Acesta f6ia ese * $ cale 3 c6le pe luna ’ si costa 2 florini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru strainalate . 1 galbenu cu porto !, poștei. p/ w >'-X^ TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunfei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romano. '^11 <4 Abonamentulu se j ( face numai pe cate ( t ano intregu. | Se abonedia la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta său prin domnii co- tj lectori. >2®sCz>- Nr. 7. Brasiovu 1. Aprile 1874. Amilii VII. S u m a r i u : Anarchi’a si corruptiunea pressei nenitiesci. Press’a magiara. Press’a daco-romana. (Fine.) — Propagarea de ura naționale prin B. Orbân. (Urmare.) — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Exemple de limb’a si terminologi’a militaria. (Urmare.) — Bibliografia. Anarchi’a si corruptiunea pressei nemtiesci. Press’a magiara. Press’a daco-romana. (Fine.) Păte fi vorb’a la daco-romani despre corruptiu- nea pressei loru prin vreunulu dein factorii finan- tiari său gubernementali susu enumerati? Acela care ar sustienea si afirma una infiamia că acăsta, ar si lua obligațiunea asupra’si, de a produce pentru fia- care diariu incriminați! probe juridice conivingatărie, ăra celu ce nu produce probe , si totuși flecaresce, acela este unu calumniatoriu dominatu de diabolic’a passiune de a innegrf renumele bunu alu altuia si a’lu nullifica in opiniunea publica, ce sufere a fi se- dusa si adessea păcălită prin calumniatori si spioni. Dara cine Se si simtia necessitatea de a se adressa in tempurile năstre la vreunu diariu romanescu, fia acela ori-care, chiaru si dein capital’a Bucuresci, pen- tru că se’i recomande pe consortiulu de acționari, cu- tare inprumutu de stătu, cutare comerciu transma- rinu, cale ferata si altele că acestea, candu tăta lu- mea scie, că daco-romanii inca n’au de locu bursa, că ei nu jăca la nici-una dein bursele europene, si in fine, că nici-unu finantiariu, bursariu, speculanta dein tierile europene, nu citesCe nici unu diariu ro- manescu, ba nici nu scie dăca exista său nu, la da- coromâni diarie. Dara chiaru guberniele si diplo- matii străini, au pusu si mai punu păna in dio’a de astadi asiă de pucinu pondu pe diaristic’a dacoroma- niloru, in cătu mituirea ei cu bani o aru tienea de adeverata risipa, de aruncarea baniloru pe ferăstra, fbra nici unu scopu. Fia-care ministru de externe său de interne si fia-care diplomatu păte se afle dela direcțiunile respective ale posteloru, la ori-ce tempu, numerulu abonătiloru fia-cărui diariu politicu roma- nescu, cumu si după adresse, classile de ămeni carii le citescu. Voru afla unu singuru diariu romanescu politicu cu 1500 păna la 2000 de abonati, de acf incolo tăte celelalte au dela căte 400 păna celu multu 1200. Apoi miniștrii si diplomatii despretîuescu ase- menea sărăcii de diarie, pe care cei potenti ai lumei si plutocratii nu le citescu, precumu nu citesce nici pe cele magiare, polonesci, grecesci, croatice, boheme, ba nici pe cele rusesci si turcesci. Asia dara chiaru candu s’ar afla vreunu daco-roraanu, carele se vo- liăsca a’si vende păn’a sa la vreunu finantiariu, său la vreunu diplomatu, .ori ministru strainu, nu’i dă nimeni nimicu pe ea, că nu ’i păte fi de nici unu folosu. La noi inca nici nn existe acea specie de opiniune publica, desvoltata, luminata, intensa preste sute de mii si miliăne de locuitori carii, după infor- matiunile ce li s’aru da prin pressa, se fia in stare de a’si formula ei inșii vreo programa, si de a’si manifesta voli’a loru determinata. Chiaru publiculu magiani care ’si tieue nasulu asia susu, in asemenea cașuri devene jocarfa in manile prefectiloru, vicepre- fectiloru (vicespani), a subprefectiloru, său cumu le dicu ei, cu terminu fărte caracteristica, szolgabiră, adeca jude alu sierbiloru. Asia dara, ori-cine ar vorbf despre corruptiunea pressei romanesci cu mii si dieci de mii, in sensulu indigitatn de c. Lonyai, său că ’iar placea ser se faca de risu înaintea ămeniloru pricepetori, său că ar fi unu calumniatoriu miserabile. Dăca inse corruptiunea immorale si tradatăria nu incape, cu atătu mai multu ne este permissu a vorbf despre subventiunile diarieloru năstre, si credemu că este necessariu a sta pucintelu la ex- pressiunea acăsta, pentru că se ne intielegemu in termini si in definitiunea loru. Diece patrioti, său si una suta de membrii ai cutarei partite, se aduna la unu locu si se intrăba unii pe altii: Suntemu' noi toti de aceleași opiuiuni in mate- ri’a, in cestiunea cutare? Respunsu unanimii: Suntemu. Dara cumu se le manifestamu la lume si se ne castigamu adherenti? Respunsu: .Prin publicitate; se fundamu unu diariu, care se ăssa de (atătea) ori pe septemana. ’— Cătu va costa? — Atătea mii, său dieci de mii pe anu. — Nu vomu avea atăti abonati, pentru că se copere tăte spesele, vomu remanea in deficitn. — Acelu deficitu ilu vomu coperf prin sub- ventiune, pe care o vomu scăte dein pungile nă- stre in cutare proportiune. — Fărte bene; dara ne lipsescu redactorii si collaboratorii. 13 — 78 — — Vomu cauta totu dein partit’a năstra, ămeni cu instrucțiune de ajunsu; ageri de pena si deter- minati a suferi alaturea cu noi pentru caus’a năstra; ii vomu remunera bene, pentru că se nu le lipsăsca nimicii, se se păta devota numai acestei cause. — Său, se aduna una alta căta de patrioti si isi dicu: „Poporulu care vorbesce limb’a năstra, este persecutata, inpilatu si caluminatu dein. ura națio- nale, dein egoismu, de frica, că nu cumva se se desvălte, cultive si se ajunga la libertate. Dati se adunamu unu fonda mare de bani, dein alu cărui venitu una parte se o dedicamu pentru unu diariu naționale in sensulu celu mai nobile alu cuventului. Ii vomu da subventiune pe atăta, pre cătu nu se va ajunge cu venitulu dela abonati, alu caroru numeru va cresce fărte incetu, pentrucă acestu po- poru a fostu si mai este inca tienutu intru nescientia, dein care causa elu inca nu simte necessitatea lecto- rei; intunecatu si tempitu prin lantiurile sierbitutei, elu nu a invetiatu a medita despre sărtea sa cea mi- serabile, la care au ajunsu. Asia dara, păna se spar- gemu prin acestu intunerecu egiptenii, păna se in- caldiesci atătea miliăne de ânime, alu caroru pulsa bate asia incetu si este atătu de rece, vomu sacri- fica, dandu subventiune, inse numai la părere dein pungile năstre, pentrucă dăca ne vomu întreba mai de aprăpe in conscientia, apoi la celi mai multi dein-? tre noi, ceea ce avemu in bunuri materiali, ne vene in pungi dein sudărea poporului, de si nu totu-deauna immediatu, ci prin canale diverse." Altii ărasi s’au convorbitu si au fundatu diarie politice de colăre confessionale, totu cu subventiune, ce li se dă dela archierei si dela alti membrii ai clerului. Ceea ce făcu partitele politice, naționali, con- fessionali, imita si guberuiale, mai aleșu cele consti- tuționali si parlamen tărie, adeca de a funda diarie subvenționate, care se sustienă si se apere, nu atătu pe gubernia, cătu mai virtosu doctrinele si opiniunile politice ale maioritatiei parlamentarie, dein care a emanata guberniulu. Toti politicii cei mai luminati au recunoscuta ministerieloru dreptulu acesta, carele nu este decătu unu dreptu de reciprocitate intre di- versele partite ale unui stătu. Ceea ce au disputata politicii, a fostu numai dreptulu, pe care ’si arrăga maioritatile de a’si vota pentru se-ne pe fia-care anu asia numite fonduri de dispositiune dein thesaurulu publica alu statului, de unde apoi se dau subven- tiuni diarieloru gubernementali. Aci s’a disu maio- ritatiloru: Spre scopulu acesta nimicii dein venitu- rile statului; ci dăca ve place se aveți organe pro- prie de publicitate, asia numite oficiăse, dati-le sub- ventiuni dela voi, precumu dau si alte partite dein averea loru.*) Dara acăsta disputa inca totu mai *) Acăsta inse nu se pdte applica sub nici-unu cuventu la asia numitulu Monitoriu oficiale. Acesta este si remane organu mai multu alu statului decătu alu guberniului; in elu se decurge in tăta Europ’a, noi inse trecemu preste ea|| la locuia acesta. Pentru noi se fia de ajunsu a con»! stata, că subventiunile de bani care se dau mai mul--l torn diarie prin cei ce voliescu a le sustienă in in* j teressulu loru, nu coprendu in se-nesi nimicii immo-’.'j rale, ba dein contra, obvenu adessea cașuri, in cărei subventiunea se dă cu scopu de a sfilva chiaru do--| ctrine morali, unde ea semnifica totu atăta, că stl ■cumu ai ’infientia dein banii tei scăla, baserica, asilavg de nascere, spitale, orfanotrofie etc., păte si inmiitus mai multu, in cașuri candu se lucra pentru salvarea'"' unui poporu aservita, pentru scaparea tierei de sub- ; jugare străină, pentru evitarea de belluri civili, asie-J diarea libertatiloru publice pe temelii solide si durabili, ) In acestu sensu mai multe diarie romanesci po- | litice au trasu si unele mai tragu păna in dio’a de | astadi subventiuni, pe care numai reutatea său stu- 1 piditatea le va judeca de immorali. Precumu la ma- 1 giari, asia si la romani, sunt pucine acelea diarie . politice si in genere folie periodice, care se fia in: stare de a se sustienă numai dein veniturile căte le’ » intra dela abonați. Nu subventiunile, ci cu totulu. < altele sunt pedecele, cu care lupta diaristic’a romana,.⁻^ si morburile, de care sufere ea. j . Pentru că unu diariu se păta fi sustienutu nu- 1 Anai cu spesele care intra dein banii de prenumera- * tiune, se ceru căteva conditiuni, pe care nu este prea , usioru a le inplinf. Asia intre altele se presupune,; că intreprendietorii, redactorii, editorii cunoscu per- ¹ fectu, atătu facultățile materiali, cătu si pe cele spi- : rituali, său adeca gradulu culturei publicului, cătra care voliescu a se adressa. Cătra unu publicu ce abia acuma invătia a citf, este cineva cătu se păte de crutiatoriu, nu alărga căte unu miliariu de loca • înaintea lui, dăca nu vrea că publicnlu se’lu părda dein vedere. Redactiunea cauta că se afle totu-deauna ; lipsele cele mai neamanabili ale lectoriloru sei. Ce- ; stiuni politice mari nu le tractădia că cunoscute, ci j dein contra, ea presupune, că partea cea mai mare a lectoriloru sei aude acuma antai’a ăra despre ase- menea lucruri, Cu diarie său inemice, său tradatărie, său si numai torturate de mancarimea de a se certa, nu’si prea face de lucru, dara vetamarea de honăre; persănale si cu atătu mai multu naționale, nu o su- fere cu nici-unu pretiu dein lume, in asemenea ca- șuri dă publicului seu exemplu de modulu cumu se castiga satisfactiune. Limb’a in care se scrie diariulu seu, este totu- âeauna alăsa, demna, si totuși curgatăria usioru, con- î structiuni netede, periăde mai multu simple, nu in- | curcate cu incise dese; mai in scurta’, dein diariu | dispare acea limba scrisa că de claca, că in bajocura, continua oresi-cumu Annalile tierei. Monitoriulu oficiale ? trebue se se publice, in tote ingregiurarile pe spesele statului, si inca sub una redactiune, care se scia sustienă demnitatea stătu- "Ș lui, a poporului, a regimului (capulu statului) si a guberniului (ministeriulu). | — 79 — câ si cumu ar traduce școlarii tertiani. ori quartani dein vreunu classicu latinii, pe care’lu intielegu abia pe diumetate, ceea ce se intempla mai alesu in ca- șuri, candu redactorii si collaboratorii sunt distrași in alte moduri, prin funcțiuni si diverse vocatiuni ale vietiei. Asia una parte considerabile a labfirei remane pe sufletulu unoru junisiori. Acesta nu merge. Minerv’a este severa in disciplin’a sa, ea nu sufere diversiuni de acestea, ci le pedepsesce aspru, intr’unu modu sfiu in altulu. Unu diariu carele vrea se fia bunu in adeveru, de va esf numai de 2 ori pe se- ptemana si numai cu textu cătu au de ex. diariele romanesci dein Pestea, sfiu Romanulu dein Bucuresci, cere dela redactorii! sacrificiu de cea mai mare parte a tempului seu. Redactiunea perde tempu si mai multu in cașuri, candu mai are a face cu articlii si correspondentie scrise in limba si stilu atătu de mi- serabile, in cătu sfiu este necessitatu a’si perde firele scumpe citindu-le numai pentru câ se le arunce apoi in cosiulu cu maculature, sfiu dfica afla in ele sim- bure, se le dea unu altu vestmentu, adeca se le scria densulu de nou. Una dein conditiunile cardinali pentru existenti’a si înflorirea unui diariu liberu, independente, este pre- totindeni, inca si sub absolutismu, independenti’a per- sonale a redactoriului sfiu reda eforiloru. Este inpos- sibile, câ de ex. unu functionariu care ’si trage sa- lariulu seu dela stătu, cătra care este legatu si cu juramentn, se- redacte intru tfita libertatea unu diariu independente. Totu asia nu se pfite, câ de ex. unu professoru dela institutele de invetiamentu ale statu- lui se se misce in calitatea sa de redactorii! alu unui diariu liberu, după cumu ar volf elu, seu-mai bene, precumu aru cere interessele vitali ale publicului pen- tru care scrie. Nici chiaru professorii dela scfilele confessionali nu potu corespunde vocatiunei unui re- dactorii! independente; celu pucinu, aici in Transil- vani’a si in Ungari’a ffirte anevoia. Se punemu că acelu professoriu pentru persdn’a sa nu e nici-decumu bigottu, ci dein contra, oinu care stă la inaltimea unde stau alti barbati de eruditiune europfina; lui inse in positiunea sa nu’i este permissu, necumu se faca opositiune, dara nici macara se fia tolerante. Avemu summe de exemple in materi’a acesta. Existe porunci archieresci, prin care professoriloru si docen- tiloru se interdice strinsu' chiaru corespondenti’a cu vreunu diariu, si cu atătu mai virtosu cu diarie ce nu plăcu prea santifii sale. In Novembie 1852 s’a interdisu repausatuhii Gavriilu Munteanu collaborarea la Gazet’a Transilvaniei câ dein chiaru seninii, si bietulu, carele inca fusese spoliatu in an. 1849 de avere (preste 3 mii florini m. c.) in Sibiiu, a trebuitu se renuntie totn-odata la modestulu honorariu ce tră- gea câ collaboratoriu. In Aiigustu 1873 professori- loru si directoriloru dela scfilele romano-catholice dein Transilvani’a li s’a pusu alternativ’a cathegorica, câ aceia carii lucra la diarie^ sfiu se incete la momentu, sfiu se’si dea dimissiunea dein professura. Unulu dein- tre professorii dela gimnasiulu rom. catholicu dein Brasiovu, țâre luase asupra’si redactiunea diariului „Nemere," a fostu dimissu dein funcțiunea sa. Unde pfite fi intre asemenea conjuncturi vorba de inde- pendentia! Chiaru si protestantii sunt in acestu punctu destulu de intoleranti. Ce e dreptu, inspectorii supremi ai scfileloru confessionali au aci unu cuventu alu evangeliei: Ni- meni nu pfite sierbi in acelasiu tempu la duoi domni. Explicatiunile ulterifire inca nu lipsescu. Diversele specialități de șcientia ceru in secolulu nostru studiu intensu, inaintare cu tempulu; firele de prelectiuni sunt fatigatfirie; coqferentiele, correcturele labfirei scri- pturistice a teneriloru sunt erasi fatigante rapitfirie de multe fire ale dilei; unde mai remane unui profes- soritt tempu, de a se ocupa si cu cestiuni politice de ale dilei, nu câ dilettantu, ci câ de professiune; pen- tru că in dilele nfistre nu este permissu la nimeni pe lume, a tracta cestiuni politice, adessea de vifitia de mfirte, numai câ politicastrii de cafenele si de be- rarii; politic’a nu este musica de strate, ci este scienti’a cea mai grea dein tfite scientiele, care confisca cumu amu dice, pentru se-nesi, tfite poterile mentei si ale spiritului. ’ ' Inspectorii supremi mai adaogu inca si argu- mentulu atensu mai susu, mai alesu dfica aceia sunt si prelati. Ei adeca pretendu, câ unu diariu politicu redactatu de professori subordinati loru. se stea'intre tfite inpregiurarile in modu exclusiva la porunca, la servitiu, pentru confessiunea propria, si se lovfisca in altele, precumu vedemu in adeveru, că se mai in- templa ici colea. Unu diariu inse, care nu voliesce se ia indesiertu titlulu de diariu politicu, inde- pendente, nici că se pfite cugeta, dfica redactiunea lui nu va fi emancipata dein capulu locului, perfecții si pentru totu-deauna, de ori-ce influentia a rivalita- tiloru si cumu dicu francii, a velleitatiloru confessio- hali. Nicairi procedur’a strinsu obiectiva nu este asia necessaria câ pe terrenulu acesta. De acf incolo, cei cu musc’a pe nasu ori pe căciulă, vfidia cil cine’si voru inpartf certele; dara diariulu politicu si inde- pendente se nu le deschidă terrenu de efirta nici pe unu minutu. Unu diaristu si anume redactoriulu unui diariu politicu trebue se fia independente inca si dein alte puncte de vedere, care sunt: Vocatiunea simtita in peptu, sfiu cumu aru dice poeții, Vena politica, fbra care nu fâce nimicii, ci strica totu; apoi acea vocatiune ajutata in totu tempulu atătu cu scientie theoretice si anume juridice, de stătu, de economi’a politica si naționale, historice si geographice dein toti seculii, cătu si cu experientia intensa, adunata dein tieri mai multe si dein tfite classile societatiei omenesci; cunoscintia de ajunsu celu pucinu de patru păna in cinci limbi; in fine, patientia de feru, pre- | cumu nu se mai cere la nici-una dein vocatiunile 13* 80 — omenesci, nici chiaru la cea militaria.*) Mâi este inca de dorita, câ unu diaristn se fia servita câțiva ani la stătu, sâu la vreunu municipiu, ori se fia fostu advocatu sâu notariu publicu, pentru câ-se aiba cu noscintie. practice, inca si dein ramurile cele mai pro- saice ale vietiei omenesci. Mai in scurta, s’au tre- cutu acelea tempuri, candu națiunea ndstra isi luâ pe diaristii sei deintre dăscălii dela s. Sava, deintre clericii dela Blasiu si mai tardiu dela Oradea, Aradu, Sibiiu. Acâsta s’a inteniplatu in tempuri de lipsa extrema; in conditiuni de servitute barbara, sub care gemea națiunea, pre candu se cerea, câ cineva, fia ori-cine, ori de unde, se fia sacrificata totului, se fia infiptu pe cruce. Altele sunt astadi lipsele natiunei ndstre si altu venitoriu o aștepta. Dara apoi si na- țiunea se’si remuneredie cu totulu altu-mentrea pe publiciștii sei, de cumu ’ia remuneratu ea păna a- cuma. —- Propagarea de ura naționale prin B. Orbân. (Urmare.) In adeveru că acestu plana secuiescu ar fi mi- nunata, dâca elu nu ar fi atătu de nebunescu si de- speratu. . In cătu pentru cei 9500 romani dela Brasiovu, se scia Orbân, că dandu’i mai alesu de bulgari, ; nu le-a facutu vreunu complimenta, cu care se’i câștige in favdrea secuiloru, si infratirea la care aspira elu, se pdte preface usioru in fuma si câtia. Precumu in acestu imperiu, asia si in Romani’a si in Turci’a europdna, popdrale conlocuitdrie sâu învecinate de atăti secuii, si-au formata de multu opiniunile loru unele despre altele. Asia, precumu de ex. in Tran- silvania secuii trecu chiaru in ochii magiariloru de poporulu celu mai batutu la capu, sâu pe limb’a de totu prosaica, de celu mai prostu, mai naucu, de unde a venitu epithetele de „buta szâkely, gobâ,“ intocma si in Romani’a bulgarii trecu de dmenii cei mai grei de capu, carii pricepu lucrurile fdrte ane- voia si committu mulțime de fapte, de care commit- tea odenidra abderitii deiuAbdera, șvabii dein Ger- mani’a, adeca făcu lucruri totu pe dosu, de a indu- ratele. De aici mulțimea de anecdote curidse despre bulgari, intocma câ si sutele de anecdote bajocuri- tdrie, care se afla la magiari despre secui. In Ro- mânia cerculâdia si una sententia camu grosolana, dara nu avemu ce’i face; ea este acilea, suna asia: Greculu este mai desteptu câ toti: romanulu e mai prostu decătu greculu; bulgarulu e mai prostu si de- cătu romanulu. Alta varianta: Greculu pdte insiela pe ori-cine; romanulu pâte insiela numai pe bulgaru. *) Ego nec studiam sine divite vena, nec rude quid prosit ingenium video. Alterius sic altera poscit opem res et conjurat amice. . . Se pdte dice cu Horatiu despre politici, intocma pre- cumu a disu elu despre adeveratii poeți. Una differentia essentiale s’a formata in ppi- niunea popdralpru despre secui si bulgari. Secuii | trecu de omeni crunti, setosi de sânge, resbunatori^ | răpitori si f<5rte brutali. Bulgarii dein contra, sunt recunoscuti de dmeni laboriosi, iubitori de pace si | incungiuratori de certe, de alta parte inse inchisi in | se-ne; fdrte prepuitori, camu asia, cumu sunt sasii. J si multi romani locuitori in aceeași comuna cu sasii, I carii adeca vedu in totu omulu căte unu insielatoriu | nascutu si crescutu, dein care causa adeverata ami- | citia la ei este neauditu de rara, in cătu chiaru cu- | ventului amicu sâu prietenu, se dă unu intielesu ne- | cunoscuta la alte popdra. Dein tdte acestea se vede curatu, că methodulu I lui Orbân et Comp, de a face propaganda naționale j printre romani, este dein cele mai nefericite, este » abderiticu, sâu adeca secuiescu. Numai unu abderitu - si numai unu secuiu p<5te vorbi asia: Mei boildru, j magariloru, cailoru, lipsiti de facultățile omenesci, . ■ veniti inedee, câ se facemu noi dmeni dein voi, si J se ne infratimu cu voi. ; Este prea aprdpe de mentea omului, că Orbân prin infratire intielege incalecare câ pe cai, si injn- l gare câ a boiloru; dara tocma elu trebuea se scia nesmentitu, că sub acestea conditiuni inca si um- ' br’a de, infratire este absoluta inpossibile. ș Se trecemu inainte. î La pag. 31 voliendu a descrie inceputulu bellu- lui civile dein an. 1848 si vorbindu despre armare, i incurca erasi mulțime de neadeveruri, intre care este ; si acela, că romanii in acea epoca nu aru fi inpum- natu armele dein prppriulu loru indemnu, ci numai irritati si fanatisati de sasi. Nimica pe lume mai falsa decătu âcdsta presupunere. Tocma dein contra, sasii dein Brasiova au portatu cocarda tricolora un- gurâsca păna cătra Augustu, adeca păna ce au ve- diutu că secuii totu nu’i voru crutia , ori-cătu li se voru căciuli loru sasii. Atunci apoi au apucatu si ei flamura nâgra-galbina si pe cea naționale a loru ro- siia-veneta. Deintre romanii brasioveni numai vreo patru inși seraci de mente, au adusu dela Clusiu co- carde unguresCi, pe care le cumparara cu ocasiunea proclamarei de Uniune sâu mdrte; mai tardiu inse au trebuita se le arunce. Totu la pag. 31 Orbân numesce de nou pe ro- mani, „poporu selbatecu (fdlmiveletlen es vad olâh- sâg).“ . . ; La pag. 125: „Romanimea retienuta dela pre- ’ datiuni si omoruri, nu si-a potutu reinfrena instinctulu ( de selbatacfa firâsca (termâszetes vad bsztdnât). j Amu dis’o de multe-ori in viâti’a ndstra, că se ; ferâsca Ddieu pe romani, câ se’si schimbe vreodată, ' chiaru acâsta asia numita „selbatecia“ actuale a loru, J necumu cu „civilisatiunea“ secuiâsca sâu cu cea de i pe pustele Ungariei, adeca cu cea mai selbatica si ’ barbara, dara nici chiaru cu civilisatiunea magiari- ) loru de pe la orasiele curatu magiare, că-ci acâsta 1 ar fi adeverat’a ndstra perire. Cu cătu unu romana — 81 — sbea, câ se dicemu asia, mai multa dein natura un^ gurâsca asiatica in caracterulu seu, cu athțu elu de-, vene mai antipathicu, mai nesuferitu si chiaru de compătimită in ochii popdraloru europene, âra mai alesu la cele latine. Cautati de ex. numai la studentii de naționalitate romandsca, carii au avutu nefericirea de a invetia dein copilăria totu la scdle curata ma- giare; scâte-ti’i pe aceștia mai departe in Europ’a si ' observati portarile loru. Vedeți si pe acei romani perduti, carii sunt condamnati de alu loru destinu, câ se traiâsca pe la curțile boieriloru unguresci, câ ciocoi, cumu le dicu in Romani’a, câ ciorogari, pre- cumu ii numeșce poporulu nostru in Transilvani’a. Acea limba grosa si pronuntiare lata, acelea mișcări neindemanatece ale corpului, acelea maniere cioplite câ dein secure, acelea expressiuni si înjuraturi bru- tali, barbare, obscene, câ si ale'tieganiloru laieti, in fine si atheistice — dela cine, le-au invetiatu romanii si dela cine le invâtia pe fia-care di? Dela magiari mai multu decătu chiaru dela turci. Acești consân- geni ai loru inca au expressiuni fârte obscene, nu inse si atheistice; preste acâsta, fdrte rara vei vedea undeva turcu betîvu, candu la magiari beti’a este unu lucru de tdte dilele. Cine nu cundsce bețiile studen- tiloru si bachanaliile nemesiloru? In lumea tdta nu s’au mai auditu si nu s’a cititu spurcatiune câ ceea ce o spune Mich. Cserei in chronic’a sa dein tienu- tulu secuiescu Erddvidâk, unde unu nemesiu (boîeriu) a invitatu la mâsa pe boierii dein comunele vecine si le-a fertu curechiu (vârdia) amestecata cu — scârna de omu. Camu asemenea tractase pe la inceputulu acestui seculu unu tiranu cumplitu, anume cornițele Beleznay dein Ungari’a, pe unu husariu de naționa- litatea sa, lasandu’i se’si alâga intre mdrte si intre acea pedâpsa. Vedi asia selbatecfa domnule baro- nutiu Orbân. Si inca totu mai aveți fruntea, câ se ne diceti noue selbateci. Dara fia romanii ori-câtu de selbateci, ei au sant’a dreptate de a trage pentru selbateci’a loru in judecata pe tiranii loru. Candu legile sunt barbare, guberniele stupide, brutali si tirane, precumu au fostu cele mai multe gubernie, sub alu caroru jugu infri- cosiatu au gemutu romanii, atunci a dice unui po- poru că e barbaru, insdmna a condamna pre tirani si legile loru la mdrte. Si Orbân nu vede nici ma- cara acestu adeveru luminata câ sdrele? Ba dieu ilu vede, ori-candu elu câ secuiu, are plăcere de a în- jura pe nemți. Romanii, mai virtosu cei dein Tran- silvani’a, au potutu resufla câte pucinu numai in a- celea cașuri rare, candu imperiaîismulu apuca de a- eupra si mai inblandiâ in câtu-va prin diplome, re- scripte, decrete, resolutiuni, crudimea legiloru acestei tieri si reinfrenâ selbateci’a cea asiatica. Atunci apoi se mai aventâ si romanii pe călea civilisatiunei; dein nefericire inse, asemenea peridde era fdrte scurte. In proportiunea in care inperatii, sâu unele evenimente fericite, au usioratu jugulu romaniloru, ei au si apu- cata iute pe calea civilisatiunei, si au facutu progres- sele cele mai inbucuratdrie pentru ei, revoltatdrie nu- mai pentru inpilatorii loru. Nici-unu poporu dein acestu imperiu n’au avutu a lupta cu atâtea pedece si cu atâti inemici, cu câți au avutu se dea peptu poporulu romanescu; nici-unulu nu a fosta asia lipsita, si spoliata de midiulâce materiali câ romanulu, si^'i totuși nici-unu poporu nu a inaintatu in periâde re- lative fârte scurte, asia departe, precumu s’a intem- platu acâsta la națiunea nâstra. Căușele acestui pro- gressu facutu in mani’a toturoru obstaculeloru colos- sali sunt ârasi invederate. Indata după grecu, roma- nulu este dotata cu cele mai frumâse facultati dela natura, elu pricepe, concepe, imita usioru, indata ce scapa de lantiurile fisice si spirituali, in care l’au a- runcatu tiranii si călugării cu doctrinele loru cele stupide. Preste acâsta, traditiunile vechi naționali au strabatutu dein generatiuni in generatiuni in sângele lui, si tu n’ai decâtu se i le inprospetedi, cumu amu dice, se’i speli ochii spiritului, pentru câ se vâdia limpede si se se deștepte in elu mandri’a-naționale. Asia dara, se se ridice numai jugulu tiraniei de pre cerbicea romanului, si Orbân nu va mai avea pretestu de a se ocupa de selbateci’a si lips’a de civilisatiune a romanului. Despre romanii dein Sacele, sâu asia numitele Siepte-sate, Orbân vorbesce cu cea mai mare urgia. Dupa-ce descrie unele scene dein bellulu civile dela 184% si anume despre uciderea popii ungurescu luterana Georgie Szâsz, despre in- cursiunile calaretiloru romani dela Brasiovu asupra unguriloru dein Siepte-sate, amestecandu si câteva minciuni după datin’a sa, la pag. 126 adaoge atâta in textu, câta si in note, câ toti romanii saceleni sunt adunaturi, venetici, refugiati incâce dein tierile romanesci, de fric’a spoliatiunilora turcesci si a gu- bernieloru proprie; mai încolo, câ romanii saceleni candu au venita in Transilvani’a, au fosta unu po- poru de cer sie tor i, carele nu avea nimicu, âra aici s’au ingrasiatu dein unsdrea patriei, s’au inavu- titu dein oile pe care le pastorescu ei in munții un- guriloru saceleni. Ungurii dein Sacele carii inca era iobagi tiraniti (de sasi?) in cursa de secuii, au pri- mita pe romanii scapati de tirani’a străină cu tâta ospitalitatea; s’au lipsitu pe se-nesi de locurile co- munali si au datu valachiloru locuri de case; mai multu decâtu acâsta, ungurii au lucrata pentru ro- mani, si 'iau inavutitu pe aceștia; câ-ci pre candu ungurimea se incovoiâ sub jugulu celu greu alu ioba- giei, si aducea patriei sacrificiu de bani si de sânge, până atunci vlachii dein Siepte-sate' se bucurară de libertate, si pe langa platirea unei arende mici, au potutu se’si faca case pe locuri comunali intru tâta libertatea; preste acdsta vlachii s’au subtrasu totu- deauna dela servitiulu militariu asia, in cătu compe- tenti’a loru de recruți o dau si până in dio’a de a- stadi ungurii.*) *) Ezek (a magyarok) szinten szăzadokon ăt sanyargatot — 82 — Pe aceeași pagina Orbăn afla, că in săr’a de Craciunulu ungurescu dein a. 1848 romanii călăreți inpinsi de sasi aru fi calcatu Sacelele, unde aru fi omoritu fbra diversitatea sexului si a etatiei, in Ba- cii’a 17, in Turchesiu 10, in Cernatu 11, in Satu- lungu 7, in Tarlungeni 6, in .Purcareti 1; aru fi datu focu la câteva locuri, ăra anume comuna Tarlungeni ar fi arsu de totu. Intr’o nota se adaoge mineiun’a, că sasii dein Brasiovu aru fi promissu vîachiloru dein Sacele, că dăca aceștia voru extermina pe toti un- gurii ciangai, ei, sasii, voru da romaniloru de mosiia tăte averile immobili ale celora*). La pag. 131 Orbăn isi propune a vorbi despre originea romaniloru dein 10 sate, mai adaoge a- deca Ia celea siepte, inca si Crisb’a, Apati’a si Noulu. Orbăn tiene asia, că dupa-ce romanii in sec. alu 15- lea fuseseră goniți si exterminati dein districtulu Bra- siovului, apoi nici nu au mai fostu alti romani pe aici, păna pe la 1680, pre candu căteva famili ro- manesc! venite de preste munți, aru fi cerutu dela magistratulu Brasiovului concessiune, că se se păta asiedia cu locuinti’a in Turchesiu si in Satu-lungu, pe asia numit’» Pasiste; si se ’si edifice căte una capela de lemnu. Dupa^ aceea in 1755 li s’ar fi datu gratia, că totu in Turchesiu se’si faca baserica. pe temelii de pătra; dara fiendu-că romanii au cute- diatu se si ingradăsca curtea basericei, magistratulu a exmissu pe inspectoru si pe asia numitulu funogiu, că se le derime îngrăditură. Cu tăte acestea, vala- chii au astadi numai in Sacele noue baserice de pătra, dein causa că ei dein căteva sutisiăre de fa- milii, care se află in acelea comune la 1680, au ajunsu la unu mimeru de 12,652 in 10 comune, alaturea cu 14,853 de unguri ciangai. De acf incinte Orbăn apucandu se ărasi de cian- gaii sei afla, că poporu bunu, desteptu, laboriosu, religiosu si morale, omenosu, iubitoriu de civilisa- tiune, abia mai pdte fi altulu; de aceea ii lauda in sute de variatiuni, ăra mai virtosu cu femeile loru ăs zsarolt jobbâgyok voltak 6s oly testvărek (??), kik bket az idegen zsarnoksâg elol menekulbket maguk kbze vendăgszeretb'- leg befogadtâk .... sot ennăl tdbbet tettek, mert bnmegszdri- tdssal falujokbau telephelyet adtak nekik, s mi tobb, az o j<5Id- tiikărt dolgozva bket felgazdagitottăk; . . . . e mellett kivontdk mindig magukat a katonâskodds terho aloi: „illetekiiket minden- kor, meg mostis a magyarok ăllitvân ki.“ (lîra in nota): „A hătfalusi oldhok mind jovevănyek, kik a dunafejedelemsegekhol a tbrdkdk es sajât kormânyuk zsaroldsa vicii inenekultek ido; minden n 6.1 Ic fii koldus n <5 p volt az, mely a haza zsirjăn hizott meg, s a hetfalusi havasokon legeltetett nyâjaibol gazdagodott fel. *) A hetfalusi olăhok Brassdban azzal voltak biztatva, hogy ha a hătfalusi magyarsdgot ki irtjâk, fekvosegeiket 6k fogjâk oriikblni. Acăsta minciuna este cu atâta mal inpertinente, cu cătu scimu cu totii, că până in an. 1848 tocma ungurii ciangai stă in gratia mare la familiele patriciane dein Brasiovu si tocma dein contra romanii. Ciangaii nu facea nici unu servitiu ioba- gescu, ci platea si ei că si romanii, una taxa forte usiora, in recognitionem dominii, cumu se dicea pe la noi, dă diecimele, că si alti locuitori, si lemne; dara robota nu facea nici o di. Bra- siovulu nu’i potea scote de pre locuri. este indestulatu de minune. Se intdree apoi ddfl pag. 142 ărasi asupra romaniloru dein Sacele si 4M încărca ale descrie portulu, caracterulu, octwl patiunile (professiunea) si datinele. Egal si dein acestu capitlu căteva liniamente, si apoi inchiaiemu, pentru că se mai lasamu de lucru literatiloru esiti dein Sacele si dein Brasiovu. Orbăn insămna despre romanii saceleni une^J că acestea: > Portulu femeiloru romane dein Sacele semeiMj cu alu femeiloru delea Brasiovu dein suburbea Schia^ Orbăn afla că acelu portu este frumosu, bogatu, dț gnstu, pittorescu, cochettu, ii bate inse tare la ochii că de ce se semene cu celu dein Schiai, candu ro* manii si româncele dein acea suburbe, după elu, nițț sunt romani si românce, ci sunt bulgari si bnlgarcef numai valachisate. Lui ii place de stergariu, pâ care’lu numesce tirgăru, de scurteica, de rochi’a itiț cretîta, de brâne, de salbe si de fisionomiile cel#| regulate ale femeiloru, afla inse că femeile si chiartl' fetele de romanu dein Sacele s’aru spot si rumeni, (sulemeni), de unde ar urma, că inbetranescu cu*) rendu si că li se strica dentii.*) 1 Portulu barbatiloru romani ilu descrie asia, pre* cumu ilu vedemu si noi prefacutu tare că de trei-- dieci de ani inedee; Orbăn inse afla, că e lucru bar-1 bara a se rade pe capu că turcii; si nu’i place a aristocratului secuiescu, că portulu principaliloru dif- 1 fere de alu sierbiloru (pastoriloru) numai in calitate, 1 nu si in forma. Elu crede, că in Sacele sunt mai 1 multi economi de oi, carii possedu avere de sute dej mii, dara nu se sciu folosi de ea, pentrucă sunt ne- | cultivati, semiselbateci. Orbăn spera, că acăsta bar- 1 baria dein Sacele se va mai micsiora, pentrucă acumu | aru avea si romanii una scăla cu siese docenți in Satulungu. De acesta inse’i pare forte reu, pentrucă ) in aceea romanii nu invătia nimicu unguresce, ci nu- I mai romanesce si nemtiesce. J Orbăn mai afla despre romanii dein Sacele, că f aceia sunt retrași, misterioși (dosnici), petrunsi de' J spiritulu speculantiloru, egoiști, alergători passionati j după specule si câștiguri, dein care causa ei nu au | idea despre ceea ce se dice amiciția (prietinia, ba- 2 rătsăg), nu cunoscu ce insămna a face bine, nu se J interesădia de suferindele altora, ăra a intende cuiva | vreunu ajutoriu, este lucru necunoscuta la saceleni. | Scopulu loru principale este, a se inavutf cu ori-ce | pretiu, ăra dupace au ajunsu la stări mari, atunci 1 nesciendu ce se faca cu ele, stau se măra de uritu<,.J Crescuți in selbatecia pe munți, intre vite, si alaturea 1 cu cânii dela turma, n’au idea de civilisatiune, de a *) Tocma la Sacelene vedi denti frumoși. In Brasiovu -J sufere tdta populatiunea de dorerile si de stricarea dentiloru; J dein causa mai virtosu, că ap’a de beutu este fărte vardsa, care -5 ataca nu numai smaltulu dentiloru, ci chiaru si cristalulu. Acăsta a e caus’a principale a stricarei dentiloru. Celelalte cause sunț J comune cu ale altora: mancari ferbenti, grăsime multa, necura- | tirea, si la unele femei, saricic’a, sulimanulu afurisita. w — 83 — bun’a cuvenintia in societate, si d4ca essu intre dmeni, se simtu cu totulu străini.’ Selbateci cumu sunt, si egoiști, se bătu cd orbii intre se-ne; dara de ciangai nu cutddia a se incaiera, pentrucă aceștia totu-deau- na’i bătu. Romanii dein Sacele fugu de servitiulu ostasiescu, ceea ce se ia- de proba, că ei sunt pol- troni, fricoși, fetiori de ai lui Pldca-fuga. Parehtii loru platescu grosu la inspectorii si altora domni dein Brasiovu, inpingu si inrolddia in loculu loru tiegani si căti toti ștrengari si mai virtosu pe fetiorii de cianga'. De aici apoi Orbăn inchiaie, că romanii se inmultiescu preste mesura, 6ra ciangaii se inpu- cinddia, si economia loru sufere. Romanii in ochii lui n’au idea nici de ceea ce se dice patria, 6ra pre cătu aru si avea vre-o idea de patria, o cauta pe airea. Adeca acestu barbaru pune pe daCo-romani aprdpe in cathegori’a tieganiloru, candu le trasnesce in facia, că ci n au idea de patria. (Va urma.) Colecfiiine de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care privescu mai alesu pe romăni (valachi). (Urmare.) 1507. Supl. C. D. T. V. p. 345. Regele Uladislau scrie câtra sasi, că dupace iu Transil- vani’a s’au inmultitu făcătorii de rele preste mesura, elu vediâ necessitatea de a tramite pe unulu de intre funcționarii curtîei sale, anume Andreiu Candresiu, că comisariu plenipotente si autorisatu de a prende si a pedepsi pe făcătorii de rele ,j ori in ce locu si tienutu ii va. afla*). *) Acilea, că si la a. 1506, repausatulu los. Kemăny in notele sale latinesci are passiunea de a intielege snb cuventulu „Malefactores" totu numai pe . romani, adeca romanu si talchariu ,1a elu, că si la alti câțiva scriptori, sinonima. Vedi tu, ce facel superstitiunea politica si naționale. Tocma iu acea epoca, adeca, pe la finea văcului alu 15 lea si inceputulu celui de alu 16 lea,< Europ’a intriga furmică de mulțimea banditiloru; multi regi si alti domnitori avea parti de trupe compuse numai dein talchari si asasini; locuintiele nobililoru se numea castelle de bandiți (Raubschlosser); ăra ei inșii cavaleri bandiți (Raubritter); mul- țime de familii aristocratice suntu descendentele aceloru talchari. Ungari’a era pe atunci, că totudeauna, plina de talchari. In câta pentru Transilvani’a, apoi decisiunile dietei dela Segisiora dein a. 1506 nicairi nu specifica si nu sustienu, câ romanii si numai romanii aru fi „Malefactores“, dein contra, spunu limpede, că cele trei națiuni privilegiate, adeca aristocrati’a, secuii (primatii loru) si sasii, se persecută si spoliă un£ pe altii talcharesce. Radulu V. pune sasiloru intre alte conditiuni, că aceștia se nu mai intre in tiăr’a romanăsca cu scopu .de a predă (spoliă, jafui) alaturea cu alti inemici ai tierei Mai la vale vomu vedea unu altu docu- menta, in care Uladislau apara pe comunele incorporate la dis- trictulu Bistritiei de inpilarile si hoțiile sasiloru dein Bistritia. Despre Stefanu Bathori vodă s’a observata mai in susu, câ acela fusese unulu deintre bandiții cei mai periculoși, cumu si tirana setosu de sânge, care dicea, câ „trebue se aiba câte duoe capete toti aceia, carii voru cutedia se se planga asupra lui la regele, pentru că dâca ilu va talia pe unulu, se’i remana celalaltu. Tru- pele lui se sustienea numai dein spoliatiuni. Secuii in 1506, pucinu înainte de revolutiune, au omoritu pe câțiva commissari Budae in festo B Elisabethae Viduae. Uladislai Regis literae ad saxones^ quibus indicat se, cum in Transilvania tanta invaluerit malefactorum frequentia, ut nemo jam satis tutus degere possit, aulicum curiae suae Andream Kenderesy cum plena perquirendormn in quorumcunque bonis, et piiniendorum malefactorum**) potestate in Transilvaniam misisse. Ex authographo innuit Eder in Felmer p. 262. Mandatum Uladislai Regis ad universos saxones, ne a populis Bistriciensibus prae- ter Taxam Regiam, aliam extorquere audeant: 1508. Suppl. C. D. T. V. p. 351—352, Mandatulu regelui Uladislau tramisa câtra tote jurisdicti- unile sasesci, priij care’i înfrunta pentru inpilarile si exactiunile ce facea sasii in comunele cele rupte dein comitate si incorporate la jurisdictiunije sasesci. Regele aduce aici mai de aprdpe că de exemplu pe comunele incorporate la districtulu Bistritiei, pe care sasii le ceruseră dein comitate, pentrucă se se ajute cu ele la platirea impositeloru regesci; dara sasii dein Bistritia storcea dela locuiitorii aceloru comune atâta câtu le placea, loru, nepa- sandu-le nimica de regulamentulu datu loru în acdsta afacere finantiale de regele Mateiu; locuitorii asupriti alergara la regele Uladislau, d?ra pe sasii dein Bistritia nu’i dori capulu de po- runcile acestuia. Cei asupriti mersera de nou la Uladislau, carele erasi interdise sasiloru spolatiunile si exactiunile hotiesci si’i o- bligâ. că se se tiena strinsu de usulu vechiu. Wladislaus Dei Gratia Rex Hungariae et Bohemlae etc. fidelibus nostris prudentibus et circumspectis ma- gistris Civium, ac Juratis senioribus, ceterisque Civibus septern et duarum sedium saxonicalium saxonibus, ac Brassoviensibus, Bistriciensibus et terrae Barcza sahi- tem et gratiani! Cum his superioribus diebus ex decla- ratione, et supplicatione nonnullorum fidelium nostro- rum pro parte populorum nostrorum in pertinentia Civi- tatis nostrae Bistriciensis commoranlium intellexissemus, Ipsos populos non juxta veterem limitationem consve- tudinemque ipsis per serenissimum quondam Dnum Ma- thiam Regem praedecessorem scilicet nostrum felicis reminiscentiae ob penuriam et paupertatem eorum fa- ctam, et stalutam per vos in medium vestri, tempore exactionis quarumcunque taxarum nobis. adininistr-arida- rum, sed ad ineptam quandam, et superfluam solutionem cogi et compelli. Mandasse vobis per alias nostras re- colimus, ut ipsos in ipsa antiqua limitatione eorum te- nere et conservare, nec ultra consvetam taxam, sive solutionem ab eis in medium vestri extorquere, et exi- regesci, carii veniseră la ei că se scoția usitat’a contributitinne in boi. A crediutu Kemăny si alti scriptori unguri, sasi si nemți, câ intre asemenea inpregiurari, intre atâtu spurcu de bandiți, in midiuioculu acelei anarchii terribile, numai romanii trebuea se stea cu manile iocrucite, si se aștepte că se fia duși la macellu, pre- cumu era duse oile loru? Ori-care va voii se judece dreptu, pe temeiulu documenteloru, va trebui se recundsca si acilea, câ po- porulu romanescu avea mai mare dreptu decâtu ori - care altuia, a se scola si a’si apara existeuti’a si libertatea sa cu armele. Dein nefericire, ’iau lipsitu, precumu s’a observata si alteori, uni- tatea si conducători energiosi. Red. ^*) Intelliguntur Valachi. Kemeny. — 84 — gere deberetis. Tamen șicul ex qnerelis, et replicată supplicalione ipsorum populoruin intelleximus, vos in bac re, pro mandato nostro hactenus nihil facere cura- vissetis, quin potius populos nostros ad majorem quan- dam snmmam et solutionem tempore impositionis cujus- cumque taxae in medium vestri hactenus coegissetis, et compulsissetis in eorundem populorum damnum et in- commodum manifestam. Unde nos accepta hujusmodi supplicatione ipsorum populorum nostrorum nobis supe- rinde porrecta, nolentes ipsos hoc modo per vos uite— rius gravari, mandamus fidelități vestrae harum serie rursus, et ex superabundanti firmissime, quatenus ac- ceptis praesentibus a modo deinceps praefatos populos ultra praemissam limitationem et ordinationem inter ipsos per dictum quondam D. Mathiam regem in praemissa solutione factam, ad solutiones hujusmodi superfluas co- gere, et compellere, nulla ralione praesummatis, sed eos in hujusmodi eorum consvetudine illaese semper tenere, et conservare debeatis, et aliud facere nullo modo praesummatis, praesentibus perlectis exhibenti restitutis. Datum Budae in festo Visitationis b. Mariae Virginis anno 1508. Per magnificum Benedictum de Batlhyăn Thesaurarium Regium. Aus dem Bistrizer Magistrats Archiv. 1508. Supl. C. D. T. IV. p. 354. Sasii dein tdte tiennturile s’au plânsu la regele Uladislau in contra classei nobililoru si in contra secuiloru dicendu, ca ori candu vene ordinii mai inaltu pentru insurectiuni si ex peditiuni belice in contra inimiciloru, auctoritatile publice ale Transilvaniei si cu voivodulu in frunte, inainte de a se înarma nobilii si secuii, cu cetele loru, totudeuna constringu mai antaiu pe sasi că se se inarme si șe mobilisedie mai antaiu dstea loru, ceea ce ar fi in contra libertatiloru si prerogativeloru sasesci. Regele dâ dreptu sasiloru intru atâta, câ demanda celoru - lalte duoe popdra privilegiate, că se ăssa cu totii deintru - odata la bata ia*). Wladislaus Dei Gratia Rex Hungariae ...... fidelibus nostris spectabili et magnifico Petro Comiți de Bozyn et de S. Georgio Judici curiae nostrae Vajvodae moderno. futurisque Vajvodis Partium Regni nostri Tran- silvaniensium, eorumque Vice-Vajvodis praesentibus et futuris salutem et gratiam. Expositum extitit Matti. nostrae in personis fidelium nostrorum Prudentum et circumspectorum magistrorum Civium, ac Judicis, et Juratorum caeterorumque civium et inhabitatorum Civi— tatis nostrae Cibiniensis, ac Universorum saxonum septem et duarum sedium saxonicalium, ac Civitatum Brasso- viensis et Bistriciensis, earundemque Districtuum, quod dum contingeret vos ad aliquam generalem expeditio- nem pro Regni necessitate nobiles, atque siculos, alios- que Regnicolas illarum partium levare, et ad exerci- tuandum adstringere, prius, et ante eosdem nobiles, et *) Adeca era tocma cumu este si in dilele ndstre, ca dom- nisiorii fugea pre cătu potea de arme. Vediendu poporulu asu- prita si tiranitu acea portare miserabile a privilegiatilor, in sim- plicitatea si orbi’a sa fugea si elu de arme, in locu se le apuce cu ambele bracia. Red. siculos ipsos exponentes contra eorum antiquam con- sveludinem, et libertatem insurgere cum gentibus eorum facerelis. In quo et ipsi saxones nostri non solum liber— tale eorundem privarentur, verum etiam expensis et laboribus fatigarentur. Et quia nos ipsos saxones no- stros in eorum anliquis libertatibus, et praerogativis con- servări facere semper volumus, ideo fidelitatibus veslris harum serie firmissime praecipiendo mandamus, ut a modo quandocunque, et quotiescunque aliquam expedil-ionem generalem contra quoscunque hostes movere, vel in- staurare contingeret, praefatos saxones nostros non prius ad arma consurgere fâciatis, quam caeteri nobiles, sive siculi, atque Regnicolae nostri pro more et consvetu- dine eorum, cum eorum gentibus, ad hujusmodi expeag ditionem proficiscerenlur. Secus non facturi. Praesenfl tibus perlectis exhibentibus restitutis. Datum Budae in festo B. B. Petri et Pauli apost. anno Domini 1508. Originale in Arch. Nat. saxonieae. Edidit: Schuller in „Umrisse der Geschichte Siefl benb.“ I. Urkundb. p. 17. 18. fl 1508. Suppl. C. D. T. V. p. 355. 1 Regele committe sasiloru, câ in casu de a mori Radulu V^l numitu celu mare, domnulu Munteniei, densii indata ce voru fi provocati de câtra cernitele Temisiorei, șe se scăle in contra' turciloru. . In festo B. Gregorii Papae. Uladislai mandatumfl ut saxones in casum morțiș Vajvodae Transalpinensis Radul ad requisitionem Josae de Som Comilis Temes- variensis insurgant contra Turcas. Orig. in Tabui. Nat. saxonieae. .jg Meminit Eder in Felmer p. 178. ™ Fragmen. ex authog. edidit idem ibid p. 303. in Nota. — Copiam vidimatam snbmisit G. M. Kovachich Pa- latino. 1 1508. Suppl. C. D. T. V. p. 356. I Dominiulu Gioagiulu de diosu, in comitatulu Hune-il ddrei, e destinata pentru Radulu V. jl Uladislai II. Donationalns, super Dominio Algyogfl in Comitatu Hunyad. pro Radulo Vajvoda Valachiae. ■ Innuit: Engel „Geschichte von Servien und Bos-] nien p. 453. fl 1510. Suppl. C. D. T. V. p. 357. fl Mandatulu regelui câtra sasi, că se se inarme si ei sprfl ajutoriu domnului Moldovei in contra tatariloru.*) 9 Strigonii feria 2. prox. p. fest. Pentecostes. Ula-fl dislai mandatam, ad saxones septem et duarum sediumfl item Bistricienses et Brassovienses, ad quos Cubicula-fl rium suum Stephanum Aczel expedit, super insurrectione *) In acea epoca poterea turciloru se află la culme, dein contra, neunirea si hostilitatea intre Moldov’a si Munteni’a, intre boierii atnbeloru tieri cu domnii loru, intre poporale Transilvaniei cu oligarcbi’a, era că făcute, pentru că se prepare si se usio-, redie tdte drumurile turciloru câtra Bud’a si chiaru la Vien’șl precumu s’a si intemplatu preste câțiva ani. Red. il — 85 — generali in Transilvania in adjutorium Vajvodae Molda- viensis contra Tataros. In hoc mandato dicilur: Mol- davia specialis Ramus Coronae Hungariae/⁴ Orig. in Tabul, Nat. saxonicae. Edidit Eder in Felmer p. 186. 187. Copiam vidimatam submisit G. M. Kovachich Pa- latino. 1510. Suppl. C. D. T. V. p. 357. Michailu III. supranumitu de boieri Micimea celu reu, dein causa câ ii pedepsea aspru pentru crimele loru, destronatu fiendu prin sultanulu Baiazidu, pe care’lu chiamasera totu boierii, s'a retrasu in Transilvani’a la Sibiiu. Acolo ilu asasină unu bo- ieriu serbu, anume Di mi trie laxiciu, cu care conspiraseră spre acelu scopu infamu Danciulu, filiulu lui Tiepesiu si bo- ieriulu Albu, carele avea rangu de visteriu (thesaurarius). Popo- rulu dein Sibiiu irritatu pentru acestu omoru publicu, s’a revol tatu si a ucisu atătu pe laxiciu, cătu si pe cei duoi conspirați, 6ra Șcbaeseus voliesce a sci, ca in acea turburare aru fi fostu uciși vreo siepte boieri. (Vedi be largu la Engel Geshichte der Walachei pp. 194—5.) Literae Judiciales Petri Comitis de S. Georgio Vaj- vodae Transilvani, quarum vi eos e Cibiniensibus, qui confiate tumultu Demetrium Jazyth, Danchio filiuni quon- dam Czypelews, et albwișter Boerones Transalpinenses (qui quidem Vajvodam Transalpinae Myhnie Cibinii fide publica degentem occiderant) necarunt, ceu fidei publicae, et salvi conductns violatores, jure caesos esse pro- nunciat. Ex authographo fragm. edidit Eder in Felmer p. 178. — Edidit per extensum Engel in „Geschichte der Va- lachei" p. 195. 1510. Suppl. C. D. T. V. p. 375. Regele Uladislau ia pe veduv’a lui Michnea vodă, pe fi- liulu acesteia si pe boîeriulu Stoica sub protectiunea sa.*) Uladislai Regis literae, vi quarum viduam Michnae Vajvodae Transalpinensis ipsiusque filium et comitem ejus agilem Sztoika tuendos praecipit. Ex Orig. innuit Eder in Felmer p. 179. Edidit per exstensum Engel: „Geschichle der Va- lachei p. 194. Testimoniales quod Petrus et Gregorius Koppân quartam partem Pos- sessionis Kirălyhalma Boeroni Maylado de Romana, turn ideo, quod 300 flnos auri mutuaverit, turn vero quod Religioni Graecanae valedixerit, donaverint anno 1511. confirmatae per Ludovicum II. anno 1526. 1511. 10. May et 1526. Suppl. C. D. T. V. p. 391-394. Documentu autlienticu despre originea romanâsca a familiei comitiloru Mailatu, carii se tragu dein comun’a curatu roma- nâsca C o m a n’a in districtulu Fogarasiului, si dein alta comuna totu *) Se intielege că acea protectiune era indereptata in con- tra turciloru si a factiunei boieresci, care se incbinase turciloru si se făcuse rob’a loru. Dara ce mai platea protectiunea, mai alesu a unui rege câ Uladislau. romanesca curata anume Tientiari, distantia de 2 <5re dela Brasiovu. Acestu documentu este unu testimoniu datu de corni- țele Petru dela St. Giorgiu si Bozinu, carele pe atunci era jude supremu la curtea regelui Uladislau. Simburele testimoniului este acesta: Duoe familii nobili dela comun’a Copandu in comitatulu Turda, anume Petru eu filiu-seu Gregorie si cu alti consângeni ai loru luasera inprumutu vreo trei sute de galbini dela boieriulu Mailatu dein Comana. Numitii nobili recurge la Paulu de To- moru, carele pe atunci era capitanu comandante presto Fagarasiu si districtu, cărui ii spunu caus’a ce avea cu Mailatu, adaoga inse, că ei voliescu se ’lu indestulesca pe acesta cu atătu mai virtosu, că Mailatu trecuse dela ritulu grecescu la ritulu latinescu, ceea ce i se adscriâ de meritu fărte mare. Asia nobilii dela Co- pandu se involiescu, câ in locu do bani se dea lui Mailatu cu dreptu de hereditate a patr’a parte dein comun’a numita Movil’a- domnâsca (pe ungur. Kirălyhalma, corruptu, Crihalm’a) in comi- tatulu Albei de susu. Acestu Mailatu avea pe atunci cinci fiii, Roncea, loanu, Negutia, Zabanu, si Dimitrie si una fiica Mart’a. Documentulu porta dat’a dein Turda, 1511. După 15 ani, adeca in anulu celu fatale 1526, vedemu pe Stefanu Mailatu dela Tientiari in rangu de Cubiculariu si dispen- satoriu alu nefericitului rege Ludovicu II., carele confirma castigarea dein 1511 a possessiunei dein comun’a Movil’a domnesca. Nobilii dela Copandu iau asupra’si sarcin’a evictiunei, adeca îndatorirea de a defende pe Stefanu Mailatu si. pre t<5ta famili’a sa in dreptulu possessiunei, era deca Copandenii nu aru potea face acâsta, in acelu casu famili’a Mailatu se fia desdau- nata dein ori-care alte averi ale celora, cu singur’a exceptiune de părțile loru, pe care le avea la Copandu. Nos Ludovicus Dei Gratia Rex Hungariae etc. etc. memoriae etc. quod fidelis noster Egregius Stephanus Maylalh de Zwnyogszeg cubicularius et dispensator noster exbibuit nobis lileras fassionales Spectabilis. eț magnifici condam Comitis Petri Comitis de S. Georgio, et de Bozyn Vajvodae Transilvani etc. (juxta stilum so- litum, vi cujus petitur transumtio harum literarum) qua- rum quidem literarum fassionalium tenor talis est: „Nos Comes Petrus, Comes de S. Georgio et de Bozyn Judex Curiae serenissiini Ppis Domini Wladislai Dei gratia Regis Hungariae, et Bohemiae, memoriae etc. quod nobilis Petrus de Kopăn*) el Gregorius filius ejusdem idem etiam Petrus de Kopdny oneribus et qui- buslibet gravaminibus nobilium Ladislai filii ac Dominae Margarethae filiae suis, consortis videlicet nobilis Martini Volkay de Gyula, aliorum etiam universorum fratrum, et proximorum suorum, quod subscriptum tangeret, et tangere posset negotium siiper se assumtis, coram nobis personaliter constituti, sponte et libere sunt confessi, retuleruntque nobis in hune modum: quomodo ipsi de- bitum habentes respectum, ac praeclaram eam benevo- lentiam, et in omuibus gratificandi promtitudinem Egregii Pauli de Thomor Castellani nostri et Terrae Fogaras, qua ipse plerisque in rebus eorurn expediendis prompta semper sollicitudime, et integerrima constantia eos pro- sequen. non solum adesse, vefum etiam prodesse ipsis effective curasset; unde requisilionem pariter, et peti— tionem ejusdem Pauli de Thomor, eisdem pro parte no- bilis Maylady de Comana**) Boeronis praedictae Terrae Fogaras ex animo factam, acceptandamque merito cen- *) Koppănd in Comitatu Thorda. **) In Districtu Fogaras. 14 — 86 — sentes, ut potissime idem Mayladius, damnabili illi Grae- corum ab obedientia sacro sanctae Romanae Ecclesiae dudum deficienlium, calcaneoque rebellionis adversus cam incidentiuni, ritui pariter et erori, quo implicatus et irretitus bactenus fuisset, renunciaret, et ad obedi- entiam gremiutnque ejusdem sanctae matris Ecclesiae, spe maxime libertatis, et haereditatis nobilitaris rediret, prout spirilus sancti, qui ubi vuit spirat, gratia illu- strante, jam de facto se renunciasse, reddisseque profi— tetur,*) ex eoque animas ejusdem Mayladii, et haere- dum suorum Domino et Redemtori numero lucrifîcari possent, tum igitur ex eo, tum vero pro illis 300 flo- renis auri, quos praefatus Petrus Koppăny, et Gregorius filius ejusdem ad nonnullorum negotiorum suorum expe- ditionem ab ipso Mayladio successive jam levassent, et accepissent, quartam partem totalis possessionis Kirăly- halma**) in Comitatu Albensi Transilvaniae adjacentis, sub tutela ut puto, et proteclione Pauli de Thomor usque modo existentis, eosdem Petrum et Gregorium omnis juris titulo concernentis, simul cum cunclis suis utilita- tibus etc. (juxta stilum) memorato Mayladio de Komana nec non Romcha, Johanni, Nagowicza, Zehaan, et Demetrio filiis, ac puellae Marthae fîliae***) suis ipso- rumque haeredibus et posteritatibus universis dedissent, donassent, et contulissent, inscripsissentque jure perpe- tuo et irrevocabiliter tenendam, possidendam pariter et habendam, imo dederunt, donarunt, conluleruntque, et inscripserunt corpm nobis, assummentes nihilominus an- notati Petrus de Koppan et Gregorius filius ejusdem oneribus sub praemissis levatiș, memoratos Mayladium Boeronem, ac fîlios, et filiam suos etc. (scilicet onus evictionis, et si Petrum et Gregorium Koppăn Mayla- dios contra impetitores defendere non possent, tune Mayladii ex universis Bonis Petri et Gregorii Koppan satisfactionem summere yaleant, exceplis tamen portio- nibus ipsorum Koppanyanorum in Koppăn Cottu. Thorda habitis, quas pro se indemniter reservassent) Datum in Oppido Thorda sabbatho proximo pest festum assum- tionis Sacratissimae Virginis Mariae anno partus ejus- dem 1511.“ Nos igitur praemissa - supplicatione etc. (reliqua juxta stilum consvetum Transumtorum et confirmationa- lium) Datum Budae in festo ascensionis Domini anno ejusdem 1526. Regnorum vero nostrorum 11. Ludovicus Rex m/p. L. S. pendentis. NB. Petrus de Koppăn Gregorius Ladislaus Margarelha Mara Volkai de Gyalu. *) Vide ea quae Carolus Eder in Simigiano p. 123. et 124. dicit. **) Kirdlyhalma in Comitatu. Albae Superioris. ***) Fuere hi proles Maylathii. Lit. Originale habetur Budae in arch. Cam. Reg. HnngH| aulieae. i Copia vidimata in Arch. Fisei fasc. 3. Miscell(;S y. ' (Va urma.) t;;.S Exemple de limb’a si terminologi’a militaria. (Urmare.) TIȚLULU II. S c 61’ a soldatului. Reguli generale si iinpartirea scdlei soldatului. 1. Scâl’a soldatului se împarte in trei parti: antei’a va coprinde ceea ce trebue se invetie recruții inainte de a le da arm’a; adou’a ceea ce trebue se’i invetie pentru a întreg bnintia arm’a loru; a trei’a diferitele marsiuri si elementele instrucției tiralioriloru. parte se va subimparti in patru lecții, după I g i 2. Fia-care cumu urmedia: Lecti’a Lecti’a giuru. Lecti’a Lecti’a 4-a. Alinierile. l-a. 2 a. 3-a. l-a. 2-a. 3-a. tiile 4-a. 1-a. 2-a. 3-a. Lecti’a Lecti’a Lecti’a Lecti’a 4-a. P a r t e a I. Positi’a soldatului fără arma. La drept’a, la stang’a, la drept’a impre- Principiile diferiteloru păsuri. Mișcările capului la drept’a si la stang’a. P a r t e a II. Desfacerea, încheierea si intretienerea ar- Lecti’a meloru. Lecti’a Lecti’a impuscatorului. Lecti’a Mânuirea armeloru. Incarcarea cu tempuri si de voia. Posi- Miscarile dela ochiu si focu. — Focurile. Partea HI. Marsiulu inainte si marsiulu oblicu. Marsiulu cu flanculu. Ocoliri si schimbări de direcție. Instrucție elementara pentru tiraliori. 3. Tonulu comandei va fi in totu-deauna energicu si cu o întindere de glasu proportionata numerului dmeniloru ce exersa. 4. Vonj fi doue feliuri de comande: pregatitdrie si seversitdrie. 5. Comandele pregatitorie, (care se voru deosebi in reglemente prin litere italice, se voru pronunția lamuritu si cu glasulu tare), prelungindu pucinu cea dein urma silaba. 6. Comandele seversitorie (deosebite in regulamentu prin litere mari), se voru pronunția cu unu tonu energicu si scurtu. 7. Comandele a caroru anuntiare va fi despărțită in regulamentu prin trasuri de unire, se voru desparți asemenea in pronuncie. 8. Instructorii voru esplica totu deauna ceea ce arata, in pucine cuvinte, lămurite si precise, voru executa singuri acea comanda, că se dea odata cu esplicarea principiului si exemplulu. Voru stărui a obicinui pe dmeni că se’si ia sin- — 87 — guri positi’a ce trebue se aiba, si nu’i voru atinge spre a’i asiedia, decâtu candu lips’a de inteligentia a recrutiloru 'i voru sili Ia acesta. PARTEA I. Reguli generale. 9. Partea anteiu a scolei soldatului se arata omeniloru asiediati pe unu rendu, la unu pasu distantia unulu de altulu, pentru esecutarea celoru d’antaiu trei lecții, si cotu la cotu pentru esecutarea lecției a patr’a. Soldatii voru fi fara arme, asiediati pe unu rendu după inaltime si numerati dela drept’a la stang’a. Lecti’a I. Positi’a soldatului. 10. Călcâiele pe aceeași linia si apropiete pe cătu o va permite conformati’a omului; pitiorele ceva mai pucinu des- chise de unu unghiu dreptu si intorse de o potriva afara; genuchii întinși fără a’i intiepeni, corpulu bine asiediatu pe siolduri si plecatu înainte; umerii dati in apoisi de o potriva lasati in diosu; bratiale cadiute in voie, fără a apropia cotele de corpu; palm’a manei camu intorsa in afara, degetulu celu micu inapoi’a cusaturei pantalonului; capulu dreptu fără a fi silitu; barbi’a apropiata de gutu, f^ra a’lu acoperi; ochii tin- titi dreptu înainte. 11. Candu instructoriulu voiesce se dea repaosu soldati- loru, comanda: 1. Pe locu. 2. Repaosu. 12. După a dou’a comanda, soldatii nu mai sunt tienuti a păstră nemișcarea si positi’a, inse pastredi a totu-deauna unulu dein calcaie pe locu. 13. Instructorulu voindu se dea soldatului positi’a si nemișcarea, comanda: 1. Ascultati. 2. Plotonu. 14. După antei’a comanda, soldatii fixedia a loru bă- gare de seina. 15. După a dou’a, ’si reiau positi’a si nemișcarea pre- scrisa. 16. La începuturile instrucției instructorulu lașa pe omeni a se uita la pitiărele loru, câ se le pot eindreptâ, dăca positi’a loru este deiectuosa. Lecti’a a dou’a. La drăpt’a, la stang’a, la drept’a impregiuru. 17. Dupa-ce instructoriulu a invetîatu pe recruți po. siti’a soldatului, le arata intorcerile la drept’a si la stang’a, comanda: 1. Plotonu. 2. La drept’a (seu la stang?a). 18, După a dou’a comanda, soldatii se intorcu pe cal- caiulu stangu unu sfertu de cercu la drept’a (seu la stang’a) ridicandu pucinu verfulu pitiorului stangu, pitiorulu dreptu urmădia mișcarea. 19. După acesta instructoriulu arata la drept’a impre- giuru, comanda: 1. Plotonu. 2. Drepta impregiuru. Doue tempuri. Antaiulu tempu. 20. După comand’a drepte’m-PRE, soldatii făcu o semi- intorcere la drept’a pe calcaiulu stangu, ducu pitiorulu dreptu formandu unu unghiu dreptu înapoia călcâiului stangu, scb- - bitur’a pitiorului in dreptu si la diece centimetre de calcaiu. Alu douilea tempu. 21. După comand’a JUR, soldatii se intorcu pe amen- doua călcâiele, ridicandu pucinu verfulu pitioreloru, genuchii intinsi, se punu cu facia înapoi, aducfmdu după acăsta cal- caiulu dreptu langa celu stangu si pe aceeași linia. 22. Instructoriulu veghieza, câ la aceste mișcări se nu strice positi’a corpului. Lecti’a a trei’a. Principiele diferiteloru păsuri. Pasulu iute. 23. Lungimea pasului iute este de siesedieci si cinci centimetre, socotite dela unu calcaiu păna la celalaltu, si iutiăl’a de una suta diece pe minutu. 24. Recruții fiendu intariti in positie, instructoriulu le arata principiile si mechanismulu pasului, comanda: 1. Plo- tonu înainte. 2. Marsiu. 25. După antei’a comanda, soldatii lașa greutatea cor- pului pe pitiorulu dreptu. 26. După comand’a Marsiu, voru duce iute, fără sgu- duitura, pitiorulu stangu înainte, verfulu plecatu in diosu si usioru intorsu in afara, voru lașa in același tempu partea de susu a corpului înainte si voru pune cu vioitiune pitiorulu pe tota talp’a, la siesedieci si cinci centimetre de celu dreptu, intindiendu genuchiulu, tăta greutatea corpului lasata pe pi- tiorulu care se pune pe pamentu. După acesta soldatîi voru trece iute pitiorulu dreptu înainte, pitiorulu trecendu pe langa pamentu, ilu voru pune la aceeași distantia intr’acelasi chipu, după cumu s’a esplicatu pentru pitiorulu stangu, si voru urma a merge astfeliu, fără a incrutisia pitiărele, fără a intorce umerii, si tiindu totu deauna capulu in positie drepta. 27. Candu instructoriulu voiesce se oprăsca marsiulu, comanda: 1. Plotonu. 2. Stai. 28. După comand’a Stai, care va fi făcută in momen- tulu candu se calea cu ori care pitioru pe pamentu, soldatulu mai face unu pasu înainte si alatura pitiorulu dein urma langa celealaltu, fără a lovi pe pamentu. 29. Instructoriulu va arata dein tempu in tempu ca- denți’a pasului, comandandu una, candu pune pitiorulu stangu pe pamentu, si doui, candu pune pe celu dreptu. La in- ceputu va păstră o pausa, care se permită omeniloru de a intielege bine mechanismulu pasului, si va iuti gradatu ca- dehti’a păna la aceea de una suta diece pe minutu. însemnarea pasului pe locu. 30. Omenii mergundu in pasu iute, instructoriulu co- manda: 1. Pe locu. 2. Marsiu. 31. După comand’a Marsiu, care se va da candu soldatii punu unulu dein pitiore pe pamentu, ei voru face unu pasu înainte, apoi voru simula pasulu, alaturandu cal- caiulu unulu de altulu, fără a înainta si padiendu cadenti’aia pasului. 32. Pentru a reluă marsiulu, instructoriulu comanda: 1. Nainte. 2. Marsiu. 33. După comand’a marsiu, care se va da cumu s’a prescrisu mai susu, soldatii reiau pasulu de siesedieci si cinci centimetre. Schimbarea pitiorului. 34. Omenii fiendu in marsiu, instructoriulu comanda: 1. Schimbati pitiorulu. 2. Marsiu. 35. După comand’a Marsiu, care se va da candu soldatii punu unulu dein pitiore pe pamentu, ei voru face inca unu pasu, si alaturandu repede pitiorulu de înapoi langa — £8 celu pusu pe pamentu, pornescu dein nou incependu cu pi- tiorulu care a facutu unu pasu inainte. Pasulu înapoi. 36. Omenii standu pe locu, instructoriulu comanda: 1. Plotonulu inapoi. 2. Marsiu. 37. După antei’a comanda, soldatii lașa greutatea cor- pului pe pitiorulu dreptu. 38. După comand’a Marsiu, ducu pitiorulu stangu inapoi, ’lu punu pe talpa, la treidieci si siepte centimetre de celu dreptu,, genunchiulu intinsu; voru esecută cu pitiorulu dreptu cele prescrise pentru stangulu in cadenti’a pasului iute, urmandu astfeliu păna la comand’a: 1. Plotonu. 2. Stai. 39. După comand’a Stai, omenii se oprescu si aducu pitiorulu care este inainte langa celalaltu. 40. Instructoriulu observa, ca soldatii se se traga dreptu inapoi, si ca positi’a corpului se fia totu-deauna pas trata. Pasulu de atacu. 41. Lungimea pasului de atacu este de optudieci cen- timetre, si iutiel’a de una suta treidieci pe minutu. lustru- I ctoriulu comanda: 1. Plotonu inainte. 2. Pasu de atacu. 3. Marsiu. 42. Omenii se conforma celoru prescrise pentru pasulu iute, dandu multu inainte partea de susu a corpului. 43. Instructoriulu va opri marsiulu prin comandele pre- scrise la Nr. 27. Pasulu gimnasticu. 44. Lungimea pasului gimnasticu este de optudieci si cinci centimetre, și iutiel’a de una suta siesedieci si cinci pe r minutu. Instructoriulu comanda: 1. Plotonu inainte. 2. Pasu gimnasticu. 3. Marsiu. 45. După antei’a comanda, soldatii lașa greutatea cor- pului pe pitiorulu dreptu. 46. După a dou’a, ridica pumnii la inaltimea siolduri- loru, pumnii închiși, unghiile inaintru, cotele inapoi. 47. După comand’a Marsiu, ducu pitiorulu stangu in- ainte, pucinu indoitu, genunchiulu pucinu ridicatu, si punu pitiorulu stangu, mai anteiu verfulu, la optudieci si cinci centimetre dela dreptulu; după acesta esecută cu pitiorulu dreptu cele prescrise pentru stangulu. Acesta mișcare se urmedia astfeliu de amendoue estremitatile inferidre, lasandu greutatea corpului pe pitiorulu care se pune pe pamentu, si lasandu bratialoru o mișcare naturala. 48. Instructoriulu va opri marsiulu prin comandele pre- scrise la Nr.. 27. 49. In marsiulu cu pasulu gimnasticu se recomanda omeniloru de a respiră, pe cătu se pdte, pastrandu gur’a in- chisa; esperienti’a a doveditu ca conformandu-se acestui prin- cipiu, unu omu pdte se faca o cursa mai lunga cu mai pu- cina ostenela. 50. Prin urmare, pasulu gimnasticu, esecutatu in con- ditiunile cele mai bune, inca ostenesce pe soldati,' instructo- riulu nu’i va pune se faca in acesta lecție, acdsta aliura, de- cătu douedieci păna la treidieci pași pe rendu. (Va urma.) Ad Nr. 6 — 1874. Desp. II. CONVOCARE. r Despartiemeritulu II, — districtulu Fagarasiuluj; scaunulu Cohalmului si scaunele Cincului — alu asoii ciatiunei transilvane pentru literatura romana si cuta tur’a poporului romanu, ’si va tien£ adunarea gene- rale cercuale in (Cohalmu (Rupea, Reps) in diu’a de 3-lea Maiu st. nou 1874. Deci in tendrea § 10 alu regulamentului se in- vita prin acdsta toti membrii acestui despartiementu a participă in diu’a amentita la siedintiele memoratei adunantie. Dein siedinti’a comit, cerc, alu despart. II Fa- garasianu alu asociat, trans. pentru literatur’a rom. si cultura poporului rom., tienuta in 20. Ian. 1874» Alesandru Micu, Ioane Turcea, presied. desp. II. notariu. Comitetulu societatiei academice „R o m a n i ’ â junaK aduce la cunoscinti’a on. publicu, ca loca- 1 ulu cabinetului de lectura aflatoriu Vien’a^ III. Marokkanergasse Nr^ 8 dela 29. Ian. (9. Fauru) a. c. se va află: Vien’a I. Neubadgasse Nr. 6, unde ne rugămu, a ne tramite tdte diurnalele si co- respondintiele. de acamu inainte. Cu acdsta ocasiune comitetulu ’si implinesce da- tori’a plăcută, aducundu multiamita publica tuturora binef’acatoriloru, carii ne-au datu sucursulu loru pen- tru prosperarea societății ndstre, a carii devisa e: „Uniti - ve in cug e tu, uni ti- ve in simțiri." Multiamimu deci in deosebi tuturoru dd. Redac- tori ai diurnaleloru romane, italiane, francese, spani- ole, englese, germane, slave, unguresci si grecesci, I cari au binevoita a ne oferi si in venitoriu spriginula ¹ loru marinimosu. Iu fine, ne simtimu datori a repete cu totu re- spectulu si cu acesta ocasiune rugămintea ndstra cătra dd. autori romani, se binevoidsca a ne tramite căte unu esemplariu spre sporirea bibliotecei societății „Ro- ma n i’ a j u n a." Vien’a in 1. Fauru 1874. Comitetulu. I. Popu, , Eug. Sucevanu, presied. secretarii!. Bibliografia. A esitu de sub presa a dou’a editiune dein MORAL’A CREȘTINA de archimandritulu Inocentia Moisiu. Acestu manuala nu mai are nevoia de re- comendare, fiendu dejă introdusa mai in tdte gimna- siile si seminariile. Școlarii si toti doritorii de a po^ sede acesta carte, sunt rugati a se adresă la dn. in- stitutdre Vasilie Moisiu in Hussi. Pretiulu unui exemplariu este 1 leu 50 bani. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiuuei. — Tipografi’a Romer & Kamner. celu pusa pc p&mftnta, perneseu dein nou incepenrlu cu pi- E tîorulu cura a faeutu unu pasu înainte. PttiMkt iftapai. | 36. Omenii Mandit pe locu, instructoriulu comanda: L Plotoijulu înapoi* 2. Marsiu. 37* După antena comandaf «oldatii haa greutatea cor*' puliii pe piti or nl u drepții, 38, După comanda Mardu, ducii pitîondu stangn । înapoi, 'lu puțin pa talpa, Li treidicei si BÎâpte centimetru de celu drepte, gcuunebîulu intiusu; voru executa cu pitiorulu dreptu un le prese riao pentru «tangulu in cadunti'a podului iute, urmaudu astfeliu păna la cmnandTa: 1. Plafona* 2. Stjw. 39, După cCHtiund'a Stai, omenii sa oprcscu ai aduau pitiorulu caro ea Le inaînte langa celalaltu, 40* loatrucloriiilu observa, ca soldatii ae se traga dreptu înapoi, si ca poaiti'a corpului so fiu totu-dsauna pastrata. Pas «la de aticii. 41. Lungi mea pasului da atacu este do cptudîoci cen- l timetro, Bt iutiePa de unu suta troiflieoi po mhmtu* lustru- । ctoritdu comanda: L Plotonu înainte. 2. Pasu do atacu* 3* Marsiu* 42. Omenii se conforma celoru prescrise pentru pasulct in te, dând a multu înainte partea de au&u a corpului. 43. Inatructoriulu va opri marsiulu prin roman delc pra- scrise la Nr. 27. Pa sul y gimnastica 44* Lungimea parcului gimnasticii este dc opt ud ic ei si cinci eontimcirc, ai îutieFa de una suta siebcdicei bî cinei pe mmuta. Iiiâtruetoriulu comanda: L Plotonu înainte* 2. P&ui । giînnaaticu* 3. Marsin, 45, După untei’a comanda, fe ol datii Uaa greutatea cor- pului pe jntiorulu drepții. 46, După a dou\ ridica pumnii la înălțimea eîolduri- loni, pumnii inc]nai; unghiile înamtru, cotele înapoi. 47* După comandă Mursiu, diurn pitiorulu stangu în- ainte, pucîuu îndoiții, genunchiulu pucinu ridicata, ai pomi pitiorulu stangu, mai antaiu veriulu, la opi.udioci ni cinci centimetro dela dreptulu; după ac^Ma esecuta cu pitiorulu dreptu colo prescrise pentm stangulu. Acesta luiscurc se litruedia astfeliu do amendoue astrai ni tatile inferior?, lasandu greutatea corpului pe pitiorulu care ac pune pe pamentu, si kasandu bratîaloru o mUcarc naturala. 48* Instructori uiu va opri malaiulu prin cuman dulc pre- scrise la Mr. 27. 49, Id marș iul u cu pasulu gimnastica ec recomanda âmcuîloru de a respira*, pe ci.tu sc pute, pastraudu gțiria iu- chfca; eBparienti’u a dovedita ca cnulormandu-Bc acestui prin- cipiu } unu omu p6te se iaca o cursa mai lunga cu mai pu- cina OfitamHa* 50* Prin urmare, pasulu gimnastica, esecutafu in con- ditiunile ude mai bune, inca os tema sec pc soldati, iustructo- rîulu nul va pune se fiica in ac^ta lecție, ac&sta diurn, de- uhtu doucdieci pfrna la treidieci pași pc rendu* (Va unua.) Ad Nr, 6-1874. Le tip. II. CONVOCARE* Desparticmentulu II, — distiîei.ulu Fagarasîuliij^ scaunalu Cobalrajhu si scaunele Cincului — alu aso*. tiatîruiei transilvane pentru literaturi» romana ei cul< furia poporului roman li, ’at va ticmS adunarea gene< tale cercii a Ic in (Cuhalmu (Rupea, Reps) in diu'a de; 3-lea Maiii st* nou 1874* Deci in tendrea § 10 aln regulamentului se in- vita prin ac&ta toti membrii acestui de^partiementț a participa in diua am en Li ta la siediutiele memorate^ adu mintie* Dein medtnii’u comit* cerc, alu despart II Fa- garasiann alu asociat* trana. pentru literutur’a rom}) si culturia poporului rom,, tienutu in 20. Ian, 1874.1 Alexandru Micii, Ioane Turcea, pro&icd. dtiiBpk H. Dotarin* Comitetul*! soeietatici academice „R o m a n i¹ li Juna* aduce la cunoscinti’a on* publîcu, ea loca^ luln cabinetului de lectura aflătoriu Vien’a,' TLI, Marokknnergașec Nr* 8 dela 2£L Ian. (9* Faiiru) a* c. se va ufld: Vien’a I. Neubndguse Nr, 6ₜ'î unde no rughmu, a ne tramito tdte diurnalele si co- respondiotiele de acuma înainte* Cu acfcta ocasiunc comîtetuln ’si implincsce da* tori’n placate, atlucftndu multia mi ta publica tufuroru binefacatoriloru, cavii ne-au datu ^ucursulu loru pen- tru pro^perarea societății u<5stro, a carii devisa e: „Uniti-ve in cugctu, uniți-ve in simțiri? ¹ Multîamîmu deci iu deosebi tuturora dd. Redao tori ai diurn alei cm romane, italiano, france se, spâni* olCj engleze, germane, slavo, un gureșei «î greccsci, cari an binevoita a ne oferi si in venitoriu aprigi nula loru mari ni mos a* Iu fine, De simți mu datori a repete cu totu ro- spectulu sî cu ac6sta ocaritine rugămintea ndstra chtra dd. autori romani, se biiuivoi&ica a no tramite chte unu esemplariu ypre sporirea bibliotecii soeibtatii ?₎Ro- mani¹ a juna? Vien’a in L Fauni 1874* Comitetul a* I. Popu, Eng. Sucevanu, presied* secret unu* Bibliografia* A eaitu de sub presa a doifa edttiune dein? MORALA CREȘTINA do archmmndritulu Inocențiu Moisiu. Acestu muuiralti nu maî are nevoia do re- comcndare, fiendu dejrt introdusa mai in tute ginina’- siile si semioariile* Școlarii si toti doritorii de a po* sede aedsta carte, sunt rugați a se adresa la du* in- atitutdre Vasilie Moisiu in lluasi. Prctiulu unui exemplariu este 1 leu 50 bani* Eilturlu si pmMihUriiu Comite tu In, — Redactori u 0* BiritiUi s^tretarioln [* ala Haclotiuad* — TijiogMlTa Rum^r i Lauatr.