceputu se
se reformedie si aceea mai spre bene. Nu vomu
merge prea tare inapoi, decătu numai păna la bel-
lulu celu mare dein Itali’a, că-ci de amu voii se pe-
trundemu si mai departe in trecutu, pre candu cea mai
vigordsa instrucțiune era executata prin 30—50—100
de beție si prin amblarea in nulele printre 300 de
ostasi, de căte 6 păna de 10 ori, ne-ar veni se sus?
pinamu cu poetulu: Infandunj regina jubes renovare
dolorem.

     Asia dara vomu incepe numai cu una cărticică
de instrucțiune publicata la an. 1858 in trei limbi,
nemtiesce, serbesce, romanesce, alu cărei titlu este:
„Praktische Voriibungen zur leichteren Erlernung der
serbischen und romanischen als Regimentssprache,
fur rein militărische Zwecke, gehalten in der Mund-
art des gemeinen Mannes.“

     Auctoriulu acestei instrucțiuni premitte in pre-
faciune, că densulu a respectatei acilea numai limb’a
ostasiului gregariu, era nici - decumu limb’a scrisa,
limb’a cultivata. a cutarui poporu, cu alte cuvente,
că elu ar fi invetiatu acelea limbi dela fetiori, dra
nu fetiorii dela oficiari si suboficiari. Noi inse vomu
vedea dein estrasulu verbale ce vomu da dein acea
carte de instrucțiune,' că s’a intemplatu tocma con-
trariulu, si că bieții recruți au fostu constrinsi se in-
vetie unu jargon u, unu gallimathias de limba, cărui
asemenea nu s’a mai vediutu in tdta lumea, si care
trebue se ingreune instrucțiunea in modulu celu mai
infricosiatu, că-ci elu este de natura, că se aduca la
desperatiune, atătu pe nefericitulu instructoriu, cătu
si pe mai nefericitulu ostasiu, fachndu’i că se’si bla- •
steme dr’a in care s’au nascutu si unulu si altulu.

     Dara se nu preocupamu pe lectoriu, ci se la-
samu că se ne vorbdsca oficiarii si suboficiarii in-
structori cu cei 100 si mai bene de mii soldati im-
peratesci de naționalitate romandsca, in limb’a cartiei
susu citate, dein care vomu scdte una porțiune bu-
nicica , si inca pre cătu se pdte in tipografiile de
aici, cu orthographi’a serbo-croatica, iupusa
limbei ndstre de auctoriulu anonimu.

Abnehmen — luware.

Abwărts — inddsu.

Anvertrauen — kukredere.

Arm, der — braca.

Bauer — setăn.

Baumstamm — botta della pom.

Bemerken — simcitore.                            j

Betriigen — incelui.

Bettdecke — pokrdwica.

Bewegung — komocione.

Blass — pallidu.
Blatt — frunca,
Bleiben — remunare.

— 107 —


Blut — sinze,
Bote — mesadzer.
Buch — karta.
Biirger — pulgeru.
Capităn — kapetanu.
Dank — gracia, mulcamiria.
Durchmarschiren — trekare.
Ebene •— asemena.
Elire — onore.
Feld •— holde.

Feldkaplan — capellanu kastrense.
Feldwebel —- srazmestr. •
Fenster — farasta.

Festung ■— catate.

Finger — zezetu.

Fluss — apa fugendu.
Freiheit — slobozne.
Fiihrer — dukendu.
Gabel furkica.

Geburtstag — zeoa nasceri.
Gemeiner Soldat — katana prostu.
Geruch — odore.

Hacke — sekdra.

Hochachtung — innelcare.
Holz — gemnu.

Kreuz — kruca.

Krîeg -— bataja mare.
Kundschafter .—- spekulator.
Krieger — woinik.

Lunge — zigarica alba.
Leber — zigarica.

Mannschaft — militari.

Mord — omoriria.

Nebel — tuffa.

Nett •— zingas.

Passirschein — avisu de pasu.
Pass — pasos.

Rede — worbele.

Ruf — kiamat.

Schneider — sneider.
Schiitze — puskâtor.
Stall — stalog.

Steg — podu mik.
Stock — butta.
Tabak — duhan.
Tag — zeoa.
Thier =— marwa.
Ton — tonu.
Tornister — tanistra.
Trompete — trumbica.
Tuch — postawa. •
Ueberlăufer — fugaritu.
Voraussehen — nainte weda.
Vorposten — straza de nainte.
Vorspann — vorspan.

Wohnung — lokumentu.
Zahn — maseu.

Zapfenstreich — zapenstreicliu.


Zuriickbleiben — napoi ramuna.

Zuruckfallen — napoi keda.

Das Halsstreifel nicht rein — strafia della krawata
  nui kurat.

Der Rock schlecht geputzt — kabatui reu kurecit.

Die Knopfe nicht rein genug — bumbillje nus ku-
  rate.

Der Mantei voii Flecken — kepenagu i plin de fle-
  kur.

Der Csako muss gerade aufgesetzt werden — caku
  musai se ste derept.

Das Sturmband unter das Kinn geschoben werden
  — curiaua de cako se tras sub barba.

Das weisse Riemenzeug muss sehr nett und rein ge-
  halten werden; sich auf der Mitte der Brust kreu-
  zen — kurelje albe musai kurat șefie, kruca pre
  piept șefie.

Alle Eisentheile des Gewehres rostfrei sein — tetje
  parte de fdrur della puska se fie de ruzfna kurat.

Die Bajonnetscheide ist nicht schon geputzt — sas-
  kula de bajonet nui frumos kurecite.

Der Tornister ist schlecht gepackt, hăngt zu tief,
  hoch, schief — borneu i reu pakulit, ste pre sus,
  pre zos, inletura.

Diese Wăsche ist sehr unrein — kimjes sint pre ne- •
  leud:

Die Betten stehen nicht in einer Linie — pătur nu
  stau intro un rind.

Der Fussboden schmutzig — pamnt i neleut.

Die Wănde voii Staub und Spinngewebe — părțile
  plin de prau, siku panzene.

Die Fenster matt, nicht rein genug — ferest nus
  bas kufate.

Die Zimmer zu wenig geliiftet —- sdbilje nus bas
  venturate.

Die Gange nicht gekehrt — kongur nui meturat.

Kolben anziehen! — kolbu traze!

Beim Marschiren und Besichtigung eines Vorgesetzten
  Kopf in die Hohe, die Brust heraus! — la marș
  si la kautare unu maimărelui, kapu sus, si piept
  afare!

Auf’s Commando: „Halt!“ ruhig stehen! — la ko-
  mando: „Halt!“ stac enpace!

Ihr arbeitet zu trage! — voi lukrac pre lenos!

Besser Acht geben! — luwac sama mai bine!

Nach dem letzten Tempo die rechte Hand rasch an
  die Seite -— pre tempo elmai de peurma, muna
  de repta juce en letura.

Acht auf mein Commando — jesama pre komanda
  mia.

Die Năgel nicht geschnitten — unzilje nus tajac.

Die Patrontasche ist schlecht geputzt — patrontâsui
  reu puculit.

Wer meldet sich zur Gensd’armerie ? — cinese voi-
  jestje la zandam&rie?

Ohne Erlaubniss darf Niemand einen Wagen bestei-

— 108 —


   gen — fere slobozene nui slobod lanime la kocia
   seseduce.

Morgen ist Rasttag — manei zeoa de pace.

Die zerrissenen Schulie zum Schuster geben; die Ar-
   matur und Montur geputzt werden — papucilje
   rupts sese de la susteru, monturu si arma se pu-
   culic.

Der Zapfenstreich ist um 8 Uhr Abends, Vergatte-
. rung morgen um 6 Uhr Friih, dass Alles piinkt-
lich eintrifft — zapenstreich ofi la opt cas sara,
Vergatterung la sase casur diminaca, si toc la
wreme se wine.

Wer zu spat kommt, wird gestraft — cine pria trzeu
   wine, ofi pedepsit.

Nehme eine Hand voii Schnee, reibe dein Ohr, deine
   Nașe, sie ist erfroren — je omdna pline de naua.
   friake uretu si nasu kei indecat.

Schulterblătter zusammenziehen — dselje de spate
   entreuna traze.

Daumen auf die Hosennaht — zezetumare pre si-
   nior de nadrăz.

Kinn anziehen — barba encinze.

Die Schwere des Korpers auf die Mitte beider Fuss-
   sohlen — greimja de trupu en mizlok la amndd
   talpe.

Sich nach Willkiihr bewegen — tăt insu pre woja
   se se miske.

In die vorschriftsmăssige Stellung iibergehen — după
   skriata positura se stieje.

Rangiren nach der Grbsse — rendui pre merimja.

Sich richten nach der Brust und Stirn seines Neben-
   niannes — lowăt direpcune pre pieptu si frunte
   della om aprope.

Auf einander decken — unu pre altu akoperit.

Die Gliederdistanz betrâgt die doppelte Mannsbreite
   (drei Schuh) — o glida della alta i endoita Iar
   zimja de un om (tri picor),

Eine ganze, halbe, doppelte Wendung — oentrage,
   zumatate, endoite intorcere.

Alle Wendungen geschehen auf dem linken Absatze
   — tete intorkare se fak pre kalkinu sting.

Eine doppelte Linksumwendung machen — opestinge
   se se face endoite intorcere.

Der Marsch wird immer mit dem linken Fusse an-
   getreten — mărsu musai tetdeuna ku picoru sting
   se se encepe.

Die Fussspitzen ab- und auswărts wen den — kol-
   curi de picoru zos si den afare entorce.

Die Kniebiegen strecken — zenunce entinze.

Die rechte, linke Schulter vor — direptu, stingu
   umeri nainte.

Den Oberleib vornehmen — pjept nainte.

Den Fuss beiziehen — picoru traze laolalte.

Den Scliritt vollenden — păsu implineste.

Grad vorwărts marschiren — derept nainte masiru-
   jeste.

Schritt halten — cine păsu.

Schritt beschleunigen — păsu mai jute.


1


Schritt verkiirzen — păsu skurtăstje.

Schritt wechseln — păsu skimbe.

Scliritt nehmen — je păsu.

Halbe Wendung rechts, links machen — intorke-
  ment de zumatate indirept, insting fekut.                S

Rechts, links, seitwărts treten •— inderept, lastinga, ]
  enletur merze.

Wieder gradaus marschiren — jare derept masiru-
  jeste.

Nicht iiber die Linie vorprellen — nu trebuje peste
  brazda se trecec.

Grad, ungrad fiir den Abmarsch rechts, links —
  asemene, fereasemene pentru pljekare inderept,
  stingă.

Die ungeraden Rotten bleiben nach der Wendung
  stehen — fereasemene rotte remen duppe intorke-
  ment stat.

Der Unferoffizier des ersten Gliedes bleibt stehen —
  subofficiru della glida dintifi ramune stat..

Die Mănner des ersten und dritten Gliedes bilden die
  Wand — omeni dentiii din trelja glida fak zidu.

Die Mănner des ersten Gliedes wenden die Kopfe
  rechts, und nehmen Fiihlung gegen den Unteroffi-
  zier — ămeni della glida dintia entork kațm la
  djerept, si jau simcitu ketre subofficiru.

Das Gewehr vor die Mitte des Leibes, des Schen-
  kels bringen — puska nainte mizloku de truppu,
  puska nainte mizloku de cimpu aduce.

Den Kolben umfassen — majui della puska apukke.

Das Schloss auswărts drehen — zaru puști din afare
  intorce.

Das Schlossblech kommt auf die Magengrube — pleu
  zări wine la groapa foăljelui.

Den Patrontaschdeckel mit verkehrter Hand aufstos-
  sen — koperis de patrontas ku munna entorse
  deskidje.

Die Patrone in Lauf geben — fisăgur de in cawe.

Ziinder einlegen — aprinsu, pune in nuntru.

Pfannendeckel aufstossen — akoperitu de țigana de-
  skide.

Pfannendeckel schliessen — akoperitu de țigana in-
  kide.                                                    '

Hammer in die Rast setzen — kokosu in pace pune.

Die Hammerspitze muss den Leib beriihren — koda
  de kokosu musai truppu se dernaske.

Zeigefinger auf den Ziingel — zezetu dinți la petika.

Die linke Hand kommt in gleicher Hbhe mit der
  linken Achsel — munna stingă wine en merimja
  asemăna, ku umere sting.

Auf die Brust eines Mannes zielen — pre piept della
  un om semist.

Zielen und treffen — semist si sgodest.

Das Bajonnet versorgen — bajonetu en patăska en-
  nuntru pune.

     Se mai continuamu? Nu; credemu că este prea
de ajunsu. Vomu trece la altele.

— 109 —


Colectiune de diplome
d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemeny, care
privescu mai alesu pe romăni (valachi).

(Urmare.)

1519. App. D. Tr. T* VI.

      Duoe familii aristocratice secuiesci, anume Lăzăr (dein
care se trage famili’a comitiloru Lazar de astadi) si Toth se
luasera in processe si lupta. Lazarescii goniră pe Totiesci dein
secuime. Atunci famili’a Toth vene la comuna ungurăsca B e n e-
falva si o incalecsț iobagindu-o. Locuitorii protesta provocaudu-se
la decisiunea aduparei generale a natiunei secuesci, care pe co-
mun’a loru o a recunoscutu si declaratu de comuna secuesca li-
bera. Processulu ajunge la curtea judecatorăsca a lui loanu
Zapolya. Ambele parti isi iau advocati si se apera; vodă Zapo-
lya si cu ai sei decidu in contra locuitoriloru numitei comune
si ’i făcu iobagi, adeca robi pentru totu-deauna ai familiei Toth.
In aceetu documentu voru afla si philologii magiari ceva materia
in expressiunea. Ulgări fedldon lakokat.*)

      Nos Joannes de Zapolya Comes perpetuus Ter-
rae Scepusiensis Vajvoda Transilvanus et Siculorum
Comes etc. damus pro memoria: Quod nobis feria
secunda proxima ante festum nativitatis Virginis Glo-
riosae, una cum Egregio Leonardo Barlabăsy Vice-
vajvoda nostro, ceterisquo duodecim Juratis coassesso-
ribus sedis Maros hic in Oppido Zekely Văsărhely
constitut. et existen. Mathias de Fratha pro Egregio
Joanne Tot de Zentgergh cum pro literis nostris
praesentibus ibidem et personaliter adhaeren: Incolis
possessionis Benefalva pro quibus Nicolaus Săntha
de Zekelyfalva astitit contra eosdem, proposuit eo
modo: quomodo temporibus elapsis dum videlicet
Egregius quondam Andreas Lazar de Zărhegy, una
cum caeteris suis consodalibus Egregium quondam
Nicolaum Toth Genitorem ipsius Joannis Toth de
Terra ista siculicali expulisset, et exulem ejecisset
potentia median. lidem Incolae tamquam Jobbagiones,
seu instar aliorum similium Jobbagionum in Ulgări
feblden lako, simul cum universis territor. ipsorum
nescitur quibuscunque ducti motivis universas terras


       *)Apoi se te mai miri, că oligarchii robea pe comunele
libere romanesci, neaparate de nimeni, ci asuprite de toti, candu
isi robea si aruncă, in sierbitute chiaru sângele loru. Apoi că
Dozsa Gybrgy, comandantele dein 1514 alu revolutiunei tierani-
loru, inca au fostu secuiu curatu. De altu-mentrea dein cinci
miliăne de magiari curati (că mai multi nu sunt) păna in anulu,
1848 abia l*/₂ milionu au fostu omeni mai multu său mai pu-
cinu liberi, ci nobili privilegiati si că locuitori prin oppide, locuril
asia numite taxali si in urbi (cetati) mai mari său mai mici.,
Toti ceilalți magiari, atătu in Ungari’a, cătu si in Trasilvani’a,
au fostu iobagi, sclavi că toti sclavii, carii au portatu jugulu
feudalismului, ăra nu omeni liberi. De aceea este celu mai
mare neadeveru in desu audit’a expressiune szabad magyar nem-
zet; că natiuea magiara, adeca poporulu insusi, nu a fostu liberu
decandu este elu in Europ’a, si ce este mai tristu, că acelu po-
poru nefericitu nici nu scie ce este libertatea. Liberi in sensu
fendaHsticu au fostp in Ungari’a numai circa cinci sute de mii
de persone, adeca asia numitii nobili, incependu dela opincari
păna susu la comite si principe. Dara acea libertate se păte
dice cu mai mare dreptu privilegiu asupritoriu de poporu, liceu
tia, desfreu, tirania.                                      Red.


arabiles, foeneta et sessiones Domorum, simul cum
territor. ejusdem possessionis pro se occupassent, se
ipsos quoque siculos liberos facere minime formidas-
sent, in quibus eidem actori plus quam miile flore-
nor. auri damna intulissent potentia median, in prae-
judicium et damnum praefati Joannis Toth actor,
valde magnum. Quo audito praefatus Nicolaus Săntha
Procura, praefatorum Incolarum in personis eorum-
dem respondit in adverso. quomodo ipsi non poten-
tentia median, se ipsos in siculos liberos fecissent,
sed universitas Regni siculorum, intellecta ipsorum
incolarum justiția, ut antea quoque siculi exstitisseift,
eosdem in liberos siculos fecissent. Quibus sic ha-
bitis partibusque praedictis nullo ampliori documento
eorum allegato comproban. sed eisdem per nos in
praemissis Juris equitatem elargiri postulam Verum
quia ex praemissis allegationibus praefatorum Inco-
larum ex Benefalva clare edocebamur Universitatem
Regni siculorum non via Juris, sed actu potentiarum
eosdem in siculos liberos constituisse, ex eoqiie nul-
lius vigor. existen. iidemque Incolae rursus eidem
Joanni Toth juxta veterem eorum libertatem instar
suorum Jobbagionum readjudicari et committi debere'
videbantur manifeste, propter quod nos de eorundem
dicti vice-vajvodae noștri caeterorum consilio, eos-
demque Universos incolas ex Benefalva simul cum
universis territor. et metis tanquam Jobbagiones suos
siculicales in Ulgări Feoldbn lakokat annotato ’Jo-
anni Toth actor, in perpetuum adjudican. decernen.
et committen. imo decernimus et committimus prae-
sentimn per vigorem. Datum loco et termino in
praenot. Anno Domini Millesimo quingentesimo de-
cimo nono.

     Exstat in Archivo Kolos-Monostoriensi.

1519. Suppl. C. D. T. V. p. 53.

     Cunoscut’a familia aristocratica romanăsca Candea cu pre-
dicatul» dela Suseni său Riu de măra, ajunsese păna in
acăsta epoca, că se domine presto 29 de comune dein comita-
tulu Hunedorei. Diplomele de donatiune si alte documente de
ale familiei fuseseră conservate la unulu deintre descendentii co-
laterali ai vechiei familii si anume la Michailu Candea, dara după
mortea lui a remasu la filii sei. Ceealaltea ramura a familiei nu
se tienea sigura si cerea că se le dea documentele celu pucinu in co-
pia legalisata. Caus’a^fe pertractă la Zapolya vodă si la capitululu
dein Alb’a. Dein acestu documentu inca se vede curatu si luminatu, că
familiele Candea si Candresiu (corupti in Kende,.Kendeffy, Kenderes)
sunt dc aceeași origine, descendente dein aceea$ tulpina romanăsca.
In acestu documentu mai afli si numele altoru familii boieresci dă
romani, intre care si Poganulu dela Clopotiv’a, de unde se trage
si prefectul» actuale alu comitatului Albei iuferiore

     Spectabili ac magnifico Domino Joanni de Za-
polya Comiți perpetue T'errae scepusiensis Vajvodae-
que Transilvano, et siculorum Comiți, et Domino
et amico ipsorum honorando, Capitulum Ecclesiae
albensis Transilvaniae amicitiam parafam cum honore.
Noverit vestra magnificentia nos literas ejusdem am-
monitorias, evocatorias et insinuatorias nobis amica-
biliter loquentes, et directas honore quo decuit re-
cepisse in haec verba:

     „Amicis suis Reverendis Capitulo Ecclesiae al-


18

110 —


bensis Transilvanae Joannes de Zapolya Comes per-
petuus Terrae Scepusiensis, Vajvodaque Transilvanus
et siculorum Comes etc. amicitiam paratam cum ho-
nore. Dicitur nobis in personis egregiorum Joannis,
Andreae et Ladislai filiorum quondam Petri. Ken-
deres*) filii o lini Joannis filii alterius Joannis filii
Kende dicti de'Malomviz, quod quamvis universae
Litterae, et Literalia instrumenta factum possessionis
Malomviz, Zuzeni, Gureni, Osztrovel, Wallya, Sibisel,
Ohaba, Nuksora, Galacz, Ponor, Baar, Federi, Fyzek,
Boldogfalva, Vârallya, Rea, Szentpeterfalva, Oncsok,
Pbklisa, Kernesd, Poyen, Palia, Pukkova, Borbatvize,
Uryk, Ohabicza, Dombraviczapataka, Farkaspataka,
et Pochesd omnino in Comitatu Hunyadiensi exist,
habitarum tangentia, ac eosdem aequali jure concer-
nen. erga manus quondam Michaelis filii Ladislai
filii praefati olim Joannis Kende**) tanquam natu
majoris, quod in humanis egisset, tenta fuerint, et
possessa, ipso quoque obeunte, eaedem litterae, et
literalii», instrumenta ad manus egregiorum Ladislai,
Nicolai et Michaelis filiorum praefati quondam Mi-
chaelis Kendeffy devenerint, et ex quo iidem expo-
nentes certas in praesentiarum haberent causarum
suarum prosecutiones pro quarum expeditione literis
ejuscemodi indigerent plurimum, formidarentque ex
illarum literarum carentia non modicam jacturam, et
derogamen jurium suorum consequi posse, quas qui-
deni literas, et literalia instrumenta nec in specie,
neque etiam illarum paria pro tuitione jurium suorum
ad plurimas requisitiones eorundem exponentium ha-
ctenus eisdem reddere, et restituere recusassent, pront
recusarent etiam de praesenti easdem, et easdem erga
se indebite conservando potentia mediante in prae-
judicium et derogamen jurium suorum manifestum:
quosuper vestram amicitiam praesentibus petimus di-
ligenter, quatenus vestrum mittatis hominem pro
testimonio fide dignum, quo praesente Michael de
Brazova, vel Ladislaus, aut Georgius de eadem, sive
Ladislaus Pogăn de Klopotiva praedicta, sive Lupsa
de Zechel, neve Paulus Kopacz de Văad, nam Kende
de Oncsok, namque Joanes de Klopotiva praedicta
aliis absentibus homo noster erga praefatos Ladis-
laum, ac Nicolaum et Michaelem^filios dicti quon-
dam alterius Michaelis personaliter accedendo ammo-
neat eos, dicatque et committat eisdem verbo nostro,
ut ipsi praefatas Literas, aut in specie reddere, re-
stituere, aut easdem ad Octavas festi Epiphaniarum


L. S,
appensi.

*) KENDE de MALOMVIZ. »*) JOANNES KENDE.
JOANNES.                     LADISLAUS.

        joannes.           MICHAEL KENDEFI,

  *) PETRUS KENDERES.      (mortaus ante 1519.)

JOANNES. LADISLAUS. LADISLAUS. MICHAEL.

        ANDREAS.                NICOLAUS.

KENDERES de MALOMVIZ., KENDEFI 1519.


Domini nune venturas, nostram in praesentiam pe-
nitus et effective praesentare illarumque paria me- '
moratis exponentibus coram nobis dare debeant et £
teneantur, qui si fecerint, bene quidem, alioquin evo- (
cet eosdem ad j^aedictas Octavas Epiph. Dni pro-
xime affuturas nostram in praesentiam, rationem su- .
perinde reddituros efficacem, litis pendentia, si quae .
foret inter ipsos non obstante, insinuando ibidem
eisdem, ut sive ipsi praescriptas universas literas, et ¹
literaria instrumenta factum ut praemittitur antedi-
ctarum possessionum in Comitatu Hunyadiensi prae-
scripto existen. habitarum tangentia et concernentia
in Octavis festi Epiph. Dni nune venturas nostra in
praesentia -penitus et effective praesentent, illafum-
que paria memoratis exponentibus coram nobis red-
dant et restituant, sive non, nos ad partis exponentis
instantiam id faciemus in premissis, quod juri vide-
bitur expedire. Et post hujusmodi ammonitionis,
evocationis, et insinuationis vestrae scriem, ut fuerit
expediens, octavas ad praedictas nobis suo modo
amicabiliter rescribatis. Datum Budae in profesto
B. Catharinae virg. et. martyr. a. D. 1519.

      Nos igitur etc. facta admonitione feria 2. prox.
a. f. b. Tomae apt. ad curiam nobilitarem eorum
in Malomviz et Kolcz, cui cum in contenptum rela-
tam fuisset altero die in possessione Boldogfalva ad
auditum providi Stephani Magyar Jobbagionis eorun-
dem in eadem Boldogfalva commorantis ad 8. Epiph.
Dni evocati sunt etc. Datum 3. die executionis prae-
notata a. D. supradicto.

      Originale exstat in Archivo Capit. albens. Tran-
silvaniae.

      In Transumto Capit. anni 1756. possidet D.
Franciscus Kenderesi- de Felso-Szâllăspataka.

       1519. Supl. C. D. T. VI. p. 145—151.

      Fragmenta dein nesce litere asia numite metali (hotărnicia)
ale comunei Margau, dein coinitatulu Clusiului. Dat’a lorii este
multu mai vechia, adeca dela 1408, 6ra transumtulu (copi’a au-
thentica) e-dein 1519, datu unui nobilu anume Georgie Vaida
dela Margau.

      Transmutam Conv. Eccl. B. M. V. de Clus-
Monostra. Datum feria 5. proxima p. fest. BB. Ti-
burtii et Valeriany Martyrum a. D. 1519. In quo
continentur Literae metales Pagi Meregyo de anno
1408. in quo et haec leguntur:

      „Tandem ad eamdeni plagam transeuntes ad Ca-
put fluvii Fejer-Vize-Feje appellatum ibique erexis-
sent duas metas novas, deinde venien. ad rivulum
agasztovize nominatum a parte meridionali fluen-
. tem, per quem rivulum girando, et per eandem par-
tem occidentalem transirent ad fluvium Zekelyo quem
fluvium Zekelyo tam populis Regalibus quam ipsi
possessioni et Meregyo usui communi reliquissent et
per medium ejusdem fluvii transirent in locum ubi
idem fluvius Zekelyo jungeretur . . a...........(paulo

inferius) . . . terra campestris a parte meridionali sita
possessioni Meregyo, silvestris vero terra a parte
aquilonari adjacen. populis Regalibus remansissent etc.'

— 111 —


      Literae hae metales anni 1408 concessae sunt
Johanni Bathos filio Ladislai de Bernay.

      Transumtum vero de 1519. nobili Georgio Vajda
de Meregyo.

1521. Suppl. C. D. T. V. p. 79—80.

      Boieriulu Candresiu, filiu alu lui Danciulu, filiu alu lu¹
Costa, filiu alu lui larulu dein cotnun’a Salasiu, merge la
Zapolya vodă si cere că se’i adjudece una parte de avere dela
veduv’a Anica, ce, fusese soci’a lui Michailu Serecinu si fiica
lui Dionisin, filiu alui Candresiu, ce fusese filiu alu lui Dija, ăra
acesta alu lui larulu.

      Acestu documentu este interessantu si pentru cei carii se
ocupa cu histori’a dreptului privata alu Transilvaniei', anume cu
respecta la dote si paraphernalie (scule),

      Amicis suis Reverendis Capitulo Ecclesiae al-
bensis Transilvanae Joannes de Zapolya Comes per-
petuus Terrae scepusiensis Vajvoda Transilvanus
et siculorum Comes etc. amicitiam paratam cum lio-
nore. Dicitur nobis in persona nobilis Kenderes
filii quondam Dancsul filii olim Koszthae, filii quon-
dam Jarul de Szăllăspataka, quomodo ipso de super
jure quartalitio nobilis Dominae Anko relictae quon-
dam Michaelis Zerechen de dicta Szâllăspataka filiae
videlicet quondam Dionisii de Sz.-Gyorgy filii olim
Kenderes, filii Dija, filii dicti Jarul, nec non dote,
et rebus Paraphernalibus quondam Dominae relictae
praefati quondam Kenderes sibi de jure avitico pre-
venire deben. quod portionem praefati exponen. ceden.
juxta Regni consvetudinem plenariam, et omnimo-
dam satisfactionem impendere, atque medietatem por-
tionis possessionariae praefati quondam Dionisii de
Zent-Gyorgy memoratum exponentem jure haeredita-
rio concernen. aliasque per ipsum, ac quondam Jo-
annem Genitorem alterius Joannis Zerechen de dicta
Szallâspataka ad manus quondam Ladislai Arka de
Dempsos infra tem pus redemptionis collatae, atque
insignatae pro se rehabere vellent jure admittente,
Legeque Regni requirente; super quo vestram ami-
citiam praesentibus petimus diligenter, quatenus ve-
strum mittatis hominem’ pro . testimonio fidedignum,
quo presente Stephanus senior de Nalach, vel alter
Stephanus junior de eadem, aut Justhe de Vărhely,
sin Lupsa de Zachel, seu Lukate de Kosdath aliis
absentibus homo noster erga praefatam Dnam Anko
acceden. ammoneat eadem dictaque et committat
eidem verbo nostro, ut ipsa praefatum jus suum
quartalitium, nec non dotem et paraphernales dictae
quondam Dominae amitae suae sibi de praetactis ju-
ribus aviticis, juxta Regni consvetudinem pro venire
debentes tollere et levare, praescriptamque medieta-
tem dictae portionis possessionariae,^ alias ut praemit-
titur, praefato quondam Ladislao Arka in praetacta
possessione Also-Szâllâspataka per ipsum exponen-
tem. atque quondam Joannem Zerechen assignare
(sic.) pro nune scilicet erga manus dictae Dominae
Anko habitae, eidem exponenti remittere et resi-
gnare debeat, et teneatur, quae si fecerit, bene qui-
dem, alioquin evocet eandem contra annotatum expo-


nentem ad Octavas festi B. Jacobi apost. nune ven-
turas, nostram in praesentiam rationem superinde red-
ditur: Et post.haec hujusmodi ammonitionis, et evo-
cationis vestrae seriem, ut fuerit expediens suo modo
amicabiliter rescribatis. Datum in Oppido Zekel-
Vâsărhely feria 2. proxima ante festum Cathedrae
B. Petri apost. a D. 1521.

L. S.
ab extra
• appensi.

     In dorso harum literarum haec leguntur:

     „Executio facia est feria quarta proxima Paschae
in possessione Felso-Szâlăspataka in Comitatu Hu-
nyadiensi, in Domo Joannis Zerechen personaliter
repertam (sic) quam ammonuisset ostensa per Ken-
deres quadam pecuniarum summa, quae respondisset
Bona et jura possessionaria contingere ipsam jure
Paterno.....................cum ipso Kenderes nihil

juris esset, sed neque Ladislaus Arka nihil juris ha-
buisset in eisdem possessionibus, et ideo sine pro-
cessu etc. evocata est die in eadem de Possessione
Bunyila in- eodem Comitatu ad auditum cujusdam
Demetrii Jobbagionis ibidem commorantis, et Ste-
phani de portione scilicet possessionaria ejusdem
Dominae, cum quibusdam Dominabus et Villico com-
perte (sic) Stephani Bruduk Korcse relictae quondam
Dominici Paszto indivise (sic) Homo Vajvodalis Ste-
phanus senior de Nalăch, Capituli Magister Ambrosius.

     Originale exstat in Arch. Capit. alb. Tranniae.

1523. Suppl. C. D. T. V. p. 92.

     Begele Ludovicii II apara pe Abrudeni in contra valachi-
loru, carii s’au fostu resculatu.

     .Ludovici II. mandatum protectionale pro Civi-
bus Oppidi Abrudbânya de refrenandis insolentiis Va-
lachorum plurima damna inferentium.

     Orig. in Archivo Capit! alb. Transilvaniae Cista
5. Comitatus albae. fasc. 3. Nr. 5.

1524. App. D. Tr. T. VI.

     Turcii ocupaseră Munteni’a. Ungurii se destăpta abia atunci,,
că cetatiui’a Severinu in Banatu ar trebui fortificata. Acăsta se
intemplă numai cu 2 ani inainte de perirea dela Mobacin.

     Budae feria 3. prox. post. Dominicam miseri-
cordiae. Ludovici II. Literae,* vi quarum, cum pro-
vincia Hungariae Transalpina (Valachia) per Turcas
jam occupata sit, adeoque instauratio, et munitio
Castri Zewriniensis summe necessaria existat, illud
autem restaurări nonnisi ex* cusione monetae Came-
rae Regiae Cibiniensis queat, bine liane cusionem
monetae Civibus Cibiniensibus, cum homiue The-
saurarii Regii ad id deputate confert, curamque re-
staurationis ejusdem castri Civibus Cibiniensibus con-
credit ea lege, ut e lucro cusionis monetae saxones
5000 flnos percipiant pro restauratione dicti Castri.

     Ex authographo Fragm. edidit Eder in Felmer
p. 187. et 188.

(Va urina.)

— 112 —


    Pocessulu verbale

despre lucrările on. Comitetu alu asociatiunei se va
publica intregu in Nr. v. Dein caus’a septemanei pa-
timeloru si a serbatoriloru sântei inviieri nu s’a po-
tutu tienâ siedentia păna in 17/5 Aprile. Processulu
verbale a si venitu la redactiune in 24/12, păna atunci
inse acestu Nr. alu Transilvaniei era parte tiparitu.
si in ’/₂ cdla culesu gat’a. Inpregiurarile atătu a le
redactiunei, cătu si a le tipografiei ceru, câ fiacare
Nr. se fia pre cătu se păte gat’a cu cate 5—6 dile
înainte de 1. si respective de 15. ale lunei. De altu-
mentrea susu memoratulu protocollu coprende mai
multu numai afaceri currente; era la propunerea
domnului protopopu loanu V. Rusu câ secretariu, se
decise că: dupace tempulu adunarei gene-
rale pentru anulu c. se apropie, Comitetulu
alesu in Deva cu însărcinare patriotica de a ingriji
pentru primirea membriloru Asociatiunei transilvane,
se fia invitatu, că celu multu păna la finea lui Maiu
se’si dea opiniunea asupra tempului si terminului, pe
care ar crede acelu comitetu, că ar fi mai opportunu
si mai corespundietoriu pentru tienerea adunarei ge-
nerale in numitulu oppidu Deva, se intielege inse
in totu casulu, că adunarea se se tiena in decursulu
lunei Iui Augustu, câ si in alti ani.

     Mai aflamu dein acelașiu protocollu, că dire-
cțiunea institutului Albin’a dein Sibiiu, a transmissu
dein castigulu anului trecutu v. a. fl. 100 la fondulu
Asociatiunei.



    Anuntiu literariu.

     La redactiunea Transilvaniei se afla depuse de cătra
respectivii dni auctori, traductori, editorii spre vendiare:
Dictionariulu limbei romane, elaboratu după insar-
cinarea data de societatea academica romana, de A. T. Lau-
rianu si I. C. Maximu. Bucuresci 1873 volumulu I. A—H.
8° mare pag. 1242, 9 fl. v. a.

     (Tipărirea volumului II. se continua barbatesce.)

     Analile societatiei academice romane. Neces-
sarie la toti căti se ocupa cu histori’a literaturei, tomu I.
1 fl. 70 cr-, — tomu H. 3 fl. 90 cr., — tomu ELI. 90 cr.,
— tomu IV. 1 fl. 10 cr., — tomu V. 1 fl. 45 cr.

     Si pe 1873.

     Operele lui Coraieliu Tacitu traduse in limb’a
romana de rep. Gavr. Munteanu, fostu membru alu societatei
acad, (una dein cele mai bune traductiuni romanesci. dein
limb’a latina) 2 fl. 80 cr.

     Equilibru intre Antithesi, sau spiritulu si ma-
teria, de loanu Eliadu Radalescu, Bucuresci, 1869. 1 Vo-
lumu, formatu de lexiconu, pag. 400.*) 4 fl.


       *) Opu indispensabile pentru toti acei romani, carii se
ocupa cu histori’a năstra naționale si voliescu a partecipa la
afacerile politice a le tierei. Eliadu spune romaniloru in acăsta
carte adeveruri mari si multe, ăra exageratu este aprdpe numai
in cestiuni religiose, pe care le-a cunoscuta reu.

       Cârti, precumu este si acăsta, nu ar trebui se lipsesca in
nici una dein bibliothecele romanesci.


       Georgiu Lazaru si scol’a romana, memorialu de
Petru Poenariu, discursu de receptiune etc. Cu portret
tulu lui Georgie Lazaru si anexe. Bucuresci 1871. 8° pag,’
65, 40 cr. (Onorati memori’a fericitului Lazaru!)

       Femeile, [de luliu Pederzani. Traducere de lunius?
Barladu 1873 8° pag. 73, 35 cr. (Ehret die Frauen . . .
Schiller.)




   *          Corespondente de ale Redactiunei.

      Alb’a-Iulia. I. V. B. Vechiulu Apulum etc. Se va<
publică, indata ce vomu termină celu pucinu unulu dein ar-
ticlii ce se 'continua.                                 i

      Clusiu, Tbrteneti Lapok. Se vedemu incai, Nrulu¹
de proba, carele se promisese pe 3 Aprile. A esitu?

      I a s s i. N. I. Aici sunt trei tipografii. In acestea nu ș’a
tiparitu Histori’a Transilvaniei nici odata. „Istori’a”
Transilvaniei de Ioane V. Rusu, 8° pag. 396 a esitu Ia a.
1864 in Sibiiu la S. Filtsch, era in a. 1865 a publicatu ace-
lasiu auctoriu Elemente de istori’a Transilvaniei. A se a-
dressa la Sibiiu.

      Geografia si istoria generale de W. Piitz, tra-
dusa de dr. loanu G. Mesiota, s’a tiparitu la Dv.

      Cârti besericesci,, se afla pe la tipografiile diece-
sane, in Sibiiu, Bl as iu si la Buda. Esu unele si pe
airea.

      Pitesci, Aprile 5. Economul u, organu periodicu
ilustratu pentru ramii de economia, industria si comerciu,.
continua a esi totu in Blasiu, costa 10 lei noi pe anu, ăra
F6i’a scolastica numai 1 florinu seu 2 lei 50 bani.

      Cernăuți. Pădagogische Blatter, dela Nr. 2
nu amu mai vediutu altulu. — Nu credemu. Prelegerile in
gimnasiuri se făcu si pe aici mai multu după compendiuri
nemți esci.

      Bucuresci, 9 Aprile v. De 2 luni incoce diariele
dv. ne venu prea neregulatu. „Poporulu⁴⁴ nu l’amu vediutu
că de 1 luna; Trompet’a vene camu la 10 dile. „Moni-
torulu Ostei⁴⁴ vene.

      Pentru Orientulu latinu abonamentu la redactiune
in Brasiovu.

      Sibiiu. Amu intielesu si noi de acea secătură ridi'
cula. Binevoliti a lua informatiune dela respectivulu reda-
ctoriu. Fanatismulu e acelașiu in tota lumea.

      Betleanu. Pentru căte 35 cr. nu merita a mai tra-
mite asemnatiuni de aici. A se inaintă simplu prin biletu
de posta.

      Blasiu, 23 Aprile. Se fia fostu ori-cătu de mari me-
ritele cleruriloru in trecutu, pentru beția, corruptiune, risi-
pirea averiloru si venderea mosiiloru sunt responsabili pa-
rochii mai multu decătu ori care altulu. Unu preotu carele
in 5 — 6 ani nu e in stare se correga pe maioritate dein
poporanii sei, nu merita se fia preotu. Sententia aspra, dara
nu avemu ce’i face.

      Turda. Inca nu i s’a respunsu. Se se mai coca.
Păna la adunarea gener. mai este. Certa pentru terminologia.

      Pitesci. E. A. Fragmentele despre Avramu lancu
mai tardiu, păna se voru mai adună si alte date. Mai buna
ar fi biografi’a intrăga. Fragmentele se perdu, se dau uitarei.
Ax. nu voiesce, tace.


Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu fi. Baritiu, secretariulu k alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kamner.