Acesta Mia
roia Q -aAIa r>


                  i ese a *
cate 3 c6le pe luna
si costa 2 fiorini v. a.


pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.
Pentru străinătate


  1 galbenu cu porto
sHp poștei.

        ——-----





                TRANSILVANI’A.




            Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana
            si cultur’a poporului romanu.



■jogjCn.-----------^>1» ■ ’

< fi . .      , ,             »

    Abonamentulu se

I face numai pe cate *

      1 anu intregu.

   Se abonedia la Comi-
   tetulu asociatiunei in
   Sibiiu. seu prin pvsta
   seu prin domnii co-

<? lectori.

t/j*


Ar. 24.


Brasiovu 15. Decembre 1873.


Anulu VI.





Sttmariu: Societatea academica romana, amicii si contrarii sei. (Fine.) — loanu Corvinu de Hunedor’a. (Urmare.) —
Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Honorariulu acestei redactiuni. — Bibliografia — Recunoscientia națio-
nale. — Subventiuni la foliele nepolitice rusesci.


        Societatea academica romana, amicii si contrarii sei.

(Fine.)

      Tdte acestea obiectiuni si alte difficultati inpreu-
nate cu compunerea dictionariului s’au relevatu in
sinulu societatei academice in duoe sessiuni una după
alt’a; celu pucinu 15 siedentie s’au petrecutu aprdpe
mimai cu critic’a cea mai rigordsă a primului pro-
iecta de dictionariu si glossariu publicatu de cătra
comissiunea lexicographica, si — precumu se intem-
pla adessea in cașuri analdge, candu discussiunea ia
dimensiuni intense, candu spiritele se inferbenta, candu
opiniqgifo începu a lua forma de maxime, unii dmeni
aluneoa ’si la personalități, de unde urmara si dimis-
siuni. ’ Pe atunci dise unulu deintre membrii repaii-
sMi: „De vomu es! cu asemenea lucrare in publicu,
dmenii ne voru toca in capn." Altulil drasi, candu
era vorba despre ficsarea numerului essemplarialoru
căte aru fi a se tipar! dein dictionariu si glossariu;
si candu aud! că se propune unu numeru de patru
mii, spaimentatu si amanta dise: „Nici optudieci nu
se voru vende!" Au fostu drasi altii carii ‘au apo-
strofatu pe membrii commissiunei dichndu-le cu dqrerd
profunda: „Ne stricati limb’a dein temeliile sale." —
Totu aceștia s’au incercatu a’i strimtora intre dresi-
care legi sdu regulamente, după care se aiba a com-
pune dictionariulu.

      Si care a fostu resultatulu finale alu toturoru
aceloru discussiuni îndelunge, ferbenti si mai totu-
deauna neplăcute asupra dictionariului si glossariu-
lui? A fostu simplu acela, că membrii commissiunei
au respunsu, buna-ora că drecandu Luter in cestiuni
religidse: „Acestea sunt convicțiunile ndstre philolo-
gice, acdsta este dresicumu dogm’a ndstra că lexi-
c o gr ap hi in limb’a daco-romana; dela acdsta
nu ne potemu abate pentru tdta vidti’a ndstra. Noi
inse nu ne inbuldimu, ba nici nu ne inbiiemu a
lucra la acestu. dictionariu; nu noi acești duoi (la
inceputu trei membrii păna la mdrtea lui Eliadu) di-
spunemu de capitaluri, ci societatea intrdga. Ea este
in- dreptu se aldga alta commissiune lexicographica
si alti collaboratori, atătu dein sinulu societatei aca-
demice, cătu si dein asfbra, dein tdta cet’a cartu-
rariloru nostrii, se le votedie remuneratiuni ori cumu
va afla ea cu cale, si atunci ati scapatu de noi si


disu in


de tdte „pedanteriile ndstre." Gubernii!
regulamentulu seu dein an. 186% fdrte in scuftu: ^-
„începeți si realisati lucrarea dictiona-
riului romanu." Nimicu mai multu. Si unu gii-
berniu in adeveru naționale, in adeveru romanescu,
nici că potea face altumentrea, decătu că se lase
modulu essecutarei in grij a si responsabilitatea phi-
lologiloru pe cari’i avemu.

     In cătu pentru acei cărturari ai nostrii, carii
critica pe dein afbra de societatea academica, in
diarie si in adunari, apoi ce’i impedecase pe densii
a elabora dictionariulu (nu vocabulariu, nu .ma-
nuale de colea păna colea) inainte de infientiarea
societatei academice, si se ia ei marele premia Zappa. ;
Nu'i impedeca inse nimicu nici chiaru după chia-
marea in vidtia a societatei, că se se coalisedie intre
Se-nte si se dssa, ddca nu indata cu manuscriptulu
intregu, incai cu unu planu ficsu, claru, in care se
arate natiunei si guberniului, că dictionariulu densiloru
are se fia neasemenatu mai bunu decătu alu commis-
siunei lexicographice, pentru că in câsnlu de facia
nici decmnn nu este de ajunsu numai a critica, nu-
mai a declara dictionariulu de reu, de lucrare pe-
danta s. a., ci criticii sunt datori a si pune altu-ceva
mai bunu in loculu aceluia. Odata si bine, toti băr-
bații natiunei carii vedu multu mai departe decătu
numai păna la nasu, sunt de credentia, că unu di-
ctionariu romanescu, care se coprenda n u numai
vocabule, n u numai materiala secu, ci si toti idio-
tismii, tăte accepțiunile, fraseologi’a, proverbiale si .
mai in scurtu, tdta avuti’a limbei, este pentru daco-
români una dein conditiunile de vidtia naționale, prin
urmare, că realisarea lui nu se mai pdte amana pe
tempu nedeterminatu.¹¹

     Facia cu asemenea argumente, maiOritatea mem-
briloru căti se află in Bucuresci la sessiunea anuale,
se vedih uecessitata a lașa redactiunea dictionariului
si a glossariului totu in manile commissiunei lexico-
graphice alese inca dein an. 1869, dra vreo siepte
inși deintre densii se deciseră a si collabora la dictio-
nariu . subministrandu commissiunei materialo, inse
numai dela lit. F. inainte, pentrucă primele litere
păna la E au remasu că se le faca pe dein intre-
gulu totu membrii commissiunei, adeca Laurianu si
Maximo.


45

— 286 —


       Acdsta este pe scurtii istori’a urdirei si a publi-
care! dictionariului si a glossarinlui pre cătu ilu ve-
denia datu la lumina păna la F in vreo 90 de cdle.
Liter’a F va esf totu dein pen’a dlui Laurianu, pen-
trucă celu care a luase asupra sa, renuntiă mai tar-
dfu la elaborarea ei. De aci incolo urmddia literele
lucrate si de alti membrii; urmddia inse si criticele,
si bene făcu, inse cu conditiune, câ acelea se nu fia
superficiali, nici impertinente, nici numai negative,
ci criticii nostrii se ne arate si in modu positivu,
cumu ar trebui se fia unu dictionariu etimologicu
romanescu; se ne dea că de proba dein atătea mii,
, celu n^^^Acinu căte una suta de cuvente redactate
gata, pW^F câ se ne potemu orienta si noi acesti-
lalti moritori, carii volimn se ne invetiamu, se ne
‘ vorbimu si scriemu scump’a ndstra limba regulatu
si frumosu. Acdsta se cere dela criticii nostrii cu
totu dreptulu si cu atătu mai virtosu, că dea, celi
carii se temea că dictionariulu si glossariulu asia
cumu se publica elu, nu se va vende nici in 80 de
essemplaria, se vedu insielati, pentrucă, numerulu
abonatiloru a trecuta si păna acumu, adeca multu
mai inainte de a esi dictionariulu intregu, preste siese
sute, precumu se pdte convinge ori-cine dein list’a
ce se publica pe coperta fascicleloru. Asia dara,
ddca ne tememu că prin acestea cârti ni se va strica
limb’a, criticii numai se se inpulpe iute, se le scar-
mene, se le depopularisedie cătu se pdte mai curendu,
pentru că se ajute pe națiune a evita unu periculu
că acesta. Semena inse fdrte, că acea temere va
fi cu totulu desierta.

       Scriitoriulu acestoru inpartasiri inca a fostu dein
aceia, carii s’a oppusu la prea mult’a latinire a lim-
bei ndstre, precumu si la ingreunarea ei prin ortho-
graphia, cumu amu dice, prea de totu scientifica ri
gordsa, sdu ddca mai voliti, prea arteficidsa. In a-
cestu sensu a vorbita si elu de repetite-ori in sinulu
i societatei academice; dra dupace a vediutu estraor-
! dinari’a perseverantia dein duoe parti, pentru duoe
opiniuni oppuse, si-a disu sie, a dis’o si in siedentia:
Acdsta divergentia agera de opiniuni o pdte inpaca
i numai tempulu, sdu mai bene, in cursulu tempului
națiunea intrdga, prin intelligenti’a sa collectiva, care
cresce pe anu ce merge. Nu duoi sdu trei philologi,
nici chiaru vreo societate scientifica de nu sciu ce
auctoritate mare, va face vreo-data limb’a unei na-
țiuni , nici reinviendu’i archaismii, nici incarcandu-o
cu neologism!, nici stringdndu-o in penteni orthogra-
phici si grammaticali, pe carii națiunea nu pdte sdu
nu vrea se’i sufere. „Academiile nu sunt acilea, că
se faca limbile, ci numai că se constate regalele loru,"
a disu Eliadu pre candu era inca sanetosu la mente,
si a disu fdrte bene. Intr’aceea ce mi s’a intemplatu
se vediu eu, că si toti ceilalți contemporani ai mei!
Una propensiune, că se dicu asia fenomenale, a na-
tiunei ndstre, de a snscepe si adopta in limb’a sa
icătu se pdte mai multi termini curatu latinesci, carii
: mai inainte nu se audia de locu in nici una parte a


romanimei. Si bene se insemnamu. acdsta se in-
templa mai multu in Romani’a propria disa, adeca
in acea tidra, unde păna inainte cu 30—40 de ani
limb’a latina era nu numai prea pucinu cunoscuta,
ci chiaru si persecutata de greci, dein cause confes-
sionali. Chiaru si in tempulu de facia mai audi pe
grecii româniți escusandu acdsta propensiune cu ste-
reotipulu loru: „Au venitu ardelenii dela Blazu, că
se ne stritie limb’a." Nu ardelenii (numiti in ba-
jocura si ungureni), au venitu că se ve stritie
limb’a; ci apparitiunea acdsta in vidti’a ndstra națio-
nale trebue se’si afle, precumu si afla esplicatiunea
sa cu totulu airea, in alte inpregiurari. De s’ar fi
stramutatu „Blazulu" intregu la Bucuresci, totu nu
ar fi fostu in stare se stritie limb’a lui lonitia alu
polcovnicului Ilie dela Tergovistea (loanu Eliadu), si
cu atătu mai pucinu limb’a unui Cesaru Boliacu, care
păna in dio’a de astadi mai duce atăta frica de „je-
suitii dela Blasiu.“ Intr’aceea se lasamu pe scriitorii
cei mai renumiti ai României, se ne intdreemu la
juriști si la legisti, la medici si — chiaru la călu-
gării dein Romani’a. Cautati la legile si la desba-
terile parlamentarie ale camereloru legislative, assi-
stati la asia numitele „pledorii¹¹ ale advocatiloru pe
la tribunale si curți, mai alesu de 14 ani inedee;
aruncati ochii preste sententiele judecătoresc!; luati
amana Monitoriulu officiale, sdu si foliele of-
ficiali dein lassi si Craiov’a; ascultati pe medici si
cititi Gazet’a medico-chirurgieala; cereți acte
consistoriali dela mitropolia, că se vedeți in ce limba
mai scriu si parentii călugări ; in fine descendeti ddca
voliti, si in classea midiulocfa a comerciantiloru; apoi
inse nu cumu-va se lipsiti a cerceta ce limba romana
vorbescti ddmnele (odenidra cocdnele) romane in re-
giunile superiori ale societatiei romanesci, pe unde
pre cătu scimu noi, n’au ajunsu păna acumu „că se
se incuibe¹¹ nici unu ardeleanu. Preste totu, mul-
țime de termini latinesci adoptati, tienuta in ondre,
si pronuntiandu-se (cu pucine esceptiuni) atătu de
frumosu si eleganta. in cătu pare că individii carii
’ii pronunția, ii au subti cu tieti’a mamei loru, precumu
au suptu cuventele Capu, ochiu, frunte, fația, urechia,
nasu, dente, gingia, ceriu, sdre, luna, stea si diece
mii altele. Preste acdsta, cu cătu ideile si cunoscien-
tiele se imultiescu, cu cătu cultur’a inaintddia, cu
atătu se imultiesce si usulu cuventeloru latinesci, dis-
pare inse in aceeași proportiune in tnani’a ndstra a
conservativiloru, usulu slavonismiloru si alu unoru
cuvente turcesci, remase dein dilele cele rele; ce e
mai multu, chiaru gallicismii an inceputu se faca locu
in parte mare cuventeloru antice latinesci si unora
dein evulu mediu. Cuvente latinesci vechi, tractate
mai deunadi că neologismi si chiaru criticate, res-
pinse, le vedi astadi adoptate prin gurile si penele
toturoru. Ei bene, unde se va termina progressulu
acesta — sdu după unii — mani’a, passiunea — de
a latini? Acdsta întrebare merita unu respunsu, pe
care ddca nu'lu damu la loculu acesta, caus’a este

— 287 —


numai, că relatiunea ndstra despre cercările si sufe-
rindele prin care a trecutu societatea academica, s’a
prea lungitu, chiaru fbra voli’a ndstra. Asia noi nu-
mai cătu constatamu fapt’a, ch națiunea ndstra apu-
case calea cătra lumea latina mai inainte de a esf
dd. Laurianu si Maximii cu proiectulu loru de dictio-
nariu înaintea lumei, ch prin urmare literaturei in
genere, gramaticei si lexicografici in specie, le remane
pe acesta cale numai rola, cumu amu dice, de regu-
latori.

      Dein tote acestea deducemu noi, că nu trebue
se fimu prea ingrijati de form’a in care esse dictio-
nariulu si glossariulu, că-ci de nu aru mai avea ace-
lea cârti altu merita, decătu că se aduna partea cea
mai mare a materialelui limbei, si că se dă unu prea
bunu subjectu pentru critica, totuși ele voru fi forte
instructive pentru noi toti; ne voru dă ocasiune câ
se admiramu unu thesauru minunatu de idiotismi,
frase si proverbie, de care păna acilea nici nu sciamu
că le avemu. De acf incolo nu ar trebui se perdemu
dein vedere, ceea ce ni s’a spusu mai de multe-ori,
că la alte popdra asemenea carte a cartiloru s’a fa-
cutu in restempu de căte treidieci păna in patrudieci
de ani. Asia si la noi, ce nu s’a facutu astadi, se
va face mane, că-ci venitoriulu nostru inca ne este
inainte; noi de acf incolo avemu se ne consolidamu
câ națiune intru tdta poterea cuventului.

      Ad 8. Gestiunea inmultirei membriloru in so-
cietatea academica inca a causatu mai alesu de trei
ani incdce multa dorere de capu. Abia se pdte crede,
ce delicata cestiune mai este inca si acdsta. Guber-
niulu defipsese numerulu membriloru la 21. Socie-
tatea prevediă căteva conditiuni de alegere in statu-
tele si in regulamentulu seu, inse nu defipse nicairi
numerulu membriloru, ci după cumu se deschidu va-
cantie, prin dimissiune seu mdrte, asia indepliuesce
numerulu de 21 prin alegeri. Societatea academica
au alesu păna acilea dein propri’a sa inițiativa 11
membrii in loculu celoru incetati. Intr’aceea s’au sco-
latn unii, carii au cerutu înmulțirea păna la 25, altii
păna la 30, si drasi unii au volitu câ membrii ac-
tuali ai acestei societăți se se inmultidsca cine scie
păna unde, in infinitu, păna s’ar preface câ intr’una
specie de casina, societate de lectura, athenen, sdu
nu mai sciu ce. Discussinnile dein acdsta causa au
crescutu cu atătu mai multu, că-ci — lucru straniu
— cu cătu societatea academica este mai multu cri-
ticata si înjurata, cu atătu se afla mai multi candi-
dati de membrii actuali. Mai antierti unu singura
membru dela Aradu propunea una lista de 16 mem-
brii noi. Pre cătu scimu noi, nici unulu dein membrii
actuali nu este in contra inmultirei numerului mem-
briloru; inse abia credemu se fia doui sdu trei, carii
se volidsca a’i inmultf in infinitu; in contra opiniu-
nei dein urma lupta argumente multe si tari, era nu
numai singura inpregiurare, că pentru membrii multi
se ceru fonduri mari, afbra ddca s’aru afla literati
de aceia, carii se nu pretenda nici-una remuneratione


pentru activitatea loru si nici bani de drumu. Se
ne erte tdta republic’a eruditiloru, este inse unu a-
deveru comprobatu prin esperientia îndelunga la tdte
popdrale, că ddca se aduna prea multi la unu locu,
se destdpta in ei manca rime irresistibile de a vorbf,
de a comunica idei uneori necunoscute, mai de multe-
ori fdrte bene cunoscute, de a disputa de omnibus
rebus divinis et humanis et quibusdam aliis, cu se-
ptemanile si cu lunile întregi, fbra a mai ajunge la
vreunu capetaiu. Am vediutu in Vien’a filologi nemți,
tragbndu-se unulu pe altnlu de pe catedra, pre candu
ceilalți strigâ mereu, Gentig, genug, celui ce luase pe
Tacitu sub scalpellulu seu de filologii doue dre în-
tregi, fbra câ se volidsca a sci cevj»de alti membrii,
carii mai era însemnați la presidiu, si fbra se audia
campanell’a presiedentelui. Dara inca ddca dein ne-
fericire unii membrii se mai tienu, afbra dein societatea -
de eruditi inca si de partite politice diverse, ducii
inse cu se-ne animositati si ure de partite in sanctua-
riulu scientieloru! Apoi candu mai intrevene si căte
nnu gubernia strainu cu conscientia ce'lu mustră
pentru faptele sale, si cere depărtarea unora individi
chiaru si dein societăți scientifice.

      Dein acestea pucine aieptari si dein căte s’au
atensu inca si la p. 4, bunulu lectorîu va cundsce,
ce lucru delicatu este la noi alegerea de membrii
actuali in acdsta societate tenerica. De altu-mentrea
alegeri de natura acestora nici la alte popdra nu
prea sunt usidre. Ceea ce dorimu noi este, câ so-
cietatea academica se’si ia tempu si se defiga pentru
totu-deauna numerulu membriloru actuali, dein căti
va fi se se compună ea pe venitoriu, dra de acf in-
colo se nu se mai aldga altii, decătu numai in ca-
șuri de vacantia prin mdrte,. sdu prin eventualitățile
prevediute in statute si in regulamentu, carele se se
observe cu rigdre, precumu nu s’a observatu păna
acilea in vreo duoe puncte ale sale.

      Nu vomu mai fatiga pe lectorii nostrii cu tra-
gere de corollarie dein scdsta relatiune a ndstra, ci
o vomu lașa cu totulu in apretiarea fia-caruia, cu
atătu mai virtosu, că none in positiunea in care ne
aflamu, ni se cuvene se fimu cătu se pdte mai ob-
iectivi, facundu-ne reflexiunile ndstre numai la unele
puncte, pe unde ni se parea, că tbra acelea ar su-
feri claritatea inpartasiriloru ndstre.




loanu Corvinu de Hunedor’a,
originea, genealogi’a, faptele sale i ui-
mo r ta 1 i.

(Urmare.)

     XIII. Dimissiune a. Donatiuni. Expe-
diția ni noue in contra turciloru. Batali’a
delaCrussotiu injSerbi’a: Anii 1451—2 se tre-
cură cu agitațiuni politice, cu negotiatiuni diploma-
tice, dein care au resultatu confederatiunea ungnre-
45*

— 288 —


niloru cu austriacii si cu bohemii, pentru că se scape
dein manile imperatului Fridericu pe tenerulu rege,
pe care’lu cerura de nou prin deputatiuni, inse totu
indesiertu. Se conchiama dieta, dein care merge alta
deputatiune la Fridericu; se tramite una si la pap’a.
Intr’aceea imperatulu caletoresce la Rom’a cu mare
pompa, atătu că se se incoronedie, cătu si că se se
cunune acolo cu Eleonor’a principessa dela Portu-
gali’a, ăra ămenii tienu drumulu ambasadoriloru un-
gureni tramissi la Rom’a si le apuca documentele, apoi
ii lașa p’aci incolo. Pap’a Nicolae inse, cumu era
si calugaru aspru si necrutiatoriu, irritatu si de Fri-
dericu, in locu se dea ascultare la rogamentea con-
federatiloru, tra<tf anathema anume in capetele au-
striacilorn, pe care inse nu volf se o publice nimeni.
Collegiulu cardinaliloru inca mustră si respinse pe
deputatiune. Acumu ungurenii si bohemii veniră la
ide’a, că se fure pe rege; inse nu reesu nici cu pla-
nulu acesta. Asia, de si se vorbea ărasi multe de-
spre expeditiune noua in contra turciloru, se incinge
totuși bellu nou cu imperatulu Fridericu, a cărui
ăste fu bătută si Cetatea-noua (Wiener-Neustadt) in-
presurata. In fine după negotiatiuni volburăse de
căteva dile, Fridericu nu mai avă altu modu de scă-
pare, decătu că se dea reguletiuhii libertatea, ceea ce
se intemplă abia in 4. Sept. 1452, inse numai asia,
că tenerulu Ladislau se fia datu in grij’a si in tuto-
ratulu comitelui Ulricu Cillei, ceea ce desplacă Ia
multi carii sciă, că tenerelulu rege fusese educatu cres-
tinesce la Fridericu, ăra acumu era se intre in una
familia aristocratica dein cele mai corrupte.

      Cillei duse pe Ladislau la Vien’a, unde a si in-
ceputu se’lu deprenda la viătia desfrenata, ăra de
alta parte se folosi de bun’a ocasiune că se’lu inpla
de ura in contra Ini loanu Corvinu si a fililoru ace-
stuia. Vediendu Corvinu in ce periculu se afla si
ce multiamita i se prepara pentru tăte faptele sale
patriotice, a inceputu a lua tăte mesurele possibili
pentru asecurarea sa si a familiei sale. Spre a evita
chiaru pericululu vietiei, nu a mersu la Vien’a cu
prim'a deputatiune ungurăna, ci a vediutu de multele
afaceri ale tierei in calitatea sa de gubernatoriu, a
inchiaiatu legamenti de amiciția, s’a inpacatu inca si
cu cerbicosulu Giscra. Numai dupace a conchiamatu
de nou diet’a tierei, a mersu si elu cu una alta de-
putatiune illustra la regele in Vien’a, unde au ajunsu
in 11. Nov. Acolo s’au inceputu negotiatiunile de
nou'asupra mai multoru puncte, care s’au si adop-
tate , inse după ce au trecutu prin mulțime de in-
trige, probe, amerintiari, lupte, care au duratu păna
in 11. luniu 1453.

      In acelasiu tempu, adeca inca in lanuariu 1453,
loanu Corvinu satulu păna in snfletu de atătea misie-
latati omenesci, mai alesu vediendu consolidarea ine-
miciloru sei personali si caderea regelui in potestatea
loru, s’a decisu a renuntiă la demnitatea de guber-
natoriu , ceea ce s’a si intemplatu cu pompa extra-
ordinaria, totu in Vien’a, pe piati’a Carmelitiloru,


care astadi se dice Ia Curte (am Hof). Regele veni
insocitu de principii dela Bavari’a, Brandenburg, Ba-
den, incongiuratu de mulțimea magnatiloru si de ma-
gistratului Vienei, si ocupă unu tronu auritu. Atunci
Corvinu multiamf regelui pentru demnitatea ce avuse
si cadiendn in genunchi, o depuse in manile lui. In-
tr’aceea regele ’i si intense man’a că se se ridice, si
vorbindu’i in tonu de recunoscientia, ilu denumi mare
capitanu alu tierei (cumu amu dice astadi maresialu,
său generariu belliduce), ii commisse si administrarea
venituriloru tierei, in fine ilu confirmă si in v^ivp-
datjila-Txansilvaniei. Asia Corvinu isi perdii titlulu
de gubernatoriu, in realitate inse potestatea princi-
pale a remasu totu in manile lui. Acumu insusi Cil-
lei se prefacă reconciliata, si rogă pe rege, câ se
denumăsca pe Corvinu de comite hereditariu alu Bi-
stritiei in Transilvani’a, ceea ce ărasi s’a intemplatu
cu pompa mare, totu in Vien’a, in cathedral’a sân-
tului Stefanu.

     Pe la finea lui lanuariu regele Ladislau des-
cense in Ungari’a la Presburgu, unde’lu așteptă mai
multi primati ai tierei. Corvinu venise spre Tran-
silvani’a, pentrucă ărasi aflase de unele curse care
i se punea, si nici n’a mersu păna ce nu i s’a trans-
missii carte de securitate (salvus conductus), că nu i
i se va intemplă nici unu reu. După acestea pur-
cese la Presburgu nu numai Corvinu, ci si Vladu-
vodă alu Munteniei, spre a saluta pe rege. Acăsta
s’a intemplatu in paresimi, pre candu Ladislau in-
plenise 13 ani ai etatei sale. De pre acestu tempu
suna căteva diplome de donatiuni făcute lui Corvinu,
ăra filiu-seu Ladislau, de si inca junisioru, fu denu-
mita banu alu Croației. Cu tăte acestea mari di-
stinctiuni, cornițele Cillei si alti căti-va magnați per-
severară in conspiratiune secreta indreptata spre ruin’a
lui Corvinu, de aceea nici elu nu se incredea la ni-
meni pe lume, pentrucă cnnoscea fărte bene pertidi’a
toturoru. In adeveru, că urgi’a si prorupse in ace-
lasiu anu, Cillei adeca atătea vorbf regelui despre
barbari’a si perfidi’a ungureniloru, păna ce acesta
infricatu, se decise a se reintărce la Vien’a, tocma
pre candn ungurenii speră, că va petrece mai multu
intre densii. Atunci Corvinu perdiendu’si patienti’a,
mustră aspru pe Cillei; acesta se apară, inse ărasi
cu minciuni, păna ce’i successe a irrita pe rege in
contra lui si a’lu face se plece dela Presburgu. Acumu
Corvinu desgustatu, se trase la Temisiăr’a, de acolo
la Clusiu, apoi la Bistritia, ai cărei locuitori nici-de-
cumu nu voliă se i se supună.

     In acelasiu anu, 1453 Maiu 29. a cadiutu Con-
stantinopolea in potestatea turciloru. In acea di, sul-
tanulu Mahomed II. prefacă sânt’a Sofi’a in Med-
gigia mohamedana, ăra celebra icăna a sântei Fe-
tiăre, cunoscuta sub nume de Hodegetri’a, obiectu
principale ala inchinatiunei christianiloru, puse de o
taliă in patru, că semnu că elu a despicatu christia- \
nismulu in patru, că si cumu ai despica pe unu omu, /

— 289 —


   si asia l'ai omorî; in fine capulu celui dein urma
) imperatoriu bizantina ilu despoliă de piele si inplen-
dn’lu, ilu tramise in tdta Asi’a spre a’lu arata, pre-
. cumu a facutu si tata seu cu capulu regelui unguro-
polonescu celui cadiutu la Varn’a. Acesta fu desti-
nulu, acăsta fu pedeps’a ce ajunse pe greci, carii in-
Inotasera si se afundaseră cătiva secuii in mulțimea
fbra de legiloru. AdâvsxataJ^meșis.. Acumu potea
btrigă călugării si calugaritiele, că decătu se se in-
pace cu latinii, mai bene voliescu se ajunga in ha-
remurile turcesci. Au si ajunsu in adeveru, in ha-
-remu, in fundulu marei, la sabiia si plumbu, in
focu si in apa. Decadenti’a imperiului orientale ro-
manu fundatu de Constantinu, mai tardiu transfor-
einatn in imperiu grecescu, o au preparata călugării
jntr’unu perioda langu de tempu, ăra turcii au fostu
hamai executorii calugariloru.

        Soirea despre caderea Constantinopole! a inplutu
  de dorere si rusîne pe cei mai multi domnitori stră-
  ini, ăra pap’a Romei de superare a cadiutu la patu,
  si de atunci df buna nu a mai avutu. Lui Corvinu
  inca’i secă sufletulu de dorere; dara conscienti’a ilu
  consolă, că elu făcuse totu ce’i stetese in potere, spre
  a salva christianismulu resaritănu, carele nu a volitu
  a se salva elu pe se-ne. In Ungari’a domină frica
  mare, pentrucă se lățise scirea, că acumu sultanulu
  se prepara a lovf asupra Ungariei. Se luara si in
  Transilvani’a mesuri spre a se fortifica Branulu, Bra-
  siovulu, Sibiiulu s. a. Pap’a tramise pe episcopala
  loanu Castiglio in calitate de legatu la Ungari’a;
  dara fiendu-că regele petrecea in plăceri la Vien’a
  si mai tardfu la Prag’a, numai in lanuariu 1454 se
  conchiamă diet’a ungurăna. Dara ce era se mai in-
  cepa si acăsta in disordinile si anarchi'a dein acelea
  dile? Dens’a, că si consiliulu regescu, isi intorse ochii
  erasi cătra Corvinu celu persecutata, ilu chiamara la
  Buda, că se’i dea in mana de nou guberniulu si se’i
  committa armarea. Asia se si facă. Se luara dis-
  positiuni bellice severe in siese puncte, pentrucă ărasi
  se se uite si delature că totu-deauna. Cu tote ace-
  stea, Corvinu venf in Banatu si Transilvani’a, unde
  se apucă de concentrarea trupeloru si de exercitarea
  loru. Dara iuganfatulu snltanu era preparata bene,
  ăra pretexta află iute, că-ci provocă pe Georgie, că
  in 25 de dile se se care dein Serbi’a; ăra fiendu că
  acesta nu se supuse, armat’a turcăsca inundă tăta
  Serbi’a, Corvinu sciă bene, că inca nu e in stare
  se se mesure cu tiranulu in largulu câmpului. Elu
  inse află altu plana. Spre a’i face diversiune seriăsa,
  străbate cu rapediunea orcanului in Bulgari’a, devasta
  totu ce era turcescu păna pe la Ternov’a, bate si
  pe căteva cete ttțrcesci, care’i esisera in cale; se vede
  inse necessitatu a se reintărce preste Donare incar-
  catu de predi, dein causa, bă Cillei aruncase masc’a,
  si folosindase de absenti’a lui Corvinu, incursese in
  Croati’a, cumu se vede, cu scopu de a o smulge de
  sub jurisdictiunea junelui banii Ladislau Corvinu, si
  totu-odata a inpedeca pe tata - seu dela operațiuni


  ulteriăre in contra turciloru*). Mohamedu ocupase
  unele fortaretie in Serbi’a, mai tardfu inse s’a retrasa
  la Adrianopole, lasandu pe Firuzu pasi’a cu 32 de
  mii la fortarăti’a Crussotiu.

     Dupace Corvinu reinfrenă pe comiții Cillei, se
reintărse iute asupra turciloru, si trechndu Donarea,
ajunse in mersa fortiatu de căteva dile la Crussotiu,
unde lovindu ărasi in capu de năpte pe turci, că si
la alte căteva ocasiuni, le sfarmă ăstea intrăga, ăra
pe Firuzu bei si pe mai multi alti comandanți ii luă
prinși. De acolo Corvinu trecă in Bulgari’a, deva-
standu totu păna la Vidinu (Diiu), caruia ’i dete
focu, că si la alte trei cetati, P i r o t’ a , M e 1 c o v a-
tiu, Drinovatiu. După acestea victorii Cdrvinu
se reintărse la Belgradu, unde se tienă Te Demn
(Pre tene te laudamu etc.), si se tramisera cursori
in tăte părțile, că se anuntie acelea victorii.

     Acumu pap’a ărasi publică cruciata in contra
turciloru, prin bull’a sa dein 30. Sept. 1454 si cu
adaosu, că pe anulu urmatoriu se se scăle toti do-
mnitorii cu armatele loru. In Ungari’a se conchiama
alta dieta pe lanuariu. Victoriile lui Corvinu au
avutu atăta folosu, că Georgie isi recâștigă tiăr’a pe
unu tempu, fiendu-că sultanulu află cu cale a in-
chiaiă asta-data pace cu densulu, că se o tiena de joi
păna mai apoi.

     Anulu 1455 s’a petrecuta parte mare cu certe
de natura fărte periculăsa. Famili’a Cillei ăra pu-
seșe curse lui Corvinu; ungurenii ărasi uitara de
turci, păna ce le venf scirea positiva, că Mohamedu
a reintrata in Serbi’a. Atunci regele copilandru se
luă ărasi frumosielu pe langa badea Corvinu, insusi
Cillei se inpacă cu elu. Cu tăte acestea lucrurile
mergea nespusa de greu. Corvinu descense ăra la
Transilvani’a, unde pe Decembre conchiamă dieta la
Turd’a Dein acelea dile avemu căteva documente
de donatiune, care an emanata dela Corvinu, cumu
si epistola cătra brasioveni, in caus’a invasiunei lui
Vladu-voda in Transilvani’a. Pap’a tramite si pe
cardinalulu loanu Carvajal la Ungari’a si ’i committe,
că ajutata de calagarulu enthusiastu anume loanu
Capistrano, se publice barbatesce cruciata si se in-
partia indulgentiele (cârti de ertare) cu miile.

     In lanuariu 1456 se conchiamă alta dieta ih
Ungari’a. Legatulu papei inca se presentă acolo, si
facă totu spre a îndupleca pe ungureni, că se se
scăle asupra turciloru; dara chiaru si unu los. Te-
leki recunăsce si la epoc’a acăsta, că nimicu n’a potutu
face cu ei, pentrucă dein toti numai patru generali
magnați ungureni s’au alaturatu langa Corvinu, adeca
Korogyi, Salageanulu, Orszăg si Rozgonyi cu regi-
mentele loru, ăra ceilalți s’au portatu misielesce. Pe
la 6. Februariu a venitu si regele la Bad’a, pentru-


      *) Dăca nu ai citi acestea la chronicari, negru pe albu,
ai crede că nu merita nici se le atengi. Pre cătu adeca le
pasă la cătiva pucinu de christianismu si de patria, tocma pe
atăta dmenii că Cillei isi batea jocu de amenduoe.

— 290 —


că, in mani’a turciloru, se'si petrăca carnevalulu in-
tre plăceri desfrenate. Corvinu, a cărui sperantia era
si asta-data numai in populatiunea Transilvaniei si
a Banatului, dupace a inrolatu aici barbatesce si a
reintregitu corpulu seu de armata, a plecatu si eln
la Bud’a, inse ărasi numai pe langa carte de salva
garda, si numai insocitu de Tonia Secula priorulu
dela Vrana, de Vladu-vodă alu Munteniei, de Ladis-
lau dela Canisia si de Sebastianu dela Rozgonu*).

(Va urma.)



        Colectiune de diplome

d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemăny, care
       privescu mai alesu pe romăni (valachi).

(Urmare.)

1480. post 2. Febr. App. D. Tr. T. VI.

      Regele Mateiu dă oppidului Hunedor’a si respective inno
esce unu privilegiu, prin care locuitorii lui sunt scutiti de ori-ce
imposite si taxe, dein causa că suferiseră fdrte multe rele si
devastatiuni prin desele incursiuni ale turciloru. Acestu privi-
legiu apoi s’a mai reinnoitu de căteva-ori.

      Nos Matthias Dei Gratia Rex Hungariae, Bohe-
miae etc. memoriae commendamus tenore praesen-
tium significantes quibus expedit universis, quod nos
cum ad nonnullorum fidelium nostrorum humillimae
replicationis instantiam per eos pro parte fidelium
nostrorum universorum Civium et incolarum oppidi
noștri Vajda-Hunyad nostrae majestati factam, turn
vero considerantes ipsos Cives, et incolas ejusdem
Oppidi noștri per crebras sevissimorum Turcorum
totius fidei Catholicae. et religionis Christianae hos-
tium immanissimorum incursiones. maxima damna et
incommoditates accepisse, eosdem universos Cives a
Solutions qnorumlibet tributorum tam nostrorum, quam
aliorum quorumlibet intra ambitum Regni noștri
Hungariae, et ejus pertinentiarum ubivis exigi soli-
torum, prout et quemadmodum etiam per felicts
reroiniscentiae Illmum. quondam Comitem Joannem
de Hunyad Genitorem nostrum charissimum exemti
fuisse dicuntur, plenitudine nostrae Regiae potestatis
in perpetuum eximendos duximus, et libertandos,
imo eximimus, et libertamus praesentium per vigo-
rem. Quocirca vobis fidelibus nostris universis, et
singulis Praelatis, Baronibus, Comitibus, Castellanis,
nobilibus, et alterius cujuscunque statua, et condi-
tionis hominibus ubivis intra ambitum dicti Regni
noștri Tributa habentibus, tenentibus, et exigentibus,
praesentium notitiam habituris, firmissime praecipi-
mus, et mandamus, quatenus jam modo dictos Cives,
et inhabitatores Oppidi noștri Hunyad, seu eorum


      *) Acf bate forte la ochi, câ unde tnai susu se arata dein
documente, câ Vladu ar fi lovitu si devastatu cu câteva luni in-
ainte in Transilvani’a, acumu se’lu vedi inpacatu si dusu la
Bud’a. Se vede câ acea invasiune a fostu numai vreunu casu
de ciocniri casuali, la vreunu punctu drecare alu fruntariei.


alterum, ad solutionein hujusmodi Tributorum, sive
scilicet nostrorum, sive aliorum quorumcunqne, tam
de personis, quam de qnibuscunque rebus, et bonis
eorum aretare, et compellere, aut eos, vel eorum
alterum ratione non solutionis hujusmodi tributorum,
in personis. rebusque, et bonis ipsorum quibuscunque,
contra formam praescriptae nostrae gratiosissimae
exemptionis inpedire, turbare, aut quovis modo dam-
nificare nullo unquam tempore praesummatis, nec
sitis ausi Gratiae nostrae sub obtentu. Praesentes
autem, quas secreti sigilii noștri, quo ut Rex Hnn-
gariae utimur appensione communiri fecimns, post
earum lecturam, semper reddi iubemus praesentanti.
Datum Budae feria sexta proxima post festum puri-
ficationis beatae Mariae virginis, anno Domini mille-
simo quadringentesimo Octuagesimo. Regnorum nos-
trorum Hungariae etc. anno Vigesirno secundo: Bo
hemiae vero Undecimo.

     Privilegiales has transumsit et confirmavit „Ga-
briel Dei gratia Princeps Transilvaniae, partium
Regni Hung. Dominus, et siculorum Comes“ sub
dato Albae Juliae 23. Junii 1608.

     Confirmationales has anni 1608. coram Requi-
sitoribus Capit. alb. Transilvaniae exhibuerunt et
transummi curarunt: Joannes Borbely de Tholna,
inhabitator albensis, et Joannes Makai servitor Ste-
phani Tdrbk de Enningh, sub dato: „feria 6. p. p.
festum Nativitatis Joannis Bapt. 1608.

     Transumtum hoc anni 1608. erga mandatum
requisitorium pro parte incolarum Vajda-Hunyadien-
sium per Requisitores albenses iternm transumtum
fuit. sub dato „Feria 2. p. p. Dominicani Exaud.
1635.

     Transnntum hoc anni 1635. coram Requisitori-
bus dicti Capituli exhibuit et transummi curavit no-
bilis Nicolaus Fekete de Vajda Hunyad, sub dato 24.
Nov. 1698.

     Transumtum hoc anni 1698. in favorem inha-
bitatorum Vajda-Hunyadiensium transumsit et con-
firmavit Leopoldus I. sub dato „Laxenburg 15. May
1699.

     Literae hae confirmationales anni 1699. in Co-
mitiis Albam-Juliam ad 9. Januarii 1700. indictis,
nemine contradicente publicatae fuere per Joannem
Sârosi Prothonotarium et inscriptae habentur Proto-
collo Arch. Capit. alb. Transilvaniae II. 690. et 696.

     NB. Literae hae editae habentur in Protocollo
Diaetali anno 1794. p. 197.

     Innuit eas Eder in notis ad Felmer. p. 223.

1481. ante 14. febr.

     Documentu emanatu dela duoi comiți ai fortaretiei dela
Huneddr’a si dela unu functionariu alu comitatului, prin care se
adeveresce, că loanu Corvinu făcuse unui cnezu romanescu anume
Teodoru, una donatiune frumdsa, pentrucă acela in batali’a dein
campulu Mierleloru vediendu că a cadiutu calulu de sub loanu
Corvinu, si-a datu calulu seu, cu care a scapatu de perire pe
Corvinu-voda si gubernatoriu.

     Nos Vincentius de Tbmbsvăr, ac Paulus Magnus

— 291 —


Castri Hunyadiensis Comites, item Mathaens de Alpes-
tis, ac Joannes de Haro Judlium Comitatus Hiinyadien-
sis memoriae commendamus per praesentes, quod
Georgius Szabd Kraynicus, ac Universi Kenezii, et
incolae pertinentis Castri Deva personaliter nostram
venientes in praesentiam, per eosdem fassum extitit
coram uobis in hune modum: quomodo spectabilis
ac magnificus quondam Joannes Vajda Gubernator
Regni Hungariae etc. felicis recordationis, nobili, et
famoso Theodoro Kenezio possessionem Tbrsbk*) si-
mul cum quadam particula terrae Kalmârfolde appel-
lata, in pertinentiis dicti Castri Deva adjacen. tem-
pore suae gubernationis, pro fidelibus servitiis ipsius
Theodori, specialiter dum praefatus quondam Joannes
Vajda in Campo Rigomezeje, per serenissimutn Im-
peratorem Thurcorum simul cum gentibus suis pros-
tratus fuisset, et ipse Dominus Joannes Vajda in loco
certaminis de equo suo in terram prostratus, et de-
jectus, annotatus Theodorus, equum sub ipso habi-
tum eidem Domino Vajdae contulisset. per quem
manus inimicorum, et hostium suorum evasisset, de-
disset, donasset, et in perpetuum contulisset praefato
Theodoro, et suis haeredibus universis, quae quidem
praefata possessio Thbrsok, et ipsa particula terrae
Kalmârfolde vocata, mortuo praefato Theodoro ad
progenitores suos videlicet Michaelem Berettin cum
fratribus condescensa foret, in quarum pacifico do-
minio perstitisse ipsos tore scirent de praesenti. Su-
per qua quidem fassione praetatorum praesentes li-
teras nostras hornm in testimoninm praefato Michaeli,
et suis fratribus duximus concedendas. Datum in
Barcha feria tertia proxima ante festum beati Valen-
tini martinis anno Domini millesimo quadringentesimo
octuagesimo primo.

     Has literas ad preces Michaelis Thivadar de
Tbrsbk transumsit Comes Stephanus de Bathor Ju-
dex Curiae, Vayvoda Transilvanns, et siculorum Co-
mes, sub dato „in Oppido Szâszvâros secunda die
.......anno Domini 1486.

     Confirmationales vero has anni 1486. transumsit
et confirmavit ad supplicationem „nobilis Abrahami
Lupsa et reliquorum nobilium incolarum possessio-
nis Tbrsbk alio nomine Berthelin in Comitatu Hu-
nyad existentis Chistophorus Bathori Vajvoda Tran-
silvaniae sub „dato Colosvâr ultima apr. 1578.

     Has confirmationales anni 1578 Joannes Nemeș
de Nemethi suo et reliquorum nobilium persouis
Berthelin nomine coram Reqnisitoribus Capituli alb.
Transilvaniae exhibendo, eas protocollo dicti Capituli
inscribi, sibique transumtum expediri lecit sub dato
«in festo Epiphaniarum Domini 1584, et transumtum
hoc insertam est Protocollo I. dicti Capituli. I. 101.

     Literas anni 1481. edidit Fejer C. D. T. XL
p. 505. item Genus, incunab. et Virtus J. de Hu-
nyad p. 253.


      *) Hodie Bretye Comitatus Hunyad. Vide litt. anni 1474,
et 1486.


1481. Suppl. C. D. T. IV. p. 358.

     Carte de ertatiuni, s6u cumu se dicea, Indulgentia si ab-
solutiune de pecate, data unei femei anume- Sofia, veduv’a
unui nobila anume Valentinu Solom, de cătra cardinalulu
loanu de Aragonia delegatu alu papei Sixtu, pentrucă aceea
inca dedese drecare suma de bani la collect’a ce se făcuse cu
scopu de a înnoi espeditiunea cruciata în contra turciloru.

     Nos Frater Johannes Episcopus Fratrum ordinis
Praedicatornm, sacrae Theologiae Magister, vicarius-
que Transilvaniensis ejusdem ordinis, et Gregorius
Slewing artium et Decretorum Baccal. Plebanus in
Colosvâr Commissarii generales in saneto negotio
Jubilaei in Claustro Beatae Mariae Virginis gloriosae
eorundem Fratrum Instituti in praefata Colosvâr
fundato deputati, per Reverendissimum et Illustrissi-
mnm Dominum Johannem de Aragonia Tituli sancti
Adriani Sacro sanctae Romanae Ecclesiae Presby-
terum Cardinalem apostolicum de latere delegattim
ad Hungariae, Bohemiae, et Poloniae Regna, a sanc-
tissimo Domino nostro sixto Papa quarto destinatum,
fidem facimus per praesentes, quod quia honesta
Domina Sophia Relicta, condam Valentini Solom de
Beczekerely Debitum facit ponendo, et contribuendo
ad Cippum pro expeditione facienda, contra inhuma-
nissimos Tnrcos Christiani nominis atrocissimos hos-
tes, juxta ordinationem praefati Domini Legati, ideo
declaramus quod possit ab idoneo confessore a se
eligendo, ab excommunicationis, suspensionis senten-
tiis, et peccatis omnibus contritis, confessis absolvi,
et assequi sancti Jubilaei otnnium peccatorum re-
missionem semel in vita, et semel in morțiș articulo
plenariam indnlgentiam. Datum in Colosvâr loco
videlicet Jubilaei feria sexta proxima post festum
Beatae Dorotheae Virginis anno Domini millesimo
quadringentesimo Octuagesimo primo.

     Forma absolutionis:

     „Misereatur tui Omnipotens Dominus, et Domi-
nus noster Jesus Christus te absolvat. Et ego autho-
ritate Beatorum Apostolorum Petri et Pauli, sanctae-
que Romanae Ecclesiae mihi in hac parte comissa,
et tibi concessa, absolvo te ab omni vinculo excom-
municationis , et suspensionis, et' Interdicti, aliisque
sententiis a jure vel ab homine generaliter, aut spe-
cialiter in te praelatis, et restituo te communioni fi-
delium, et participationi Ecclesiasticorum sacramento-
rum, et adjecta authoritate absolvo te ab omnibus
peccatis tnis contritis, et confessis, imo etiam de
oblitis, et concedo tibi omninm peccatornm tuorum
plenariam remissionem, et remitto tibi omnes poenas
in praesenti seculo, aut in Purgatorio faciendas in
nomine Patris, et Filii, et Spiritus sancti Amen.“

L. S.
pendentis.

     Originale extat in Arch. Colos-Monostoriensi.

     Copia authentica in Codice Transumtorum Com.
Jos. Kemeny Tomo XIII.

— 292 —


     1482. Suppl. C. D. T. IV. p. 363—373.

     Privilegiu alu lui Stetanu de Bathor, dein care aflamu
despre donatiunea ce se face in siese comune rurali la familii
nobili de naționalitate romanesca, deintre care unele ne suut
cunoscute bene dein alte documente ce amu publicatu mai inainte
la loculu loru.

Stephani de Bathor Privilegiales.

     Vi quarum anno 1482. Transunnnit Statutorio
Relatorias, ac in eisdem contentam sententiam suani
compositoriam anni 1479, tenore cujus ex bonis de-
nati Demetrii filii Barba de Borbatviz, ut pote, totalis
possessio Feder et medietas possessionis Ponor, ac
duae partes possessionis Baar (in Comitatu Hunyad)
Michaeli filio Ladislai Kendefi, et Andreae filio Joan-
nis Kenderes ejusque fratribus carnalibus, tota vero
possessio Urik et Ohabitza cum quarta parte posses-
sionis Borbatviz, Ladislao Olăh, et Valentino, Ste-
phano, Szemin, et Dancso de Borbătviz obveniunt.

     Per extensum legenda in Suppl. C. D. T. et
paginis praesignatis.

     Originale exstat in Arch. Capit. alb. Transilva-
niae.

     In Transumto Capit. anni 1746. prossidet Do-
minus Franciscus Kenderesi de Felso Szăllăspataka.

1482. Suppl. C. D. T. IV. p. 375.

     Urma de processu, care s’a escatu pentru dreptu de pos
sessiune intre alte căteva familii romanesci nobili, totu dein co-
mitatulu Hunedorei.

     Inbibitio coram Capitulo albensi emanata, no-
bilium Joannis Szerecsen de Szălăspataka, et Dancsul
de eadem, suis, ac lacobi, Koszta, Kenderes, et La-
dislai, nec non item Joannes Szerecsen (sic) Ladislai
Erd61yi, et Petri, ac Stephani Olăh personis, contra
Dominam reliefam quondam Kenderes, et Dyonisium
filium Kenderes ratione possessionariae, et possessio-
nibus Als6 et Felsfi Szălăspataka, Malaesd, Ohaba,
Băr, Krivagia, et Merisor Comitatuque Hunyad exis-
tentis celebrata, quae alias dicti Dyonisii filii Ken-
deres praefuissent.

     Extractus iste harum literarum recitatur in Tran-
sumto Judiciali Georgii Răkoczi de anno 1642.

     Transumtum vero hoc insertum est Transmisio-
nalibus causae Mara-iano-Keresztesianae 1793. per
Reg. Gubernium expeditis, et in Arch. Conventuali
Kolos-Monostoriensi reperibilibus.

Mathiae Regis mandatum
de Universis Keneziis ipsius Castrum Vajda Hunyad
servientibus, eosdem in antiquis eorum libertatibus
et perrogativis tenendis et conservandis.

1482. C. D. T. III. p. 431—432.

     Regele Mateiu se vede indemnatu a lua si elu sub prote-
ctiunea sa pe familiile romanesci de cnezi, adeca nobili dein tie-
nutulu fortaretiei Hunedora in contra inpilatoriloru.

     Mathias Dei Gratia Rex Hungariae, Bohemiae
etc. Fidelibus nostris Universis, et singulis Dicatori-


bus, et Exactoribus quarumlibet Taxarum, Censnum,
et Contributionum in Districte Hunyad constitutis
salutem et gratiam nostram! Expositum est Majestati
in personis Universorum Keneziorum nostrorum in
pertinentiis Castri noștri Hunyad commorantium, gravi
cum querela in hune rnodum: qualiter ipsi antiqua
libertatis eorum praerogativa requirente a solutione
quarumlibet Taxarum, censuum, et contributionum
exemti fuerint, solummodo............ad praefatum

Castrum nostrum Hunyad sint obligati; tamen vos
ipsos contra libertatem eorum saepius ad sulotionem
certarum Taxarum, censuum, et contributionum coar-
ctaretis. Supplicatum igitur exstitit nobis in personis
eorumdem Keneziorum nostrorum, ut nos huic rei
remedium adhibere dignaremur. Unde nos praefatos
Kenezios nostros, in antiquis eorum libertatibus te-
nere volentes, et conservare fidelități Vestrae firmi-
ter mandamus, quatenus a modo deinceps praefatos
Kenezios nostros, in pertinentiis dicti Castri noștri
Hunyad commorantes, ad solutionem hujusmodi Ta-
xarum, Censuum, et contributionum adtrahere, et
coinpellere, aut ipsos propterea contra formam prae-
missae libertatis eorum impedire, molestare, aut quo-
vis modo damnificare non praesummatis. Sed eis
servitia ad praefatum Castrum nostrum Hunyad, ut
prius facere adstricti fuerunt, permittatis. Secus non
facturi. Praesent. perlect exhib. restit. Datum Budae
feria secunda prox. post. fest. resur. Domini anno
D. 1482.

     Editae in „Arpadia Honi tortănetek Zsebkonyve“
II. p. 46.

     Pfoductum fuit hoc Documentum in causa fa-
miliarum Novăk, Munyan etc. in Comitatu Hunyad'
commorantium, contra Provisoratum fiscalem Vajda-
Hunyadiensem libertatem praetendentium. Transmis-
que p. 221.

     In Collect. C. Jos. Kemeny 3. Lit. O. Comitatus
Hunyad.

(Va urma.)



        Honorariulu acestei redactiuni.

      Acelu honorarin a mai datu ocasiune la discussiuni publice
in adunarea generale tienuta la Fagarasiu in Augustu 1870. Con-
clusulu acelei adunari este cunoscutu; se pare inse că unii omeni
totu au remasu in nedumerire asupra acelui honorariu, că-ci dein
caus’a lui dr’ se mai făcu sfara in tidra.

      In siedenti’a dein 10. Novembre a. c. a comitetului aso-
ciatiunei, dn. advocatu dr. Dimitrie Racuciu află cu cale a pro-
pune, că remuneratiunea redactoriului fixata inca dein a. 1867
de cătra adunarea generale dela Clusiu cu 400 fl. val. a., se se
scadia la 200 fl., dein causa mai virtosu, că aceea nu ar fi Idfa
sdu salariu ordinariu. După discussiuni seridse, propunerea cădiți
„respinsa dein partea toturoru votantiloru."

      Cu atăta incidentele s’ar fi inchiaietu, pentru comitetu, pote
că si pentru publicu, nu inse si pentru redactoriulu acestui or-
ganu alu asociatiunei; pentru acesta, „remuneratiunea sdu hono-
rariulu“ a devenitu unu punctu de hondre. Elu nu a parti-
cipate la acea siedentia. pentrucă nu siede in Sibiiu. Intr’aceea
orice contractu se inchiaie intre duoe parti. Asia dara pe langa

— 293 —


tota modești’a ceruta dela ori-care, fia permissu redactoriului, că
dupace in siese ani a publicatu atătea lucruri in interessele al-
tora, se vorbesca acdsta un a-data si in caus’a sa.

        Onorabilele publicu scie, că subscrisulu in presupunerea că
.se va tienea adunare generale, si-a depusu de nou, acumu pdte
a patr’a dra in cătiva ani, dimissiunea in manile comitetului.
Dimissiunile sale le-a motivatu fdrte pe scurtu; a crediutu că
era de ajunsu că se dica: Mai cerce si altulu. Motivulu prin-
cipale inse si reservatu ’ia fostu, că se scape de acdsta re-
dac ti un e, sdu mai limpede vorbindu, că se scape de iobagi’a
in care fu aruncatu sub titlu fdrte frumosu de secretariu primarii!
si de redactoriu. A redige unu diariu, una fdlia periodica, nu
semnifica nicairi in Europ’a, a studid, a compune, a traduce, dein
mai'multe ramuri de scientia, sdu adeca a’si arroga rangu de
geniu universale; ci semnifica numai, a perlege, a cerne si alege
dein manuscriptele căte venu dela altii spre publicare, si apoi a
le da tipografiloru că se le scdtia la lumina; in acelasiu tempu
a intretiend correspondentia cu barbati de specialitate, adesea si
cu abonati; a veghiă neincetatu si a sta in comunicatiune cu
publiculu, pentrucă nu cumu-va se se perdia de elu, sdu acesta
se perdia dein ochi pe redactoriu. Candu i s’a transpusu redactiu-
nea, i s’a si promisu, că manuscripte ii voru venf „in abuudan-
tia,“ si că va avea numai se alega dein ele. S’a intemplatu
tocma dein contra, si se intempla păna in dio’a de astadi. 36
păna in 40 de cdle tipărite in formatulu ce se vede, inghitu pe
anu 220 păna la 240 de cdle scrise desu, cu margine numai
de duoe degete. Se punemu că */₃ parte dein acelea coprendu
processe verbali, manuscripte străine si publicatiuni, ²/₃ sdu circa
130 ă 150 cdle remanu in spinarea redactoriului, că se le com-
pună si scria elu. Ddca ar fi inse numai cu scrisulu; dara ore
studiulu de feru, preparatiunea de septemani si luni, pe care o
cere căte unu singuru articlu, se fia luate intru nimicu? Eara
înmulțirea necurmata a bibliotecei private, in o lipsa de biblio-
teca publica deschisa, costa dieci si sute.

        Redactiunea, seu mai dreptu vorbindu, elaborarea si edi-
tiunea acestei folie, cu corregerea, revisiunea, corespoudentiele
etc., rapescu celu -mai pucinu căte 800 de ore pe anu.

        Unui dascalu de musica i se platesce pe fia-care dra celu
pușinu căte 1 fl.

        Unu docente pe la cetati ia de firele sale private căte 1 fl.

        Unui medicu i se dă de visita celu pucinu 1 fl.

     • Unui professoriu gimnasiale i se dau pe căte 18—20 fire,
pe septemana =• 800 fire pe anu celu pucinu 800 păna la 1200 fl.i

        Unu preotu citesce dein carte rogatiunile la unu mortu, si
ia căte 2 fl.

        Unu asia numitu comptoaristu (grammaticu) dela comerciu,
căte 1200 păna la 3000 fl. pe anu.

        Unui architectu sdu ingenieru ii platimu pe labdre de 9—10
dile căte 80 păna la 100 fl., si după 10- 15 ani ele nu merge
la nimeni pentru 20 -50 de mii fiorini, că-ci ii are.

        Unu advocatu dein cei mai moderati imi face pentru su-
plica in una causa fdrte simpla, ce se pertracta summarie, ur-
matoriulu coraputu fdrte modestu: Consultatiune 3 fl.; coneeptulu
supplicei 3 fl.; copia dupla 2 fl.; infaciosiare in dio’a pertracta-
re! 2 fl, Summa: 10 fl. v. a., pe tempu de trei ore cu totulu.

        Societatea academica romana platesce se 10 cdle de manu-
scriptu la dictionariu căte 15 galbini; era correcturele si revi-
siunile se platescu extra căte 2 galbini. Diariele cele mai mari
romanesci platescu căte optu correspondentie pe luna cu căte
10 (diece) galbini. Despre diariele streine nu mai dicemu ni-
micu; hbnorariele acelora suna pe mii, nu pe sute.

        Cumu vrea cineva că se se platesca productele literaturei
ndstre, si cumu crede că se pdte incuragia literatur’a romana?
Numai literatii se lucre de pomana? Numai literatii se traiesca
cu apa si cu aeru? De candu dre acei carii s’au ocupatu tota
vidti’a loru cu literatur’a, sunt condamnati a flatnendi, a ambla
golani, si totuși a da de pomana? Dara nu plăcu lucrările
cuiva? In acestu casu nu se cauta pretexte, ci se spune cu-
ratu: Lucrulu teu nu ne place, si sanetate buna.


      Redactoriulu acestei folie a fostu dedatu a lua pe labdrea
sa literaria si publicistica căte 1 fiorinu pe dra, inca in anii
juniei sale dela 1838 inainte, de candu a inchiaietu primulu con-
tractu cu unu editoriu, nu romanu, ci germanu, care sciă bene,
cumu se platescu la ei productele literarie si publicistice. Re-
dactoriulu crede, că lucrările sale merita si astadi, celu pucinu
acelu honorariu. Asia dara, ddca i s’au datu in 6 ani căte 400 fl,
pe căte 800 de ore, elu a daruitu natiunei labdre neplatita in valdre :
de 2400 fl. Desfidemu pe ori-care deintre literatii nostrii, de •
deinedee de Carpati, alura numai de duoi, că se ne arate, candu
au donatu dumnealoru, pentru scopu literariu asemenea suma, •'
fia in bani, fia in labdre.

      Si ce s’a facutu păna astadi in tempu de 12 ani pentru
înaintarea literaturei ndstre in comparatiune cu mulțimea de burse
si subventiuni, care s’au datu si se dau pe fia care anu cu miile
pentru cultivarea tenerimei? Bene se, ne luamu sam’a: 'l'eneri-
mea acdsta, pre care o educamu si invetiamu cu atătea sacrificia
curatu romanesci, va remanea romana numai deca’i vomu da si
limb’a inavutita, literatura sanetdsa, cumu si histori’a natiunei
si a patriei sale. Un’a fbra alt’a nu merge. 6re ce ar fi astadi
de romani că romani, in totu coprensulu Daciei, ddca acestu '
poporu, ddca literatii si tota intellige.nti’a sa de astadi nu aru
fi avutu pe cunoscutii inainte mergători, ddca aceia nu le aru fi
revelatu originea si nu ar fi desteptatu conscienti’a de sene in
națiune? O data si bene, statutele ceru înaintarea literatu-
rei si prevedu una fdlia periodica, care nu se pdte sustiene
cu frase, ci cu labdre si cu bani. Dara ea nu are abonati de
ajunsu? Care fdlia periodica literaria are abonati de ajunsu?
Numiti’mi unic’a macaru in ori care limba, in tdta Transilvani’a
si chiaru in Ungari’a. Mai observati, că acdsta fdia a ndstra e
prea peste mesura eftina. Ea nu ar fi tocma prea eftina, ddca
nu ar apasa taxele poștali si expeditiunea. Inse națiunea o a
volitu asia, in conditittnile in care o vedemu, si nu a mai sbie-
ratu chiu si vai, câ ne saracescu ticăloșii de 3—4 sute fiorini
puși pe altariulu museloru, candu altii punu acolo dieci si sute
de mii pe fia care anu*).

      Dein tdte acestea urmedia, că ddca redactoriulu nu ar cu-
ndsce excessulu de zelu alu dlui propunetoriu, propunerea dsale
de a se castra remuneratiunea păna la nimica de 200 fl., o ar
lua curatu de insulta. Dein contra, redactoriulu si-ar fi scosu
caciul’a deinaintea domnului propunetoriu si ’iar fi facutu adressa
de multiamita, deca dsa in siedenti’a dein 10. Nov. a. c. ar fi
esitu de exemplu, cu propunerea urmatoria:

      „Considerandu, câ membrii asociatiunei ndstre iu periodulu
de siese ani au lasatu partea cea mai mare a elaborarei manu=.
scripteloru la „Transilvani’a" pe cerbicea redactoriului;

      Considerandu, câ acelasiu redactoriu dein susu atens’a causa
nu a potutu Libora de ajunsu nici la dictionariulu societatei aca-
demice , a si fostu inpedecatu dela tipărirea dictionariului seu
romanu-magiaru si a celui germanu-romanu, de unde i s’au trasu
si daune materiali greu simtite;

      Considerandu, câ sustienerea si intenderea foliei ndstre lite-
rarie intre atătea sute de folie care essu in alte limbi in acdsta
monarchia, a devenitu unu adeveratu punctu de hondre, nu nu-
mai pentru asociatiunea ndstra, ci chiaru pentru națiune;

      De alta parte, atâtu pentrucă vediu bugetulu nostru inpu-
cinatu pe acestu anu, câtu si pentru că in etatea cea mai vigo-
rdsa in care me aflu, se usiorediu sarcin’a betranului redactoriu,
propunu: 1) că redactiunea Transilvaniei se mi se dea mie in
modu provisoriu pe anulu 1874 numai pe langa remuneratiune
de 200 fl.; 2) că comitetulu se midiulocdsca la venitdri’a adu
nare generale unu conclusu in acelasiu sensu, că adeca reda-
ctiunea Transilvaniei se mi se lase totu mie pe alti trei ani ur-




      *) Gresiesci domnule redactore. Deficitulu nu este nici
atăta, indata ce exemplariele remase întregi si legate in fia-care
anu se voru adaoge la venitu in vreo valdre cuvenita; dara eu
n’am vediutu se se fia luatu in vreunii pretiu acelea exemplaria.

Not’a culegători ului de litere.


• 46

— 294


matori, totu numai cu remuneratiune do câte 200 fl. v. a. pe
anu, pentru câ mi s’a facutu mila mare de asociatiunea ndstra,"
Cu propunere cumu ar fi acdsta, dn. Racuciu ajungea
deintru-odata câteva scopuri: facea redactoriului unu complimentu,
pe care cela nu’lu potea refusa in casu candu ar fi volitu se se
tiena cu ambele brașia de redactiune; strimtorâ pe comitetu
intre duoe usi; in fine aducea asociatiunei unu castigu reale in
bani, si altulu spirituale in scienti’a moderna.




        Instrucțiunea publica in Germani’a.

      După unificarea Germaniei s’a ingrijitu că se se
adune la unu locu tdte datele statistice, căte stau in
relatiune cu instrucțiunea publica. Dein acelea s’a
compusu unu conspectu, care merita cea mai de a-
prdpe attentiune a toturoru popdraloru pamentului,
pentru că dein acelea se vede curatu, ce pdte unu
poporu ddca voliesce, tocma si in casu candu elu nu
este dotatu dela natura cu spiritu multu si cu genia-
litate. In Germani’a unificata se afla aprdpe 40 de
milidne locuitori, intre carii se numera si polonii dein
Posen, căteva fracțiuni de slavi dein Prussi’a, Saxo-
ni’a, Hannover’a, francii dein Alsati’a si Lotaringi’a
etc., mai in scurtu, la 40 de milidne preste totu. In
acelu imperiu se dă instrucțiune obligatdria in 60
mii de scdle comunali (elementarie si primărie) la
siese milidne de școlari si scolaritie, in etate dela 6
păna la 14 ani. Instrucțiunea secundaria se dă in:
330 gymnasie, 14 gymnasie reali. 214 progymnasie
si alte scdle latinesci, 485 scdle reali si urbane (Biir-
gerschulen), deintre care 127 sunt inpreunate cu
gymnasie. In tdte acfestea invetiasera in an. 1871
preste totu 177,379 de școlari.

      In Germani’a sunt 21 de universități, cu 1620
de professori, dra studenti au fostu in același anu
17,858.

      Pentru scientiele technice sunt 10 scdle poli-
technice cu 360 de professori si 4500 studenti.

      Comun’a capitalei Berolinu are numai scdle co-
munali 74 asiediate in diverse parti ale urbei, pentru
că se fia de indemana la toti locuitorii.

      Cu totu acestu progressu enormu, germanii nu
stau pe locu, ci ei inmultiescu neincetatu scdlele,
pentrucă acuma cunoscu inca si locuitorii sateloru,
că: Scienti’a este potere, adeverata po-
tere.

      In acestu conspectu inse nu vedemu enumerate
scdlele de specialități ale germaniloru, care nu se
computa nici la gymnasia, nici la universități, pre-
cumu sunt: Scdlele militarie, scdlele de marina, in-
stitutele pedagogice, cele de montanistica, scdle co-
merciali, agronomice, de silvicultura, institute de orbi
si de surdomuti s. a., in care inca invdtia multe mii
de teneri pe fia-care anu. Intru asemenea lipsesce
dein acestu conspectu mulțimea pensionateloru si al-
toru institute private, de care se afla in tdte tierile
Germaniei pentru tenerime de ambele sexe.

      Si cine ar crede, că cu tdta acdsta generalisare


extraordinara a culturei. se mai afla totuși in diverse
parti ale Germaniei si nescientia, si chiaru barbaria
multa; asia de ex. in Meklenburg, in tienuturile mun-
tdse ale Bavariei si pe airea, dra proletariatulu dela
cetatile cele mari este detienutu prin saraci’a sa cea
mare in nescientia si barbaria. Apoi se te mai miri
de acelea popdra, la care scdlele nu numai au fostu
despretiuite, ci chiaru persecutate, interdise, inchise.
Sunt preste cincidieci de ani, de candu in Germani’a
se pedepsescu aspru, cu bani si cu inchisdre, toti
parentii, căti isi potu da pe prunci la scdla si totu
nu’i dau; dara apoi li s’au si deschisu preste totu
scdle multe si bune, dra instrucțiunea costa sdu fdrte
pucinu, sdu că in unele tieri este chiaru gratuita,
dra cărțile scolastice se tiparescu si se inpartu cu
diecile de mii.

Scien ti’a e potere.



        Subventiuni la foitele nepolitice nisesci.

     Guberniulu Russiei a fundatu sdu a permissu a
se fundă in imperiu si anume in capitala, mai multe
folie periodice de specialitate, sdu cumu dicu nemții.
Fachblătter; care n’au a face nimicu cu politic’a dilei,
ci publicatiumle loru se marginescu mai preste totu
la căte una specialitate. Precumu in alte staturi,
asia si in Russi’a s’a vediutn că publicatiunile de
specialitate se cumpără si se citescu mai multu nu-
mai de cătra dmeni de specialitate, pentrucă altii
sdu nu le pricepu, sdu că nu au nici unu interesau
de ale citi. De aici urmddia, că abonatii aceloru
folie sunt mai pucini la numeru, decătu că se se pdta
coperl spesele tipariului si ale expeditiunei, cumu si
honorarile, ori salariele redactoriloru, collaboratori-
loru, correctoriloru, numai dein sumele căte intra
dela abonati Dara guberniulu Russiei a vedintu si
a calculatu, că si alte gubernie si societăți scientifice,
că vene inmiitu mai eftinu a da subventiuni, decătu
a pune se se decopiedie tractate, raporturi, acte de
specialitate de căte una miie sdu si de căte diece
duoedieci de mii de ori; preste acdsta elu a price-
putu că acelea publicatiuni n'au numai valdre ephe-
mera, de joi păna mai apoi, după care se le dai
la piperiu, ci că ele au se sierbdsca celu mai pucinu
la generatiunea de facia, pe căte 10—30 de ani
inainte. De aceea guberniulu, sdu mai bene, statulu
Russiei, dă urmatdriele subventiuni pe fiacare anu:
La Diariulu instructiunei publice . .      ruble 25 mii.

„      „    Rusky Invalid . .                „    23,711

„      „    Vojennyi Sbornik ,folia

                militaria).................. „    15,000

„      „    Folia minist. finantieloru      ,,    13,034

,,    „     Monitoriulu caliloru fe-

                rate si alu comunicati-
                unei.................... „       10,592

„     ,,    Anuntiatoriulu Minister.                   ⁴

                fiscalitatiloru  ...         „     8,036

— 295 —


Unu altu diaru ostasiescu Cruzejnyi
Sbornik.......................................ruble  7750

La diariulu Revist’a ministeriulu! de
                 externe, Vidy vnesny
                 torgovly...................................... „    4407

      Sciutu este, că Russii inca au de mai multu
tempu academii scientifice si alte societăți literarie,
caroru drasi le dau subventiuni considerabili.

      Va recundsce ori-cine, câ acestea nu sunt probe
de barbaria, ci mai virtosu de cultura inaintata. De
altu-mentrea lucrurile in Russi’a s’au scaimbatu dela
1856 spre bene, preste așteptarea poporului si a
Europei intregi. Chiaru si expositiunea dela Vien’a
dete lumei probe, că acelu stătu a facutu progresse
immense in mai multe ramuri ale culturei omenesci.
Chiaru si censur’a cea vechia de feru, la care era
supuse tdte productiunile spiritului omenescu, a per-
dutu fdrte multu dein intensitatea sa intru atâta,
câtu de multe ori lumea europena stâ la mirare
citindu articlii traduși dein diariele politice rusesci.



        Recunoscientia naționale.

     La propunerea domnului Dimitrie G. Ghica, pre-
siedente alu camerei deputatiloru in Romani’a, am-
bele corpuri legislative au votatu inca dein sessiunea
trecuta gratificatiune de 200 napoleoni (1800 fi. v. a.)
dlui B. P. Hasdeu, că recunoscientia pentru publica-
tiunile sale historice naționali, inpreunate cu spese
grele si cu fatige mari.

     Totu asemenea se votaseră in dilele lui Alexan-
dru loanu L, vreo 800 galbini pentru studiale histo-
rice ale lui Alexandru I. Papiu.



        Predatiunile colerei In Ungari’a.

     Dein conspectele oficiali căte s’au potutu inchiaie
păna in Octobre a. c. esse, că in cursu de unu anu
au moritu numai de colera 182,599 dmeni. Dara
bene se se scia, câ acdsta mortalitate a fostu numai
dein Ungari’a propria disa, si aceea inca fbra păr-
țile sale muntene; dra dein Transilvani’a si Croati’a
inca nu avemu date positive; se crede inse câ nu-
merulu celoru morti de colera in cursu de unu anu,
in tierile numite ale cordnei unguresci, trece preste
duoe sute de mii. Tristu, fdrte tristu evenimentu.



        Bibliografia.

    D. Dimitriu larcu, vechiu professorin si in-
spectori u de scdle, a elaborata in cursu de mai multi
ani cu multa ostendla, si a publicatu in a dou’a edi-
tiune, o pretidsa opera, pe care cu dreptu cuventu
o numesce in precuventarea sa: magasi’a carti-
loru, sdu sta ti stic’a toturoru cartiloru si scrieriloru
impresse, cari au aparatu in limb’a romana, incependu


dela cea mai vechia data din secolulu alu XVI,
candu s’a impresii la Brasiovu primele cârti beseri-
cesci (1570) in limb’a romana, si mai alesu dela in-
troducerea primei tipografie in Romani’a de câtra
domnulu nostru Matheiu Basarabu (Ia Govor’a, Valcea
1634,) si de cătra domnulu Moldovei Vasile Lupu
in lassi (la Trei Ierarchi 1640), — adeca cam 1 se-
colu după descoperirea imprimeriei si 2 secoli după
inventarea charthiei.

     In acdsta interesanta colectiune se gasescu:

     1.      Mai multe date interesante despre bibliografia
in genere, scriitori, opere etc.

     2.      Tabla generala alfabetica de numele toturoru
autoriloru si traducatoriloru romani, indicandu si
anulu sdu anii in care a scrisu fia-care. Asemenea
si o tabla alfabetica de autorii străini, cari au scrisu
despre noi.

     3.      Datele infiintiarii diferiteloru imprimerie.

     4.      Cărțile utile si recomandabile copiiloru de
ambe secse.                                *          *

     5.      Bibliografi’a chronologica romana, sdu tablou
generalu de tdte cărțile, brosiurele, foile periodice
in limb’a romana, sdu in limbi străine, relativa la
Romani, incependu din secololu alu XVI (1570)'
si păna adi. Acestu catalogu generalu e ciasificatu.
după ani, incependu cu anulu 1570, si indica no-
mele cârtii, numele autorului sdu tradncatbriului, orar
siulu unde s’a impresu cartea si loculu unde se pdte
gasf. Acesta interesanta dictionariu bibliografica con-
tiene 161 pagine mari, in cari intra si unu apendice.

     In precuventarea acestei statistice bibliografice se
arata intre altele si utilitatea ce pdte trage cineva
din posederea la indemana a acestei cârti, care a
costatu atătia ani de labdre. Mai antaiu este fdrte
utile si necesaru unui omu de litere si sciintie i a
vedd in acdsta statistica bibliografica gradatiunea
prin care a trecuta scrierile si imprimerea cartiloru
romane. Apoi este bine a sci, ddca vreunu altu au-
toru a scrisu sdu a tradusu o materia dre-care, si
candu, câ-ci s’au vediutu traductiuni făcute de inși
multi, fâra a se scf unii pre altii. In fine ori cine
voiesce a’si compune o biblioteca cu cârti vechie 'S‘i
noue, are necesitate se consulte acestu magasinu,
acestu catalogu generale, spre a-si alege c® voiesce.
Este indispensabile pentru ori-ce omu ce posede o
biblioteca cu cârti romane, se poseda si acestu ca-
talogu generale aln toturoru cartiloru ce esistu dela
cele mai vechie date.

     De prisosii dara, in urm’a celoru espuse, a mai
recomendă publicului o asemenea pretîdsa carte’- sdu
dictionariu alu toturoru cartiloru romane si relative
la Romani.                               („Press’a.")

     Dn. Constantinu lonescu, professoriu la
gimnasiulu dein Ploiesci, a data la lumina un’a
scriere intitulata: „Privire in trecutului
maniloru.* Acdsta scriere, precumu ni spune au-
ctorulu in prefatiune, are de scopu „se consiliedie

296 —


credinti’a in bine, se pună in vederea Romani-
loru de adi vechiele si sublimele virtuti stramo-
siesci, se intar^sca coragiulu abatutu alu unor’a, se
fortifice debil’a credintia a altora. — Recommendamu,
dice „Romanulu¹¹ cartea dlui lonescu toturoru Roma-
niloru si buni si rei; celoru buni, câ se nu devină
nici-odata rei; celoru rei, câ se se faca buni, luandu
esemple din ea.

    Elemente de istori’a romaniloru pentru
scdlele poporale, de A. Treb. Laurianu. Edit. a nou’a
corrâsa si adausa. Sibiiu, 1871. Tipariulu si prove-
dietur’a tipografiei lui S. Filtsch (W. Krafft). Pag.
107, 8°, costa numai 35 cr.


    Catechismulu sanetatiei (Igien’a, Diete-
tica) întocmită pentru poporulu romanescu si scdlele
popularie elementarie.

    Catechismulu antropologica, intocmitu
pentru poporulu romanescu (si scdlele elementarie),
amenduoe de Pavela Vasiciu, dr. de medicina si chi-
rurgia, magistru de obstetricfa, consiliariu de sc61e
reg. in pensiune si asesoriu consistoriale. Temisior’a.
In tipografi’a lui E. Steger. Pretiulu fia-caruia dein
acestea Catechisme este numai câte 25 cr. v. a., si
se pdte trage de-a dreptulu dela dn, auctoriu dein
Temisidr’a, sdu si prin librarii, era aici in Brasiovu
se afla la dn. protopopu loanu Petricu, in Sibiiu la
tipografi’a archidiecesana.


     „Amiculu poporului/' calindariu pe 1874
de Visarionu Romanu. Anulu XIV. a esitu dein ti-
păriri si se afla de vendiare la numitulu editoriu.
Pre langa partea propria a calindariului provediuta
cu mulțime de materii pentru trebuintiele practice,
calindanuhi contiene: Biografi’a archiepiscopuhii si
metropolitului Procopiu Ivacicoviciu (cu portretu).
Continuarea istoriei Ardealului. — Istori’a inventiu-
niloru. — Judii comunali si autonomi’a comunala si
parochiala (de M. Marienescu). — Urbariulu si pă-
durile in Banatu. — Tabaculu si efectele lui. —
Cundscerea etatii cailoru (cu ilustrati uni). — Ursulu
maritimii (cu ilustratiune). — Crocodilulu (cu ilustra-
tiune). — Despre rose. — Poesii si alte materii.

     Conditiumle de vendiare: Pretiulu de bolta alu
unui ecsemplariu 50 cr., cu tramitere francata prin
posta 56 cr. — 10 ecs. 4 fl. 50 cr. — 25 ecs. 10 fl.
50 ecs. 18 fl. 50 cr. — 100 ecs. 35 fl.

     La comandări a se folosi fdi’a a ddu’a dela a-
cestu anunciu, cu trancare de 2 cr., ori si avisurile
poștali (Correspondenz-Karte).


     Mac robi otic'a sdu Maiestri’a de a conserva
vidti’a omendcsa, compusa de rentimitulu medicu dr.
Hufeland, tradusa in romanesce de dr. Pav. Va-
siciu, tom. I. si II.; costa acuma numai 1 fl. 50 cr.


      D i c t i o n a r i u 1 u u n g n r e s c u - r o m a n e s c u,
compusu de Georgie Baritiu. Brasiovu 1869, form.
8° mare, 41 c<51e, se afla depusu spre vendiare la
librariele d’in Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te-
misidr’a, Aradu, M. Sigetu, cu pretiulu originale ficsu
3 fr. 70 cr. leg. tidpenu cu piele, si 3 fr. 20 cr. v.
a. leg. usioru. Anume pentru comitate sunt depuse
in Clusiu la librariele dloru I. Stein si L. Demjen.
In Sibiiu la librari’a lulius Spreer. Lugosiu I. L.
Kremann. Deva I. Luzzatto.


   Cu acestu Nr. 24

„ Transilvani'a“

f<51 i ’ a Associatiunei transilvane pentru


1 iteratur'a si cu 11nr’a poporului romanu


     Suspinele silveloru, poesii si prosa de
Victoru Russu, professoriu. Carlsruhe, 1872. Im-
primeri’a Fridericu Gutsch. La auctoriulu in Clusiu
cu 50 cr. v. a.

     Sînopsulu. A. Mirte: Cătra Silvani’a. — Bar-
nutiu si națiunea. — Resunetu. — Semtieminte oma-


isi inchiaie anulu alu Vl-lea alu essistentiei sale, si
pasiesce inainte cu ajutoriulu lui Dumnedieu.

      Abonamentulu la „Transilvani’a" este celu
aratatu in frunte alaturea cu titlulu ei, si adeca pe
1 anu 2 fiorini pentru membrii asociatiunei, 3 fior.


giale. — Doru de patri’a. — Se scii ca io-su ro-
manu. — Visulu si realulu. — Vecin’a. — Filomel’a.
— Cătra Massimu. — Cantecu. — La Elen’a . . .
— B. ledere: Urme romane pre valea Renului. —
C. Ciprese: Unu remasu bunu dela Beiusiu. — Că-
tra o cahigaritia. — Eu si artist’a ***. — Lacremile.
— Dumbrăvile dese. — Cătra C. Deliu. — Conso-


daliloru mei. — In cemeteriulu dein Stirei. — De-
speratulu. — En trecu se m’odichnescu. — Resbe-
lulu dein an. 1866 cu Prussi’a. — Epilogu., .. .


pentru nemembrii, era afara dein imperiu căte unu
galbinu, dein caus’a îndoitului porto poștale.

     Banii de prenumeratiune se transmittu de a dre-
ptulu la ou, Comitetu alu asociatiunei tran-
silvane in Sibiiu, sub ale cărei auspicia esse
fdli’a.


    Summariulu anului 1873 se va alatura la Nr. 1
alu an.


yllniv. Clu


Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Red.


R e d a c t i u n e a.


asociatiunei. — Tipografi’a RSmer & Kamner.