3 ---------- Acesta foia ese cate 3 c61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate | 1 galbenu cu porto t, wip poștei. cf v ----------— TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultura poporului românu. •gg^zi----------- Abonamentulu se^^ face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- lectori. -------- Nr. 21. Brasiovu 1. Novembre 1873. Anulu VI. 8 umăr in: Aetu de donatiune la societatea academica romana, ■— loanu Corvinu de Huneddr’a. (Urmare.) — Societatea aca’ demica romana, amicii si contrarii sei. — Discursu tienutu in adunarea membriloru asociatiunei transilvane dein Despartiementulu Brasiovului la ¹⁵/₃ luliu a. c. in Satu-lungu. — Bibliografia. Actu de donatiune*). Subscrisulu doctore in medicina, Anast. Fetu, făcu cunoscutu, că,’ precumu prin discursulu meu de receptiune că membru actuale alu societatei acade- mice romane, amu declarata că oferescu una data pentru totu-deauna sum’a de diece mii Ier noui pen- tru facerea unei cliarte scientifice a României, acumu prin presentulu actu de donatiune, afirma si repeta acea declaratiune, că adeca făcu Societatei academice, respective sectiunei de scientie naturale a ei, ofranda de memorat’a suma, pentru scopulu descrisu, cu ur- matăriele conditiuni: 1. Oferescu societatei academice romane sum’a de diece mii lei noui spre formarea unui capitalu perpetuu, dein alu cărui venitu anuale societatea acade- mica va contribui la formarea premiului, cu care se se recompense persdn’a ce va compune cea mai buna charta scientifica a României. 2. După îndeplinirea lucrarei indicate la Nr. 1 veniturile anuale (procentele) ale fondului de diece mii lei, se voru intrebuintiă de cătra societate ărasi că premiu pentru alte opere de scientie naturali, pre- cnmu de geologi’a, botanic’a si zoologi’a României, cari prin concursu voru merită titlulu celu mai bunu. 3. După terminarea si a operiloru de scientie naturale indicate la Nr. 2, Societatea academica va chipsui asupra altoru lucrări dein domeniulu scien- tieloru naturale in genere, pentru cari va regula pre- miulu cuvenitu, cumu si sum’a necessaria spre pu- blicarea unoru asemenea opere. 4. Operele efectuate in modula prescrisa mai susu se voru publică; trei parti dein numerulu es- *) Acestu actu de donatiune alu dlui dr. Fetu comunicatu societatei academice inca dein anulu trecutu, fusese destinatu a intra in Annalile societatei academice pe 1872; dara luandu-se mesuri, că acele annali se se tiparâsca gratis in tipografi’a sta- tului, esirea loru s’a intardiatu că prin fatalitate, in cătu abia a- cumu se tiparasce partea II. dein aceleași. Păna atunci inse noi damu locu cu mare plăcere in colonele acestea unui actu de donatiune, pe care’lu va sci apretia numai acela care cunosce, fia macaru una singura inpreginrare, adeca: dn. dr. A. Fetu inca este filiu de preotu, că mulțime altii deintre literatii nostrii; prin urmare, ceea ce si-a castigatu dsa dein averi materiali, este castigatu cu multa sudura propria. Red. semplarieloru imprimate cu spesele acestui fondu se voru vinde in scopulu sporirei capitalului; ăra dein a patra parte se va depune, mai antaiu căte unu essemplariu, la fia-care dein bibliotecele romane dein tăte provinciele locuite de romani, si remasiti’a se va dă că premiu la studentii meritosi, in scopulu propagarei scientieloru naturale. 5. Sum’a dăruită va apartienea sectiunei de scientie naturale a societatei academice romane, in moda in- dependente de celelalte secțiuni ale academiei, in cătu secțiunea acăsta va potea dispune de veniturile su- mei donate spre realisarea scopului prevediutu la Nr. 1, 2 si 3, chiaru si candu celelalte secțiuni rea- lisandu-si scopurile pentru cari suntu menite, aru în- cetă de a mai fonctionă. 6. Fiendu-că pentru ajungerea scopului susu de- scrisu, adeca compunerea mai antaiu, a chartei scien- tifice a României, apoi compunerea diferiteloru opere indicate la Nr. 2 si 3 s’au destinatu intrebuintiarea numai a venituriloru capitalului donatu, fbra a se potea vreuna-data, sub ori-ce pretestu, atinge acestu capitalu, apoi eu pre cătu creatoriulu me va con- serva in viuătia, voiu păstră capitalulu de diece mii lei, cu titlu de imprumutu, platindu procente anuale, căte diece la suta pe anu. 7. Avendu inse in consideratiune, că atătu chart’a scientifica a României (care trebue a se compune mai antaiu), cătu si celelalte diferite opere, au a se com- pune cu tempulu de cătra persăne competente, fbra a se potea precisă dat’a seversirei unoru asemenea opere, apoi veniturile anuali ale capitalului donata se voru conservă, ărasi de cătra mine totu cu titlu de imprumutu, păna in momentulu candu operele in questiune voru fi compuse, si societatea academica gata a respunde meritosiloru auctori premiulu desti- natu de ea. • 8. Dăca inse dein nefericire, intr’unu tempu de diece ani operile menite a fi recompensate nu s’aru fi compusu, atunci procentele produse in acestu pe- riodu de diece ani, se voru alatură cu capitalulu pri- mitivu si voru formă împreuna unu singura capitalu; atătu acesta, cătu si alu procenteloru celoru viitorie, voru fi supuse reguleloru aici descrise. 9. Se stabilesce de rigăre claustil’a, că ori candu societatea academica, gubernamentulu tierei, său ori 39 — 246 — care alta persdna juridica ori ^individuale aru voi se dea o alta destinatiune sumeloru donate sdu procen- teloru loru, atunci eu sdu moștenitorii mei, cumu si ori-ce romanii, va fi in dreptu a sommă pe deviatori, prin midiuldcele legale, de a respectă si a essecută stricta conditiunile presentului actu de donatiune; dra candu după trei legiuite sommatiuni in termina de trei luni sumele donatiunei nu voru fi restituite si puse in sigurantia spre intrebuintiarea venituriloru la scopulu donarei, atunci actulu de donatiune re- manendu in deplina vigdre, dreptulu de essecntare va trece cătra mine sdu moștenitorii mei legali, in lips’a mea inse, ori a mostenitoriloru mei, la consi- liulu comunale alu urbei lassiloru, care impreuna cu consiliulu universitatei dein lassi, voru avea dreptulu de administrare. Consiliulu acesta va fi obligata a’mi da concursulu seu in realisarea scopului, cătu voiu fi eu in viudtia, dra după mdrtea mea mostenitoriloru mei. 10. Societatea academica si la casu eventuale, moștenitorii mei, ori consiliulu comunale sdu consi- liulu academicu dein lassi, voru fi datori a dă sdma anuale despre starea capitalului donatu si despre intrebuintiarea procenteloru. 11. Tdte operele premiate de societatea acade- mica dein veniturile capitalului donatu voru fi com- puse in limb’a romana. 12. In fruntea opereloru tipărite dein veniturile capitalului donatu se va indică, atătu la premiuri, cătu si la spesele de tipărire, sum’a eu care au par- ticipatu veniturile acestui capitalu. 13. Fondulu donatu va purtă numirea de fon- dulu Fetu. Presentulu actu de donatiune s’a formata in patru identice ecsemplarie, deintre care unulu se va depune la societatea academica romana, alu doilea la primăria uî'bei lassiloru, alu treilea la consiliulu universitatei dein lassi, si alu patrulea se va inmana mie donatoriului. Bucuresci in 17. Augustu 1872. (Semnat.) Dr. Anastasie Fetu. In siedinti’a dein 19. Aug. societatea academica romana a acceptata in unanimitate aedsta donatiune. (Semnat.) Presied. N. Cretiulescu. Secretariu I. Caragianu. Tribun. Ilfovu sect. III. 1872 Aug. 28. Nr. 4734. S’a presentatu in pretoriulu tribunalului dloru dr. A. Fetu si N; Cretiulescu, presiedentele societatei aca- demice romane,, si dupa-ce li-s’au cetitu acestu actu de donatiune, a declarata dn. dr. Fetu, că este faccrtu de dsa si subsemnata prin propri’a dsale semnatara; dr dn. N. Cretiulescu, că accepta in numele societatei aedsta donatiune. Tribunalul u In faci’a acestoru declaratiuni da autenticitatea legale acestui actu de donatiune. P. Voinescu. D. Pr. Georgescu. Grefieriu I. Iliescu. Trecuta la Nr. 594 alu condicei. 1872 Aug. 28. loanu Corvinu de Hunedor’a, originea, genealogi’a, faptele sale im- mortali. (Urmare.) X. loanu Corvinu in Tidr’a romandsca. Conferenția cu cardinalulu Francesco. Intrige noue. I^rasi dieta. Corvinu bate pe cei duoi Cillei. Corvinu alesu de gu- bernatoriu alu Ungariei. Chronicarii spunu, că pre cătu tempu deputatiunea tierei a petrecuta la Vien’a, Corvinu s’a reintorsu dela Bud’a si Alb’a drasi in Transilvani’a,- pentrucă se mai vddia de afacerile ei, că apoi de act a trecuta in Munteni’a cu scopu de a pedepsi si destrona pe Vladu. Dein ce causa? La loculu acesta chronicarii si după ei istoricii mo- derni se încurca drasi preste mesura, in cătu nu mai sciu in catrau se dea, dra pe lectoriu ilu făcu că se fia cu multa reserva. Se dice că Corvinu tienuse mente bajocur’a arestarei sale dein anulu trecutu; noi inse arataramu mai susu, că acea incaptivare a lui Corvinu prin Dracula nu este adeverită si pro- bata de locu, ci este adeverită dein contra, că Cor- vinu după căteva dile de repausu s’a despartitu de Vladu Dracula omenesce, incarcatu de presente. Chro- nicarii adaoga că asta-data Corvinu a batutu pe Vladu II. si a pusu in loculu lui pe Danu filiu alu lui Danu. losifu Teleki nu si-a pregetatu a cerne si a conferi despre acestu evenimentu narratiunile dela Turoczi P. IV. capu 44, Bonfiniu Dec. III. cart. VIII, Chalcocondilas cart. VII, apoi dein cei mai noi pe Pray Ann. III, Engel, Fessler, Katona, Schels, după aceea veni elu insusi in confusiune, in cătu nu mai sciă ce se creda, precumu se pdte vedd la elu in tom. I. partea XII. si tom. II. partea I. Acumu se spune că Corvinu a trecutu in Munteni’a cu dste in 1445, acumu că in 1446, apoi drasi că elu a fostu acolo in duoi ani unulu după altuia. Vinu inse altii carii voru se scia, că Vladu in an. 1446 morise, prin urmare nu se mai potea bate cu nimeni. In fine Engel si Katona punu fabulei capacu cu aceea, că ei ducu pe Corvinu in acelasiu anu că pe unu invingatoriu prin Munteni’a dreptu la Nicopole in Bulgari’a. Ce curendu uitara ei Varn’a! Destula atăta, că casulu mergerei lui Corvinu in Munteni’a pe la 144⁵/. este drasi unulu dein cele mai întunecate si / o lasatu cu totulu in pred’a conjectureloru. Atăta este aprdpe adeverită, că Corvinu a reintrată in unulu dein acei duoi ani in Munteni’a si inca cu ceva dste; caus’a inse si resultatele intrarei sale mai sunt co- perite cu velu. Se dice că Corvinu avuse in a. 1445 conferenția la Nicopole in Bulgari’a cu cardinalulu Francesco, comandantele flotei italiane, care intar- diase cu ajutoriulu seu in dio’a bătăliei dela Varn’a, dra acuma se consultă despre calile si midiuldcele, cu care s’ar potea reînnoi bellulu in contra turciloru*). *) los. Teleki pune acAsta convenire pe a. 1446; mai la vale inse vomu cundsce, că Corvinu nu s’a potutu ved6 cu Fran- cesco la Nicopole in acestu anu. — 247 — Acea conferenția inse remase fbra nici-unu re- sultatu, pentrucă de una parte sultanulu Murad isi reintregise armatele sale, dra de alt’a cornițele Ulricu Cillei, care avea passiune de a’si mesura trufi’a sa nemtidsca cu cea ungurdsca, lovi pe neașteptate asu- pra Croației, Pretestulu ilu luă dela certele celoru duoi episcopi concurrenti la scaunulu dein Zagrabi’a (Agram), anume Benedictu Zolio alias Zoii si Dimitrie Ciupor. Famili’a Cillei luase sub protectiunea sa pe Benedictu. Asia in favdrea acestuia comiții Cillei calea cu dste numerdsa pamentulu Croației, bătu pe renumitulu comandante Zovanu Tallotiu, ardu si de- preda tienuturi întregi, in fine asiddia pe Benedictu iu scaunulu Zagrabiei. Afacerile Ungariei devenindu totu mai critice, palatinulu si consiliulu deciseră a conchiama drasi diet’a pe Decembre 1445. Chiaru inse si conchia- marea dietei era impreunata cu difficultati. Anume palatinulu avea temeiuri fdrte seriose, că diet’a se nu se tiena, păna ce nu va fi de fagia si Corvinu. Asia diet’a se conchiamă numai pe 9. Fauru 1446, se a- dună inse abia in Martiu spre Pasci. Palatinulu in- vitase pe Corvinu fdrte de tempurfu la dieta, apoi cu aceeași ocasiune ’i observase, că tidr’a nu mai pdte se remana fbra unu gubernatoriu, in a cărui mana tare se se concentre potestatea regdsca, pre cătu tempu lipsesce unu rege. Totu palatinulu dete lui Corvinu se pricdpa, că gubernatoriu pdte si se cuvene se fia numai elu, că inse collegulu Nicolae vodă ’iar fi celu mai aprigu rivalu, ceea ce se pdte proba si cu confederatiunea secreta, ce a inchiaietu acelu vodă alu Transilvaniei in dosulu collegului seu Corvinu si cu cei mai inversiunati inemiciai acestuia, adeca cu comiții Cillei dein Stiri’a, carii avea atătea prpprietati mari in Uiigari’a si in Croati’a. In acelasiu tempu, adeca in drn'a an. 144⁵/₈, Nicolae vodă inca a inceputu se pricepa, că I. Cor- vinu stă atătu de bene, in cătu fbra elu nu se pdte face nimicii, dra cu elu totu. Scopulu adeca primi- tivii alu lui Nicolae fusese, că se ajunga elu singuru la inalt’a funcțiune de gubernatoriu cu potestate re- gdsca, si inca asia, că se delature pe regele pruncu- letiu pentru totu-deauna; dra dupa-ce simtf că elu singuru nu va reesf, isi scaimbă planulu, si mergîmdu in persdna la Corvinu, ii propuse confederatiune de duumviratu in sensulu susu-atensu. Corvinu care cu- noscea fdrte bene pe Nicolae vodă, acceptă in prin- cipiu propunerea lui de duumviratu, respinse inse cu argumente tari planulu delaturarei micului rege, ba inca’lu înduplecă că se’lu cdra ei amendâoi de nou prin deputatiune dela Fridericu, ceea ce s’a si facutu. De acf incolo avemu se urmarimu cu induoita attentiune toti pașii lui loanu Corvinu, cu documente amana, si ddca se va potea, preste anulu 1446 in- tregu, pentrucă asia se vedemu, deca si in ce tempu alu anului a mai potutu se petrunda elu si in Ro- mani’a si se se bata cu Vladu Draculu. Pe atunci Corvinu petrecea in Transilvani’a. Invitatu la dieta in Ungari’a, o luă de a lungulu Transilvaniei, cale- torindu fdrte incetu si pausandu la locuri diverse; că-ci adeca intieleptulu si modestulu barbatu avea destule cause, pentrucă se . absente cătu se pdte mai multu dein midiuloculu oligărchiei si se’i lase in volia, că se’si alerge caii in intrige si cabale, păna ce voru da toti in nasu, precumu au si datu cei mai multi. Asia in lanuariu 1446 vedemu pe Corvinu tocma susu la Bai’a-mare (Rivuli Dominarum), precumu se cundsce dein unu documentu originale conservatu in archivulu acelui oppidu*). De aci in 9. Februariu era in oppidulu Vârf,**) dra de acolo apucă spre Do- britienu, unde petreci! păna la finea hinei, si unde recepii epistola dela cardinalulu Francesco, că s’a reintorsu in patri’a sa. Corvinu ii respunse dein Do- britienu in 21. Febr. Totu de acolo scrisese si ma- gistratului dela Ragusa, si papei dela Roma, dela care ărasi cere ajutoriu in contra turciloru***). In fine • ajunse si Corvinu in Martiu la Alb’a-regale, unde se deschisese diet’a. Intr’aceea inainte de a fi ajunsu acolo, la distantia de vreo duoedieci de miliarie, re- cepe una epistola dela palatinulu tierei, in care ace- sta’i face cunoscuta in secretu, că collegulu seu Ni- colae vodă ’ia pusu in Alb’a cursa, deci de-ocamu- data se nu merga la dieta, se se abata pe airea, că se* nu pice in captivitatea lui Nicolae. Se intielege prea usioru, că acea scire neașteptata a sguduitu si irritatu pe Corvinu, dein care causa elu se si opri in drumu. Intr’aceea se vede că secretulu palatinu- lui a esitu pe alta cale la lumina, si că Nicolae vodă inca au aflatu despre acea denuntiatiune, pentrucă dta’lu că elu esse in persdna si fbra nici-unu asia numitu salvus-conductus sdu salva garda, intru in- tempinarea collegului seu, invitandu’lu la dieta. Atunci Corvinu voliendu a respunde la încredere cu încre- dere, fbra a mai stă in cumpene, isi continuă cale- tori’a sa păna la diet’a dela Alb’a-regale in societatea collegului seu. los. Teleki descriendu acestu casu, stă si elu in cumpene, fbra că se pdta decide, dre fostu-au acdsta numai una intriga si minciuna dela palatinulu, inventata cu scopu de a irrita si desbina cu totulu pre cei duoi collegi unulu de cătra altulu, sdu că palatinulu a descoperitu unu adeveru, si că Nicolae vodă vediendu’si planulu seu infernale de- mascatu si deochiatu, a intorsu iute fdli’a si a «jo- catu pe innocentele si pe amiculu sinceru, cu adeve- rata perfidia si astutia asiatica. Ambele cașuri aru fi fostu demne de acelu seculu barbaru si de acei oli- *) Datum in civitate Rivuli Dominarum die sabbati post octavas Epiphaniarum Domini (15. Ian. anno ejusdem 1446). Subscrisu: Vayvoda Transsylvanus, Banus Severinensis, Capita- neusque castri Nandor Albensis et huius Regni Hungariae Vi- carius. **) Datum in oppido nostro Wary feria quarta proxima ante festum b. Scholasticae Virginis a. D. 1446, ***) Vedi documentele respective, deintre care publicaramu pe unele la loculu loru, scose de Kemâny dela Kaprinai Historia diplom. I. pag. 95, lob. de Zredna lu Schwandtner etc. 39* — 248 — jgarchi cu fruntea de feru si cu conscienti’a tempîta*). ‘Atâta s’au adeverită, câ palatinulu a lucrata si după aceea dein tdte poterile, câ se desbine pe cei duoi vaivodi, pentrucâ elu tienea. unu duumviratu de fdrte periculosu pentru tidra; preste acesta elu avea încre- dere tocma pe atâta de mare in caracterulu si in eminentele calitati militarie si civili ale lui loanu Cor- vinu vodă, pre câtu de multa aversiune simtiâ câtra Nicolae vodă. Diet’a dein Martiu nu a facutu mai multu, decâtu au ascultatu cu mare neplăcere scirile aduse de câtra deputatiune, dela imperatulu Fridericu, a denumita alta deputatiune si a decisu a se readuna pe 5, luniu, dra intr’aceea Corvinu fu insarcinatu cu pedepsirea comitiloru Cillei. La aceeași dieta se mai infaciosiâ si Pancratiu dela St. Nicdra, capitanu ge- nerariu de Sacoltia, cunoscutu lectoriloru si până acilea de celu mai periculosu banditu deintre toti • Qligarchii bandiți, de carii pe atunci era plina Un- gari’a si Germani’a. Acelu Pancratiu isi calcase drasi tdte juramentele si promissiunile sale, răpise si spo- liase fdrtaretie si tienuturi nu numai private, nu numai de ale statului ungurescu, ci făcuse incursiuni talcharesci inca si in unele tienuturi ale imperatului Fridericu, venise in conflicte grele si cu Giskra, până ce in fine scdsera asupra lui dste in numeru preste optu mii si ’lu strinsera in pinteni asia, in câtu *se vediti constrinsu a veni drasi la dieta si a cere grati’a tierei. L’au ertatu, inse sub conditiune, câ se resti- tue totu ce a rapitu si furatu dela altii, se’si cera si dela imperatulu ertare. Insusi Corvinu inca a vor- bita in favdrea acelui talcliariu, cu care in a. 1444 se vediuse necessitatu a intra la Temisidr’a inca si in una specie de confederatiune**). Asia o patf tidr’a cu unulu dein cei mai de frunte căpitani ai sei, că- ruia tocma si scriptorii magiari le dau epitetulu de rabld, adeca banditu, predatoriu. talchariu (Praedo). Până ce altii perdea drasi tempulu cu vorbe multe la dieta, loanu Corvinu adunâ in pregiurulu seu una dste câ de 15 mii si purcese cu ea asupra comitiloru Cillei, pe cari’i lovi in Slavoni’a si Croati’a cu- atâta celeritate, in câtu ei si căpitănii loru nu avara tempu de a se reculege mai nicairi, pentrucâ pe totu territoriulu câtu tiene dela Varasdinu (in Sla- voni’a), până susu la Pettavia (Pettau) au fostu bă- tui» si luati la fuga; dra fiendu-câ possessiunile co- mitiloru Cillei in Stiri’a era fdrte amestecate cu ale imperatului, si căpitănii acestora in locu de a remand neutrali, se aruncara pe partea celora, asia Corvinu s’a vediutu necessitatu a’i pedepsi si pe aceștia, dein care causa a si avutu neplăceri cu Fridericu. In acestu modu comiții Fridericu si Ulricu Cillei, cuno- scuti de rapacitatea si reutatea loru, au fostu umiliti si constrinsi a inchiaid pace sub juramentu, câ nu voru mai calea possessiuni străine, si câ in calitatea *) Acestu casu ilu afli descrisu la Aeneas Sylvius, Epist. 93. **) Datum Temeswar secunda die festi b. Laurentii Mar- tiris Anno Domini MCDXLIV. La Cornides si la Fejer. loru de possessori in Ungari’a se voru supune legi- loru acestei tieri. Acdsta espeditiune bellica s’a in- ceputu in septeman’a patimeloru si a duratu până intre pasci si rosalii, si asia Corvinu s’a presentatu de nou câ triumfatoriu la diet’a ce s’a redeschisa pe la inceputulu lui luniu pe campi’a dela Pesta, numita campulu-cu-raci (Râkosmezb), dra poporulu l’a in- tempinatu cu mare bucuria si — ceea ce este fdrte raru, cu gratitudine. In acea dieta dein luniu cercetata de mare mul- țime, s’au adusu câteva legi profundu taliatdrie. Te- nerulu rege a fostu recunoscuta de nou, mai virtosu la indemnulu si perse veranti’a, lui Corvinu, s’a de- cisu inse in modu definitiva, câ până ce va fi a- junsu elu la etate de maiorenu, se se aldga si in- stalle unu gubernatoriu generale, cu potestate aprdpe regdsca; dra pentrucâ acdsta alegere se pdta decurge in tdta libertatea, toti inaltii funcționari se’si depună dimissiunea indata pe mds’a dietei, si tdte confedera- tiunile particalarie inchiaiete intre oligarchi se fia declarate de nulle si neintemplate; oligarchii se’si scdtia garnisdnele loru de prin cetati si oppide, in fine toti se se supună necondiționata la decisiunile dietei. Dupace s’au luata acestea mesuri preparative, diet’a pasf la marele actu alu alegerei de guberna-'^J toriu generale in 5. luniu, care a fosta antai’a di de Rosalii in ambele rituri, pentrucâ pe atunci inca nu era duoe calindarie. Este usioru de priceputa, câ candidati se aflâ câte dile intr’unu anu, dein toti inse nume mai cunoscute era Gara, Nicolae vodă, Cillei, banulu Franco de Tallotiu, Georgie domnulu Serbiei. Intr’aceea, precumu se exprimu chronicarii, parea câ astadata ar fi descinsa spiritulu santu pre- ste numeroșii membrii ai adunarei, carii toti in una- nimitate prochiamara „in numele micului rege La- ; dislau pe loanu Corvinu vodă de gubernatoriu alu ¹ Ungariei si alu tieriloru unite cu ea.“ Modestulu Cor- vinu refusâ acea mare ondre inpreunata cu cea mai grea responsabilitate; diet’a inse’i observâ, câ a pusa si elu juramentu câ se se supună Ia orice decisiune a dietei. Atunci Corvinu se supuse la volienti’a ge- nerale, inse sub conditiune, câ se i se deâ instrucțiuni' câtu se pdte mai respicate si se i se cereumscria potestatea si atributiunile asia, in câtu se scia in tdte inpregiurarile de ce are se se tiena. Asia se intemplâ câ unu .romanu fu aflatu celu mai demna intre toti de a tiend loculu unui rege si a guberna- statulu, intocma precumu in dilele ndstre drasi unu romanu, ahume Francisca Pescăria alias Deâk, de origine dein Macedoni’a, se afla singura demnu de numele celui mai mare patriota si alu celui mai in- tieleptu legislatoriu. Aceeași dieta indestulâ in câtuva si ambițiunea lui Nicolae vodă, câ-ci ii dete titlu de vicariu gene- rale alu tierei pentru cașurile candu gubernatoriulu ar fi prea ocupata afbra dein patria. Instrucțiunile inca fusera elaborate in aceeași dieta, cumu si una — 249 — formula noua de jnramentu infricosiatu. Documen- tele despre acestea acte de stătu au remasu păna la noi, se afla si transcrise in collectiunea legiloru tierei (Corpus juris), precumu si in collectiuni istorice. Pe temeiulu decisiuniloru dietei, alesulu gubernatoriu ia sub comand’a sa tdte fortaretiele regelui si ale re- ginei; intre impregiura'ri mai grele suprem’a comanda o porta elu preste tăta poterea armata a tierei. La gubernatoriulu este si suprem’a instantia de judecata, asia, că membrii supremei curți se se compună dein palatinii, judele tierei (Judex curiae), duoi membri) dein clerulu inaltu, duoi magnați seculari si siese nobili, pe carii se’i alega diet’a, ăra pentru cașuri de necessitate gubernatoriulu este auctorisatu a imulti membrii curtiei supreme, cumu va afla elu cu cale. Acăsta curte inse nu era in permanentia la unu locu, ci membrii ei se adună numai in tempuri anumite ale anului, ăra păna atunci justiti’a său dormea, său că gubernatoriulu decidea mulțime de cause mai pu- cinu complicate, ajutatu de ămenii applicati in can- cellari’a sa. Dreptulu de a bate moneta inca s’a numeratu intre attributiunile gubernatoriului, se si afla mai multe monete bătute pe numele lui Corvinu, deintre care căteva exemplaria de auru si de. argentu se potu vedă in collectiunea museului dein Pesta. I s’a recunoscutu si dreptulu regescu de donătiune, marginitu inse asia, că se nu păta face la aceeași persăna- său familia donătiune mai mare că de moșii cu căte treidieci si duoe de case tieranesci; dein do- miniele mari ale statului se nu pota dona la nimeni nimicu; Ia nimeni se nu păta face duoe donatiuni. Pentru not’a infidelitatiei nu pdte pedepsi pe nimeni, nici pdte pardona pe cei condamnati pe calea legei fbra consensulu consiliulu seu de stătu. Episcopi si archiepiscopi denumesce totu numai cu involirea ace- lui consiliu. Veniturile tierei (finantiale) se fia ad- ministrate de duoi magnați si de unu archiereu; gu- bernatoriulu inse are dreptulu de a dispune de in- trebuintiarea venituriloru pentru scopurile publice, in- tre care era si acela, de a rescutnpara cetati, oppide si dominie, pe care le oppemnorasera mai virtosu regii pentru diverse sume de bani pe la unii si altii. Ace- stea puncte formulate, s’a depusu si juramentulu plinu de blasteme, pe care le va fi culesu la unu locu vreunu calugaru cu imaginatiune vivace, care a sciutu se blasteme asia, că Ddieu se nu’i ajute, vergur’a santa si preacurata se nu’i câștige gratia (charu), nici unu santu se nu se rdge pentru elu, sant’a cumine- cătură dein or’a mortiei se nu’i ajute, pamentulu se nu’i sufere cadavrulu, ci a trei’a di se’lu arunce afbra, sementi’a familiei sale se se stingă, in dio’a suprema a judecatiei se nu vădia sant’a facia a lui Ddieu, ci se fia aruncata si inmormentatu in fundulu iadului. Decisiunile dietei s’au publicatu prin insusi gu- bernatoriulu in 13. luniu*). De acf incolo diet’a a *) Datum in amplissima Praelatorum, Baronum et Regni- colaruin congregatione generali in campo Pestiensi celebrata feria secunda infra octavas Pentecostes anno domini 1446. mai fostu in stare de a’si continua lucrările sale inca numai păna cătra finea lui luniu, pentrucă de una parte venise scirea, că sultanulu Murad a petrunsu in tier’a romanăsca si o a copleșiți! cu trupele sale, ăra de alt’a imperatulu Fridericu inca începuse cu amerintiari bellice, mai alesu dein causa, că I. Cor- vinu pedepsise pe nisce comandanți de ai imperatu- lui pentru perfidi’a si reutatea loru, candu cu expe- ditiunea de deunadi intreprensa in contra lui Cillei. Corvinu s’a escusatu la Fridericu cu temeiuri bune, ăra consiliulu a tramisu deputatiune noua la Vien’a. Dara ce era se intreprenda in contra lui Murad? Corvinu pricepea fărte bene unu lucru, pe care multi ămeni nu’lu potu pricepe nici pănă in dio’a de astadi. Pentrucă se fii tare in afbra, trebue se fii siguru de pace si concordia a casa la te-ne. Inca pre căte dile mai tienii diet’a, Corvinu ingrijf că se se denumăsca funcționari la tăte posturile mai inalte, . dein care respectivii barbati isi dedesera dimissiunile dein conclusu dietale. Palatinu remase totu Laurentiu Hedervări, asemenea si Nicolae de Uilacu remase totu vodă alu Transilvaniei, alaturea cu Corvinu, care ’si reservă si acăsta funcțiune. Pe trufasiulu Gara, partisanulu celu mai ferbente alu reguletiului Ladis- lau ilu făcură banu alu Croației, pe Ladislau de Pal- lotiu jude regescu (Judex curiae, ceva că ministru alu justiției), pe Michailu Orszăg mare vistieria, adeca y ministru de finantie etc. Prefecturele (Suppremi co- mites) inca se inplinira. La inpartirile de funcțiuni Corvinu mai observă ărasi una dein cele mai intie- lepte maxime, elu adeca luă pe funcționari de unde’i află, pre cătu se potea mai apti, fbra a cauta la co- lărea loru politica. Cu acăsta mesura reconciliă cu se-ne si indata la inceputu pe ambele partite asia, in cătu urmările bunei intielegeri se si simțiră la inceputulu gubernarei sale. In aceleași dile se aruncă si una conțributiune generale si extraordinaria i pe tiăra, la care au fostu si nobilii obligati, si inca f sub pedăpsa aspra, si avea se dea căte unu galbinu i de auru după căte cinci fumuri (case, său si familii iobagesci). In fine se regulă si cursulu monetei, care inca suferise fărte greu prin anarchi’a Îndelungata, Valărea unui galbinu de auru se fixă la .200 denari de argentu, inse asia, că metallulu dein care se batea- denarii, se aiba numai '/₃ argentu si arama. (Va urma.) , Societatea academica romana, amicii si contrarii sei. Despre societatea academica romana s’au for- mații in publiculu nostru opiniuni diverse, unele juste, altele scâlciate, adesea si reutatiăse, indata dela ince- putulu activitate! aceleia. Usioratatea, vanitatea , unite cu ignoranti’a si cu reutatea unoru ămeni, a mersu asia departe, in cătu au judecata si condamnatu, in lipsa totale a cunăscerei de causa, fbra a fi cititu macaru dpcu- — 250 — mentele si alte acte oficiali, prin care s’a datu vidtia acelui institutu per eminentiam naționale; au jude- cata si condamnați!, fbra a sci sdu a volt se scia, care este vocatiunea academiiloru de scientie Ia alte popdra, care le au in'permanentia, si care pdte se fia vocatiunea societatei academice romane, ale cărei statute prevedu activitate mare, dara lips’a de fonduri o tienu legata de mani de pitidre, era actele fundationali ii punu conditiuni de acelea, pe care ea este obligata a le observa cu sanctitate; inse tocma prin acdsta ea a potutu se fia păna acumu mai multu numai unu corpu administratoriu de f aduri si unu jurfu, care se aduna in fia-care anu pe căte siese septemani, pentrucă se censuredie manuscriptele al- tora si se le adjudece premiu, sdu se le respingă. Amicii sinceri ai societatei academice s’au pe- trunsu indata dela inceputu despre importanti’a sco- pului, cătra care este ea destinata a înainta; inse chiaru si intre amicii ei sunt pucini aceia, carii se fia cunoscutu periculele de care acelu institutu a fostu incongiuratu dela nascerea lui, si de care mai e ame- rintiatu păna in dr’a de facia. Acdsta classe de amici răpită prin unu escessu de zelu, au inceputu se strige si ea alaturea cu adversarii, că societatea academica, adeca membrii ei, nu lucra, nu făcu, nu deregu, apoi mustrandu’i si dascalindu’i că pe nisce școlari ter- tiani, le dau consiliuri diverse, care de care mai in- tielepte. Asia, acei amici jdca pe man’a adversari- loru societatei academice, Ie ajuta barbatesce că se o compromitta, se o submine si surpe. Despre amici că aceștia dicu germanii: „Apara-me ddmne de amicii mei, că de inemici me pociu apara eu insumi.“ Adversarii societatei academice s’aru potea des- parți in căteva classi asia, in cătu la loculu antaiu se vina inemicii (hostes), carii sunt, precumu de se-ne se intielege, totu-odata inemicii limbei, ai culturei si preste totu ai essistentiei ndstre naționale; intr’aceea altulu e terrenulu pe care, si cu totulu altele sunt acele arme, cu care luptamu in contra inemiciloru; dra dein classificarea adversariloru societatei acade mice inca nu amu cundsce de ajunsu situatiunea in care se afla acea societate. In locu de acdsta vomu enumera obiectiunile si inculpările principali care se 'făcu societatei academice, atătu in principiu, cătu si cu respectu la formarea si apoi la activitatea ei, după aceea le vomu cerceta in ordine pe tdte. Se dice adeca intre altele: 1. Inca nu era tempulu de a infientia la noi societate academica, pentrucă ne lipsia elementele demne de ceea ce in republic’a eruditiloru europeni se intielege sub nume de academicii sdu academicianu. 2. Tocma se fia venitu acelu tempu, nu se cu- venia, că unu gubernu ori-care se octroedie academia de scientia. Apoi 3. In casulu de fagia membrii acestei societăți au fostu denumiti după unu principiu absurdu, adeca după provincii, dra nu după meritele scientifice si literarie ale fiacarui individu, de aceea au si intrata in acea societate unii carii n’au avutu locu acolo. 4. Acdsta societate academica este unu productu, unu fetu-logofetu alu partitei „Rosiloru" dein Ro- mani’a, prin urmare, dein capulu locului periculoșii; dein care causa gubernulu romanescu a si avutu ne- plăceri mai alesu cu gubernulu austro-ungurescu, ca- rele in societatea academica nu vede si nu vrea se vedia altu ceva, decătu unu cuibu de conspiratiuni politice. 5. In acea societate au intrata si uniti. dra nu numai orthodoxi. 6. Cei mai multi membrii ai societatei academice nu lucra si nu producu mai nimicu pentru scopurile ei scientifice si literarie, prin urmare nu merita se ocupe locu in societatea academica. 7. De atăti ani se lucra la dictionariu si inca totu nu este gata, dra dein ceea ce a esitu păna acuma că proiectu elaboratu de domnii Laurianu et Maximu, vedemu că ni se strica limb’a, că-ci lucrarea loru este pedanteria de filologi. 8. Unii reclama neîncetata, că se se imultidsca numerulu membriloru societatei academice. Acestea si alte inputatiuni de natura acestora isi aude societatea academica de siese ani incdce. Fia-care membra alu ei le cundsce cu de ameruntulu; si totuși eu nu sein se se fia aflata păna acilea unu singuru membru de ai sei, carele se fia volitu a in- forma pe națiune despre adeverat’a stare a lucrului si se intempine atătea opiniuni, cătu erronate, cătu si reutatidse, unele si fanatice. Nu s’au aflata, pen- trucă păna in anulu acesta in sinulu societatei aca- demice predominase opiniunea, că nici ea insasi că corpu morale, nici membrii sei singulari se nu alu- nece a se demitte la polemii uritidse pe calea publi- citate!, ci in contra toturoru inculpariloru nedrepte se se inarme cu patientia demna de barbati seriosi, se respundia pre cătu ii permittu' midiuldcele prin fapte, dra corregerea opiniunei publice se o aștepte dela tempu, conformu cunoscutei sententie: Opinio- num commenta delet dies; dra anume cabaleloru care o amerintiara dein in anu in anu in capitala, se bp- puna esplicatiuni sincere pe la Ibcurile competente. Asia au cursu lucrurile păna in anulu acesta, candu dta că fost’a delegatiune a societatei academice pierdiendu’si patienti’a, si ne mai potendu suferi atătea loviri ce venea dein parti diverse, răpită de mare zelu, treeti in raportulu seu anuale urmatdriele passagie: „Situatiunea financiara a societatiei presinta eco- nomii , cumu vediurati, cele mai multe dein caus’a nerealisarei lucrăriloru literarie si scientifice preve- diute prin bugetu. Delegatiunea, d-loru, ar fi fostu mai fericita se fi avutu a ve presinta mai bine lu- crări literarie si scientifice realisate! De ce nu vi le pdte presentă acele lucrări? . , Stultorum pudor malus ulcera celat! Delegatiunea d-vdstre crede, cu latinulu, că e — 251 — mai bine a’si dâ săm’a de ren si a cercă vindecarea lui, decătu a’lu ascunde. Si unde este reulu? Ignoranti’a ’lu vede in faptulu, că societatea a- cademica, in căti-va ani, n’a datu inca gramatic’a, dictionariu si glossariu! . , , Ignoranti’a nu'si dă săma de modulu cumu lucrăza o societate că a ndstra si de immensitatea lucrariloru ce i se ceru. Dar, respingendu acusarile ignorantiei, delega- tiunea crede totuși, domni membrii, că se cade se fimu si noi insine luatori aminte asupra pucinei in- naintari a societatiei ndstre cătra scopurile ei. Cine din noi, domni membri si colegi, ’si ascunde părerea de reu,.că in anii aceștia n’amu lucrata mai multu si mai bine? Si avendu acdsta părere de reu a omului con- scientiosu si maturu, se recundscemu, că nici era si nici este posibilu a face mai bine si mai multu, de va continuă organisatiunea actuale a societatiei. Ce se pdte cere dela o societate scientifica, care 10 luni dein anu f condemnata numai a geră, prin delega- tiune, fondurile sale, dra de partea scientifica nu se pdte ocupă decătu 45 dile, si inca si dein acestea o majora parte e • silita a le consacră totu la cestiuni financiare si administrative? ... N’a potutu face multu si mai bine societatea academica? Dara ce i se potea cere mai multu de- cătu ce a datu, pe cătu tempu lipsescu dein sinulu ei mare parte dein barbatii, cari prin meritele loru scientifice si literarii se cadea se fia fosta de multu intre noi ? Delegatiunea cundsce bine, că ce dificultăți s’au opusu si se mai potu opune la amendarea acestoru doue rele, cari paralisăza mersulu societatiei acade- mice: lips’a db fonduri d’o parte, d’alta parte dificul- tatea d’a potea întruni pe mai multu tempu decătu pe o luna ’/₂ pre membrii neresiedinti in Bucuresci. Delegatiunea, după reflessiune matura, este in punctulu d’a crede, că sporirea fonduriloru societatiei este in aternare de sporirea importantiei morale a institutiunei. Tiăr’a, guvernulu ei si inșii particularii voru acordă unu interesu cu atătu mai mare socie- tății academice, cu cătu ea va fi devenitu unu mai neindoiosu centru de cultura naționale, scientifica si literaria. Si cătu pentru cestiunea declararei societatiei academice de institutiune lucrandu in permanentia, cine ne va potea impedecă, că spre a nu ne lipsi de luminele indispensabili si scumpe noue a colegi- loru nedomiciliati in Bucuresci, se continuamu a ne adună in o specie de congresu anuale, la care deci se păta participă ori-care membru alu societatiei? Delegatiunea d-vostre nu propune in definitivu anume solutiune; ea ar fi socotita inse a demerită dela încrederea cu care ati onorat-o alegănd’o, dăca v’ar fi tacutu impresiunile ei asupra mersului morale alu institutiunei, dăca ea ar ti esitu înaintea d-vdstra, domni membri, numai cu flori si v’aru fi leganatu numai cu mangaitdrie vorbe; mai preferiramu, cuno- scăndu pe colegii nostrii, se’i salutamu cu iubirea cea mai neindoidsa si se le dicemu: Bine ati venitu. . . . La lucru colegi si se nu ne despartimu păna nu vomu asecură lucrului comunalu unu mersu mai temeinicu! Presiedinte delegatiunei N. Cretiulescu. Membrii A. Odobescu. G. Sionu. V. A. Urechia. Bucuresci 1873, Augusta ’/I₃.“ Acestea paSsagie au produsa adeverata fortuna mai virtosu in siedentiele dein ¹³/₂₇ si ¹⁶/₂₈ Augusta a. c. Neintielegerile mersera asia departe, in căta unii membrii ai delegatiunei au si depusu dimissiu- nile loru pe mes’a presidiului; apoi urmara unele momente, in care potea cineva se creda, că este pace de societatea academica, că este p’acf se i se ascundia s<5rele, precumu se mai intentase la an. 1869 dein caus’a mai alesu a alegerei dlui A. I. Papiu si deinj alte intrige confessionali, după aceea la 187%. Ini fine fortun’a se molcomi, pentrucă in penultim’a sie- dentia se prorumpa cu poteri noue, dein caus’a unoru candidatiuni de membrii noi. De si nu amu vediutu se se fia publicatu nimicu dein acelea discussiuni ferbenti ale societatei academice, cu tăte acestea ele totu au transpirata in publicu, inse sucite, deformate, falsificate, precumu se intempla totudeauna după sie- dentie si discussiuni de acea natura. De candu s’a publicatu susu atensulu raportu alu delegatiunei, si dela acelea scene incdce, noi nu mai suntemu de opiniunea societarei academice, si nu mai asteptamu că opiniunile dmeniloru se se cor- rega de se-ne, ci la casulu de fașia aplicamu sen- tenti’a renumitului si genialelui publicista anglu Ju- nius, carete tienea, ce e dreptu, că nici-unu omu de caracteru care se simte in demnitatea sa morale, nu este obligatu a respunde „la stupidele insulte ale unoru dmeni desiuchiati, carii maujescu papirulu prin diarie (Epistola 25);“ că inse sunt unele cestiuni de atăta importantia, in cătu demnitatea ta nu’ti sufere nimicu, dăca te vei lașa in discussiunea loru; numai se te feresci de certe ridicule, cu dmeni de asemenea calibru (Epistola 32).“ Delegatiunea in nobilele său escessu de zelu a datu in cătu-va dreptu chiaru la ignorantii pe carii cu căteva momente mai inainte ’i • înfruntase aspru; membrii sei cu rara abnegare de se-nesi, n’au facutu esceptiune cu persdn’a loru, se inculpa pe se-ne ală- turea cu toti ceilalți membrii, „că in anii aceștia n’au lucrata mai multu si mai bene.“ Intr’aceea totu acei membrii se reculegu, revenu la demnitatea societatei si la adeverat’a stare a lucrului si dicu: „Nici era, nici este possibile a face mai bine si mai multu, de va continua organisatiunea actuale a societatei. Ce se pdte cere dela una societate scientifica care etc. etc.“ (Vedi mai susu passagiulu intregu si tdte căte mai urmădia). La tdte acestea maioritatea membriloru adunati — 252 — a respunsu delegatiunei: Ddca societatea ndstra este reu organisata, esiti d-vdstra, dsa ori-care altulu cu unu proiectu multu mai bunu de organisatiune, si de nu’Iu vomu adopta, atunci se fimu dati in jude- cat’a opiniunei publice. Ddca lipsescu fondurile, câ șe nu ne prefacemu in societate stabile, permanenta, re- spundia de acdsta acelea guberne, care au datu vidtia acestei institutiuni in form’a in care o vedemu etc.“ Se spune că raportulu delegatiunei fusese in manuscriptulu originale cu vreo trei pagine mai lungu, decătu se vede tiparitu, că inse la oBservatiunile pre- siedentelui acelea trei pagine s’au stersu si suppressu. Ce scii, 6re nu ar fi fostu mai bene, ddca ar fi ve- diutu si acelea lumin’a. Destulu atăta, că dupace „bubele" memorate de cătra delegatiune (ddca iu adeveru au fostu bube) s’au spartu in modulu cumu vediuramu, dati se le luamu si noi sub lupa, dâra le vomu cundsce natur’a loru, era ddca vreuna e cdpta, fbra câ se fia spartu, se’i ajutamu cu lantiett’a. Operațiune gretidsa acdsta, pe care inse totu trebue se o faca cineva, ddca in adeveru essistu bube, sdu cumu se espresse delegatiunea, ulcori (ulcera), si inca ulcori de cele scărnave si de rusîne, de care intie- lege Horatiu. Acestea premisse, credemu că dein analisea ce- loru optu pecate ce se inputa societatei academice romane, si inca parte mare câ originali (câ dela Adamu si Eva), voru esf la lumina si ulcorile pe care le indigitase delegatiunea. Ad 1. Eu dein parte’mi sunt de opiniune op- pusa, si sustienu că se simțise mai de multu neces- sitatea de a se infientia si la daco-romani una socie- tate de barbati, a caroru vocatiunea principale se fia ocuparea cu scientiele si cu literatura, nu câ dilettanti, ci cumu amu dice, câ de professiune. Câ se tacențu de incercarile mai vechi dela finea secu- iului trecutu, ne marginimu a observa numai pentru periodulu dein urma de ani treidieci si cinci, că in acesta atătu in lassi, cătu si in Bucuresci s’au facutu mai de multe ori incercari de a forma căte una societate scientifica, candu cu activitate mai intensa, candu mai angusta. Societatea pentru traducerea classici- loru intre anii 1834—45 încercata de loanu Eliadu; societatea pentru scientiele naturali formata mai vir- tosu dein țnedici, urdita de nobilele si adeveratulu patricianu si patriotu romanu dr. Nicolae Cretiulescu intre anii 1843—1849; societatea celoru 12 literati juni dela 1861 cunoscuti publicului nomanescu prin prea interessantele loru publicatiuni esite in Revist’a romana la Bucuresci sub redactiunea eruditului pa- triotu Alessandru I. Odobescu; societatea pentru cul- tivarea scientieloru naturali infientiata aprdpe de trei decennii in lassi; societatea junimea totu in lassi; associatiunea transilvana pentru literatura si cul- tura (1861—1873); associatiune cu același scopu in Cernăuți si alt’a in Aradu, — ce sunt tdte acestea mai pucinu, decătu totu atătea probe, că lips’a de dresicare centruri, de focularie scientifice, au fostu simtita mai de multu, precumu si că de alta parte elementele n’au lipsitu. Departe se fia dela noi laud’a de se-ne; noi inse credemu că nu vomu vetama intru nimicu modesti’a barbatiloru nostrii celoru devotati scientieloru, ddca vomu sustienea, că dein grati’a ce- riului avemu celu pucinu atătia, căti au alte popdra de conditiunea poporului daco-romanescu, precumu sunt grecii, slavii meridionali si magiarii. Acade- miele de scientie la popdrale europene sunt com- puse dein căte 16 păna la 40 de membrii actuali, dein mai multi honorari si corespondenti. Numerulu membriloru societatei academice romane s’a fostu defiptu deintru inceputu la 21; ddca inse s’ar simtf necessitatea, seu de aru permitte midiuld- cele materiali, acelu numeru s’ar potea inmultf păna la 30, fbra nici o grija că s’ar compromitte reputa- tiunea cuiva de membru alu academiei, numai se se tiena cineva strinsu de criteriele care sunt a se ob- serva la alegeri. (Vedi statut., anume dela art. 1—6 inclusive, cumu si 11.) Ar fi cu totulu, altu-ceva, candu s’ar presupune, că membrii unei academii scien- tifice aru trebui se fia totu atăti genii universali, si cumu se dice, nisce minuni (Portentum) de eruditiune universale, -pentrucă sub acdsta conditiune dieu nu sciu la care națiune s’ar potea forma si sustienea academii scientifice. Genii universali sunt ne- spusu de rari in lume, si unde sunt, ei nu prea făcu parte dein societăți, ci mergu singuri in calea ce’si deschidu ei inșii. Interessulu oricărui poporu ce aspira la cultura scientifica mai inalta cere, câ in orice col- legiu, societate, academia, se aiba barbati de spe- cialitate, tari in una sdu duoe ramure de scientie, pe care se le cultive cu predilectiune, cu zelu si de- votamentu, dra apoi se le scia da si valdre practica, dein care mai curendu sdu mai tardfu se traga si. națiunea folosu. Se mai cere, câ cei carii au se’i alega, se scia, in ce classi ale societatei romanesci se’i caute. Repausatulu Barbu Stirbeiu, fostu domnu alu Tierei romanesci, pe la an. 185%, pre candu mai credea că va remanea pe tronu, intre alte planuri ce ’si propusese a realisa spre benele tierei, se ocupâ si cu ide’a infientiarei de una academia scientifica permanenta, constatdria dein unu numeru fixu de membrii aleși pe vidtia; pe acei membrii voliâ se’i caute densulu: intre acei professori pensionati, carii ’si castigasera renume literar iu; intre profes- sorii academici, carii nu făcu si pe advocatulu, nu accumula mai multe funcțiuni, nu aspira la rolle po- litice periculdse, ci carii mergu regulatu câte siepte optu bre pe septemana la prelegeri, dra de acf in- colo isi sacrifica totu tempulu liberu pentru unu ramu sdu altulu de scientie; totu asia era se’i afle si intre acea classe a dmeniloru eruditi, patriciani (boieri), sdu plebei, a caroru conditiune sociale si starea ma- teriale este asia de favorabile, in cătu nu sunt con- strinsi se alerge di si ndpte după castigarea panei — 253 — de tăte dilele, prin urmare se potu devota scientie- loru, au de unde se’si adune biblioteci, se copere spese de caletorii seientifice s. a. La trei patru mem- brii actuali, pe carii domnulu Știrbei voliă se’i caute deincăce de Carpati, era se le midiulocesca natura- Jisatiunea cea mare, că remuneratiune pentru meri- tele loru scientifice si literarie, si se’i aplice in capi- tala că pe orice romanu indigenu, prin care mesura s’ar fi evitatu ori-ce conflictu cu gubernulu austriacu. Fondurile necessarie aru fi fostu votate dein venitu- rile tierei in modu definitiva; fia-care academica ar fi trasu in calitatea sa de membru căte unu hono- rariu annuale modestii, inse fixu, pentru frequentarea siedentieloru ordinarie*), era lucrările loru s’aru fi remunerata cu modulu ce era se se prevedia in sta- tute. Acesta era ide’a si planulu lui Stirbei-voda despre una societate academica romana, si noi aflamu multu simbure in trensulu. Vedi-că Stirbei-voda sciă ce voliă. si candu voliă scopulu, află si midiuldcele ducatdrie la scopu; elu nu avea plăcere pentru in- stitutiuni de parada, nici pentru „masce fbra creeri." (Va urma.) Discursu tienutu in adunarea membriloru asoc. trans. jjein despartiementulu Brasiovului la l⁵/₃. luliu a. c. in Satu-lungu. Onorata adunare! Stimati domni! Iubiți frați! Vocea tempului de astadi striga inainte, semnulu lui e progresulu, „inainte* in tote ramurile de vietia: in economia, agricultura, meserii, negotiu, in arte si scientie. Tote poporele voru se înainteze, tăte se întrecu unele cu altele pe campulu celu frumosu si pacinicu alu cul- turei si alu civilisatiunei. Cultur’a si progresulu in cul- tura ’lu privescu popărele cu minte si intielepte câ o temelia, pe care voru a-si zidi viitorulu loru siguru si frumosu. Vai de acelu poporu care stă pe locu, si nu pricepe acăsta voce a tempului, care striga „înainte,* in- ainte in tote cugetările, lucrările si întreprinderile nostre. Dara pre câtu este de adeveratu dloru si fratiloru, câ cultur’a si progresulu in cultura este semnatur’a tem- pului de astadi, pre atâta este de asemenea, adeveratu, câ asocialiunile, societățile seu întrunirile suntu unulu deintre midiulocele de căpetenia pentru de a ne înlesni drumulu spre cultura si civilisatiune. Numerulu socie- taliloru de ori si ce natura si modulu, cumu se sus- tienu, cumu se inbratisiaza ele dein partea unui poporu, suntu, potemu dice cu totu dreptulu, unu barometru, care ne arata cu calculu neinsielatoriu gradulu de des- voltare, maturitate seu minte copta a unui poporu. Si pe ce se basăza societățile seu reuniunile? Pe simplulu adeveru dloru, că „undei unulu nu-i potere, ăr unde-su doi poterea cresce*, ni-o spune in limb’a sa angeresca, poelulu si amiculu poporului nostru. Si intr’adeveru cine *) In Parisu se dau căte 1500 franci pe anu. ar pote negă, ca nu pricepu si nu potu mai multu doi decătu unulu, si 10 «si 100 si mai multu, cu unu cu- venlu câ in unire zace poterea? Unindu-ne poterile, cugetările si lucrările nostre, resullalulu nu va potă fi, decătu indoilu, indiecitu si insutitu, poterea năstra va cresce, va spori, si multe lucruri, care cu poterile no- stre singuratice nu le poteamu ajunge, unindule, le ve- demu infientiate spre binele si fericirea nostra a tolu- ror’a. Poporulu romanu inca s’a petrunsu de spiritulu tem- pului, de si nu in asia mesura că poporele culte euro- pene: nemți, francezi etc. Poporulu nostru a sciulu si scie se pretiuăsca vocea tempului, ce striga inainte; elu inca, indata ce se deșteptă dein amortial’a, dein so- mnulu seu letargicu, in care se află păna către anii 48, a vediutu si pricepulu de ajttnsu, unde’lu pote aduce starea slaba si trista suflelăsca si trupesca, in care se află mai nainte, dăca nu-si va intrebuinliă tote poterile sale pentru de a-si-o inbunatati, pentru de a se cultivă si elu, pentru de a nu mai remană numai elu indare- tulu altoru popore, de risulu si batjocur’a loru, incepu sc-si cunosca poterile sale sufletesci, se se pretiuăsca pre sine si se capele încredere in sine, care nu o avea mai nainte. Cu acăsta încredere in sine si in poterile sale inarmatu, se apucă de lucru veselu, avendu în- aintea ochiloru neintreruptu tientă lucrariloru si dorintie- loru sale. Dovada ne suntu atătea asiediamente de lu- mina, atătea institute de crescere si binefacere, cari re- sarira deodata in tote părțile si provinciile locuite de romani. Scăle mai in tote comunele satesci, gimnasii, scole reale si comerciale prin cetati si unu numeru in- semnatu de societăți si reuniuni de totu feliulu, intre care „Asociatiunea transilvana pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu,* ocupa unu locu de că- petenia, atâtu pentru vechimea ei, câtu si pentru sco- purile cele multe si frumose, ce le are dens’a in ve- dere. Ea are de scopu a înlesni poporului nostru unu progresu in toti ramii de viătia si cultura: in scientie si arte, in negotiu si industria, in economia si agricul- tura (cultivarea pamentului), silvicultura (cultivarea pa- duriloru), horticultura (cultura gradiniloru, pomiloru si legumiloru), apicultura său stuparitulu, cu unu cuventu d-loru, unu progresu universalu in toti ramii de viătia ai poporului nostru. Tote aceste scopuri frumose, se silesce asociatiunea nostra transilvana a-le ajunge prin respandirea carliloru folositorie de scientia in toti ramii de viătia amintiti, prin aceea ca ajuta, incuragăza si premiază pe compuitorii si auctorii carliloru dein diverse specialități; mai incolo prin ajutoriulu in stipendii, ce-lu dă dens’a studentiloru nostrii sirmani, daru diligenti si activi, aflători pe la diferite scole, academii si universi- tăți in patria si streinalate, spre a pregăti dein aceștia preoți, profesori, diregatori, medici, meseriași, negotia- tori si economi harnici, in unu cuventu: totu feliulu de omeni luminați si folositori natiunei loru. Cătu bine au adusu Asociatiunea nostra transilvana, alu careia capitalu este astadi de 52.000 11., pentru lu- minarea, binele si fericirea poporului nostru, se pote 40 — 254 — vede dein sumele însemnate, care le-a inpartitu pana acuma intre tinerii studenti aflători pe Ia diferite scole, său aplicati ia meserii, care sume trecu preste cifr’a de 11,000 fl. v. a. Căti tineri s’au inpartasitu dein ajutoriele asocia- tiunei? Căti părinți nu s’au ajutoratu intru crescerea fii— loru loru? Căti barbati aleși nu a castigatu poporulu nostru prin midiulocirea acestoru ajutore? Asia este fratiloru! scopurile cele mai inalte, cele mai fericităre, le are in vedere asociatiunea ndstra tran- silvana. De voimu se inaintamu in scientie, de voimu se inaintamu in negotiu si economia, in economi’a de vite, economi’a casnica si campendsca, de voimu, se inaintamu in totu feliulu de viătia economica seu lite- raria sdu artistica, acesta o potemu astadi ajunge numai prin aceea, că vomu sprijini după potentia si vomu in- brațisiă cu tota caldur’a caus’a santa a Asociatiunei nd- stre' transilvane, care are in vedere realisarea scopuri- loru celoru mai inalte, ca-ci ce pdte se fia mai inaltu decătu a pregăti si a câștigă poporului nostru o basa sigura in tote ramurile de viătia, cu unu cuventu, alu face fericitu materialicesce si sufletesce. E tempulu se-si cundsca siRomanulu interesele lui adeverate; e tempulu se se trezdsca odata dein somnulu de amortial’a sufle- tdsca, in care a zacutu atătu tempu indelungatu, se-si deschidă ochii, se invetie, se pretiudsca aceea, ce’lu face adeveratu fericitu, cu avere, si desteptu cu mintea, cu scientie. Banulu si mintea suntu nisce conditiuni in- dispensabili pentru unu individu că si pentru unu po- poru, care vrea se traidsca bine, si se fia respectatu de’ străini. Banulu si scienti’a suntu cele deintaiu midiu- Idce de fericire ale unui omu si ale unui poporu. Străi- nii, candu voru se ne arate slabitiunea ndstra privata si politica, ne dicu, ca suntemu fâra minte si fără avere, seraci cu capulu si seraci cu pung’a, si au tdta dre- ptatea. Fără minte si fâra bani nu platimu nimica, si de amu fi inca odata asia de numeroși. Astadi banulu invertesce lumea, dara numai insocitu de minte. Banulu in man’a unui prostu nu-i este de nici unu folosu, mai curendu sdu mai tardiu ’si afla peirea tocma prin banii sei. Nu a avea bani, ci a sci cumu șe-i castigamu, se-i pastramn si se-i imultimu, si cumu se-i intrebuin- tiamu cu intieleptiune, acesta este lucrulu celu dintaiu. Dara, fratiloru, tdte aceste scopuri frumose si folositdre le are in vedere Asociatiunea ndstra transilvana pentru literatnr’a romana si cultur’a poporului românu; ea are de scopu a-lu ridică pe Românu la trdpt’a cea mai înalta de bogatia materiala si spirituala, cu unu cuventu, a-lu face fericitu. Se nu fimu deci, fratiloru, nepăsători de acestu institutu santu, se ne inspiramu in aceste momente de ide’a lui sublima, se invetiamu a pretiul după adeveru scopurile lui binefacatdre pentru romani in deobsce, si in deosebi pentru fia-care suflare romandsca. Nepasarea ndstra de binele nostru ne-a facutu destulu de batjocura inaintea strainiloru! A so- situ tempulu se fimu mai cu inima, se imbrațisiamu mai bine lucrurile cele bune; se aratamu in fapta, ca scimu pretiui unu lucru bunu, fericitoriu, era nu totu in cu- vinte desierte. Romanulu cam are pecatulu a se laudă cu cutare si cutare fapte mari; candu vine inse vorb’a la adeca, la fapta, atuncea se vede de a fostu foculu inspiratiunei lui o urmare a cunoscientiei, a convingerei sale despre pretiulu unui lucru bunu, seu a fostu numai unu focu de paie, care se manifesteza, la dmeni slabi de angeri, fdra energia, fdra resolutiune si taria de ca- racteru. Faptele ndstre se vorbdsca, era nu vorbele. Alte popdre, fratiloru, vorbescu mai pucinu, dara făcu mai multu, tăcu dara făcu. Că se tăcu de Nemți, Fran- cesi, Englesi si altii, a caroru tiera este o mreja de societăți de totu felulu, me marginescu pe langa unu poporu micu, neinsemnatu in privinti’a numerului seu, dara tare prin energi’a intru realisarea scopuriloru lui separatistice, tare prin averea lui, si influintiele lui in tdte direcțiunile si tdte părțile. Prin ce au ajunsu Jidovii astadi la averi asia colosale? Prin ce si-au ca- stigatu ei o influintia asia mare pretutindenea ? Prin ni- micu alta decătu prin spiritulu loru de asociatiune, a cărui potere o pricepu ei cu multu mai bine decătu poporulu nostru. „Jidovii dein Moldov’a,* dice unu in- semnatu publicistu dein Bucuresci, „atătu de despretiuiti, lipsiti de tdte drepturile politice, in parte si de cele cetatienesci, numai prin asociatiunile loru au isbutitu a cuceri tdte orasiele Moldovei. In insasi capital’a Jasi romanii suntu impinsi in casele cele mai proste de pe la bariere. In capital’a Bucuresci Nemții si Jidovii an totu felulu de asociatiuni de arme, de musica, cabinete de lectura si alte asociatiuni. Stradele principale suntu ocupate de străini.“ Spiritulu de asociatiune ’i face se nu pdta Romanulu concură cu ei in nici o întreprindere, in nici o specula. Negotiulu e in manile strainiloru Jidovi si Nemți. Si pentru ce? Pentruca ei stau in le- gătură unii cu alții in afacerile loru de totu felulu; ei au societăți, se ajuta unii pe altii si in bine, si in reu. De n’a reusitu d. e. unu Jidovu in o întreprindere, de a fostu silitu se faca o specula chiaru cu pagub’a lui, numai că se sperie pe alti de a se mai tiene cu elu, de a mai licita cu elu, paralele perdute i se intorcu in- deretu dein partea societății, la care este elu membru. Suntu sute de astfelu de cașuri; amu avutu ocasiune a Ie vede chiar noi aicea inaintea ochiloru. Prin membrii societari se informeza ei despre starea negotiului si in- dustriei in diferite tieri si in diferite terguri ale Europei. In chipulu acesta ei mergu siguru in întreprinderile si speculele loru; in chipulu acesta comerciantiloru romani le este imposibila se concureze cu ei; in chipulu acesta Jidovii si Nemții, favorisati, inca prin liniile ferate, punu stavila ori cărei întreprinderi romanesci pe terîmele amin- tite, lucrandu cu totii, cu poteri unite, la sterpirea ne- gotiului si industriei romane, aducendu pe negotiatorii si meseriașii romani, multi pucini, căti ’i avemu, la sapa de lemnu. E adeveratu, d-loru, ca Jidovii suntu de- scepti dela natura, riascuti pentru specule; dara fratiloru, Romanulu nu e mai pucinu desceptu. Poterea mintii lui inse n’o intrebuintiâza, decătu prâ arareori, pentru binele si fericirea sa; de talentulu seu se folosesce pre adese- ori, pentru de a semenă neintielegere si cărta intre , — 255 — olalta spre binele nu alu seu, ci alu strainiloru, carii ridu in sufletulu loru de atăta nepăsare romanăsca, de certele si neintieleoferile loru. Romanii se cărta, se stadescu intre sine si străinii abatu, cugetandu diua si ndptea la feliu de feliu de midiuldce de a’si asigură viitoriulu loru si alu fiiloru loru, respandindu in tdte clasele poporului loru spiritulu de asociatiune, si durere si rușine, in unele locuri chiaru cu concur- sulu Romaniloru, pentru de a le rapf bucatur’a dein gura, si a’i lasă peritori de fdme. Asta este sdrtea, care ne astăpta, o sdrte fdrte trista, de vomu fi totu asia nepăsători pentru lucrurile ndstre bune, pentru societățile si reuniunile ndstre, vomu fi reduși la o viătia amara de servitori ai domniloru noștri străini. Ne totu plangemu, ca suntemu asupriti si nedreptă- țiți de străini, dara cine pdrta vin’a la tdte acestea? Străinii? Nici decătu. Străinii se ingrijescu si ei pentru sine, pentru viitoriulu loru, si pucinu le pasa, dăca interesele loru suntu contrarie intereseloru nd- stre, ei au in vedere numai scopurile loru particulare. A fostu unu tempu, candu Romanulu nu era liberu nici se cugete, nici se lucre, si pentru tempurile ace- lea au locu desvinovatinle ndstre; astadi inse, candu atătu cugetarea, cătu si munca, e cu totulu libera; astadi, candu nu avemu decătu se voimu se lucramu; astadi, candu n’avemu, decătu se voimu a ne uni poterile ndstre că frați adeverati, a caroru devisa se fia: a cugetă, a ne interesă si a munci unulu pentru toti, si toti pentru unulu, intr’unu astfeliu de tempu, domniloru, a ne escusă pentru negligentia, pentru nepasarea ndstra, nu numai nu ne este iertatu, dara este unu lucru rusinosu, pentru ca prin desvinova- tirea ndstra, n’amu face alt’a, decătu amu voi, se coperimu unu pecatu dein cele mai grele, unu pe- catu, care are urmările cele mai triste pentru noi si pentru urmașii noștri, că-ci ce pdte se fia mai reu, mai detrectabilu, decătu a dispretiui binele si fericirea ndstra si a fiiloru noștri. Se ne intrunimu deci, fratiloru, poterile ndstre, că membrii ajutătorii si sprijinitori ai Asociatiunei ndstre transilvane cu sfatulu si cu fapt’a. Ajutandu si sprijinindu Asociatiunea in realisarea scopuriloru ei, pe noi insine ne ajutamu, pe copii si urmașii no- ștri. Luminandu-se si fericindu-se poporulu nostru, ne luminamu si ne fericimu pe noi insine. Noi sun- temu totu atătea odrasle dein tulpin’a cea mare a poporului. Binele si fericirea, precumu si starea lui trista, trebue se o simtimu, si o simtimu de siguru fia-carele in mesura egala. Vomu fi luminati, cu avere, vomu fi tarf, dăca poporulu nostru va fi lu- minata, bogatu si poternicu, inzestratu cu comori spirituale si materiale." Si in acăsta stare fericita vomu ajunge, dăca vomu fi gata se jertfimu ceva dein pucinulu nostru pentru asociatiune, că-ci se fimu siguri, ca insutitu vomu luă, insutitu ni se va res- plati facerea ndstra de bine. Aicea nu este vorb’a de a da fbra a avă unu folosu dela acela, caruia ’i damu; aicea este vorba de a face bine si a ne face noue bine, dara binele, care ni-Iu facemu noue prin aceea, ca facemu bine Asociatiunei, este insutitu mai mare, este necalculabilii. Ide’a Asociatiunei, d-loru si fratiloru, se ne pe- trunda, se ne faca, se ne deschideam inimile si pun- gile ndstre. Se nu asteptamu se capetamu binele si’ fericirea ndstra de a gat’a, fără nici o conlucrare a ndstra. Noi singuri trebue se ne ajutamu, noi sin- guri trebue se ne fimu maisterii norocului si feri- cire! ndstre. E adeveratu, ca poporulu romanu este seracu, este adeveratu, ca isvdrele sale de venitu său castigu suntu sleite, dara dein pucinulu nostru totu potemu jertfi ceva pentru inaintarea si luminarea ndstra. Se ne retragemu pucintelu dela alte cheltueli de pretiu trecatoriu, si ceva dein banii pastrati, in astu chipu se-i jertfimu spre binele nostru generalu. Se nu fa- cemu economia in lucruri bune, se o facemu acăsta economia in tempu si in cheltueli zadarnice, pagubi- tdrie. Se intrebuintiamu bine tempulu, se fimu lucra- tori, si Dumnedieu va binecuventa ostenelele ndstre, si ne va face se potemu venf intr’ajutoriu si fratelui nostru. Se nu asteptamu, se se schimbe tempurile, ci se ne schimbamu pucintelu si noi insine. Se ne prefacemu dein dmeni mai pucinu activi, in dmeni sarguintiosi, fără pregeta in lucrări bune si se fimu siguri, ca viitoriulu este alu nostru. Romanulu pdte se se fericăsca, numai se vrea. Ddieu l’a inzestratu cu minte agera,, petrundietdria, n’are, decătu se si o intrebuintieze spre scopurile bune ale vietiei sale pri- vate si publice, si va fi de siguru fericita, si va face si pe fratele seu fericita. Mintea lui, agerimea lui este recunoscuta de multi străini, si de aceea se temu ei asia de tare de Romanu, si se silescu se’lu tiena in orbire si retacire, că-ci sciu bine, ca Romanulu, candu se va cultivă, va fi intre cei deintaiu, „nația mai strălucită si mai fericita, nu va fi înaintea lui.“ Asta este temerea străinului. — - Se nu asteptamu deci nici unu folosu, nici unu sprijinii dela strainu, dela stătu, său altu undeva. Binele si lucrulu creata prin poterile ndstre proprii are pretiu indiecitu si in- sutitu. In multe privintie e chiaru o nenorocire pen- tru unu omu singuratica, că si pentru unu poporu, a le căpătă tdte d’a gata fără conlucrarea si trnd’a sa. Individulu, că si popo-rula, nepotendu pricepe pretiulu lucrului dăruita, devine indolenta, nepasa- toriu. Avemu destule essemple, cari intarescu pe deplinii disele ndstre. Le avemu chiaru înaintea ochi- loru in acăsta comuna. Cu cătu stau mai bine in privinti’a asiediamentieloru loru de cultura, Ungurii dein comun’a acăsta ajutati si sprijiniti de guverna*), decătu conlocuitorii loru Romanii, cari ei singuri, ne- ajutati de nimeni, si-au croita starea loru actuale șco- lara si fundationala?! Cu nimicu stau ungurii mai *) Guvernulu magiaru a ajutata pe secuii dein Satulungu cu mai multe mii, pentrucă se si ridice asia numite scdle po- porali superiori. — 256 bine, nu, dein contra, suntu pe langa totu ajutoriulu dein partea statului remasi departe inderetulu Roma- niloru. Se urmanm deci cu totii a ne ajuta noue insine. Se adoptamu in privinti’a acesta si se practi- samu dis’a poporului englezescu: „Totu prin poterile ’unite ale toturoru, nimicu prin stătu său regimu.“ In realisarea acestui principiu zace secretulu marimei si poterei Engliterei; in aplicarea acestei idei in tdte ramurile de vidtia zace secretulu marimei si poterei ori-carui poporu, care au ajunsu la o conscientia de sine, de lipsele si necasurile sale. Se nu voimu a ne ajută cu ce ne da strainulu; ce ne vine in daru, se si perde, cumu a venita; numai ce ne-am castigatu cu suddrea fetii ndstre, are pentru noi pretiu nepe- ' ritoriu, dra pe de alta parte avemu se ne tememu de străini, si candu ne intindu mana de ajutoriu: Timeamus Danaos et dona ferentes. loanu Popea. Bibliografia. SCRIPTOLOGIA, seu modula de a inve- tiă cetitulu scriendu. Indreptariu pentru in- vetiatori la tractarea Abecedariului, de Basiliu Petri, professoriu preparandiale. Sabiiu. Editura librăriei lui luliu Spreer, 1872. 8° pagine 156. Pretiulu 1 fl. 20 cr. v. a., si se pdte trage dela numitulu edi- toriu , sdu de a dreptulu, sdu prin librari. Acdsta publicatiune pedagogica a trasu asupra’si attentiunea barbatiloru de specialitate indata dela esirea sa, la care pre cătu ne aducemu amente, a partecipatu si critic’a indata după esirea primeloru siese cdle. Acurnu opulu este completu. Dn. Petri publica si unu nou Abecedariu, care consta, câ si celu vechiu alu seu, dein duoe parti, una cu litere de scrisa, alt’a cu de tipariu. DOCTORULU POPOLULUI sdu convorbiri familiare asupra hygienei de d-na Hipolyte Meunier. Scriere încoronata de societatea pentru in- strucțiunea elementara. Societatea naționala pentru incuragiarea la bine. Societatea Franclin. Si apro- bata de onor, consiliu permanenta alu istructiunei publice din Romani’a că carte de lectura in scdle. Tra- ductiune libera de Constantinu Dimitriade (artistu), cu o prefacia de dr. Romnicdnu. Bucuresci 2, tipografi’a Petrescu-Conduratu, strada Batistea 2. 1873. 8° mica 230 pag. Pretiu numai 1 leu 25 bani. Inca una carte publicata in limb’a romana, dein care in siese luni de dile s’au vendutu in Romani’a la duoe mii de essemplarie, in cătu se si face dein ea a duo’a editiune. Pre cătu scimu noi, păna acuma numai dn. di- rectoriu I. M. Riurdnu a reesitu la publiculu nostru, că publicatiunile sale popularie se se trdca neauditu de rapede, in căte duoe păna la cinci mii de ecsempl., si eta că de ecs. carticic’a sa Despre datoriile Copiiloru cătra Parentii loru, a si esitu asia curendu in a patr’a editiune in a. c. 1873! A esitu de sub tipariu si brosiurelc II. si III. din „Manualulu popularii! de agricultura practeca" de G. Vintila, inspectară silvanale-di- strictualu in Fagarasiu. Cuprinsulu acestora duoe brosiure este urmatoriula: Continuarea si finea capit- lului despre gunoiu. Cultnr’a generala si speciala a planteloru de carapu: cereale, pastaiose, plante de sapatu, de nutretiu, uleiose, testile, industriale, tin- ctoriale. Cultivarea fenatieloru si a pasciuniloru: valdrea, vestementulu fenatieloru, crescenti’a ierbei, prefacerea unui locu de aratura in fenatiu prin sementie de ierburi, cultivarea fenatieloru essistenti, reîntineri- rea, gunoirea, irrigarea (udarea), fenatieloru, tempulu cositului; cultivarea si grigirea pasciuniloru. Rota- tiunile (sistem’a schimbării planteloru.) Animalele domestice; organismulu animalicii, nutritiunea ani- maleloru. In brosiur’a IV. urmădia continuarea acestui capitlu despre animalele domestice. Pretiulu unei brosiure face 40, cu tramiterea pre posta 46 cr, v. a. Abonamentulu se mai pdte face si acurnu la auto- rele in Fagarasiu. Robinsonu Crusoe după Campe. tradusa, prelucrata si accomodatu spiritului si gustului roma- nescu de d. Georgie Popu, referințe la consistorialii dein Aradu, apoi edatu de d. Vicentiu Babesiu, se afla acurnu de vendiare la redactiunea „Albinei" in Pest’a strat’a statiunei Nr. 1. Acăsta carte, dedicata junimei romane, imple una lacun’a prea simtita in literatura ndstra. Ea n’are numai poterea d’a atrage, d’a prepară si desvoltă gustulu de cetitu, ci desti- natiunea unei asemeni cârti, carea occupa locu intre operile classice ale pedagogiei este si mai superiora: ea este menita a instrui si cultivă, a lumină si no- bilitâ. Robinsonnlu lui Campe este introdusa in multe scdle de legendariu, pentru că se estinde la tdte obiectele de invetiamentu, la religiune si morala, geografia si natura, fisica si econohiia, etnologia si comerciu, technica si artele, păna si la pucina po- litica si arte militaria. Recomendamu deci cu tdta caldur’a acesta carte publicului romanu preste totu si in specie junimei romane. Pretiulu unui essem- plariu brosiuratu e 60 cr., pentru Romani’a 1 ‘/₂ leu; legata tiepanu 75 cr. resp. 2 lei; legatu eleganta 1’ fl. resp. 2‘/₂ lei. După 20 essemplarie se dau 2 gratis, după 40'se dau 5 gratis, după 60 — 8, după 100—15, după 200—40. In editur’a librăriei Socecu & Comp, dein Bu- curesci au aparutu si se afla la noi spre vendiare: Scrierile complecte ale lui Const. Negruzzi, 3 volume, form. Charpentier, charthie velina. Pretiulu 7 fl. 50 cr. Librari’a Zeidner in Brasiovu. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografl'a Romer& Kamner.