Acesta f6ia ese * cate 3 cole pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. I Pentru străinătate ț 1 galbenu cu porto V? poștei. ft/w ------------ TRANSILVANIA. F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. log;/:/!.--------- fi fi (ș Abonamentulu se £ | face numai pe cate 1 anu Întregii. Se abonedia la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- V¹? lectori. Nr. 8. Brasiovu 15. Aprile 1874. Anulu VII. S u ni a r i u : Studiu asupra dialectului macedo romanu paralelu cu celu daco-romanu. — Propagarea de ura naționale prin B. Orbăn. (Urmare.) — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Exemple de limb’a si terminologi’a militaria. (Ur- mar.e) -— Bibliografia. Studiu asupra dialectului macedo-romanu paralelu cu celu daco-romanu. „Fă, baditia, pi^tr’a ’n diece, La estu malu curendu de’i trece; Că suntemu de soiu românu, Nu Suntemu de neamu paganu: Despica Dunarea ’n doue, Se facemu amore n6ua.“ Alesandri Poes. popor, p. 51. I.Scopulu acestui studiu. Situatiunea pre- sente politica-sociale a tiereloru locuite de romani, apăsa cu greutate de alpi spiritele romane. Pretotin- dene in lat’a romanime se obserba o anumita stagnare pre tăte terimurile, mai vertosu inse pre campulu literariu. Productele literaturei ndstre pare că in tempulu de facia nu tieuu progresiunea, nece numerica, nece intensiva, ce s’ar asceptă după inceputulu im- bucuratoriu facutu inainte de, ast a cu vre dăue-trei die- cenie. Nu intrebămu: dein ce causa? Insemnămu numai atăt’a, că nu esiste acelu reu provenitoriu dein impedecarea activitatei politice, pre care unu poporu se nn-lu păta paralisă, bă cu procente repară si in- tărce spre bine prein acea, că poporulu respectivu se sufulca si desvolta pre terimulu scientificu cu a- tătu mai neobosita diligentia, cu cătu desvoltarei spi- ritului seu natiunale se opunu mai mari ostacli. Desclinitu ramulu filologicii este acel’a, pre care adi lu-vedemu la noi pră neglesu, mai neglesu decătu tăte. Si totuși filologi’a prein scienti’a moderna este prochiamata de culmea si regin’a tuturora scientieloru, intocmai precumu omulu (cu a cărui limba se ocupa ea, că cu distinctiunea lui principale de cătra anima- lele necuventatărie, e misteriulu si totodată chiaea scientieloru naturali, e culmea si corăn’a creatiunei*). In speciale una cultura si desvoltare sanetăsa a lim- bei romanesci fbra cultivarea mai cu adinsulu a fi- lologiei, in giurstările năstre de facia nu se pdte speră, ba nece cugetă. O semtira ast’a si literatorii noștri premergătorii indata la inceputu. De acea se si semnalădia epoc’a renascerei literaturei rom. pre la finea seclului trecutu mai vertosu prein operele ♦) Bunsen in Report of the Britiseh Association for the advancement of science, 1847, p. 257. limbistice ale unui Sam. Miculu, G. Sîncai, I. Vaca- rescu, s. a. Cu tăte aceste potemu dice, că prein operele altcumu pră merităse ale acelora antesemnani ai li- teraturei rom. si ale celoru-alalti corifei, ce le urinara păna in diu’a de adi, abia se puse fundamentulu edi- ficiului, de si cu bucuria recunăscemu, fundamentu bunu si solida cumu se cade. Redicarea propria a edificiului, ba in mare parte inca si adunatulu ma- terialului trebuintiosu la edificiu, cade in sarcin’a ge- neratiuniloru presente si venitdne. Unu atare materialu pretiosu si neaperatu la cultivarea limbei se castiga intre altele prein scrutarea dialecteloru ei, a peculiaritătiloru provinciali, a idio- tismiloru scl. Pentru ce? pentru că in aceste pecu- liarităti aflamu de multeori cu penelulu celu mai fi- dele formate trasurele caracteristice ale cutarei națiuni si limbe, pentru-că spiritu si limb’a sunt in astu res- pecta numai partea interna si esterna a unui si aceluiași lucru; pentru că mai incolo graiulu poporului e acel’a, care impromuta ori cărei limbe potere, vigăre si. o- pulentia seu avuția, ăra graiulu si regulele invetiatiloru i-dau limbei numai chiaretate mai mare; pentru că in fine — spre a vorbf in esemple — numai poporulu pe- trecutoriu pururea in marea gradina a naturei si mai feritu de inriurintiele culturei străine, nimeresce frase asia de firesci si poterăse că „romanu verde că ste- jariulu,“ „erau cătu frundia si ărba,“ „vorbi căte verdi si uscate,“ si alte asemeni. E recunoscuta acăst’a in lumea literaria. Unu Adelung, Vater, frații Grimm si alti filologi germani ajunseră pre acăsta cale la resultate uimitărie in privinti’a limbei si tre- cutului germaniloru; si cele-alalte națiuni culte dein Europ’a inca numera cu diecile si sutele opurile, ce tracta despre dialectele si provincialismii esistenti in sinulu limbei loru. Posiede bre si limb’a rom. dialecte si alte par- ticularități provinciali? Posiede si unele si altele, si dela o limba de estensiunea ei geografica neci că se păte asceptă altu-ceva; totuși avemu se considerămu de o gratia desclinita a Provedentiei faptulu, că pre candu p. e. in sor’a limba italiana dialectele variădia asia-dicendu dein satu in satu, pre atunci pre intin- sulu teritoriu alu Daciei traiane si aureliane, unde lo- cuimu, de si se audu mai multi idiotismi provinciali, 15 -⁹⁰ - « mai multe particularități secundarie ale limbei rom., I II. Sus trata istor’i cu -literari u. Candu dialecte inse in sensu propriu numai dăue posiedemu. Ci acea, ce odata limb’a năstra posiede, intru culti- varea ei nu potemu si nu e iertata se nebagămu in sâma si se negrigimu, fbra câ la casulu contrariu se incuramu periclulu de a ne ciungari si schimosi intr’ unu puntu său altuia limb’a, estu odoru nepretiuitu, asta icăna fidele si in decursă de atăti secii făptuită a caracterului poporului romana. Dialectala macedo-romanu — câse tacemude p.ro- vincialismii noștri păna acuma verguri si neatinsi de nimene — se delineă de fericitulu • M i c h. B o i a d g i in gramătic’a sa macedo-romana, ' tipărită la 1813 in Vien’a cu testa grecescu si germanu; se delineă prea pe scurta si, ni-se pare, nu in totu locuia cu recerut’a scrupulositate si ponderare a lucrului. Alta gramatica macedo-romana cu testa romana si grecescu edede la 1851 in Bucuresci academiculu nostru I. Maxi mu, dara gramatic’a eră succinta si apriatu conformată in multe părți ale sale dialectului daco-romanu. Afbra de aceste, o suma de frasi macedo-romane culese de anglulu Leake înainte de a. 1814, in care anu se tipăriră cercetările lui in Greci’a; unu registru de vorbe grece, macedo-romane si albanese adunate de T. A. Cavallioti cătra finea seclului tr. si repro- duse de istoriculu I. Thunmann; in fine cercetările asupr’a romaniloru, in limb’a grăca si romana de macedo-romanulu G. C. Roșa, cumu opulu acestuiasi autoriu despre scrierea si lectura romanăsca cu litere latine, tipărită romanesce si grecesce la Bud’a in 1809, si recensatu de slavistulu B. Kopitar: ăca funtile, după cari ilustrulu nostru filologa T. Cipariu in opurile sale „Gramatec’a limbei rom." si „Princi- pie de limb’a si scriptura romana" atinse ici colo unele diferintie ale dialectului macedo-romanu facia de alu nostru.*) Scrietoriulu acestui studiu regreta, că densului inca mai numai memoratele funtane i-stetera spre dispusetiune. Totuși insirandu elu aici acele diferintie in numeru cătu mai completa si in ordine gramati- cale, si facbndu-si la localu seu reflesiunile asemena- tive, spera baremi acelu resultatu, că altii carii sunt si mai in stare, le si au mai la indemana, se voru semti stremurati a scrută acesta lăture interesante a limbei romanesci. Mai multu: dăca atențiunea barba tiloru noștri chiamati si a societătiloru năstre com- petenti s’ar indereptâ asupr’a acestei adeverate mine de auru pana acuma desconsiderate a limbei năstre, ast’a ar fi recompens’a cea mai frumăsa a lucrarei presenti.**) *) V. titlurile operelorn precitate la Cipariu Princ. de limb’a si script., Blasiu 1867, pag. 88—-90. **) Atâta potemu asecurâ domnului auctoriu alu acestui studiu, câ in Bucuresci se ocupa cu dialectulu macedo-romanu atâtu căti-va membrii ai societatei academice romane, câtu si alti filo- logi; mai departe, câ institutulu macedo-romanu, in care se tienu câțiva tenori romani aduși dein Macedoni’a inpreuna cu parentele archimandritu Aver.chie, dâ literatiloru nostrii ocasiune minunata si-luă inceputulu limb’a romanăsca câ atare? Candu se inpartf ea in dăue dialecte? Se deschidemu istori’a, si ea ne va respunde, că desvoltarea si formațiunea mai propria si mai nedependente a limbei romane câ atari, nu se păte pune mai susu de seclulu V. alu erei creștine. Scimu ce’i dreptu, că domnitorii de odiniăra aii lumei acumu dela a. 219 înainte de Cresta începură sa consulele Paula Emilia a face cuceriri in penin- sul’a tracica pre litoralulu Adriei. Cu tăte aceste insa date istorice ne convingu, că romanii aplecata , minunat’a loru sistema, de a-si asigură tierele cuce- rite asiediandu intr’insele colonie si prefacendu-le în- ceta pre incetu in provincie rom., facia cu Iliri’a numai după sugrumarea revolutiunei ilirice a trei’a. ; Acea revolutiune erupsese su comand’a lui Gentiu cu ocasiunea speditiunei romane contra lui Perseu. I Despre intrăg’a Tracia cu apertinentiele sale câ de- | spre provincia romana, abiâ păte fi vorba su domnirea ] imperatului Claudiu, a. 41—54 d. Cr.*) Asta coloni- I sare se continuă apoi dein ce in ce mai multu pre 1 memoratele locuri, ăra in mesur’a cea mai grandiăsa I se fece mai tardioru in Daci’a traiana. — Limb’a latina j vulgaria a colonistiloru remasese demultu inderetru, j abatuta si binesioru destinta de fiica sa mai mare, | de latin’a clasica. Acumu acea limba in provinciele 1 traco-ilirice, si daciane, câ si aiure, incepă indata 1 a capetâ ărecare coloritu dein atingerea cu limbele | popăraloru sujugate. Totuși cauta se presupunemu 1 si se sustienemn, că pana ce sustete imperiala ro- | mânu său latinu si cu elu oficiositatea latinei si in 1 părțile orientali, sub aripele acestei, si in urmarea I comerciului Dacieloru cu tiăr’a mama, dreptu că | aărea întrerupta, inse ăra si ăra restaurata, idiom'a | latina vulgaria dein provinciele dacice păna cătra | seci. V. va fi remasu totu camu asemene celei dein | părțile italice, si totu camu in mersulu neconturbatu | alu desvoltarei sale firesci de mai înainte. 1 Inse stău’a romaniloru grabesce spre apusu. Stra- I mutarea resiedintei imperiului prein Constantinu celu 1 mare la Bisantiu trase după sine fatalulu acta, im- ] partirea imperiului jn orientale si occidentale. Caderea 1 acestui dein urma fti caderea Romei. De aici încolo 1 in părțile resaritene elementulu latinu dă inderetu, 1 celu grecii se redica. Dein imperiulu orientale grecii, ,1 după Del Chiaro „poporalii celu pururea fatale ro- maniloru," intr’o buna demanătia fbra trăsătură de j sabia făcu imperiu grecescu cu limba oficiăsa si admi- nistratiunale greca, bunaăra cumu si-incepura totu eli la 1821 si resbelulu libertatei grecesci pre pamentu | romanii. De acf încolo comerciulu colonistiloru traia- 1 nidi si aurclianidi cu patri’a mama si cu tierele sorori 1 de a se fanriliarisa cu acelu dialectu acolea pe locu; in fine câ unii caletorescu spre același scopu in Macedoni’a, Epiru, Tes sali’a. Red. *)' V. Eutropius Epitom. histor. rom.; si alti istorici. — 91 — se rumpe, îdiom’a loru latina vlogaria remane im- presorata si inriurita numai de limbe eterogene, pierde scutulu si propt’a latinei, si asia si-incepe cu seclulu V., câ si alalte limbe ndue-latine,*) epoc’a esis- tentiei si desvoltarei sale nedependenti. In următorii diece secii, descendentii legiunariloru traianidi si aurelianidi indurară varie fortune. Speci- almente pre romanii aureliani astutiele si împilările grecesci i misica se se alipdsca mai bucurosu de slavo- bulgarii cuceritori, in a caroru aliantia dela a. 678 incbce avura se înfrunte numerdse fatalități, dar’ avura totodată nu puține dile de gloria si mărire. Cadrulu acestui tractatu nu ne iârta se insiramu fapte de arme si alte templări strălucite dein istori’a loru. antaiu su regii bulgaru-romani (679—972), după acea su regii romanu-bulgari (976—1017) si in fine sub im- peratii romanu-bulgari (1186—1392). Totuși pentru caracteristica fratiloru noștri macedo-romani, celoru dein trecutu si celoru de adi, cumu si pentru a cu- ndsce estinsiunea australe a limbei romanesci in ve- chime, nu potemu se nu citămu aici o pagina dein faimosulu istoriografu Fallmerayer.**) Poporulu vlacu — dice densulu — celu in presente atătu de paciuitu si ingrigiatu numai de lucru si de castigu, n’a fostu insufletitu totdeun’a de unu spiritu asia domolu, sâu restrinsu la domiciliele sale presenti in confiniulu muntosu dein apusulu Tesaliei. Vlachii dein Tesali’a inca avura, câ si mai tardiu vecinii loru Albanii, periodulu loru de strălucire si mărire politica, care dreptu că a fostu numai de durata scurta, dara in evulu bisantinu nu fbra însemnătate. Pre langa comunele Vlaco-libado si Vl.-jani, si astadi esistenti in promuntdriele de cătra mâdia-di ale muntiloru cam- bunici nu departe de Turnovo, An’a Gomnena (1082) ne numesce unu opidu vlacu, Exebas, in văiile mun- tene ale Pelionului, la marginea resaritâna a Tesaliei; 6ra după Beniaminu de Tudel'a, carele in seci. XII. calatori prein Greci’a, Zitun erâ la mâdiadi urbea confiniaria si pdrt’a Tierei-Vlaciloru. Precumu Pelo- ponesulu, asia si-perduse in evulu mediu si Tesali’a in limb’a vlogaria a triunghiului iliricu numirea ve- chia, si unu siru de secii n’a fostu cunoscuta decătu sub numele de plagia, Vlachi’a-mare, in opu- setiune cu Acarnani’a si Etoli’a, cari se chiamau Vla- chi’a-mica. Georgiu Pachymeros, istoriculu de curte alu antaiului Michaele Paleologu, ne spune apriatu, că Tesaliloru, numiti in vechime Eleni si comandati de Achile, pre tempulu seu le-diceau Megalo-blachiti. Nicet’a dein Chone (Choniate) dein contra marginesce conceptulu Vlachiei-mari mai alesu la cunun’a de munți si la platoulu, ce se redica preste campia; pre candu siesulu centrale, locuitu de greco-slavi *) Aug. Fuchs Die roman. Sprachen im Verhăltnisse zum Latein. Halle 1849, pag. 45. ** ) Fallmerayer Fragmenten aus dem Orient. Afbra de acea in privinti’a estensiunei limbei ndstre si a sororiloru sale e forte interesante memoratulu Fucbs, pag. 56—110. debelasati si nebelicosi, o numesce inca bucurosu Tesalia. Dara nu ne spune <5re si susu citatulu ra- binu Beniaminu in termini apriati, că vlachii locuescu in munți si se scoboru in regiunea greciloru, spre a face prâda? In privinti’a misicarei loru îndemânatice i asâmena același caletoriu cu gazdele; curagiulu loru belicu, dice, că e neinfrenatu, si inca nece unu rege n’a potutu se i dumerâsca. Omulu mieu dein Tudel’a a cuprinșii bine impresiunile epocei sale; că ci scurtu după caletori’a rabinului Beniaminu se resco- lara, in aliantia cu bulgarii, toti vlachii de alungulu cdmei Pindului pana susu in valile Balcanului, sub conducătorii loru Petru d Asanu, contr’a dominatiunei apesatdrie. neomenâse si hotiesci a curtiei bisantine,*) si infientiara asia numitulu alu doilea imperiu bulgaru, cu capitala Trinovulu-mare pre cdstele de mddia- ndpte ale cdmei Emului. Provinci’a confiniaria cea mai australe a Acestei imperatie vlaco-bulgare erau munții tesaliei, cu unu capitanu neaternatu, carele se numia marele-blacu, /uya-piaios, si câ atare stra- luce in cronicele contempurane ale franciloru si bi- zantiniloru. Dein aceste apare, că in vechime terimulu limbei romanesci spre austru se întindea pana in leintrulu Eladei; ci dein partea opusa inca nu erâ asia de restrinsu, câ adi. Elu se estindea pre atunci pana in Danubiu, asia cătu acestu fluviu rege nu formâ muru despartiforiu, ci mai. vertosu midiulocu de legătură intre frații de unu sânge si de una limba. Intre ro- manii decindea si deincolo de Dunăre esistea comerciu mai câ neprecurmatu. Eli si-intindeau unii altora nu odata ajutoriu reciprocu; pentru esemplu sub împă- rății Petru si Asanu, cumu si sub următorii loru, macedo romanii reportară învingerile loru strălucite asupr’a ostiriloru bisantine nu odata cu ajutoriu dela romanii dein stang’a Danubiului.**) Unde suntu inse astadi romanii de pre campiele deintre Danubiu si Balcanii? Pre urm’a remasitieloru de limba, datine, însușiri, credintie si superstitiuni poporali scl, asemeni celoru romanesci pdte amu descoperi ruinele loru triste in multi slavi ai Bosniei, precumu descoperimu romani in morlacii -(mauro-vlacii = romanii negri) de pre litoralulu Adriaticei, in romanii p’acf slavisati dein Istri’a, si in valachii dein munții Moraviei. Dein prenaemoratulu comerciu intre romanii dein diferite tienuturi resultă acelu avantagiu nepretiuitn, că limb’a romaniloru de pretotindeni, a celoru dein Daci’a vechia, câ si a celoru dein cea ndua, in sedii memorati se desvoltă uniforme, fbra multe diferentie dialectice, singuru numai cu neînsemnate peculiaritati provinciali. — Intr’acea batali’a depre Campulu-mer- *) Nu in contr’a parentelui si unchiului seu, cumu aluci- nedia Ville-Hardouin, care altmintre vediuse in perena pre loanitiu. V. Histoire de Geoffroi Ville-Hardouin §. 105 et 106; cfr.. Du Fresne Histoire de l’empire de Constautinople sous Ies empereurs francois, note 106. **) V. Sîncai Crouic’a romaniloru, a. 1122—1152, 1186, scl. 15* leloru, templata intre creștini si turci la ai 1389, de- cise si sdrtea imperiului romanu-bulgaru, pre carele cu trei ani mai tardiu sultanulu Baiasetu lu desfientiă, si provinciele lui le prefece in pasialice turcesci. Furi’a pagana de aci incolo ingreună comunicatiunea de mai înainte deintre romanii traianidi si aureliani. Traia- nidii propasira, aurelianidii stagnara multu pucinu. Preste acești dein urma ignoranti’a estiudiendu-si ve lulu seu negru, i face statiunari, pre candu limb’a daco-romana chiaru dela acelu tempu si-datâdia nas- cerea literaturei. l£ca originea dialectului macedono-romanu! Spe- ramu că una asemenare atenta a insusiriloru acestui-a cu proprietățile limbei daco-romane dein cărțile si scrierile ndstre cele mai betrane, va intari acestu a- sertu. (Va urma.) Propagarea de ura naționale prin B. Orbân. (Urmare.) Superstitiuni. Scdterea draciloru. Orbân filologu. Orbân vorbesce si despre superstitiunile roma- niloru, si afla, că dâra nici nu mai este altu poporu pe fâcji’a pamentului, la care superstitiunea (credenti’a desiârta) se fia latita asia tare, precumu este ea la romani. Caus’a principale la acăsta. trebue se o cau- tamu in minorenitatea poporului, mai virtosu inse intru inpregiurarea, că tocma popii, carii au vocatiu- nea câ se extermine mărăcinele credentiei desierte, le propaga si le plantâdia mai departe, pentru-că totu ei tragu folosu dein ele. Acei popi infasiura in negur’a cea venindsa a superstitiunei totu ce trece preste mentea si simtiementele mărginite ale poporului; ei inpoporâdia pamentulu cu tdte speciile de spirite necurate, inse imaginate, care aru cerca se faca reu dmeniloru; âra depărtarea aceloru spirite necurate au asecuratu unu venitu forte bunu popiloru, carii păna acuma era lipsiti de venituri sigure,*) Dupa-ce Orbân isi bate jocu in modulu acesta de preoții romanesci, degradandu funcțiunea loru in- triga numai la exorcismu, adeca la scdtere de draci prin citirea rogatiuniloru sântului Vasilie, de care inse turculu nostru nu scie nimicu, apoi afirma, câ. credenti’a desiârta a valachiloru s’ar fi latitu si la *) Nincsen talân a fold kereks6g6n nep, mely kozt annyira el lenne terjedve a babona, mint az olăh nep kozbtt; ennek fo okât e n6p kiskorusăga mellett abban kell keresnunk, hogy 6p- pen azok, kik a babonăk kiirtăsâra lenn6nek hivatva: papjai^k, mint nekik hasznot bajtot terjesztik es tovâbb plântâljăk. Ok mind azt, a mi e n6p korlătolt felfogăsânak hatârain tul esik, a babona 6sz 6s erzelem maszlagold kod6be burkoljâk, s a fbldet az ember romlâsăra toro minden f61e kepzelt rosz szellemekkel n6pesitik be, a melyQknek eltâvolităsa igen jo jovedelmeket biztositott az eddig rendes fizet&ssel nero birt popăknak etc. etc. pag. 144. unguri, precumu se latiescu buruienele rele si mără- cinele stricatidse. Cu alte cuvente, se pare că Orbân ar dori fărte, câ ungurii se nu mai locuiască ames- tecati cu valachii. Acăsta inse ar fi cea mai mare , ' inconsecentia dela Balâs si dela tăta aristocrati’a se- • cuiesca, care anume in adunarea sa dela St. Giorgiu in Trei-scaune, tienuta in 26 Febr. a. c., cerii dela guberniu, nu mai scimu a cățea <5ra, câ se strămute una parte dein secui si se o asiedie printre romani si sasi. Dăca sultanii nu aru fi amestecațu pe turci cu creștini; dăca turcii nu aru fi rapitu femei tenere si copii frumoși de ai popăraloru christiane, cumu era se se turcâsca atâtea miliăne de creștini? Dăca Orbân si cei conspirați cu densulu nu voru se ames- tece si mai multu pe unguri printre romani; dăca nu le voru face scăle comune; dăca nu le voru des- chide asyle pentru copii mici, cumu credu ei că va inainta magiarisarea numai cu ajutoriulu institutului militariu de miliția territoriale, de honvedi? In Buda- Pestea se discuta in regiunile superiori de cătiva ani cestiunea si planulu de a se face la toti preoții ro- manesci salar ie dela stătu, pentrucă atunci sta- tulu asia cumu si-’lu imaginădia magiarii, ar avea dreptu a'i denumi elu insusi prin ministeriulu culte- loru, a lua dela ei juramentulu ce se ia dela oricare functionariu, a’i suspende si a’i destitui ori-si candu; ăra oficiulu episcopului ar fi numai, a hirotoni si a ingriji, câ ritulu se fia executatu intocma după tipicu. Ei dieu, dara atunci esse compani’a lui Orbân, adeca toti calvinii, arianii, raționaliștii, atheistii, carii dein intemplare stau in capulu mesei, si striga: Veto-Nem akarom, pentrucă intregu ritulu valachiloru este nu- . mai una tiesetura său reti’a de superstitiuni, in care se prendu si ungurii. Se cassamu ritulu acela dein imperiulu lui Ârpâd, precumu au volitu a’lu cassa si extermina Bela IV., Carolu Robertu, Ludovicu L, Sigismundu, toti principii calvini ai Transilvaniei si dietele loru. Vedeți cumu reutatea se prende ea insasi in cur- sele sale. Dara se stămu pucinu la cuventulu superstitiune, credentia desiărta. Noi inca scimu si cunăscemu, că poporulu nostru celu romanescu dein Daci’a si dein Pannoni’a mai este dominatu de multe superstitiuni; afirmamu inse ceea ce ne-aru fi fărte usiorti a proba,; că poporulu romanescu cu nimicu nu este mai su-J perstitiosu, decătu este ori-care altulu de pre tdta j suprafaci’a Europei. S’ar potea forma una bibliotheca' respectabile dein cărțile căte s’au scrisu păna astadi despre superstitiunile popăraloruItaliei, Franciei, Spa- niei, Angliei, Germaniei, Austriei, câ se tacemu de Russi’a si de Turci’a. Arunce ori-cine ochii, de ex. in rubric’a varietatiloru dein diariele nemtiesci, mari si mici, politice si literarie. Nu este septemana dein anu, in care se nu dai preste superstitiuni de cele mai grăse, de care mai este dominatu poporulu nemtiescu, cărui ii place atătu de multu a se lauda cu inalt’a sa cultura. Sasii dein Transilvani’a traiescu in familiele — 93 — lom pre cătu se pdte de isolati, mai virtosu de cătra ro- mani si de cătra familiele acestor’a; cu tdte acestea, întrebați pe intelligenti’a loru că se ve spună in cu- getu curatu, căta mithologia nemtidsca si căte super- stitiuni se mai afla la poporulu loru. Curatu asia este si cu magiarii in acelea parti ale Ungariei, si in cen- trulu secuimei, pe unde n’au a face nimicu pe lume cu romanii. Pdte fi că in comitatele in care ungurii locuescu amestecati p’intre romani, ceia voru fi ado- ptata mai multe dein superstitiunile naționali roma- nesci; dara cine se se mai mire de acdsta inprumu- tare, candu este sciutu asia de bene, aceea ce s’a mai observata si alteori, că celu mai.pucinu diumetate populatiunea magiara dein Transilvani’a, cu cele patru tienuturi aunexate, cu comitatele Ungariei, Aradu, Bi- hari’a, Satumare s’au facutu dein romani renegati, precumu ii poți cundsce după faptur’a, fisionomi’a, attitudinea si-cliiaru după superstitiunile loru, de unde apoi se mai potu explica si alte multe apparitiuni. S’a intemplatu adeca pe la noi, că si in Turci’a eu- ropdăa. Mergeți in Bulgari’a si in Macedoni’a, unde veți afla circa unu milionu de turci neturci, adeca mohamedani facuti dein bulgari si greci, veți mai afla si căteva comune maced o-romanesci totu turcite; pe acea parte de locuitori inse o veți cundsce indata, că nu este de origine turcdsca. Căte mii de unguri si ungurdice nu intempini in Transilvani’a, despre care candu le vedi, stai se juri că sunt romani si românce, care si-au scambatu numai portulu si altu nimicu. Asia dara superstitiunile domina la tdte popdrale, că si la romani. Dara daco-romaniloru nu are se le fia nici de cumu rușine de superstitiunile loru, antaiu, pentru că mai tdte acelea ne dau cu una proba mai multu despre originea ndștra latina. Superstitiunile ndstre sunt mai totu atătea resturi ale religiunei nds- tre ethnice, ale mithologiei greco-latine, precumu s’au convinsu toti aceia, carii cunoscu si mithologi’a vechia, si credentiele poporului nostru, si carii in acdsta ma- teria făcu studiuri comparative, precumu face de ex. dr. At. Marienescu in Banatu si altii pe airea. A duo’a, de cumu-va noi mai suntemu dominați si de super- stitiuni periculdse, la acesta porta culp’a totu tiranii aceia, carii n’au suferitu cu nici unu pretiu, pentru că poporulu romanescu se apuce pe calea culturei scientifice si a desvoltarei sale naționale. Tirania dn- pla a incovoiatu cerbicea poporului romanescu, po- litica si eclesiastica; unde potea elu se scape de su- perstitiuni! Orbăn Balaș se turbura, pentru-că preoții roma- nesci scotu pe draci dein dmeni. Apoi că nu numai grecii, dara si latinii au rogatiuni, prin care scotu draci, adeca si preoții rom. catholici au darulu si datori’a de a’i scdte. Dara ce pasa lui Balăs de acesta? S’au apucatu preoții romanesci vreodată se scdta spi- rite necurate dein secui? Noi nu amu auditu de una că acdsta. Unu singuru casu cundscemu dein dilele episcopului Vasilie Moga, nu inse cu vreunu secuiu, ci cu unu bietu de sasu morbosu, care credea că’lu torturddia unu spiritu necuratu, si asia s’a dusu la pop’a romanescu, se’i citdsca rogatiunile sântului Va- silie. Paroclmlu sasescu arată casulu la superinten- dente, acesta la guberniuhr dein Clusiu, care apoi interdise strinsu preotiloru romanesci, că se nu mai cutedie a scdte draci dein dmeni de alte confesșiuni.*) Fdrte bene a facutu guberniulu transilvanu deintre anii 1830—40, că au marginitu pe preoții romanesci la scdterea diavoliloru de tdte cathegoriile, numai dein romani. Dieu se’i si scdta, di si ndpte se se rdge lui Ddieu, că se nu mai remana pe totu pamentulu Da- ciei nici-unu puliu de draculetiu, toti diavolii, tdte satanele, tdte balele necurate se dispara deintre noi in eternitate, „se’i uciga crucea." Unu altu omu mai cu mente decătu secuiulu nos- tru, ar fi sciutu dein psychologia si dein unele parti ale medicinei, cătu este de naturale doctrin’a despre exorcismu, si ce bene se pdte explica scdterea draci- loru pian rogatiuni, chiaru si prin descântaturi feme- iești. Cine nu cundsce poterea extraordinaria si ex- cessele imaginatiunei omenești? Au nu’i vedemu effe- ctele in mii de cașuri ale vietiei? Dara lui Orbăn ’ia pasatu numai de una: se’si bata jocu de preotimea romaneasca; n’a facutu inse mai multu, decătu a dațu unu nou testimoniu de ura si rentate cătra totu ce este romanescu. Destulu despre superstitiuni. Amu observatu si mai susu, că Orbăn sucesce numele locuriloru si ale tienuturiloru asia, in cătu le dă totu numai semnificatiune magiara. Preste acdsta, elu inputa romaniloru pe mai multe pagine ale cartiei sale, la diverse ocasiuni, că pentru ce nu in- vetia vlachii limb’a magiara si de ce nu’si făcu scdle magiare, dra pre cătu tempu vlachii nu’i inplinescu capritiele lui, ii considera de patrioti rei si chiaru de trădători. Scienti’a filologica a omului acestuia merge asia departe, in cătu la pag. 153 cuventele Bar ba tu si C a n t a r e (Borbăt, Kentemălok), dra la pag. 200 cuventele Predealu si Prddale declara de cuvente curatu magiare. Pentru ce se nu le si declare, candu faimosulu Tancsics alu loru proclamă totu acumu in dilele ndstre, in Buda-Pestea, in audiulu Europei, că limb’a magiara este cea mai vechia dein tdte limbile pamentului, dra alti fantasti spunea lumei mai deu- nadi, că in inscriptiunile antice de ale Etrusciloru aflate in Itali’a inferiore, s’au descoperita urme minunate de a le limbei magiare; ati vediutu apoi, că acdsta absurditate piramidale cerculă prin tdte foliele ma- giare, si că se află mulțime de ignoranti si fanatici, carii o crediura. Apoi inca mai au fruntea, că se in- pute densii romaniloru fanatismu naționale. Si pentru- ce dre romanii se fia fanatici ? Ce făcu ei mai multu, decătu essu in faci’a lumei europene, cu materialulu *) Se spunea pe atunci, că in siedenti’a in care s’a pertractatu acestu casu, atătu referentele, cătu si consiliarii au risu de acea secătură. — 94 — latinescu, cu formele latiue ale limbei loru, cu a- nalogi’a in mana si dicu: Acdsta limba a nostra daco-ro- mana e destinata dela provedentia, că se succdda limbei latine in totu coprensulu Daciei. Servitiulu pe care’lu făcuse limb’a latina popdraloru Daciei si Panoniei păna in a. 1848, in afacerile publice a le popdraloru conlocuitdrie, are se’lu faca in venitoriu limb’a daco- româna, cu atătu mai usioru si mai bene, că ea este limba viia, ce se pdte invetia dein conversatiune si lectura de tdte dilele, era ferminii sei scientifici sunt comuni cu ai limbeloru neolatine, prin urmare cunoscuti la tdte popdrale luminate. Mai departe, romanii afirma, că ei cu ajutoriulu limbei loru materne sunt in stare se faca progressele cele mai dorite in scientie si in tdte ramurile activitatiei spiritului omenescu, pentru-că indata ce romanulu si-a invetiatu bene limb’a materna, cu ajutoriulu acesteia invetia in tempulu diumetate limb’a latina, si in a patr’a parte de tempu limbele italian’a, francesc’a, spaniol’a si portugallic’a. Cu mo- dulu acesta daco-romaniloru li se deschidu toti the- saurii culturei antice si moderne, care cu ajutoriulu de ex. alu limbei magiare, se castiga cu greutati ne- asemenatu mai mari, sdu nici-decumu. Acdsta doctrina si credentia a daco-romaniloru e confirmata pe fiacare di, cu sutele de exemple, pe care le avemu in acea tenerime a ndstra, ce se prepara pe la gimnasia roma- nesci, de unde apoi essu la universități si la alte in- stitute mari europene, spre a ’si complini studiulu in diverse specialități. Superioritatea loru in cele mai multe cașuri preste cei carii invdtia pe la gimnasia magiare, slave etc. si la universitatea magiara dein Pestea, este invederata si batetdria la ochi. Asia dara insistenti’a si perseveranti’a pe vidtia pe mdrte a da- co-romaniloru pe langa limb’a loru, nu e nici-decumu vreunu productu alu fanatismului că la magiari, ci este pe langa nobilitatea Qriginei si simtiulu demnî- tatiei naționale, interessulu bene intielesu, care ne spune, că venitoriulu nostra mai fericitu pdte fi ase- curatu numai cu ajutoriulu limbei romanesci, care că mane are sa dssa alaturea cu celelalte limbi europene de rangulu antaiu, curatita si spalata de rugin’a bar- bariei ce o inpresurase, frumdsa si elegante, că si una dein divinitățile femeiesci ale lumei antice greco- romane. De act incolo, romanii sunt fdrte departe de a volt se inpuna cuiva limb’a loru; vddia altii cu care limba voru se intre in concertulu popdraloru luminate; romanii inse sunt convinși, că de aici, dein Daci’a, numai cu ajutoriulu limbei romanesci se pdte ajunge acestu scopu sacru si maretiu; de aceea ro- manii, nu că ara volt se’si inpuna limb’a loru cuiva, o recomanda inse si magiariloru că pe una ce ’iar mai apropia de popdrale cele mai luminate ale Eu- ropei. Ceea ce pretendu romanii si voru pretende totu-deauna si intre tdte inpregiurarile, este numai atăta, că toti acei funcționari de stătu si municipali, căti au a face cu populatiunea romana, se cundsca perfectu limb’a romana, se scrie in trens’a si se ad- ministre legile in aceeași. De aci incolo romanulu este tolerante, adesseori pre cătu nu ar trebui se fia; II pe elu nu’lu ddre capulu de altii, care ce scdla ’si-II face, si care la ce Ddieu se închina, la ungurescu, -a jidovescu, turcescu, numai pe elu se’lu lase altii in .'J pace, că ddca nu’lu lașa, apoi se irrita, se catranesce, ', si atunci e reu romanulu, reu de totu. La paginele 201, 257—9, 272, 301 etc. Orbăii / dra si dra se ocupa de romanii dela Brasiovu, de ; ■ baserice, de scdle, de privilegiulu grecescu, de pro- cessele avute cu sasii si apoi cu grecii, le dice de nou, ; că ei nu sunt romani, ci numai greci si bulgari ro- mâniți, dra anume la pag. 272—3 afirma, că acești romani indata ce essu dein sarica, sumanu, cojocu, si invdtia ceva carte, se dau drasi de greci, că-ci le este rușine se se numdsca romani; in fine că, păna pe la a. 1837 romanii dela Brasiovu era pe cea mai buna cale de a se magiarisa cu totulu, dara guber- niulu ungurescu a fostu lenesiu, nepasatoriu, ’ia sca- patu dein mana; de atunci s’a facutu numai atăta, că acești vlachi au mai perdutu ceva dein ferocitatea si selbataci’a loru.*) Multu se frdca Orbăn de romanii dela Brasiovu; amu aieptatu inse si mai susu, că acdsta este trdb’a loru, cumu se intempine atătea complimente de fra- tietate. (Va urma.) Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care privescu mai alesu pe romăni (valachi). (Urmare.) 1511. Suppl. C. D. T. V. p. 398. Sasii sunt auetorisali de rege, că se pota persecuta pe fă- cătorii de rele inca si in cașuri, candu aceia aru fugi si cauta scapare pe moșiile învecinate ale aristocratiloru, In feslo B. Andreae apost. — Uladislai mandatum ad saxones, ut malefaclores, incendiarios in bonis no- bilium, in medio saxonum existentibus, conlinentes, libere prosequi, et punire possint, Orig. in Tabul. Nat. saxonieae. 1515. Supl. C. D. T. VI. p. 14. Epistol’a episcopului catholicu, anume Francisca Varda, in care roga pe sasii dein Sibiiu. că se apere pe unu parochu alu geu de asuprirea Valachiloru dela Jibotu in scaunulu Orasteei. Francisci Vărdă Eppi. Transilvani Literae causa tuendi ab injuriis Valachorum Plebani de Also-Kenyer ad Cibinienses scriptae. Ex authentico innuit Eder in Fehner p. 268. *).........azonnal kezdi adoptălt olăh nemzetis^get sză- gyenleni s be ăll gbrbgnek, eltanulja a gbrbg nyelvet, a gbrbg modort, s ha valaki olăhnak mernă nevezni, nagyon âszăkenyen megsărtve dreznă magăt.................a bolgărszegi olăhok is az ujabb idbben kezdik eredeti szilajsăguk 6s vadsăgukat levetkezni etc., Aceeași insulta o repete si la pag. 343. — 95 — Relatoriae quod Casparus Torok de Bircz et Eming ejusque fratres statuti fuerint in loco Thulia dicto in C. Htmyad habito anno 1515. C. D. T. III. p. 151. Documenta despre una donatiune făcută unei familii cu connumele Turcn dela Birtiu, pe unu locu Tu li a, care se tienea de fortareti’a Huneddra dein comitatulu Hunedorei. In acestu documentu inca mai intempinamu câțiva cnezi romanesci; asia de aici inca se vede, câ cneziatele s’au mai sustienutu si in alu 16-lea seculu. Capitulum Eeclae. alban. Transilvaniae Omnibus etc. Optima rationis industriae per hoc revera non immerito commendatur, quod ea ipsa rebus humanis succurrens, oblivionisque nubilo sagaci provisione obvians, mortalium gesta praecordiis digniora Ltarum testiinonio mandavit perpetuări: Proindc ad universorUm notitiam liarum serie volumaș pervenire, quod nos literas serenissimi Ppis. Domini Uladislai D. G. Regis Hung. etc. recepimus in haec verba: „Uladislaus Dei Gratia R. Hung. etc. quia nos illi Dominationi, et perpetuali collationi, quam Illustris Prin- ceps Dominus Georgius marchio Brandeburgen: medi- antibus suis Lris. de et super quodarn loco Thulya vocato, in pertinentiis Castri sui Hunyad prope quan- dam aquam Fejerviz nuncupalam, in territorio cujusdam Possessionis ipsius Bircz vocato, in Comitatu ipso Hu- nyadien. existen. habito, fideli nostro nobili Casparo Torok, ac per eum Nicolao et Naan similiter Torok fratribus ejusdem fecisse dignoscebatur, nostrum Regium et gratiosum consensum praebuerimus, et nihilominus totum et omne Jus nostrum Regium si quod etc. in perpetuum contulerimus. Velimusque eosdem per nrum. et vrum homines legitime facere introduci. Super quo fidelități vrae harum serie firmiter praecipientes manda- mus, quatenus vrum mittatis hominem pro testimoniu fidedignum, quo praesente Pelrus de Zalasd, aut Nico- laus Szotyori, vel Beke de Lenczena,*) sive Petrus Zacharias, neve Stephanus More de Farkadyen, sin Franciscus Mardsina, seu Gregorius de Zacharies aliis absentibus etc. (reliqua juxta solitum stilum mandati stătătorii.) Datum Posonii sabb. prox. p. fest. S. Cot- poris Xristi anno ejusdem 1515. Regnorum nostrorum Hung. anno 25. Bohemiae vero 45.“ „Nos igitur mandatis ejusdem Doirfini S. noștri Regis per omnia, ut tenemur obedire cupientes una cum praefato Beke de Lenczene homine suo Regio nostrum hominem, videlicet discretum rnagistrum Stephanum alta- ris B. Mathei apost. et Evang. in hac Eccla. noslra praedicta fundati Rectorem, ad praemissam introductio- nem et statutionem fideliter peragendam nostro pro tes- titnonio transmisimus fidedignum. Tandem iidem ad nos reversi pariformit. nobis retulerunt eo modo: quomodo ipsi feria V. prox. ante fest. B. Mariae Magdal. nune transactum ad praedictum locum Thulya vocatum vicinis et commetaneis ejusdem universis, et signanter nobili— bus: Petro de Zalasd, Joane Mathe de Răkord, altero Joanne de praefata Lenczene, Andrea Daan, et Johanne de Csolnakos, altero Johanne Osch de Nădăbor Vice- Castellano dicti Castri Hunyad, item Ladislaus de eadem Nadabor, Luka de Ploska, Joan de Cserbel, Joanne de Felso-Ruda, Ladislao de Also-Ruda, Michaele de Poy- nitza Keneziis, praeterea circumspectis et providis etc. (sequuntur nomina quorundem colonorum de Hunyad, Bircz, et Ruda) inibi legitime convocatis, et praesenti- bus etc. (reliqua juxta solitum stilum statutorium) nullo conlradictore apparente. — Datum 15. die introductio- nis et statutionis praenotatarum anno Domini supradicto (i. e. 1515.) Venerabilibus Dominis Francisco Praeposito, Gregorio Cantore absentibus. L. S. pendenlis. Originale in Arch. f. fasc. 88. L. I. Tom. I. Lit. D. Divisionales Alpium Borgoiensium inter familiam Bethlen et Apafi et Bistricienses 1517. App. D. Tr. T. VI. Documenta s6u carte de inpartire intre familiele aristocra- tice Bethlen et Apafi si intre sasii dein Bistritia, asupra muntiloru dela. Borgau. La inpartirea acdsta se chiama martori dein comu- nele vecine ladu si Borgau, dein ceea sasi, dra dela Borgau romani, intre carii si unu c n 6 z u, aci insa este explicata si sem- nificatiunea de cndzu cu latinesculu Villicus paganus, adeca primariulu (judele, pe unguresce biro-ulu) comunei Borgau. Commissarii exmissi in acesta causa spunu, câ fassiunile sasiloru dein ladu si a le romaniloru dela Borgau au concordata in ara- tarea miedinineloru. Cu acestu documentu se intemplâse falsifi- care memorabile in anu, punendu cineva 1317 in locu de 1517, ceea ce s’a rectificată cu ajutoriulu criticei la curtea de apellu a Transilvaniei. Nos Franciscus Iklodi Comes Comitatus Dobocen- sis, et Stephanus Sz.-Gyorgyi Comes Comitatus Inte- rioris Szolnok, Caspar Kereszturi Vice Comes Dobocen- sis, Martinus Cserenyi et Franciscus Cserenyi de Balăs- falva, Georgius Csulaki Comes majoris Sajo*) salva re- verentia loquentes memoriae commendamus tenore prae- sentium signifîcantes, quibus expedit Universis, quod egregii et nobiles Domini Joannes Bethlen major de eadem, et Ladislaus Apafi, Nicolausque de Apanagyfalva partibus ab altera, communi et unanimi sententia voca- runt nos, tamquam homines Regios, et Judices electos, ad divisionem, et dissecutionem alpium Borgoiensium subjecienles se se vinculo 500 Anonim aureorum, ut quid quid secundum puram conscientiam noslram, de dictis alpibus Borgoiensibus, inter nos deliberaremus, in hoc nobiscum consentiret utraque pars, nostramque com- positionem qualemcunque ratam et imraotam haberet, visum est itaque nobis ad probabiliorem divisionem harum alpium praedictarum tales adjungere homines, qui statum, situm, et proventum sylvarum scirent, signo lamcn Judicis primarii Bistriciensis circumspecti Georgii *) Hodie Lindsina Comitasu Hunyad. *) Nagy-Sajo Comitatus Dobocensis. — 96 — Kuklâr vocavimus, citavimusque villicum Jadiensem Theusves cum suis asseclis Philippo Fabro, Demetrio Bremer, Joanne Doliatore, Halia Cripo, Joanne Calcario, Georgio Rotario, Civibus juratis similiter de Bistricio ...... Villicum providum Brictinum Calcarium, Eme- ricum Fabro, Martinum Doliatorem, Joannem Doliatorem, et Mathiam Jădi cives Juratos, item de dicta Borgo octo homines seniores Juratos videlicet: Joannem Dan, Hella in Kdszta, Lazarum Karăcsontelke, Michaelem Tomsa Jobbagiones Joannis Bethlen, item Joannem Dan. villicum seu Kenezium Paganum, Michaelem Porta, Job- bagiones dictorum Dominorum Apafi indigenos sicque . . . confectas, qui fide ipsorum mediante, sic coram nobis fassi sunt: quod ipsi puerili admodum aetate existentes, sciant duos Villicos annis conflictatos, laesos- que fuisse eo, quod alterum inscio, atque extra favo- rem alterius Jadiensis ligna de antedictis sylvis haberet, unde moți Domini alpium dictarum sylvas diviserunt in duas partes, quarum una a regione scilicet Radnensium in usum Dominorum Apafi cedebat, altera vero parte meridionali in usum Bistriciensium, Glandium autem usus, et proventus quandoque communis fuit utrique parti, sylvas alterius partis dividere nulii partium licuii pro termino legitimo dissecando distributas partes pro- posuerant fluvîum Bistriciensem usque ad inferiorem Nigrae collis situm, et hanc esse collem loco termini, nec posse se se melius discernere possessionarias has alpes, quae partes ipsorum olim determinarunt, fatentur nos quoque exeuntes una cum saxonibus praescriptis quantum potuimus a cacumine dictae nigrae collis ne- mora et saltus undique perspeximus a saxonibus omnia loca investigantes, qui fassionem etiam Valachorum pro- barunt, similem de divisione sylvarum mentionem faci- entes, simili modo et nos juxta consensum nostrum eundem terminum ab antiquis constitutum, et approba- tum slatuimus fluvium scilicet Bistriciensem et collem nigram; quod etiam sub vinculo, ab ipsis ex libera vo- luntate composito 500 florenorum, per literas nostras sigillo nostro obsignatas utrique parti extradedimus hac conditione, ut si qua partium hanc compositionem legi- timam turbare, citata in praesentiam Vicarii, brevi dicta- mento Juris secundam Justitiariam Regni compositionem pro solutione et distributione legitimae constitutioniș exe- cutionem patiatur. Datum ex Borgo in Comitatu dicto Dobocensi feria secunda proxima post festum Philippi et Jacobi ’apost. anno Domini millesimo Trecentesimo Decimo Septimo.*) Franciscus Deveceri Notar, sedis Dobocensis m. p. L S. L. S. L. S. L. S. L. S. L. S *) Hoc Instrumentam iu anni designatione vitiosum esse allegatum fuit, in causa Bethleniorum ex defecta seminis Apa- fiani contra fiscum moța ex eo, quod nec stilus, nec character, nec papyrus ejus aevi (1317.) esse videatur, si quidem anno 1317. nondum Bethlenii, vel Apatii Possessionem Borgo eo tune possederint, neque Apafius in Instrumenta notatus praedicatum de Nagyfalu habuerit anno 1317. qnia eo tune nec possedit, et nondum Comitatus Szolnok erat tripartitus, consequenter loco ’ 1317. substitui pretendebatur annus 1517., quod etiam liquido i coram Tabula Regia constitit C. J. Kerneny. Joannis Zapolya Vajvodae mandatam divisionale, ut inter nobilem Kende filium Ladislai Praesbyteri de Serei, ac Ladislaum et Dancsul de Serei fratres carnales divisio ratione portionum in Serei et Riusor habitarum peragalur. 1517. Suppl. C. D. T. VI. p. 31. Faimosulu loanu Zapolya vodă, tramisu in Transilvani’» dein Ungari’a de susu, rogatu fiendu de nobilele (boieriulu) Candea, filiu alu Popii Vladu dein comun’a Siereliu in comitatulu Huneddrei, a denumita pe alti nobili, anume Radulu dela Riu-barbatu, Stan ciulu dela Macesdeni, Dionisiu dela Pesteana, Petru dela Riulu-albu si Vladu dela. Riusiorn, că se faca impartire de averi intre acelu Candea, si intre duoi frați ai sei, deintre carii unulu era totu popa romanescu, precumu fusese si tata-seu (presbytero valacho).*) Joannes Zapolya Comes perpetuus Terrae scepu- siensis Vajvoda Transilvanus, et siculorum Comes no- bilibus Sztancsul de Maczesd, ac Joanni Literalo de Hosdat, et Michaeli de Kis-Barcsa salutem et favorem. Noveritis quod nobis die Dominico proximo ante festum *) In Transilvani’» se afla preste totu multe familii de pre- oți romanesci, care se tragu dein familii nobili străvechi. Una parte dein acelea familii isi mai conservase documentele loru no- bilitarie pana in dilele ndstre, era altele le au perdutu si au re- masu numai cu traditiunile, care se trecu dela parenti la fiii si care spunu, că familiele loru inca au fostu odeuidra 1 i b e re, era nu sclave. Una dein cele mai mari devastatiuni si suppressiuni de litere sdu diplome nobilitarie de a le familiiloru romanesci s’a intemplatu in dilele Măriei Teresiei dela 1760 inedee, cu ocasi- unea infientiarei regimenteloru confiniarie romanesci, pre candu commissarii unguri si nemți sub pretestu de militarisare au cu- lesu mulțime de documente dela familiele romanesci, pe care apoi nu le-au mai restituita nici-odata, ci le-au nimicitu, ori de- laturatu, sdu dein grdsa nescientia, precumu era se faca colone- lulu Urbăn in 1850 la Clusiu cu archivele tierei, sdu si mai' multu, dein reutate, pentru că familiile se nu mai posseda nici- unu documentu la mana despre vechi’a loru libertate. Coramissi- unile dein an. 1819—20 drasi au mai pitulata multe diplome nobilitarie romanesci, anume in regimentulu I. confiniariu. Multe documente adunate dela familii s’au conservata după aceea in Orlatu că la resiedenti’a comandei regimentului; se pare inse că in anulu 1848 au dispăruta si de acolo cu totulu Astadi acelea documente nu mai potu folosi in modu practicu respecti- veloru familii, aru folosi inse fdrte multu la historia dein punctu- de vedere naționale si politicu. In histori’a ndstra mai vechia obvenu fdrte raru familii de preoți, că jocandu ceva role in so- cietate si anume in politica. Se pare că cu cătu tirani’a devenea mai nesuferita, cu atătu mai multu chiaru familiele nobili isi caută scapare la altariu, păna ce sub domni’a calvindsca fusera scdse si de acolo, mai virtosu dupace supusera si pe cleru la superintendentii calvinesci si ’i detera chiaru mitropolitu trecutu I la calvinia. Chiaru si dela unirea făcută cu baseric’a Romei vechi (1700) fdrte multe familii nobili romanesci isi tramitea dein filii loru la „popia.“ Nu credemu că ne amu abate multu dela adeveru, ddca amu sustienea, că in comitate si in districtele • romanesci transilvane celu pucinu 5O°/ₒ deintre preoții romanesci se tragu dein familii nobili. In sasime drasi sunt destule familii romanesci patriciane, in care preoti’a se tiene pe generatiuni ina- inte, că intre Leviti si că la mai multe popdra antice. Inse totu in acesta parte a tierei se afla si căteva familii preotiesci venite < deintre șerbi, cu episcopii serbesci căti au fostu păna la Gerasimu J Adamoviciu; dara acestea se si cunoscu, ddca nu si după stătută j si fisionomia, de sigure inse dupaindifferenti’a cu care se pdrta । cătra totu ce este romanescu. De acestea sunt căteva si in par- -i tea septemtrionale a Transilvaniei, venite deintre ruteni. Red. ] — 97 — nalivitatis B. Joannis Bapt. una cum nonnullis harum partium Transilvanarum nobilibus hic in Oppido Hatzak vocato constitutis et existentibus nobiiis Kendo de Serei pro se personaliter praesentibus ibidem nobilibus Ladislao ........Dancsul de eadern Serei, idem legitimae evo- cationis modum observando, ac in figura judicii noștri comparendo, quasdam Litteras nostras patentes, nostrum Judiciarium produci curavit in conspectum, quarum tenor talis est: „Joannes de Zapolya etc. Nobilibus Radul de Bor- batvize, Stancsul de Maczesd, Dionisio de Pestyăn, Petro de Fejerviz, et Ladislao de Rusor salutem et favorem, Exponitur nob.s in persona nobiiis Kende filii quondam Ladislai Presbyteri de Serei, quomodo ipse cum nobili- bus Presbytero Valacho, ac Dancsul de eadern Serei filiis quondam Ladislai praefali Presbyteri fratribus suis carnalibus in totalibus Bonis ipsorum et juribus Possariis in Possessionibus Serei praedicta ac Rusor in Comitatu Hunyadiensi existentibus habitis hactenus indivisis per Vestri medium divisionem babere vellet congruentem jure Regni requirente. Requirimus igitur vos etc. fre- liqua juxta stilum consvetum.) Datum in Oppido Hatzak vocato, feria sexta proxima ante festum Nativ. B. Joan- nis Baptistae anno Domini 4517.“ Quibus exhibitis et praesentatis' praefatus Kende de Serei rationem praemissae divisionis fiendae . . . . .... admissae assignari poslulavit per in Causam at- tractos..............attos. coram nobis, quo audito Nyisztor de Păros pro antefato Ladislao Presbytero, et Dancsul de Serei cum protestatione........................ eandem nostram in praesentiam respondit ex adverso, quod praescripta divisio per annotatos homines............ . . . . . fuisse admissa, quoniam superioribus tempori- bus ipsa eadern diyisio quantum in Domibus est Curiis ipsorum nobilitaribus....................de Hosdat .... . . . . sessiones Jobbagionales, ac terras et foenilia .......... iidem homines arbitri quosdam homi- nes ibidem............ . praemissam exequerentur, exe- cutionique damnarent, delegissent, idem actor ad . . . . ..................praefatorum in causam altractorum re- quisitiones hujusmodi divisioni interesse noluisset. nihi— lominus ad praesens eandem execulionem hactenus mi- nime executam admittere promti forent et parati, quibus sic habitis, quia praetacta divisio in praescriplis por- tionibus possessionariis in Possessionibus Serei et Rusor per partes allegatas modo fieri praeinissa debita, hacte- nus ad plenum minime executa fuisse comperiebatur, ad eam itaque perficiendam, vos de necessario transmitti debere videbatur. Requirimus igitur vos etc. (reliqua juxta stilum mandati divisionalis.) Datum in loco et termino praenotatis a. D. 1517. Ex Transmissionalibus causae Catharinae Rusori Michaele Kenderesianae anno 1785. (Va urma.) Exemple de limb’a si terminologi’a militaria. (Urinare.) L e c t i’ a a p a t r’ a. Mișcările capului la drept’a si la stang'a. Aliniarile. 51. Instructorulu voindu se invetie pe soldati a intdrce capulu la drept’a, spre a se alinia, comanda: 1. Capulu la di‘ăp-TA. 2. Drepți. 52. După comand’a seversitdrie TA, soldatii iu- torcu usiure capulu la drept’a, fâra sguduitura, si fâra a mișcă umerii, indreptandu ochii, pe lini’a ochi- loru soldatiloru dein același ihndu. 53. După comand’a Drepți, intdrce capulu in positi’a drepta, care trebue a fi positi’a obicinuita a soldatului. 54. Mișcarea, Capulu la steng’a, se esecuta prin midiuloce inverse. Aliniarile. 55. Candu recruții sunt bine intariti in positi’a corpului si in principiile si mechanismulu diferiteloru păsuri, instructorulu ’i asiădia cotu. la cotu, pentru a’i invetia principiile aliniariloru. 56. Ii exersă mai antaiu a se alinia omu cu omu; pentru acesta, va comanda la cei d’antaiu doui omeni dein flanculu dreptu a merge trei-pași inainte, si, după ce ’i va alinia, va insciintia pe rendu pe fia-care soldatu, numindu’lu după numerulu seu, de a se duce pe aliniarea celoru d’antaiu doui. 57. Fia-care soldatu, la acesta insciintiare de a se duce pe aliniare, va intdrce usioru capulu si ochii la drept’a, va merge, in cadenti’a pasului iute, trei pași inainte, micsiorandu pe celu dein urma, că se remaiia înapoia nonei linii că de sieșesprediece centi- metre, de care nu trebue se treca nici odata; după acesta inaintădia cu pași merunti fbra sguduitura, avendu genuchii intinsi, si se asiădia alaturea omului ce se afla pe linia, observandu a schimbă positi’a capului, indreptandu’si lini’a ochiloru si a umeriloru in directi’a vecinului seu, pe care urmădia a’lu atinge usioru cu cotulu, fara a deschide pe alu seu. 58. Fia-care soldatu candu va fi bine asiediatu pe aliniare, intdrce singuru capulu in positi’a drăpta. Instructorulu va opri cu totulu pe dmeni, după ce a întorșii odata capulu in positi’a drăpta, de a’lu mai intdrce dein nou in partea aliniarei, chiaru dcea ei nu voru fi bine aliniati. Rectificarea aliniarei se face după cumu se va arată la Nr. 63. 59. Aliniarile la stang’a se făcu după aceleași principiuri. 60. Dupace recruții voru fi invetiatu astfelu a se alinia, omu cu omu, corecții si fbra încercări, instru- ctorulu va alinia de-odata rendulu intregu prin co- mendile urmatdrie: 1. La drăpt’a (său la stang’a.) j 2. V’aliniati. | 61. După a dou’a comanda, soldatii se ducii I cu pasu iute pe nuo’a linia, si se asiădia după prin- I cipiele prescrise mai susu. 16 — 98 — 62. Instructorulu, asiediatu la chtiva pași inainte cu faci’a elitra rendu, observa executarea principieloru, după care trece la flanculu care a sorvitu de basa, si verifica aliniarea. 63. Dăca o parte dein dmeni ntr sunt bine ali- niati, instructorulu comanda: 1. Cutare numeru seu cutare numere. 2. înainte său inapoi. 64. După antai’a comanda, omulu seu omenii numiti, intorcu capulu in partea aliniarei. După a dou’a se punu usioru pe linia, si intorcu capulu in positi’a drăpta. 65. Aliniarile inapoi se făcu după aceleași prin- cipiuri; mai antaiu omu cu omu, si după acăsta cu totu rendulu intregu de-odata, pentru acesta dein urma, instructorulu comanda: 1. înapoi la drăpt’a (stang’a). 2. V’aliniati. 66. Soldatii se ducu inapoi, după, principiele pre- scrise, intorehndu usioru, dela antainlu pasu, capulu in partea aliniarei; trecu siesesprediece centimetre de linia si după acesta se asiedia pe linia prin mici mișcări inainte. 67. Omenii fiindu aliniati, instructorulu indre- ptădia aliniarea, dăca cere trebuinti’a. 68. După acesta instructorulu va arata recruti- loru cumu trebue se se alinieze, candu bas’a alinierei va fi mai la drăpt’a său mai la stang’a; va deter- mina lini’a după cumu s’a prescrisu la Nr. 56 si co- mand’a, după cumu s’a prescrisa la Nr. 60; ceea ce se executa că la Nr. 61 si urmatdriede; instructorulu va recomandă fimeniloru, că la pornire spre linia se inaintedie umerulu dein partea opusa. 69. Instructorulu va pune tdta luarea-aminte a face pe soldati se intielega si se simtia principiele alinierei; si ast-feliu se păta judecri ei insusi, dăca positi’a loru in rendu este buna, ’i va face se intie- lega intr’unu chipu practicu, ca atnnci voru fi bine aliniati, dăca, cu ochiulu despre bas’a alinierei, vedu pe alu douilea omu de langa den suin, si dăca cu ochiulu celalaltu, potu vedea lini’a ochiloru rondu- lui intregu, dein aceeași parte. 70. După fia-care aliniare, instructorulu exami- nădia positi’a dmeniloru, si o rectifica, dăca trebue; după acesta da repausu soldatilorn, pentru a nu’i osteni tienendu’i prea multu in nemișcare. PARTEA II. 71. Lecti’a antai’a se arata solclatiloru in theorii prin camere. 72. Lecti’a a dou’a, a trei’a si -a patr’a, afara de focuri, se arata intr’uninduse doui său trei <5meni a- siediati pe unu rendu si cotu la cotu. Focurile se arata intr’uninduse diece său douJsprediece ămeni asiediati pe doue ronduri cotu la cotu. 73. Baionet’a nu se pune la tiăăva, dechtu pentru facerea piramideloru, la mana, său pentru a execută scrim’a cu baionet’a. Lecti’a antaia. a ‘la Desfacerea, inchieierea si intretienerea armeloru. ! Arm’a cu acu. 74. Arm’a se desface in ordinea urriiatăria: ■ ■ • 1. Varg’a; se scăte tragendu spre corpu de că- \ pulu vergei, apucandu de sub bumbu cu degetulu ara- f tatoriu si cu celu mare alu manei drepte, candu,' -b totu-deodata introduce intre varga si tiăva degetulu ⁴ alu patrulea, că se -păta scapa inelusiulu vergei d^ marginea interiora a bratiarei de susu, după care - trage usioru varg’a in susu. ' 2. Baionet’a; se invertesce verig’a dela drăpt’a spre stang’a, si se scăte bucăo’a usiure dein tiăva, fără lovitura de pumnu. 3. Curăo’a. 4. Brăsc’a. Apuca arm’a cu man’a stanga dein dreptulu inaltiatorului, si apasandu tare cu degetulu celu mare pe zavoru, ’lu trage usioru bine, pana la alu- duoilea praguletiu, apoi cu podulu manei dh o lovitura de susu in josu spre peptu nucei mânerului, că se desfaca scaunulu mânerului de proptitoriulu in- chiderei, ăr cu cea drăpta de gtitu o sprijină cu pa- tulu de pulp’a de susu a pitiorului dreptu, pe care’lu da inainte de cehi stangu; trage tare cu degetulu aratatoriu, de tragaciu, ăr cu man’a stanga apuca maneriulu si scăte afara de totu brosc’a, prin taia- tur’a longitudinala a cuteiei, fara că se se frece brăsc’a pe de desubtu de impedicatoriu. 5. Desfacerea brdscei si a diferiteloru parti ale sale. Apuca cu man’a stanga brăsc’a, ăr cu man’a drăpta resucesce zavorulu spre stang’a, pana vine arculu de armare in dreptulu siantiuhii intrarei, candu totud’odata apasandu tare pe capetulu arcului, trage afara cilindrulu arcului din culat’a mobila. Fusulu acului. Introduce aculu in gaur’a mâne- rului resuciturei; candu totud’odata apasandu tare pe maneriu, da in josu sirm’a spirala, sprijinindu cilin- drulu acului de peptu, scote cu man’a stanga arculu de armare dein firida, apucandu’lu de capetu si dan- du’lu inainte, după care lasandu maneriulu resuci- torei slobodu, că se se immăie sirm’a, apuca aculu cu man’a drăpta pe care’lu scdte afara împreuna cu fu- sulu acului si sirm’a spirala. Acariulu. Se scdte dein fusulu seu, resucindu dela drăpt’a. spre stang’a capulu acariului. Rondel’a de pele nu se scote, de cktu candu s’a , tocitu si este necesitate a se pune alt’a; candu atunci se impinge afara cu telulu curatîtoriu, care se intro- duce prin golulu fusului acului. Dăca este a se pune alt’a noua, mai antaiu se invertesce la locu acariulu, si apoi se pune rondel’a, care se apasa la locu cu maneriulu resucitărei, fara că se strimbedie aculu, si se lașa afara partea cu peru a pelei rondelei, că-ci resista mai multu la lovituri. 75. Tdte celelalte parti ale armei nu se scotu dein locurile loru, decătu de armarariu, la cașuri de — 99 — reparare, seu de duoe ori pe anu, spre a se vedă starea armei in părțile acoperite. 76. încheierea armei se face in modulu inversu, observandu mai alesu, că la punerea arcului de ar- mare se apese dreptu in josu cu maneriulu resuci- tdrei pe fusulu acului, că se nu se strimbedie aculu. La introducerea zăvorului in culat’a mobila se ob- serva, că aculu se intre dreptu. Brdsc’a se introduce in cutei’a ei, apasandu tare pe tragaciu, că se’i faca intrarea libera fora frecare, si se duce maneriulu până se dh la stang’a catra genuchiulu cuteiei brdscei, spre includere, si invertindu la drăpt’a ’i da o lovitura buna cu podulu manei drepte pe nuc’a maneriului. 77. Indata după tragerea focuriloru si desfacerea armei, părțile ei se curatia in modulu urmatoriu: Tiăv’a. Se tdrna o cuantitate de apa, dăca se fiote se fia calda, pe la cutei’a brdscei, prin ajutoriulu unei pâlnii de tinichea, de atatea ori, pana candu ap’a ese pe la gur’a tievei curata, după care inver- tesce chiti pe o varga de lemnu si șterge tiăv’a in- laintru, introducend’o pe la gur’a camerei; acăsta se operăza de mai multe ori, pana esu chitii curati, apoi șterge pe dein afara tiăv’a cu cârpa mole, fara că se se stărga brunarea năgra; interioriulu si esterio- riulu cuteiei brdscei si capataiulu conicu alu tievei se șterge cu unu lemnu puținu lungu si in forma de lopatîca, care face parte dein accesoriile soldatului. Dăca soldatulu are se urmedie mai multe dile un’a după alt’a cu darea focuriloru, atunci pdte se curăție tiăv’a in interioru la cinci său siepte dile. Brdsc’a. Soldatulu trebue se aiba cea mai mare ingrijire de brdsca, partea mai utila si delicata a armei. Oficerii si sergenții trebue se supraveghiedie bun’a intretienere a ei. După fiacare incetare de dare la semnu, seu după o instrucție, cumu s’a disu la desfacerea armei. Curatia aculu de sgura cu unu batiu si da lustru cu maneriulu resucitdrei, pe care ’lu pune in lungu pe o scândura, că nu incovoindu- se, se se rumpa; curatia acariulu cu cârpa si’lu frăca cu puțina cărămidă pisata. Interioriulu si esterioriulu culatei mobile se curatia mai antaiu cu o așchia de lemnu, apoi se șterge cu unu maneriu de lemnu fa- cutu in form’a curatîtoriului capetaiului conicu alu tievei, care la unu capu este crestatu si gauritu, că in acăsta parte se pdta imbucă ambele capete ale culatei mobile. Curatia cilindrulu acului in interioriu cu telulu curatîtoriu si câlti, care făcu parte dein accesoriile soldatului. Sirm’a spirala se curatia fa- cendu, că prin invertire se patrundia prin o pandia dăsa dela estremitate la alt’a a sirmei. Arculu de armare se curatia cu cârpa curata, fora se’lu incovdie, sprijinindu’lu in latu pe o scândura. Varg’a se șterge cu cârpa curata. Baionet’a se șterge cu o carpa mai subțire, fora că se frece tare, ch-ci altfeliu i s’aru luă curendu brunarea. Tdte părțile armei, care nu suntu aratate mai susu, nu se desfăcu si se curatia la locurile loru. Părțile de alama se curatia cu cărămidă pisata, celu multu de duoe ori pe luna, ăra numai cu cârpa curata totudăun’a după ori-ce intrebuintiare. Părțile ruginite. Dăca se ivesce, că o parte a armei se aiba rugina vechia, atunci acăst’a se scote presarandu cărămidă arsa si subtîre pisata pe pata său rugina, si in urma se frăca cu unu lemnu mdle, insa după ce mai antaiu s a unsu acea pata bine cu unsăre si s’a tienutu mai multe ăre la sdre. Dăca insa rngin’a este subțire si neprommtiata, se scăte frecand’o cu o pena aspra si unsa, stergăndu apoi bine cu unu peticu de postavu, că se nu remana - nici o urma. Ungerea. După ce s’a stersu bine tiăv’a in in- terioriu cu apa si chiti, că se fia uscata, se unge bine totu cu varga si chiti. Cutei’a si brdsc’a d’im- preuna cu tdte părțile dein interioriulu seu se ungu cu unsdre si cu perie. Arm’a trebue bine unsa in- laintrulu tievei, precumu si capataiulu conicu. Tdte siurupurile se ungu la loculu loru. Părțile de alama nu se ungu nici odata, asemenea si aculu. Baionet’a si partea dein afara a tievei se ungu cu o chrpa subțire. Varg’a se unge cu perie scotiend’o afara; se tdrna dein candu in candu cateva picaturi de untu- de-lemnu pe impedic'atoriuhi trăgaciului dein partea cuteiei brdscei, că se patrundia in interioriu, de ase- menea si pe tragaciu dein partea puntiei, că se faca tragaciulu mai lesniciosu la funcționare si se nu se tocăsca. Patulu. In tdte sâmbetele se unge cu chrpa subțire inmuiata in uleiu de inu si se usucă intr’unu locu nesupusu ventului seu sdrelui. Acăsta ungere face, că lemnulu se devie mai solidu si se’i dea unu frumosu aspectu, devenindu lustruitu. Observatii. 78. Ori de cate ori soldatulu voiesce că se se serve cu arm’a sa, o șterge bine de unsdre pe dein afara cu carpa subțire; in camere trebue se stea unse putienu, numai in magazi’a corpului se ungu mai multu. Unsdrea cea mai buna este cea de pitidre de bou. Soldatulu esindu cu arm’a in ori-ce impregiu- rare, dăca nu este arm’a incarcata, impinge de totu spre armare cu degetulu celu mare, pe candu cu degetulu aratatoriu trage de tragaciu, că se intre in destindere si aculu inlaintru; arm’a are dopulu, pre- cumu si inaltiatoriulu are toculu seu, pe care nu’lu scdte dechtu la dări de focuri. Dăca arm’a este in- carcata, zavoriulu este totudăun’a trasu afara. Nici o lustruiăla a ferului nu este permisa, de- chtu numai a acului. Se recomanda mai. alesu la curățirea tievei, că gur’a se nu se sprijine pe lemnu său pe unu altu corpu tare, că se nu se degradedie tiăv’a. Ori-ce lo- vire a armei este aspru pedepsita, pentru care se 100 — recomanda a nu rediema arm’a de zidu seu de lemne, decâtu numai la stâlpi si in piramida. Deca dein intemplare unu cartusiu nu ic focu, seu este necesitate a se scăte afara, soldatulu va scote afara brăsc’a, va introduce varg’a de feru usiure, fara se frece paretii tievei, seu cu o varga de lemnu, er cu man’a stanga intempina cartusiulu pe care’lu scote afara. In camere armele stau in cuiere cu gur’a in josu, seu deca suntu rastelle, se punu intr’ensele, in amen- duoe cașurile dopulu este la tiăva si inaltiatoriulu este acoperita. Zavoriulu este trasu afara. (Va urma). Bibliografia. De si generatinnile de facia innăta cumu amu dice, in pros’a vietiei, si alerga cu capala rapta dopa inplinirea lipseloru diurne, totasi poesi’a vietiei inca se mai sustiene in multe âmme si spirite omenesci, pentru că se nu semene a lemnu uscatu. La partea acăsta a publicului cugetamu si noi, annuntiandu si astadi urmatoriele producte literarie: ÎNCERCĂRI IN LITERATURA, de lănu A. Lapedatu. Brasiovu, 1874, cu tipa.riulu lui Romer & Kamner. 16°, pag. 198. Pretiu 1 fl. POESII POPORALE ROMANE, adunate si în- tocmite de -Simeone Fl. Mariana. Tomti I. Cernăuți 1873. 8° micu, pag. 220. SUSPINELE SILVELORU, poesii si prosa, de Victoru Rusu, profesoriu. Carlsruhe, 1872. 16°, pag. 116. Pretiu 50 cr. Se afla la auctoriu in Clusiu. Recensentele, său si criticulu, care ’si va lua tempu, nu spre a trece cu ochi fugitivi, ci spre a citi tăte trei productele literarie cu attentiune de a- junsu si bene armata, atătu cu scienti’a limbei nă- stre, cătu si cu regalele artei, va cunăsce indata nu numai marea differentia in tractarea limbei năstre, ci si diversitatea influentiei limbeloru, cu care avuse a face fia-care dein acești trei juni scriptori, după cumu unulu e născuta si crescută ia partea meri- dionale, altuia in cea septemtrionale a Transilvaniei si alu treilea in Moldov’a (Bucovin’a). Dreptu, că moldovănulu ne dă collectiune, ăra nu originale, acea collectiune inse este făcută dein acea pai te a Daciei, in care a vediutu elu lumin’a dilei si au audiții can- tandui-se la lăganu, apoi in cursulu vietiei, acelea Ballade, său cântece betranesci, care potu sta prea bene langa collectiunea dlui Vas. Alexandri. In cătu pentru încercările dlui Lapedatu, una parte dein ele ne era cunoscuta de candu se publi- caseră in Famili’a si in Trai a nu. Drama sa Tribun ala si-a luatu subiectulu dein evenimentele anului 184% si ne ar placea fărte se vedemu, cumu ar fi ea primita pe scena de cătra generatinnile june, pentru care semena că acelea evenimente nu aru fi fostu nici-odata in lume. In Suspinele silveloru aflamu si una de- scriptiune a urmeloru domniei antice romane pe Renii in diosu, in Epilogu date antice despre partea Transilvaniei cunoscuta sub nume de Silvani’a si Se- lagiu, ăra inainte de Epilogu, duoe poesii popularie ostasiesci, una despre lupt’a dela Josefstadt (28—29. Inniu), alt’a dela Koniggratz (3. luliu), sorori bune cu cea dela Solferino, a cărei publicare a fostu ăre-candu interdisa. — A esitu de sub presa, inca dein anulu trecutu, o carte intitulata PREDIC ATORULU, compusa de archimandritulu Inocentiu Moisiu, fostu directore se- minariului dein Hussi, fostu profesore Ia seminariulu dein Romanu. Cartea contiene 80 predice bisericesc!, pentru tăte duminecile si serbatOrile anuale, si alte căteva ocasiuni. Pretiulu unui exemplariu este 5 lei noi. A se adresa la auctorele in Hussi. La redactiunea „Transilvaniei" se afla depuse spre vendiare: DICTIONARIULU SOCIETATEI ACADE- MICE ROMANE volumulu I. A—II 8° mare pag. 1224. Pretiu 9 fl. v. a. (La voi. II. se lucra bar- batesce). TACITUS, tradusu de Gr. Munteanu, tipar, cu spesele societ. acad, rom.; (un’a dein traductiunile cele mai bune romanesci). Pretiu 2 fl. 80 cr. v. a. BIOGRAFI’A CHRONOLOGICA ROMANA său Catlialogu generalu de cărțile romane cate s’au tipa- ritu in trei sute si mai bine de ani 1550—1873, de Dim. larcu, vechiu professoru, a duo’a edit., Bucu- resci 1873, form. 4°, (carte fărte necessaria pentru cei ce se ocupa cu histori’a literaturei năstre.) Pretiu 1 fl. 70 cr. v. a. EQUILIBRU INTRE ANTITHESE, de loanu Eliadu, (una dein scrierile cele mai bune si mai in- structive, dein căte au esitu in limb’a nostra), 4 fl. GEORGIE LAZARU, viăti’a lui cu portretu de P. Poenariu. 40 cr. FEMEILE de luliu Pederzani, trad. de lunius. 35 cr. v. a. Siese cursuri dein „TRANSILVANI’A" pe anii 1868—1873 căte 3 fl., 18 fl. v. a. Tote pretiurile se intielegu comptant, loco Bra- siovu. D i c t i o n a r i u 1 u u n g u r e s c u - r o m a n e s c u, compusa de Georgie Baritiu. Brasiovu 1869, form. 8° mare, 41 căle, se afla depusa spre vendiare la librariele dein Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- misiăr’a, Aradu, M. Sigetu, cu pretiulu originale ficsu 3 fl. 20 cr. v. a. leg. usioru. Editoriu si provedietoriu; Comitetulu, — Redactorii! G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografl'a Romer & Kamner.