Acesta foia ase X * cate 3 cole pe luna [ si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemernbrii 3 fr. Pentru străinătate £ 1 galbenu cu porto ( poștei. ------------ TRANSILVANIA. Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultura poporului romanii. ----------- (J Abonamenlulu se £ ( face numai pe cate I 1 anu intregu. Se abonedia la Comi- tetul» asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- । t? lectori. ? [6 ----------- Nr. 6. Brasiovu 15. Martiu 1874. Amilii VII. Sumar iu: Anarchi’a si corruptiunea pressei nemtiesci. Press’a magiara. Press’a daco-romana. — Propagarea de ura națio- nale prin B. Orbdn. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Procesu verbale — Publicarea baniloru incursi Bibliografia. Anarchi’a si corruptiunea pressei nemtiesci. Press’a magiara. Press’a daCo-romana. 1/ Aceia carii cunoscu rigdrea legei ungurene de pressa dein an. 1848, inarmata cu cauțiuni mari in bani si cu pedepse infricosiate, isi voru explica greu anarchi’a, desfreulu, inpudenti’a (nerușinarea), lips’a de ori-ce buna cuvenintia, corruptiunea , si demoralisa- tiunea ce domina celu pucinu in diumetate deintre diariele căte se publica mai alesu dela 18fi7 incdce in Ungari’a. Maniera de a scrie in limbagiulu scla- viloru dein dilele lui Sulla, in ălu suburbieloru in- fectate dein Pestea, in tonulu populatiunei semibar- bare de pre câmpiile Ungariei cunoscute sub nume de pusta, steppa, desertu, au inceputu a seduce si • pe unii romani, că se imite si ei acea maniera des- frenata si brutale. Dara sententi’a marelui Buffon va remanea adeveru eternii: Stilulu este omulu. Adessea dein lectur’a unei cârti, sdu dein una serie de articlii originali (nu plagiatu) poți petrunde la modulu cugetarei si la motivele secrete, pentru care a scrisu cutare omu asia si nu altumentrea. De multe ori se reflecta partea strinsu morale a indivi- dului in căteva pagine, passage, aliniate, in cătu ti se pare că’lu vedi de înaintea ta. Ddca despre individu se pdte dice, că stilulu este omulu, apoi de acea pressa periodica ce’si are publiculu seu stabile si se sustiene in cursu de . mai ț multi ani, se pdte affirma cu același drepții: Press’a ! este publiculu. Intre nutrementulu spirituale si celu fisicu sunt mari analogii. Fia-care omu liberu in acțiunile sale, mananca si bd aceea ce’i place lui, bucate care corespunda naturei sale, precumu si bu- *) Cuventulu Pressa, deriv, dela verbala latin, premo, pressi, pressum, rom. apasu, stringu, tescnescu, storcii, premu, i, eme, este adoptata in mai multe limbi europene. In unele dein acelea press’a semnifica in sensu mai larga ori ce tescu sâu stor- catoriu, torculariu (lat. Torcular, is), in sensu mai strinsu, tâscu de tiparitu; de aici in sensu applicatu Pressa semnifica ori-ce scriere se tiparesce in tipografia; dra dela unu tempu incdce. Press’a este sinonima cu diaristic’a. cn publicitatea, a- deca cu acea parte a literaturei periodice, care se propaga ra- pede, in cercuri intense, si in mai multe classi ale societatiei omenesci. La loculu acesta vorbimu numai de press’a luata in sensulu dein urma. cate si beuture, cu care l’a dedatu cineva de micu. Dara in casulu dein urma se intcmpla de multe ori, că cineva se deda si cu bucate si beuturi fdrte stri- catidse, cumu si cu tabacu, cu afionu (opium), cu hasis (beutura bețiva, făcută dein canepa verde), cu arsenicu. Asia este si cu lectur’a. Inventiunea artei tipografice nu se pdte pretiuf cu totu aurulu si cu tdte pietrile nestimate dein lume; dara ce este mai necessariu decătu aerulu, ap’a, foculu, si cu tdte ace- stea, ele inca făcu intre unele inpregiurari dmeniloru si animaleloru rele mari. Asia face si tipariulu, mai virtosu candu apuca pe manile unoru dmeni de spi- ritu si de cultura scientifica^ inse moralicesce cor- rupti, sdu ceea ce este totu una; candu tipariulu de- vene instrumentu, sdu alu despotismului, sdu alu a- narchiei. Dela inventiunea tipariului si păna in secolulu nostru, pentru infrenarea scrieriloru immorali si cor- rumpatdrie, cumu si a celoru revolutionarie, s’au in- trodusu censur’a cea mai severa si pedepse aspre păna la pierderea capului si la confiscarea averiloru. Mai tardiu s’a delaturatu censur’a preventiva, dara i s’au substituita legi draconice de pressa, avertisse- mente despotice, care adessea era date mai multu dein mancarime de a tortura pe scriptori, dein trufia si brutalitate politidna, dein ura de partita, ura națio- nale, sdu ura religidsa. Cu legile de pressa era in- preunate confiscări de cârti si diarie, processele de pressa, si drasi pedepse in bani si in libertate, dra dein partea archiereiloru circularie afurisitdrie, ana- theme, candu mai mici, candu mai mari, adessea po- runci date pe cale stricta secreta, că cutare carte, cutare sju’iere se nu cutedie a o cumpără si citi nici- unu credentiosu. S’au vediutu si tipografii privile- giate, cu dreptu exclusiva de a se tipări, anume cârti religidse si cârti scolastice numai in acelea; dra intre archierei au fostu si de aceia, carii au mersu mai departe, pretendiendu, că ori-re tiparescu celi de a- ceeasi confessiune cu densii, fia lucru religiosu, fia profanu, fia filosofia, ori nesce collectiuni de anecdote, se dssa numai in tipografiile auctorisate si benecu- ventate de ei. S’a ingrigitu totu odata, că se invetie carte dmeni cătu se pdte mai pucini, dra pentru cei carii invetiara, s’au tiparitu cârti ascetice, plene de nu sciu ce invetiaturi transcendentali, de poesii mo- li — 66 — nastice, neintielesse de nimeni pe lume. Acestu ob- scurantismu apoi întunecă, tempea. hebeucea spiritulu omenescu, omorindu in elu elasticitatea lasata lui dela Dumnedieu si dela natura. Dara lucru cu totulu străinul In acelu intunerecu egiptănu adeverat’a mo- ralitate nu numai că nu câștigă nimica, ci dein con- tra , ămenii se facea si mai blastemati, delictele si crimele se inmultiă in proportiuni spaimantatărie, ceea ce s’a comprobatu de ajunsu in mai multe tieri, la popăra mari si mici, in mii de cașuri. Cu cătu rigărea ti se parea că este mai mare, cu atătu se committea crime si delicte mai infricosiate si mai multe. Vedi datele statistice comparative dein Itali’a, Hispani’a, Austri’a, Ungari’a; vedi si Grecia, cu in- sulele grecesci, partea Turciei locuita de popăra sla- vice, cu vendett’a de mărte pentru mărte; asemenea Poloni’a si parte mare a Russiei. In tdte acestea tieri moralitatea publica si privata a fostu si mai este compromissa mai greu decătu in altele, si in acea proportiune. in care press’a e ferecata cu lan- tiuri mai grăse. Moralitatea sufere mai multu său mai pucinu, si in celelalte tieri nenumite aici; inse dein studiele comparative făcute in tempurile năstre esse luminata, că de ex. in Angli’a, in Belgiu, in Hollandi’a, in Helveti’a, in Saxoni’a, in care tieri domina libertatea pressei, relative mai de multu, si anume in Angli’a dein secululu trecuta, moralitatea s’a corresu si se correge in proportiunea in care câ- știga libertatea pressei. Este adeveratu, că la acea corregere au mai concursă si alte inpregiurari, alti factori, precumu au fostu si sunt nobilitarea educa- tiunei in familia, in casa, înmulțirea scăleloru, nu- trirea simtiementeloru religiăse pure si sublimi, nea- dulterate prin bigotteiia si fanatismu, legislatiune lu- minata; cu tdte acestea, nu avemu in catrau, cauta se recundscemu, că chiaru acelea midiuldce corrective ale omului pe acestu pamentu se ajuta si isi potu ajunge scopulu numai prin cuventulu liberu, prin pressa, care face, că dmenii fbra a se mișca dein locu, ci siediendu, cumu amu dice la măsa, se se in- tielăga intre se-ne deiu punctele cele mai depărtate ale pamentului. In fine popărale au vediutu dein experientia în- delunga , că dăca censur’a preventiva era unu tuto- ratu tiranicu si umilitoriu, apoi legile de pressa cu mesurele loru repressive si cu pedepsele cele brutali, demne de corporalii si sergenții dein vechime, sunt si mai periculdse pentru desvoltarea facultatiloru omu- lui, pentru libertate si moralitate; au recunoscuta inse si acelu adeveru, că excesse, delicte si in dresi-care casnri chiaru crime se potu committe si prin pressa. Acestu reu trebue corresu, inse cumu? Pe duoe cah, adeca: delictele si crimele commisse prin pressa se fia tractate după §§-ii codicelui penale, că ori-care alte, commisse in alta modu; mai departe, plagele infipte cuiva prin pressa, se se vindece totu prin trens’a, adeca scotiendu cuiu prin cuiu; cu alte cu- vente, assertiuni false, date publicitatiei de unulu, se * le refrunte celalaltu prin argumente tari si clare; min-îi ciunile se se demasce si se fia date de rusîne, ca-^ lumniatorii se fia inferați prin publicarea de probe j u- > ridice c o n vi n ga t ă r i e, ăra nu numai prin frase \ sunatărie că dl’a gdla de arama; conspiratiunile in' contra libertatiloru publice se fia trase la lamin’a dilei,; inse ărasi totu numai cu probe convingatdrie, ăra. j nu prin ficțiuni si denuntiatiuni infame; in fine ho-J ndrea individului innocente se fia restaurata in strin—■ sula intielesu alu cuventului, ăra pe lovitoriulu in hondre press’a se’lu ridice pe scen’a de prostitutiune, 1 cu tabell’a infamiei de ghtu. , j Libertatea pressei intielăsa si realisata iu modula acf aieptatu, a produsa si produce in adeveru fructe 3 salutarie in tdte tierile, in care ea se presenta la pu- 3 blicu cu acestea calitati. Numai sub acestea condi- | tiuni pdte ea se merite prea honorificulu nume de a' ’1 siesea potere europăna si in genere de potere mare- | (grande puissance, Grossmacht), ăra altu-mentrea nu. j Acestea criterie ale adeveratei libertăți de pressa “i ne inpingu la întrebarea, că păna la ce grada press’a >1 dein Ungari’a, Transilvani’a, Romani’a correspunde in dilele ndstre sublitnelui seu scopu. Ș Ungari’a propria, că tiăra cu territoriu relative ■ multu mai intensu, cu capitala destula de mare si i cu mai multe cetati de a duo’a mana, este represen- tata prin publicitate mai mare decătu celelalte duoe tieri aci numite; de aceea se si incepemu cu exami- j narea pressei ungurene, si inca asta-data mai multu numai dein punctu-de vedere morale, carele intre ori-ce inpregiurari trebue se ocupe loculu antaiu. Acf ; inse ne-a dispensata de studiu fatigatoriu, intre altii, unulu dein barbatii contempurani, deintre cei mai renumiti ai Ungariei, de naționalitate magiaru, dein classea aristocrației inalte. Acelu barbatu este cornițele Melcii io ru Lonyai, omu trecuta de ani cinci- ’ dieci, fostu mai multi ani publicistu, fostu ministru, | anume si ministru primăria, carele adeca avuse fon- < dulu de dispositiune in manile sale, prin urmare scie fărte bene, la cine si cumu l’a impartitu. Acestea - •] inpregiurari ne făcu se recundscemu pe c. Lonyai de 1 auctoritate in totu respectulu competente in materi’a | de facia. Lonyai inse, intemeliatu pe experientiele si | pe tătfe informatiunile sale, acusa, judeca si condamna | press’a dein Ungari’a si Austri’a in expressiuni atătu de aspre si necrutiatărie, precumu înainte de acestea abia le vedeai in diariele si scrierile străine, inemice declarate ale Ungariei. Confessiune fărte dorerăsa, i dein nefericire inse fărte adeverata. • „Pressa venale, care adeca ’si vende pe bani î convicțiunile sale, vende interessele publice, este cea : mai mare corrumpetăria a moralitatiei publice, si lu- cra spre a pierde tiăr’a. Candu cetatienii liberi ai Athenei n’au mai ascultata oratiunile curagiăse ale lui Demosthene, ci s’au uitatu in gurile intrigantiloru insielatori (Sycophontae), platiti cu aurulu regelui Fi- 67 — lipu, atunci s’a finitu cu er’a cea gloridsa a Greciei si cu libertatea greciloru." „Ori unde poți se corrumpi press’a cu bani, opi- niunea publica inca o poți seduce usioru*). Era opi- niunea publica sedusa, in tieri libere, unde guber- niulu, legislatiunea si auctoritatile publice sunt ema- natiuni ale opiniunei publice, pdte inpinge usioru po- litic’a tierei pe calea perirei. Pentrucă se probamu acdsta, nu e de lipsa a cita exemple dein anticitatea classica, ci se ne marginimu la celu mai de aprdpe trecutu, se luamu in consideratiune esperienti’a fio- rdsa ce s’a facutu in vecin’a V i e n a asupra influen- tiei ce avii press’a ei cea corruptibile. Talerii prus- saci au străbătută cu sutele de mii in redactiunile dela Vien’a si au gonitu de acolo napoleonii fran- cesci. Urmarea fu, că tdte diariele dein Vien’a in midiuloculu crisei celei mari europene, in care pdte fi că se aruncara șortile si asupra venitoriului nostru, nu au cautatu, care sunt interessele monarchiei au- stro-ungnresci, ci aceea ce este in interessulu Ger- maniei. Sub pressiunea acelei „opiniuni publice“ (produse de milidnele prussaciloru) a stătu si regi- mulu, pentrucă senatulu imperiale si una parte a poporului a fostu influentiata de pressa. Intrarea, immigratiunea redactoriloru prussaci si a taleriloru dein Prussi’a in Austri’a si Ungari’a este unulu dein acelea instrumente, de care se folosesce diplomati’a prussaca in monarchi’a ndstra, că si pe airea, spre a trage tieri străine in interessulu seu, sdu spre a le paralisă poterile. Totu asia de terribili au fostu ef- fectele pressei dein Vien’a, corrupte cu sume mari, in epoc’a cutremurului, a catastrofei finantiale. Ori- căte consortiuri si societăți s’au infientiatu, tdte au inplutu pungile diarieloru dein Vien’a, care apoi laudă intreprenderile; diariele au fostu lipitorile (sangvisugae, hirudines, Blutegel) sugatdrie de sângele societatiloru de acționari; ori-ce articlu, anuntiu, reclama se platea focu de scumpu; dra pe consortiurile sdu pe intre- prendietorii carii nu platea cătu le cerea diaristii, ii tavalea prin tdte nordiele, si nu se astemperă, păna ce nu le trantea la pamentu; dein contra, pe altele, intreprense de cei mai mari cearlatani, fbra caracteru si fbra nici-unu capitala, le laudă in modula celu mai rerusînatu. Lucrulu ajunsese păna la atăta, in cătu si proprietarii diarieloru celoru mai miserabili dein Vien’a se inganfă si laudă, că ei inca au castigatu dieci de mii. Consecentiele acestei corruptiuni a pressei au fostu bancrotulu (fallimentulu) generale, care veni preste Vien’a, si Care nu a crutiatu nici pe Ungari’a. Corruptiunea pressei s’a intensu asupra societatiei si mai virtosu asupra cercuriloru politice. Speculantii *) Mai alesu ddca pe langa bani dati si luati in summe mari, mai inpune publicului, poporului si plebei ignorante inca si auctoritatea vreunei persdne de rangu inaltu, cumu principe, gubornatoriu, comandaute supremu, ministru, mitropolitu, sdu altu archiereu de auctoritate orbitoria. In asemenea cașuri mergu tdte că in Abder’a cea fabuldsa a eliniloru, păna candu se sparge cetate si stătu, si locuitorii iau lumea in capu. dein senatulu imperiale facea politica pe bani. Hi- stori’a calei ferate galitiane se pdte compara prea bene cu histori’a calei ferate orientale dein Ungari’a.*) Corruptibilitatea pressei este una specie de cal- bddia, de care e fdrte greu se aperi diaristic’a dein Ungari’a. Exemplele dein Vien’a sunt fdrte aprdpe. Bancele dela Vien’a nici că ’si mai potu face idea despre vreo diaristica honesta, necorruptibile. Dara si bancele, si direcțiunile caliloru ferate dein Buda- Pestea isi stergu suddrea de pe frunte, candu stau se’ti arate miile plătite la diarie. Nu este aici vorba despre simplele anuntiuri, de publicatiuni, care costa celu multu căteva sute de fiorini, si pe care diaristii sunt in dreptu de a le lua, ci este vorba de acelea mii si dieci de mii, care li se numera, sdu pe care le ceru diaristii, pentru că se’ti laude intreprenderea etc.£< Tdte revelatiunile rusînatdrie, inse prea adeve- rate, făcute păna acilea, se intielegu numai despre diariele scrise in limb’a nemtidsca, in Cislaitani’a si in Ungari’a, mai alesu in cele duoe capitale. Acuma trecemu la press’a magi ara. Despre acdsta se dice intre altele: Diaristii magiari păna acilea n’au prea exercitata acdsta professiune a taliatoriloru de pungi. Intre diaristii magiari sunt multi dmeni de omenia. Preste acdsta, speculantii si bursarii nu prea au plăcere a mitui diarie magiare, pentru-că magiarii nu frequenta bursele. Bancele ’si aducu a mente de diariele ma- giare numai atunci, candu au se influentiedie asupra honorabilei camere a deputatiloru in interes- sulu vreunei intreprenderi de specula. Acdsta se in- templa pe fia-care anu de căte-va ori; pentru cașu- rile acestea inse nu avemu păna acuma criteriu ge- nerale despre portarea pressei magiare.**) Atăta inse remane adeveru, că apararea diaristicei magiare de corruptiune, conservarea renumelui si a hondrei ace- leia este unu interessu vitale alu magiariloru, dela care depende moralitatea natiunei. De va apuca dia- ristic’a magiara pe acestu rapedîsiu (decliviu, pe munte de vale), nu se va opri păna in abissu. Omulu pe care’Iu poți corrumpe odata cu bani, pe acela’lu vei potea cumpără si a duo’a dra. Celu ce primesce banulu sub unu pretexțu sdu altulu, totu-dpauna va afla pretexte, că se’si imple pung’a de nou. Celu care si-a vendutu pdn’a la unulu sdu la altulu, dein un’a *) Pre candu ne aflămu la senatulu imperiale in a. 1864, decurse in audiulu nostru tergulu intre consortiulu Klein si intre „Presse.“ Proprietarii acesteia cerea douedfeci de mii florini v. austr., pentru ci se laude nu' intreprenderea in sene, ci numai pe consortiulu Klein, si se’lu recomande că se câștige eln con- structiunea calei fer. gallitiane, dra consortiulu ii inbiiese cu 15 mii; ceia inse insistară la 20 mii, pe care le-au si castigatu. De acestea sunt sute de exemple. **) Adeca sunt cunoscute numai unele dein ele, care au luatu bani cu miile si diecile de mii, mai virtosu in cașuri, candu s’au proiectatu alte si alte linii de caii ferate. Pentru că se afli adeverulu, ai avea se cercetedi cu de a meruntulu cărțile de gestiune (GeschăftsbUcber) ale aceloru consortiuri. 11* — 68 — său alta causa, totu asia va intra la tocmăla cu altii in alte cause. Candu ar ajunge press’a magiara că se fia corruptibile, seu prin bursa, seu prin tnini- steriu, atunci o va potea cumpără si altulu, pentru alte interesse străine, precumu sunt ale bancei na- ționale dein Vien’a si ale altoru speculatiuni, prin care se spoliădia patri’a năstra; atunci apoi amu po- tea se ajungemu tempulu, in carele domnii redactori si editori aru afla, că aurulu lui Filipu este de va- lăre mai mare, decătu talentele de feru ale spartani- loru, adeca talerii prussaci seu rublele rusesci suna mai bene decătu notele de papiru. Ddieu se apere de asemenea urmări, si magiarii se multiamăsca diaristiloru sei, că nu sunt corrupti- bili. Acăsta nu e vreo mare virtute in se-nesi, pen- tru că avemu dreptu se pretendemu dela ori-cine, că se fia si se remana omu de omenia. Ei, dara nu e lucru bunu a fi diaristu magiaru. Diaristii magiari sunt ămeni sărăci, lips’a si seductiunea este mare, pentru că se alunece si ei pe calea diaristiloru nem- tiesci (si jidovesci care le publica nemtiesce in Vien’a si Pestea). Numerulu abonatiloru la toliele căte essu in limb’a h magiara in capital’a Ungariei, este numai de 16 mii, • ăra acestu numeru se inparte pe 11 diarie. Anun- tiurile, publicatiunile inca aducă diarieloru magiare venitu relative fărte pucinu. De aici urmădia, că cele mai multe diarie magiare se afla in impossibilitate de a’si coperi spesele dein veniturile sale. Acestu reu vene de acolo, că la magiari fia-care partita des- chide căte unu diariu, că organu alu seu; ăra par- titele se inmultiescu pe fia-care di, nu inse si nume- rulu abonatiloru. Asia dara se intempla mai desu, că diariele, mai virtosu la inceputulu activitatiei loru, adeca in anii de antaiu, trebue se fia subvenționate de cătra partitele respective. Acăsta inse este totu asia in lumea tăta. Daily News dein Londonu a trasu cinci ani de dile subventiune dela partit’a libe- rale, păna ce au apucata pe aripele sale. A trage inse subventiune, nu este in se-nesi nici-unu feliu de infamia; rusîne si infamia este numai in acelu casu, candu cineva (redactoriu, collaboratoriu, corespon- dente) isi pune pen’a sa in servitiulu cuiva (guber- nia, partita, persăna particularia) cu totulu in con- tra convicțiunilor!! sale, si asia pentru simbria mi- serabile scrie numai aceea, ce ’i comanda si dictădia altii in păna. Diaristic’a magiara nu are multe pene de acestea servili si venali; ea inse are cu atătu mai multi diaristi sărăcuți. Diariele loru n’au vreunu ve- nitu , partit’a loru nu are de unde, său nu voliesce se sacrifice multu; de aceea collaboratorii diariului sunt reu platiti. Celu mai mare diariu scrisu in limb’a magiara are numai a patr'a parte dein venitulu, pe care’lu trage redactiunea diariului nemtiescu Pester Lloyd. Scriptorii nemtiesci tragu, atătu in Vien’a, cătu si in Buda-Pestea, salarie si lionorarie neaseme- uatu mai mari decătu cei unguresci. Dein acăsta causa multi magiari isi calcara pe conscienfi’a loru naționale si se făcură diaristi nemtiesci. Diaristii ma-i Ș giari sunt in partea cea mai mare a loru ăineni te- neri, inpinsi de indemnu nobile, inse si dein nepre- vedere, că se’si alăga acea vocatiune de scriptoriu; de acf incolo ei nu s’au mai potutu reintorce dein i calea pe care au apucata, si acuma lucra pentru j •căte unu salariu mai micu decătu este simbri’a unui Modale dela bolta, care stă in dosulu tarabei si vende ) marfa; asia, diaristii aceia lucra fbra perspectiva in | vreunu venitoriu mai bunu, fbra sperantia de a funda 1 si ei familia; tragu in jugu dio’a năptea, cu scientia; J mai multa său mai pricina, cu gustu mai bunu său: i mai reu, in totu casulu inse fbra a fi numiti si re- ’ cunoscuti, fbra gloria si fbra remuneratiune. Ii vedi 1 tăta dio’a siediendu la măs’a loru de scrisu; ei sunt | adeveratii proletari ai natiunei. Honăre acestora la-'l boratori dileri; honăre activitatiei, zelului, simtiului | de datoria, honestatiei si sărăciei loru. Saraci’a este 1 cea mai periculăsa tentatiune. Deci dăca totuși acei ) ămeni sărăci, cu tăta saraci’a loru, respingă corru- * ptiunea, acăsta este virtute a spiritului de corpu si ; a patriotismului loru. J Credemu că acăsta icăna pe care o aflaramu in : Nr. 31 alu Reformei comitelui Lonyai, este ilustrata \ de ajunsu, pentru că se vedi in trensa făta marimea j corruptiunei, a putrediunei si a putoriloru morali, care ; te inple de grătia si urgfa, ori-candu apuci in mana l diarie mituite, comparate, corrupte cu bani, vendute j si resvendute, mai alesu la bancari, bursari, intre- j prendietori de caii ferate si de alte ramuri ale indu- striei, la speculanti de cathegorii diverse, la căte unu 1 guberniu corruptu, fia acela politicu, fia eclesiasticu, ¹ carele se pote sustienă numai cu ăjutoriulu corru- ! ptiunei, in fine la inemicii patriei si ai natiunei. Totu | asemenea e scăsa la lumina si conditiunea diaristului ‘ saracu, inse honestu. Dein căușele atense mai in susu, nimeni nu era mai competente de a presenta j publicului acestea icăne, decătu este acelasiu c. Lo- nyai. Acumu inse, dupa-ce cunoscuramu starea dia- risticei nemtiesci si magiare, nu va fi de prisosu • că se aruncamu ochii si preste diaristic’a daco-roma- nășea, dein aceleași puncte de vedere. (Va urma.) Propagarea de ura naționale prin B. Orbân. In Nrii 4 et 5 vediendu necessitatea de a vorbi despre ur’a naționale cea barbara, dela care a provenita de nenu- j merate ori ruin’a tierei, amu aratatu, că in dilele nostre unuia 1 dein cei mai selbateci propagatori de ura naționale este se- l cuiulu Blasiu Orbân, carele câ de diece ani, de candu a ve- 1 nitu dein Turci’a, lucră di si ndpte, spre a incorda inversiu- I narea urei naționale si mai susu decâtu fusese ea până acilea. Pentru câ se nu fimu taxati noi insine de propagatori ai | urei si vindictei, alu egoismului ce se pote asemena numai | cu rapacitatea fereloru selbatece, indemnamu pe cei carii cu-'| noscu limb’a magiara, câ se arunce ochii preste cele sie se | A 1 — 69 — tomuri publicate de numitulu Orbăn despre Secuime, «i atunci ne voru da dreptate. Pentru cei carii nu cunoscu acea limba, si aceia sunt marea maioritate, vomu scote aici că specimine, numai căteva pericope si passagie dein tomulu alu 6-lea, care se ocupa numai cu acelu districtu alu Tran- silvaniei, ce este cunoscutu dein stravechime sub numire de Tier’a Bărsei, era in documentele latine Terra Borza, Terra Burtza, Terra Burza, de unde in limb’a ma- giara Barczasăg si in cea nemtiesca la Sasime Burzenland. Orbăn afla originea acestei nomenclature străvechi de-a dre- ptulu in limb’a magiara, inse fora se’i pese intru nimicu de semnificatiunea ei, si fora a o mai urmări in anticitate. Asia ’i place lui. De aci secuiulu Orbăn cu una singura săritură de mîtia a si declaratu Tier’a Bărsei de tienutu secuiescu, seu cu alte cuvente: Cei 52 de mii romani si 25 mii de sasi, facia cu 24 de mii secui (ciangai si altii veniti dein secuime, păna la celu dein urma cocieriu) nu se numera intre filii patriei, numai secuii sunt fiii ai patriei, era ceilalți sunt ve- netici, adunaturi; minoritatea se decidă, că-ci asia cere logic’a dein Caucasu. Orbăn isi începe tomulu alu 6-lea cu una prefacia, in care bate pe cosmopoliti cu biciu ungurescu si produce exemple dein historia, că se arate, că nimeni nu se pote insufleti si sacrifica pentru tota lumea, ci numai pentru căte una parte ori părticică a ei; Leonidas numai pentru Spart’a, Regulus pentru Rom’a, Zrinyi (croatulu) pentru Ungari’a etc. De aci încolo torturandu curau amu dice, histori’a si documentele historice, insîrandu mai multe nomenclature topographice si mai virtosu orographice, inchiaie frumosiellu, că tier’a Bărsei înainte de venirea cavaleriloru teutoni (in an. 1211) ar fi fostu locuita numai de secui, adeca de elementu magiaru; elu inse adaoga, că Cumanii si Pecenegii seu Pacinatii, carii inca locuia in acestea tienuturi, au fostu totu ramuri de ma- giari. Asia Orbăn in acesta parte a tierei a perdutu urmele coloniiloru romane; totuși nu are in cătrau, recunosce că pe chartele cele mai vechi passulu seu strimtorea Teinesiu se dice Saltuș Themis, Branulu Saltus Stenae, muntele Buceci Mons Peuce, că in propri’a Secuime (Trei-scaune), anume la Comollau, la Brescu, la Baraoltu, inca au fostu Castra roma- norum, curau si că unulu dein drumurile militarie ale Romei a fostu prin Oituzu înainte; dara uita, ce aprope a trecutu drumulu anticei Rome trasu preste Oltu pe la Aquae calidae, comun’a numita astadi unguresee Heviz. (Vedi Tablele Peu- tingeriane.) Dara se nu ne abatemu dela scopu. Ar fi tempu per- dutu a voii se stai cu dn. Orbăn de vorba pe terrenulu hi- storicu. Noi ne-amu fostu propusu a comunica lectoriloru nostrii numai căteva complimente, pe care le face acestu se- cuiu poporului daco-romanescu, adeca descendentiloru dein coloniile romane, aduse in Daci’a nu numai de Traianu, ci si de ceilalți imperatori ai Romei in cursu de 172 de ani. Dela pagin’a 23 înainte sub titlu: „Valachii dein Tier’a Bârsei“ Orbăn află, că acești valachi sunt descen- denti ai Daciloru, respanditi că farin’a orbului, in tota Tran- silvani’a, că prin urmare s’a potutu intempla, că si mai de multu se fia locuitu valachi in acesta parte a tierei, pentru- că eca, in diplom’a regelui Andreiu data sasiloru, este vorba si de valachi, si de bisseni; mai tardiu inse valachii au fostu goniți afora dein tier’a Bărsei pentru religiunea loru, că-ci asia ne spune decretulu dein an. 1456 alu regelui Ladislau. De aci crede Orbăn, că dupa-ce au fostu goniți valachii, a- nurae dein Sacele (Siepte sate), pucini au mai remasu in Barci’a, că dileri si sierbitori la capulu sateloru sasesci si că pastori prin munți. Orbăn tace aici cu totulu de acelea epoce numerdse dein histori’a Transilvaniei, incependu dein secuiulu alu 14-lea in- coce, in care tocma valachii dein partea meridionale a tierei, si anume cătu tiene dein passnlu Vulcanu cu districtulu Ha- tiegu incoce preste ducatulu Omlasiu pe la Turnu-rosiu, pe Oltu in susu prin pamentulu Fagarasiului, păna in tier’a Bărsei, au avutu cele mai crâncene belluri civili, si s’au apa- ratu in nenumerate bătălii pe pamentulu remasu loru dela străbuni. Se recapituledie cineva, fia si numai atătea docu- mente si extrase de documente, pe care le publicaramu noi in acesta folia de cinci ani incoce, anume „de Valachis,u pentru că se se convingă despre superficialitatea lui Orbăn iu acesta materia. Dara romanii in fine totu au cadiutu. Asia este, ei au cadiutu; nici-odata inse atătu de reu, pentrucă se nu se mai scole. Romanii au cadiutu numai, pentru că ei se batea intru întunecimea bizantina, sustienuta prin limb’a slavona. Vomu respandi acestu intunerecu, cărui ii va suc- cede lumina de vera, incalditoria, si atunci ei nu voru mai cadea nici-odata. Sorele a si inceputu a resari; lumin’a se reversa nu numai preste câmpii, ci si prin ascunsele vali ale muntiloru. După acestea Orbăn inca reinprdspeta cunoseut’a min- ' ciuna historica ce tiene, că pre candu se edifică baseric’a cea mare sasesca dein Brasiovu, intre anii 1385 et 1424, ar fi venitu mulțime de bulgari sărăci dein Bulgari’a, carii s’aru fi asiediatu in acea parte a urbei, ce se dice Schi ai, era unguresee Bolgărszeg; acei bulgari aru fi lucratu că dileri la dis’a baserica; langa aceia s’aru fi mai alaturatu si alti venetici scapati aici dein Greci’a si Macedoni’a de tira- ni’a turcesca. Bene se insemnamu, că acesta fabula se pune tocma pe tempulu, candu Mire ea Domnulu Munteniei se află in culmqa poterei sale, pre candu inchiaiă confederatiuni cu imperatulu Sigismundu si cu regii Poloniei, prin urmare numele de valachu, deca inplea de ura cumplita pe inemici, inspiră inse si respectu insocitu de frica. Bulgarii in acea epoca inca nu cadiusera de totu; ci inca ’si mai avea dom- ni’a loru; era ca tocma dein Bulgaria se fia venitu locuitori goniți de fome păna la Brasiovu, nu s’a vediutu nici auditu, de candu scie histori’a se spună căte ceva de tierile acestea. Au venitu bulgari si greci la Brasiovu, in epoce diverse, inse dein alte cause. Cu iote acestea inse, Orbăn se mira multu de unu fe- nomenu care i se arata lui in Transilvani’a, că adeca popo- rulu romanescu celu necultivatu, celu robitu, a cărui națio- nalitate este sinonima cu robia, este in stare se attraga si se absorba in se-nesi pe alta elementu mai cultivatu, mai luminatu. Asia adaoge O., acești valachi Temasi in totu respectulu pe calea culturei, despretiuiti, si de altu-mentrea omeni antipathici (uritiosi, nesuferiti), carii adeca nu sciu se I se faca plăcuți la nimeni, totuși ei au absorbitu in se-nesi — 70 — pe locuitorii magiari dein districte întregi.*) Intru asemenea au absorbita valachii pe bulgarii si pe grecii dein Brasiovu, carii in numeru de 9500 bmeni intelligenti si bogati, astadi toti sunt valachisati. Acesta absurditate, minciuna, încurcătură de idei, Orbân o explica numai dein comuniunea religiosa, precumu obser- vaseramu si in Nr. 4. alu Transilvaniei; de aceea credemu, că nu merita, câ se ne mai perdemu tempulu cu ea. Despre romanii locuitori actuali ai Saceleloru si ai celoru 11 comune dela Branu, de sub muntele Buceci, Orbân tiene una, că aceia inca sunt numai venetici, stracurati incdce dein Munteni’a mai virtosu dein secolulu trecutu, pre candu au inceputu a veni câ oieri, si acuma s’au inmultitu si in- bogatitu, se te feresca Ddieu, pentru că sunt destui saceleni, carii au oi in valore de mai multe sute de mii florini. In tienutulu Branului păna in dilele regelui Uladislau II. locuia numai câteva familii de t i e g a n i; dara -astadi sunt la optu mii (8000) de valachi venetici. De câte-ori se mai observamu bre, că in tote tierile lumei si anume iu Europ’a pe la fruntariele (miediuinele, granitiele) tieriloru si anume intre munți, pe tiermii mariloru si ai riuriloru mari, locuitorii se ducu si brasi vinu, trecu dein un’a tie’ra in alfa, si totuși au unu foculariu alu loru fixu, la care se reintorcu si in care petrecu. Intocma, asia este si pe fruntariele tieriloru nostre. Dara Orbân nu ne va arata noue pe căte una suta de ani nici una suta de familii romanesc! dein Moldov’a si Munteni’a, care se’si fia cerutu asihi in Transilvani’a undeva, seu de tirani’a domestica, seu de cea turcesca, seu de ciuma, sbu de fomete. Dein contra, noi ne obligamu a’i numera lui pe fiacare anu căte una suta de familii, romanesci, secuiesci, sasesci, nemtiesci, care chiaru si acuma, in tempulu nostru, emigra neincetatu |in asia numit’a Romania barbara, de sub stralucit’a domnia a coronei ungu- resci. Vedi acesta este una enigma mai mare, decătu cea pusa de Orbân; cu tbte acestea, noi o-amu deslegat’o de multu. Ur’a si urgi’a de tirani’a unguresca intrece pe ur’a si urgi’a ce a simtitu poporulu romanescu dein Romani’a, cătra fanarioti si cătra turci, intru atâta, cătu ori-candu au ajunsu câ se alega intre doue tiranii, au datu precădere celei turcesci. Este adeverata inpertinentia a voii se afirme cineva, că in secolulu trecutu aru fi immigratu multi valachi dein Mun- teni’a incoce. Tocma dein contra, in dilele Măriei Teresiei au emigrata mii de familii romanesci in Romani’a, nu numai dein caus’a barbarei persecutiuni religiose, cunoscute de tdta lumea, ci si dein caus’a mai barbarei modalitati, cu care s’au infientiatu căte trei regimente confiniarie dein romani, si alte trei dein secui. A si uitata Orbân asia curendu dra- gonat’a nemtiesca dela Madbfalva, in care fusera macellati secuii si aruncati sub ghiati’a Oltului? Noi nu amu uitata, că de ex. la Nasaudu sfarmara prin rota pe unii romani, pentrucă au cutediatu a dice: „Ne-ati insielatu; unu jura- *) Erdblyben egy nagyon furcsa, az eddigi tortbneti bsz- leletekbol eliito jelensbg inutatkozik, az, hogy a miiveletlen nbpelem a niiiveltebbet magâhoz vonja es absorbeâlja; igy a minden tekintetben liâtra maradt, rbgebben lenbzett (csak rb- gebben ?) s kiildnbeu’is magât kevbssb megkedveltetni tudd olâhok egesz magyar vidbkek lakdit olvasztottâk ba maguk kozb. Pag. 23. menta ne ati fosta promissu, si astadi ne cereți altulu/‘ Adao-;’ gemu, că in dilele Măriei Teresiei carantin’a in contra ciu^ș mei se tienea dela 20 păna la 40 de dile, si ori-care treceai incoce fără carantina, era filii mortiei, perea sbu inpuscati^ seu in furci, după dreptulu statariu. Acesta rigore a durata, păna cătra anulu 1835. Dara si altumentrea, nici chiariU poporulu tieranu nu era nebunu câ se treca incoce la robia^ (iobagia) de 104 păna la 208 dile pe anu, si la catania pe' vietia, candu dein colo facea la boieriu numai căte 12 dile t pe anu, care numai dela regulamentu incoce, adeca dela > 1830 au crescutu la 22 de dile. Preste acesta, in ambele tieri romanesci poporulu tieranu potea se se mute, se’si cum- < pere proprietate hereditaria, deca avea bani, ceea ce in Tran-; j silvani’a nu se potea. ' Betranii nostrii, căti se mai afla in vietia, in etate de 4 70—80 de ani, isi voru mai aduce amente forte bene de | fometea cea mare dintre anii 1815—17, pre candu au emi- | gratu brasi multe mii de ardeleni; sate întregi afli pe sub | munți, mai alesu in Muntenia, compuse dein romani ardeleni J emigrați. i Pe pag. 24 Orbân pronunția sententia de morte morale i si naționale asupra romaniloru si anume asupra celoru dein 'ș Tier’a Bărsei dicundu: Acești omeni, de si bogati, nu’si dau î de locu pruncii la scola; afora de popi, mai nici-unulu nu ) este, care se scia scrie. Acestu poporu nu simte de locu < aplecare cătra cultura si civilisatiune, valachii nu se simtn chiamati la civilisatiune. Ei crescu pe munți, in selbaticia completa (szilajon es vadon nonek fel), corrupti cu totulu, se- făcu inemici ai societatiei omenesci. Acești omeni selbateci nu cunoscu nimicu dein cerintiele si preceptele societatiei; nisce pecurari (pastori) leneși dedati a nu face nimicu decătu numai reu; bra dupa-ce se reintorcu dein munți, nu sciu • decătu se se pună pe beția, pe batai, si cumu sunt resbuna- tori dein natur’a loru, se se înjunghie cu cutietele. Orbân mai vorbesce si despre romanii carii locuiescu amestecati cu sasii, alu caroru numeru ilu pune in acestu di- strictu numai la 10,393. Pe aceștia ’i presenta lectoriloru sei câ pe dilcrii sasiloru, câ iobagiti, maltratati, tiraniti, aruncati in fera si in temnitia. Aici Orbân descrie pe romanii deintre sasi curata asia, precumu scie densulu si precumu scimu noi toti cei nascuti si crescuți in comitate, că au fosta tiraniti si torturati roma nii, si precumu in parte mai sunt tiraniti pana in dio’a de astadi in acea parte a tierei. yjPatricianii sasi inca au cute- diatu se tiranesca in mai multe comune pe romani, inse totudeauna numai patronati, aparati si chiaru incuragiati de aristocrati, caroru le aru fi venita forte reu, câ se se pota dice, că pre candu in comitate poporulu romanescu si celu ungurescu este robita si tiranitu, celu locuitoriu cu sasii este îndestulata. De nu aru fi volitu guberniulu ungu- rescu, nici unu sasu nu ar fi cutediatu a maltrata pe ne- dreptu, pe nici-unu romanu. In consiliu siedea căte 12 un- guri si numai câte 4 sasi. Dara fiendu vorb’a de tempulu presente, se nu ne ascundemu adeverulu in nici una parte. In tote comunele amestecate, maioritatile sasesci au votata dein veniturile comunali câte 2 păna la 400 fl. plati annuali pentru docenții romanesci; s’au datu si bresicare subven- tiuni si porțiuni canonice parochiloru romanesci, successive 1 — 71 — de 12 ani incoce. Dara romanii mai au inca si alte preten- siuni drepte cătra sasi! Le scimu forte bene. Aratati-ne in- tr’aceea si comune secuiesci ori magiare, unde se se fia fa- cutu celu mai micu ajutoriu scoleloru si basericeloru ro- manesci dein veniturile comunali. Dein contra, inca si pe unde le avusera dein inprumutulu de stătu dela 1854, fun- cționarii unguresci le-au cassatu si le cassedia mereu. In fine Orbân mai adaoge despre romanii dein tier’a Barsei: „De aici poți vede, că numerulu valachiloru in Tier’a Bărsei este mare, că inse, fiendu si selbatici si necultivati, pucinu tragu in cumpănă, si niciodată ei dein poterea loru nu aru fi in stare de a se scola de unde sunt decadiuti, dăca dein norocirea loru, bulgarii si grecii cei valachisâti dein Brasiovu, câ classe de omeni cultivati, iubitori de progressu, nu s’aru si indentificatu cu interessele si cu naționalitatea valachiloru, in cătu acumu aceștia inaintedia pe terrenulu culturei.*) De aci încolo O. apucandu-se erasi se înjure pe sasi, vene si la faimds’a historia a infratirei pusa in scena la 23 Aprile 1871 aici in Brasiovu, si’i doresce durata în- delunga, se intielege, spre sugrumarea sasiloru, după care ar urma cu atătu mai usioru a valachiloru celoru „selbateci.“ yAsia dara unu secuiu de jyitia asiatica cutedia a sta facia cu romanii si a le denega facultățile spirituali de a înainta pe calea civilisatiunei. Asia dara elementulu asia- ticu, care in una miie de ani nu s’a potutu assimilă cu civi- lisatiunea europena, si care dein aeăsta causa va si dispărea de pre territoriulu Europei, vene si denega elementului nostru latinu civilisatiunea. In fine, după elu,'romanii dein Brasiovu nu sunt romani, ci sunt 9500 de bastardi, ameste- cătura, corcitura de bulgari si de greci. Pe acesta hypo- thesa pune Orbân speranti’a, că magiariloru la va succede a desbina si a smulge pentru totudeauna pe acești 9500 de locuitori dein corpulu naționale romanescu si a’i incorpora la secui, mai virtosu dupace voru reesi a introduce limb’a magiara câ limba de propunere. (Va urma.) Colectiune de diplome d’in diplomatarinlu comitelui losifu Kem6ny, care privescu mai alesu pe români (valachi). (Urmare.) Condusa Trium Nalionum in Transilvania, in Generali eorum Conventu Segesvarini 1506. lata. Suppl. C. D. T. V. p. 331—341. Acesta este unulu dein cele mai rare documente historice, carele coprende Conclusele dietei „Regatului Transilvaniei¹* dein una epoca forte agitata si furtunăsa. „Cele trei națiuni, a- deca Nobilii, Secuii si Sasii“ adun.ati mai antaiu in dieta la Turd’a, in an. 1505, se încărca a lua mesuri pentru inpaciuirea tierei, jura credentia regelui si recunoscu necesitatea de a se *) Ebbifl lăthată, hogy a Barczasăgon nagy az olăhok letszăma, de vadsăguk ăs miveletlen voltuknăl fogva keves nyomatăkkal birnak, s bnerejiiken solia fel nem tudnânak emelkedni; azonban szerencsăjiikre Brassă elolâhoso- dc.tt gorogjei ăs bolgăraiban egy eldre tbrekvb mivelt osztălyt birnak, mely magât ina mâr identificălja az olâhok ărdekeivel, ncmzetisăgevel es halad a cultura terăn. sustienă in Translivani’a jurisdictiunea si bonifica Voivodatului; după aceea se punu in cointielegere cu capitululu canoniciloru dela Alba - Iuli’a,„ alegu deputati si plenipotenti dein tote trei națiunile“ pentru una alta dieta, pe care o conchiama la cetatea Segisiăra pe dio’a de s. Dorothe’a 1506. Iu aceea se stabilescu urmatoriele concluse si respective articlii: 1) Jura ărasi fidelitate regelui si coronei, se si obliga se apere „acestu regatu alu Tran- silvaniei." 2). In acestu regatu alu Transilvaniei de m a i multu tempu a lipsitu voivodulu, adeca scaunulu de voivodu alu Tran- silvaniei a fostu vacante; dein aeăsta causa justiti’a si adminis- tratiuuea au suferitu fărte greu; chiaru intre cele trei națiuni a crescuții si s’a inmultitu ur’a, discordi’a, dissensiunile, inpilarile, spoliatiunile. Tiăr’a ceru dela rege mai de multeori restaurarea voivodatului si unu voivodu omu cumu se cade; regele insa o- cupatu cu alte afaceri, nu a datu ascultare tierei. Deci pentru câ si păna la venirea unui voivodu anarchi’ase fia in cătuva reinfre- nata, „cele trei națiuni" s’au adunate la unu locu, in dieta, cu scopu că se se inpaee intre se-ne si se reinnoiăsca vechi’a uni- re său confederatiune. Aeăsta o făcu ele cu atătu mai virtosu, că „acestu regatu alu Transilvaniei" se afla situatu in vecinăta- tea Turciloru, a Tatariloru si altoru inemici, si este incongiuratu de ei dein tote părțile. S’au inmultitu preste mesura inca si te- tiuuarii, in cătu chiaru si la sate de ale regelui le-au datu focu. Totu asia s’au inmultitu si furii, lotrii, predatorii său bandiții, ucigașii, falsificatorii de moneta si alti multi făcători de rele, dela carii cele trei națiuni sufere forte greu. Asia dara cele trei națiuni (in lipsa de grija si aparare dein partea regelui) s’au in- volitu si au decisu, că se apere ele însele tiăr’a, si se extermine pe făcătorii de rele, se si pună capetu la urele si persecutiunile reciproce, adeca la infricosiat’a anarchia. 3). Partea cea mai mare dein acestea rele provene de acolo, că ori candu una dein cele trei națiuni vene in conflicte cu cele duoe, seu cu una dein ele, nu mai este nimeni, care se decidă intre ele; de aici urmădia, că uitandu de alti inemici, se iau la bataia ele intre se-nesi (re- licto hoste cum altera natione preliari excogitassent). Preste a- eăsta, omenii rei si criminali carii făcu rele unei națiuni, fugu pe teritoriulu celeilalte, unde afla asilu de scapare si aparare asia, incătu pedăps’a nu’i p<5te ajunge si nu’i piite extermina nimeni Dein acestea cause diet’a decide si formădia unu tribunalu, una curte judecatorăsca, a cărei jurisdictine se se intenda preste tăta tiăr’a. Acelu tribunalu s’a compusa asia: Capitululu dein Alb’a denumesce unu jude in person’a decanului seu; națiunile fiacare căte 14 judecători = 43, carii toti punu juramentu, după aceea se aduna de căte duoe ori pe anu, (numai de 2 ori), că se ju- dece dreptu. La loculu acesta diet’a spune, că disordinea domi- na in tiăra de treidieci si duoi de ani, adeca inca dein dilele domniei regelui Mateiu, in care perinda de tempu „cele trei națiuni" au commisu diverse acte de violentia una asupra alteia, de unde s’au si nascutu mulțime mare de processe internaționali si altele capitali (de viătia de morte). Sententiele se se trans- mitta spre revisiune la rege. Se regulădia si modalitatea distri- butiunei pedepseloru (Birsagia), care se voru lua in bani dela cei condamnati. 4). Processele care se voru nasce in sinulu fia- carei națiuni, se nu mărga la curtea comuna, ci se se pertracte si decidă, că si înainte de acăsta, mimai la tribunalelena- t i o n a 1 i ale fiacarei națiuni. 5). In casu candu insusi voivodulu’ său cornițele Secuiloru, său altii ori care aru asupri pe vreuna deintre națiuni, său ar opprime libertățile loru, atunci tăte trei națiunile se recurgă la regele in modu solidariu, un’a pentru alt’a.*) *) Pentrucă lectorîulu se coprenda pe deplenu inportanti’a acestui documenta, se cere că se cunosca de aprope anarchi’a si selbaticele excesse care se commitea in tote părțile sub do- mni’a lui Uladislau II. Anarchi’a s’a inceputu indata dela mărtea lui Mateiu. Stef. Batori vodă fusese unu tiranii ferosu si chiaru banditu, precumu ilu numesce si A. Szilăgyi (tom. I. pag. 164 et 167). Romanii revoltaseră inca in a. 1474, precum se vediu dein documentele publicate pe la acelu anu, si de atunci de re- 72 — Quod salva fide, et fidelitate Regie majestati, sue- qoe sacre corone observanda, Jurisdictioneque honore officiolatuum Vajvode harum partium Transilvanarum sci- Jicet, el comilum siculorum remanente per Universitatem Capituli Ecclesie albensis Transylvane, ceterorumque nobilium, siculorumque, ac saxonum earundem partium Transsilvanarum, in eorum congregatione generali, alias Thorde feria quinta proxima post festum beate Lucie Virginis, et martyris In anno millesimo quingentesimo quinto, tandemque per certos nobiles, siculos, et saxo- nes, similiter per universitatem nobilium siculorumque, et saxonum plenaria facultate, et auctoritate in personis eorum ad id electos, in ipsorura conventione hic in Ci- vitate Segesvăr feria tertia proxima post festum beate Dorothee Virginis et Martyris in anno Domini millesimo quingentesimo sexto celebratis hic infrascripte disposi- tiones, et articuli ordinați sunt, et conduși. In prirais, quod ipse tres nationes nobiles videlicet, siculi, et sa- xones, ut fidelitatem Regie, et Reginali majestati, sacre- que ejus corone defensionemque hujus Regni Transsil- vani similiter sue majestatis consequenterque ipsarum trium nationum unanimiter, et concorditer supportare possint Et quod in Regno hoc Transsilvano Regie ma- jestatis Dominus Vayvoda per certa tempora non exsti- tisset, per hocque Judicia etiam, sive Jurium administra- tiones fieri non potuissent, nec possent modo quoque ocassione cujus ipsum Regnum Transsilvanum, per con- sequensque ipse tres nationes, quam plurima odia, dis— cordiasque, et dissensiones, oppressiones, nocumenta, et damna passasent. Pretextu similiter cujus ipsum Regnum sue Majestatis etiam Majestati sue sepius supplicasset, sua quoque Majestas certis, et arduis sue majestatis rebus expediendis occupata. Exinde circa Regnum suum scilicet, et ipsas tres nationes providere nequivisset. Et ut per hujusmodi ordinationem et concordiam ipsum Regnum sue Majestatis consequenterque ipse tres na- tiones presertim interim, donec sua Majestas Regnum ipsum Transsilvanum de Wajwoda pacifico providere posset, quem videlicet sua majestas in earundem trium nationum medio pacifice statuere, et stabilire possit, In- terea ipse tres nationes vicissim, et alternatim pacifice, et unanimes fieri, ac Regnum ipsum sue majestati in stătu tranquillo tenere, et tenere et conservare possent, quia autem et ipsum Regnum Transsilvanum majestatis sue in confinibus Turcorum, Tarlarorum, aliorumque ho- stium constitutum, illisque hostibus undique circumdatum petite ori au luatu refugiu la arme. Secuii totu asemenea, si aceștia inca au repetitu revolutiunea in a. 1492 si chiaru in a- nulu acesta 1506, candu au si batntu reu pe generariulu regescu, Paulii Tomori; după aceea inse au adusu preste secui pe serbii si pe romanii dein Ungari’a, carii au nimicitu armat’a secuiâsca si ’iau supuse aristocratiloru, tocma precumu au ajutatu si secuii totudeuna, că se se calce drepturile romaniloru si se’i subjuge. jAsia au facutu poporele in tdte epocele; in stupiditatea loru au Wevenitu instrumente ale tiraniei; asia mai urmddia a se porta .unele inca si până in dio’a de astadi; 6ra demagogii loru, carii hu trecere si popularitate numai pentru că sunt buni de gura, cu promissiuni minciundse le punu in servitiulu despotismului că pe nesce vite necuventatdrie. Red. sit, hostesque per eosdem scilicet, et quam plurimos « Incendiarios, qui inter alia ipsorum nefanda acta, jam .-1 admodum multiplicati, certas etiam, et speciales, atque 1 solennes villas sue Regie majestatis combusserunt, et concremavernnt. Nec non fures, latrones, predones, | homicidas, falsarumque monetarum cusores, et eis uten- | tes, ac alios quam plurimos malefactores*) Regnum illtid - | Transsilvanum majestatis sue, consequenterque ipse tres 1 nationes diversimode, plurimumque ac graviter oflendun- tur, et ut cedem tres nationes ad fidelia servitia Regie, J et Reginalis majestatum ad eorundem hostium insultus reprimendos, ac defensionem ejusdem Regni, extirpa- ] tionesque et eradicationes malefactorum promtiores, et abiliores, ac securiores redderentur, magisque ipse tres nationes se ipsas pari voto, unanimiterque voluntati f Regie, et Reginalis majestatum obtemperare, offerre poss&nt, ut etiam dum easdem tres nationes similiter ad fidelia servitia suarum majestatum scilicet, et defensio- 5 nem ipsius Regni contra hostium insultus unanimiter con- surgere opus esset, securiores efficerentur. Nam et modo ' usque inter ipsas tres nationes tot et tante dissensiones, odiaque, et suspiciones exstitissent quod dum ipse tres nationes absque presenti unione, et concordia in hujus- ; modi Regni defensionem in simul convenire debuissent, tune non aliud, nisi ut una națio, relicto hoste cum altera nalione preliari excogitassent. Ista etiam rnalo- rum genera pro majori parte inter ipsas tres nationes ex eo orta fuisset, quod hactenus ex parte unius na- tionis predictarum, alteri similiter earundem nationum Judicium et justiția per neminem administrata seu im- pensa fuissent. Et ut hujusmodi malorum genera de ipsarum partium medio penitus, et per omnia tollantur, et eradicentur, ac etiam ut exstirpationes prescripto- rum malefactorum facilius fieri possent, quod dum et alios hujusmodi malefactores de aliquo ipsarum nationum medio exstirpari debuissent, tune malefactores ipsi se ipsos a facie Juris et justiția absentando in medium $ alterius predictarum nationum contulissent, et recepissent, ) sicque malefactores ipsi nunquam exstirpari potuissent, • et deleri, prout absque hujusmodi concordia, et unione J ipsarum trium nationum deleri non possent etiam ex post, ! hee subscripte Jurium administrationes ob has, el alias salubres causas et rationes ordinate sunt et concluse, quod ipsum Capitulum Transsilvanum de eorum medio ’ unum judicem scilicet decanum ipsorum, nobiles autem quatuordecim Judices de singulis videlicet Comitatibus | singulos duos Judices,**) siculi eejam ipsi similiter ’ | quatuordecim Judices de quibus videlicet sedibus duos > | Judices, saxones etiam predicii de ipsorum medio Ju- dices quatuordecim.***) Inter videlicet tres nationes tam-' J quam Judices arbitros elegerunt, et ordinaverunt, qui quidem Judices electi, sive arbitri prestito prius supe- *) Intelliguntur Valachi. Kem^ny. î N **) Assessorum Tabulae Judiciariae Vajvodalis Nrus. ***) De quibus videlicet sedibus, dum Judices saxon ea pdicti. de ipsorum medio Judices 14 inter videlicet tres națio- nes tamquam Judices arbitros. — 73 — rinde Juramento, quod inter has tres nationes omnibus coram ipsis causantibus posse ipsorum reclam Judicium et Justitiam faciant. Interim donec necesse esset in duobus terminis infrascriptiș, Primo, Octavo ut pote die festi beati Georgii Martyris, in Oppido Wăsărhel, tan- demque similiter, Octavo die festi beati Martini Episcopi et confessoris nune post se se, nune autem proxime affuturis in alio loco inibi pro tune per ipsos Judices arbitros deputand.o semper insimul convenire, et con- gregari debeant, ubi ipsi Judices electi, sive arbitri illos actus potentiarios, seu quevis alia facta, el negolia, que per quamlibet ipsarum trium nationum alieri nationi a triginta duobus annis modo usque commisse sunt, et forte deinceps perpetrantur, modo subscriplo adjudicare possunt, et finaliter terminare. Ita videlicet, quod ipsi Judices arbitri universas lites, seu causas, per aliquam ipsarum nationem contra aliam nationem earundem motas, in quibus videlicet quispiam contra partem alteram in sententia capitali convinceretur, ad apeilatio- nem partis convicte ad suam niajestatem revisioni sci- licet ejusdem transmittere debeant, et teneantur, delibe- randas, quarum deliberationum series partes ad lerminos per ipsos Judices arbitros prefigendos, eisdem judicibus arbitris reportare teneantur, debite executioni. demandan- das, birsagia autem, in qua aliqua ipsarum trium natio- num, seu aliqui ex ipsis, contra aliam aliquam partem predictarum trium nationum convinceretur. Ex tune si scilicet nobiles aliqui in Birsagiis tanta pars, quanta alias lege et consvetudine Regni requirenti Wajwode, vel ejus Vice: Wajwodae partium Transsilvanarum pre- venire debuerunt, omni absque diminutione proveniat. Si autem similiter Siculi ipsi in Birsagiis convincuntur, tune modo simili illa pars eorum Birsagiornm, qua si- milHer alias consvetum fuit comitibus ipsorum siculorum cedet. Ubi vero saxones predicii, seu aliqui ex ipsis in Birsagiis convincuntur, similiter tanta pars, quanta videlicet alias provenire debuit Judicibus suis ordinariis proveniat, nil ex ipsis Birsagiis dictis Jndicibus arbitris proveniențe. Hoc tamen ad rem specificate, quod iile lites, causeque et differentie, que inter se ipsos nobiles, aut siculos, vel saxones, inter quemlibet scilicet ipsa- rum trium nationum moveri seu oriri contigissent, seu deinceps contingerent, more solito quelibet pars coram Judice suo ordinari© in sedibus propriis Judiciariis pro- sequi valeat, atque possit, prout ab olim inter eos ob- servatuin fuit, ceterum quod quelibet națio penes alte- ram nationem semper dum opus fuerit, pro libertatibus, et juribus eorum ita, ut decet, fideles regios, non par- cendo personis, vel rebus, expensisque, et laboribus ipsorum sue Majestăti tanquam domino eorum gratioso in quantum volent humillime supplicent. Ubi autem Way- woda harum partium Transsilvanarum, seu ComiteS si- culorum aut alii quipiam, sive quarumiibet partium. vel nationum predictarum in suis Judicibus seu libertatibus opprimerent, seu quovis modo deturbarent, vel oppri- mere, seu deturbare attentarent, ex tune omnes tres iste nationes Regie majestati in tantum supplicent, ut sua majestas omnes tales de ipsarum nationum medio tollere et removere. aut ab eisdem Waywoda, Comite siculorum, aut aliis quibusvis protegere, seu defendere dignetur gloriose.“ Copia hujus unionis aulhentica, in papiro in formam libelli composito, atque sigillo notarii deputative alicu- jus obsigriato oonscripla asservatnr in Tabulario Cibi- nien. Națio. Saxonicae. Innuit ex authographo Eder in Felmer. p. 173. et 216. item p. 254. Statutoria pro Bistriciensibus in portione utriusque Borgo Nicolai Belblen ab eo pe- rennaliter emta 1506. C. D. T. IV. p. 131—133. Petru vodă alu Transilvaniei, carele pe atunci era si mi- nistru alu justiției (precumu s’ar dice astadi) face cunoscutu calugariloru dela monastirea Clusiului, carii avea archivele, că si capitululu dein Alb’a, că cetatea Bistriti’a cumpărase dela fami- li’a Bethlen părțile da mosiia, pe care le avuse acesta in Berga- ulu de susu si de diosu, care comuna se tienea pe atunci de comitatulu Dobacei (astadi de districtulu Nasaudu). Dein rela- tiunea monastirei făcută, despre acea transpositiune aflamu si anele urme romanesci ale unoru iobagi, cumu si unu cn6zu cu numele Albertu, cumu nu se mai audia la romani.*) Amicis suis Rev. Conventui Monasterii B. M. V. de Kolosmonostra Comes Petrus C. de S. Georgio et de Bozyn, Judex curiae serenissimi Dni, Dni. Ppis. Vla- dislai D. G. Regis Hung. Bob. etc. nec non Vajvoda Transilvanus amicitiam parâtam cum honorel Dicilur nobis in personis prudentum, et circumspectorum Judi— cis, juratorum caeterorumque Civium Civilalis Bistricien- sis, quomodo ipsi in Dominium totalium portionum pos- sessionarum Egregii Nicolai de Bethlen, in Possessioni- bus Also-Borgo, et Felso-Borgo vocatis, omnino in Comitatu de Doboka exist, habitarum ipsos exponen- tes perpetuo emtionis titulo ccernen. legitime valeant introire. Super quo vestram amicitiam psehtibus peti- mus diligenter, quatenus vestrum mittalis hominem pro testimonio fide dignum, quo psente Emericus Teuky de Lona,**) aut Michael de eadem, vel Lucas Szylkereky de Also-Teok, sive Blasius, neve Emericus Thekey de Keublos seu Joannes de Szent-Ivăny, ni Philippus, aut Emericus de Mikehdza namque Michael vej Ladislaus Cserdnyi de Baldsfalva. aliis absentibus homo noster etc. (reliqua juxta stilum solilum. Dalum in Possessione Szucsâk 2. die festi SS. Corporjs et a. D. 1506. Dorso harum Literarum înscripta fuit sequens Re- latoria: „Conventus monasterii B. M. V. de Kolosmonostra etc. etc. quod hos Literas Mgnfici viri Comitis Petri etc. honorifice recepimus in haec verba etc. etc. Unde nos pmissis amicabilibus petitionibus pfati. Dni Vajvodae an- nuentes, ut tenemur, una cum Michaele de Keresztur***) *) Acelu cn6zu va fi fostu dein Vreo familia romanfisca mai de frunte, si parentii ilu voru fi botezata pe acela nume luatu dela nemți, precumu au inceputu si in dilele ndstre a da unii pareuti prunciloru nume nemtiesci, magiare, rusesci Red. **) Kendi Lona Comitatus Doboca. ***) Sajo Keresztur Comitatus Doboca. 12 — 74 — homine suo Vajvodali hominem nostrum etc. Barnabam sacerdotem etc. duximus transmittendum, qui tandem ad nos reversi exinde voce parili nobis retulerunt in hune modum: |quod ipsi feria V. p. a. fest. B. Margarethae Virg. et marty. noviter pteritum ad facies pscriptar. porlionum Atso et Felso-Borgo vocatarum, in dicto Comilatu de Doboka exist, habit. consequenterque por- tionum possionariar. pfati. Nicolai de Bethlen in iisdejn habitarum vicinis et commetaneis earundem, pută nobi- libus Stephano et Ladislao Cserenyi de Balăsfalva, Joanne Sos de Bongarth, Martino de ..... Benedicto de Simontelfce, et Georgio de Keresztur, item Todor, et Morsella Nicolai Apaffi, Ivan, et Todor Leonardi Apaffi, Alberto Kenezio, et Petro Nagotha, Francisci similiter Apaffi de Apanagyfalu, Simone et Stephano Blasii et Alexii de Bethlen Jobbagionibus in pfata Felsd-Borgo commorantibus aiiis etiam.................. inibi legitime cvocatis, et psentibus. apcessissent, ubi idem homo Vaj- vodalis etc. (juxta stilum purar. Statutoriar. „Nullo con- tradictore apparente* reliqua etc.) anno Domini 1506. Țransumt. pduxit. Fisc. R. in causa Apafîano-Belhle- niapa Transmissor. p. 1634. Orig. exstat in Arch. K. Monostor. XI. 81. 1507. Suppl. C. D. T. V. p. 345. -i Tractata de pace inchiaiatu intre Radula V si boierii tierei de una, intre Sașii dein Transilvani’a de alta parte. Acestu tractatu nu se afla decopiatu in colectiunea comitelui Kemâny, se vede inse intregu la Engel Geschichte der Valachei pag 187- 188, si ar merita in totu respectulu că se ’lu reproducemn si noi aici pentru aceia, carii nu au histori’a lui Engel, câ - ci a- cestu documenta inca este unulu dein acelea, care arunca lumina mare, de si singularia, asupra epocei acesteia. Thargavista feria 6 prox. a. fest. b. Barbarae V. Compromissionales Radulj Vajvodae Transalpinensis una cum proceribus Regni ejusdem, super perpetua cum Cibiniensibus, ac septem sediuin Saxonibus Transilvanis Pace et Treuga. Orig. in Tabul. Nat. Saxonicae. Fragm. Edidit Eder in Felmer p. 185. Edidil per extensutn Engel „Geschichte der Wa- lachei® p. 187. (Va urma.) Nr. 49—1874. Procesu verbale luatu in siedinti’a lunaria a comitetului asoc. trans., tienuta in 3. Martiu c. n. 1874 sub presidiulu dn. consiliariu guberniale pensionatu, Pavela Dunc’a. fiendu do facia domnii membrii Bar. Ursu, I. Hannia, I. Tulbasiu, Vis. Romanu, I. V. Rusu, si C. Stezariu, § 15. Dn. cassariu presentdza conspectulu de- spre perceptiunile si erogatiunile asoc. pre tempulu dela siedinti’a lunaria a comitetului asoc. dein 3. Fauru a. c. păna la siedinti’a presente. Dein acelu conspectu se vede, că in restempulu numitu s’au incassatu 173 fl. 3 cr. si s’au erogatu 209 fl. 99 cr. (Nr. prot. ag. 47, 1874) Se iea spre scientia. . J § 16. Totu ‘dn. cassariu presentdza conspectului! despre starea fundului academiei, pre tempulu ^acestei! siedintie. Dein acelu conspectu resulta, că tondulu | academiei are in proprietatea sa 11,893 fl. 84'/₂ cr. (Nr. prot. ag. 48, 1874.) . , 1 Se iea spre scientia. , | § 17. In nexu cu conspectulu cassei de sub | § 15., se raportdza in specialu, despre banii incursi 1 la fbndulu asoc. dela siedinti’a comitetului dein 3. | Fauru a. c. păna la siedinti’a presente, si anume; | a) că tacse de membrii ordinari, au incursu 15 ] fl. v. a. (Nr. prot. 43, 1874.) i b) C ă prenumeratiune la „Transilvani’a", au | incursu 82 fl., dein cari 45 fl. tramisi prein dn. vice- | capitanu Codru Dragusianulu. (Nr. prot. ag. 40, 41, | 43 si 44, 1874.) . | Se iea spre scientia. § § 18. Se presentdza unu documentu, prein 4 carele se constata, că unu napoleond’or s’a seaimbatu < cu bancnote v. a. in suma 8 fl. 85 cr. (Nr. 45, 1874.) | Spre scientia. 1 § 19. Se perlege scrisori’a stipendiatulu, aso- ciatiunei, Basiliu Michailu Lazaru, de dto. 10. Fauru a. c., prein carea acel’a aduce la cunoscientia, că ‘ dein caus’a lipsei materiale, s’a vediutu necesitato a întrerupe cursulu studialoru sale, că ascultatoriu de technica, si totu odata cere, că dein partea acestui comitetu, se se faca pași pentru obtienerea unui aju- toriu dein fondulu societatiei Transilvania, că astfelu se devină in positiunea dorita, de a se pdte rein- torce cătu mai curendu la Vien’a pentru continuarea studialoru sale technice. (Nr. prot. ag. 37, 1874.) Se decide: că numitulu teneru se se recomande societatiei Transilvania, spre a i se accorda dresi- care ajutoriu dein fondulu aceleia. § 20. Se presentdza testimoniulu scol, pre se- mestrulu I. anulu scol. 187% alu stipendiatului asoc. Ioane Pamfilie, ascultatoriu de a VI. clase la scol’a reale dein Sibiiu. (Nr. 42, 1874.) Dupace dein testimoniulu produsu se vede, că numitulu teneru a raportatu clas’a generale de s e- c n n d a, se decide a i se subtrage pre semestrulu i II. stipendiulu avutu, carele pre '/₂ anu face 30 fl. § 21. Se presentdza testimoniele scolastice pre । semestrulu I. anulu scol. 187% ale urmatoriloru sti- j pendiati ai asociatiunei: • j a) alu lui Emilianu Popoviciu ascultatoriu de .j IV. classe la scol’a reale dein Sibiiu, carele a jrepor- . ) tatu class’a generale de propressu prim’a cu eminen- i tia. (Nr. 38, 1874.) . 1 b) Alu lui Marcu Munteanu, ascultatoriu de a II. classa la scdl’a reale de aici, carele a obtienutu class’a generale de progressu drasi prim’a cu emi- | nentia. (Nr. 39, 1874.) | Se iea spre scientia cu plăcere. § 22. Dn. loanu Chitu la scrisdri’a comitetu- lui dein 3. Fauru a. c. Nr. 35. rescrie, că densul u . — 75 — primesce cu multiamita îndreptările si prescurtările ce s’ar afla cu scopu a se face, dein partea comi- tetului, la opulu seu intisulatu: „Viti’a cultivata." (Nr. prot. ag. 46, 1874.) Se decide, că comis iunea esmissa dein sinulu comitetului pentru examinarea pârtiei formale a Gestio- natului opu, se se invite a luă asupra’si insarcinarea pentru de a face îndreptările • stilistice, si prescurtă- rile, ce conforma raportului seu dein 3. Fauru a. c. le a aflatu necessarie, cu privire la opulu dein cestiune. § 23. Secret. II. arata, că de si conformu con- clusiunei luate in adunarea generale dela Siomcut’a mare dein 1869 Nr. prot. XV. s’au emisu dein partea acestui comitetu (sub datulu 7. Decembre 1869 Nr. 295, 3. Octobre 1871 Nr. 260, si 24. Maiu 1872 Nn. 131) repetite provocări cătra unii domni colectori ai asociatiunei, seau alti barbati competenti pentru infientiarea subcomitetului si respective pentru con- stituirea despartiementeloru cercuali ale asociatiunei. totuși acelea provocări in unele parti păna acumh nu avura resultatulu doritu-; deci propune, că in obiectulu dein cestiune se se emită noue provocări. Propunerea se primesce. Verificarea acestui procesu verbale se concrede domniloru membrii: Bar. Ursu, I. Hannia si Constan- tina Stezariu. Sibiiu datulu că mai sușu. In absenti’a dJui vicepresiedinte I. V. Rusii mp. P. Dunc’a mp. secret. II. S’a cetitu si verifica tu, Sibiiu 4. Martin 1874. Ursu mp. I. Hannia mp. Stezariu mp. Ad Nr. 49—1874. Publicarea baniloru incursi la fondnlu assoc. trans. dela .siedinti’a lunaria a comit, asoc. dein 3. Fauru a. c. pana la siedinti’a aceluia dein 3. Martiu a. c. Dela dn. profesoriu de universitate in Clusîu dr. Gregoriu Szilasi s’au administrații că tacsa de m. ord. pre 187% 5. fl. Dela dn. presiedente la tribnnalulu reg. in Sighisidr’a, Ni culae Sustai tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. Dela dn. secretariu magistr. in Sigbisior’a, loanu Siandru tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fl. Surn’a 15 fl. Sibiiu in 3. Martiu 1874. Dela secret, asoc. trans. Bibliografia. Intre productele scientifice si literarie, căte essu la lumina, parte că originale, parte că traductiuni, cele mai multe sunt destinate pentru sexulu barba- tescu, abia ici colea vedem u căte una scrisa si in favdrea si tota-odata pentru instrucțiunea sexului fe- meiescu. Acdsta apretiare pucina a lipseloru intel- lectuali la sexulu femeiescu, provene ea <5re dela egois- mulu, sdu dela nepriceperea barbatiloru? Ori-că este si una si alta la midiulocu? Se pdte. Unu lucru re- mane afbra de ori-ce discussiune. Nu se pdte nega, că la noi daco romanii se mai sustienu, că si la alte popdra, multe opiniuni erronate, superstitiuni groso- lane si nespusa de periculdse, despre femei, nu nu- mai in capetele si in ănimele barbatiloru, ci si in ale femeiloru. Este datori’a fia-carui romanu bene cre- scutu si scutita de superstitiuni, a lucra dein tdte po- terile pentru delatararea, sdu incai micusiorarea reului. Dilele acestea ne veni la mana carticic’a țitulata: Femeiele, de Iul iu Pederzani. Traducere de lunius. 8°, pag. 73. . Auctoriulu acestui opu micu, inse plina de inver tiaturi salutarie, este scrjptoriu de renume; traduca- toriulu ascunsu sub pseudonimulu lunius, ne aduce amente pe acei dramaturgi, carii temendu-se de cri- tica, stau retrași in vreuna ănghiu alu teatrului, si astdpta se vddia, cumu e acceptata dram’a dein par- tea publicului. Nu avuramu tempu de a’i perlege traductiunea intrdga; atăta inse cutediamu se afirmamu si astadi, că traductiunea este una dein cele mai bune, dein căte s’au vediutu la noi de cătiva ani incdce. Căteva netedituri ici-colea, si ea abia ar mai lașa ceva de doritu. , Păna la ce mesura lunius s’a ocupatu de acdsta cestiune sociale de rangula antaiu, lectoriulu va cu- ndsce indata dein meduvds’a prefaciune, pe care o reproduceam la loculu acesta. 6menii voru fi totudâuna aceea, ce va placă femeieloru: de voiti dâra, că ei se fia buni si virtuoși, invetiatî pre fe- meie, ce este marirea si virtutea. I. I. Rousseau, Emil. „Un’a din cele mai importanti cestiuni ale civili- satiunei moderne este si aceea a positiunei sociali a femeieloru, sdu, cum se mai numesce: a emancipărei femeieloru. Cu deosebire in tempulu mai nou vedemu, ca acdsta cestiune nu preocupa numai pre invetiati, ci ea au ajunsu a fi desbatuta chiaru in parlamentele din Angli’a si Americ’a Nu ne indoimu, ca cei mai multi din noi, sdu celu pucinu cei cari suntu căsătoriti, voru fi de opi- niune, ca acdsta cestiune ’si au aflatu fericit’a sa des- legare de candu cu Adamu si Ev’a. Ce feliu de emancipare mai pretendu femeiele? voru întrebă unii, nu se multiumescu ele cu positiu- nea si respectulu de care se bucura că socie si că mame de familia? Nu cumva ele voiescu a scambă rochî’a cu pantalonii, bonet’a cu cilindru, si a rivalisă cu barbatii, ce suntu legitimii „stăpăni ai creatiunei?" Pentru ce nu? li voru respunde acestor’a radi- calile si essaltatele eroine si anteluptătdrie ale eman- cipărei femeieloru. înaintea creatiunei femei’a este e- gale cu barbatulu, prin urmare ea anca trebue se se bucure de tdte acele drepturi, pre cari le esercitdza barbatulu de secoli, si dela cari femei’a a fostu es- chisa păna acuma intr'unu modu barbara si nejustu, prin despotismulu secsului bărbătescul 76 — Ei bine, ddmnele si domnisidrele ndstre, replica la acâst’a contrarii emancipărei femeieloru, aveți drep- tate. Inse, ddca d-v<5stra voiti a rivalisă si a esercită aceleași drepturi că-si barbatii, apoi căsetori’a devine o anomalia, iera vidti’a familiara o imposibilitate. Ddca d-v6stra voiti se intrati in funcțiuni de Stătu, se ve faceți advocate, medice, si deputate, apoi cine va in- grigi de crescerea si educatiunea generatiuniloru vi- itdrie? Nu cumva doicele si servitdrele ndstre? In I casulu acest’a, apoi de aci inainte barbatii aru fi I constrinsi, sdu de a nu se mai insură, sdu ddca o ; voru face, apoi se’si caute viitdriele loru socie in i cuhnele si in camer’a servitdreloru a familieloru loru. Acdst’a este trdb’a d-vdstra a barbatiloru, li res- pundu cu unu tonii de superioritate si cu unu gestu de scena, acele eroine neplacapili, noi vremu se ne emanicipamn cu orice pretiu, pentru ca se putemu resbună suferintiele sclaviei ndstre. Audiendu acestu limbagiu declamatoriu, ’ti vine a crede ca lumea s’a intorsu pe dosu, si ddca lucrulu nu aru fi de o seriositate tragica, te ai pune pe risu, sdu ai dice cu Dante. „Non rage’onar di lor, ma guarda e passa!“ Ddra nu, spre laud’a si ondrea femeieloru fia disu, nu tdte cugeta astfeliu că acele sorori escaltate ale loru, nu tdte pretindă o astfeliu de emancipare, ce implica in sine dissolverea si nimicirea familiei, a societății si prin urmare si a stateloru politice. Asu- pra unui puntu inse suntu de acordn tdte femeiele, fia ele de ori si ce naționalitate, si acdsta este: do- rinti’a si aspiratiunea de a ocupă unu rangu mai onorifica si mai respectatu că păna acuma in so- cietate. Este necontestabile, că in trecuta, si in Oriente păna in diu’a de astadi, positiunea femeieloru au fostu plina de suferintia si de oprobriu. Ele au fostu sclave in sensu duplu. Au fostu sclave ale aceluiași tiranu, subtu acarui jugu au gemutu impreuna cu barbatulu, ddra ele au fostu si sclavele barbatiloru sclavi. Fe- mei’a deci nu a potutu a se cugetă la emanciparea sa morale si sociale, păna candu barbatulu nu’si a versatu sângele seu in cursu de secoli, in acele ne- numerate lupte de libertate, ce le-au purtata in con- tra asupritoriloru si a tiianiloru, ce credeau a ecser- cită numai dreptulu loru divinu, tienendu popdrale in sclavia si in umilire. Libertatea fisica a popdraloru se datdza abia dela revolutiunea francesa dein an. 1789, candu se proclamară pentru prim’a dra in Europ’a „dreptu- rile om enes ci.“ Si acea opera sublima inca nu este terminata, fiendu ca vedemu-că si astadi barba- tulu că representante alu popdraloru in care se cu- prinde si f'emei’a, se lupta inca in parlamente si pe baricade pentru libertatea sociale si morale a popd- raloru. Acele femei, deci, conduse de egoismu si va- nitate, care in locu se dea mana de ajutoriu bărba- tului in lupta pentru esistentia, ’i declara resbelu in familia si in societate, comitu, linu disu, o erdre po- litica si de buna cuviintia, facia cu sexulu barbatescu. Se’si dumerdsca deci pucinu acele femeie escen- trice impacienti’a loru, se’si calmeze deliriulu de eman- cipare, păna ce barbatii voru fi reusitu a castiga victori’a definitiva in lupt’a de libertate in contra tiraniloru si a despotiloru ce umilescu si impildza popdrale, si nu ne indoimu ca neprovocati, dein a- mdre, delicatetia, galanteria si ecuitate facia cu se- xulu femeiescu, voru acordă tdte libertățile convena- bili si femeieloru. Prob’a pentru acesta, intre multi alti barbati ce ’si au sacrificata fortiele loru intele- ctuali pentru ameliorarea starei sociali a femeieloru, sunt celebrii scriitori I. Michelet si I. St. Mill, cari au scrisu istori’a suferintieloru, ce au incercatu fe- meiele in secolii de sclavia, si cari au votatu pentru emanciparea loru, ddra nu asia precumu o intielegu acele femeie perdute, ci emanciparea sociale prin emanciparea spirituale si morale In acelasiu sensu si condusu de aceleași prin- cipie rationabili si logice a scrisu si dn. luliu Peder- zani interesantele seu opu despre femeie, a careitr a- ducere o presentamu publicului romana in forma de carte, dupa-ce a fostu publicata mai antaiu in foiti’a „Semanetorului" din Barladu. Nu vomu adauge nici unu cuventu de recomandatiune, fiindu convinși, ca opulu se va recomandă prin sine insusi ori si cui, care iubesce lectur’a seridsa, instructiva si neobositdria, fiindu scrisu intr’unu stilu destula de frumosu si co- resu, pentru de a satisface chiaru cele mai pedantice pretentinni ale criticei. Primirea ce o va intempină acesta traducere la publiculu nostru, va recompensă si totuodata probă, ddca traductorulu a urmatu in destulu de fidele ide- eloru si stilului autorului. Traductoriulu.“ Pretiulu acestei cârti este 35 cri. Se afla de- pusu la redactiunea Trans. in căteva exempl.; se pdte trage si prin librari cu acelasiu pretiu. încercări in literatura, de loanu A. Lapedatu. Brasîovu, 1874. Formata 16-etiu, pag. 198. Acestea Încercări se desfăcu in duoe parti: Versuri si 1 drama in 3 acte, alu cărei sub iectu este luatu dein evenimentele anului 1848. Professoriulu gimnasiale I. A. Lapedatu este unulu dein acei stipendisti ai societatei Transilvani’a, cu carii acesta se falesce cu totu dre- ptulu si cu atâtu mai virtosu, că ei isi făcură studiele loru in tieri latine, pe la universitățile cele mai renumite si cu succesulu celu mai inbucuratoriu. Atâta credemu, este de ajunsu, pentru câ se tragemu attentiunea lectoriloru spre acestea producte literarie ale dlui Lapedatu. Poesii poporale române, adunate si întocmite de Simeonu FI. Mariauu. Tomu I. Cernăuți, 1873. 8°, pag. 220. Pretiu 1 fl. 10 cr. Bunu lucru făcu toti aceia, cati aduna poesii, pro- verbia, fabule popularie; inse si pupliculu va face bine d6ca’i va ajuta cu zelu mai mare. Editorii! si provedietoriu: Cornitetulu, — Redactorii! G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tlpografi’a Romer & Kamner.