t)




FOI A ASOCIATIUNEI TRANSILVANE

PENTRU

LITERATUR A ROMANA si CULTUR A POPORULUI ROMANU.



âmfe a» tok*


Editoriu: comitetului asociatiunei.

Redactoriu: secretariulu asociatiunei G. Baritiu.



                                               ....---il|=L--      --------

                                               Nr.


BRASIOVU.

In tipografi’a Romer & Kamner.

Sumariulu materiiloru coprinse in acesta foia


Nrulu foliei |
xîloanu Cor vi nu (finea monografiei publicate in           ____

     periodulu VI.) de G. Baritiu .     .    .              <1>

  Insielatoria in limb’a si literatura magiara, G. B.       1

  Esercitiulu in arme si limb’a militaria, G. B. .          1

  Comptu-currentulu redactiunei diariului Transil-

     vani’a pro 1873, G. B.                                 1

  Societatea agricultoriloru romani, de P. Aurelianu        1

  Moldovenii, trad. de I. V. Bârceanu .      .    .      2—3 ■

  Limb’a romana la facultatea de medicina dela Bu-

     curesci, asia cumu o scrie dr. Vladescu .              2

   Versatulu, după dr. Anast. Fetu .         .    .      3—4

   Exemple de limb’a si terminologi’a militaria . 3 4 5 7
  Progressulu in Bucovin’a. Bibliografia .        .       3 4

   Ur’a naționale de G. B. .       .    .    .    .      4—5

  Tier’a de auru Ofiru a testamentului vechiu, de

     dr. P. F. .         .    .    ....                     4

  Anarchi’a si coruptiunea pressei nemtiesci. Press’a

     magyara. Press’a daco-romana, de G. B. .            6 7

  Propagarea de ura naționale prin br. Blasiu Or-

     biți, demonstrata de G. B. .       .    .    .      6—10

  Femeile. Bibliografia, de lunius (pseudonimu) .           6

• Studiu asupr’a dialectului macedo-romanu, paralellu

     cu celu daco-romanu, de dr. prof. Gr. Silasi 8 9 Ifl 12 14 15

  Reflexiuni la terminologi’a militaria si continuarea

     ei, de G. B. .      .    .    .    .    .    •         9

  Cârti militarie traduse dein nemtiesce dela 1870

     inc6ce, comunicate de G. B. .      .    .    •         19

  Comerciulu si codicele comerciale. Recensiune,

     de G. B. .     .    .    ...            .    .      11 12

   Vechiulu Apulum si ruinele lui, de L V. Bârceanu 11 12
  Instrucțiunea publica si educatiunea in Ungari’a

     si in Transilvani’a, de G. B. .    .    .    .      •a*-13>

. Secuii in Transilvani’a, date statistice citate de

     C. Galgoczi, de G. B. .       .    .    .    .         13

   Traductiuni de regulamente ostasiesci, recensiune 13 14
  Victime ale regeneratiunei sipessimismulu .

     de G. B......................................14 15

  Bibliografia insocita de unele observatiuni critice

     la traductiuni făcute in Bucuresci si lassi .          15-

  Istructiunea publica in Romani’a, in trecutu si

     acumu, de G. B. .        .    .    .    .    .         16-

  Lupt’a pentru dreptu, excerpte după profess. dr.

     Ihering .      .    .    .    .    .    .    . 16 17 18


Nrulu foliei
Relatiunile proprietatiei de pamentu in Transil-

  vani’a, de G. B. .         .    .     .    .    .      17 18

Epilogu la documentele historice publicate pana

  acumu in acesta foia, de G. B. .           .    .         17

Lege pentru regularea proprietatiloru statului in

  Basarabi’a (Colonia) .          .     .    .           17 18

Persecutiunea limbei romanești de catra clerulu

   grecescu demonstrata in diariele dein Romani’a,
  comentata de G. B. .            .     .    .    .      17 18

Speciile de struguri, după „Pres’a'¹ dein Bucuresci         18

Relatiune scurta despre societatea academica ro-

  mana .          .    .     .    .     .    .    .         18

Cuventulu exc. s. dlui presiedente Br. L.' B. Popu          49

Protocolulu si celelalte acte ale adunarei 'generale

  tienuta la Dev’a in 1874        ....                   17—22

Despre căușele miseriei poporului romanescu, dis-

  sertatiune tienuta in adunarea gen. de I. Axente

  Severu .        .    .     .    .     .    .    .      20 21

Fragmente dein istori’a regimentului alu II-lea ro-

   manescu granitiariu dein Transilvani’a, de G. B. 20 - 24
Unele momente dein viati’a si activitatea paren-

   telui Samuilu Micii,, dissertatiune tienuta de se-

   cretariulu asoc. protop I. V. Rusu .           .         21

Diferitele datine pentru asiediarea mortiloru, dis-         —-

  sertatiune tienuta de G. Vuia, in adunerea gen.

  dela Dev’a, doctorandu in medicina .            .      21 22

Concentrarea celoru 18 mii de ostasi romani .               21

Cas’a romana, dissertatiune tienuta de protopop.

  Zachari’a Boiu in adun. gen. dela Dev’a .              22-23

Liberar’a muraria (francmasonia) ...                        23

      Publicarea collectiunei de documente istorice transilvane
s’a continuatu in Nr. dela a. 1484 si s’a terminatu cu anulu
1576 in Nr. 16.


      Protocollele seu processele verbali se afla trecute pe
fia care luna, in ordinea in care s’au transmissu dela onor,
comitetu alu asociatiunei, asemenea si listele sumeloru adu-
nate atâtu pentru fondulu asociatiunei, câtu si pentru alu
academiei romanești de drepturi pentru Transilvani’a.

      Anuntiuri bibliografice s’au datu pe atâtea, pe câte au
ajunsu la cunoscinti’a redactiunei, sâu prin transmittere de
câte unu exemplariu, seu prin comunicări făcute densei in
alte moduri de câtra auctori, traductori si editori.





a

a?/'"-------------

Ar Acesta foia ese Aj
cate 3 cole pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

Pentru strainalate
£ 1 galbenu cu porto l
v v poștei. rsv
râ'® -------------v»⁵® st.





                TRANSILVANIA.




            F<5fa Asociatiunei transilvane pentru literatura romana
            si cultur’a poporului romanu.



-----------2/

A Abonamentulu se
| face numai pe cate

      1 anu intregu.

  Se abonedia la Comi-
teiulu asociatiunei in
Sibiiu, seu prin posta
seu prin domnii co-
(J lectori. }>

        -----------


j\!r, 1,                                   Brasiovu 1. lanuariu 1874.                                     Anulu VII.

S’u marin: loanu Corvinu de Hunedor’a. (Fine.) — Insielatoria in limb’a si in literatur’a magiara. — Coleetiune de diplome
istorice transilvane. (Urmare.) — Exercitîulu in arme. Limb’a militaria. — Contu curentulu redaetiunei diuariului Transilvani’a
pro 1873. — Bibliografia.


loanu Corvinu de Hunedor’a,
originea, genealogi’a, faptele sale i m-
mortali.

(Fine.)

      XIV. Bătăliile dela Belgradn. Mdrtea.
Nu numai regele si consiliulu seu, ci tdta lumea era
informata de ajunsu, că după subjugarea Constanti-
nopolei, sultanulu Mohamedu era determinata a sub-
juga si Ungari’a. Asja, indata in primele luni ale
anului 1456 se conchiama si se tiene ăra dieta, se
decretădia mesuri repressive că totudeauna, in contra
turciloru, inse totu că in anii trecuti, pentrucă greu-
tatea espeditiunei bellice se remana numai pe umerii
lui Corvinu. Regele, său mai bene, cancellariulu seu,
scrise dein nou pe la toti domnitorii străini, că se’si
inpreune armele cu ale ungureniloru si ardeleniloru.
Cillei se impacă cu Corvinu pe langa depunerea unui
juramentu infricosiatu; ceilalți magnați se obliga ase-
menea in faci’a ceriului, că voru participa la bellulu
dela care dependea existenti’a statului. Regele pro-
mitte serbatoresce, că pre cătu va dura expeditiunea
bellica, elu si cu ai sei dein tiăra nu se va departa,
ci va remanea in Bud’a.

      După acestea Corvinu veni Ia Banatu, in Temi-
sidr’a, de unde vedemu dein documente, că provdca
de repetite-ori pe sasii dein Transilvani’a, că sub
grea pedăpsa se alerge si ei cu companiile loru Ia
dste. Sașii inse, atătu pentrucă preiugrijisera fdrte
de tempurfu de a. se rescumpera dela servitiulu osta-
siescu cu bani, cătu si pentrucă vedea cumu tanda-
lescu magnații, si cumu ambla cu sidld’a, tragană
si ei ori-ce preparative, si isi facea cdd’a colacu. Se
-vede că sasii atunci, că si ori-candu alta-data, era
prea bene informati; pentru că ăca ce se intemplă.
Cillei că tutoru alu regelui, caută diferite preteste,
că se fuga dein Bud’a cu rege cu totu, pentru că
acuma nu se mai tienea siguri de turci nicairi pe
territoriulu Ungariei. Asia poltronulu in luniu luă
dispositiuni pentru una venatorfa mare, si sub acea
masca fugf dela Bud’a inpreuna cu regele. Soirea
despre fug’a regelui produse frica si trepidatiune iepu-
răsca in classile aristocrației ungurene; o luara la
fuga care in cătrau; insusi comandantele cetatiei Bud’a
perdiendu’si mințile, fugf cu tdta dstea dein garni-


sdna, in cătu doue septemani chiaru resiedenti’a re-
găsea a remasu lipsita de ori-ce custodia. Penele
chronicariloru se revdlta, candu descriu acea poltro-
neria a ungureniloru.

     In midiuloculu acelei confusiuni babilonice si
acelei desolatiuni fbra exemplu; facia cu acelu peri-
culu supremu, numai unu romanu, adeca loanu Cor-
vinu, si duoi italiani, adeca cardinalulu loanu Car-
vajal nuntiulu (ambasadorulu) papei, si calugarulu
franciscanii loanu Capistrano, nu’si perdura nici ca-
pulu, nici speranti’a, nici curagiulu. Corvinu avea
dste propria permanenta de siepte mii, pe care o
inmultf in căteva septemani păna la numeru de 15
mii. Carvajal cerea barbatesce bani si dmeni dela
domnitorii vecini, si inpartiă că totudeauna in cașuri
analdge, la cârti de ertatiune. Capistrano era unu
calugaru franciscanu de aceia, de carii scaunulu Ro-
mei tramitea si la poporulu romanescu intre tdte
inpregiurarile cu scopu, că după ce inpacarea intre
cele duoe baserice mari suferise de atătea ori nau-
fragiu, se’lu subtraga dela comuniunea cu grecii, si
se’lu supună la jurisdictiunea sa. Acelu calugaru mai
avea trei collegi, cu carii inpreuna predică p’intre
romani,. anume loanu Tagliocozzo, Nicolae Fara si
Ambrosiu Langvedoc. Las’ că acei predicatori nu
se potea lauda cu successe mari intre romani, pen-
trucă monachii greci fiendu mai aprdpe si cunoscundu
multu mai bene natura romanului, paralisă tdta a-
ctiunea monachiloru italiani si franci; dara candu se
vediă că turcii se apropie spre Dunăre, li se astem-
peră tdta passiunea de a scote pe romani de sub
influenti’a greciloru, carii acumu veniseră cu miile
de mii p’intre romani, mai alesu după caderea Con-
stantinopolei. Asia Capistrano si cu socii sei lasandu
Transilvani’a, alergara la Bud’a, pentru că se cera
permissiunea de a predica cruciata iu 'contra turci-
loru, ceea ce au si castigatu dela Carvajal, care le
dete si una cruce santita, că se o pdrte in tdte păr-
țile, si mai adaose numerulu loru cu altu monachn,
ărasi bunu de gura, anume Gavriilu dela Veron’a,
carele mai tardfu a jocatu rola mare la curtea rege-
lui Mateiu. Capistrano si toti collegii sei plecara cu-
rendu prin tiăra; dein toti inse Capistrano a facutu
minuni cu poterea cuventului seu, că-ci dăca nu a
fostu in stare de a entusiasma pe romani pentru


1

2 —


scaunulu Romei, a schitu inse fanatisa pe multe mii
de dmeni armati aprăpe numai cu măciuci, cu căse,
cu furci de feru, inblacii si cu securi, că se ăssa
asupra turciloru. Chronicarii vorbescu de siesedieci
de mii de cruciati, carii au alergată la Dunăre si
s’au alaturatu la dstea lui Corvinu. Dara ce era se
faca unu belliduce care tiene la disciplina si la exer-
cițiu in arme, cu acea massa cruda? Cu tdte acestea
Corvinu simtia lipsa mare de <5ste, pentrucă magnații
si episcopii nu venea cu banderiele (batalionele) lom.
Asia grij’a cea de antaia a lui Corvinu a fostu, că
in scurtulu tempu câtu mai avea, dandu cruciatiloru
oficiari destepti si zeloși, se’i supună la ceva disci-
plina , se’i deprenda la unele evolutiuni militarie si
la invertirea armeloru de care avea, inpartiendu’i in
cete, după calitatea armeloru ce portă, ăra la unu
numeru dre-care le dete lănci si câteva muschette
(pusce grele). Intre cruciati se află mai multi popi,
călugări si eremiti (sichastrii), toti armati. Cu aju-
toriulu acestora Capistrano ertă la pecate, promittea
imperati’a ceriului la toti cu adaosu, că deca voru
mdrf in batalfa, au se merga tocma in acea parte a
paradisului, in care au se mărga călugării, sub con-
ditiune firesce, că fia-care se omdre turci cătu va
potea mai multi. Adecă monachii italiani decopiă
fanaticele cuventari ale ulemaliloru, sieiciloru si der-
visiloru turcesci, carii facea promissiuni si mai mari
mohamedaniloru, căci le mai promittea pe de asupra
si hurii, adeca femei frumdse.

     Cu tdte acestea incordatiuni extraordinarie, Cor-
vinu si Capistrano injtardiasera tare. In luniu Mo-
hamedu plecase dela Adrianopole cu armata de 150
mii, cu 300 de tunuri, deintre care mai multe era
tomate dein campane (clopote) grecesci dela Con-
stantinopole; ăra pe Dunăre in susn inaintă 200 de
corăbii de diverse dimensiuni. Se se scia si atâta,
câ tunarii lui Mohamedu II. era nemți si italiani,
adeca creștini, pe cari’i platea bene, era de virtualii
pentru armata a ingrijitu Georgie despotulu Serbiei.
Punctulu de concentrare la inceputu a fostu destinatu
Vidinulu (Diiu), de unde apoi era se plece asupra
Ungariei, indata ce v^ ocupa cetatea Belgradu. în-
ainte de a pleca, tiranulu jură pe profetu si pe man-
tuinti’a sufletului seu, câ acea cetate, pe care tata-seu
o a oppumnatu siese luni fbra successu, elu o va
cuceri in duoe septemani, ăra in siese luni va prandl
la Bud'a. In adeveru, câ acelu sultana avea sub
comand’a sa armata, cărei asemenea nu se mai ve-
diuse nicairi in Europ’a. Acea armata pe la incepu-
tulu lui luliu ajunsese in tienutulu Belgradului, pe
care’lu copleșise cu totulu.

     Belgradulu e situatu pe dealulu pietrosu dein
anghiulu ce face limb’a de pamentu intre Dunăre si
Sav’a, unde se vărsa acăsta in ceea. Re culmea
muntelui, de câtra tiermulu dreptu alu Savei este ce-
tatea fortificata de natura si de mani omenesci. Fa-
cia cu Belgradulu este Semlinulu, dela care ducea
unu podu la cetate. In distantia de cinci miliarie in


tiermulu dreptu pe Dunăre in susu este Salanche-
menu, situata pe ruinele anticului Ritium alu Roma-
niloru. Până acolo se intendea castrele armatei tur-
cesci, magasine si mii de lucruri necessarie in bel-
hiri, cumu si cămile, vite cornute, landse, cai, mori
de macinatu, cuptdrie de pane, apoi inca si mulțime
de fete frumăse robite dela creștini si aduse inadensu,
pentru că se insiele pe ostasii creștini si se’i faca a
deșerta. Aduseseră si una hdita mare de câni, de-,
stinati că se manance corpurile crestiniloru cadiuti
in bătălii.

     Puțina după aceea sultanulu se si apucă de
bombardarea cetatiei, pe care o batea dio’a si ndptea,
era fragdrea celoru 22 de tunuri mari, lungi de 27
urme si grdse de 2 urme, se audiă până la Segedinu,
pe distantia de 24 miliarie. Asia murii cetatiei fu-
sera sfarmati in câteva dile, fără că mic’a garnisdna
ocupata di si ndpte,zse fia fostu in stare de a’i re-
para, dein care causa cinam si oflciarii creștini des-
peraseră de a o mai potă tienă.

     In acelea dile Corvinu amarîtu in sufletulu seu
pentru atâta lipsa de religiositate, moralitate si de
patriotismu ce intempină de nou la ungureni si anume
in classile aristocratice; de alta parte sciendu f<5rte
bene, că Belgradulu este chiaie’a Ungariei, era con-
vinsa că acea cetate are se o apere cu ori-ce pretiu
dein lume, pentrucă nu cumuva se cada in potestatea
sultanului. Cu acăsta problema ’si frementă elu men-
tea, pre candu ajunseră abia inca câțiva subcoman-
danti de aceia, carii mai stetesera si alteori in liniele
de batalia ale lui Corvinu, precumu au fostu Ioana
de Corogiu, banala dela Macio, cu dste slavdna, La-
dislau dela Canij’a; Henricu Rosenberg cu 200 de
călăreți nemtiesci. Au mai venita si cruciati dein Bo-
hemi’a, Moravi’a, Poloni’a si Austri a.

     Michailu Selagănulu, cumnatulu lui Corvinu, era
comandante in Belgradu. Ambii cumnati au recu-
noscuta , că de vreo eruptiune cu successu nu pdte
fi vorb’a, si cu atâta mai pucinu de batalia in lar-
gulu câmpiei, pre cătu tempu corăbiile turcesci tienu
cetatea închisa inca si pe Dunăre; acelea corăbii tre-
buea sfarmate, cufundate, său incai alungate de acolo.
Se Inara mesuri, că tdte corăbiile mari si mici câte
se află pe Dunăre in acelea tienuturi, se se concentre
la unu singura punctu, pe la Salanchemen. S’au si
adunata vreo 200 de corăbii, care fusera armate si
provedinte cu impedimente necessarie. Pentrucă co-
răbiile se fia aparate de atacuri de pre tiermuri,
Corvinu scosese si asiediase acolo dste si mai alesu
calarime buna. In 14. luliu Corvinu dă corabiiloru
sale semnala de atacu generale. Corăbiile turcesci
le așteptă in linia compacta. Avuse si Mich. Sela-
gănulu vreo 40 corabidre inpregiurulu Belgradului,
cu care apucă pe cele turcesci dein dosu. Rapediu-
nea apei ajută pe cele 200 corăbii ale crestiniloru
că se lovăsca cu potere multiplicata. După mai multe
descărcaturi de tunuri, luptătorii ajunseră peptu la
peptu. După cinci dre de lupta crunta, lini’a tur-

— 3 —


căsca fu sparta, trei galere cufundate, patru prense;
celelalte apucara fug’a, la care apoi insusi Mohaniedu
puse ca se li se dea focu, pentru că se nu mai a-
junga si acelea in potestatea lui Corvinu. Cea mai
frumăsa corabia a lui Corvinu inca s’a perdutu prin
aprenderea pulberei căta fusese pe ea. Victori’a inse
a fosta perfecta; Dunarea ajunse in potestatea ăstei
christiane, comnnicatiunea cu Belgradulu restaurata.
Indata după aceea Corvinu conduse pe una parte a
ăstei in cetate si o provedih cu victualii si impedi-
mente bellice. Restulu ăstei remase pe siesurile dela
Semlinu.

     Acuma Mohamedu cătrănită si infuriatu isi in-
duci tăte poterile, pentrucă se acceleredie cucerirea
cetatiei cu atătu mai virtosu, că’i venise si scirea
despre intrarea flottei papale in Dardanelle. Pe 21.
luliu sultanulu comandă asaltu generale, inse numai
pe inserate. Corvinu si Capistrano n’au asteptatu
venirea turciloru pana la cetate, ci cu ăstea loru in-
sufletita de victori’a castigâta pe apa, le esira iuainte
cbiamandu pe Isusu Clinstosu in ajutoriu, precumu
cliiamă si turcii intre sbierate fiorăse pe profetulu
Mohaniedu. Intre macelluri ferăse, turcii de duoe
ori au străbătută in urbe si de duoe ori christianii
’iau luatu pe fuga. Corvinu, de si acuma prea in-
aintatu in etate, se vedea că totudeauna, pe la pun-
ctele cele mai periculăse; ăra Capistrano suindu se
intr’unu turna inaltu, pentru că se’lu vădia toti cru-
ciatii si tăta ăstea, de acolo inaltiă rogatiuni si strigă
in tăte părțile cuvente de inbarbatare. In fine to-
tuși, după patru 6re de lupta fiorăsa. si fărte inegale,
christianii se vediura necessitati a se retrage intre
murii cetatiei, pe carii apucasera a’i repara in cătuva.
Turcii inse beți de victoria au strabatutu si in ce-
tate, unde in midiuioculu piatiei se incinse de nou
batali’a .cea mai inversiunata. Turcii inse ocupara
cetatea intrăga, si acuma christianiloru le mai remase
numai fortarăti’a de susu. Dara turcii se încărca se
sara si preste murii aceleia. Unu turcu apuca fla-
mura si voliesce se o inplante pe murulu fortaretiei.
Atunci unulu Titu Dugoniciu, slavu de naționalitate,
si anume bohemu*), se incaiera cu turculu, si ve-
diendu că nu’lu păte respinge, se decide a mori he-
roicesce cu elu inpreuna; ilu stringe in brația dein
respoteri si’lu trage cu sene in abissu, unde sfarmati
amenduoi, moru mărte gloriăsa. In acelea momente
batali’a cea mai crunta curgea in apropierea podului
care legă fortarăti’a cu cetatea. In acea positiune le
resari sărele la luptători, că-ci adeca batali’a durase
tăta năptea. Numai atunci vediura christianii tăta
marimea de periculu in care se află. Inca pucine
minute, si turcii era se strabata in fortarătia. Cor-
vinu inse si Capistrano mai avea unu singuru midiu-
locu de scapare. Mulțime nenumerata de ..sucituri,
siomoiege, de căiti si de alte materii inflammabili,


       *) Nu magiaru, precumu au volitu unii scriptori ungureni.


moliate in resîna si putiăsa, era preparate la înde-
mâna. Unu singuru cuventu de comanda, si turcii
cu vestmentele loru cele largi se află in midiuioculu
flacariloru resinăse, fără sperantia de scapare. Oștea
turcesca surprinsa prin acăsta strategia fiorăsa, ar-
diendu in flăcări, apuca la fuga. Corvinu nu perde
unu momentu, ci insocitu de cer mai buni generali
ai sei numiti mai susu, prorupe dein fortaretia cu \
totu restulu ăstei sale cătu mai avea de indemana /
Nimeni nu păte spune numerulu mortiloru si alu
vulneratiloru dein acea năpte, ceea ce se scie este,
că in fine totuși victori’a remase legata de standar-
tele christianiloru.

      In urmatărea di, 22. luliu, Corvinu demanda
sub pedăpsa grea, că ăstea se nu se incrăda in vi-
ctori’a castigata, se nu cutedie a esf dein fortarătia
si cetate, ci se stea in laintru; ăra dăca turcii aru
mai încerca vreunu asaltu, se resiste toti că unulu
cu tăta barbati’a. Cruciatii inse nededati Ia disciplina,
fanatisati si inferbentati de successele neașteptate, esira
pe furisiu, mai antaiu in cetisiăre, după aceea totu
mai numeroși, si se aruncara de nou asupra turci-
loru. In scurtu batali’a se intende pe tăte liniile.
Vediendu acestea Capistrano, inceph sa strige in tăte
părțile: voli’a lui Dumnedieu este, inainte fetiori!
Atunci sultanulu infuriatu, apuca elu insusi comand’a,
trage la sene si pe turcii asiediati in siantiurile de
obsidiune si se arunca cu tăte poterile pe cruciati.
Corvinu se folosesce de acea erăre a sultanului, si
ocupa siantiurile la momentu cu ăstea sa regulata.
Intr’aceea cruciatii străbătuseră păna in castrele tur-
cesci. Macellulu se continua tăta dio’a atătu la sian-
tiuri, cătu si intre castre, păna in năpte. Hassan,
ag’a ianiceriloru, care rusinatu de insultele sultanu-
lui, voliă se scătia cu ori-ce pretiu pre cruciati dein
castre, pică mortu alaturea cu mai multe mii de ai
sei. Asemenea sărte ajunse si pe beglerbegulu Tu-
rachan, ăra sultanulu fu intiepatn greu de una lance
in laturea stanga, dein care causa, spumegandu de
mania, s’a vediutu constrinsu nu numai a se retrage
dein lupta, dara o si luă la fuga, lasandu tăta ăstea
in scirea profetului, după care inse si acăsta dandu
focu castreloru si folosinduse de intunereculu noptiei,
isi caută scaparea totu numai in fuga desperata si
cu atătu mai rusînăsa, cu cătu se vediii mai umilita
trufi’a turcăsca. Restulu armatei bătute asia, s’a opritu
pe la Sofia.

      Acesta fu resultatulu obsidiunei de 46 de dile a
Belgradului. Tăte părțile ăstei christiane s’au ppr-
tatu barbatesce, tăte au desvoltatu bravura extraor-
dinaria: ăra una legiune de 600 studenti cruciati
veniti dela Vieu’a, a stralucitu cu eroismulu seu mai
pre susu de tăte trupele. Numerulu celoru cadiuti
in acelea bătălii ărasi nu se scie de nicairi cu secu-
ritate, pentru că fiacare chronicariu arata alte cifre:
după unu calcula aproximativu se crede, că deintre
turci la vreo 40 de mii aru fi remasu pe campulu
bătăliei, pe alti multi au tocatu serbii, precumu to-<
1*

— 4 —


casera pe ai confcderatiloru după batali’a dein Cam-
pulu mierleloru. Mai tăte tunurile, mulțime de pusei
si tdte resturile de avutii câte n’au fostu arsu, re-
masera in pred'a christianiloru. Terrdrea intre turci
a fostu atătu de mare, in cătu nu este exagerata
opiniunea multora, care pe atunci eră si a lui Cor-
vinu, că dăca poterile christiane aru fi mai datu
ajutoriu numai de 30 de mii ostasi buni, turcii potea
se fia scosi dein Europ’a. Nu s’a intemplatu; pen-
trucă nu au volitu christianii; acesta fusese destinulu.
Se mai încinse si una dein pestilentiele cele mai in-
fricosiate, produsa prin exhalatiunea miiloru de ca-
davre neingropate, său abia coperite cu tierina.

     loanu Corvinu abia mai avă atăta tempu, că se
anuntie regelui, papei si la multi altii victori’a cea
mai strălucită dein câte se potea cugeta in acelea
tempuri, pre candu fu apucata si elu de cumplitulu
morbu alu ciumei. Se adaoge inse, că neauditele
incordatiuni de spiritu si de corpu inca’lu fatigasera
preste mesura, si asia debilitatu a potutu cadea multu
mai usioru in morbu. Simtiendu că nu mai are multe,
demandă că se’lu transpărte la Semlinu, unde speră,
că sub cur’a mediciloru iu aera mai curata va avea
celu pucinu mărte mai usidra. Capistrano se încercă
se’lu prepare pentru ceea lume; ăra Corvinu ii re-
spunse: „Cuvidse parente, eu sunt gat’a pentru ca-
letori’a cea mare si eterna. Tdta viăti’a mea fusese
numai preparatiune pentru primirea acelui amicu bunu,
carele me va conduce la tronulu a totu potentelui
meu domnitoriu. Eu am sierbitu aceluia cu credentia
intre tăte prefacerile si fortunele vietiei; m’am ado-
peratu a inpleni loculu la care me dispusese elu;
speru că pe luptatoriulu seu fatigatu ilu va recepe
in grati’a sa, si’i va da lui repausu in loculu pacei
eterne, la care aspira sufletulu seu.“ După aceea
chiamă pe filii sei Ladislau si Mateiu, carora le dise:
„Faptele si exemplulu tatalui vostru moribundu se
fructifice in ânimele văstre. Remaneti si înaintați pe
calea cea spindsa a honărei si a meritului, care este
intre tăte inpregiurarile cea mai sigura. Problem’a
principale a vietiei mele pamentesci a fostu, că se
ve dau pe acăsta cale exemplu bunu. Fric’a lui Ddieu
si amdrea patriei este hereditatea ce ve lasu; cele ce
va mai remanu voue după mene, sunt totu numai
donuri trecatdrie ale fortunei." După ce’si recomandă
pe filii sei la generalii carii stă inpregiuru, pe filiu
seu celu mai mare ilu denumi comandante si guber-
natoriu preste oste si Belgradu, păna la alte disposi-
tiuni ale regelui. Isi luă apoi remasu bunu dela cor-
pulu oficiariloru si dela căti magnați se află pe locu.
I s’a servita si s. Maslu, in una capella edificata de
elu, unde la express’a dorintia a sa fu dusu cu cra-
batulu. In 11. Augustu 1456 in etate de ani 68
loanu Corvinu isi dete sufletulu in manile Creatoriu-
lui. Tăta lumea christiana l’a plânsu. Pap’a ’ia fă-
cuta servitiulu de inmormentare (prohodu) in cathe-
dral’a dein Roma cu mare pompa. Insusi sultanulu
Mohamed II. informatu prin Georgie serbulu despre


mdrtea lui Corvinu, fu si elu miscatu pe câteva mi-
nute de simtiemente nobili, in care ’si descoperi do-
rerea sa pentru mdrtea unui inemicu atătu de glo-
rioșii.

     Corpulu lui loanu Corvinu a fostu adusu in
patri’a sa cea iubita Transilvani’a si inmormentatu
in baseric’a cea mare dela Alb’a-Iuli’a, precumu lă-
sase elu insusi cu limba de mărte. Pătr’a de pre
mormentulu lui Corvinu a dispăruta cu totulu, au
remasu numai copi’a unei inscriptiuni, care se dice
că fusese sculptata pe acea pătra, si care tienea:
Joanni Corvino de Hnnyad Reg. Hung. Gubernat.
Pat. Mathiae Regis Hung. etc. Altii mai producă si
alte epitaphiuri, precumu celu compusu de Janus
Pannonins, care suna:

Joannes jacet hic, Turcarnm iile horror in armis,
   Iile gubernatae gloria Pannoniae,

Huniadium creat hune, Comitem Bistricia sumit,
   Nandoris Alba răpit, nune tenet Alba Julae.

     Altu epitaphiu lunga a remasu dela Hermann,
care a scrisa cartea Capistranus triumphans.

     După mărte, chiaru chronicari inemici că polo-
nulu Dlugoss, n’au avutu in cătrau, ci au recunos-
cuta excellentele talente si merite, atătu militarie,
câta si civili ale lui loanu Corvinu.

     Inchiaiemu acestea fragmente biografice despre
Corvinu, pe langa descoperirea dorintiei, că labărea
năstra se fia de îndemna altora, de a se ocupa multu
mai seriosu decătn potemu face noi, cu trecutulu ce-
loru mai illustrii barbati esiti dein sinulu natiunei
ndstre; ceremu totu-odata indulgenti’a lectoriloru pen-
tru unele errori care ne voru fi scapatu dein vedere,
si dein care pe unele avemu se le corregemu cu
alta ocasiune.

G. Baritiu.


      Insielatoria in limb’a si in literatur’a magiara.

      Aceea ce dicu latinii Impostura si francii Char-
latan, ital. Ciarlatano, noi o numimu simplu in limb’a
popularia Insielatoria, de si noi încă avemu cuven-
tulu Siarla, Cearla.

      Limb’a si literatura magiara sufere multu dela
cătîva impostori, charlatani, insielatori. Omeni eru-
diti de ai magiariloru si-aru fi datu diumetate dein i
viătia, dăca aru fi fostu in stare se’si descopere un-
deva, in Europ’a său Asia, originea loru. Păna in
dio’a de astadi mai caletorescu unii dein ei prin Cau-
casu înainte, păna pe la China, fora inse că se’si
fia ajunsa vreo data scopulu; pentru că totu ce li
se pare că au desco'peritu ei despre originea popo-
rului si a limbei loru, stă dein conjecturi, fabule, si
celu multu dein unele analogii, pe care scienti’a mo-
derna le afla in câte diece si duoedieci de limbi. In
specie originea Secuiloru (Szăkelyek) din Transilva-
ni’a, a Ciangailoru dein Moldov’a si dein districtulu
Brasiovului, a Cumaniloru si Palotiloru (Kunok ăs

— 5 —


Paloczok) dein Ungari’a le a frementatu mințile fărte
multu. In acea stare a scientiei, seu mai bene, a
nescientiei, unii veniră la ide’a ca se falsifice grosu
atătn histori’a, cătu si limb’a. Ne aducemu amente
dela anii 1830—1832. că unu literatu ungurânu care
cunoscea bene dialectalii Palotiloru, avă impertinen-
ti’a că se scria in uua din foliele literarie magiare,
că elu a fostu in Caucasu si a descoperitu intre Cer-
chesi si Ceccenti unu poporu, alu cărui dialectu ar
semena fărte multu cu limb’a magiara; adaose si că-
teva exemple in vorbe si constructiuni, ce e dreptu
necunoscute la maioritatea poporului magiaru, cunos-
cute inse fărte bene mai alesu la palotii dein Un-
gari’a, după aceea inchiaiă cu mare triumfu: Eca ori-
ginea, dea si limb’a năstra. Tenerimea dein acelea
dile citea cu mare pietate cele scrise in gergulu pa-
lotiloru, admiră eruditiunea publicistului, si se inchină
la marimea descoperirei lui, făcute nu in Caucasu, ci
colea pe siesurile Ungariei, pe unde dicu omenii lun-
gindu vorb’a că si secuii: pi-ri-băk, mar-ta-locz.

      In secuime s’au scolatu si mai multi charlatani
de limba si literatura. Unii dein ei au inventatu si
nesce semne, pe care le au baptisatu de litere stră-
vechi secuiesci; altii au compusu căte nna carte in-
triga in unu gergu, in unu limbagiu, schimositu si
scalambatu inadensu, pentru că se semene a limba
stravechia.

      Intre altele, este cunoscuta cartea titulata: A
nyelv huszonnăgy hangjărăl, mint a szotăr es nyelv-
tan mdg annyi elemeirbl. Irta Somogyi Antal, a ki
a fakă szdkely Codexet feltalălta.*)

      Totu acestu Somogyi a mai esitu cu alta secă-
tură, titulata; Răgi Magyar dnekek.**) „Budapesti
Szende" (Revist’a de Buda-Pestea), care se ocupa si
cu critic’a, luase acelea scrieri ale lui Somogyi la
cercetare rigorăsa, si in fine le declară de mistifica-
tiuni nerușinate. Se află inse unu dr. los. Mărk,
care cutediă a le apara originalitatea loru antica. In
fine inse esf unu altu criticii in „Reform“ din 18.
Octobre a. c., care dupace dete dreptu criticului dein
Revist’a de Buda-Pestea, veniendu a vorbi si despre
literele vechi secuiesci, avii lealitatea si sinceritatea,
că se le declare de aceea ce sunt ele in adeveru,
adeca de fantasia secuidsca.

      Frumosu, fărte frumosu dela criticii moderni ai
magiariloru, că nu mai sufere, că mințile generatiuni-


      *) Despre cele duoedieci si patru de sunete ale limbei,
care sunt totu atâtea elemente a le dictionariului si ale grama-
tecei. A scrisu Antonie Somogyi, care a descoperitu si Codicele
celu secuiescu galbuiu (fako — fulvus, a, um).


      **) Pentru cei carii cunoscu bene limb’a tnagiara, repro
ducemu aici că de curiositate unu passagiu dein acea limba de
fantasia secuiesca, careia i se adscrise origine antica, păna ce
apucă se fia demascata.

      Magyar inak elb usirttl. Arok ăsat megvăgzette Balk abar
a kâlăr bt ărokba venereket kăt te hatalmas ăr Kus! Kit uem-
zete kam iis apănk năzdbmi ăradbol el kuăradt sokas iad mason
e fbldre Fol.

      Alega cine ce pdte, dein acestu galimathias.


loru june se fia ametîte si mistificate cu atătea scor-
nituri fantastice, si că ei au inceputu se spună ade-
verulu curatu, că adeca cultura literaria multa puțina
ce o au magiarii, este numai fructulu convietiuirei
loru cu popărale europene, si că după regii dein
cas’a Anjou, regele Mateiu Corvinu a fostu acela,
care prin chiamarea la curtea sa a unui numeru con-
siderabile de italian! invetiati, prin fundarea univer-
sitatei si a bibliothecei Corviniane, a datu si magia-
riloru ocasiune că se adăpte caracterele latine si cu
acelea se incăpa a scrie căte ceva in limb’a loru.
Dicemu căte ceva, pentrucă ei inșii au crediutu tempu
indelungatu, că in limb’a loru nu se păte scrie ni-
micu de dămne-ajuta, prin urmare aceia dein ei, carii
an invetiatu carte mai multa, au scrisu latinesce, cu
litere latinesci. Destulu atăta, ca cearlatani'a fu data
pe facia, si se constată, că neci magiarii preste totu,
nici ramur’a loru numita Secui, n’au avutu nici-odata
litere proprie, aduse cumuva dein Asi’a, inse nici re-
mase dela daci, nici împrumutate si prefăcute dela
greci, buna-ăra că cele Ciriliane.

       Ne-amu crediutu de datori’a năstra, că se inde-
getamu aici resultate că acestea a le criticei magiare,
dein cause care, vreudu ne vrendu, ne atengu si pe
noi. Mulțime de teneri romani invătia pe la scăle
magiare, pe unde se afla nu pucini professori de
imaginatiune vivace, ămeni fărte aplecati si chiaru
passionati de a face, că in literatura, că si in histo-
ria, se predomine imaginatiunea in locu de rațiunea
ce judeca si discerne lucrurile cu imparțialitate. Vede
oricine, că aici jăca interesse naționali la midrulocu.
.. Scopulu este: a inaltia si glorifica elementulu națio-'
nale asiaticu mai pre susu de celu meridionale, a
insufla chiaru despretiu asupra cestui dein urma. Pe
acesta cale se făcu apoi multi renegati. De aici se
păte esplica despretiulu ce intempini la unii teneri
de naționalitate dacoromâna cătra limb’a, literatur’a,
histori’a si cătra tăta viăti’a năstra naționale; de aici
gretiăs’a vorbire si scriere in limb’a năstra, că-ci
multi deintre cei trecuti prin căte optu classe gim-
nasiali, nu suntu in stare se’ti pronuncie său se’ti
scria bene nici trei propositiuni in limb’a năstra; de
aici acelea traductiuni miserabili, care totuși entădia
a esf la lumina. Teneri de aceștia sermani si demni
de tăta compătimirea nostra, dati de mici la scăle
unguresci, fbra picu de preparatiune in limb’a năstra
cea meridionale, inbetati apoi cu ficțiuni că a le lui
Somogyi et Comp, remanu pe tăta viăti’a loru ămeni
stricati, său cumu dice moldo vănulu, nici cane nici
ogaru, nici ăie nici capra, ci nisce muli seu muscoi.

       Mai avuramu inca si alta causa de a reflecta la
imposture de natur’a celoru susu atense. Convietiui-
rea cu poporulu magiaru ne inpune si noue necessi-
tatea de a .invetia limba lui, precumu ii impune si
lui de a invetia pe a năstra. si inca pre cătu se păte
mai bene. De aici urmădia, că avemu se ne inten-
demu unii la altii midiulăce ducatărie la scopu, gra-
matece, dictionarie, lectura, nu inse falsificate. Mai

6 —


adaogemu, că pe vreo 900 de ani histori’a romani-
loru nu se păte scrie fbra ajutoriulu historiei ungu-
Iriloru si vice versa. Mai alesu dela văculu alu 16-
|ea incăce se inmultiescu successive documentele scrise
ș'nu numai latinesce, ci si unguresce, pe care erasi
trebue se le cundscemu de aprdpe, se le cernerau bene
si se le folosfmu la scrierea historiei ndstre. Dara
cumu se ai'ba cineva curagiulu că se se apropie de
asemenea fontani, dăca chiaru criticii magiari infăra
pe multe dein acelea de inpostura, cearlatanfa, fi-
cțiune. Tocma pentru acăsta inse, noi suntemu re-
cunoscători cătra acei critici, si dorimu că numerulu
loru se se inmultiesca.

      Inchiaiemu acestea consideratiuni ale ndstre,
inca numai reflectandu, că academi’a scientifica ma-
giara a inaintatu chiaru si in anii dein urma preste
așteptare, atătu scienti’a philologica applicata la limb’a
magiara, cătu si nouele descoperiri in historia.



Colectiune de diplome
d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemăny, care
privescu mai alesu pe romăni (valachi).

(Urmare.)

1484. C. D. T. III. p. 446.

      Pe candu in archiducatulu Austriei si anume inpregiurulu
Vienei curgea bellu inversiunatu intre imperatulu Fridericu si
intre regele Mateiu, aici in Transilvani’a națiunea romanăsca
(Gens Olachorum) ne mai potendu suferi, se sculă, de nou cu
armele in contra nobilimei si a sasiloru. Acestea duoe classi de
locuitori vedienduse strimtorate prin revolutiunea romanesca, a-
lărga iute la rege si’i ceru prin deputatii loru Grigorie Kerneny
si Godefridu Fibil ajutoriu. Regele Mateiu, carele pe atunci
avea a face si cu turcii, scrie lui loanu-voda alu Transilvaniei
forte aspru si catranitu, că se se arunce cu armele asupra ro-
maniloru, se talie capetele reyolutionariloru, 6ra dâca poporulu
totu nu ar vrea se se supună, se’lu extermine si se nu’lu
mai sufere pe faci’a pamentului. Cu aceeași ocasiune Mateiu
arunca asupra numelui romanescu infamia neaudita dicundu, că
romanii (olachii) nu aru fi nici chiamati, nici nascuti pentru
libertate. Acăsta s’a intemplatu in Novembre 1484*).


       *) Acestu documentu se publicase mai antaiu, precumu
arata si Kerneny, in 1830. Noi candu amu mai avutu a face
cu elu înainte cu vreo duoedieci de ani, amu fostu aplecati a’lu
ticne de apocrifu; astadi inse nu mai vedemu causa de a ne
indof de authenticitatea lui, ei nu ne impedecamu nici intru inpre-
giurarea relevata de Kemdny in notiti’a sa de susu, in care dice,
că de ar fi fdstu Mateiu de origine valachu, abia s’ar fi potutu
pronunția in modu atătu de infamu asupra poporului, dein alu
cărui sînu a esitu si densulu. Istori’a ne a conservatu nenu-
₍merate essemple de natur’a acestuia. Au nu totu asemenea urma-
seră in aceleași tempuri numeroșii renegati greci si slavi, carii
apucaseră a se turci ? Au nu avemu asemenea essemple chiaru
si dein dilele nostre ? Amu observatu si mai șusu la unu altu
documentu, că Mateiu era mare catliolicu; elu era dominatu de
italiani si anume de cătiva episcopi. Apoi in acelu seculu reli-
giunea si ritulu decidea in tote ramurile vietiei publice si pri-
vate,' unitatea statului nu si-o potea imagina mai nimeni asecu-
rata altumentrea, decătu numai prin unitatea religiunei. Au nu
totu acesta opiniune a dominatu păna mai deunadi? Au nu ferbe
de colcăie aceeași idea inca si in momentele de facia in mai


    Mathias etc. Magnifico viro Joanni Comiți de S Ge-
orgio et Bozin Vajvodae Transilvaniae et Comiți Si-
culorum salutem et gratiam. Intelligimus ex qtiere-
lis universoram nobilium, et saxonum partium no-
strarum Transilvanarum, Matti. nostrae p. ablegatum
eorum Gregorium Kemen de Gyereu, et Godofredum
Fibilum de Cibinio, modo quo decuit demisse ex-
positis, qualiter Gens Olachorum in medio eorumdem
constituia, tumultuario insulta, armataque mânu, pos-
sessiones eorum infestaret, flammis omnia devastaret,
horrendumque in modum ipsos nobiles plerosque
interficeret, et licet Olachi nec ad libertatem vo-
cali nec ad libertatem nati,*) tamen libertatem contra
Regni mandatam vi quasi et facinoribus sibi arro-
gare audeant. Nos itaque, qui ab initio suscepti
Kegiminis noștri, unicuilibet jura, res, possessionesque
sartas, tectas, conservare, et conservări facere inten-
dimus, ejusmodi attenta Olachorum nostrorum nulla-
temus tolerare possumus, sed ne volnmus quidem,
mandamus tenore praesentium fidelități vestrae fir-
missime, ut infidelissimos Olachos vi etiam armata
ad tranquilitatem adigatis, adigique faciatis, seditiosos
căpițe plectendo, si vero semeț porro quoque inobe-
dientes mandatis nostris, renitentesque ostenderent,
eos exterminare, nec amplius vivere sinatis. Secus
non facturi sub ammissione gratiae nostrae Regiae,
et indignatione.........Datum in catnpo ante Egen-

burgam a. D. 1484. feria IV. post fest. B. Martini.

     Edidit in „Tudomănyos Gyfijtem.“ 1830. III. p.
104. 105.

1486. pp. D. Tr. T. VI.

     Decreta regescu forte curiosu. La Medeasiu se apucase
una parte a locuitoriloru, că inpregiuru de cetate se sape loculu
pentru pescui ne si totu-odata se intaiAsca cetatea prin sian-
tiuri. Una alta parte a locuitoriloru se oppunea la lucrările
acelea, seu incai nu voiă se conlucre la ele. Regele Mateiu
committe auctoritatiloru locali, că se confisce averile celoru dein
oppositiune in folosulu lui.

     Mathias Dei Gratia Rex Hungariae, Bohemiae
etc. fidelibus nostris circumspectis Judici, juratisque
Civibus, et toti Comunități Oppidi noștri Medgyes



multe capete ? Acea idea fanatica, potentiata prin celelalte griji
belliee, a sedusu si rapitu pe Mateiu păna la furore.a de a de-
nega natiunei romanesci (Genți Olachorum) inca si dreptul u
la libertate. Acesta insulta infricosiata se potea spala si
expia pe atunci, că si in văculu nostru, numai cu sânge. Care
va fi fostu resultatulu nemediatu alu acelei revolutiuni romanesci
transilvane dein 1484, inca nu e limpeditu bene in istoria.
Semena inse forte, că deca romaniloru nu le a lipsitu nici atunci
curagiulu si devotamentulu pentru libertate, le a lipsitu inse de •
siguru, atunci că si la alte ocasiuni, disciplin’a, unitatea actiunei,
unitatea comandei si barbatii de stătu; de alta parte nu le-a
lipsitu rivalitatea meschina si passionata; au si suferita adeca de
unu morbu, carele se pote dice cu totu dreptulu morbu grecescu,
dela care s’a trasu decadenti’a si apunerea totale a imperiului
biiantinu, precumu si umilirea christianismului orientale si căl-
carea lui cu potcăvele cailoru turcesci si unguresci.

       *) Vix crediderim (nota C. Jos. Kemăny) haec Mathiam
scrîpsisse, si fuisset origine Valachus.                        Red.

— 7 —


salutem, et Gratiam! accepimus nonnullos esse ex
vobis, et in medio vestri residentes, qni laboribus
illis, qnos Cives ejusdem Oppidi noștri in muniendis,
et fortificandis Oppiduni illud pisciuis, aggeribus, et
fossatis circumquaque inchoaverunt, non modo con-
tradicerent, aut ipsos in hujusmodi laboribus eorum
opera, et auxilio juvare vellent, imo ceptum opus
hujusmodi totis viribus impedire conarentur, quia
autem nos volumus, ut non obstantibus contradictio-
nibus quorumcunqiie, labor ceptus quo primum per-
ficiatur. Mandamus idcirco fidelități Vestrae firmis-
sime, quatenus postquam temporis commoditatem
nancisci seu habere poteritis, juxta limitationem Ju-
dicis et Juratorum Civium Vestror.um universaliter
nemine excepto, hujusmodi laboribus salutaribus in-
cumbere, et assistere, et tali diligentia et studio, ac
festinatione eosdem continuare debeatis, ut quam
primum labor ipse debitum finem sortiatur. Alioquin
facultatem damus praefatis Judici, et Juratis Civibus
vestris, ut, ipși omnium illorum, qui hujusmodi la-
bori contradicerent, ac in eisdem eos juvare recusa-
rent, res, et bona majestati nostrae occupare, et te-
nere debeant, authoritate nostra ipsis in hac parte
attributa mediante, aliud igitur non tacturi. Datum
Viennae in festo B. Thomae Martyris a. Domini 1486.

      Mathias Rex m. p. L. S.

      Copia in Coli. Ms. Biblioth. Colleg⁻. Reform.
Claudiop. T. II. p. 137.



Lazari Koldus de Runya, in persona Vajvodae
mandatam ad Officiales Comitatus Kolos, ut profu-
gum ex Sz.-Marton Jobbagionem Gregorii de Beth-
len ex Kecsed possessione Capit. alb. reducant, de
anno 1486.

Suppl. C. D. T. V. p. 17.

     Acestu documenta coptende unu essemplu de reducerea
unui iobagiu la domnulu seu de mai înainte, an Jme Grrigorie de
Bethlen, dela domnulu la care cautase scapare, si care era capi-
tululu de Alb’a, era pe bietulu iobagiu ilu cliiama Nicolâe
Cnezulu, de unde se combina, ea acesta mai înainte ar fi
fostu omu liberu, ar fi cadiutu inse in iobagia (robia) la famili’a
Bethlen.

     Lazarus Koldos de Runya, nomine et in per-
sona magnifici Domini Vajvodae Transilvani*) con-
stitutus, nobilibus viris Comiți vel Vice Comiți, et
Jtrdici nobilium Comitatus de Kolos «alutem cum
dilectione. Dicitur nobis in persona Egregii Domini
Gregorii de Bethlen, quomodo superiori anno quidam
Nicolaus Kenez Jobbagio suus, de possessione Szent-
Marton,') bonis ut pută ipsius exponentis, non habita
ipsius licenția, neque justo sud terragio deposito,
contra Regni consvetudinem, ad Kecset,²) bona vi-
delicet honorabilis Capituli albensis se ipsum trans-
tulisset moraturus, et quia tales Jobbagiones profugi


      *) Combina ea, quae Venni notis ad Felmer p. 158. ad
paginam Felmerii 126. connotavit.


       *) Fuit in Comitatu Colos. — ²) Kecset Comitatu Colos.


rursus ad pristina eorum habitacula sunt reducendi,
pro eo requirimus vos, et in persona praefati Do-
mini noștri Vajvodae generoși, firmiter comnrittimus
vobis praesentibus, quatenus agnita praesentium no-
titia, scitaque prius, et experta de praemissis omni-
moda veritate, praefatum Nicolaum Kenez, ut prae-
mittitur, de bonis ipsius exponentis, ad bona dicti
Capituli indebite profugum, simul cum omnibus re-
bus, et bonis suis, videlicet cum oneribus, etbirsagiis
in talibus infligi solitis de praescriptis bonis ipsius
Capituli, rursus ad pristina habitacula sua Bona, ut
pută ipsius exponentis reddere, reducere, et reduci
facere velitis et debeatis, nec aliud facturi. Praes.
Perlect. Exhib. Restit. Datum in Kolosvăr in festo
B. Antonii Martyris a. D. 1486.

     Copia in Coli. Ms. Comite Szekellyiana Bibi.
Colleg. Reform. Claudiop. T. IV. p. 339.

     Edidit Benkd Milkovia II. p. 315.

1486. Suppl. C. D. T. V. p. 20.

     Regele Mateiu, aflanduse fdrte strimtoratu de bani, cere
dela sasii ardeleni ajntoriu nou de bani, 6ra in casu de a nu
voii se’i dea, arunca tdta responsabilitatea asupra loru.

     Mathias Dei Gratia Rex Hungariae....................

universis Judicibus, et Juratis ac senioribus cete-
risque septem et duarum sedium, nec non terrae
Barsza ac Bistriciensis saxonibus salutem et gratiam.
Cum his diebus superioribus Domini Praelati, Baro-
nes , et Proceres, ac alii Regnicolae hic Budae pro
tenenda Diaeta convenissent, inter alia, quae bonnm
statum, commodnm, et tranquilititatem Regni respi-
ciunt, considerantes expensas nostras, quas his prae-
reritis temporibus ad alendas, et conservandas gentes
nostras facere oportet, simulque animadvertentes ne-
cessitates nostras, quibus usque ad extremum premi-
mur de bonis eorum contributionem unius auri ultro,
prout aditur promiscue obtnlerunt. et insuper etiam
Civitates nostrae liberae, et alii omnes subditi noștri
sirniliter subsidium obtulerunt; venim quia tanta, et
tam gravis est ipsa nostra, et Regni noștri necessi-
tas, ut ad propulsandam illam non modo oblatum
ut, praefertur, sed ne majus quidem subsidium suffi-
cere videretur. Eam ob rem, licet statueramus vos
per aliquantulum temporis supportatos relinquere,
tamen tanta urgente necessitate facere non possumus,
quin etiam a vobis subsidium petamus, quod protecto
minime faceremus, nisi maxima nos adstringeret ne-
cessitas, Proinde rogamus vos et hortamur, et nihi-
lomipus strictissime commitirnus, quatenus vos quo-
que considerantes nostram et Regni noștri necessi-
tatem, et signanter praesentem rerum uostrarum
statum et conditionem, juxta informationem fidelium
nostrorum nobilis Johannis Mdre, et magistri Civium
Civitatis nostrae Cibiniensis, instar aliorum subdito-
rum nostrorum snccurrere. et nobis majorem, qua
fieri poterit summam, citissime, et sine omni mora
disponere debeatis, in hoc vero cavete ne difficul-
tatem, aut renitentiam faciatis, quoniam si id facere

— 8


attentaretis, atque negotia nostra et Regni noștri ad
quae subsidium hujusmodi deputamus, aliquo facto
turbarentur, nemini alteri, nisi vobis, et quidem gra-
vissime imputarernus, aliud igitur iterum, atque iterum
committimus facere nullo modo audeatis. Datum
Budae feria sexta proxima ante festum Beati Ti-
burtii anno Domini 1486.

     Originale exstat in Arch. Națio. Saxon, sub
Nr. 432.

    Edidit Schuller in „Umrisse der Gescliichte Sieben-
biirgens I. Urkundenbuch,“ p. 1—7.

1486. Suppl. C. D. T. V. p. 22.

     Lucru forte rara in acelea tempuri! Mateiu dă comunei
Tâc’a u r b a r i u , adeca lege rurale.

     Dat. in Domo nostra Erked die Dnico. ante festum
00. SS. Micbaelis de Zob literae, Jobbagionibus in
Oppido suo Theke commorantibus Urbarium prae-
scribentis.

     Fragment, ex apographo edidit Eder in Felmer,
a p, 243—245.

     Has literas confirmavit Verbdczins 1531.

1486. Suppl. 0. D. T. V. p. 23.

     Donatiunea regăsea făcută lui lacobu dela Gărliste si fra-
telui seu pe 2 comune si una parte dein a trei’a comuna.

     Mathiae Regis Donationales super possessionibus
Rapolt penes fluvium Bolsavycae, et Plessiva, et por-
tione in Valisora pro Jacobo de Garlistye, et per
eum fratri ejus Stephano.

     Innuuntur solum in literis anni 1578. in Tom.
VIII. — Suppl. C. D. Kem^nyiani p. 18.

1487. Supl. 0. D. T. V. p. 35.

     Romanii edificaseră una comuna, unu satu nou. Sașii si
nobilii ’iau datu focu. Regele decretă, că tetiunarii aceia se fia
scutiti de ori-ce pedăpsa.

     Feria 2. prox. post Domini. Ramis-Palmarum.
Mathiae Regis salvus conductus, de non attrahendis
Regnicolis ob novae villae (Ujfalu) a Valachis pro-
pria authoritate exstructae combustionem, in jus.

     Orig. in Tab. Nat. saxonicae sub Nr. 443.

     Meminit Eder in Felmer, p. 267.

     Fragm. edidit Eder in Schaeseo p. 298.

1487. App. D. Tr. T. VI.

     In comun’a romanesca L u p s i’ a, care este si astadi una
dein comunele cele mai de frunte in munții apuseni ai Transil
vaniei, mai era inca si păna in dilele regelui Mateiu Cneziatu
romanescu, ăra demnitatea de cnezi era representata prin trei
romani, Nicolae, Stefanu si Mateiu. Cu ocasiunea dietei ce s’a
tienutu la Bud’a in Aprile 1487, regele Mateiu cassă acelu cne-
ziatu, si pe lupsiani ii supuse la comun’a oppidului montanu,
anume Ofenbai’a, cu dreptu hereditariu si cu supressiunea dre-
ptului lupsianilaru, său a cneziloru, de a contradice si a protesta.
Teritoriulu Lupsiei era pe atunci de unulu si diumetate miliariu.

      1487. Statut. Relatoriae conv. Monost. b. v. de
Colos M. de feria 4. p. a. fest. beati Urbani Papae
prox. ptr. quod, ex mandato sententionalium Mathiae
Regis in conventione Generali Budae 10. Apr. 1487.
celebratarum in facie Civitatis Offenbanya pro eadem


quantitatem unius et dimidiaeRaste*) seu easdemutras-
que possessiones Lwpsa cum cunctis earum utilitati-
bus et pertinentiis, quae solum modo Keneziatus ho-
nore Nicolao, Stephano, et Mathiae de Lwpsa per-
tinebant „eo jure, quo ad ipsos pertinere dinoscitur
relicto et dimisso, pro Civibus, incolis, et laborato-
ribus Civitatis Offen-Banya perpetuo possiden. con-
tradictione quorumvis non obstante statuerit.

   . Literae hae insertae sunt confirmationalibus
Mathiae Regis de anno 1487. 15. Nov.

     Et literae hae p. longum exaratae continentul’ in
Transu.mto judiciali Wladislai Regis de anno 1504.
20. Nov., quas possidet Com. Jos. Kem^ny.

      Met a Ies Incolarum Pagi Resinar

1488. Suppl. C. D. T. V. p. 39—42.

     La anulu acesta cornițele losifu Kemâny pune duoe docu-
mente traduse pe latinia dein limb’a romanăsca. Acelea docu-
mente coprendu descrierea territoriului comunei Resînariu,
asia precumu se dice, că fusese acela limitatu si regulatu in
dilele regelui Mateiu. Prim’a descriere se provdca la unu altu
documentu, care ar fi emanatn tocma dela regele Atilla dein a.
420, citedia si pe Radu Negru vodă. Resînarenii au produsu
acestea documente pe tempulu imperatesei Măriei Tercsiei, anume
in contra sasiloru; dara guberniulu si thesaurariatulu leau decla-
rata de apocrife, de false, minciundse; cu atătu inse bate mai
multu la ochi, că nnu barbatu câ Kemăny le află totuși demne
de a le lua si trece in collectiunea sa cea vasta. Este lucrulu
criticiloru a disputa despre authenti’a acestora documente Noi
le publicamu aici cu convicțiunea morale, că ele in totu casulu
au base istorica vechia; mai departe credemu, că chiarn si dein
consideratiuni filologice merita, câ se le facemu cunoscute lecto-
riloru, că-ci aflamu in ele mai multe cuvente, care mai tdte se
afla si astadi in limb’a daco româna, precumu: Resînari, Cisna-
dieni, dein Gur’a văii Albiniloru; Fați’a cu năsip; Calbau; Fon-
tan’a năgra; Buceei; Radu-voda negru; Ivan Neagoe; Cindrea;
Cristianu; Cneazulu; Rece; Resinova; Bătrînu; Gaura; Dnos (?);
Crâncu; muntele Vellare; munții Gantiu (?); comun’a Turnu;
Poplisiu; Obreja ; Pereu-rosiu; Rogozu; Lunca; Costeliu (Castel-
lum); muntele Clabucu; Lascu; Izvora; Dosul; Piâtr’a Costinu;
Dinos (Dnes, celu de dein susu?) Gautiul; Hîlm; Vallea Popes-
cului; Pamentu Rosiu. Numele subscrise la alu duoilea docu-
mentu inca merita tota attentiunea. De altumentrea speramu, că
Resînarenii voru fi avendu in archivulu comunei loru documen-
tele acestea si altele mai multe, cu care au portatu parentii si
străbunii de străbuni ai loru processe pentru territoriulu loru.
Trebue se se afle urme de acestea si in Munteni’a intre docu-
mentele monastiresci, scrise in limb’a slavdna.

      In nomine Patris, et Filii, et Spiritus sancti, et
cum Illustritatis suae a Deo insigniter, ac otnni vir-
tute condecorati Mathiae Regis consensu renovatae,
et denuo confectae sunt Litterae Metales Pagi Resi-
nar motu et rogatu sedis Judiciariae, quadraginta
Viratus, ac Juratorum, ut sciatur, et observetur, quo
ducuntur Limites noștri Territorii Resinarienșis in
toto circa circum, queraadmodum antiquissimis Lit-
teris metalibus bonae memoriae pervetusti Regis Attil-
lae in anno 420. statutum exstiterat, in anno vero
1488. Christi, altefata sua Majestas Rex Mathias multo
inferius nobis ipsum Territorium exscindi curavit ac
ampliari, atque modo sequenti elevatis signis meta-


        *) Milliare.

— 9 —


libus munitum incipit signanter a căpițe sylvae
querceae inferiori, et hinc Territorii noștri limes du-
citur sursum, vicinorum antero Csisznodieny deor-
snm, ac consequenter nostrae metae collimant ad
hibernalem orientem trajiciendo Pratam Lunca dic-
tus d’in Gur’a văii Albinilor, in rivo ab oriente una
meta terrae elevat, porro dehinc ad captum usque
occulorum progrediendo alia rnrsus meta cursoria
erecta. Concomitantes ad sinistram divertendo, ac
per nemus betulaceum ascendentaliter transit per me-
ditulium văii Albinilor proditque in Facia cu năsip
(faciem arenosam) continenter paulo nlterius proce-
dendo descendit per quemdam Montem, et intrat
fluvium Claustro paulo superius profluentem, adque
spatium, quod visu metiri potest, in certam apicem
tendens procedit paululum, et intrat vallem Kalbau
vocitatam, ascendensque amnem provenit ad ruptu-
ram Fontana Năgră, descendit porro per quampiam
callem, ac intrat magnum fluvium, indeqne limes
noster sursum versus partem orientalem prosequitur,
vicinorum autem collateralem septemtrionalem usque
quo dividuntur duo rivi atque istliinc pars nostra
continuat per amnem a montani» defluentem, ubi
tandem appellit ad Alpes Bucsecs magni quondam
Principis Radu Vodă Negru, qui vixit anno a con-
dito mundo 6740. hinc prodit in proruptum montem,
et jam ab isto loco a sinistris manent vicini Csisz-
nodieny ab hinc ascendimus simul cum montanis
modo memoratas Bucsecs et'continuo per jugum
montis Klebuk procedimus, quae alpes pertinent ad
Ivan Nyagoe usque ad altum verticem hic sejungi-
mur a montanis, septemtrionem versus pone montem
Ivan Nyagoe, et collateraliter per pedem montis
descendimus in oram rivi ac ascendimus secus mag-
num flumen transimus profunda© fossae fontem sur-
sum versus per Clivum quemdam in Culmen alpium
Csindre nuncupatarum devenimus, ac hinc aliquantam
planitiem ad metas usque suscipimus, ubi tandem
coincidimus cum Pago Cristianu a facie alpium Kneazu-
lui vocatarum consequenter ex culmine alpium Csindre
procedimus inter lacus per pedem montis deorsum,
ubi ilumina conjunguntur, pergimus porro transeundo
per latera declivia loci, ut pote Rece dicti continen-
terque per ipsum deorsum alpium modo praetacta-
rum, donec per pedem montis Resinov ad petram
concavam non exitur ad fastiginm montis Bătrinu,
hacque continet limes jugum hujus montis, usque
ad alterius montis Găuri scilicet dictarum verticem,
quae alpes proscipiunt ad orientem aestivalem, ex
căpițe montis hincque per rivum a sinistris progre-
diendo plane infra per decurrentem ab hibernali
Oriente amnem descendimus, consequenter usque ad
Rivum Dnes per cujus semitam eundo, usque locum
Krânk quae pervenit in finem montis Vellare, hu-
jusque jugum continet usque verticem Alpium Gancz
ubi una meta terrae est elevata, hic separamur a
Cristianu et regnone venimus cum pago Turn, des-
cendendoque per Rippas una meta cursoria erecta


existit, transimus per meditulium Poplisului supra
locum Obrăsa arenosum collimando tangit Caput
svlvae querceae, ubi rursus meta terrae conspicitur,
nlterius proficiscimur per idem quercetum.............

et e regione eundo cum Turn usque ad rubrum tor-
rentem (Pereu roșu) ex hic una cursoria meta terrea
descendimus ab hinc, et trajicimus carrectum (rogoz)
usque quercetum, ubi perinde una meta terrea erecta
visitur, prosequimir porro per ipsum quercetum donec
convenimus ad ipsos vicinos Csisznodieny, ac hic
quoque meta cursoria elevata habetur, usque dum
exit in fenetum Lunca. Hac circumductione meta-
rum continetur terrenum, seu territorium Valachicum
Pagi Resinar proprium nemini subjectum, nullus in
eo territorio mandandum quicpiam habet, neque in
Agriș, aut in fluviis, neque in glandinatione, neque
in Corileto, ita nec in quocunque alio beneficio, et
statutae sunt praesentes Litterae metales tempore
Illustritatis suae a Deo dilecti Mathiae Regis, dum
currebat annus a nato Christo 1488. dies vero 22.
mensis May.

      Sequuntur 24. subscriptiones seniorum Pagi Re-
sinar.

      NB. Metales hae valachica linqua fuere scriptae,
versio earum in latinum, inqne sitnplici copia exstat
in Arch. fisei D. fasc. 25. append.

      Notandum porro. has metales, qua suffectitias,
et falsas, cassatas fuisse, signanter 1.) medio Ordi-
num R. Gubernii sub 30. May 1777. emanatorum
in verbis: „Putatitium illud Privilegiorum ab Atila
Rege, et supplicantes vane credunt, Instrumentam
per D. Vice-Directorem Uimo. Duo. Comiți Carolo
Teleki Consiliario Gubl., et in hac materia investi-
gatori Commissario productum supposititium. nullius-
que authentiae et considerationis esse potest." 2)
medio Ordinum R. Gubernii, sub 5 febr. 1784. ema-
natorum: „ex praemissis palam est, productas de anno
1488. litteras metales nullam porsus fidem mereri,
sed juxta Decr. Trip. P. tit. 14 et 15. ac 17. tan-
quam dolose fabricatas inanes, et in judiciis rejici-
endas esse.ft

(Va urma.)



    Exercitiulu in arme. Limb’a miiilaria.

      Ori candu ni s’a datu ocasiune in cursulu vie-
tiei ndstre, amu indemnatu cu totu-adensulu pe te-
nerimea ndstra, că se nu’si pregete a se exercita
cătu se pdte mai bene in mânuirea armeloru; se nu
se feresca de servitiulu ostasiescu in armata, ci inca
se’lu caute; se iubăsca scientiele militarie si se se
ocupe cu densele. Intocma, in acestu intielesu amu
scrisa si in anulu trecuta, atătu in Nr. 4 alu acestei
folie, cătu si mai tardfu in Gazet’a Tr.

Scimu bene, că acăsta doctrina a ndstra este
considerata de multi că oppusa cunoscutei doctrine,
care dice: Petre, baga sabii’a ta in tec’a ta, că celu ce
2

— 10 —


scăte sabii’a, de sabiia va mori. Este inse tempu
multu, de candu noi amu pusu ambele acestea do-
ctrine facia in iacia, si amu aflatu, că contradicerea
intre ele este numai la părere, si că numai educa-
tiunea ndstra cea calugarăsca, primita dela călugării
greci, mai alesu de candu a cadiutu Constantinopolea
in manile turciloru, ne face că se ni 'se para pecatu
a porta arme. Calugariloru adeca le a fosta lene a
invetia si a distinge agera, că una este a mânui arme
cu scopu că se omori dmeni cu totulu innocenti,
său că se o folosesci in contra legei si fora nice-
unu felia de auctorisatiune data dela potestatea le-
gale si legitima a statului, si cu totulu alt’a este, a
porta arme si a te deprende bene in mânuirea loru
cu scopu că se’ti aperi persdn’a ta si a familiei tale
de atacurile lotriloru, carii tienu drumurile, si ale
celoru carii spargu încuietori si vena se te omdre in
capu de năpte, său si dio’a mare, si se te spoliedie
de totu ce ai; apoi ărasi una este a inarmă mii de
juni si barbati vigorosi cu scopu că se calci tiăr’a
si patri’a unui altu poporu, se’lu spoliedi, se’lu sub-
jugi, se’lu supui spurcateloru tale pofte, se’i rapesci
nu numai averea, ci si demnitatea de omu, libertatea,
convicțiunile religidse, limb’a, naționalitatea si tăte
institutiunile tierei, — si cu totulu altu ceva este,
a'ti exercită junimea in arme si a o instrui cătu se
păte mai exactu in tote ramurile scientieloru mili-
tarie numai cu scopu, că in orice casu de periculu,
intre orice configuratiune a evenimenteloru, se fii totu-
deauna in stare de a’ti apara cu cela mai bunu suc-
cesa totu ce’ti este msi scampu, mai pretiosu, mai
sublime pe acestu pamentu. Pacea intre popdra si
pacea universale este unu idealii in adeveru sublime,
a cărui realisare o au doritu si o voru dori totu-
deauna toti ămenii de bene; păna acuma inse elu a
remasu totu numai idealu nerealisatu nici pe duoe-
dieci si patru de 6re. Trist’a realitate, intrăg’a hi-
storia a omenimei de multe mii de ani, ne adeve-
resce păna in dio’a de astadi, că precumu ferele sel-
batece rapitdrie, intocma si diversele parti ale ome-
nimei, genți, popăra, națiuni, triburi, hdrde, s’au
aflatu si se mai afla in lupta continua; că-ci dăca
si nu curge pe fiacare di sânge in bătălii tienute
peptu la peptu, dara temerea unora de altii este in
permanentia, de di si de năpte, că si cumu te ai
află in societate de lei, tigrii, sierpi si crocodili. Proba
învederată armatele permanente, nu numai in Europ’a,
ci si in Asi’a, Afric’a, Americ’a si pe mulțime de
insule ale globului. Mai alesu popărale mai mici
nu sunt sigure nici pe unu momentu de subjugare
si sugrumare dein partea celoru mai mari si mai
tari; de aceea trebue se’si desvălte si tiena in acti
vitate tote poterile, atătu fisice cătu si spirituali,
pentru că totudeauua se fia in positiune favorabile
de a se apară cu energia, pe care inemiculu se o
tiena mente. Dăca s’au mai facutu vreodată in lume
încercări de pace universale, apoi acelea s’au facutu
in modu eminente de cătra auctoriulu religiunei chri-


stiane, carele a disu: Pace voue; care inse a preve-
diutu cu tăte acestea, că chiaru si marile adeveruri
propagate de elu voru da ocasiune la cele mai fe-
rdse belluri si versari de sânge, ăra profeti’a sa' se
împlini in cursu de 1840 de ani de mii de ori in
modula cela mai fiorosu, că-ci dein caus’a religiunei
christiane s’au sacrificata sute de milidne de vieți
omenesci. Histori’a eclesiastica este totu asia abiin-
dante in descrierea belluriloru religiăse, că si cea po-
litica; si prea adessea nu o poți separa pe una de
ceealalta.

     Asia dara se rogamu Ceriulu cu totii pentru
pacea universala; dara pentru că ea se viena mai
curendu, se ne exercitamu in arme cu atătu mai
barbatesce, si popărale cele mai mici se fia cele dein
urma, care se faca dein sabiia cutietu, dein pușca
secure, dein tunuri campane.

     Dara none romaniloru ne mai lipsesce inca multu
păna la exercitiulu pcrfectu in arme si păna la câ-
știgarea scientieloru militarie. Intre altele avemu se
ingrijimu si de limb’a, de terminologi’a militaria.

     In armat’a imperiala este lege, că de limba na-
ționale a unui regimentu se fia recunoscuta aceea,
care este limb’a maioritatiei ostasiloru. Sunt si re-
gimente amestecate asia, in cătu se afla in ele re-
presentate căte duoe nationalitati aprăpe in numeru
egale, de ex. romani si secui, său romani si șerbi.
Pentru asemenea cașuri este ărasi lege, că toti ofi-
ciarii fără distinctiune, se fia obligati a invetia
limb’a, său nn’a dein limbele regimentului, intr’unu
termina anumita, ăra la casu contrariu se se stră-
mute dela acelu regimentu. Cu tăte acestea, sunt
regimente, in care nici chiaru suboficiarii, cumu cor-
poralii, sergenții, nu cunoscu limb’a soldatiloru, său
că vorbescu unu jargonu, unu galimathias de limba,
in cătu iti vene se’ti astupi urechile candu ii audi.
In acelea cașuri intielegerea intre superiori si subor-
dinati este redusa aprăpe numai la pantomimica, prin
urmare este inpossibile că se nu sufere servitiulu si
chiaru disciplin’a. Preste acăsta, cei mai multi ostasi
trebue se simtia ăresicare dorere sufletăsca vediendu,
că superiorii loru său nu sunt in stare se invetie
limb’a loru, său că o despretiuescu si de aceea nu
o invătia. Limb’a de comanda si oficiale in armat’a
imperiului austriaca este cea nemtiăsca; sutele de mii
de ostasi invătia cuventele de comanda si se intoc-
mescu după ele. Dara in tempurile năstre nici-de-
cumu nu este de ajunsa numai cu atăta, pentrucă
acuma s’au convinsu si generării cei mai betrani, că
diversele parti ale armatei nu mai sunt, nu trebue
si nu potu se fia că odiniăra, simple collectiuni de
automati, machine, care se mișca dela unu locu la
altulu prin resorturi, arcuri, său prin poterea de va-
porii, fără a le fi permissu, necumu se vorbăsca, dara
nici se cugete; ci acumu se cere si dela soldatu ăresi-
care scăla, unu grada ărecare de intelligentia, in
proportiunea in care se perfectionădia artea militaria
si in specie armele. De aceea vedemu că la tăte

— 11 —


părțile de trupe păna diosu la companii s’au infien-
tiatu scăle, cu sfere diverse de activitate. Ce se faca
inse oficiarii-professori ai acelora scăle, dăca ei nu
cunoscu bene limb’a regimentului? Asia recruții nu
potu face progressu doritu.

     Intr’aceea se fia si popărale drepte in acesta
materia, si anume noi romanii se ne marturisimu
pecatulu si se recunăscemu, că noue păna acilea de
nimicu pe lume nu ne a pasatu asia pucinu, câtu
ne a pasatu de sărtea fetioriloru nostrii, pe carii
’iamu datu, ori amu fostu necessitati, constrinsi, a’i
dă la regimentele imperatesci, ci de comunu ’iamu
tienutu că desbinati dein sinulu natiunei, că pierduti,
că morti dein dio'a assentarei loru. Ne mai tiene
adeca legati opiniunea vechia si tradiționale, de candu
fetiorii nostrii ăra prinși cu funi’a său cu asia numi-
tulu arcamu, precumu se prendu caii selbateci, său
si cu cânii satului si cu zavodi*), apoi ii ducea pe
tăta viăti’a, păna candu adeca mai era in stare se
porte armele, ăra disciplin’a era totu asia de barbara,
că si modulu recrutarei. S’au schimbatu cu totulu
acelea tempuri si inpregiurari; de aceea noi inca se
ne schimbamu cu totulu opiniunea năstra, se nu ne
mai tienemu pe filii nostrii că perduti prin assentare,
ci se’i consideramu că duși la scăla, ce e dreptu,
aspra, se credemu inse că folosităria, precumu o
credu acăsta tote popărale ajunse la conscienti’a de
sene. Destulu amu fostu crescuți căteva sute de ani
curata calugaresce, popesce, bizantinesce; se mai cer-
camu in cătuva si mihtaresce, si europenesce. Avemu
limba minunata pentru invetiaturile theologice in tăte
ramurele, păna si in ramura său specialitatea ana-
themeloru; dati se ne formamu si limba militaria
pentru tăte ramurele artei militarie, nu’mi pasa păna
la cea dein urma specialitate, a injuratureloru că si
cele nemtiesci de Kreuzdonnerwetttertausendmillion-
sacrament, că-ci si acestea sunt totu numai nesce
formule de anathema, numai nu calugarăsca.

     S’au vediutu pe la regimente unele cărticele tipă-
rite, cu terminii de comanda si de instrucțiuni scurte,
traduși in romanesce, inse traductiune atătu de mi-
serabile, in cătu este mirare, curau a cutediatu cine-
va se’si recomande acea maculatura spre tipărire.
Inca de candu amu vediutu acea nefericita traduc-
tiune dein limb’a nemtiăsca, ne amu decisu a repro
duce in acăsta fălia una serie de instrucțiuni si ter-
mini technici militari asia, precumu ii aflamu traduși
său prelucrati după originalulu francescu de cătra
ămeni competenti de specialitate. Sciutu este


      *) Acăsta barbaria cumplita a duratu păna in an. 1829,
si respective păna in a. 1847, candu anume aici in marele Prin-
cipatu alu Transilvaniei s’a vedintu mai antaiu recrutare prin
tragere la sorti; ăra păna atunci derogatorii comuneloru era
obligati a se arunca cu furci de feru si cu alte arme asupra
fetioriloru că se’i apuce, se’i lege si se’i duca la temnîtia,
de unde apoi ii assentă. Multi fetiori se apară pe morte si multi
ămeni isi perdea viăti’a. Dara nobilii (nemeșii) era scutiti presto
totu^de servitiulu militariu.


că traducerea dein limbele neolatine analitice in limb’a
nostra, totu analitica, se face neasemenatu mai usioru
si mai bene, decătu dein ori-care alta limba. Avendu
inse cineva deinaintea sa traducerea dein francesce,
se va deda că se traduca totu asia netedu, de ex.
dein limb’a germana.

    In Nr. v. vomu incepe cu: Regii lamentulu
asupra exercițiului si manevreloru de in-
fanteria.



COmCOHIATU
alu onor, comitetn alu associatiiiuei transilvane ele. cu redac-
liunea diuariului „Transilvani’a" pro 1873.

DARE.

    Ian. 1. Saldulu anului 1872 fr. 32. 83. Febr. 1.
pentru urmatărele conturi aldate sub liter’a a) Nr. 1,
2, 3 d’in „Transilvani’a" tipografiloru Romer&Kamner
fr. 61. 50. Martin 1. b) Nr. 4 fr. 19. 50. Martin 29.
c) Nr. 5, 6. 7 si 250 adresse fr. 71. — Maiu 1. d)
Nr. 8 si 9 fr. 39 — Maiu 20. e) Nr. 10 si 10 a-
drese fr. 20. — luniu   18 f) Nr. 11                        si 12. fr. 39.—

luliu 17. g) Nr. 13 si 14 fr. 39. —                          Septemb. 8. h)

Nr. 15, 16, 17 si 16 adresse fr. 59. 30. Novemb. 15.
i) Nr. 18, 19, 20 si 21 si 9 contiuri adrese de po-
sta fr. 86. 50. Dec. 6.                       k) Nr. 22, 23 si 24 fr. 65. —

Dec. 22. 1) pentru ostenelele avute cu espeditiunea
„Transilvaniei⁴⁴ lui Gr. Dobrinu fr. 60. — m) pen-
tru brosiurarea „Transilvaniei" pro 1872 lui Ioana
Jăro fr. 10. 85. n) pentru 2 ladi de pachetatu „Trans.⁴⁴
pro 1872 lui Gr. Temesvări fr. 1. —. Pentru servi-
toriulu dusului manuscripteloru si a „Transilvaniei⁴⁴
la prenumerantii locali fr. 12. — Pentru 600 mărci
ă 1 cr. si 661 ă 2 cr. fr. 73. 22. Pentru porto la
corecturi si corespondentie cu manuscripte trimise
dela Vien’a si Bucuresci prin redactoriulu foliei fr. 1. 20.
Pentru porto la diurnalele sosite dela Romani’a, si
adeca „Trompet’a Carpatiloru“ 54, „Poporala⁴⁴ 54,
„Gazet’a Craiovei“ 52, „Vocea Husiloru⁴⁴ 17, „Cu-
rieriulu de Iasi“ 156, „Revist’a scientifica⁴¹ 24 nu-
mere ă 2 cr. fr. 7. 58. o) Pentru porto la core-
spondentie recomandate (6 recepise) 85 cr., corespon-
dentie nerecomandate fr. 2. 40.; pentru recuisite de
cancelaria, ad. charthia de scrisa, pene, negrăla, creiăne,
căra fr. 1. 58. p) Pentru unn contu alu fabricei.de
charthia dela Zernesci fr. 132. 91. Dec. 24. Pentru
saldulu nou in favorea onor, associatiuni, fr. 47. 09.
Sum’a fr. 883. 31 cr.

AVERE.

    Pentru anticipatiunea primita dela onor, comi-
tetu in 31. lanuariu fr. 250.— Maiu 25. fr. 200.—
Octobre 17. fr. 250. — Pentru banii de abonamente,
carii s’au primita dea-dreptulu la cass’a redactiunei
in Brasiovu după list’a alaturata sub lit. A fr. 183. 31.
Sum’a fr. 883. 31 cr. Asia iu

    1874 lanuariu 1. au mai remasu asupr’a spe-
seloru anului 1874 la redactiune per cassa fr. 47. 9.

- 12 —


     Asia dara tipărirea si expeditiunea foliei Tran-
silvania, cu post’a, costă pe an. 1873 v. a. fr. 836
cr. 22. Dăca acesta editiune s’ar fi facutu simplu
că carte intr’unu singura tomu, si s’ar fi datu curau
amu dice, dein mana, atunci ar fi costatu si mai
puținu, pentru că aru lipsi dein spese expeditiunea
cu 60 fr. si marcele poștali 73 fr. 22 cr. Dăca s’aru
vende tăte 500 exemplariele cu căte 3 fr., care pretiu
ar fi forte eftinu, celu mai eftinu in tierile năstre,
atunci venitulu brutto ar fi 1500 fr., ăra spesele cu
honorariu cu totu 1236 fr. 22 cr.



    Societatea agricultoriloru romani.

      Spiritulu de asociatiune a inceputu a petrunde
si intre romani; semnu invederatu, că încrederea in
honestate, in moralitatea publica si privata inca a
inceputu se prindă radeciue in mani’a toturoru ele-
menteloru inemice moralitatiei si prosperitatiei. In
anii acești dein urma avemu căteva probe de aso-
ciatiuni care au reesitu bene si unele forte bene.
Mai de curendu dn. P. S. Aurelianu, directorulu sco-
lei agronomice, a esitu cu vechiulu seu planu de pre-
dilectiune pentru fundarea unei societăți de agricul-
tori. Scopurile acelea societăți sunt respicate in sta-
tutele publicate mai antaiu in făli’a „Ecodomi’a
naționala¹¹ Nr. 10. In prefațiune la statute dn.
Aurelianu dice intre altele:

      Probe învederate ne-aji convinsu pe toti cati
ne ocupamu de agricultura, ca perdemu si perdemu
forte multu, necomunicandu-ne unii alior’a cunoscien-
tiele ce possedemu, că mulțime de observatiuni prac-
tice remanu fbra folosu pentru agricultorii nostrii,
că in fine multe si numerdse innovatiuni consacrate
prin practica, in diferitele ramuri ale agriculturei,
ne^fiindu cunoscute decătu intr’unu cercii restrinsu, se
introducu in agricultur’a naționala. Pe de alta parte
este invederatu, că de cativa ani afbra de cultiva-
torii cei mici, cari dein meseria se aplica la agricul-
tura, persăne cu cunoscintie si avere au inceputu a
se ocupa intr’unu modu seriosu de esploatarea pa-
mentului> Acesta împrejurare unita cu nevoile agri-
culturei ndstre, ni se pare cea mai favorabila pentru
a pune temeli’a cea mai durabila unei societăți a
agricuitoriloru romani

      Subsemnatuhi plinu de credintia, că confrații sei
in agricultura se voru întrece in a conlucră pentru
fondarea unei asemenea importante associatiuni, ’si
permite a publică statutele de mai josu. Aceste sta-
tute in stare de proiectu se voru subscrie imediatu
de catrâ cincidieci de persăne cari voru constitui in-
ceputulu societății agricultoriloru romani. Una-data
subscrise, fondatorii se voru întruni fbra intardiere
si voru proclamă că societatea agricultoriloru romani
este fondata. Nu ne indoimu că numerulu societa-


riloru va spori, si că la capetulu anului adunarea
generala a societatiei va completă lipsurile inevitabile
ale statu’eloru.

      Cu totu slabulu resunetu ce păte avea vocea
acelui care are onăre de a servi agricultur’a națio-
nala de suntu patrusprediece ani, iau curagiulu a
conjura pe toti confrații agricultori, că se -se unăsca
cu totii pe acestu terenu alu prosperitatiei agriculturei
naționale. Astadi mai multu decătu ori căndu, cele
mai imperidse interese ne comanda a ne dă manile
cu totii pe terenulu economico, a fi un’a in marile
cestiuni privităre la economi’a naționala.

      Terminandu ne permitemu a rogă pe confrații
in diaristica, că se binevoiăsca a dă publicitate sta-
tuteloru societatei agricultoriloru romani, pentru că
toti cei interesati se păta luă cunoscientia de densele.

      Persanele cari voru binevoi a se înscrie intre
membrii societatiei agricultoriloru rom ni, suntu ro-
gate a se adresă prin scrisu cătra subsemnatulu, pen-
tru că se păta fi insciintiate a lua parte la prim’a
întrunire. Adressele respective suntu neaparate.

P. S. Aurelianu.


    Bibliografia.

    Catecbismulu sanetatiei (Igien’a, Diete-
tic’a) intocmitu pentru poporulu ronianescu si scălele
popularie elementarie.

    Catechismulu antropologicii, intocmitu
pentru poporulu romanescu (si scălele elementarie),
amenduoe de Pavelu Vasiciu, dr. de medicina si chi-
rurgia, magistru de obstetricia, consiliariu de scăle
reg. in pensiune si asesoriu consistoriale. Temisior’a.
In tipografi’a lui E. Steger. Pretiulu fia caruiu dein
acestea Catechisme este numai căte 25 cr. v. a., si
se p6te trage de-a dreptulu dela dn. auctoriu dein
Temisiăr’a, său si prin librarii, ăra aici in Brasiovu
se afla la dn. protopopu loanu Petricu, in Sibiiu la
tipografi’a archidiecesana.

î Ma cr obi o ti c’a său Maiestri’a de a conserva
viăti’a dmenăsca. compusa de renumitulu medicu dr.
Hufeland, tradusa in romanesce de dr. Pavelu
Vasiciu, tomulu I. si II.; costa acuma numai 1 fior.
50 cr.


             Dela acestu Nr. înainte făli’a se tramite
numai la cei carii voru fi numeratu pretiulu aratatu
în fruntea ei.

     Exemplarie întregi dein cei 6 ani trecuti se afla
de vendiare la Comitetulu asociati un ei in Si-
biiu, se potu trage si prin librari. In cursurile ani-
loru 1871—73 avemu căteva sute de documente pu-
blicate, după care așteptă indesiertu toti aceia, carii
sciă că acelea se află in collectiunea Sincaiana dela
Oradea, ce se tiene închisa.


Editorii! si provedietoriu: Comitetulu, — Redactorlu G. Baritiu, secretariulu I. alu asoeiatiuuei. — Tipografi’a R8mer& Kamner.