a.®,<o-------------

     Acesta f6ia ese £
। cate 3 c61e pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

Pentru străinătate
1 galbenu cu porto t,
v/y, poștei.

(j-SV-v----------


,<■> < '■- 'C ■ ? “'“'Z l'⁷




                TRANSILVANII





            Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului romanu.



<?


face numai pe cate
1 anu intregu.

Se abonedia la Comi-
tetulu asociatiunei in
Sibiiu, seu prin posta
seu prin domnii co-
lectori.


12®^











Nr. 19.                             Brasiovu 1. Octobre 1873.                          Auulll VI.


Sumar iu: loanu Corvinu de Huneddr’a. (Urmare.) — Max Miiller. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.)
Procesu verbalu. — Comitetulu centrale pentru serbarea dela Putna 1871. — Publicarea baniloru incursi.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------


loanu Corvinu de Hunedor’a,
originea, genealogi’a, faptele sale i m-
mortali.

(Urmare.)


VIII. Bat a li’a dela Var n’a.

      Confederații mai fusera • insielati prin una alta
stratagema a sultanului, carele in locu se dea nebu-
nesce asupra crestiniloru, se prefacă că fuge spre
Adrianopole j inse numai cu scopu, câ de alungulu
tierei, se ’si concehtre impregiuru de se-nesi tdte
părțile de dste căte avea deincdce in Europa. Acdsta
s’a si intemplatu; indata apoi Murad a iptorsu frun-
tea dstei si a plecatu dreptu asupra confederatiloru,
de care se si apropiă la unu locu fdrte nefavorabile
pentru creștini. Atunci confederatii deciseră a se re-
trage drasi spre Varn’a ei a- caută unu locu mai aco-
modatu pentru castre. Acumu mai era numai di-
stantia de una di intre turci si creștini. In fine a
sieptea di ajunseră ambele armate la Varn’a.

      Cetatea V a r n’ a, cunoscuta mai de multu sub
numele de Con stan ti’a, este asiediata pe partea
septemtrionale a unui sinu de mare, formatu de duoe
asiă numite promontorie. In acelu sinu de mare se
versa cele duoe riuri Panissus si Daphne, dupa-ce
apuca a se împreuna. Pe promontoriulu de a stang’a
carele este unu petioru alu Balcanului, se află pe
atunci una urbe (orasiu) anume Macropolis, adeca
Urbea lunga. Pe promontoriulu meridionale era for-
tardti’a Galata, in distantia numai de cinci-sute
pași dela Varn’a. Intre Galat’a si Varn’a locu bal-
tosu. In dreptulu acelui locu se asiediase dstea con-
federata ungurdna, ardeldna, croata, poldna si mun-
tdna. Armat’a turcdsca ocupase terrenu in distantia
numai câ de patru păna in cinci mii pași dela ca-
strele confederatiloru, de care’i despartia numai unele
culmi sdu deluletie.

      In 9. Nov. sdr’a Corvinu cunoscăndu, fia si nu-
mai dein mulțimea focuriloru de castre, că armat’a
turcdsca trebuea se fia camn de siese-ori mai mare
decătu a christianiloru, elu duplică numerulu custo-
diiloru si luă tdte mesurele, pentrucă nu cumu-va se
fia surprinși in capu de ndpte. In aceeași sdra regele
convocă consiliulu bellicu. In acelu consiliu lui lu-
lianu Cesarini ii trecuse de ori-ce gluma; elu si duoi


archierei, celu dela Agri’a si celu dela Varasdinu)
propuseră abtienere absoluta dela ori-ce batalia, păna
candu nu voru spionă pe deplinu poterea turciloru,
si păna nu voru luă sciri certe despre trecerea in-
cdce a flottei italiane prin Bosforu; intr’aceea dstea
intrdga. se se retraga si intardsca in castre prin for-
marea unei cetatiuie de cara, in care la casu de
atacu se se apere. Franco, banulu Slavoniei si maio-
ritatea oficiariloru unguri si poloni înclină tare cătra
opiniunea lui lulianu si a celorulalti archierei. Insusi
regele cu tdta fervdrea sa tenerdsca începuse a sta in
cumpene cu atătu mai virtosu, că de căteva dile su-
ferea tare de doreri causate prin unu buboiu ce i se
făcuse in .sioldu. Se scdla inse loanu Corvinu si
observă, că in acelea momente fiendu inemiculu asia
de aprdpe, dstea confederata nu mai pdte nici a se
retrage, nici a inaintă cu securitate; apoi a sta pe
locu inchisu, intre fortificatiune de cara cu una dste,
in midiuloculu careia se află insusi regele si fega-
tulu representante alu papei, ar semnifică frica, ar
descuragia pe ostasi, incuragiandu inse cu atătu mai
multu pe turcime. Preste acdsta, adaose Corvinu,
victualiele ne lipsescu pentru casulu unei aparari mai
îndelungate, ba nici pulbere de pușca si nici tunuri
nu avemu de ajunsu, dra in armat’a maritima ne
punemu sperantie desierte, candu noi in acestea mo-
mente supreme inca totu nu scimu nimicu despre
essistenti’a ei. Dein acestea cause Corvinu votă pen-
tru deschiderea bătăliei in largulu câmpului. Consi-
liulu bellicu si cu elu regele adoptă votulu lui Cor-
vinu. Atunci episcopulu Simionu Rozgon de Agri’a
nacajitu si amaritu in sufletulu seu dise cătra Cor-
vinu: Eu, Corvine, nu voiu fugi, nici de lupta nu
me voiu ferf, dra de nu vomu învinge, se sci că eu
am se peru acilea; tie inse’ti spunu că o vei lua la
fuga, spre a’ti conserva vidti’a pentru alte tempuri.*)
Consolatiune tardfa dela unu archiereu fanaticu, pre-
cumu fusese si celu de Agri’a.

      Inca in acea sdra dein 10. Novembre coman-
danții ambeloru armate inemice asiediara liniele de


      *) Ego, Corvine, non. fugiam, neque praelium detrectabo,
et si vincere non dabitur, hic me scito interiturum, te autem
terga versurum anguror, et ad meliora tempora te servaturum.
Bonfinius Decadis III. libro VI.


35

— 218 —


bataia. Armat’a confederata avea calarime numei;dsa,
pedestrime mai pucina, artilleria fdrte pucina. In
acea stare a dstei valea cea larga ce se intende dein-
cdce de Varn’a trebuea se remana libera, pentrucă
calarimea se’si pdta desvoltă operațiunile sale. Asia
loanu Corvinu intense arip’a sa stanga păna la bălti,
dra cea drdpta ajungea păna subt unu ddlu rape-
de. Spatiulu deintre bălti si . ddlu era implutu cu
carale dein care se formase fortificatiune. Totu aici
se asiediara si pucinele tunuri, adeca mai multu nu-
mai că de reserva. In arip’a stanga au fostu dis-
puse regimentele romanesci sub comandantele loru,
dra deintre ungureni numai cinci escadrdne, si acestea
inca sub comand’a lui loanu Dominis alias Arbi a
episcopului dela Oradea mare, apoi si pucina cala-
rime poldna. încolo arip’a stanga era asecurata de
atacu prin lacuri. Arip’a drdpta de cătra Varn’a
fiendu multu mai espusa la periculu de a fi incon-;
giurata, fă ocupata de grosulu armatei, compusu dein Ș
unguri si slavoni cu standartulu celu mare negru
alu Ungariei. Aici comandă Franco, banu alu Sla-
voniei , si episcopulu dela Agri’a. Totu in acdsta
parte stă si cardinalulu lulianu cu adunatur’a sa de
cruciati veniti dein tieri diverse. In centru stă re-
gele incongiuratu de gard’a sa poldna, totu fetiori
unulu că unulu, si cinci sute de călăreți ungureni cu
flamur’a s. Georgie, pe care o portă Stefanu de Ba-
thor. In reserva., unde stă carale si tunurile, inca
se află ceva trupe comandate de episcopulu dela Va-
rasdinu si de polonulu Lasco Bobnitiu cu despartie-
mente de poloni. loanu Corvinu nu’si alese nici-unu
locu anumitu, ci elu cu romanii sei, adeca cu dstea
sa transilvana, remase in reserva, inse asia, că se pdta
alerga si apparea dresi-cumu la momentu in tdte
părțile, unde se va cundsce necessitatea, că-ci pre-
cumu se esprime si Hammer, elu era sufletulu acelei
bătălii*).

      In arip’a drdpta a dstei turcesci, adeca facia cu
dstea romandsca si cu pucin’a calarime ungurdna era
Spahii, adeca calarimea cea alesa, comandata de
beglerbegulu Turachan, carele păna in acelea dile
stetese in prinsdre la Tocatu in Asi’a, dein causa că
in anulu trecutu perduse batali’a dela passulu Isladf
in contra lui Corvinu, dra acuma sultanulu ii dete
ocasiune de a’si repara ondrea de comandante. Arip’a
stanga compusa dein calarimea asiatica stralucitdria


      *) „Sibi autem, cum Valachis, nullum certum locum
designavit, ut minime turbatis ordinibus, quocunque rea et peri-
riculum vocăret, accurreret, et nullum destinatum locum tuendo,
omnia tueretur.“ Acestea sunt cunoscutele cuvente ale scripto-
riului contempuranu Philippus Callimachus, pe care se intemei^dia
si Hammer. Cu tdte acestea, los. Teleki are nespus’a rentate de
a esplicâ cuventele acestea asia, că Corvinu de aceea nu a de-
stinata locu anumitu romaniloru, că-ci nu avea incredere in ei.
Dara totu Teleki uitandu deintr’una di in alt’a ce a scrisu
mai susu, recunosce si spune curatu după Bonfiniu, Callimachu
si Chalcocondilas, că pe Romani sdu Daci, cumu le dice
Cbalc., ii asiediase in arip’a stanga, sub comandantele loru;
aceștia era romanii dein Munteni’a. •


de aura si de petrii scumpe, era comandata de beg-
lerbegulu Caradgeă dein Anatoli’a. In centrii pe una
colina de unde se vedea tienutulu intregu, ocupase
locu insusi sultanulu Mur’adu, incongiuratu de nu-
merds’ă pedestrime a ianiceriloru, cumu si scutitu de
unu siantiu inprovisatu; ăra de asupra siantiului se
vedea spendiuratu pe una lance lunga acelu docu-
mentu de pace, carele se scrisese la Segedinu in duoe
limbi si se confirmase prin juramente puse pe evan-
geliu si pe coranu. In dosulu sultanului era cămilele,
corturile si tdte impedimentele.

   J In 11. Novembre care era dio’a de St. Martinii
după tipiculu apusdnu, St’a Mina după celu resari-
tdnu, dstea confederata se află des-demandtia in or-
dine de bataia; turcii inse au inceputu a se arata
numai după resarit'a sdrelui inaintandu de pre coline
spre vale. In aceleași momente un’a volbura său,
burrasca furidsa venita de cătra apusu, sfasiiă si rupse
standartele unguriloru, smulgăndu-le dein manile ste-
gariloru, cu esceptiune numai de flamur’a lui St.
Georgie. Pucinu mai inainte, pre candu regele se
prepară la bataia, unu aprodu carele voliă se’i dea
cascet’a de argintu că se si-o pună pe capu, o scapă
diosu; dra mai tardfu pre candu era se incalece ca-
lulu, acesta spariietu cine scie de ce, ilu trânti la
pamentu. Incidentele acestea fusera prea de ajunsu,
pentru că se readuca de nou in memoria la multi
ostasi calcarea juramenteloru dela Segedinu. De candu
lumea, dmenii au pusu temeiu mare pe seinne, pe
auguria, pe profeții, pe farmecatorii, pe superstitiuni.
Asia e lumea; destulu inse că acelea cașuri au des-
curagiatu pe mai multi, ceea ce noi inca nu potemu
trece cu tacerea, dein căușele care se voru vedea
indata.

     Batali’a se incepti mai antaiu in arip’a drdpta a
confederatiloru, care fu atacata de către beglerbegulu
Anatoliei cu cincisprediece mii de călăreți. Banulu
Franco respinge prim’a incursiune a turciloru. Alti
vreo siese mii de călăreți turci imbracati in verde,
se dau de vale spre ajutoriu; lupt’a se reinnoesce,
in care inse archierulu de Agri’a cu trup’a sa fa ta-
liatu de cătra Franco si incongiuratu de turci asia,
in cătu ii mai remase singur’a scapare in fuga cătra
Galat’a. Atunci Franco     inca fu respinsu   păna  la

cara, pe care turcii se    si prepară că  se  le ia cu

asaltu. In același tempu Turachanu se inieptă cu
tdta poterea sa in contra  aripei stânge, in  care era

romanii; aceștia inse ’lu  respingă si’lu iau la fuga

cu atăta barbatia, in cătu calarimea turcdsca se re-
trage păna in dreptulu corturiloru. Unii tienu că
romanii cu acea ocasiune aru fi strabatutu păna in
corturile sultanului si s’aru fi pusu pe predi, fdra a
mai asculta de comanda. Cei carii sustienu acdsta
impregiurare, se incurca in spusele loru atătu de reu,
in cătu nu mai sciu in catrau se dea, si totuși nu
voliescu se vddia, că ddca romanii aru fi fostu in
stare se ștrabata păna in corturile sultanului, ei aru
fi avutu se trdca mai. antaiu preste corpulu acestuia

— 219 —


si preste alu toturoru ianiceriloru. Adeverulu este,
că romanii au respinsa pe turjii cu celu mai bunu
successu, după care n’au avutu decătu a se tiend in
defensiva pre cătu tempu arip’a drdpta era in celu
mai mare periculu. Intr’aceea se rapedf Corvinu cu
ardelenii sei romani in ajutoriulu lui Franco si după
unu carnagiu dein cele mai crunte, luă pe turcii la
fuga. Totu pe atunci inse unu altu episcopu, adeca
loanu Dominis dela Oradea, comitte una alta errdre
fatale, că-ci esiendu elu dein linia cu ai sei, cutddia
se atace pe spahii, carii inse’lu incongiura si’lu strim-
! to’rddia asia, in cătu ii remase numai calea deschisa
câ se se arunce in bălti. Atunci drasi alergă totu
Corvinu cu romanii sei si scapă prin unu nou ma-
cellu pe episcopu de innecare si perire. In acestea
momente se mai committe una alta erdre, care de-
cise definitivii asupra acelei bătălii. Corvinu rogase
pe regele Vladislau, câ nu cumu-va se’si lase loculu
seu, se nu se misce dein centru, se retiena si trupele
căte stâ immediatu sub comand’a regdsca, dela ori-
ce lupta, păna candu elu, Corvinu cu dstea sa, va
bate si respandi de totu pe spahii europeni, si nu-
mai după aceea se se arunce cu poteri unite asupra
ianiceriloru. Abia se departă Corvinu de langa rege,
abiâ apucă elu a se lasâ la lupta noua cu arip’a
drdpta a turciloru, pre candu asia numit’a camarilla,
curtenii si lingușitorii regelui, si toti pre căti ii rodea
invidi’a fapteloru gloridse ale lui Corvinu, incepura
se irrite pe Uladislau dichndu: Nu se cuvene câ re-
gele se 'lase voivodului glori’a dilei; ori-unde stau
regi in fruntea armateloru, rege cu rege trebue se
dssa la lupta.*) Atăta ’i'fu de ajunsu lui Vladislau,
pentru câ se uite salutariulu consiliu alu lui Corvinu
si se se arunce in perire. Asia regele se si rapedf
indata cu gard’a sa poldna si cu unu singuru bata-
lionu ungurescu dreptu spre puuctulu unde stâ Mu-
rad incongiuratu de ianiceri. Vediendu Murad că
cele duoe aripe ale sale era bătute, că acuma i se
ataca si centru, era p’acf se ’si intdrca calulu si se
o ia la fuga. In acelea momente Caradgea bdgler-
begulu Anatoliei pune mana pe frenele lui Murad
si’lu roga se stea locului. Aldrga lasidgi-Toghan ma-
rele aga alu ianiceriloru si infrunta aspru pe Carad-
gea, că-ci a cutediatu se pună man’a pe frenele sul-
tanului. Intr’aceea acesta se decide a sta pe locu si
a continua lupta, dra lasidgi-Toghan pica strapunsu
de lancea, (suliti’a, gid’a) unui unguru. Intr’a-
ceea Murad demandă, câ documentulu de pace in-
fiptu in lance se se pdrte p’intre ostasi, dra elu


       *) Erant apud. tune/ regem (Vladislaum) viri complures, qui
invidebant Joanni Huniadi, ejusque virtutem aegris ferebant ani-
mis. Videntes igitur, eum pulchre, decentei- bellum administrare,
et in fugam egisse Asiae exercitum universum, nec non gene-
rosissime dimicare contra Europae exercitum, cujus ducem Cara-
siem nomine peremerat, sic allocuti sunt Regem: O Rex, quid
hic consistimus et exspectamus Joannem, eique, quasi solus vi-
xisset, permittimus bostes vincere et reliqua omnia perficere?

        (L. Chalcocondilas. Asemenea Ducas et Caliimacbus).


chiamâ in gur’a mare de martorii pe insusi Ddieulu
crestiniloru, dela care cerea peddpsa si vindicta asu-
pra perjuriloru. Acuma lupta se incinse in laintrulu
siantiuriloru turcesci. Regele Vladislau strigâ cu fer-
vdre teneresCa si cu trufia poldna provoeandu pe
Murad la duellu, fora se ia amente, că mic’a sa trupa
era coperita de săgețile ianiceriloru, că dmeni si cai
cadea unii preste altii, că elu insusi este impresuratu
dein tdte părțile. In acelu periculu supremu, in care
se aflâ regele, una parte considerabile a trupeloru
unguresci, in locu se alerge in ajutoriulu aceluia, o
luă la fuga, dra fug’a loru incoragiă de nou pe turci. *
In acelea momente supreme se reintdree Corvinu la
centru, unde vede cu cea mai profunda dorere ur- \
marile lipsei de disciplina si fug’a unguriloru. înde-
siertu se mai incercă elu a retiend dein fuga pe un-
guri; indesiertu se mai rapedf cu calarimea sa cal-
candu si sfarmandu p’intre ianiceri si strigandu re-
gelui câ se se reintdrea, si batali’a se se restaure
mai in vale; că-ci pre candu Corvinu facea minuni
de bravura, pre candu era p’acf se ajunga păna la
rege, unu turcu talia pitioriilu calului, ce portâ pe
rege, care si cade coperitu de săgeți si remane mortu.
Atunci unu altu turcu betranu, anume Chizr-Hodgea
dein famili’a Elpia, taliandu capulu regelui Vladislau,
ilu inplanta intr’o lance si’lu pdrta cu mare pompa
si bucuria p’intre liniile ianiceriloru. Păna atunci cre-
știnii inca nu sciâ in confusiunea luptei, că regele
era ucisu; indata inse ce aflara, fug’a toturoru de-
veni generale, si se audia sbierate spaimantatdrie:
„Fuga ori-cine pdte!“ Numai Corvinu se mai incercă ‘
cea dein urma data a retiend pe fugitori si a re-
staura liniile de-bataia; acumu inse nu’lu mai ascultă
nimeni, precumu arata Chalcocondilas si Bonfiniu.
Asia batali’a s’a finitu sdr’a cu sfarmarea si respan-
direa totale a dstei confederate, dra pe langa loanu
Corvinu au remasu numai una trupa mica de ro-
mani, precumu insdmna Callimachu*).

     Perderile crestiniloru au fostu enorme. Pe langa ,
regele june de 21 de ani, au mai remasu morti dein-
tre comandanții dstei confederate archiereii si anume
loanu Dominis dela Oradea si Simionu Rozgon dela
Agria, cela taliatu in bucăți, sdu innecatu in lacu,
cesta taliatu intre cara. Asemenea perira si Stefanu
de Bathor, Nicolae Perdnyi, Enricu Tamasi, Georgie
Stropkoi, dra trup’a poldna a peritu intrdga, scapandu
dein ea numai duoi inși. Cardinalulu lulianu urdi-
toriulu acelei campanii nefericite, a fostu ucisu chiaru
de unguri după perderea bătăliei, dra cadavrulu lui
despoliatu si aruncata fereloru selbatece. Pe mulțime
de ostasi ’ia ucisu mai tardiu poporulu tieranu de
mania, pentru relele căte făcuseră soldatii in trecerea


      *) Substitit paulisper Hunniadianus, corpus regium si fieri
possetfc recuperaturus, sed cum reliquis effusissime diffugientibus,
paucos admodum Valachos qui remanserant, tam multorum inpe-
tum secum minime laturos intelligeret etc. etc. Asia Corvinu si
romanii au fostu cei dein urma, carii au lasatu eampulu bătăliei!


35*

220 —'


  loru. Unii au mai peritu de făme si de sete, ăra
  altii pucini au scapatu cu viătia păna in Epiru,¹! unde
  au intrata in servitiulu lui G. Castriotâ. «t•J*•

       In urmatări’a di sultanulu visitandu castrele cele
sparte si desolate ale crestiniloru si vediendu atătea
mii de morti mai toti teneri, a disu cătra Asab-beiu:
„Au nu e mirare, că sunt totu ămeni teneri, si intre
i’ atătia nici-o barba sura!“ „De aru fi fostu intre
idensii barbe sure, nu aru fi cutediatu se committa
luna nebunia că acăsta,¹¹ respunse Asab-beiu. De aci
incolo sultanulu demandase, că capulu regelui se fia
moliatu in miere, apoi portatu si aratatu in totu co-
prinsulu imperiului turcescu. Gubernatoriulu Giubbe-
Ali dela Bruss’a, care era capitala Asiei mici, puse
de spală capulu regescu in riulu vecinu Niluferu, si
apoi infiptu in una lance, ilu duseră in triumfu prin
stratele cetatiei, precumu făcuseră odeniăra Parthii
cu capulu lui Crassus, in a. 53 in. de Chr.

       Tăte celelalte detaliuri ale nefericitei bătălii dela
  Varn’a le trecemu cu vederea, cu atătu mai virtosu,
  că dein partea năstra ne indoimu multu despre ade-
  verulu loru, ăra unele ni se păru asia de absurde,
  in cătu ne prende mirare, cumu de scriptorii nostrii
  moderni le repetiescu fbra picu de critica si fbra a
  lua in consideratiune grăsele contradiceri pe care le
  intempini la chronicarii căti au descrisu batali’a dela
  Varn’a. Asia de ess. infamiile pe care le arunca
  polonulu Dlugoss asupra lui Corvinu, merita cea mai
  rigorăsa cernere si critica. Asia tăte căte se spunu
  in defavărea ăstei romanesci, inse contradicbndu’si la
  fia-care pasu. Noi nu ne vomu lașa in critice, că-ci
  nu scriemu pentru ămeni eruditi, ci numai pentru
  incepetori in istori’a patriei; in locu de aceea ne ado-
  peramu a scăte aici numai atăta, cătu credemu că
  păte se sufere critic’a. Inchiaiemu acestu episodu
  dela Varn’a cu acelu epitafiu cunoscutu, alu cărui
  auctoriu se dice că ar fi fostu lanus Pannonius, unii
  inse ’lu atribue lui Petru de Reva (Revai). Acelasiu
  suna:

       Romulidae Cannas, ego Varnam clade notavi,
            Discite mortales non temerare fidem.

       Me nîsi Pontifices jussissent rumpere foedus,
            Non ferret Scythicum Pannonis ora jugum.

       Adeca:

  Romanii au datu renume Cannei cu perderea loru, eu Varnei,
                       cu a mea,

      Invetiati omeni moritori, a nu calea juramentulu.
  De nu ni’aru fi constrinsu popii a rumpe pacea,

      Tier’a Panoniei nu ar porta jugulu osmaniloru.

       Dreptu are poetulu; si totuși chiaru barbati că
  episcopulu c. Ignatiu Battyăny si că Georgie Fejăr
  se incărca cu totulu indesiertu a escusa perjuriulu si
  perfidi’a commissa in 4. Augustu 1444 la Sbgedinu.
  Că lumea ar fi vorbitu cu totulu altu-mentrea, in
  casu candu aru fi invinsu confederatii pe turci, acăsta
  inca nu este unu argumenta. „Lumea" cauta mai
  virtosu numai la successe, la resultate; „lumea¹* vor-
  besce fărte multe bune si rele, verdi si uscate: este
  inse unu tribunalu neasemenatu mai inaltu decătu


  tăta lumea, decătu toti episcopii, cardinalii si ponti-
  ficii căti au fostu si căti voru mai fi; acelu tribu-
  nalu decide in ultim’a instantia intre virtute si pe-
  catu, intre moralitate si corruptiune.

(Va urma.)



        111 ax Mfiller.

     In anulu 1867, in care s’a deschisu cu mare
pompa prim’a sessiune a societatei academice romane,
unii filologi dein scăl’a noua nu se potea mira de
ajunsa, că betranii si că tăta ceealalta parte a lite-
ratiloru inca nu se ocupă „de nou’a lumina a lumei,
de marele filologu si orientalistu" Max Miiller. Inca
si la vreo trei ani după aceea una dein foile năstre
literarie dela Iași impută de nou domnului Cipariu,
că nu sciuse de M. Miiller, său că’lu ignorase ina-
densu. Ce e dreptu, păna in acelu tempu intrase si
acestu Miiller in enciclopedii si prin catalăgele libra-
riloru, in cătu s’ar fi potutu impedeca de elu ori-cine
ar fi volitu, fbra inse că se simtia si necessitatea de
a’lu duce cu se-ne subtiăra, său de-a umeru in de-
sagi , pentrubă in acelu casu ar fi avuta se se în-
carce prea tare cu mai multi Miiller, Weber, Benfey,
Bohtling, Kellner, Bopp, Williams etc.

     Este cunoscutu in tăta Europ’a, că filologi’a că
studiu mai e tractata inca si păna in dio’a de astadi
pe la cele mai multe universități că una fiica vitrega,
ăra coliegiale professoriloru de filologia sunt cele mai
reu cercetate, cu singur’a esceptiune de acelea cașuri,
in care pe professorii de filologia ii talia capulu că
se attraga pe studenti prin escursiuni istorice apte
de a recrea spiritulu intre atătea cercetări macre,
seci, sterpe; său că ei vorbescu asupra unoru limbi,
care păna atunci nu era cunoscute studentiloru nici
dein nume. Acăsta impregiurare dein urma ajutase
in cătuva si pe M. Miiller că se’si câștige renumele
de filologu, dicemu de filologu si nu mai multu, pre-
cumu se va vedea dein căteva linii biografice, pe
care le reproduceam si noi aici pentru curiositatea
mai multora.                   ‘

     Maximilianu Frid. Miiller s’a nascutu la Dessau
in 6. Dec. 1823, prin urmare densulu este acumu
omu de 50 de ani. Tata-seu Wilhelmu a fostu bi-
bliotecariu in Dessau, inse morindu in 1827, filiu-
seu remase orfanu abia de patru ani si fbra vreo
stare materiale care se’i asigure venitoriulu. Mama-
sa veduva ’lu tienă la scălele locali cu destula greu-
tate, păna ce in a. 1841 treciă la universitatea dein
Lipsi’a, unde professorulu Caras ilu recepu la șe-ne,
că pe unu teneru lipsitu de midiulăce. Acolo junele
Max se devotă cu totulu studiului filologiei, de si
nici elu nu’si potea promitte asecurarea pănei de tăte
dilele după acelu studiu. Intr’aceea M. Miiller fu
recomendatu lui Arminiu (Hermanu) Brockhau^s,
care vediendu applecarile junelui, ilu îndemnă că se
invetie limb’a sanscrita. După trei ani Miiller

221 —


fu in stare de a traduce cartea Hitopadesa (1844),
cu care isi câștigă unu nume intre literati si ceva
banisiori. Dela Lipsi’a M. trecii la Berolinu, câ se
asculte pe professorii Bopp et Schelling si se
studiedie unele scripte sanscritice. Vediendu că in
Germani’a inca n u venise tempulu pentru divulgarea
cu bunu resultatu a unui studiu câ acesta atătu de
strainu pentru cei mai multi literati, Miiller trecă in
1845 la Parisu, unde a datu de orientalistulu Bur-
ii o uf, care’lu îndemnă se se appuce de traducerea
cartiei Rigveda sdu cântecele sacre ale Brahmani-
loru, cu comentariulu ei gâyanâcârya. Miiller
nu’si ajunse scopulu nici in Parisu, si trech in an.
1846 la Londra, unde compani’a ostindica la care
era recomendatu prin dd. Bunsen et Wilson, ilu
luă in protectiunea sa si’lu ajută câ se pdta traduce
si da sub tipariu Rigveda. Tipărirea acelui opu mare
se inceph numai in a. 1849,- in care anu esf tom. L,
după care in an. 1853 urmă alu 2-lea, in 1856 alu
3-lea si abia in a. 1862 alu 4-lea. Intr’aceea anglii
detera lui Miiller si una catedra la universitatea dein
Oxford pentru istori’a literaturei si gramatic’a com-
parativa, ilu alesera si de membru onorariu la uni-
versitate, dra in 1854 ilu denumiră de professoriu
publicu ordinariu pentru limbile noue, dra professur’a
limbei sanscritice ceruta pe la 1860 nu o potu câ-
știga , pentrucă partit’a pietistica si conservativa n u
suferia se se invetie acea limba. Caus’a e sciuta,
că-ci adeca in cărțile sanscritice, de si mai vechi de-
cătu christianismulu, se afla totuși urme multe de
dogme christiane. Dela 1865 Miiller ajunsese biblio-
tecariu cu plata fdrte buna, totuși in anulu trecutu
1872 renunciandu la acea funcțiune, se reintdrșe in
Germani’a, unde fu denumita professoriu' la univer-
sitatea dela Argentoratu (Strassburg). Se spune că
Miiller are aici ascultători atătu de multi, precumu
nu s’au mai vediutu la alti professori de filologia.
Adeca dupace M. isi câștigă intre mari greutati unu
renume in Angli’a, acumu ilu admira si nemții.

     M. Miiller se prepara a publicâ alte duoe to-
muri dein Rigveda. Elu a mai publicatu in cursulu
vietiei sale inca si alte căteva opuri, mai tdte in
limb’a angla, deintre care numai unele s’au tradusu
in limb’a lui cea materna nemtidsca. Acei literatori
carii cunoscu bene limb’a angla si carii au plăcere
de a se ocupa cu limbile Indiei orientale, cumu si
cu dogmele religidse antice si noue, se potu folosi
de urmatdriele opuri ale professoriului Max Miiller:

     History of ancient Sanskrit literature. Londre
1859. ef 1860.

     „Meghadilta¹¹ lui Kalidasa o tradusese Miiller in
riemt. inca la 1847 si o publicase la Regiomonte
(Konigsberg).

     Essay on Bengalee and its relation to the Aryan
langvages (publicatu in Transactions of the Britisch
Association in 1847).

     On the comparative philology of the Indo-Euro-
pean ^languages in its bearing on the early civilisa- •


tion of mankind (premiata in a. 1849 de cătra in-
stitutulu (academi’a) dein Franci’a).

     Suggestions on learning the languages of the
seat of war in the East (Lond. 1854).

     A survey of languagas (Lond. 1855).

     Proposals for amissionary alphabet (Lond. 1854).

     Letter to chevalier Bunsen on the classification
of the Turanian languages (1854).

     Essay on comparative mythologie (1858).

     Lectures on the Science of languages (Lond.
1861—66 in cinci editiuni).

     An Essay on Indian logic (1853).

     Buddhism and Buddhist pilgrims (1857).

     The German classics from the fourth to the
mineteenth century (Lond. 1858).

     Dela 1865 M. publică una serie de Handbooks
for the study of Sanskrit. Una dein acestea este
testulu Hitopadesei cu transcriptiune latina, cu tra-
ductiune interliniaria si cu esplicatiune gramaticale.
In 1866 urmă unu dictionariu si una gramatica a
limbei sanscrite, etc.

     Tdte acestea lucrări filologice si filosofice, ciimu
si activitatea lui M. Miiller isi au meritulu loru ne-
disputabile si potu se interessedie multu, pe dmenii
de specialitate, se fia si de ajutoriu spre a imultf pun-
ctele de contactu si cunoscintia intre omenimea euro-
pdna si cea asiatica. Dein tdte acestea inse nici-de-
cumu nu se pdte deduce, că aceia carii păna eri
alaltaeri n’au cunoscutu pe M. Miiller, aru fi totu
nisce ignoranti. Nu cumu-va M. Miiller este celu
de antaiu omu care s’a ocupatu cu studiulu limbiloru
Indiei orientale? Tocma dein contra, elu are mulțime
de antecessori, carii au spartu drumulu, au aduuatu
materialo nespusu de multu, au lucratu si ei inșii,
au mai lasatu si la dispositiunea filologiloru moderni.
A fostu usioru lui M. Miiller a merge la mds’a gat’a,
a se inbuiba in bibliotec’a, in museulu si in tdte col-
lectiunile Companiei ostindice, care de duoe sute si
mai bene de ani de candu domina in Indi’a orien-
tale, avă si interesu prea bene intielesu, câ se dea
ocasiune si se îndemne pe mai multi literati anglii
si străini la invetiarea Mmbiloru Indiei, la traduceri,
la compuneri de gramatice si dictionarie, pentru câ
funcționarii, militarii si toti coloniștii Britanici mari
asiediati in diversele parti ale Indiei se le aiba de
indemana. se’si ajute in comerciulu loru cu locuitorii
indigeni. In limb’a sanscrita, adeca pe romanesce
in limb’a cultivata (sanscrit semnifica cultivatu)
stă la dispositiunea eruditiloru una literatura ampla,
destulu de ramurita si fdrte vechia. In aceea vei
afla mathematica, astronomia, medicina, jurispru-
dentia interessanta, fdrte multe opuri poetice, theo-
logia ddra câ la nici-unu poporu. Cumu se nu a-
lerge si de altumentrea eruditii Ia densa? Inse de
aici nu urmedia nici-decumu, că unu poporu euro-
pdnu ori-care, se aștepte cu limb’a sa in stare de
pruncia păna atunci, păna candu isi voru luâ tempu
cătiva filologi câ se mi’ti invetie limbile Indiei orien- -x

— 222 —


tale dela Miiller său dela altii. Eca, de asemenea
absurdități amu volitu noi se ne ferimu la unele oca-
siuni, candu vediuramu pe unii imbuldiendu-ne cu
Max Miiller si totu numai cu Max Miiller, pare că
fbra acestu filologa ori-ce desvbltare a limbei ndstre
ar fi absoluta impossibilitate. In limb’a sanscrita se
afla gramatice si vocabularie mai vechi că de duoe
mii de ani, cu care literatorii europeni au inceputu
a se ocupa seriosu mai alesu camu dela finea văcu-
lui trecutu, prin urmare multu inainte de Miiller.*)
Unu studiu mai intensu alu cartiloru scrise in san-
scrita a jntempinatu mari dificultăți, mai alesu dein
partea theologiloru; de aceea pre cătu tempu domi-
nase censur’a, mulțime de traductiuni nu se potea
tipări. In tempulu nostru s’au delaturatu multe pe-
dece si studiulu s’a usioratu.

     Meritulu celu mai mare pentru studiulu sanscritei
si alu altoru limbi dein Indi’a este si remane alu
angliloru, dra nu alu nemtiloru, carii au mersu si
mergu pe drumulu spartu de anglii cumu au fostu
Vili. Jones, Colebrooke, Wilkins, Wilson, Prinsep,
Cowell s. a. Numai pe urmele acestora s’a sculatu
in Germania Fridericu Schlegel si a indemnatu pe
nemți la studiulu limbiloru indice in cartea sa Sprache
und Weisheit der Indier. (Heidelberga 1808). După
elu apoi urmara frate-seu Augustu Schlegel, W. Hum-
boldt, Bopp, Lassen, Rosen s. a. Intr’aceea nici unui
germanu nu’i trăsni prin capu că se stea pe locu cu
limb’a sa, păna ce voru invetia ceia limbile orientali.
Cătiva filologii anglii, germani, franci dein secululu
nostru au mai elaboratu alte gramatice si dictionaria,
mai alesu pentru sanscrit’a, cu scopu că se dea oca-
siune la mai multi a o invetia, ceea ce se pdte si
fbra Miiller. In cătu pentru studiulu comparativu
alu limbiloru, apoi acela inca era cunoscuta fdrte
bene si multu mai inainte de M. Miiller, că europenii
au destule limbi pe care ’si essercitara totu-deauna
ingeniulu loru. Prin orientalist! că Miiller si că toti
antecessorii sei s’a mai castigatu atăta, că acuma
filologii isi potu essercita mentea cu comparatiuni
făcute intre Indi’a orient, si Europ’a.

     Asia noi departe de a ftega intru nimicu meri-
tele lui M. Miiller, ne-amu tienutu de datori’a a i le
reduce la mesur’a drepta, si a reflectă mai alesu pe


    *) Gramatic’a cea mai vechia si prea buna sanscrita se
dice a fi a lui Pan ini, care ar fi vietiuitu cu circa 300 de
ani inainte de n. lui Isusu Christosu. (Publicata si in nem-
tiesce de Bohtlingk in 2 tomuri la Bononi’a — Bonn 1840.
Mai sunt si alte gramatice sanscrite, precumu a lui Dilșsehita
Bhatta, publ. in Calcutta 1812; a lui Laghu Kaumudi, publ.
la Mirzapore 1849; a lui Vopadeva, publ. totu in Calcutta
1826. Vocabulariulu celu mai vechiu este „Nirukta,“ com-
pusu de Yaska. Sunt inse multu mai bune altele, precumu
a lui Amara-Sinha dela 1808, a lui Loiseleur des Long-
champs in duoe tomuri, Paris 1839, alu lui Hemaceandra,
publicatu de Bohtlingk la St. Petropole in an. 1847; apoi
unu dictionariu enciclopedicu alu lui Râdhâcânta-deva
in 8 tomuri, Calcutta 1819. Mai adaoge; Radices lingvae
sanscriticae, publ. de Weslergaard la Bononia 1840. tete. etc.


incepetori, că Miiller nici-decumu nu este singurulu ;
filologa orientalistu, ci că una serie lunga de bar- '
bați eminenti, mai alesu anglii si franci, au așternuta ’
si bătuta acea cale multu mai inainte de elu; mai i
departe, că nu este nici o causa pentru care se se • ;
mire cineva, că literatorii si literatii daco-romani nu \
s’au ocupatu păna acilea de Miiller că filologu, candu ‘
chiaru nemții, dein alu caroru sinu esise densulu, ilu j
ignoraseră cu totulu păna inainte cu 10—15 ani. '

-________________ £

¹                ’ J,

Colectiune de diplome                          j

d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemeny, care *
privescu mai alesu pe romăni (valachi).                          j

(Urmare.)

1467. Supl. O. D. T. IV. p. 168.

      Diplom’a regelui Mateiu, dein care aflamu despre comun’a
Resinariu urmatdriele: Acea comuna se tienuse de Sibiiu
(iu ce conditiuni ?) Pe tempulu lui Michailu Salageanulu, cetatea
Sibiiului lipsita fiendu de bani, vende Resînariulu pe trei sute
de galbini unui patriciu anume Petru (Gereb, Graf, Graf, Greb)
dela Rosii’a. In acestu anu rebellandu si acelu Petru, averile
lui inca fusera confiscate; asia comun’a romandsca Resînariu
veni in possessiunea regelui Mateiu, dela care inse o rescumparâ ’
Sibiiulu cu duoe sute si cincidieci de galbini. Pe atunci regele i
Mateiu petrecea in Sibiiu.                                       ’

      Nos Mathias Dei Gratia Rex Hungariae, Dalmatiae, (
Croatiae etc. memoriae commendamus tenore praesen- |
tium signilicantes quibus expedit universis, quod licet 1
quaedam villa Walachikalis Rosenara (hod. Resinar) 4
vocata in territorio Civitatis nostrae Cîbiniensis sita, et |
habita, ad eandern Civitatern nostratn omni jure perti- ■!
nuerit, tandem tempore ingressus quondam magnifici Mi- )
chaelis Zilăgy de Haragszeg piae memoriae ad has par-
tes Transilvanas per magistrum civium, juratosque cives,
et totam communitatem ejusdem civitatis nostrae propter
urgeritem ipsius necessitatem, sicuti veridicis relatibus
informati sumus, quondam Petro Gerăb de Veresmarth
pro trecentis florenis auri pignori exstitisset obligata,
nune vero eodem Petro Gerăb propter infidelitatem
suam quam contra nostram Majestatem et sacram                    ■

coronara dicti Regni noștri Hungariae graviter ex-               >

cedendo et rebellando incurrit, in Căpițe truncato, nos
ad devotam, et diligentem instantiam Universorum Ci-
vium, et totius communitatis praedictae Civitatis nostrae
praedictam villam Valacbicalem Rosenara, quae ad manus )
nostras Regias propter notam infidelitatis annotati quon-
dam Petri Gereb, rite et legitime pervoluta esse perhi-
betur, cum omnibus et singulis pertinentiis et Regia
nostra liberalitate, pro ducentis et quinquaginta florenis
auri nobis per eosdem Cives, et totam Communitatem
plenarie exolutis, et expeditis, eisdem Civibus et toti
Communitati saepe fatae Civitatis nostrae praesentibus et
futuris remisimus, et relaxavimus, manusque nostras pe-
nitus de eadem excipiendo perpetue possidem. imo re-
mittimus relaxamus, et excipimus harum nostrarum vi-
gore, et testimonio literarum mediante. Datum in dicta
Civitate nostra Cibiniensi secundo die festi Undecim

— 223 —


Millia Virginum anno Domini Millesimo quadringentesi-
mo Sexagesimo Septimo. Regni noștri anno decimo,
Coronationis vero quarto.

L. S.

                      ad relationem Joannis Ernslh.

      Descriptum ex Copia vidimtrta anni 1777.

      Harum literarum meminit Eder in Felmer p. 135
et 153.

1468. Suppl. C. D. T. IV. p. 189.

      Una diploma a regelui Mateiu, data in favdrea romaniloru
conlocuitori cu sasii, prin care sunt scutiti dela plat’a cincidie-
cimei regesci.

      Mathiae I. Literae, vi quarmn Valachos in fundis
Saxonum degentes a Quinquagesima Regia immunes
declarat.

      Originale in Tabul. Nat. Saxonicae sub Nr. 285.
juxta Eder de Initiis Saxonum p. 163.

1468. Supp. C. D. T. IV. p. 191.

      Decretu fdrte memorabile alu regelui Mateiu, prin care
demanda, câ toti iobagii câți locuia in cetatile si satele sasesci
si preste totu in cele sîepte scaune, dara se strămută de acolo
in comitate la nobili si in districtulu Fagarasiului, se fia readuși
cu poterea, cu tdta averea loru.

      In festo Inventionis S. Cruciș. Mathiae Regis man-
datam ut Jobbagiones, qui de Civitatibus et villis saxo-
num, ut et septem sedibus ad possessiones nobilium et
terram Fogaras confugissent, cum omnibus suis rebus
reducantur. — Orig. in Tab. Nat. Saxoniae.

1468. post. 4. Oct. App. D. Tr. T. VI.

      Mandatulu regelui Mateiu câtra romanii de confessiunea
resaritena dein Transilvani’a, că se platdsca diecimele (dieciudl’a)
câ si mai inainte la capitululu r. catolicu dela Alb’a-Iuli’a.*)

      1468. Posonii, sabbato proximo post festum S.
Francisci confess. Matthiae Regis mandatum ad schis-
maticos in Transilvania existentes, ut more alias etiam
consveto Decimas Capitulo alb. Transilvane praestent.

      *) Acestea duoe documente dein urma, care aici se pu-
blica numai in estrasu, vinu combinate cu altele mai multe, care
suna totii despre cincidiecimea si despre decimea ce o
dă romanii, pe ceea regelui, pe aedsta clerului; inse cărui cleru?
La aedsta întrebare iti respundu tdte documentele, câ la clerulu
romano-catolicu, la capitululu dein Alb’a-Iuli’a. Avemu si urme
istorice, câ romanii transilvani, anume si dein aedsta causa s’au
oppusu dein respoteri. In dilele lui Mateiu romanii s’au sculatu
de repetite-ori cu armele, anume in an. 14G8, adeca indata la
unu anu după revolutiunea generale a confederatiloru, apoi in
1474 cei dein scaunele Sieic’a si Medeasiu, dra douispre-
diece ani mai tardiu, adeca in 1486, revolutiunea romaniloru s’a
intensu mai preste tdta Transilvani’a, atâtu asupra impilariloru
sasesci, câtu si asupra tiraniei oligarchiloru dein comitate. Inse
acestea revolutiuni romanesci au locu de a fi descrise in mono-
grafi’a regelui Mateiu, in istori’a Transilvaniei, sdu si in mono-
grafia separata, cu atâtu mai virtosu, câ istoricii mai vechi au
tacutu bucurosu despre acelea mișcări ale romaniloru transilvani,
celi mai noi inse au scosu câteva documente, dein care aflamu
mai multe lucruri interessante; numai una drasi nu aflamu ni-
cairi: câ adeca clerulu romanescu câ corporatiune solidaria se’si
fia aparatu undeva, cumuya, interessele sale si ale- basericei re-
saritene in contra clerului apusdnu. Deocamu-data vedi cele
scrise de los. Teleki si Aless. Szilăgyi despre acelea revolutiuni
romanesci, bene insemnandu, câ si acelea scrise de ei mai au
trebuintia de alte câteva documente.                  Red.


      Originale exstat in Arch. Cap. alb. Tran. Cista Cap.
fasc. 2. Nr. 12.

      Edidit: Szeredai „Notit. Capit. alb.ft p. 103.

„ Batthydny Leg. Ecc. III. p. 529.

Mathiae I. Regis
Aggrationales pro nobilibus Transilvanie Revblutioni

Joannis Grof vajvodae irnplicitis 1468.

C. D. T. III. p. 313.

      Regele Mateiu, dupace in decursulu anului 1467 pedepsise
infricosiatu cu mdrte crunta, cu confiscări si essilari pe mai multi
aristocrati, apoi in acestu anu dâ amnestia generale la nobili si
la toti locuitorii câți fuseseră compromiși in comitatele Alb’a,
Turd’a, Clusiu, Dobac’a, Cetate-de balta si Solnocu-interioru.*)

      Nos Mathias Dei Gratia Rex Hung. Dalmatiae,
Croat, e. c. t. inemoriae commendamus tenore praesen-
tium significantes quibus expedit universis. Quod nos
de benignitate nostra Regia, qua delinquentibus veniam,
et lapsis sublevamen solemus impertiri, Jurisque rigo-
rem interdum lenitate inisericordiae consvevimus tem-
perare. Universis et singulis nobilibus, et alterius cujus-
cunque status possessionatis hominibus partium Transilva-
narum in Comitatibus scit. Albensi, Thordensi, de Kolos,
Doboka, Kykelleu, et Zolnok interiore,**) constitutis, et
commorantibus, Capitibus quoque, et possessionibus, por-
tionibus, ac juribus possessionariis, nec non rebus, ac
bonis eorum quibuslibet, super illa nota, quam ex rurao-
ribus per Joannem Groff pro tune Vajvodam Trttnniens,
suscitatis,***) incurrerant, gratiam et misericordiam duxi-
mus faciendas speciales, imo faciraus praesentium per
vigorem. Quocirca vobis fidelibus nostris Magnificis
Palatino et Judici curiae nostrae, nec non vajvodis,
v. Vice vajvodis nostris Transilvanis, item Comifibus,
v. Vice comitibus, et Judicibus nobilium quorumlibet
Cttuum, cunctis etiam aliis Regni noștri Judicibus, et
Justiciariis nostris Eccliis. videlicet, et secularibus, nec
nqn etiam omnibus Regnicolis nostris praesentibus et
futuris, praesentium notitiam habituris, harum serie fir-
mi ter mandamus, quatenus a modo deinceps praefatos
nobiles, aut eorum alterum. occasione praevia ad quo-
rumvis Instantiam intra, vel extra Judicium, in Personis
possessionibus, portionibusque, et Juribus possessionariis,


       *) Nici- pedepsele aspre, nici grati’a si amnesti’a regelui
Mateiu n’au folositu nimic#; câ-ci după siese ani aristocrati’a
dein comitate si patricianii secuiloru drasi au conspiratu in con-
tra regelui si au chiamatu in ajutoriu pe Casimiru regele Polo-
niei. Caus’a principale a rebelliunei loru era, câ regele Mateiu
nu’i mai Iasă se tirandsca pe poporu asia cumplitu, precumu fu-
seseră dedati. Totu pe atunci poporulu secuiescu inca s’a scu-
latu asupra patricianiloru proprii, a caroru tirania nu o mai
potea suferi.


       **) Nulla hic memoria Comitatus Hunyad, et Szolnok
mediocris.


       ***) Transilvani contra Mathiam I. rebellariint an. 1467.
       Harum literarum meminit Eder in Felmer. p. 153.

       Copia harum literarum: habetur etm. in Bibliot. Szechem-
ana Reguicolari. Vide Catalog, mstor. ejusdem T. I., p. 407.

       Transumtum in copiis in Coli, mstor. comite Szekelyana
Bibliot. colleg. Reform. Claudiop. T. 4. p. 315.

       Item Transumtum copia in Bibi. N.-Enyedien. inter mspta
Josephi Benko in folio sub Titulo „Coli. Benk. Docum. varia“
volum. V. p. 153.

— 224 —


  nec non rebus, et bonis eorum contra formam prae-
missae Gratiae nostrae impedire, molestare, aut quovis
modo damnificare nusquam, et nuspiam presummatis, v.
sitis ausi modo aliquali. Praesent. plectis Exhibenti restit.
Datum Varadini. sabb. prox. a F. Purific. B. M. V.
anno Dni. 1468. Regni noștri anno 10. Coron. v. 4.

Mandatum Mathiae Regis ad Vajvodas Transilvaniae
in Transumto Ctt. Szolnok, ut fugitivos Jobbagiones
Mich. Apaffi ad habitacula eorum reduci faciant 1468.

C. D. T. III. p. 325. 326.

       Mandatulu regelui Mateiu datu in favorea oligarchuluî Mi-
chailu Apafi, cătra auctoritatile tierei, că se’i ajute a’si readuce
pe iobagii fugiti de pe locurile lui, inse asia, câ se se observe
usulu vechiu alu tierei, care era, că iobagii numai in acelu
casu se fia readuși, dăca voru fi remasu datori cu ceva presta-
tiuni iobagesci, său că nu voru fi platitu împrumuturile ce voru
fi facutu dela boieriu.*)

       Nos Ambrosius Magnus¹), et Franciscus Teurek²)
de Viske, Comites, et Petrus de Zylkerek, et Elias de
Girolth Judices nobilium Cttus de Zolnok Interiori me-
moriae commendamus per praesentes, quod cum nobis feria
IV. p. p. fest. assumt. V. Mariae, una cum nobilibus
comprovincialibus in Oppido Des sede nostra pro tri—
bunali nobiscum existentibus, Joannes Balam de Fel
Demeter e medio in nostram exurgens praesentiam,
quasdam Literas Serenissimi Dni noștri Regis coram
nobis praesentaret, mox Andreas de Zylkerek Procurator
Egregii Antonii de Bethlen paria earumdem literar, per
nos sibi dări postulavit, quarum tenor is est.

       Mathias Dei Gratia Rex Hung. Croat. Dalmat e. c. t.
fidelibus nostris magnificis Joanni Pongratz de Dengeleg,
et Nrcolao Thupor de Monoszlo Vajvodis nostris Tran-.
silvanis, vel ipsorum Vice-Vajvodis salutem et gratiam.
Exponit nobis fidelis Nr. nobilis Michael alias de Alma-
kerik, quomodo his diebus, quibus bona sua de nostra
voluntate . . Nonnulli Jobbagiones sui cum eorum
rebus, et bonis praeter consvetudinem Transilvaniensem,
ad bona aliornm aufugissent moraturi, in desolatioriem
bonorum suorum, et damnum non modicum, suplicatum
per nostram majestatem sibi superinde oportune provideri.
Et quia nolumus, ut per consvetudinem Transilvanien-
sem bona ipsius Michaelis Apaffi sic desolentur, man-
damus igitur fidelitatibus vestris firmiter, quatenus receplis
praesentibus, et rebus praemisse se habentibus, ubi-
> cunque, et quorumcunque in bonis tales fugitivos Job-
bagiones ipsius Michaelis Apafi reperire poteritis, vel si
qui ex iisdem in futurum moraturi similiter recederqnti
scita superinde prius mera veritate, juxta consvetudinem
Transilvaniensem ad pristinam eor. habitationem reducere,
debeatis authoritate nostra praesentibus, vobis in hac
parte adtribuente, et justiția mediante. Secus non fa-
cturi. Praesentibus perlectis exhib. rest. Datae in descensu
nostro exercituali prope Opidum Leva in Fest. B. B.
Philippi et Jacobi Apost. anno Dni 1468. Regni noștri
11. Coron. v. 5.

       *) Combina acestu documentu cu altulu de aceeași natura,
care urmădia mai la vale.                            Red.

       *) Nagy. — ²) Tbrbk.


      Originale hujus Transumti, cujus stilus hic cessat,
in papyro patenter confectum, et tribus sigillis commu-
nitum produxere CC. Bethlen in causa Apafiana Tran-
sumtum p. 1282.

1469. Supl. C. D. T. IV. p. 199.

      Regele Mateiu anuncia sasiloru, că in acestu anu fusese
alesu si in Bohemi’a de rege.

      Mathiae Regis notificatoriae ad Saxones Transil-
vanos, se in Regem Bohemiae electum esse.

      Originale in Arch. Nat. Sax.

      Copiam vidimatam submisil G. M. Kovacbich Palatino.

1469. Supl. C. D. T. IV. p. 199.

      loanu Pongratiu vodă provăca pe sasi, că se se inarme
barbatesce, că-ci elu incava alergă cu tota poterea sa in aju-
toriulu loru.*)

      Feria 6. prox. ante Dom. Laetare. Vajvodae Joannis
Pongrâcz ad saxones: „Ecce egregium Joannem de
Rhede vice Vajvodam illac ad id deputavimus...................

penes quem tempore necessario exercitaliter insurgatis:
Nos contra prout ex intimationibus vestris certificati
fuerimus, cum totis gentibus nostris in subsidium vestri,
et pro defensione vestra accedemus.“

      Ex mscr. Ederianis. — Orig. in Arch. Cibiniensi.

           1470. Supl. C. D. T. IV. p. 221.

      Se committe magistratului dela Sibiiu, câ se’si tramita ămeni
(derogatori) de ai sei in districtulu Fagarasiului, cu scopu de a
încassa contributiunea (impositele) statului in cointielegere cu
perceptorii. Perceptoriulu primariu era unulu anume Nic. Piriu,
carele avea se scoția si dein comitatele Alb’a si Getate-de balta
căte unu galbinu dela fiacare contribuentu.**)

      In Vigilia festi omnium Stor. Nicolai Pirii Dicatoris
et Exactoris contributionis unius floreni auri Comitatuum
Albensis et Kilkollo, Regiae Mattis literae requisitionales,
ut Magistratus Cibiniensis homines suos in sedem Fo-
garas mittat, qui eo intelligenter cum hominibus exacto-
ribus contributionem exigerent.

      Originale in Tabul. Nat. Saxonicae.

(Va urma.)


      *) Caus’a acelei insurrectiuni a fostu, că Stefanu celu mare
Domnulu Moldovei intrase in Transilvani’a si inca precumu se
spune, indemnatu de regele Casimiru.                   Red.


     **) Acestu documentu isi are esplicatiunea sa in altulu dein
anulu precedente 1469, dein care aflamu, că regele Mateiu su-
pusese districtele Fagarasiu si Omlasiu „et pertinentiis eorundem“
la jurisdictiunea universitatiei sasesci dela Sibiiu. Vedi los. c.
Kemăny Notitia historica diplomatica Part. I. pag. 183. Vei
vedea inse si mai la vale, adeca la 1472 diploma noua, de do-
natiune noua, făcută sasiloru pe districtele Fagarasiu si Omlasiu.
Curendu s’a calcatu legea dein an. 1467, care ticnea, câ distri-
ctele transilvane Fagarasiu, Omlasiu, Radna nici-decumu
se nu ăsa dela man’a regelui, ăra acesta se le tiena de inde-
roana pentru căte unu domnu de ai Moldovei său ai Munteniei.
Se mai păte si alta impregiurare, câ adeca pe Mateiu l’a silitu
la acea mesura revolutiunea romanăsca dein a. 1468. Romanii se
resculasera dein caus’a diecimiloru. pe care nu voliă se le dea
odata cu capulu la clerulu romano-catolicu. Emericu Zapolia
vodă nu ’ia potutu impaca, vriei înfrânge. Regele Mateiu era pe
atunci incurcatu in bellulu dein Bohemi’a, de unde inse a tra-
mistt 6ste in Transilvani’a că se calce pe romani, apoi le-a de-
mandatu că se dea diecim’a la capitululu dein Alb’a, precumu
amu vediutu mai in susu.                               Red.

— 225 —


Nr. 214 — 1873.

        Procesu verbale

luatu in siedinti’a lunaria a comitet, asoc. trans. tienuta in 23. Sep-
c. n. 1873. sub presidiulu dlui vicepres. Iac. Bolog’a, fiendu de
facia domnii membrii b. Ursu, E Macellariu, I. Hanni’a, I. Tul-
basiu, V. Romanu,' I. V. Rusu, dr. I. Nemesiu si I. Cretiu.

     §. 101. Se presentdza conspectulu despre per-
ceptiunile si erogatiunile fondului asoc. pre tempulu
dela siedinti’a comit, asoc. dein 8. luliu a. c. păna
la siedinti’a presente. Dein amentitnlu conspectu re-
sulta. cumu-că in restempulu indigitatu s’au incassatu
775 fr. 35 cr. si s’au erogatu 345 fr. 92 cr. (Nr. prot.
ag. 212 1873.)

     Spre scientia.

     §. 102. Se presentdza altu conspectu despre
starea fondului academiei pre tempulu acestei sie-
dintie. Dein numitulu conspectu se vede, cumu-că
fondulu academiei are proprietatea sa 11,582 fr. 63 cr.
(Nr. prot. ag. 213. 1873.)

     Spre scientia.

     §. 103. In nexu cu conspectulu cassei de sub §
101, se raportdza in specialu despre banii incursi la
fondulu asoc. pre tempulu dela 8. luliu a. c.păna la
siedinti’a presente (afbra de sumele presentate in sie-
dinti’a comit, dein 28. Augustu a. c. §§. 99 si 100),
si anume:

     a)       dela dn. jude reg. in Sibiiu, Petru Rose’a
tacs’a de membru ord. pre 187% 5 fr. (Nr. 151.
1873.)

     b)       dela dn. jude reg. cerc. loanu Maximu tacs’a
de membru ord. pre 187%—187³/₄ 15 fl. (Nr. 158.
1873.)

     c)       prein dn. cassariu alu despart, cerc. Fogara-
siului (II), Nicolae Cipu, s’au tramesu că tacse de
membrii ord. ajutători si contribuiri 221 fr. v. a. (Nr.
163. 1873.)

     d)       prein dn. canonicu metrop. Ioane Fekete s’au
tramesu că tacse de membrii ord. dela 19 membrii
100 fr. (Nr. 166. 1873.)

     e)       dela dn. not. comun, in Sasciori, Zach. Mog’a
tacs’a de membru ord. pre 187% 5 fr. (Nr. 169 1873).

     f)       prein dn. protop. in Turda, lacobu Lugosianu
s’au tramesu că tacse de membrii ord. 15 fr. (Nr.
187. 1873.)

     g)       dela dn. fiscalu reg. in Dev’a, Antoniu Schiau
că tacsa de membru ord. pre 187%, 187 % 10 fr.
(Nr. 188 1873.)

     h)       dela dn. jude reg. in Bistr’a, Alesandru Da-
rabantu tacsa de membru ord. pre anii 187 %—187%
20 fr. (Nr. 189 1873.)

     i)       dela dn. jude la Curia reg. in Pest’a, Ioane
cav. de Puscariu, tacs’a de membru ord. pre 187%
5 fr. (Nr. 205 1873.)

     k)       dela dn. parochu in Grindu, Nicolae Tamasiu
tacs’a de membru ord. pre 187²/₃ 5 fr. (Nr. prot. ag.
211 1873.)

     1)       dela dn. advocatu in Deesiu, Gavr. Mânu,


tacs’a de m. ord. pre 187%, 187 % 10 fr. (Nr. 156
1873.)

      m)       dela dn. institutorii! in Vasluiu, George Chri-
soscoleu, prenumeratiune la Transilvani’a pre 1873.
1 galb. (Nr. 159 1873); in fine,

      n)      că procente obvenitdrie cu 1. Augustu a. c.
după obligațiunile de stătu unificate in argentu 12 fr.
60 cr. (Nr. 186 1873), si că procente obvenitdrie totu
cu 1. Augustu a. c. după acțiunile dela banc’a gen.
Transilvana in bancnote 42 fr. (Nr. 184 1873.)

      Se iea spre scientia.

      §.      104. In nexu cu conspectulu cassei de sub
§. 102, se referăza in specialu despre banii incursi
la fondulu academiei, pre tempulu dela 8. luliu a. c.
păna la siedinti’a presente, si anume:

      a)      prein direcțiunea despart, cerc, alu Deesiului
(XII) s’au tramesu in acțiuni dela banc’a gen. Tran-
silvani’a 80 fr. (Nr. 156 183.)

      b)      prein dn. proprietariu in Clusiu, Gabriele
Illyăs, s’au tramesu rat’a adou’a de 500 fr. dein sum’a
de 1000 fr. oferita de dn. sa in favdrea fondului
academiei, si anume in obligațiuni de stătu cu cou-
ponii curgători dela 1. luliu a. c. (Nr. 157 1873.)

      c)      dela dn. not. com. in Sasciori, Zach. Mog’a
2 fr. (Nr. 169 1873).

      d)      prein dn. cassariu alu desp. cerc, alu Foga-
rasiului (II.), Nicolae Cipu s’au tramesu bani gat’a
31 fr., ăr’ in acțiuni dela banc’a gen. Transilvani’a
160 fr. (Nr. 163 1873). Atari acțiuni, conforma con-
clusului adusa in siedinti’a comit, dein 30. luliu, a. c.
§. 87, nu se mai primescu pre langa oblegamentulu
solvirei rateloru restante.

      e)      prein dn. advocatu in Abrudu, losifu Crisianu,
s’au tramesu 16 galbeni (160 franci). (Nr. prot. 173
1873.)

      f)      că procente obvenitdrie cu 1. Augustu a. c.
după obligațiunile de stătu unificate au incursu 16 fr.
80 cr. in argentu (186. 1873), 6r că interese obve-
nitărie totu cu 1. Augustu a. c. după acțiunile dela
banc’a gen. Transilvani’a, au incursu 20 fr. 40 cr.
(Nr. 185. 1873).

      Se iea spre scientia, si totu-odata se decide, că
domnului Gabr. Illyes, amentitu sub lit. b), carele
prein oferirea unei sume considerabile in favdrea fon-
dului academiei, a datu o frumăsa dovăda despre no-
bilulu zelu, de carele e petrunșu facia cu intrepren-
derile natiunali, se i-se esprime in scrisa, cea mai
caldurăsa recunoscientia, cu care ocasiune, totu-odata,
in nexu cu dorenti’a sa espresa in charti’a dein 6.
luliu a. c., se se roge a perseveră pre langa prim’a
destinatiune a capitalului oferita, cu atătu vertosu, cu
catu că acăst’a o pretendu in modu imperativu inte-
ressele vitali ale scopului intentiunatu prin intemeiarea
cestiunatului fondu.

      §       105. Se presentăza unu docuraentu dein partea
cassei, prein carele se constatăza, cumu-că s’a cum-
peratu pre săm’a fondului academiei 4 obligațiuni

36

— 22G —


urb. trans. de câte 100 fr. — 400 fr., cu sum’a in
bani gat’a de 315 fr. 28 cr. (Nr. 204 1873).

     Spre scientia.

     §.       106. Se presentdza alte doue documente, prein
care se constatdza: a) cumu-câ 8 napoleoni s’au schim-
batu in bancnote cu 70 fr. 80 cr. v. a., si b) erasi
câ 1 galb. si 10 cuponi ai obligatiuniloru urb. s’au
schimbata cu 29 fr. 56 cr. v. a. (Nr. 152 1873.)

     Spre scientia.

     §.       107. Secretariulu raportdza, cumu-câ in urm’a
unei recercari a dn. secret. L, G. Baritiu (prein es-
peditoriulu Transilvaniei), s’a tramesu pentru socie-
tatea academica romana dein Bucuresci unu esempl.
dein Transilvani’a pre 1871. (Nr. 206. 1873.)

     Spre scientia.

     §.       108. Redactiunea Revistei contemporane, ce
appare in Bucuresci, tramete pre sdm’a asoc. trans.
unu esempl. dein foi’a s’a Nr. 7.

     Se primesce pre langa espresiunea recunoscientiei
protocolarie, si dn. bibliotecariu se insarcinâza a pe-
trece acestu opu in registrulu bibliotecei asoc.

     §.       109. Secret. II. dâ cetire unei scrisori de
dato 14. Septembre a. c. Nr. 24, prein carea comite-
tulu arangietoriu pentru primirea membriloru asoc.
la adunarea generale a asoc. tienenda in Dev’a, arata,
cumu-câ de presente in numitulu opidu a incetatu
morbulu epidemicu choler’a, prin urmare cere, câ se
se defiga unu nou terminu pentru adunarea gen.,
opinandu, câ tempulu celu mai opportunu ar’ fi, dela
5—10 Octobre, ori dela 20—27. Octobre a. c. (Nr.
prot. ag. 209. 1873.)

     Presidiulu pune la ordinea dilei obiectulu dein
cestiune.

     După discussiuni seridse, comitetulu conside
randu nefavoritdrield impregiurari actuali, ce stau in
legătură naturale cu interesele asociatiunei, se aflâ
îndemnata cu unanimitate a decide, câ numitului co-
mitetu arangiatoriu se i-se rescrie, cumu-câ adunarea
generale nu se pdte tienâ in anulu curente, se va
tiend inse in anulu viitoriu, totu in opidulu Dev’a.

     Intr’aceea, câ totuși asoc. se nu sufere scădere,
comitetulu, după triehniulu degiâ espiratu, primesce
asupra’si insarcinarea de a conduce si mai departe
afacerile aceleia, până la adunarea gen. viitdria, si
totu-odata, in sensulu conclusului seu dein 28. Au-
gustu a. c. §. 92, adoptandu si pre anulu asoc. 187%,
bugetulu preliminată pre anulu 187% de adunarea
gen. dela Sabesiu dein 1872, sub Nr. prot. XVII, va
emitte dispositiunile necesarie, atâtu pentru asemna-
rea remoneratiuniloru preliminate pentru oficialii asoc.,
câtu si pentru publicarea concursaloru la stipendiale
degiâ vacante, cumu si la ajutoriale asoc. destinate
pentru sodalii si invetiaceii de meseria.

     Er in câtu pentru stipendiale degiâ ocupate,
conforma pracsei observate si până aci, decide, câ
acele, se se lase si pre anulu scol. 187% in usuarea
acelora teneri, carii au satisfacutu conditiuniloru re-
cerute.


     Astfeliu, pre bas’a documenteloru produse, se
lașa in usuarea avuteloru stipendia, următorii teneri:
Petru Dehelianu ascultatoriu de filosofia la Gratia
in an. III. cu 400 fr.; Vasilie Michailu Lazaru as-
cultatoriu de lechuica la Vien’a in an. IV. cu 400 fr.;
Ioane Baiulescu ascultatoriu de technica la Gratia in
an. II. cu 400 fr.; Pintea Ternaveanu ascultatoriu de
silvicultura la Mariabrunn in an. III. cu 400 fr.; Mi-
chailu Rusu ascultatoriu de drepturi la academi’a dein
Sibiiu in an. III. cu 150 fr.; Nicolae Neamtiu stu-
dente in a VIII, clase la gimnasiulu de stătu dein
Sibiiu cu 60 fr.; Adamu Sirlincanu studente in a.
VIII, clase la gimnasiulu dein Naseudu cu 60 fr.;
Aurelia Jechimu studente in VIII, clase la gimnasiulu
cath. dein Alb’a-Iulia cu 60 fr.; Ioane Pamfilie stu-
dente in VI. clase la scdl’a reale dein Sibiiu cu 60
fr.; Marca Munteanu scolariu in a II. clasa la scdl’a
reale dein Sibiiu cu 60 fr.; Petru Neamtiu scolariu
in a II. classe la scdl’a reale romana dein Brasiovu
cu 60 fr.; si in fine, loanu Gog’a scolariu in a II.
clase la scdl’a comerciale romana dein Brasiovu cu
60 fr.

     Susu-amentitii stipendiati inse, se se provdce
pre calea diuarieloru natiunali, câ se substerna in-
cdce documente de înmatriculare dein partea dire-
ctiuniloru instituteloru resp., câ astfeliu se se pdta
face numai decâtu dispositiunile recerute pentru asem-
narea esolvirei stipendialoru respective.

     Verificarea acestui processu verbale, se concrede
domniloru membrii: bar. Urau, Tulbasiu si Romanu.

     Sibiiu datulu câ mai susu.

lacobu Bologa,                         I. V. Rusu,

vicepres.                            secret. II.

     S’a cetitu si verificata, Sibiiu 24. Sept. 1873.
            Ursa. Tulbasiu. V. Romanu.



        Publicarea banilom incursi

la fondulu asoc. trans. pre tempulu dela 28. Augustu a. c. până
                   in 23. Septembre 1873,

      1. Dela II. sa dn. jude la curi’a reg. Ioane cav. de Pus-
cariu tacs’a de membru ord, pre ’187²/₃ 5 fl.

      2. Dela dn. parochu in Griudu, Niculau Tamasiu tacs’a
de membru ord. pre 187²/₃ 5 fl.

      Sum’a 10 fl.

      Sibiiu 23. Sept. 1873.

Dela secret, asoc. trans.



        Societatea academica romana

a decisu a se publica pentru partea sintactica
a limbei ndstre concursă nou pe alti trei ani si
cu premiu de diece mii lei noi (500 Napo-
leoni).

     Dein Titu Liviu si Sallustîu inca se va publica
concursu nou, cu conditiunile favorabili dein an. tr.

227 —


Comitetulu centrale pentru serbarea dela Putna 1871.


      Se va miră onor, publica romanu, că comitetulu
pentru serbarea dela Putna păna acuma nu si-a datu
sem’a despre manipularea cu banii incursi pentru
asta festivitate. Caus’a .inse este: că anca n'au fostu
inchiaiate socotelele, avendu de a se fini lucrările dela
inormentulu Ibi Stefanu celu mare, cari erau împreu-
nate cu diferite pedice si dificultăți; astfeliu geamurile
de sticla dc cristalu au fostu comandate la fabric’a


din Bohemia si au duratu lungu timpu păna ce s'au
pututu transportă gata la Putna. Asta-di tăte cele
necessarie suntu procurate si adunate la locuia des-
tinata, si fiindu socotelele inchiaiate, comitetulu se
afla in positiunea plăcută a-si pută împlini datorinti’a
sa facia cu onor, publicu romanu, dandu controlarei
si dejudecarei publice armatoriulu raporta.

Valuta austr.  
fiorini  cr.  
1   Sumele publicate prin diariele rom. in Augustu 1870     ......                        4181 12  
2.  Sumele publicate prin diarie in 18. Septembre 1871                                    4157 06  
3.  Au incursu in urma dela comun’a Buzeu sub data 12. Octobre 1871     200 franci          95 ----
4.  Unu restu dein Bucuresci sub data 31. Octobre 1871     .    .     95 franci 26 b.       44 90  
5.  Unu restu dein collect’a juniloru rom. din Vien’a .......                                7 --- 
6.  Venitulu sectiunei a II. pentru ospetarea poporului .......                           202  59  
7.  „         „     „ IIL „ transportarea ăspetiloru .     .     .     .    '.            148  --- 
8.  „          „     „ IV. „ locuintie .     .                                             12. --- 
9.  Venitulu din licitarea obiecteloru remase .     .     .     .     .     ■     .     . 147  41  
10. Din cnventarile festive vendute la serbare .    .    ...                                27 30  
11. Provisiuni primite la scaimbarea aurului .........                                       3 62  
                                                      Sum’a intrata păna 1. Novembre 1871 9026 --- 
                                        B. S P E S E.                                             -
1.  Spese publicate in Augustu 1870     ..........                                        1464 61  
2.  Spesele sectiunei I. pentru aprovisionarea ăspetiloru cu bucate .....                 1653 27  
3.  „        „     II.     „ beutura si ospetarea poporului                               825  40  
4.  „         „ III. „ transporta .     .     .                                           317  67  
5.  „   „ IV. „ locuintie  .........                                                      108  86  
6.  ,,        „     V.     „ arangiamentu si redicarea edificieloru trebuintiăse .        904  67  
7.  ,, presidiului: espeditu, cancelaria, administratiune si pretiăse ....                1028 02  
                                                      Sum’a spesata păna 1. Novembre 1871 6302 50  
                                       A. B. BILANTIU.                                             
A.  Suma intrata                                                                          9026 --- 
B.  Suma spesata..............                                                            6302 50  
                                                                         Remanu in cass’a 2723 50  

     Acăsta socotăla au fostn discutata in adunările
generali ale juniloru romani academici din Vien’a,
si aflandu-se in consunare cu actele si adeverintiele
alaturate, ea a fostu verificata in intregulu seu co-
prinsu.


     Pentru comissiunea verificatăria: I. Popu m/p.
M. Grigoroviciu m/p.

     După verificarea socoteleloru acestora, au mai
intratu unele sume, altele s’au mai spesatu după cumu
urmădia:

                                                                                    Valuta austr.  
                                  II. A. INTRATE.                                   fiorini cr.   
1. Restulu collectei dameloru rom. din Bucovin’a 450 fl. oblig, rurali schimbate cu     341 38    
2. Din monetele com. vendute prin I. Slaviciu   ......••                            23        60  
3. „      „      „      „      „ P. Danu.......                                     12      44    
4. „      „      „      „      „ Teodorescu.....81 franci                           38        25  
                                                                      Sum’a intrata     415 67    


— 228 —


B. SPESE.


 1.  Restulu speseloru pentru furnituri la mormentulu lui Stefanu c. M. . ’ .

 2.  Spese espeditive si de transportu...............................................

 3.  Spese de cancelaria si administrative ......                     ■

Suma spesata

BILANTIU GENERALE.

A.  Adunandu-se  sumele incurse după verificare catra 9026 fi. — cr. verificate face .

B.  „             „    spesate „        „      „   6302 fi. 50 cr. „_______„

Remane unu plus

ALOCAREA SUMEI DE 2726 fi. 9 cr.

 1.  S’au depusu in cas’a de păstrare anca in Novembre 1870 ......

 2.  Se afla la dn. Nic. Teclu fostu presiedinte alu comit, cent, o oblig, de . .    .

 3.  Se afla in cas’a curenta a comit, cent, in bani gata .......

 4.  „  ,, „    „      „   „    „     „ una obligațiune a d-lui I. Slaviciu .

•                                                        1. u. 1.

Valuta austr.  
fiorini - cr. 
299        37 
      109  58 
        4  13 
’413       08 
9441       67 
6715       58 
2726       09 
2500      _   
       70     
       98 37  
57         72 
2726      09  

     Ddue mii siepte sute douedieci si siese florini
v. a. si 9 cr., carea suma atatu in obligațiuni, cătu
si bani gata s’au predatu societății acad. „Romania
juna.“ Se observa numai, cumca sum’a de 2500 fl.
s’au delapidatu de I. Muresianu fostu comerciante in
Vien’a, cu care societatea va avea se pdrte processu.

     Pentru chiarificarea socoteleloru de fatia comi-
tetulu privesce de necessariu a face urmatdriele ob-
servări :

     1.       In spesele sect. I. sunt cuprinse si acelea fă-
cute pentru cumpărarea servi țiului de masa pentru
800 persdne, plat’a servitoriloru pe 3, 4 si 5 dile si
pentru transportulu bucateloru dela terguri. — S’au
datu in restimpu de 5 dile 5600 portidne de mân-
care; afara de asta 5 membrii ai comitetului si 23
adjuncti au fostu intretinuti in restimpu de 18 dile.
După ce comitetulu nu au aflatu intreprenoru pentru
aprovisionarea dspetiloru cu bucate, elu s’a vediutu
silitu a luă acdsta sarcina asupra sa. — In presdr’a
serbarei, silitu de imprejurări, comitetulu in siedintia
plenaria a decisu, că se dea mesele gratis.

     2.       In spesele sect. II. suntu cuprinse si acelea
pentru ospetarea poporului: pretiulu unui bou, care
s’a friptu intregu, 500 pani si 10 vedre vinu-arsu.
Totu de aice s’a datu si plat’a musicei.

     3.      In spesele sect. V. sunt cuprinse si acelea
pentru porticu, bucatarfa, magasinu si altele, flamure,
arculu de triumfu, decoratiunea in genere.

     4.      In spesele presidiului suntu coprinse tdte acele
care nu se tienu de resortulu celoru 5 secțiuni, trans-
portulu in genere, pedestalulu de marmura, urn’a etc.
monetele comemorative si multe alte.

     5.      Actele justificative si cuitantiele, că in genere
tdte actele comit, centrale se afla depuse la societa-


tea acad. „Romani’a juna“ in Vien’a; ele stau la dis-
positiunea fiecărui romanu.

     Cu acestu raportu comitetulu centrale isi finesce
activitatea sa că atare, cedendu tdte drepturile sale
societatei acad. „Romani’a juna“; elu aduce adincu
simtita multiamire mumeloru si juneloru romane, bar-
batiloru si juniloru bravi, pentru caldur’a cu carea
au imbratiosiatu acdsta idea si au datu succursulu
loru la realisarea ei, cerendu totu-odata scusa pentru
unele si altele scăderi. „Amu facutu, ce-am potutu.“

     Vien’a in 31. luliu st. n. 1873.

Ion Slaviciu m/p.                   V. Morariu m/p.

      presiedinte.                      pent. secretariu.

   P. Danu m/p.                     I. Creinschi m/p.

      casariulu.                        controlorulu.




Bibliografia.

Dein Dictionariulu etimologica

si Glossariulu societatei ac'ademice rom.
s’au publicatu păna in Augustu a. c. 92 cdle octavo
mare păna la F. Restulu va mai da circa 90 de
cdle si va fi gata păna in an. 1875. Unu adeve-
ratu thesauru alu limbei, care de si esse sub mo-
destulu titlu de proiectu, va coprende inse una
adeverata avuția naționale, care nu sta in nici una
proportiune ca pretiulu de 2 Napoleoni.

    Exemplarie se potu trage si prin Redactiunea
„Trans.“           ________


Editorii! si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiuuei. — Tipografl’a Romer& Kamner.